Criminalitatea informatică reprezinta un fenomen actual reflectat in mod frecvent în mijloacele de informare în masă. Un studiu indică că subiectul atacurilor informatice depășește după intensitate furturile și fraudele obișnuite.

Cercetările criminologice asupra infracțiunilor comise cu ajutorul sistemurilor informatice se află încă la etapa formării conceptuale. Chiar și cele realizate pînă în prezent tind să schimbe modul clasic în care sunt privite infracțiunile în sistemele moderne ale justiției penale. Doar o mică parte din faptele penale legate de utilizarea sistemelor informatice ajung la cunoștința organelor de cercetare penală. Astfel este foarte greu de realizat o viziune de ansamblu asupra evoluției și amploarei fenomenului. În această din urmă situație chiar dacă infracțiunea a fost sesizată, victimele nu sesizează organul de urmărire penală în vederea identificării și pedepsirii infractorului.

În același timp investigațiile în domeniul infracționalității informaționale sunt prin natura lor complexe și implică utilizarea unor echipamente sofisticate cu costuri ridicate.

De asemenea nivelul de pregătire a persoanelor implicate în procesul de anchetă a crimelor cibernetice necesită cunoștințe speciale iar pregătirea acestor specialiști durează în timp și este costisitoare.

Un specialist în domeniul infracționalității informatice poate lucra asupra 3-4 cazuri pe lună pe cînd în mod tradițional un ofițer de urmărire penală poate soluționa între 40-50 cazuri penale în aceeași perioadă.

O primă definiție a fost dată de către centru de experți în 1983 și presupune orice comportament ilegal meetic sau neautorizat ce privește un tratament automat al datelor sau transmitere a datelor. Această definiție deși formulată în urmă cu 2 decenii își dovedește utilitatea în primul rînd prin faptul că permite integrarea dezvoltărilor ulterioare ale tehnicii în domeniul informatic.

Orice infracțiune în care un calculator sau o rețea de calculatoare este obiectul unei infracțiuni sau în care un calculator sau o rețea de calculatoare este instrumentul sau mediul de săvîrșire a unei infracțiuni.

În sens ingust prin infracțiune informatică se înțelege orice faptă prin care persoana interferează fără autorizare cu procesele de prelucrare automatizată a datelor.

Conținutul noțiunii de faptă penală de natură informatică este deosebit de variat, fiind abordat din diferite perspective, astfel în raportul Comitetului european pentru problemele criminalității și infracționalității cibernetice au fost sistematizate următoarele concepte:Infracțiunea de fraudă informaticăInfracțiunea de fals informaticInfracțiunea de prejudiciere a datelor sau programelor informaticeInfracțiunea de spionaj informaticInfracțiunea de sabotaj informaticInfracțiunea de acces neautorizat la un calculatorInfracțiunea de interceptare neautorizată Infracțiunea de reproducere neautorizată a unui program informatic protejat de lege.

Fraude prin manipularea calculatoarelor electroniceFraude prin falsificarea documentelorPirateria programelor de calculator Alte infracțiuni.

Sub.2

Infractiunile informatice pot fi clasificate in dependenta de urmatoarele criterii: din punct de vedere a rolului sistemelor informatice la comiterea infractiunilor, acestea pot fi clasificate în:

a) Infracțiuni săvîrșite cu ajutorul sistemelor informatice în care sistemele informatice constituie un instrument de facilitare a comiterii unor infracțiuni

b) Infracțiuni săvîrșite prin intermediul sistemelor informatice în care sistemele informaționale și datele stocate în acestea constituie ținta infracțiunii.

Conștientizînd esența pericolului social al faptelor penale de natură informatică a generat incriminarea acestor fapte în numeroase state ale lumii, astfel sa conturat conceptul dreptului penal cu specific informatic. Drept consecință a numeroaselor elemente de noutate introduse în materia dreptului penal de noile forme de criminalitate bazate pe tehnologia modernă.

Legiferarea în domeniul criminalității informaționale a început din 70 ai secolului trecut. În acest sens la nivel internațional Consiliul Europei a inițiat o serie de reglementări cu privire la criminalitatea informatică, astfel în 1995 a fost adoptată recomandarea R95-13 cu privire la problemele de procedură penală legate de tehnologia informației iar în 1992 cu modificările ulterioare din 2001 la Budapesta a fost semnată Convenția Privind Criminalitatea informatică.

Convenția își propune să prevină actele îndreptate împotriva confidențialității, integrității și disponibilității sistemelor informatice a rețelelor și a datelor precum a utilizării frauduloase a unor asemenea sisteme, rețele și date.

Prin asigurarea incriminării unor astfel de conduite și prin încurajarea adoptării unor măsuri de natură să permită combaterea eficace a acestor tipuri de infracțiuni.

Caracteristica infracțiunilor comise cu ajutorul sistemelor informatice

O serie de infracțiuni prevăzute de legea penală prezintă particularități ce permit perfecționarea modalităților de înfăptuire a acestora prin recurgere la ajutorul sistemelor informatice. Ele sunt acele infracțiuni care sunt îndreptate împotriva funcționării corespunzătoare a unui sistem informatic sau asupra informațiilor cuprinse în el ci rezultatul procesării datelor este utilizat pentru înfăptuirea unor infracțiuni clasice astfel făptuitorii fac apel la mijloace netradiționale pentru înfăptuirea unor infracțiuni tradiționale. Spre exemplu infracțiunea de spălare a banilor, infracțiunea de divulgare a secretului (art. 344 CP), infracțiunea de propagandă (348 CP), infracțiunea de reproducere fără drept a unei opere , infracțiunea de trafic de ființe umane art. 365 și infracțiunilor comise prin intermediul sistemele informatice, adică utilizînd sistemele informaționale și datele cuprinse în ele ca țintă sau ca instrument sau ca obiect, la această categorie fac parte( accesul ilegal la informatia computerizata, adică la informația din calculatoare de către o persoană care nu este autorizată în temeiul legii sau a unui contract sau de către o persoană care depășește limitele acestei autorizații dacă aceste acțiuni sunt însoțite de distrugerea, divulgarea informației sau de periclitarea funcționalității sistemeleor informatice.

De regula toate aceste infracțiuni au ca latura obiectivă acțiunea.

Obiectul generic al acestor infracțiuni îl constituie relațiile sociale ce țin de securitatea publică privind producerea, utilizarea, difuzarea, protecția informației și a resurselor informaționale și a mașinilor electronice de calcul.

Infracțiunile cibernetice atentează la relațiile sociale care apar în procesul colectării, prelucrării, păstrării și prezentării informației computerizate, administrării resurselor informaționale în urma accesului ilegal la informația computerizata protejată de lege.

Prin astfel de infracțiuni sau fapte pot fi cauzate prejudicii considerabile intereselor legale ale personalității, societății sau statului în diverse domenii de activitate a acestuia.

Latura obiectivă a tuturor cibernetice constă în acțiunea premeditată care rezidă pătrunderea ilegală la informația computerizată protejată de lege sau la resursele informaționale

Componența infracțiunii este materială

Infracțiunea se consideră consumată cînd survine cel puțin una din consecințele prevăzute de lege și anume distrugerea, blocarea, modificarea sau copierea informației.

Distrugerea tehnicii electronice de calcul și a programelor computerizate.