paraplegie spastica 1

7/27/2019 paraplegie spastica 1

1/15

Paraplegia spastica

Introducere

Paraplegia spastica ereditara denumita paraplegia spastica

familiala sau boalaStrumpell-Lorrain nu este o boala unica ci un grup deafectiuni in care principala caracteristica este spasticitatea progresiva amembrelor inferioare datorata disfunctiei tractului piramidal. Este uneoridescrisa a nu afecta tracturile senzoriale sau a le afecta mai tardiv in evolutiabolii. Pot fi prezente si alte conditii in afara de spasticitatea progresiva daracestea sunt considerate complicatii ale bolii si doar paraplegia spastica esteintrinseca conditiei patologice.

Caracteristica neuropatologica majora a bolii este degenerarea axonala careeste maxima in portiunile terminale ale tractelor cele mai lungi descendente si

ascendente. Acestea cuprind tractele corticospinale incrucisate si directe alepicioarelor si fasciculul gracilis. Tractul spinocerebelar este implicat intr-un gradmai mic. Corpii celulari ai neuronilor din fibrele care degenereaza sunt prezervatisi nu exista dovezi ale demielinizarii primare. Pierderea cornului spinal anterioreste observata in unele cazuri. Ganglionii radacinilor dorsale, posterioare si nerviiperiferici sunt normali.

Spasticitatea in membrele inferioare unica este descrisa drept paraplegiespastica ereditara pura. Pe de alta parte boala este clasificata ca fiind complexasau complicata cind este asociata cu alte semne neurologice incluzindataxia, retardul mental, dementa, semne extrapiramidale, disfunctie vizualasau epilepsiecu semne extraneurologice. Formele complicate sunt diagnosticatedrept paraplegie spastic ereditara cind semnele piramidale sunt predominante.Aceasta clasificare totusi este subiectiva iar pacientii cu boala complexa suntuneori diagnosticati avind ataxie cerebelara, retard mental sau leucodistrofie.

Ereditatea bolii poate fi Xlincata, autosomal recesiva sau autosomal dominant.Cea mai utila clasificare a bolii este astazi cea dupa modelul ereditar si link-ajulgenetic. Diferentierea clinica dintre formele pure si cele complicate ale bolii au

oarecare utilitate totusi virsta de debut nu are o relatie clara cu genotipul bolii.Diagnosticul bolii se bazeaza pe istoricul familial, pe prezenta sau absentasemnelor aditionale si excluderea altor cauze nongenetice de spasticitate, cele dinurma fiind in mod particular importante in cazurile sporadice. Testarile geneticespecializate tintind cunosterea mutatiilor genetice sunt disponibile in unele centrespecializate. Studiul RMN spinal si cerebral este o procedura importanta pentru aexclude alte conditii neurologice frecvente cum este scleroza multipla, dar sipentru a detecta anomaliile asociate cum este atrofia cerebelara sau a corpuluicalos ca si anomaliile materiei albe.

Desi boala este progresiva si debuteaza de obicei in membrele inferioare si se

7/27/2019 paraplegie spastica 1

2/15

extinde la alti muschi conducind la imobilizarea la pat infinal, prognosticul pentru bolnavi variaza larg. Unele cazuri sunt severdizabilitante in timp ce altele sunt compatibile cu o viata productiva. Majoritateaindivizilor cu aceasta boala au o speranta de viata normala.

Semne si simptome

Simptomele depind de tipul de boala mostenit. Caracteristica majora estespasticitatea progresiva in membrele inferioare datorita disfunctiei tractuluipiramidal. Aceasta determina de asemeni reflexe anormale, reflexe plantareextensoare, slabiciunea musculara si tulburari vezicale variabile. Maimult simptomele de baza ale bolii cuprind mers anormal si crestere in greutate,scaderea simtului vibrator la glezne si parestezii.

