Balada pentru vioară şi pian”; Hora Braşovului;Zâna Dunării; Cântecul tricolorului

OMUL CONSTANTIN BRÂNCUŞI

AVANS COMBINAT

CONSTANTIN BRÂNCUŞI

Legenda spune că Maestrul a plecat pe

jos, în căutarea liniştii şi că n-a găsit-o pentru că nu era

pentru el. Dar câţi se uită la fotografia de

mai jos şi se gândesc că Brancuşi a fost un

bărbat răvăşitor?

Privirea lui Brâncuşi răscoleşte. Ne-am uitat la el un ceas întreg şi nu ne-am putut desprinde. Cu

aşa o căutătură, asemenea atitudine şi chip, n-avea cum să nu iubească mult

Maestrul. Şi să nu povesteasca despre el,

toate iubitele lui.

Spălătoreasa IoanaDespre primele iubiri ale lui Brancusi, de la Hobiţa sau din perioada

studenţiei, nu ştie nimeni mare lucru. Singura despre care au povestit unii şi altii a fost Ioana. O spălătoareasă din Craiova, pe care Brâncuşi a cerut-o în căsătorie când avea numai 18 ani. Cine ştie ce s-ar fi întâmplat cu Neica

Costache dacă Ioana ar fi spus da?

Margit PoganyPrima iubire din viaţa lui Brâncuşi a fost Margit Pogany.

În 1913 Brâncuşi expune în Statele Unite lucrarea Domnişoara Pogany. Ochii enormi, au stârnit controverse, însă sensibilitatea lucrării a învins.

Brâncuşi a cunoscut-o pe pictoriţa unguroaică în 1909. Maestrul o alinta „ibovnica nemuritoare”.

„Am pozat pentru el de mai multe ori. De fiecare dată, începea şi termina un

nou bust.“Sunt destui cei care povestesc că tânăra Margit s-a iubit nebuneşte cu Brâncuşi.În 1914, Brâncuşi s-a oprit în Bucureşti, dar Pogany nu mai era în oraş dar i-a scris: “Este dureros că nu am reuşit să

ne revedem!”.

Eileen Lane

Irina Codreanu, Eileen Lane et Lizica Codreanu avec des fruits dans, 1922

Maestrul şi Eileen Lane

În anii ’20, în atelierul lui Brâncuşi intră o irlandezo- americană superbă, mai tânără cu 20 de ani decât artistul.

Brâncuşi, un om liber şi fără prejudecăţi îşi invită muza şi iubita în ţara lui: „De ce nu vii cu mine în România? Te voi prezenta drept fiica mea”.

Vacanţa celor 2 în România a durat între 11 septembrie şi 7 octombrie 1922.

Cunoscuţii cuplului au speculat că

după această călătorie Eileen Lane a început

să viseze la rochia de

mireasă, dar maestrul i-a lăsat clar de înţeles că nu

are chemare de soţ.

Eileen Lane

Dezamăgită, Eilleen s-a întors la ea acasă, s-a căsătorit. Într-una din scrisorile ei către Brâncuşi mărturisea

(1923): “Aş vrea să-ţi mulţumesc pentru întâlnirea de ieri, Brâncuşi.’’

Povestea dintre Brâncuşi şi Eileen Lane a trecut. Dar a rămas posterităţii o sculptură inspirată de

personalitatea, fragilitatea şi teama de gura lumii a tinerei lui iubite:

Prinţesa frigidă

A urmat prinţesa Maria Bonaparte, modelul pentru controversata Prinţesa X, care a provocat un scandal imens în 1919. Brâncuşi a explicat:

„Statuia mea,este femeia.Cinci ani am lucrat, şi am simplificat. Ce este în fond femeia? Un zâmbet între dantele şi fard pe obraji? Pentru a degaja această entitate, pentru a aduce în domeniul

sensibilului acest tip etern de forme efemere, timp de cinci ani am simplificat, am finisat lucrarea.”

Eh, bârfe, bârfe, bârfe….

Explicaţia artistului…fără cusur. Dar gurile rele nu s-au oprit din speculaţii. Mai ales că Marie era pasionată de

psihanaliză, era mare prietenă a lui Freud şi una din obsesiile cercetărilor ei psihanalitice au fost erecţia şi

frigiditatea.

Brâncuşi a întâlnit-o pe Léonie Ricou, între 1908-1910.Ea invita toate personalităţile vremii: Guillaume Apollinaire, Pablo Picasso, Amedeo Modigliani, Constantin Brâncuşi.

Se spunea ca franţuzoaica ar fi picat în mrejele românului.

