Embed Size (px)
Citation preview
1
1. Filosofia sistemelor informatice
1.1. Definirea conceptului de sistem informatic
Funcţionarea unui sistem informaţional decizional presupune desfăşurarea
următoarelor activităţi:
- culegerea datelor despre starea sistemului condus şi a mediului său
înconjurător;
- transmiterea datelor în vederea prelucrării;
- prelucrarea datelor în scopul asigurării cu informaţii necesare procesului
decizional;
- adoptarea deciziilor şi transmiterea acestora spre execuţie;
- asigurarea controlului şi urmărirea înfăptuirii deciziilor.
Sistemul informaţional face legătura între sistemul condus şi sistemul de
conducere, fiind subordonat acestora. Această legătură este bidirecţională. Se poate spune
că sistemul informaţional este „umbra” proceselor economice din unitate.
Utilizarea tehnicii de calcul a produs mutaţii în modul de realizare a activităţilor
desfăşurate în cadrul unui sistem informaţional, şi implicit a determinat apariţia
conceptului de sistem informatic.
Sistemul informatic este un ansamblu de elemente intercorelate funcţional în
scopul automatizării obţinerii informaţiilor necesare fundamentării deciziilor.
SI se prezintă sub forma unei „cutii negre” care are intrări informaţionale ce sunt
transformate în informaţii de fundamentare a deciziilor prin intermediul unor resurse,
reguli, proceduri.
Schema bloc a unui sistem informatic
1.2. Locul şi rolul unui sistem informatic
Sistemul informatic este inclus în cadrul sistemului informaţional şi are ca obiect
de activitate, în general, procesul de culegere, verificare, transmitere, stocare şi prelucrare
automată a datelor (datele sunt materia primă, iar informaţiile sunt produsul finit).
oameni
Resurse
echipamente
Proceduri
Reguli
Intrări informaţionale Ieşiri informaţionale
2
SISTEM DE CONDUCERE
Prin implementarea unor modele matematice şi utilizarea tehnicii de calcul în
activităţile specifice, sistemul informatic imprimă valenţe sporite sistemului
informaţional sub aspect cantitativ şi calitativ. Este vorba de creşterea capacităţii de
calcul sub aspectul volumului de datelor prelucrate şi a operaţiilor efectuate, creşterea
exactităţii informaţiilor, sporirea operativităţii, complexităţii şi completitudinii situaţiilor
de raportare-informare etc. Toate acestea determină o apropiere mai mare a decidentului
de fenomenele şi procesele economice pe care le are în atenţie, cu multitudinea aspectelor
economice pozitive care derivă din aceasta.
În ceea ce priveşte raportul dintre sistemul informatic şi sistemul informaţional, se
poate aprecia că sistemul informatic tinde spre egalarea dimensiunilor sistemului
informaţional, însă nu are sfera de cuprindere egală cu cea a celui din urmă, deoarece în
cadrul sistemului informaţional pot exista activităţi ce nu pot fi automatizate 100%.
1.3. Elementele componente ale sistemului informatic
Un sistem informatic este compus din 6 grupe de elemente:
A) Baza tehnico-materială a sistemului;
B) Programele necesare SI;
C) Baza informaţională;
D) Baza ştiinţifică şi metodologică;
E) Resursele umane;
F) Cadrul organizatoric.
A) Baza tehnico-materială – este constituită din totalitatea echipamentelor de culegere,
verificare, transmitere, stocare şi prelucrare a datelor. Reprezintă hardware-ul sistemului
informatic.
B) Programele necesare SI – reprezintă software-ul sistemului informatic şi cuprinde
totalitatea programelor necesare pentru funcţionarea acestuia: sistemul de operare, soft
specializat pentru gestiunea datelor (SGBD, SGF), programe de aplicaţii.
SISTEM CONDUS
SIS
TE
M
INF
OR
MA
ŢIO
NA
L
SISTEM INFORMATIC
3
C) Baza informaţională - se referă la datele supuse prelucrării, fluxurile informaţionale,
sistemele şi nomenclatoarele de coduri
D) Baza ştiinţifică şi metodologică constă din modele matematice ale proceselor şi
fenomenelor economice, metode şi tehnici de realizare a sistemelor informatice.
E) Resursele umane – sunt formate din personalul de specialitate (analişti, programatori,
ingineri de sistem, administratori de baze de date, operatori etc) şi din beneficiarii
sistemului. Deoarece analiştii de sisteme informatice nu pot să cunoască specificul tuturor
unităţilor beneficiare cu care ar putea veni în contact în decursul timpului, în echipa de
realizare a sistemului informatic se cooptează şi specialişti din partea unităţii beneficiare,
care să aibă idee de ceea ce se poate face cu calculatorul, dar mai ales să ştie foarte bine
ce vor de la calculator, în contextul viitorului sistem informatic. Se crează deci o echipă
mixtă de realizare a sistemului informatic.
F) Cadrul organizatoric – este specificat în regulamentul de organizare şi funcţionare
(ROF) al unităţii în care funcţionează sistemul informatic.
1.4. Obiectivele sistemelor informatice
1. Definiţie
SI sunt incluse în sist. informaţionale, iar acestea sunt destinate deservirii
conducerii unităţii economice, deci se poate aprecia că obiectivul principal al SI coincide
cu obiectivul general al activităţilor economice de bază.
Obiectivul principal urmărit prin introducerea unui SI îl constituie asigurarea
selectivă şi în timp util a tuturor nivelurilor de conducere cu informaţii necesare şi
reale pentru fundamentarea şi elaborarea operativă a deciziilor cu privire la
desfăşurarea cât mai eficientă a întregii activităţi din unitatea economică.
Obiectivul principal se referă deci la întreaga activitate din unitatea economică. În
scopul cunoaşterii mai îndeaproape a activităţii, şi desfăşurării acesteia în cele mai bune
condiţii, pot fi definite şi alte obiective secundare, care sunt numite „condiţii” pentru
realizarea obiectivului principal. Între obiectivul principal şi obiectivele secundare trebuie
să existe o compatibilitate, în sensul că realizarea obiectivelor secundare trebuie să ducă
la realizarea obiectivului principal. Reciproca este şi ea valabilă.
2. Clasificarea obiectivelor
2.1. Dpdv al domeniilor de activitate asupra cărora se răsfrâng efectele economice
A) Obiective generale – sunt obiectivele ce afectează activitatea de bază din cadrul
unităţii economice (aprovizionare, producere, desfacere).
Ex. obiectiv: Creşterea gradului de încărcare a capacităţii de producţie. Se realizează prin
implementarea unor modele matematice, planificare, programare, ordonanţare, lansare şi
urmărire a producţiei. SAU prin implementarea unor modele şi tehnici avansate de
planificare a reviziilor şi reparaţiilor capitale ale utilajelor.
Ex. obiectiv: Creşterea productivităţii muncii. Se realizează prin utilizarea raţională a
forţei de muncă (urmărirea operativă a activităţii de personal se realizează pe calculator).
4
Ex. obiectiv: Utilizarea optimă a capacităţii de transport (pentru parcuri auto). Se
realizează prin implementarea unor modele matematice care optimizează rutele de
transport, corelarea volumului mărfii de transportat cu capacitatea mijloacelor de
transport.