Simptomele initiale sunt tipic mentinerea dificila a echilibrului si flexareahalucelui. Simptomele bolii pot incepe la orice virsta din copilarie pina la 60 deani. Daca simptomele incep in timpul adolescentei sau mai tirziu atunci tulburareaspastica progreseaza insidious pe o durata de mai multi ani. Vor fi necesaredispozitive ajutatoare la mers si scaune cu rotile. Mai specific pacientii cu formaautosomal dominant a bolii au miscari faciale si ocular normale. Tonusulextremitatilor superioare este normal. In extremitatile inferioare tonusul musculareste crescut la cvadriceps si glezne. Slabiciunea este mai notabila la iliopsoas,tibialul anterior si mai putin la restul muschilor. In forma complexa a bolii suntprezente si simptome aditionale. Aceste cuprind neuropatia periferica, amiotrofia,

ataxia, retardul mental, ihtioza, epilepsia, neuropatia optica, dementa, surditateasau tulburari ale limbajului vorbit, deglutitiei sau respiratorii.

Spasticitatea:Reprezinta cresterea tonusului muscular cu redoarea musculara. Tonusul muscularse refera la contractia usoara pe care muschiul o are continu chiar si in repaus. Unreflex intre terminatiile nervoase din muschi si maduva spinal regleaza tonusul.Normal nervii corticospinali controleaza si reduc sensibilitatea acestui reflex.Deoarece boala determina deteriorarea nervilor corticospinali reflexul nu esteredus cum ar trebui rezultatul fiind un reflex exagerat si cresterea tonusului

muscular.In functie de circumstante, gradul de spasticitate experimentat se modifica.Redoarea muscular la picioare este normal dupa o perioada lunga de sezut. Multepersonae observa ca muschii lor sunt duri cind sunt stresati emotional sausuparati. Alti factori care pot afecta spasticitatea sunt temperature rece, pozitiadeficitara, umiditatea ridicata si bolile.

Mers anormal:Cresterea redorii musculare in picioare este asociata cu un mers stepat. Tremorulincontrolabil al picioarelor poate fi observant cind pacientul merge. Tirirea

picioarelor si slabiciunea gleznelor, spasmele musculare in timpul noptii sisenzatia de neliniste in timpul mersului sunt de asemeni commune.

7/27/2019 paraplegie spastica 1

3/15

Alterarea echilibrului:Un simptom comun este alterarea echilibrului. Pentru multe persoane acesta esteprimul simptom observant. Multi bolnavi au un simt al pozitiei diminuat inpicioare. Daca creierul nu primeste semnale precise asupra pozitiei corpului nupoate raspunde adecvat la acestea rezultind pierderea echilibrului.Virsta debutului simptomelor, frecventa progresiei simptomelor si extindereadizabilitatii sunt variabile intre generatiile de bolnavi. Fata de extindereadizabilitatii si virsta variabila de debut distributia deficitelor neurologice inparaplegia spastica ereditara pura este consistent, consta din slabiciunea spastic apicioarelor, afectarea variabila a simtului vibrator in picioare si tulburari variabileale vezicii urinare.

Examen fizic:

-la examenul neurologic nu se observa mentatie redusa sau disfunctie a nervilorcranieni-nu se noteaza disfunctie verbala, de deglutitie sau a tractului corticobulbarfranca-tonusul musculaturii membrelor superioare este normal-hipotrofia musculara poate apare dar este usoara si limitata la pacientii in virstasi imobilizati in carucior-nervii periferici sunt normali la pacientii cu tipul pur de boala desi se observa

perceptia diminuata a stimulilor ascutiti sub genunchi-senzatia vibratorie este usor diminuata in extremitatile distale-se observa o usoara dismetrie la testul deget-nas la persoanele in virsta bolnave-reflexele profunde sunt crescute patologic in membrele inferioare-sunt prezente reflexele incrucisate ale adductorilor, clonusul gleznei, reflexextensor plantar-semnele Hoffman si Tromner sunt prezente-este prezent pes cavus mai ales la pacientii in virsta.

