Click here to load reader

1 CURS –MASTER FUNDAMENTELE COMUNICARII MEDIATICE

  • View
    231

  • Download
    7

Embed Size (px)

Text of 1 CURS –MASTER FUNDAMENTELE COMUNICARII MEDIATICE

  • 1

    CURS MASTER

    FUNDAMENTELE COMUNICARII MEDIATICE

    Conf. univ. dr. Nina Mocnau

    CUPRINS

    I. Fundamentele comunicarii (componente, canale, niveluri, forme)

    II. Tipuri de comunicare

    III. Bariere in comunicare

    IV. Strategii ale comunicarii in situatii de criza

    V. Mass-media partener n realizarea direciilor comunicrii publice

    VI. Comunicarea pentru un managementul performant

    VII. Comunicarea si mediul de afaceri-reactii media

    VIII. Limbajul vestimentatiei

    IX. Comunicarea mediatica. Teorii si metode. Functii si efecte

    X. Conceptul de societate informaional

    XI. Crize si Conflicte sociale

    Bibliografie

  • 2

    Curs I

    I.Fundamentele comunicarii (componente, canale, niveluri, forme)

    Din punct de vedere cronologic, comunicarea este primul instrument spiritual al

    omului n procesul socializarii sale.

    Comunicarea umana se ocupa de sensul informatiei verbale, prezentata n forma

    orala sau scrisa si de cel al informatiei non verbale, reprezentata de paralimbaj, miscarile

    corpului si folosirea spatiului.

    Notiunile de comunicare, limba, limbaj sunt polisemantice, ele comportrtand o

    pluralitate de sensuri. Acest fapt provine atat din complexitatea intrinseca a fiecrei

    notiuni, cat i din acela ca ele constituie obiectul de investigaie al mai multor discipline

    tiintice (lingvistica, psihologia, sociologia, semiotica), care aduc propriile lor

    perspective de abordare, nu ntotdeauna identice sau mcar complementare. Limbajul este

    definit ca fiind activitatea psihic de comunicare ntre oameni prin intermediul limbii.

    Comunicarea a fost definita ca o form particular a relaiei de schimb ntre dou

    sau mai multe persoane, dou sau mai multe grupuri.

    Eseniale ptr actul comunicrii sunt:

    1) relaia dintre indivizi sau dintre grupuri,

    2) schimbul, transmiterea i receptarea de semnificaii,

    3) modificarea voit sau nu a comportamentului celor angajati.

    Principala problem pe care o presupune studiul comunicrii este aceea a stabilirii

    continutului i a mijloacelor prin intermediul crora acesta este transmis. Cat privete

    coninutul, aceasta are un continut informaional, un continut afectiv-emoional, un

    coninut motivaional si un continutul volitiv. In general, se comunic trei tipuri de

    informaii: cognitive; indiceale; injonctive sau conative.

    Componente

    Componentele procesului de comunicare sunt transmitatorul sau sursa (persoana

    care initiaza comunicarea, transmite mesajul) si receptorul sau destinatia (persoana care

    primeste mesajul). Intre cele doua puncte ale comunicarii se afla mesajul (informatia)

    care se codifica ntr-un semnal.

    ntre transmitator si receptor se realizeaza astfel schimb de informatii, respectiv

    comunicari sau mesaje.

    Mesajele se pot transmite prin intermediul limbajului VERBAL (cu ajutorul

    cuvintelor), al limbajelor NONVERBALE (cu ajutorul limbajului corpului, al spatiului, al

    timpului, al lucrurilor) si al limbajului PARAVERBAL, care este o forma vocala de

    limbaj nonverbal (de exemplu tonalitatea si inflexiunile vocii, ritmul de vorbire, modul de

    accentuare al cuvintelor, pauzele dintre cuvinte, ticurile verbale, etc).

    O comunicare (informatie sau mesaj) trebuie sa fie astfel transmisa nct

    receptorul sa o nteleaga, sa o poata receptiona, nregistra si accepta.

  • 3

    Exista numeroase diferente ntre a spune si a comunica sau ntre a auzi si

    a asculta. A spune este un proces ntr-un singur sens, iar a comunica presupune

    transfer de informatie n ambele sensuri.

    In procesul de comunicare pot sa intervina elemente perturbatoare, care poarta

    denumirea generic de zgomot si care sunt raspunzatoare de distorsionarea mesajului

    (zgomote, un miros, o stare fizica necorespunzatoare, etc). Prin intermediul feedback-ului

    se masoara reusita procesului de comunicare.

    Canale

    Canalul reprezinta mijlocul fizic de transmitere a mesajului, numit si drumul

    ipotetic sau calea urmata de mesaj.

    Clasificarea canalelor:

    Canale tehnologice: telefoane, casetofoane, computere, video, pagere, radio

    Canale scrise: scrisori, rapoarte, afisiere, memo-uri, formulare, carti, reviste,

    ziare;

    Canale fata-n fata: conversatii, interviuri, ntlniri, prezentari, cursuri, lecturi.

    Mijlocul tehnic sau fizic care transforma mesajul n semnal se numeste mediu.