Ex. obiective: Scăderea numărului personalului administrativ. Creşterea profitului şi a
rentabilităţii unităţii economice.
B) Obiective specifice – sunt obiectivele ce afectează funcţionarea sistemului
informaţional.
Ex. obiective: Creşterea vitezei de răspuns la solicitările beneficiarilor. Creşterea
exactităţii şi preciziei în procesul de prelucrare a datelor şi informare a conducerii.
Asigurarea completitudinii informaţiilor necesare conducerii. Asigurarea oportunităţii
informaţiilor necesare conducerii. Simplificarea şi raţionalizarea fluxurilor
informaţionale.
Efectele economice ale realizării obiectivelor referitoare la funcţionarea sistemului
informaţional sunt greu de cuantificat, însă pot fi estimate. În final ele vor influenţa
pozitiv desfăşurarea activităţii de bază.
În concluzie, efectele economice ale implementării informatice sunt directe şi indirecte.
2.1. Dpdv al posibilităţilor de cuantificare a efectelor acestora (obiectivelor)
A) Obiective cuantificabile (de ordin cantitativ) : creşterea volumului producţiei, scăderea
cheltuielilor de transport, scăderea consumurilor specifice de materii prime şi materiale
B) Obiective necuantificabile (de ordin calitativ) : creşterea prestigiului unităţii
economice – se realizează de ex prin creşterea calităţii producţiei (sau serviciilor),
scăderea refuzurilor la beneficiar (numărului de reclamaţii).
3. Necesitatea clasificării obiectivelor SI La nivelul unei unităţi economice pot apare o mulţime de obiective, dar deoarece
resursele de realizare a lor sunt limitate, se impune cunoaşterea şi abordarea lor prioritară
în funcţie de cerinţele conducerii. Prin prezentarea obiectivelor în faţa conducerii şi apoi
în rândul salariaţilor, apare posibilitatea cunoaşterii acestora, înţelegerii mai bine a
cerinţelor ce impun realizarea obiectivelor, şi ca urmare se va dobândi o apropiere şi un
accept mai larg a tuturor factorilor care pot să concure la implementarea SI.
1.5. Clasificarea sistemelor informatice
1. În funcţie de domeniul activităţilor la care se referă (domeniul de
utilizare):
A) SI pentru conducerea activităţilor economico-sociale. Specificul acestora este faptul
că datele de intrare sunt furnizate de regulă prin documente întocmite de om (sau prin
date introduse manual). Datele de ieşire sunt furnizate de sistem sub formă de documente
(liste, rapoarte, grafice etc) pentru o mai bună percepere a acestora de către om.
B) SI pentru conducerea proceselor tehnologice – se caracterizează prin : Datele de
intrare sunt asigurate sub forma unor semnale (impulsuri electronice) transmise de
anumite dispozitive în mod automat, care caracterizează diverşi parametri ai procesului
tehnologic: presiune, temperatură, umiditate, compoziţie. Datele de ieşire se transmit sub
formă de semnale unor organe de execuţie (regulatoare) care modifică automat parametrii
procesului tehnologic. Astfel se execută comanda şi controlul automat al procesului
5
tehnologic. Ex de astfel de sisteme: procesul tehnologic privind fabricarea cimentului,
dirijarea şi controlul laminoarelor de oţel, procese din petrochimie, fabricarea hârtiei etc.
Apar diferenţe între obiectivele celor două categorii de sisteme (A şi B). Cele pentru
conducerea proceselor tehnologice au ca obiective îmbunătăţirea randamentului
agregatelor, urmărirea siguranţei în funcţionare, creşterea indicatorilor de calitate a
produselor, îmbunătăţirea altor indicatori tehnico- economici.
C) SI pentru activitatea de cercetare şi proiectare – îşi propun să asigure automatizarea
calculelor ştiinţifice, proiectarea asistată de calculator şi alte facilităţi necesare
specialiştilor din domeniile respective.
D) SI pentru conducerea unor activităţi (domenii) speciale – destinate unor domenii
specifice de activitate: informare şi documentare, medicină, domeniul juridic etc. Ex:
SRI, Poliţie, Evidenţa populaţiei.
2. În funcţie de nivelul ierarhic ocupat de sistemul economic în
structura organizatorică a societăţii:
A) SI pentru conducerea activităţii la nivelul unităţii economice – pot fi descompuse în
subsisteme informatice asociate funcţiunilor unităţilor economice : SI pentru producţie,
SI financiar-contabil, SI comercial, SI pentru resurse umane etc.
B) SI pentru conducerea activităţii la nivelul organizaţiilor cu structură de grup - SI la
nivelul regiilor autonome, la nivelul unor departamente etc. Structura unui SI de acest tip
rezultă prin integrarea după principii sistemice a SI aferente unităţilor componente,
Ieşirile acestor SI fiind preluate de SI al organului de conducere al întregii organizaţii.
C) SI teritoriale - la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale, servesc fundamentarea
deciziilor adoptate de către organele locale de conducere (orăşeneşti, judeţene).
D) SI pentru conducerea ramurilor, subramurilor şi activităţilor la nivelul economiei
naţionale – sunt elaborate şi administrate de ministerele, departamentele sau organele
care au prin lege sarcina de a coordona metodologic grupele respective de activităţi.
E) SI funcţionale generale – intersectează toate ramurile şi activităţile ce au loc în spaţiul
economiei naţionale: sistemul financiar, sistemul bancar, sistemul statistic.
3. În funcţie de rolurile majore pe care le îndeplinesc într-o organizaţie:
Sistemele informatice îndeplinesc roluri de suport operaţional, managerial şi
strategic în afaceri şi organizaţii, putând fi grupate în sisteme informatice pentru
funcţiunile întreprinderii, sisteme informatice operaţionale şi sisteme informatice
manageriale .
6
Sisteme informaţionaleSisteme informaţionale
OperaţionaleOperaţionale
ManagerialeManageriale
Funcţiunile întreprinderiiFuncţiunile întreprinderii
Procesarea
tranzacţiilorProcesarea
tranzacţiilor
Controlul
proceselorControlul
proceselor
Birotică şi
comunicaţiiBirotică şi
comunicaţii
RaportareRaportare
Suport pentru
deciziiSuport pentru
decizii
Informaţionale
executiveInformaţionale
executive
MarketingMarketing
FinanciarFinanciar
Contabilitate etc.Contabilitate etc.
Sisteme informaţionaleSisteme informaţionale
OperaţionaleOperaţionale
ManagerialeManageriale
Funcţiunile întreprinderiiFuncţiunile întreprinderii
Procesarea
tranzacţiilorProcesarea
tranzacţiilor
Controlul
proceselorControlul
proceselor
Birotică şi
comunicaţiiBirotică şi
comunicaţii
RaportareRaportare
Suport pentru
deciziiSuport pentru
decizii
Informaţionale
executiveInformaţionale
executive
MarketingMarketing
FinanciarFinanciar
Contabilitate etc.Contabilitate etc.