Tratament

Terapia fizica regulata este importanta pentru mentinerea si ameliorareamiscarilor si a puterii muscular. Aceasta este necesara si pentru a mentineconditia aerobic a sistemului cardiovascular. Desi fizioterapia nu reduce procesuldegenerativ al maduvei spinarii, indivizii cu aceasta boala trebuie sa mentina unregim de exercitii fizice efectuate de cel putin citeva ori in fiecaresaptamina. Exercitiile ajuta pacientul sa-si mentina sau amelioreze putereamusculara, minimalizeze atrofia muschilor determinata de lipsa folosirii, cresteanduranta, reduce oboseala, previne spasmele si crampele si mentine sauamelioreaza reflexele. Exercitiile au de asemeni un efect psihologic pozitiv ajutind

la reducerea stresului si producind o senzatie de bine.

7/27/2019 paraplegie spastica 1

4/15

Pacientii cu paraplegie spastica ereditara potexperimenta spasticitate si slabiciune(cresterea tonusului muscular si reducereafortei muscular) . Datorita cresterii rezistentei la intinderea pasiva, spasticitateapoate face dificile exercitiile fizice pentru anumite grupe muscular ale pacientilor.Medicamentele antispasmodice pot ajuta la reducerea spasticitatii si permitmuschilor slabiti ameliorarea fortei.Nu exista nici un tratament specific pentru a preveni, intirzia sau inversadizabilitatea progresiva la pacientii cu paraplegie spastica ereditara. Tratamentulpentru paraplegia cronica de alte cauze este util.

Posibilele complicatii asociate cu boala cuprind urmatoarele:-contractura muschiului gastrocnemian este mai frecventa cind simptomele incepin copilarie decit la adulti, apare si cind fizioterapia nu este suficienta-picioarele reci sunt o acuza frecventa a bolnavilor, pot fi legate de termoreglarea

anormala a vaselor cutanate, totusi circulatia este de obicei prezervata-oboseala este un smptom comun, o cauza evidenta este efortul necesar pentrumers datorita slabiciunii muscular; diferite medicamente prescrise determinasomnolent; o alta cauza a fatigabilitatii este stilul de viata sedentar, stresul saudepresia-durerea de spate sau genunchi este comuna, nu este datorata direct bolii dar estecauzata de slabiciunea musculara si anomaliile mersului-pe masura ce unii muschi sunt slabiti altii trebuie sa le preia activitatile, masurilecompensatorii creaza un mers dificil cu determinarea de crampe muscular-stresul, depresia si negarea nu sunt neobisnuite la acesti pacienti sau in alta

boala cronica.Terapia farmacologica:

Antispasmodicele:Spasticitatea vezicii s-a ameliorat cu oxibutinin. Acesta inhiba actiuneaacetilcolinei asupra muschilor netezi si are un effect antispasmodic direct crescindin schimb capacitatea vezicala si scazind contractiile neinhibate.

Relaxantii muschilor scheletici:

Medicatia antispastica poate fi utila. Totusi unul dintre efectele adverse alefolosirii acestor agenti este faptul ca unii pacienti gasesc ca spasticitatea siredoarea ii ajuta la compensarea slabiciunii muscular. Cind pacientii suntmedicate sa-si reduca redoarea, mersul poate devein mai dificil. Efectele adversepot fi o problema. Daca pacientul se simte bine cu medicatia discomfortul asociatspasticitatii poate fi redus, mobilitatea ameliorate iar eficacitatea terapieimarita. Pacientii in stadiile relative initiale ale bolii au atins ameliorareasimptomatica cu dantrolene oral ca si cu baclofen oral sau intratecal.

