1
CURS MASTER
FUNDAMENTELE COMUNICARII MEDIATICE
Conf. univ. dr. Nina Mocnau
CUPRINS
I. Fundamentele comunicarii (componente, canale, niveluri, forme)
II. Tipuri de comunicare
III. Bariere in comunicare
IV. Strategii ale comunicarii in situatii de criza
V. Mass-media partener n realizarea direciilor comunicrii publice
VI. Comunicarea pentru un managementul performant
VII. Comunicarea si mediul de afaceri-reactii media
VIII. Limbajul vestimentatiei
IX. Comunicarea mediatica. Teorii si metode. Functii si efecte
X. Conceptul de societate informaional
XI. Crize si Conflicte sociale
Bibliografie
2
Curs I
I.Fundamentele comunicarii (componente, canale, niveluri, forme)
Din punct de vedere cronologic, comunicarea este primul instrument spiritual al
omului n procesul socializarii sale.
Comunicarea umana se ocupa de sensul informatiei verbale, prezentata n forma
orala sau scrisa si de cel al informatiei non verbale, reprezentata de paralimbaj, miscarile
corpului si folosirea spatiului.
Notiunile de comunicare, limba, limbaj sunt polisemantice, ele comportrtand o
pluralitate de sensuri. Acest fapt provine atat din complexitatea intrinseca a fiecrei
notiuni, cat i din acela ca ele constituie obiectul de investigaie al mai multor discipline
tiintice (lingvistica, psihologia, sociologia, semiotica), care aduc propriile lor
perspective de abordare, nu ntotdeauna identice sau mcar complementare. Limbajul este
definit ca fiind activitatea psihic de comunicare ntre oameni prin intermediul limbii.
Comunicarea a fost definita ca o form particular a relaiei de schimb ntre dou
sau mai multe persoane, dou sau mai multe grupuri.
Eseniale ptr actul comunicrii sunt:
1) relaia dintre indivizi sau dintre grupuri,
2) schimbul, transmiterea i receptarea de semnificaii,
3) modificarea voit sau nu a comportamentului celor angajati.
Principala problem pe care o presupune studiul comunicrii este aceea a stabilirii
continutului i a mijloacelor prin intermediul crora acesta este transmis. Cat privete
coninutul, aceasta are un continut informaional, un continut afectiv-emoional, un
coninut motivaional si un continutul volitiv. In general, se comunic trei tipuri de
informaii: cognitive; indiceale; injonctive sau conative.
Componente
Componentele procesului de comunicare sunt transmitatorul sau sursa (persoana
care initiaza comunicarea, transmite mesajul) si receptorul sau destinatia (persoana care
primeste mesajul). Intre cele doua puncte ale comunicarii se afla mesajul (informatia)
care se codifica ntr-un semnal.
ntre transmitator si receptor se realizeaza astfel schimb de informatii, respectiv
comunicari sau mesaje.
Mesajele se pot transmite prin intermediul limbajului VERBAL (cu ajutorul
cuvintelor), al limbajelor NONVERBALE (cu ajutorul limbajului corpului, al spatiului, al
timpului, al lucrurilor) si al limbajului PARAVERBAL, care este o forma vocala de
limbaj nonverbal (de exemplu tonalitatea si inflexiunile vocii, ritmul de vorbire, modul de
accentuare al cuvintelor, pauzele dintre cuvinte, ticurile verbale, etc).
O comunicare (informatie sau mesaj) trebuie sa fie astfel transmisa nct
receptorul sa o nteleaga, sa o poata receptiona, nregistra si accepta.
3
Exista numeroase diferente ntre a spune si a comunica sau ntre a auzi si
a asculta. A spune este un proces ntr-un singur sens, iar a comunica presupune
transfer de informatie n ambele sensuri.
In procesul de comunicare pot sa intervina elemente perturbatoare, care poarta
denumirea generic de zgomot si care sunt raspunzatoare de distorsionarea mesajului
(zgomote, un miros, o stare fizica necorespunzatoare, etc). Prin intermediul feedback-ului
se masoara reusita procesului de comunicare.
Canale
Canalul reprezinta mijlocul fizic de transmitere a mesajului, numit si drumul
ipotetic sau calea urmata de mesaj.
Clasificarea canalelor:
Canale tehnologice: telefoane, casetofoane, computere, video, pagere, radio
Canale scrise: scrisori, rapoarte, afisiere, memo-uri, formulare, carti, reviste,
ziare;
Canale fata-n fata: conversatii, interviuri, ntlniri, prezentari, cursuri, lecturi.
Mijlocul tehnic sau fizic care transforma mesajul n semnal se numeste mediu.
Mediul comunicarii poate fi oral sau scris, n functie de modalitatae de
comunicare pe care o folosim; vorbim-ascultam-observam, deci comunicam n mediul
oral, sau scriem-citim, deci folosim comunicarea n mediul scris. Suportul tehnic al
canalelor comunicarii cuprinde toate mijloacele tehnice care pot veni n sprijinul
procesului de comunicare, cum sunt: telefonul, calculatorul, faxul, telexul, e-mail-ul,
internetul, mijloacele audio-video.