Sisteme informaţionaleSisteme informaţionale
OperaţionaleOperaţionale
ManagerialeManageriale
Funcţiunile întreprinderiiFuncţiunile întreprinderii
Procesarea
tranzacţiilorProcesarea
tranzacţiilor
Controlul
proceselorControlul
proceselor
Birotică şi
comunicaţiiBirotică şi
comunicaţii
RaportareRaportare
Suport pentru
deciziiSuport pentru
decizii
Informaţionale
executiveInformaţionale
executive
MarketingMarketing
FinanciarFinanciar
Contabilitate etc.Contabilitate etc.
A) SI pentru funcţiunile întreprinderii
Pentru un manager este important să înţeleagă faptul că SI sprijină direct funcţiile
operaţionale şi manageriale ale organizaţiei în contabilitate, finanţe, resurse umane,
marketing şi management operaţional.
De exemplu, managerii din marketing au nevoie de informaţii despre volumul şi
tendinţele vânzărilor, furnizate de SI de marketing (Aplicaţii: Managementul vânzărilor,
Cercetări de piaţă şi previziuni, Promovare şi publicitate, Automatizarea activităţii de
desfacere, Marketing interactiv, Managementul Relaţiilor cu clienţii – Costumer
Relationship Management = CRM- , Managementul producţiei).
Directorii economici au nevoie de informaţii referitoare la costuri financiare şi
beneficii, furnizate de SI financiare (Aplicaţii: Întocmirea Bugetului de venituri şi
cheltuieli = BVC, Planificare financiară, Cash management, Managementul investiţiilor).
Managerii responsabili cu producţia au nevoie de informaţii prin care să analizeze
necesităţile de resurse şi productivitatea muncii, furnizate de SI de fabricaţie.
Managerii responsabili cu personalul necesită informaţii referitoare la drepturile
salariale ale angajaţilor şi dezvoltarea profesională, furnizate de SI ale resurselor umane
(Aplicaţii: Evidenţa personalului, Salarizare, Perfecţionarea calificării personalului).
În concluzie, SI pentru funcţiunile întreprinderii furnizează managerilor o
varietate de informaţii pentru fundamentarea deciziilor în ariile funcţionale ale afacerilor.
B) SI operaţionale
SI operaţionale prelucrează date generate şi utilizate în operaţii de afaceri. În
funcţie de rolul pe care îl au există mai multe categorii: sisteme de procesare a
tranzacţiilor - înregistrează şi prelucrează date rezultate din tranzacţii, actualizează bazele
de date şi produc o varietate de documente şi rapoarte; sisteme de control al proceselor –
furnizează deciziile operaţionale care controlează procesele fizice; sisteme automatizate
de servicii – cele care sprijină comunicaţiile .
SI au fost întotdeauna necesare pentru procesarea datelor generate şi utilizate în
operaţiile de afaceri. SI operaţionale produc o varietate de informaţii, dar ele
7
(informaţiile) nu pun în evidenţă care produse informaţionale sunt cele mai potrivite
pentru manageri. Din acest motiv este necesară o procesare ulterioară prin intermediul
sistemelor informatice.
Terminal la punctul Terminal la punctul
de vânzarede vânzareCalculator centralCalculator central StaStaţţie de lucruie de lucru
Tranzacţii de vânzări
Răspunsuri de controlTranzacţii de vânzări
Răspunsuri de control
Procesarea tranzacţiilor
Actualizarea BD
Procesare interogare/
răspuns
Procesarea tranzacţiilor
Actualizarea BD
Procesare interogare/
răspuns
Interogări şi
afişăriInterogări şi
afişări
BD pentru
inventariere
BDBD pentrupentru
inventariereinventariereBD pentru
client
BDBD pentrupentru
clientclientBD pentru
vânzări
BDBD pentru pentru
vânzărivânzări
Sistem de procesare a tranzacţiilor
Exemplul din figura de mai sus ilustrează componentele şi activităţile unui sistem
de procesare a tranzacţiilor de vânzări, care achiziţionează date de tranzacţionare a
vânzărilor, actualizează bazele de date şi răspunde la interogările utilizatorului.
B1) Sisteme de procesare a tranzacţiilor
SI operaţionale includ majoritatea sistemelor de procesare a tranzacţiilor, care au
evoluat de la SI manuale la sisteme mecanice de prelucrare a datelor şi apoi la sistemele
de prelucrare electronică a datelor. Sistemele de procesare a tranzacţiilor înregistrează şi
procesează date rezultate din tranzacţii cum ar fi vânzări, cumpărări şi modificări de
inventar. Ele pot procesa date create prin modificări ale articolelor dintr-un fişier al bazei
de date (de exemplu schimbările de nume şi adresă ale unui client), generând o varietate
de produse de tip informaţional pentru uzul intern sau extern (de exemplu facturi pentru
client, cecuri de plată, chitanţe de vânzări, comenzi de achiziţii, plăţi de dividende, plăţi
de taxe şi facturi financiare) şi punând în evidenţă bazele de date utilizate de o organizaţie
pentru procesarea ulterioară, prin intermediul sistemelor informaţionale manageriale.
B2) Sisteme de control al proceselor
SI operaţionale generează informaţii pentru fundamentarea deciziilor de rutină,
care controlează procesele operaţionale programate. Regulile decizionale subliniază
acţiunile care trebuie întreprinse când un sistem informatic este confruntat cu o mulţime
de evenimente. Există o categorie de sisteme informatice denumite sisteme de control al
proceselor, în care deciziile de ajustare a procesului de producţie sunt realizate automat
8
de calculatoare. Rafinăriile de petrol şi liniile de asamblare ale întreprinderilor
automatizate folosesc astfel de sisteme, care monitorizează un proces fizic, achiziţionează
şi prelucrează date detectate de senzori şi realizează ajustări ale procesului în timp real
B3) Sisteme automatizate de servicii
Unul din rolurile sistemelor informatice operaţionale este dezvoltarea metodelor
tradiţionale de birotică şi a comunicaţiilor bazate pe suportul de hârtie. Sistemele
automatizate de servicii achiziţionează, prelucrează, stochează şi transmit date şi
informaţii într-o formă specifică comunicaţiilor electronice. Sistemele automate se
bazează pe procesarea de text, telecomunicaţii şi alte tehnologii ale sistemelor
informaţionale. Exemplele de aplicaţii tipice de birotică includ procesoare de text, poştă
electronică, activitate de publicare, teleconferinţe şi procesarea documentelor tip imagine.
C) SI manageriale
SI manageriale furnizează informaţii pentru a sprijini activitatea de adoptare a
deciziilor. Cele mai importante sisteme manageriale au drept obiective: raportări pre-
definite şi planificate pentru manageri – realizate de sistemele de raportare a
informaţiilor; suport interactiv şi ad-hoc pentru luarea deciziilor de către manageri –
realizat de sistemele suport pentru decizii; informaţii importante pentru managementul
la vârf – furnizate de SI executive.
SI manageriale sunt proiectate pentru a furniza informaţii precise, oportune şi
relevante, necesare adoptării deciziilor efective. Conceptul de sistem informatic
managerial a fost dezvoltat pentru a contracara o dezvoltare ineficientă şi o utilizare
ineficace a calculatoarelor electronice.