Toxina botulinica:

Se leaga de receptor pe terminatiile nervilor motorii si inhiba eliberarea deactilcolina care in schimb inhiba transmiterea impulsurilor in tesutul

7/27/2019 paraplegie spastica 1

5/15

neuromuscular. Acest agent este mai util pentru tratarea spasticitatii in muschiulgastrocnemian si soleus; este mai putin eficient la muschii mari cum estecvadriceps.

Benzodiazepinele:

Acesti agenti actioneaza asupra maduvei spinale pentru a induce relaxareamusculara.

Patogenie si cauze

Paraplegia spastica ereditara determina degenerarea capetelor tractelorcorticospinale din maduva spinala. Capetele celor mai lungi tracte care asigurainervarea extremitatilor inferioare sunt afectate mai mult decit fibrele dinjumatatea superioara a copului. Desi exista oarecare degenerare a fibrelor care

inerveaza membrele superioare cei mai multi bolnavi nu au simptome in miini saupicioare.

In cele mai multe cazuri de boala problema principala poate fi tulburareacapetelor axonilor lungi fara pierderea mielinei. Un tip rar de boala X linkatatotusi a fost asociata cu mutatia unei gene a proteinei mielinice. Pacientii afectatiprezinta anomalii mielinice care afecteaza functia axonilor. Desi genele implicatein mielinizarea sistemului nervos central sunt mai putin implicate in paraplegiaspastica ereditara decit cele asociate cu stabilitatea axonala aceste gene trebuieluate in considerare.

Cum s-a mentionat mai sus boala reprezinta un grup de afectiuni genetice fiecarecauzata de diferite gene care determina simptome similare. Modelul de mostenireal bolii afecteaza riscul de a determina boala la progenitori. Exista diferite modelede ereditate: autosomal dominant, autosomal recesiva si Xlinkata recesiva.

Autosomal dominant reprezinta cel mai comun model de mostenire al bolii.Autosomal inseamna ca gena este localizata pe cromozomii autosomali. Genapoate fi prezenta la orice sex si poate fi transmisa de la mama sau tata la fiu saufiica. Dominant inseamna ca este nevoie de o singura gena a bolii pentru a o

cauza.

Autosomal recesiva este mai putin comuna. Gena este localizata pe cromozomiiautosomali dar este recesiva. Adica poate fi transmisa la copil daca mama si tatalau gena. Acestia pot fi bolnavi sau doar purtatori. Exista riscul de 50% ca un copilsa mosteneasca gena. Acest risc este la fel pentru fiecare nastere. Deoarece esterecesiva sunt necesare doua copii ale genei pentru a determina boala, una de lafiecare parinte. Ea poate fi transmisa silebtios timp de mai multe generatii pinacind apar doi parinti cu genele. Astfel fiecare copil are risculd e 25% de a fibolnav.

Xlinkata are gena pe cromozomul X. mostenirea si severitatea bolii difera in

7/27/2019 paraplegie spastica 1

6/15

functie de sexul individului. Femeile cu gena nu sunt afectate iar daca sunt ausimptome mai usoare decit barbatii.

Diagnostic

Se practica testele genetice pentru a descoperi mutatiile si localizarile lor

stabilind astfel tipul de boala.

Imagistica RM poate demonstra atrofia cordoanelor spinale si ocazional a

cortexului cerebral.

Studiile electrofiziologice sunt utile pentru a evalua nervii periferici, muscii,

coloana dorsal si implicarea tractelor corticospinale la pacientii bolnavi. Se

practica biopsia pentru a afla extinderea bolii.

Diagnosticul prenatal pentru unele forme de boala este posibil prin analiza AND

extras din celulele fetale obtinute prin amniocenteza efectuata de obicei la

aproximativ 15-18 saptamini de gestatie sau biopsie de vilozitati choriale la

aproximativ 12 saptamini gestatie. Alelele care determina boala trebuieidentificate inainte de testarea prenatala.

