Serviciile de Asistenţă Socială

• susţinute financiar şi tehnic de către stat

• PPP

Obiectiv: menţinerea, refacerea şi dezvoltarea capacităţilor individualepentru depăşirea unei situaţii de nevoie, cronice sau de urgenţă,în cazul în care persoana sau familia este incapabilă singură să osoluţioneze.

• pe lângă serviciile de asistenţă socială întâlnim şi serviciile de îngrijire socio-medicală.

• serviciile de îngrijire socio-medicală - servicii specializate ce se adresează persoanelor vârstnice, persoanelor cu handicap, bolnavilor cronici, persoanelor care suferă de boli incurabile, copiilor cu nevoi speciale, victimelor ale violenţei în familie.

Tipuri de servicii de AS:

• acordate în mediul natural de viaţă (familie, şcoală, loc de muncă)

• servicii de as.soc. acordate în instituţii de asistenţă socială (centre pentru vârstnici, centre de plasament, ventre de recuperarepentru persoanele cu dizabilităţi, instituţii de resocializare a copiilor şi adolescenţilor cu deviaţii comportamentale, etc.).

• servicii de asistenţă socială comunitară (caracter primar-general şi se acordă la domiciliu, în familie şi în comunitate - ex. informare, consiliere) şi

• servicii de asistenţă socială specializate (se acordă pentru nevoi speciale atât la domiciliu cât şi în instituţii specializate - ex. recuperare handicap).

• la nivel individual - asistenţa personalizată (economică, psihologică, juridică pentru persoanele aflate în nevoie: săraci, persoane cu handicap, şomeri);

• la nivel de grup (consiliere şi terapii de familie);

• la nivel comunitar (medierea conflictelor, rezolvarea problemelor comunităţii).

- situaţii de urgenţă: abandon, abuz, violenta, etc.

- situaţii de dificultate cronică: deficit cronic de resurse, situaţiile de sărăcie, persoane dependente de drog, persoane eliberate din închisoare, mame singure, etc.

Furnizorii de servicii sociale - persoane fizice sau juridice, publice ori private:

- serviciul public de asistenţă socială la nivel judeţean şi local (DGASPC, SPAS-uri locale),- alte servicii publice specializate la nivel judeţean/local (DMPS);- unităţi de asistenţă medico-socială (centre, spitale); - instituţii publice care deţin compartimente de asistenţă socială; - asociaţii, fundaţii, culte religioase; - persoane fizice autorizate; - organizaţii internaţionale de profil.

Funcţiile serviciilor de asistenţă socială

• dezvoltarea capacităţilor proprii: indivizilor, familiilor şi comunităţilor de soluţionare a problemelor dificile de natură personală, familială sau socio-instituţională cu care se confruntă.

• suport profesional: consiliere, terapie individuală sau de grup, informare, etc.

- facilitarea absorţiei sprijinului pus la dispoziţie de către stat: multe persoane aflate temporar in dificultate nu cunosc formele de suport instituţional disponibile la care au dreptul şi de aceea asistentul social are misiunea de a-i informa despre prestaţiile sociale de care pot beneficia.

- focalizarea şi eficientizarea suportului social: utilizarea focalizata si selectiva a diferitelor forme de suport social precum si asigurarea utilizării efective a resurselor alocate pentru nevoia avuta in vedere.

• apărarea intereselor şi drepturilor persoanelor aflate în dificultate

• diagnoza problemelor socio-umane: SPAS-urile stabilesc o “hartă” a problemelor sociale la nivel comunitar, identifică şi înregistrează persoanele vulnerabile;

• prevenţie: serviciile de asistenţă socială previn instalarea unor procese sociale patologice (consum de drog, delincvenţa, abandon şcolar, neglijarea copiilor, violenţa domestică).

Principii de organizare

• solidaritate socială:  întreaga comunitate participă la sprijinirea persoanelor in dificultate.

• îmbinarea as. soc. generale cu as. soc. specializată:(a) servicii de asistenta sociala generale dezvoltate la nivel

comunitar si oferă un prim suport celor aflaţi in dificultate. (b) servicii de asistenta sociala specializate care se adresează

unor anumite tipuri de probleme, cu mijloace mai specializate.

• abordarea globală: interdependenţa problemelor persoanei, familiei şi comunitatii.

• universalitatea: serviciile de asistenta sociala nu sunt destinate numai celor săraci. Si cei care au un standard satisfăcător de viață pot avea de înfruntat situații de dificultate pe care nu le pot soluționa cu mijloace disponibile (ex. divorţ).

• caracter profesional: cunostiinte specializate, deprinderi, abilitați practice si un set de valori, principii, norme, reguli morale ce alcătuiesc codul deontologic al profesiei.

• opţiune fundamental umanistă: persoana umana reprezintă valoarea suprema a actului de asistenta sociala.

• baza organizării este comunitatea: responbsabilitatile si deciziile de organizare sunt ale comunitatii locale.

• parteneriatul: participarea mai multor institutii, organizatii, autoritati, retele informale (prieteni, vecini, colegi, familie), a tuturor actorilor comunitari in vederea rezolvării problemelor sociale.

• echipa multidisciplinară:  specialiști din domenii diferite.