Importanţa sistemelor informatice manageriale rezidă în faptul că acestea
subliniază orientarea managerială a procesării informaţiei în afaceri. Un scop important al
sistemelor informatice bazate pe tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor este acela de
suport pentru managementul luării deciziilor şi nu doar de procesare a datelor generate de
sistemul operaţional. Aceasta subliniază faptul că trebuie folosit un cadru sistemic pentru
a organiza activităţile şi funcţiunile sistemelor informatice.
Figura de mai jos ilustrează relaţiile dintre sistemele informatice manageriale şi
sistemele informatice operaţionale în raport cu funcţiunile întreprinderii. Sistemele
informatice manageriale sprijină necesităţile de luare a deciziilor ale managementului
strategic, tactic şi operaţional. Sistemele informatice operaţionale sprijină cerinţele de
procesare a informaţiilor implicate de o anumită activitate.
9
ManagementManagement
StrategicStrategic
TacticTactic
OperaţionalOperaţional
Operaţii de
afaceri
Operaţii de
afaceri
Sisteme
informaţionale
Sisteme
informaţionale
ExecutiveExecutive
Suport pentru
decizii
Suport pentru
decizii
De raportareDe raportare
ManagerialeManageriale OperaţionaleOperaţionale
Procesarea
tranzacţiilor
Procesarea
tranzacţiilor
Controlul
proceselor
Controlul
proceselor
Birotică şi
comunicaţii
Birotică şi
comunicaţii
ManagementManagement
StrategicStrategic
TacticTactic
OperaţionalOperaţional
Operaţii de
afaceri
Operaţii de
afaceri
Sisteme
informaţionale
Sisteme
informaţionale
ExecutiveExecutive
Suport pentru
decizii
Suport pentru
decizii
De raportareDe raportare
ManagerialeManageriale OperaţionaleOperaţionale
Procesarea
tranzacţiilor
Procesarea
tranzacţiilor
Controlul
proceselor
Controlul
proceselor
Birotică şi
comunicaţii
Birotică şi
comunicaţii
Raportul managerial-operaţional la nivelul sistemelor informaţionale
Furnizarea informaţiilor şi sprijinirea adoptării deciziilor manageriale la toate
nivelurile managementului este o problemă complexă. Conceptual, sunt necesare mai
multe tipuri de sisteme informatice pentru sprijinirea responsabilităţilor utilizatorilor
manageriali, dintre care trei prezintă o mai mare importanţă: sisteme de raportare a
alternativelor decizionale, sisteme suport pentru decizii şi sisteme informatice
executive.
Figura de mai jos ilustrează câteva dintre resursele necesare şi informaţiile
produse de mai multe tipuri de sisteme informatice manageriale. Se observă astfel
componentele de sistem necesare pentru furnizarea unui raport informaţional, suport
decizional, informaţie strategică şi expertiză pentru utilizatorii manageriali.
StaStaţţie de lucruie de lucru
pentru managementpentru management
Calculator Calculator
mainframemainframe sau sau
minicalculatorminicalculator
Baza de
cunoştinţe
Baza deBaza de
cunocunoşştintinţţee
Baza de
modele
Baza deBaza de
modelemodele
Baza de
date
Baza deBaza de
datedate
UtilizatorUtilizator
managerialmanagerial
Informaţii
pentru decizii
Software pentru:
-raportare informaţie
-suport decizional
-informaţii strategice
-expertize
10
C1) Sisteme de raportare a informaţiilor
Sistemele de raportare furnizează managerilor informaţii care sprijină în mare
măsură necesităţile de luare a deciziilor, prin accesarea bazelor de date cu informaţii
despre operaţii interne procesate anterior de sistemele de procesare a tranzacţiilor. Datele
despre cadrul de afaceri se obţin din surse externe. Informaţiile accesibile managerilor
includ rapoartele furnizate la cerere, periodic – conform unui program predeterminat sau
în condiţii excepţionale. De exemplu, managerii de vânzări pot accesa rapoarte generate
instantaneu ca răspuns la solicitarea de a analiza vânzarea unui anumit produs, rapoarte
săptămânale de analiză a vânzărilor pentru a evalua rezultatele vânzărilor de produse, a
agenţilor şi a zonelor de vânzare sau rapoarte automate generate de câte ori un agent de
vânzări nu obţine rezultatele de vânzări scontate pe parcursul unei perioade specificate.
C2) Sisteme suport pentru decizii
Sistemele suport pentru decizii reprezintă o evoluţie naturală de la sistemele de
raportare a informaţiei la sisteme de procesare a tranzacţiilor. Aceste sisteme sunt
interactive, reprezentând sisteme informaţionale bazate pe TIC, care utilizează modele
decizionale şi baze de date specializate pentru asistarea managerilor în procesele de
adoptare a deciziilor. Astfel, ele sunt diferite de sistemele de procesare a tranzacţiilor,
care îşi concentrează atenţia pe procesarea datelor generate de tranzacţii şi afaceri. De
asemenea, ele diferă de sistemele de raportare a informaţiilor care se focalizează pe
furnizarea unor rapoarte pre-specificate pentru manageri, rapoarte care îi ajută pentru
luarea unor decizii complexe. În schimb, sistemele suport pentru decizii furnizează
managerilor informaţii într-o sesiune interactivă sau într-o modalitate ad-hoc (în funcţie
de necesitate). Un astfel de sistem furnizează modelări analitice, sisteme de regăsire a
datelor şi capacităţi de prezentare a informaţiei, care permit managerilor să genereze
informaţiile necesare pentru a adopta decizii într-un proces interactiv computerizat. De
exemplu, aplicaţiile de calcul tabelar permit unui manager să primească răspunsuri
interactive la cereri ad-hoc pentru vânzări sau previziuni ale profitului formulate în cadrul
unor modele analitice1. Răspunsurile diferă de cele pre-specificate ale sistemelor de
raportare a informaţiilor. Când se utilizează un sistem suport pentru decizii, managerii
cercetează alternativele posibile şi primesc informaţii experimentale bazate pe un set de
prezumţii alternative. Astfel, decidenţii nu trebuie să specifice a priori cerinţele
informaţionale, sistemul asistându-i interactiv să găsească informaţiile de care au nevoie.
C3) Sisteme informatice executive
SI executive sunt sisteme informatice manageriale edificate pe necesităţile
informaţionale ale managementului strategic. Managerii îşi procură informaţiile necesare
din mai multe surse, incluzând scrisori, note, reviste şi rapoarte realizate manual sau prin
intermediul sistemelor computerizate, din întâlniri, convorbiri telefonice şi activităţi
sociale. Scopul principal al sistemelor informatice executive este de a oferi decidenţilor
care asigură managementul strategic al organizaţiei accesul rapid şi facil la informaţiile
despre factorii critici în îndeplinirea obiectivelor strategice. Astfel de sisteme presupun
utilizarea reprezentărilor grafice şi accesul rapid la conţinutul bazelor de date pentru
furnizarea informaţiilor despre starea curentă şi tendinţele proiectate ale componentelor
1 Două astfel de modele frecvent utilizate în activitatea managerială sunt interogările de tipul what-if şi
goal-seeking analysis
11
strategice din organizaţie.