Madame L.R. este lucrarea inspirată de colecţionara Leonie şi a făcut parte din colecţia lui Yves Saint Laurent.

Baronesa Renée Irana Frachon

Sfaturi pentru sanatate Baronesa Renée Irana Frachon a fost şi ea una din primele admiratoare uluite de talentul lui Brâncuşi şi un alt subiect de speculaţii despre relaţiile

dintre artist si muzele sale. Madame Frachon era o mare colecţionară de artă şi în primul deceniu al secolului trecut a intrat în atelierul românului în căutare de opere

valoroase, îndrăgostindu-se de cel care a transformat-o în muza sa.

Dar poveştile de iubire ale maestrului Brîncuşi continua.

Agnes Meyer, prima femeie-reporter angajată la New York Sun, era soţia redactorului- şef de la The Washington Post şi a intrat în anturajul lui Brâncuşi

prin intermediul fotografului oficial al publicaţiei americane. Relaţia dintre ei s-a materializat artistic în lucrarea “La Reine Pas Dédaigneuse” şi sunt unele surse

care speculează şi o legătură pasională între Brâncuşi şi muza lui de peste Ocean.

Agnes l-a protejat şi l-a promovat pe prietenul ei artist.Agnes avea 3 fiice: Florence, Elizabeth şi Kate. Toate l-au adorat pe maestru, dar

Florence, a trăit o poveste de dragoste incredibilă cu Brâncuşi, care a durat (prelungită de corespondenţă dintre cei doi) pâna în 1947.

„M-am gândit şi mă gândesc mult la tine, tot timpul… Te îmbraţişez mult, mult, mult, mult,

mult… Am găsit cercelul tău printre pietrele mele şi mă bucur că e în siguranţă. M-am gândit şi mă

gândesc mult la tine, tot timpul… Te îmbrăţişez din adâncul inimii şi te aştept cu cea mai mare

dragoste“, îi scria Brâncuşi lui Florence in 1938.

Cella DelavranceaBrâncuşi a cunoscut-o pe marea pianistă, Cella Dellavrancea, fiica lui Barbu

Delavrancea în 1922, tot în atelierul lui. Tânăra era la Paris la un concert şi a ajuns în curtea lui Neica Costache printr-un prieten miliardar grec, un mare colecţionar de artă. Cumpărase Prinţesa X şi a vrut să-i facă cunoştinta Cellei cu românul care

gândise acea minune.

Iata cum îşi aminteşte pianista întâlnirea cu maestrul:

“Ne aştepta. El ne-a deschis uşa. Doi ochi mici, albaştri, mi-au sfredelit

privirea din umbra orbitelor adînci. Şiretenie, bănuială, şi o sclipire de

ostilitate jucau în ei. M-a întâmpinat cu un glas cântărit:

- Vra să zică, eşti fata lui Barbu Delavrancea… mda… şi cânţi la pian

frumos… dar nu de ale noastre.

- Acelea nu sunt pentru pian, dar ştiu toate jocurile noastre ţărăneşti, şi, când le joc, nu mă întrece nimeni.”

Au urmat un flirt elegant şi apoi o poveste de dragoste scurtă dar pasională, pe care au bănuit-o unii dintre apropiaţii lui Brâncuşi şi ai tinerei pianiste.

Nancy Cunard

Nancy Cunard a fost una din cele mai rebele şi mai avangardiste personalităţi feminine din perioada interbelică. Britanica s-a născut într-

o familie de milionari din Londra dar toata viaţa ei a negat valorile în care a crescut. A fost o activistă feministă, politică şi a luptat împotriva fascismului şi rasismului. Prietenul, aghiotantul şi amantul ei perpetuu a fost un pianist de culoare şi toată lumea o admira pentru curajul de a se

afişa cu el la toate petrecerile şi evenimentele mondene ale vremii.

Nancy a fost muza multor scritori şi artişti celebri în

epocă, fiind foarte apropiată de Lewis Wyndham, Aldous

Huxley,Tristan Tzara, Ezra Pound, Ernest Hemingway,

Man Ray şi în 1923 a intrat şi în viaţa lui Brâncuşi.

“Era Ajunul Craciunului şi l-am aşezat în capul unei mese înguste de 12 persoane la etaj, la Rotonde”, povesteşte Nancy despre prima ei întâlnire cu artistul român.Brâncuşi i-a dedicat două lucrări: „Jeune Fille Sophistiquée” şi „Negresa blondă”.Nancy Cunnard a murit la vârsta de 69 de ani, cântărind doar 26 de kilograme, în

Cochin Hôpital, Paris. Şi cei apropiaţi spun că nu a uitat niciodată povestea pasională pe care a trăit-o cu Brâncuşi.