Diagnosticul diferential se face cu urmatoarele boli: siringomielie, sifilis,

leucodistrofia metacromatica, boala Krabbe, hidrocefalus, SIDA, distonia la

domanina, spondiloza, malformatii arteriovenoase care comprima maduva,

stenoza canalului atlanto-axial, ataxia spinocerebelara, deficit de vitamina B12 si

E, tulburari mitocondriale, sindromul membrului intepenit.

7/27/2019 paraplegie spastica 1

7/15

Recuperarea bolnavului paraplegic la pat

Filed in Kinetoterapia, Tratamente on Oct.29, 2008

Recuperarea bolnavului paraplegic la patPROCESUL DE RECUPERARE A BOLNAVULUI PARAPLEGIC LA PAT

Desi imobilizat la pat, pacientul a depasit deja socul spinal si si ncepe

recuperarea n spital pentru aceasta etapa.

n aceasta perioada, Familia trebuie bine instruita pentru a i se asigura bolnavului

o ct mai buna reeducare functionala.

Reeducarea la pat se practica n primele doua stadii si implica:

a.Pozitionarea urmareste doua principale obiective:

-Evitarea escarelor datorate presiunilor prelungite pe aceleasi zone (fese, sacru,

spate, calci).

Se vor schimba alternativ pozitiile corpului, se evita cutele cearceafului, se va

masa si talca pielea.

-Evitarea retracturilor cu instalarea pozitiilor vicioase.Debutata ca o paralizie flasca, treptat paralizia devine spastica (interesarea

neuronului motor central), flexorii si adductorii fiind primii afectati de

spasticitate.

Posturarea va fi deci: coapsele, gambele n extensie, piciorul la 90 gr fata de

gamba, coapsele n usoara abductie cu perna ntre ele.

b. Mobilizarile pasive

In toate articulatiile si pe toata amplitudinea de miscare, se executa pe

segmentele paralizate pentru mentinerea unei bune circulatii sangvine, pentru

prevenirea anchilozelor articulare, a retracturilor musculo-tendinoase, pentru

revenirea pozitiilor vicioase. Miscarile pasive se executa lent, amplu, cu blndete,

progresiv, articulatie dupa articulatie, nepnd cu cele distale.

Fiecare membru se lucreaza timp de 15 minute 1 ora, de doua ori pe zi n

7/27/2019 paraplegie spastica 1

8/15

primele sase saptamni, apoi odata pe zi.

c. Mobilizarile active

Pentru cresterea fortei musculare la membrele superioare si trunchi, se ncep,

desigur, dupa iesirea din stadiul I al socului spinal si sunt absolut necesare pentrua compensa jumatatea inferioara paralizata.

Se executa exercitii active ample, ale membrelor superioare libere, cu baston, cu

minge medicinala, etc.

Tonifierea musculaturii se realizeaza pin exercitii izometrice si cu rezistenta,

utiliznd gantere, extensoare, elastice, etc.

O atentie deosebita se acorda marelui dorsal, muschiul care face legatura ntre

membrul inferior si bazin, adductor si extensor al bratului, care intra n actiune la

sprijinul n crje sau bare paralele, ridicator al semibazinului homolateral,

antreneaza si membrul inferior respectiv, permitnd mersul n 4 timpi.

Antrenarea lui se face din decubit lateral, pacientul nercnd sa ridice bazinul

contra opunerii realizate de kinetoterapeut.

Alti muschi importanti de a fi tonificati sunt: pectoralul, marele rotund, marele

dintat, tricepsul brahial, toti intrnd n actiune n moementul transferului din pat,n scaunul cu rotile si invers.

Se utilizeaza tehnica de facilitate, secventialitatea pentru ntarire, dar pot fi

utilizate si altele: contrcatiile repetate, inversarea lenta cu oprire, inversarea

agonistica.