1.6. Organizaţia economică – sistem cibernetic
Plecând de la definiţia generală a noţiunii de sistem – conform căreia acesta poate
fi orice entitate din viaţa reală, pentru care se identifică un ansamblu de componente
(fenomene, obiecte, procese, noţiuni, concepte, entităţi sau colectivităţi) aflate atât în
relaţii reciproce, cât şi cu mediul înconjurător şi care acţionează în comun pentru
atingerea unor obiective bine stabilite – putem stabili cu uşurinţă că orice organizaţie
economică poate fi considerată un sistem deschis, adaptabil, care operează într-un mediu
de afaceri .
ManagementManagement
Sisteme informaSisteme informaţţionaleionale
Resurse economiceResurse economice:
- oameni;
- bani;
- materiale;
- maşini;
- terenuri;
- facilităţi;
- energie;
- informaţii.
Bunuri Bunuri şşi serviciii servicii:
- produse;
- servicii;
- plăţi;
- contribuţii;
- informaţii;
- alte efecte.
ResurseResurse
organizaorganizaţţionaleionale:
- producţie;
- marketing;
- finanţe;
- personal;
- alte procese.
Feed-back
Control
Element de intrare Element de ieşirePrelucrare
Organizaţia economică – sistem cibernetic
Văzută ca sistem, orice organizaţie cuprinde şase componente de sistem interdependente:
Inputul (X) - resursele economice cum sunt cele umane, financiare, materiale, maşini,
terenuri, facilităţi, energie şi informaţii, care sunt preluate din mediul său şi utilizate
în activităţile de sistem.
Funcţia de transformare (S) - procesele organizaţionale ca cercetarea, dezvoltarea,
producţia, marketingul, desfacerea, care transformă inputul în output.
Outputul (Y) – rezultatele funcţiei de transformare, care constau în produse şi servicii,
plăţi ale angajaţilor şi ale furnizorilor, dividende, contribuţii, taxe şi informaţii către
sistemul extern (mediu înconjurător).
Feedback-ul (R) – constituie elementul definitoriu al unui sistem cibernetic, care
asigură funcţia de autoreglare, atunci când outputul nu corespunde cu obiectivele
stabilite (Z) în cadrul sistemului reprezentat de organizaţia economică .
12
SIntrări IeşiriSIntrări Ieşiri
RRR
XXX YYY
ZZZ
Autoreglarea (feed-back-ul)
Controlul - managementul este componenta de control a unui sistem organizaţional,
care vizează funcţiunile întreprinderii astfel încât performanţa sistemului să atingă
obiectivele organizaţionale (cum sunt profitabilitatea, cota de piaţă sau
responsabilitatea socială).
Mediul - orice organizaţie economică este un sistem deschis, adaptabil, care
partajează elementele de intrare şi elementele de ieşire cu alte sisteme din mediul său.
O organizaţie trebuie să întreţină relaţii corespunzătoare cu alte sisteme
economice, politice şi sociale din mediul său. Grupul de sisteme include mai mulţi factori
cum sunt clienţii, furnizorii, competitorii, acţionarii, uniunile sindicale, instituţiile
financiare, agenţiile guvernamentale şi comunităţile, fiecare având propriile obiective
relativ la organizaţia în cauză. Sistemele informaţionale sunt cele care facilitează
interacţiunea dintre organizaţie văzută ca sistem şi fiecare dintre factorii enumeraţi.
Pe de altă parte, având în vedere definirea unui sistem cibernetic (caracterizat prin
existenţa a cel puţin două subsisteme între care există autoreglarea prin conexiune
inversă) şi analizând acest lucru pentru sistemul informaţional economic putem constata
că acesta are caracter cibernetic.
Caracterul de sistem cibernetic este întărit de faptul că sistemul informaţional
economic are propriile obiective, metode, tehnici şi resurse. La nivelul sistemului
informaţional economic se pot identifica cel puţin două subsisteme interdependente, care
asigură stabilitatea întregului sistem: subsistemul informaţional managerial (de
conducere) şi subsistemul informaţional operaţional (condus).
În cadrul procesului informaţional se derulează fazele formării informaţiei
economice: culegerea datelor rezultate din procesul direct productiv al sistemului
economic, verificarea şi transmiterea lor pentru prelucrarea propriu-zisă (indiferent de
mijloacele tehnice), formarea informaţiei economice şi arhivarea acesteia.
O parte din fazele procesului informaţional (de exemplu culegerea datelor din
evidenţa primară) se realizează în cadrul subsistemului operaţional (condus) al sistemului
economic. Se poate aprecia că subsistemul în care are loc procesul informaţional
împreună cu o parte din subsistemul operaţional formează subsistemul condus al
sistemului cibernetic informaţional. Rolul principal al subsistemului informaţional
condus constă în asigurarea cu informaţii pentru conducerea întregului sistem economic,
pentru funcţionarea sistemului informaţional şi pentru menţinerea acestuia în cadrul unor
limite prestabilite.
13
Al doilea element al sistemului informaţional îl constituie procesul managerial al
sistemului, care are la bază metode specifice de conducere, similare managementului
sistemului economic în ansamblu. Subsistemul informaţional managerial are un rol
special, recepţionând informaţii şi cerinţe pe de o parte, iar pe de altă parte, transmiţând
la rândul său decizii. Cerinţele de informaţii pe care le recepţionează au scopul de a
menţine şi asigura o concordanţă deplină între sistemul economic şi sistemul
informaţional care îl caracterizează. Cerinţele sunt de genul creării unor noi informaţii,
abandonării unor informaţii care nu mai sunt necesare conducerii sistemului economic,
îmbunătăţirii unor metodologii de calcul al indicatorilor etc.
Caracterul dinamic al sistemului economic determină în mod necesar un caracter
dinamic sistemului informaţional economic. Iniţial, variaţiile comportamentului
sistemului economic pot reprezenta perturbaţii pentru sistemul informaţional însă,
datorită existenţei ca sistem cibernetic, sistemul informaţional se poate adapta şi poate
funcţiona în deplină concordanţă cu sistemul economic.
În concluzie, caracterul cibernetic al sistemului informaţional economic rezultă
din faptul că are capacitatea de autoreglare, astfel încât reflectă şi este întotdeauna în
concordanţă cu sistemul economic pe care îl descrie, îl caracterizează şi îl deserveşte.
În acest context se poate defini atât sistemul informaţional în general, cât şi
sistemul informaţional economic.
Sistemul informaţional este un ansamblu tehnico-organizatoric de concepere şi
obţinere a informaţiilor necesare fundamentării deciziilor pentru conducerea unui
anumit domeniu de activitate.
1.7. Rolul sistemelor informatice în conducerea organizaţiilor economice
Remarcăm faptul că în condiţiile create de Internet, sistemul informatic se
detaşează de întreprindere şi chiar iese din cadrul ei făcând legătura directă cu băncile, cu
furnizorii şi oferă conducerii date despre mişcările pe care le execută concurenţa.