Vera Moore

În 1930, curatorul Jim Ede îl invita pe Brâncuşi la un concert al unei pianiste celebre în epoca, Vera Moore, o neo-zeelandeză evreică, născută într-o familie cu 7 fraţi, toţi muzicieni. Cei doi se întâlnesc după concert şi încep o poveste de dragoste care a durat 4 ani. În cele 40 de scrisori pe care cercetătorii le-au descoperit în arhiva artistului, e descrisă o poveste plină de pasiune din partea lui Brâncuşi. În 1934, din relaţia celor doi se

naşte John, unicul copil al sculptorului. Brâncuşi nu-şi recunoaşte nicioadată fiul . John Constantin Brâncuşi Moore, care a devenit fotograf

profesionist la Crazy Horse în Paris, povesteşte că şi-a văzut tatăl o singură dată, la el la atelier şi că- şi aminteşte că nu şi-au vorbit absolut

deloc.

PeggyţaÎn 1922 Peggy Guggenheim, era moştenitoarea unei averi fabuloase după

ce tatăl ei, un negustor evreu bogat a dispărut odată cu scufundarea Titanicului. Peggy decide să facă investiţii în arta modernistă, care se

vindea la preţuri foarte bune în epocă.

La sfârşitul anilor 30 vrea să cumpere o versiune a “Păsării în văzduh”. Brâncuşi cere 4000 de dolari pe lucrare, Peggy nu vrea să cumpere la

preţul ăsta şi decide să obţină o reducere seducându-l pe artist.Astfel, Brâncuşi devine unul din “sutele de amanţi” care au trecut prin budoarul lui Peggy şi se naşte o relaţie. Brâncuşi o alintă Peggyţă, iar

Peggyţa îi spune când “ţăran viclean”, când “zeu adevărat”.

Relaţia dintre Brâncuşi şi Peggyţă a durat până în 1940, când Guggenheim s-a întors în America din cauza războiului.

Înainte de plecare, la mai bine de 1 an de la startul negocierii, Peggy se decide să dea 4000 de dolari pe “Pasărea în

văzduh” (dar după ce schimbase suma în franci francezi, ca să câştige cam 400 de dolari) şi descrie ultima întâlnire dintre

ea şi Brâncuşi:„El mi-a adus Pasărea la maşină , cu lacrimile curgându-i pe obraji. Nu ştiu dacă plângea pentru că nu voia să se despartă de sculptura lui sau pentru că nu mă va mai vedea niciodată”.

ArethiaLa începutul anilor ‘30, Liga Femeilor din Gorj, condusă de soţia primului- ministru al României, Gheorghe Tătărescu, îl aduce în

Romania pe Brâncuşi şi-l angajează pentru construirea unui monument închinat eroilor.

Arethia Tătărăscu (centru) şi BrâncuşiDatorită Arethiei Tătărescu, la Târgu Jiu, în 1937, au fost inaugurate cele 3

capodopere semnate de Brâncuşi: Masa Tăcerii, Poarta Sărutului şi Coloana fără sfârşit. Brâncuşi a admirat-o teribil pe “marea doamnă a Gorjului” şi sunt unele

speculaţii care spun ca între cei doi a fost un pic mai mult decât o relaţie amicală. De iubit, nu ştim dacă doamna Arethia l-a iubit dar de admirat…

Lizica şi Irina CodreanuÎn 1920, în atelierul lui Brâncuşi intra elegantă şi graţioasă, Lizica Codreanu. Este sora Irinei Codreanu, sculptoriţa- elevă a maestrului şi este balerină în compania Diaghilev’s

Ballets Russes. Rafinată şi extravagantă, Lizica i se lipeşte de suflet lui Brâncuşi şi informaţiile despre relaţia celor doi înclină mai degrabă spre o afecţiune paternă din

partea Neicii Costache.

Sculptură semnată Irina Codreanu

Dar sunt unii pasionaţi de biografia sculptorului care susţin că Lizica era îndrăgostită, la fel ca sora ei, de Brâncuşi.

Dacă Irina i-a fost elevă maestrului, Lizica i-a fost muză. În 1922, Brâncuşi construieşte o serie de 3 costume de scenă pentru “Gymnopedies”, baletul lui Eric Satie.

In 1926, Irana Frachon îi trimite o carte poştală maestrului, tocmai din Teheran, la 14 ani de când îi pozase pentru Baronesa R.F. În mesaj îl salută cu multă duioşie pe Brâncuşi şi întreabă cu grijă şi simpatie despre surorile Codreanu. Ca şi cum cele 2 surori ar fi fost unele din cele mai importante persoane din viaţa maestrului.