Tonfierea si ameliorarea mobilitatii controlate a trunchiului inferior, care prin

metodologia sa, urmareste promovarea influxului nervos, de la musculatura

puternica a trunchiului superior, spre muscultura slaba a celui inferior , utiliznd

cunoscutele tehnici de despicare (chop) sau de ridicare (lifting), care se

vor executa din decubit, din semiseznd si seznd.

Efectele se materializeaza n tonifierea musculaturii abdominale ca si a

extensorilor trunchiului inferior.

7/27/2019 paraplegie spastica 1

9/15

d.Gimnastica respiratorie

Reprezinta, de fapt, educarea repsiratiei abdomino-diafragmatice si facilitarea

evacuarii secretiilor bronsice prin posturile de drenaj atunci cnd este cazul.Pentru reeducarea miscarilor respiratorii, ntre exercitii se executa miscari de

respiratie sub rezistenta.

n inspiratie, rezistenta este opusa de kinetoterapeut, prin aplicarea minilor pe

fata anterioara sau laterala a toracelui.

Minile se opun maririi volumului cutiei toracice.

n expiratie, kinetoterapeutul schimba pozitia minilor n asa fel nct, pe de o

parte, sa opuna rezistenta rebordurilor costale, iar pe de alta parte, cu primele

trei degete ale minii stngi sa opuna rezistenta muschiului diafragm, sub

apendicele xifoid.

Respiratia cu rezistenta se foloseste pentru diminuarea activa a oboselii ntre

exercitii.

Dupa Steyskal Lubor, respiratia este un factor de facilitate.

n respiratia profunda se produce o relaxare a spasticitatii.Acestui moment kinetoterapeutic trebuie sa-i acorde atentie.

7/27/2019 paraplegie spastica 1

10/15

e. Autoposturarile n pat

Respectiv antrenarea pacientului de a-si schimba singur, fara ajutor, pozitia n

pat. Bolnavul si va mobiliza initial membrele inferioare cu minile pe directia n

care urmeaza sa-si rasuceasca apoi corpul.Se va trece din decubit dorsal n lateral, apoi n ventral.

Dupa primele 2-3 saptamni de paralizie flasca, treptat se instaleaza

spasticitatea.

Spasticitatea este salutara, caci fixnd postura membrelor inferioare n extensie

permite stablitatea genunchilor n ortostatism, ajuta expulsia urinara, mentine

densitatea osoasaprin forta musculara aplicata pe os.

Trebuie luate masuri pentru a milita intensitatea spasticitatii cum ar fi:

-Evitarea excitarii tegumentelor (prezenta escarelor, procese algice ale tesuturilor

moi, minile reci si aspre ale persoanei care-l ngrijeste, frigul, etc).

-Evitarea starilor de enervare, stresurile, etc.

-Evitarea (tratarea) infectiei vezicale.

-Promovarea cu grija a posturilor reflex-inhibitorii ale spasticitatii (poztiile

Bobath).Amintim doua posturi dintre cele mai importante:

-abductia cu rotatiei externa si usoara extensie a coapsei, extensia genunchiului,

dorsiflexia piciorului si extensia degetelor.

-rotatia n sens invers a umerilor si pelvisului.

-ncalzirea usoara a tegumentelor jumatatii inferioare a corpului.

Diminund n acest fel spasticitatea, se vor putea efectua cu usurinta exercitii

kinetice si n plus, se vor evita posturile spastice disfunctionale.

7/27/2019 paraplegie spastica 1

11/15

Metodologia de recuperare a pacientilor cu Paraplegie

Filed in Kinetoterapia, Tratamente on Oct.29, 2008

Metodologia de recuperare a pacientilor cu ParaplegieOBIECTIVELE RECUPERARII BOLNAVILOR PARAPLEGICI

Paraplegia reprezinta examenul cel mai complet pe care l sustine un

kinetoterapeut n fata unui pacient , caci trebuie sa dea dovada de un nalt

profesionalism si de imensa rabdare si bunavointa.