    Mediul comunicarii poate fi oral sau scris, n functie de modalitatae de

    comunicare pe care o folosim; vorbim-ascultam-observam, deci comunicam n mediul

    oral, sau scriem-citim, deci folosim comunicarea n mediul scris. Suportul tehnic al

    canalelor comunicarii cuprinde toate mijloacele tehnice care pot veni n sprijinul

    procesului de comunicare, cum sunt: telefonul, calculatorul, faxul, telexul, e-mail-ul,

    internetul, mijloacele audio-video.

    Receptionarea mesajelor este facilitata de organele de simt. Modul n care este

    elaborat mesajul se numeste codificare. Operatiunea prin care interlocutorul analizeaza,

    interpreteaza si ntelege mesajul n mod corect se numeste decodificare.

    Raspunsul receptorului la mesajul transmis ne demonstreaza daca acesta a fost

    bine nteles. Reactia respectiva se numeste feedback si ncheie cercul comunicarii

    deoarece receptorul, la rndul sau, codifica o informatie (raspunsul la mesaj) si o

    comunica transmitatorului. Putem deci considera ca n procesul comunicarii rolurile se

    schimba mereu: receptorul devine transmitator si invers.

    In comunicarea paralingvistica, studiile de specialitate disting patru canale

    principale:

    1. expresia fetei,

    2. contactul vizual,

    3. limbajul corpului,

    4. distanta fizica

    Ptr primul canal, expresia fetei, s-a demonstrat ca expresiile faciale traduc fidel

    starile sufleteti. Exista sase emotii de baza: fericirea (bucuria), tristetea (supararea),

    surpriza, frica (ngrijorarea), dezgustul si furia. Al doilea canal, reprezentat de contactul

  • 4

    vizual este un canal relevant ptr cunoasterea celuilalt si interpretarea gndurilor, afectelor

    si intentiilor, acesta reflecta n mod pregnant universul intim. Avem doua ipostaze ale

    contactului vizual. Prima se refera la evitarea privirii n ochii celuilalt: uitarea n alta

    parte, care tradeaza lipsa de interes sau dezaprobare, dispret; lasarea ochilor n jos este

    semn al vinovatiei. Privirea prelungita n ochii altcuiva are tot doua sensuri: primul poate

    fi iubire, pretuire, stima, atractie, sau privirea fixa poate exprima furie, mnie, intentii

    agresive. Al treilea canal, limbajul trupului, vorbeste despre miscari si configuratii ale

    anumitor parti ale corpului cum sunt: frecarea minilor, rasucirea parului, datul din

    picior, toate constituie semnale ale unei stari de agitatie, indecizie. Postura corporala,

    luata ca ntreg, reprezinta stari interioare de moment, dar vorbete si despre moduri de

    gndire si reactii mai stabile. Aceste posturi au mare importanta n interactiunile umane,

    de aici si expresiile: l-a primit cu bratele deschise, era ntr-o postura de nvingator/nvins.

    Oamenii realizeaza si miscari intentionate, definite: gesturi emblematice, cum ar fi: se

    ridica mna ptr Liniste!; degetul, ptr Vino ncoace sau OK, aratarea obrazului ptr Sa-ti fie

    ruine! Al patrulea canal se refera la distanta publica. Aceasta indica distanta pe care n

    orice mprejurare, oamenii ncearca sa o mentina fata de semenii lor.

    Niveluri

    Exista 5 niveluri ale comunicarii :

    - comunicarea intrapersonala,

    - comunicarea interpersonala,

    - comunicarea de grup,

    - comunicarea de masa,

    - comunicarea publica sau mediatica.

    Comunicarea intrapersonala este comunicarea n i catre sine. Este un autentic

    proces de comunicare, chiar daca emitatorul si receptorul este acelasi, iar codificarea si

    decodificarea mesajelor nu este absolut necesara.

    Comunicarea interpersonala este cea mai importanta forma de comunicare si cel

    mai des folosita. Oamenii nu pot evita acest tip de comunicare; existenta lor sociala

    depinde de abilitatea cu care pot angaja discutii cu altii. Viata de familie, relatiile cu

    prietenii, activitatea profesionala, toate depind de aceasta calitate. Comunicarea

    interpersonala se refera la comunicarea fata n fata. Acest tip de comunicare este

    important ptr a te ntelege pe tine si ptr a construi relatiile tale cu ceilalti. Ptr a realiza

    acest lucru trebuie dezvoltata capacitatea de autoanaliza, autocunoastere, autoexpunere

    ct si cunoasterea barierelor si factorilor perturbatori care ngreuneaza procesul

    comunicarii.

    Comunicarea de grup se deruleaza in colectivitati umane restranse si permite

    schimburi de idei si emotii, ofera conditii ptr impartasirea experientelor, discutii in

    vederea aplanarii unor conflicte sau identificarea unor solutii de rezolvare a problemelor.

  • 5

    Cercetarile au scos in evidenta raportul dintre informatie, circulatia acesteia si

    dinamica grupului. Friedman a dovedit faptul ca la nivelul grupului, comunicarea globala

    este o iluzie, indiferent de mijloacele de comunicare la care apeleaza. A introdus

    conceptul de valenta in comunicare si aceasta reprezinta numarul de persoane cu care un

    individ poate comunica (la receptare sau la emitere). Dintr-o perspectiva informationala,

    grupurile sunt de doua tipuri: grup egalitar si grup i