Receptionarea mesajelor este facilitata de organele de simt. Modul n care este
elaborat mesajul se numeste codificare. Operatiunea prin care interlocutorul analizeaza,
interpreteaza si ntelege mesajul n mod corect se numeste decodificare.
Raspunsul receptorului la mesajul transmis ne demonstreaza daca acesta a fost
bine nteles. Reactia respectiva se numeste feedback si ncheie cercul comunicarii
deoarece receptorul, la rndul sau, codifica o informatie (raspunsul la mesaj) si o
comunica transmitatorului. Putem deci considera ca n procesul comunicarii rolurile se
schimba mereu: receptorul devine transmitator si invers.
In comunicarea paralingvistica, studiile de specialitate disting patru canale
principale:
1. expresia fetei,
2. contactul vizual,
3. limbajul corpului,
4. distanta fizica
Ptr primul canal, expresia fetei, s-a demonstrat ca expresiile faciale traduc fidel
starile sufleteti. Exista sase emotii de baza: fericirea (bucuria), tristetea (supararea),
surpriza, frica (ngrijorarea), dezgustul si furia. Al doilea canal, reprezentat de contactul
4
vizual este un canal relevant ptr cunoasterea celuilalt si interpretarea gndurilor, afectelor
si intentiilor, acesta reflecta n mod pregnant universul intim. Avem doua ipostaze ale
contactului vizual. Prima se refera la evitarea privirii n ochii celuilalt: uitarea n alta
parte, care tradeaza lipsa de interes sau dezaprobare, dispret; lasarea ochilor n jos este
semn al vinovatiei. Privirea prelungita n ochii altcuiva are tot doua sensuri: primul poate
fi iubire, pretuire, stima, atractie, sau privirea fixa poate exprima furie, mnie, intentii
agresive. Al treilea canal, limbajul trupului, vorbeste despre miscari si configuratii ale
anumitor parti ale corpului cum sunt: frecarea minilor, rasucirea parului, datul din
picior, toate constituie semnale ale unei stari de agitatie, indecizie. Postura corporala,
luata ca ntreg, reprezinta stari interioare de moment, dar vorbete si despre moduri de
gndire si reactii mai stabile. Aceste posturi au mare importanta n interactiunile umane,
de aici si expresiile: l-a primit cu bratele deschise, era ntr-o postura de nvingator/nvins.
Oamenii realizeaza si miscari intentionate, definite: gesturi emblematice, cum ar fi: se
ridica mna ptr Liniste!; degetul, ptr Vino ncoace sau OK, aratarea obrazului ptr Sa-ti fie
ruine! Al patrulea canal se refera la distanta publica. Aceasta indica distanta pe care n
orice mprejurare, oamenii ncearca sa o mentina fata de semenii lor.
Niveluri
Exista 5 niveluri ale comunicarii :
- comunicarea intrapersonala,
- comunicarea interpersonala,
- comunicarea de grup,
- comunicarea de masa,
- comunicarea publica sau mediatica.
Comunicarea intrapersonala este comunicarea n i catre sine. Este un autentic
proces de comunicare, chiar daca emitatorul si receptorul este acelasi, iar codificarea si
decodificarea mesajelor nu este absolut necesara.
Comunicarea interpersonala este cea mai importanta forma de comunicare si cel
mai des folosita. Oamenii nu pot evita acest tip de comunicare; existenta lor sociala
depinde de abilitatea cu care pot angaja discutii cu altii. Viata de familie, relatiile cu
prietenii, activitatea profesionala, toate depind de aceasta calitate. Comunicarea
interpersonala se refera la comunicarea fata n fata. Acest tip de comunicare este
important ptr a te ntelege pe tine si ptr a construi relatiile tale cu ceilalti. Ptr a realiza
acest lucru trebuie dezvoltata capacitatea de autoanaliza, autocunoastere, autoexpunere
ct si cunoasterea barierelor si factorilor perturbatori care ngreuneaza procesul
comunicarii.
Comunicarea de grup se deruleaza in colectivitati umane restranse si permite
schimburi de idei si emotii, ofera conditii ptr impartasirea experientelor, discutii in
vederea aplanarii unor conflicte sau identificarea unor solutii de rezolvare a problemelor.
5
Cercetarile au scos in evidenta raportul dintre informatie, circulatia acesteia si
dinamica grupului. Friedman a dovedit faptul ca la nivelul grupului, comunicarea globala
este o iluzie, indiferent de mijloacele de comunicare la care apeleaza. A introdus
conceptul de valenta in comunicare si aceasta reprezinta numarul de persoane cu care un
individ poate comunica (la receptare sau la emitere). Dintr-o perspectiva informationala,
grupurile sunt de doua tipuri: grup egalitar si grup i