Scopul recuperarii lui este de a ajuta pacientul sa se ajute singur, ceea ce

nseamna:

- a-l face sa-si utilizeze partea buna a corpului pentru a compensa partea

paralizata;

- a-l face sa-si accepte handicapul, considerndu-se ca are multe resurse de a fi

util lui si celor din jur si ca viata poate sa-i ofere destule satisfactii.

Ca obiective, recuperarea paraplegicului ridica trei principale:

1. REEDUCAREA VEZICII sI INTESTINULUI

Asistarea tulburarilor sfincteriene este un obiectiv de prima importanta, neglijarea

lui aducnd complicatii serioase, putnd pune n pericol chiar viata pacientului.

Afectarea mictiunii n diverse grade este aproape regula la paraplegici.

n perioada socului spinal sondajul este obligatoriu.

Daca leziunea completa a interesat zona sacrata medulara, att detrusorul ct si

sfincterele sunt flasce.

n aceste cazuri evacuarea urinei se obtine prn posturare (n seznd), cu presiune

pe abdomenul inferior, prin contractii ale peretelui abdominal.

2. REEDUCAREA MOTORIE

Controlul motor al paraplegicilor

Controlul motor al paraplegicilor va fi realizat e baza unei scheme de program

care priveste cele patru componente (mobilitate stabilitate mobilitate

controlata abilitate), la care urmarim pozitia si miscarea, tehnici de contractie si

7/27/2019 paraplegie spastica 1

12/15

elemente facilitatorii.

a. Mobilitatea (initierea miscarii)

Pozitie si miscare

- sunt utilizate diagonalele Kabat, n functie de musculatura slaba ce trebuiepromovata; se prefera schemele bilaterale si miscarea cu rezistenta a trunchiului.

n functie de situatie, se aleg posturi care elimina gravitatia sau, din contra, sunt

antigravitationale, n asa fel nct sa se poata aplica rezistenta manuala n timpul

exercitiului.

- Musculatura slaba cu caracter n principal tonic, nu va fi tinuta n pozitie alungita

un timp prelungit si nici nu i se va aplica o rezistenta maximala.

- Musculatura slaba cu caracter principal fazic raspunde favorabil la repetatele

ntinderi rapide din pozitie alungita.

Tehnici de contractie

Se selecteaza tehnicile care promoveaza initierea miscarii.

Cele mai valoroase sunt: miscarea activa de relaxare opunere si contractiile

repetate cu repetate ntinderi la nivelul zonei de alungire a muschiului.

Musculatura tonica si cea fazica pot raspunde diferit la aceste tehnici.Astfel, fesierul mijlociu raspunde mai bine la MARO, caci n aceasta tehnica

contractia musculara este initiata sa nivelul zonei de scurtare.

n cazul n care nu se obtine un raspuns, se vor efectua repetate ntinderi n zona

alungita.

Pentru muschii fazici, tehnica contractiilor repetate n zona alungita, ca si n

ntinderile repetate, faciliteaza activitatea musculara.

Elemente facilitorii

De mare importanta este utilizarea impulsurilor senzitive periferice pentru

promovarea miscarii.

Trebuie realizate pe zonele cu sensibilitate conservata.

Ca mijloace: vibratia, calupul de gheata, tapotajul, atingerea blnda se asociaza

ntinderilor rapide ca si exercitiu cu rezistenta.

b. Stabilitatea

7/27/2019 paraplegie spastica 1

13/15

Pozitie si miscare

La paraplegici stabilitatea mentinerea tonusului muschilor extensori postulari

este o problema dificila.

Pentru mentinrea tonusului trebuie schimbata postura spre pozitiaantigravitationala, gravitatia devenind o forta rezistiva.

Odata cstigata aceasta etapa, se trece la exercitii de cocontractie.

Se modifica postura n asa fel nct segmentele sa suporte greutatea corpului, care

va reprezenta forta rezistiva, aceasta postura plasnd muschii tonici n stare de

ntindere prelungita.

