08 - Traumatismul de munca si boli profesionale1. Factorii de producţie nocivi şi periculoşi. GOST 12.0.003-742. Accidente. Noţiuni generale, clasificarea, tipurile.3. Comunicarea despre producerea accidentelor4. Cercetarea accidentelor5. Finalizarea cercetării accidentelor, înregistrarea şi evidenţa lor6. Metode de analiză a traumatismului de muncă. Indicii traumatismului7. Bolile profesionale. Clasificarea şi indicii lor8. Indemnizaţia unică în caz de invaliditate sau deces…9. Asigurări pentru accidente de muncă şi boli profesionale

Regulamentul privind modul de cercetare a accidentelor este aprobat prin HG nr. 1361 din 22.12.2005 şi pusă în aplicare la 1.03.2006. Regulamentul prevede, comunicarea, cercetarea, evidenţa şi raportul referitor la ele. 1. În dependenţă de acţiune asupra organismului uman, factorii de producţie se clasifică în factori nocivi şi periculoşi. Factorii nocivi sunt acei, acţiunea cărora poate înrăutăţi starea sănătăţii sau provoca boală profesională. Factorii periculoşi acţionînd asupra corpului de muncă pot provoca reducerea capacităţii de muncă sau accident (curentul electric, utilaj în funcţionare). Conform GOSTului factorii nocivi şi periculoşi se clasifică în următoarele grupe

- Factori fizici- Factori chimici- Factori biologici (microorganisme, macroorganisme)- Factori psihofiziologici (supraîncărcări fizice staţionare, dinamice, hipodinamie) (factori neuropsihici)

Suprasolicitarea organelor auditive, vizuale, stresul.2. Accidentele se clasifică în accidente de muncă şi în afara muncii. Accidente de muncă prezintă vătămarea violentă a organismului uman (rană, asfixiere, degerare, şoc termic, intoxicaţie acută) care a provocat incapacitate temporară de muncă, accident grav sau deces şi a avut loc sub acţiunea unui factor de producţie. Accidentele de muncă sunt acelea care au avut loc:

- în timpul deplasării de la domiciliu la serviciu, şi retur cu transportul asigurat de organizaţie, inclusiv îmbarcarea sau debarcarea

- deplasarea pe teritoriul organizaţiei, pe traseul respectiv şi în timpul respectiv- la pregătirea locului de muncă- în timpul lucrului- la frecventarea încăperilor auxiliare şi social-sanitare- la participare - la acordarea ajutorului în situaţii de avarie, de accident- la deplasare în alte organizaţii, localităţi, pe probleme de serviciu, independent de transportul utilizat- la lichidarea consecinţelor calamităţilor naturale

Accidentele care s-au petrecut, chiar în situaţiile susnumite dar cauza lor a fost starea de ebrietate, drogare, moarte naturală, automutilare, utilizarea echipamentelor de muncă în scopuri personale fără permisiunea conducătorului, sustragerea bunurilor materiale sunt accidente în afara muncii. Accidentele sunt de urmtăoarele tipuri:

- cu incapacitate temporară de muncă, nu mai puţin de o zi apreciată de instituţia medicală- accident grav, gravitatea accidentului se apreciază după o schemă aprobată de ministerul sănătăţii- accident mortal – faptul este apreciat de medicii legişti

De asemenea accidentele se clasifică în:- individuale- colective (nu mai puţin de 2 persoane în acelaşi timp, la acelaşi loc de lucrul, din aceeaşi cauză)

3. La producerea accidentului, martorii oculari sau accidentatul (dacă e în stare) informează conducătorul lucrărilor sau altă persoană de conducere. Conducătorul lucrărilor, la rîndul său organizează primul ajutor, păstrează condiţiile accidentului pînă la terminarea cercetării, dacă ultimele nu prezintă pericol pentru lucrători. În alt caz, conducătorul lucrărilor colectează probe care vor fi utilizate la cercetarea accidentului. De asemenea se informează conducătorul unităţii care la rîndul său comunică în Inspecţia muncii, instanţa superioară, în

organul respectiv de supraveghere de stat, procuratură şi poliţie (în cazul accidentelor grave şi cu deces), în organul teritorial de medicină preventivă (în caz de intoxicaţie acută).Comunicarea prevede denumirea şi adresa organizaţiei, subunitatea, date personale despre accidentat, data, ora şi circumstanţele accidentului, date despre persoana care a comunicat.

4. Scopul cercetării este de a aprecia cauzele accidentului, actele legislative nerespectate, elaborarea măsurilor de lichidare a neajunsurilor, accidentele grave şi cu deces, se cercetează de către inspecţia de stat a muncii, care numeşte inspectori pentru cercetare. Se cercetează de către organizaţia a cărei lucrător este accidentatul.Pentru cercetare, conducătorul unităţii, nu mai tîrziu de 24 ore după comunicare, numeşte comisia în următoarea componenţă, cîte un reprezentat al serviciului de protecţie şi prevenire, a administraţiei şi a sindicatului. De asemenea se invită reprezentant a organului respectiv de supraveghere de stat, a instanţei superioare, a administraţiei locale, şi poate asista reprezentant al accidentatului. Membrii comisiei studiază condiţiile, circumstanţele accidentului, conversează cu martorii oculari, cu accidentatul, cu conducătorul lucrărilor; şi pe parcusul a 5 zile întocmeşte dosarul cercetării. Dacă în organizaţie lipsesc specialiştii respectivi, comisia poate fi organizată din persoane invitate.