Conducerea întreprinderii moderne nu se mai mulţumeşte cu o informare operativă ci
doreşte prognoze, doreşte să prevadă viitoarele mişcări ale concurenţei şi viitoarea
evoluţie a pieţei ţinând cont de ceea ce se petrece în prezent. Deaceea chiar dacă nu
proiectăm sisteme suport de decizie sistemele informatice moderne trebuie să iasă din
perimetrul întreprinderii.
Dumitru Oprea1 vede relaţia sistemului informatic cu întreprinderea ca în figura
de pe pagina următoare.
1 Dumitru Oprea, "Analiza şi proiectarea sistemelor informaţionale economice", Editura Polirom,
Bucureşti, 1999
14
Obţinerea unei bune eficienţe economice de către întreprinderi este condiţionată
de existenţa unei conduceri ştiinţifice bazată pe o bună cunoaştere a legilor economice,
cunoaşterea operativă şi exactă a cererii şi ofertei pe piaţa internă şi externă, a dinamicii
preţurilor mărfurilor, a tendinţelor tehnologice precum şi a modului de utilizare a
resurselor de care dispun.
Plecând de la faptul că, pe de o parte, modelele matematice reprezintă
componenta ştiinţifică a unui sistem informatic, iar pe de altă parte, ţinând seama de
facilităţile oferite de utilizarea tehnologiei informatiei si comunicatiilor (TIC) ca o
componentă a sistemului informatic, acesta din urmă constituie un adevărat instrument în
conducerea ştiinţifică a activităţii economice.
Iată câteva dintre argumentele aduse în favoarea conducerii organizaţiilor
economice utilizându-se sistemele informatice:
SI oferă posibilitatea simulării proceselor şi fenomenelor economice atât la
nivel microeconomic, cât şi la nivel macroeconomic. Pot fi elaborate şi implementate
modele matematice privind prognoza dezvoltării economiei, se pot elabora diferite
variante de plan şi apoi se poate alege varianta optimă.
Decizii nestructurate
(neprogramate)
Decizii semistructurate
(semiprogramate)
Decizii structurate
(programate)
Informaţii diverse
SISTEM DE CONDUCERE (decizional) Nivel
strategic
Nivel tactic
Nivel operativ
Marketing Personal Producţie Financiar Contabilitate
I
N
T
R
A
R
I
I
E
S
I
R
I
SISTEME EXTERNE Mediul exterior
I
N
T
R
A
R
I
I
E
S
I
R
I
SISTEM CONDUS
I
E S
I
R
I
Birotica+Sisteme ale grupurilor de lucru
Siste
me de s
prijin
ire a
expe
rtilor
SISTEM
INFORMATIONAL Sisteme de
(inclusiv informatic) sprijinire a
conducerii strategice
Sisteme de sprijinire a procesului decizional
Sisteme de informare a conducerii operative
Sisteme de prelucrare a tranzacţiilor
Marketing Personal Producţie Financiar Contabilitate
INTRĂRI
Rolul sistemelor informaţionale în conducerea organizaţiilor economice
I
E S
I
R
I
I N
T
R A
R
I
15
la nivel microeconomic, cu ajutorul SI se corelează în mod armonios resursele
disponibile cu obiectivele propuse. (Ex: planificarea reviziilor şi reparaţiilor capitale,
programarea ordonanţării şi urmărirea producţiei, gestiunea stocurilor).
prin intermediul SI se oferă posibilitatea implementării principiului selecţiei şi
informării prin excepţie. Prin aplicarea acestui principiu se asigură degrevarea factorilor
de decizie de o serie de date care de multe ori sunt “sufocante” şi nu pot fi utilizate în
mod corespunzător. Ex: La aprovizionare avem un nomenclator de materii prime şi
materiale cu 15.000 poziţii – ideea este de a scoate în evidenţă numai produsele care se
abat de la starea normală (stocuri aflate în afara limitelor de alarmă inferioară şi
superioară) pentru a se evita rupturile de stoc sau imobilizările de mijloace circulante
(stocurile supranormative).
Cu cât nivelul de conducere este mai înalt cu atât mulţimea indicatorilor necesari
este mai mică, iar indicatorii sunt mai complecşi. Conform principiului selecţiei şi
informării prin excepţie, trebuie selectaţi doar acei indicatori care sunt necesari şi
suficienţi pentru fiecare nivel decizional.
SI asigură implementarea unei multitudini de modele matematice şi ca urmare
a acestui aspect va imprima o sporire a eficienţei economice la nivelul unităţii de
referinţă. Ex: În domeniul comerţului exterior se pot implementa modele privind
prospectarea pieţei externe, corelarea sarcinii de export cu producţia de fabricaţie de la
intern, calculul eficienţei economice pe fiecare tranzacţie comercială, alegerea ofertei
optime.
prin implementarea SI se înlătură anacronismul referitor la utilizarea forţei de
muncă. Ex: cca 70-80% din timpul personalului tehnico-funcţionăresc este folosit pentru
activităţi de rutină (constatare, consemnare, centralizare de date privind procesele şi
fenomenele economice) rămânând prea puţin timp pentru activităţile de control, analiză,
previziune şi comandă (decizie). Datorită utilizării SI factorii de decizie vor dispune de
mai mult timp pentru analiza datelor şi luarea deciziilor corespunzătoare.
La nivel micro şi macroeconomic proiectarea sistemelor informatice trebuie să
aibă în vedere utilizarea bazelor de date, a modelelor matematice, obţinând situaţii finale
cu caracter de semnalare preventivă a abaterilor faţă de starea normală, toate acestea
reprezentând o formă ştiinţifică de conducere. Această concepţie schimbă întregul sistem
informaţional, transformându-l dintr-un instrument pasiv de constatare, consemnare şi
analiză a unor fenomene şi procese economice deja petrecute, într-un instrument activ de
previziune, comandă şi control al acestora.
16
2 SISTEME INFORMAŢIONALE si SISTEME INFORMATICE
2.1. Managementul afacerii si tehnologia informatiei Astazi, mai mult ca niciodata, desfasurarea oricarei activitati economice,
financiare sau bancarenu se poate imagina fara utilizarea unui puternic suport
informational care sa asigure avantajul concurential în raport cu ceilalti competitori de pe
piata. A dobândi cunoastere prin informatia obtinutaeste rolul tehnologiei informatiei
(TI).
TI înseamna hardware, software, comunicatii, retele, baze de date,
automatizarea lucrarilorde birou precum si toate celelalte echipamente si componente
software necesare prelucrariiinformatiei. TI ofera astazi nu doar suportul informational necesar desfasurarii afacerii în
conditii de eficientaci si solutii pentru regândirea modului de a-ti organiza
afacerea cu scopul mentinerii competitivitatii.
Reingineria afacerilor. Reengineering înseamna regândirea fundamentala si
reproiectarearadicala a proceselor afacerii pentru obtinerea de îmbunatatiri
substantiale privind costurile,calitatea, viteza de reactie a decidentilor (Mihail
Hammer). Aceasta regândire a modului de a faceafaceri este influentata si gaseste
totodata raspunsuri în noile solutii TI.