Astfel de posturi care realizeaza cocontractii sunt: patrupedia, podul,

ortostatismul cu sprijin pe mini, ortostatismul complet.

n aceste cazuri, att ncarcarea prin greutatea corporala, ct si ntinderea

muschilor determina cocontractia.

Tehnici de contractie

Pentru facilitarea mentinerii tonusului, cea mai buna tehnica este contractia

izometrica n zona scurtata, pentru cocontractie, tehnicile cele mai indicate fiind

izometria alternanta si stabilizarea ritmica.Elemente facilitatorii

Pentru cresterea contractiei izometrice, aceste elemente sunt urmatoarele:

elescoparea, periajul, vibratiile si mentinerea contractului manual.

c. Mobilitatea controlata

Pozitie si miscare

Ca si pentru stabilitate, se utilizeaza aceleasi posturi cu ncarcare corporala.

Deplasarea greutatii la nceput se face pe un arc foarte redus, care va creste

treptat pe masura ce se va cstiga controlul.

Aceste deplasar segmentare sau corporale, sunt alese dintre acelea care sunt

utilizate n timpul ambulatiei: un membru este ridicat de la suprafata de sprijin si

este miscat n toate directiile, avnd grja ca centrul de greutate al corpului sa

ramna mereu nauntrul suprafetei de sprijin, sau balansul bazinului n diferite

directii.

n etapa urmatoare se aplica rezistente contrnd aceste miscari.

7/27/2019 paraplegie spastica 1

14/15

Tehnici de contractie

Pentru cresterea fortei de deplasare a greutatii corpului sa segmentelor, se

utilizeaza inversarea lenta, ca si inversarea lenta cu oprire.

n timpul ambulatiei se solicita contractia excentrica, pentru a carei promovare seutilizeaza inversarea agonistica.

Pe masura ce se cstiga primii pasi n mobilitatea controlata, se trece la alte

tehnici, cum ar fi: izometria alternanta si stabilizarea ritmica, iar n final

inversarea lenta si inversarea lenta cu oprire.

Elemente facilitatorii

Contactul manual va fi direct pe partea corpului implicata n mobilitatea

controlata.

Se adauga: vibratia, telescoparea, ntinderea rapida, calupul de gheata, aplicate

fie pe membrul n miscare, fie pe cel n sprijin.

d. Abilitatea

Pozitie si miscare

Ambulatia n sine este exercitiu de baza. Se urmareste realizarea frecventialitatii

miscarii de mers.Etapa urmatoare este mersul n toate directiile: nainte, napoi, n lateral, n

diagonala, cu ncrucisarea picioarelor, urcnd sa cobornd scari.

Tehnici de contractie

Progresia rezistenta este tehnica de baza a promovarii abulatiei.

n momentul unei scheme unilateralese aplica tehnica secventialitatii normale,

pentru a

asigura o corecta succesiune a schemei de miscare de la segmentele distale spre

cele proximale.

Pentru antrenarea controlului excentric al muschilorse continua cu tehnica

inversarea agonistica.

Elemente facilitatorii

Influxurile senzitive sunt retrase treptat, caci controlul a fost obtinut.

3. REEDUCAREA SENSIBILITATII

7/27/2019 paraplegie spastica 1

15/15

Evaluarea sensibilitatii este relativ dificila, caci comporta o totala participare din

partea bolnavului, un nal grad de subiectivism, dar si un efort de concentrare

care-l oboseste repede.

Este de preferat sa testam sensibilitatea n 2-3 sedinte de scurta durata.Trebuie create conditii ambientale favorabile care sa nu perturbeze examinarea.

Evaluarea si recuperarea deficitului somatosenzitiv este strns legata de evaluarea

si recuperarea motorie, facnd parte din ea si cade n sarcina kinetoterapeutului

care va organiza, efectua si urmari programul reeducarii deficitului senzitiv.