SoniaÎn ultimii ani de viaţă ai  maestrului, cea mai apropiată persoană a lui Brâncuşi a fost tot o

femeie, Sonia Terk-Delaunay. Ea l-a convins pe artist să-şi facă un testament. Din jurnalele şi

caietele ei de notiţe, s-au ţesut poveştile minunate, pline de vână şi savoare dintre Brancuşi şi femeile

sale…

Berenice Abbott

În 1921,Berenice Abbott,o americancă prietenă cu Man Ray şi Marcel

Duchamp trece Oceanul şi decide să trăiască la Paris. După ce

lucreaza câteva luni în atelierul lui Bourdelle, Man Ray, prietenul (şi iubitul ei) o aduce în atelierul lui Brâncuşi,

care-i devine profesor.Între cei doi se leagă o relaţie ambiguă.

După ucenicia din atelierul lui Brâncuşi, Berenice a renunţat la sculptura.

Maria Tănase

Întâlnirea dintre Maria Tănase şi Brâncuşi s-a intâmplat în anii ’30, la Paris. Aici s-au îndrăgostit nebuneşte unul

de celălalt şi a urmat o poveste cu năbădăi, certuri, gelozii şi bocete.

În 1961, la Târgu Jiu, după un chef cu 16 sticle de vin şi mulţi lăutari care au cântat toată noaptea, Maria Tănase a povestit prietenilor de pahar toată istoria iubirii ei cu

Neica Costache.În anii ‘30, Dimitrie Gusti a organizat o expoziţie de

artă populară la Paris.“Gusti auzise de neica Costică şi ne-am dus să-i facem o

vizită. Şi el ne-a oferit o masă”, povestea Tănase.„Privighetoarea cântecului Românesc”, cum a numit-o

Sfântul din Montparnasse, nesătula de cântec şi de dragoste nebună, a profitat de generozitatea gazdei şi de

tot ce-i putea oferi virilul ei oltean.

S-au pupat, după care n-a mai

cântat la restaurantul unde-

o adusese Dimitrie Gusti să ţină recital. Nu s-a mai desprins de neica Costache

preţ de două zile şi două nopţi.

Nopţi de cântec şi nopţi de dragoste.

În primăvara lui 1939 cei doi au fost împreună la New York, la o mare expoziţie internaţională la

World Fair. Maria Tănase a avut atunci un succes incredibil, mai ales după ce i-a cântat preşedintelui SUA, Franklin Roosvelt. In epocă se povestea cu umor despre piesa interpretată de Maria Tănase în

faţa gazdei sale puternice: „Ţine, Leano, curu’ zvelt!” (sau „Ţine, Leano, cu Roosvelt!”)

În acelaşi an, Maria îl părăseşte pe Brâncuşi, care gelos şi ranit îşi ironiza fosta iubită cu orice prilej: «Nu-i o cântăreaţă, bă, ci o bocitoare!», spunea

neica Costache cunoscuţilor.

«Locul ei predestinat se află la înmormântări, iar nu la ospeţe. Să încerce să cânte la Opera cea Mare din Paris sau la Opera

din Bucureşti».

Gusti s-a făcut foc şi pară, i-a dat paşaportul Mariei şi n-a mai vrut să vorbească cu ea.Dar Mariei nu i-a păsat. Era înnebunită după Brâncuşi. A urmat o relaţie cu întreruperi,

vreme de 2 ani.“Când te ascult cum le zici, Mărie, aş fi în stare să dăltuiesc pentru fiecare cântec de-

al nostru câte o Pasăre Măiastră!”, îi spunea  maestrul iubitei lui.

te.

Gelozia bat-o vina.. Căci pân’ la urma şi Brancuşi a fost om şi a suferit ca un bărbat rănit de prea multă dragoste şi

părăsit de iubita mai tânără cu 37 de ani.Se spune că marii maeştri au destine

care nu trebuie privite ca cele de oameni normali, cu trai de rând. Dar ăsta-i tot şarmul şi bucuria poveştilor de viaţă superbe ale celor mai iubiţi şi aleşi

dintre pamânteni. Care au creat magistral şi au trăit din plin, fără limite. Baronesa R.F. este lucrarea inspirată de povestea de dragoste dintre Brâncuşi şi madame Frachon şi este încadrată de specialiştii în operele lui Brâncuşi în

seria „Muzelor adormite”.

  Realizat: Mihai

Ştirbu

. Texte, imagi si sunete de pe net.