Modul de desfasurare a afacerii în cadrul oricarei firme se schimba (fig 1.1) ca
urmare a actiuniiconjugate a urmatorilor factori (lista acestora ramâne deschisa):
1. . Globalizare
2. . Competitie de nivel înalt
3. . Informatia devenita resursa cheie
4. . Spatiul virtual de munca si chiar derularea activitatii în conditiile
companiei virtuale
5. . Comert electronic
6. . Existenta în cadrul firmei a personalului specializat în procesarea datelor
si analiza(knowledge worker)
7. . Un nou tip de relatie cu banca prin care se obtin servicii si produse noi ca
urmare apromovarii noilor solutii TI etc.
Impactul TI asupra firmei nu se resimte doar din mediul exterior ci si din
interiorul firmei. Oriceorganizatie (firma, banca etc) presupune existenta a cinci
elemente (componente) interdependente:
- Structura organizatorica
- Managementul si procesele afacerii
- Tehnologia informatiei
- Strategia organizatiei
- Angajatii si cultura organizatiei.
Aceste componente trebuie sa se gaseasca într-o stare de echilibru si aceasta
stare se vamentine atât timp cât nu se produc schimbari semnificative în mediul
extern sau în oricaredintre componente.
17
Componenta TI cunoste o dinamica deosebita. Acest lucru determina mutatii
calitativeasupra celorlalte componente. Dinamica componentei TI se resimte si la
nivelul strategieiorganizatiei oferind mijloace si instrumente specifice analizei si
fundamentarii strategiei.
Sistemul informatic al firmei trebuie sa integreaze subsisteme informatice
acoperind nevoileinformationale specifice fiecarui palier managerial (fig. 1.2).
2.2. Sistem informational si sistem informatic
Un sistem reprezinta un ansamblu de elemente (componente) interdependente,
între care sestabileste o interactiune dinamica, pe baza unor reguli prestabilite, cu
scopul atingerii unui anumitobiectiv.
Interactiunea dinamica dintre elemente se materializeaza în fluxurile stabilite între
acestea, fluxuri implicând resursele existente.
Conform teoriei sistemelor orice organism economic este un sistem deoarece:
1. Prezinta o structura proprie constând dintr-o multime de elemente constitutive
care interactioneaza între ele pe principii functionale;
2. Fluxurile existente între componentele organizatorice implica resursele
organismului economic. În cadrul oricarui organism economic se produc:
- fluxuri materiale (de materii prime, semifabricate, produse finite etc)
- fluxuri financiare
- fluxuri informationale
3. Multimea componentelor organizatorice si interactiunea dintre acestea urmaresc
realizarea unui anumit obiectiv global: functionarea firmei în conditii optime sau
atingerea unor obiective.
Lucrarile în domeniul sistemicii au condus la definirea unui model care promoveaza
viziunea sistemica asupra întreprinderii pe care o considera formata din urmatoarele trei
subsisteme:
. Subsistemul decizional valorifica informatiile oferite de subsistemul informational în
fundamentarea deciziilor.
. Subsistemul informational joaca un dublu rol: pe de o parte asigura toate informatiile
necesare luarii deciziilor pe toate nivelurile de responsabilitate, conducere si control iar
pe de alta parte asigura caile de comunicare între celelalte subsisteme, deoarece deciziile
formulate de subsistemul de conducere sunt transmise factorilor de executie prin
subsistemul informational (flux descendent).
. Subsistemul operativ (în cadrul caruia se desfasoara procesele economice specifice
domeniului de activitate a agentului economic) are loc culegerea datelor care apoi sunt
transmise subsistemului informational (flux ascendent) în vederea stocarii si prelucrarii
datelor necesare obtinerii informatiilor utilizate în fundamentarea deciziior la nivelul
subsistemului decizional (de conducere).
Subsistemul decizional necesita informatii specifice necesare fundamentarii pe de
o parte a deciziilor strategice iar pe de alta parte deciziilor tactice si operationale.
Nivelul managementului strategic si tactic se caracterizeaza prin solicitarea de informatii:
- Ad hoc, neanticipate, determinate de un anumit context creat în care managerul
este obligat sa-si fundamenteze decizia;
- Sintetizate: pe masura ce urcam treptele ierarhiei manageriale are loc o selectie
si o sintetizare treptata a informatiei;
18
- Previzionale, permitând anticiparea tendintelor de evolutie a procesului condus;
- Externe care sa definesca mediul economic, financiar, concurential în care firma
va
opera.
În cazul managementului operational, caruia îi sunt caracteristice deciziile structurate,
informatiile oferite sunt:
- Prestabilite, continutul lor acoperind nevoia informationala determinata de
deciziile de rutina luate la acest nivel
- Detaliate deoarece managerul trebuie sa cunoasca în detaliu modul de derulare a
activitatii din aria sa de responsabilitate
- Interne
- Punctuale
- Prezinta caracter istoric
- Se obtin cu o anumita frecventa, momentul furnizarii informatiilor fiind
prestabilit.
Subsistemul informational reprezinta ansamblul tehnico-organizatoric de culegere,
transmitere, stocare si prelucrare a datelor în vederea obtinerii informatiilor necesare
procesului decizional.
Subsistemul informational se interpune între subsistemul decizional si subsistemul
operativ având drept scop asigurarea informatiilor necesare staffului managerial
reprezentând în acelasi timp un mijloc de comunicare între celelalte doua
subsisteme.
Subsistemul informational nu trebuie vazut doar ca o interfata între sistemul
operativ si sistemul de conducere ci si ca elementul de legatura a mediului intern
al firmei si cel exterior lui (mediu economic, financiar, bancar).
Scopul principal al sistemului informational este de a furniza fiecarui utilizator, în
functie de responsabilitatile si atributiile sale, toate informatiile necesare.
Informatia furnizata de catre sistemul informational trebuie sa se caracterizeze prin:
.acuratete si realitate
.concizie
.relevanta
.consistenta
.oportunitate
.forma de prezentare adecvata
.cost corespunzator în raport cu valoarea acesteia.
Astazi se acorda o atentie deosebita calitatii informatiei oferite decidentilor. Analiza
calitatii informatiei trebuie facuta urmarind trei coordonate:
Coordonata temporala care vizeaza:
- oportunitatea
- necesitatea actualizarii permanente a informatiei în vederea asigurarii acuratetei si
realitatii
- disponibilitate, necesitatea oferirii informatiei ori de câte ori aceasta este solicitata
- segmentul de timp la care se refera informatia solicitata (informatiile putând fi curente
sau istorice)
- valabilitate (grad de perisabilitate) exprimând intervalul de timp în care informatia
ramâne valabila.
19
Coordonata cognitivitatii:
- acuratete
- relevanta
- completitudine
- scopul pentru care este oferita o anumita informatie (vizând un segment îngust sau
strategic intern sau extern)
Coordonata formei de prezentare:
- claritate
- nivel de detaliere (informatia urmeaza sa fie supusa unui proces de sintetizare pe masura
ce beneficiarul acesteia se afla pe niveluri superioare de conducere)
- ordonarea informatiei într-o secventa prestabilita
- modalitatea de prezentare: text, grafica, tabelara (în marimi absolute sau relative) etc.
- suportul, informatia poate fi oferita în forma tiparita, afisata pe monitor sau oferita pe
alte suporturi.
