1 Definiti kinetoterapia si kinetoprofilaxia:Kinotologia medicala are doua componente: kinetoprofilaxia si kinetoterapia 1. Kinetoprofilaxia parte a kinetologiei medicale, utilizeaz mijloacele specifice si nespecifice educatiei fizice, sportului si kinetoterapiei in scopul prevenirii imbolnavirilor, complicatiilor si/sau sechelelor. Se diferentiaza astfel cele trei directii de manifestare a kinetoprofilaxiei: kinetoprofilaxia primar este indicata individului sanatos si are scop sanogenetic, de prevenire a mbolnvirilor, respectiv a decompensrilor organismului in situaii previzibile, cele mai cunoscute fiind sindroamele de dezadaptare, de decondiionare (sedentarism, obezitate etc.). Mijloacele utilizate se regasesc in activitati de tip: gimnastica de inviorare, jogging, gimnastica aerobica, activitati fizice de timp liber. kinetoprofilaxia secundar se adreseaza persoanei bolnave si urmareste prevenirea apariiei recidivei bolii, diminuarea pana la eliminare a aparitiei complicaiilor imbolnavirii. kinetoprofilaxia teriar are drept scop profilaxia aparitiei sechelelor, a leziunilor somato-functionale ireversibile care ar putea sta la baza aparitiei dizabilitatilor, respectiv a diminuarii pana la pierdere a independentei functionale. Acest scop se concretizeaza in obiective reprezentate de combaterea agravarii deficitelor permanente, incercarea mentinerii acestora la un nivel cat mai redus, cu diminuarea impactului negativ la nivelul celorlalte aparate si sisteme ale organismului. Rolul kinetoprofilaxiei in contextul medicinii viitorului si a noului stil de viata, structurat pe trei elemente de baza: miscarea, alimentatia si lupta impotriva stressului este evident. 2. Kinetoterapia parte a kinetologiei medicale care are drept scop definit recuperarea somato-functionala, motrica si psihica si/sau reeducarea functiilor secundare, de compensatie in cazul afectiunilor reversibile, partial reversibile sau ireversibileDr.M.Cordun In ceea ce priveste diversele tipuri de clasificari ale kinetoterapiei, acestea sunt functie de mai multe criterii: sfera de patologie, situatii speciale, loc de desfasurare si chiar obiective fiziopatologice. In functie de criteriul sfera de patologie se diferentiaza: kinetoterapia in afectiuni reumatice; kinetoterapia in afectiuni neurologice; kinetoterapia in afectiuni posttraumatice; kinetoterapia in afectiuni cardiovasculare; kinetoterapia in afectiuni respiratorii;

kinetoterapia in afectiuni psihice etc. In raport cu situatiile biologice speciale ale subiectului caruia se adreseaza deosebim: kinetoterapia la sugar; kinetoterapia in pediatrie; kinetoterapia la gravide; kinetoterapia la climax; kinetoterapia in geriatrie etc Dupa locul de desfasurare observam: kinetoterapia la sala; kinetoterapia la domiciliul bolnavului; kinetoterapia la patul pacientului; kinetoterapia in aer liber (a sec); kinetoterapia in bazin (hidrokinetoterapie) etc. Clasificarea kinetoterapiei dupa obiectivele urmarite diferentiaza: kinetoterapia pentru recuperarea mobilitatii articulare; kinetoterapia pentru recuperarea fortei musculare; kinetoterapia pentru recuperarea elasticitatii musculare; kinetoterapia pentru recuperarea rezistentei musculare; kinetoterapia pentru recastigarea coordonarii si echilibrului; kinetoterapia pentru refacerea capacitatii de efort; kinetoterapia de relaxare etc.

2 Particularitatiile, princiipile kinetoterapieiPrin obiectul de activitate care este omul, si directia principala de actiune care este miscarea acestuia, kinetoterapia, se adreseaz practic tuturor sferelor de patologie ce afecteaz organismul uman, si are ca scop combaterea starii de boala, a deficitului existent i readucerea organismului la un status care s permit efectuarea activitilor cotidiene cat mai normal, la un nivel cat mai apropiat, ideal identic, cu cel premergtor aparitiei bolii. Se contureaza astfel indicaiile kinetoterapiei, sistematizate pe urmtoarele domenii de patologie: afeciuni locomotorii, de cauza neurologic, reumatologic, sau ortopedico-traumatica ; afeciuni cardio-vasculare si respiratorii (inclusiv cele extrapulmonare generatoare de disfuncii ventilatorii) ; afeciuni genito-urinare ; afeciuni digestive; afeciuni endocrino-metabolice i nutriionale (inclusiv diabetul) ;

afeciuni senzoriale (vzul, auzul, inclusiv surdomutitatea i tulburrile de vorbire de diferite cauze) ; afeciuni psihice cognitive si comportamentale etc. devenind din ce in ce mai evidenta amploarea pe care a luat-o utilizarea exercitiului fizic profilactic si terapeutic, in aproape toate domeniile medicale In cadrul tratamentului complex kinetoterapia ocupa astazi un loc bine definit. Practic nu exista boala afectiune, sindrom sau tulburare functionala, in care kinetoterapia sa nu aduca un aport, mai mult sau mai putin substantial, prin efectele majore pe care le au mijloacele specifice exercitiul fizic, masajul, posturarile etc., si nespecifice agenti fizici naturali si artificiali, dieta etc., la nivelul aparatelor si sistemelor organismului, luate separat, dar mai ales ca intreg. Kinetoterapia se adreseaza, deci, indivizilor cu stare de sanatate alterata, celor care, indiferent de motiv, si-au pierdut temporar sau definitiv, partial sau total, acea capacitate de adaptare echilibrata a organismului la solicitarile mediului intern sau extern. In aceasta categorie intra: bolnavii, deficientii (fizici, psihici etc) si convalescentii.