5. Dosarul cercetării include următoarele materiale:1. Procesul verbal al cercetării (pentru fiecare accidentat)2. Fotografii, scheme, schiţe ale locului accidentului3. Comunicările martorilor oculari şi a accidentatului4. Explicaţiile conducătorului lucrărilor5. Certificatul privind gravitatea accidentului6. Certificat în legătură cu deces (după caz)7. Rezultatele expertizei (după caz)8. Prezentările membrilor comisiei (după caz)

Dacă în cadrul cercetării accidentului, s-a apreciat că este în afara muncii, se perfectează proces verbal, de formă liberă cu anexarea materialelor care confirmă cazul.La apelul accidentatului sau reprezentantului său administraţia este obligată să elibereze o copie a procesului verbal, nu mai tîrziu de 3 zile după aprobarea lui.Accidentul se înregistrează de către organizaţia care a petrecut cercetarea.

6. Analiza traumatismului se efectuează - prin studierea materialelor cercetării accidentelor- prin aprecierea cauzelor care pot provoca accidente

La prima etapă se aplică metodele1. Statistică – prin studierea materialelor cercetării accidentelor se calculează următorii indici statisticiIf=(Na/Nms)*1000 (Na numarul de accidente in perioada de raport, Nms numarul mediu scriptic in acceasi perioada)Ig=(Nzi/Nms)*1000 (indice de gravitate, Nzi – numarul zilelor cu incapacitate de munca în urma accidentelor)Idm=Nzi/Na (durata medie de incapacitate, fără accidente cu deces)2. În grupă – toate accidentele se grupează după profesii, vechime în muncă, vîrstă, gen a accidentaţilor,

după zilele săptămînii, orele de lucru pe parcursul săptămînii3. Topografică – se perfectează planul încăperii cu indicarea utilajului şi a locurilor de accidentare.4. Economică – se calculează timpul de muncă pierdut Cpt=Nzi/Fa*100 (coeficientul de pierdere a

timpului, Fa – fondul annual. Fa=Nms*255).

Către a doua modalitate de analiză a traumatismului se referă metoda monografică care prevede aprecierea vizuală sau vizuală şi instrumentală a cauzelor care pot provoca accident de către o unitate sau un grup de unităţi, maşini, aparate cu elaborarea măsurilor de prevenire.

7. Bolile profesionale sunt rezultatul acţiunii factorilor nocivi şi de producţie. Bolile se clasifică cu organul afectat: boli cardiace, respiratorii, nervoase… Indicii statistici a bolilor profesioanale sunt analogi indicelor traumatismului numai pentru 100 de persoane.

8. Art. 18 al Legii Securităţii şi sănătăţii în muncă prevede indemnizaţie unică în caz de reducerea capacităţii de muncă (invaliditate) ori decesul lucrătorului în urma unui accident de muncă ori aunei boli profesionale. Suma indemnizaţiei în caz de invaliditate este egală cu produsul salariului mediu lunar pe ţară în luna corespunzătoare la gradul de incapacitate de muncă dar nu mai puţin de 1 salariu mediu anual al invalidului. În caz de deces suma indemnizaţiei alcătuieşte produsul salariului mediu anual al decedatului la numărul întreg de ani ne trăiţi pînă la 62, dar nu mai puţin de 10 salarii medii anuale ale lui.

9. Asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale, se efectuează în mod obligatoriu de către organizaţiile supuse guvernului republicii. Drept bază serveşte legea respectiva pusă în aplicare la 23.09.2000. În calitate de participanţi la procesul de asigurare sunt următoarele părţi: angajatorul, asiguratorul şi asiguraţii. Asiguratorul este Casa Naţională de Asigurări sociale cu organele ei teritoriale. Angajatorul încheie contract cu asiguratorul care asigură protecţia socială a angajaţilor în caz de accident de muncă sau boală profesională. Asiguraţi sunt toţi angajaţii indiferent de naţionalitate, pe durata activităţii. În cazul bolilor profesionale, perioada de asigurare poate depăşi durata activităţii în organizaţie.Asigurarea oferă pentru asiguraţi următoarele prestaţii şi indemnizaţii:

- prestaţii pentru reabilitarea medicală- prestaţie pentru reabilitarea capacităţii de muncă- prestaţie pentru reabilitarea profesională- indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă - indemnizaţie pentru transfer temporar la altă muncă- indemnizaţie în caz de invaliditate- indemnizaţie în caz de deces