Sistemul informatic reprezinta o parte a sistemului informational care permite
realizarea operatiilor de culegere, transmitere, stocare, prelucrare a datelor si difuzare a
informatiilor astfel obtinute prin utilizarea mijloacelor tehnologiei informatiei (TI) si a
personalului specializat în prelucrarea automata a datelor.
Sistemul informatic cuprinde:
. ansamblul informatiilor interne si externe, formale sau informale utilizate în
cadrul firmei precum si datele care au stat la baza obtinerii lor;
. software-ul necesar procesarii datelor si difuzarii informatiilor în cadrul
organizatiei;
. procedurile si tehnicile de obtinere (pe baza datelor primare) si de difuzare a
informatiilor;
. platforma hardware necesara prelucrarii datelor si disiparii informatiilor;
. personalul specializat în culegerea, transmiterea, stocarea si prelucrarea datelor.
Sistemul informatic este structurat astfel încât sa corespunda cerintelor diferitelor grupuri
de utilizatori:
.factori de conducere la nivelul conducerii strategice, tactice si operative;
.personalul implicat în procesul culegerii si prelucrarii datelor;
.personalul implicat în procesul cercetarii stiintifice si proiectarii de noi produse si
tehnologii de fabricatie.
Alaturi de definirea strategiei de afaceri este necesara definirea strategiei sistemului
informatic si aceasta deoarece:
. sistemul informatic sustine managerii, prin informatiile furnizate, în conducerea
si controlul activitatii în vederea atingerii obiectivelor strategice ale organizatiei;
. sistemele informatice sunt deschise si flexibile adaptându-se permanent
cerintelor impuse de mediul dinamic în care opereaza firma;
. promovarea solutiilor TI sustine organizatia în consolidarea si dezvoltarea
afacerii (ex.:
comertul electronic, e-banking etc);
. sistemul informatic ofera informatiile necesare controlului îndeplinirii si
adaptarii planurilor operationale si strategice ale organizatiei;
. organizatia trebuie sa cunoasca si sa controleze riscurile legate de implementarea
noilor tehnologii si adaptarea sistemului informatic la noile cerinte;
20
. stabilirea unor standarde la nivelul sistemului informatic care au menirea de a
preciza
caracteristicile si performantele hard si soft ale componentelor ce urmeaza a se
achizitiona si ce metodologii urmeaza sa se utilizeze în dezvoltarea sistemului.
Analizând structura sistemului informatic global al unei organizatii putem realiza
urmatoarele clasificari legate de componentele acestuia:
Dupa aria de cuprindere: Subsisteme informatice acoperind arii distincte, definite pe criterii functionale în
cadrul organizatiei:
o Subsistemul contabilitatii
o Subsistemul productiei
o Subsistemul cercetarii
o Subsistemul comercial
o Subsistemul resurselor umane
Subsisteme interorganizationale concepute sa asigure fluxuri informationale între:
o Organizatie si partenerii sai (furnizori, clienti, banca etc). Ex: e- banking, comert
electronic etc.
o "Firma mama" si subdiviziunile sale organizatorice.
În functie de natura activitatilor sustinute: Sisteme destinate conducerii (MSS - Management Support Systems) care cuprind:
o Sisteme destinate conducerii curente (MIS - Management Information Systems)
o Sisteme suport de decizie (DSS - Decision Support Systems)
o Sisteme informatice ale executivului (EIS - Executive Information Systems)
Sisteme destinate nivelului operational care cuprind:
o Sisteme destinate activitatii de birou (OAS - Office Automation Systems)
o Sisteme pentru procesarea tranzactiilor (TPS - Transaction Processing Systems)
o Sisteme pentru controlul proceselor (PCS - Process Control Systems)
Sisteme destinate gestiunii cunoasterii (KWS - Knowledge Work Systems)
Sistemele pentru procesarea tranzactiilor (TPS) sunt specializate în preluarea, stocarea
si prelucrarea datelor corespunzatoare tranzactiilor zilnice, de rutina asigurând
actualizarea curenta a bazei de date.
Se particularizeaza prin caracterul repetitiv al prelucrarilor si complexitatea redusa a
acestora, volumul mare al datelor procesate;
Sunt destinate activitatilor curente desfasurate în compartimentele functionale ale
organizatiei;
Sunt utilizate de personalul operativ din compartimentele functionale.
Exemple:
În cadrul sistemului informatic al unei firme regasim: subsistemul informatic al
contabilitatii, subsistemul informatic privind gestiunea stocurilor, subsistemul informatic
privind evidenta livrarilor etc. În cadrul sistemului informatic al unei banci regasim:
subsistemul informatic al contabilitatii, subsistemul informatic privind operatiunile de
cont curent, subsistemele informatice privind gestiunea produselor si serviciilor bancare
oferite clientilor (depozite, credite, certificate de depozit etc), subsistemul informatic
privind operatiunile de plati prin carduri etc.
Sisteme destinate conducerii (MSS) au rolul de a oferi informatii cu scopul sustinerii si
asistarii managerilor în luarea deciziilor.
21
Sisteme destinate conducerii curente (MIS) sunt sisteme informatice cu rolul de a oferi
managerilor informatiile necesare monitorizarii si controlului proceselor afacerii precum
si anticiparii unor performante viitoare.
Se caracterizeaza prin urmatoarele aspecte:
Sunt destinate managementului operational si tactic;
Ofera rapoarte de rutina tip sinteza si tip abatere prezentând structuri predefinite;
Sprijina managerii în solutionarea unor probleme structurate, deciziile astfel luate
au character curent, de rutina;
Utilizeaza preponderent date interne firmei oferite de TPS-uri.
Sisteme suport de decizie (DSS - Decision Support Systems) reprezinta sisteme
informatice interactive cu rolul de a asista managerii (plan strategic) în rezolvarea unor
probleme semistructurate folosind în acest scop modele si baze de date specializate pe
probleme bine definite.
DSS nu formuleaza decizii ci, ajuta managerii în luarea unor decizii mai bune;
DSS ofera middle si top managerilor rapoarte (ale caror formate pot fi usor
modificate), ofera posibilitatea derularii de analize de tip "what if" si realizarii de
grafice;
Sustin decizii specifice unor situatii având caracter recurent sau cerinte ad hoc;
Sprijina managerii în solutionarea unor probleme semistructurate;
Sustin decizii în domenii cum ar fi: trezorerie/finante, planificare strategica,
marketing etc.
Categorii de DSS-uri: Modelele de optimizare cauta sa identifice punctele de maximizare sau minimizare si
pot fi imperative (what to do) sau predictive (what will happen).
Modelele descriptive descriu comportamentul sistemului, nu sugereaza conditiile de
optimizare dar atentioneaza asupra "punctelor problema".
Modelele probabilistice se folosesc pentru a descrie natura mai putin previzibila a
sistemului utilizând intrari probabilistice (nu toate intrarile sunt cunoscute cu certitudine)
si generând iesiri probabilistice.
DSS-urile pot fi considerate ca nivelul de vârf al aplicatiilor destinate conducerii.
Avantajele utilizarii DSS:
. Posibilitatea testarii unor numeroase scenarii;
. Pot fi revazute efectele modificarii simultane ale mai multor variabile;
. Ofera facilitati grafice dinamice;
. Stimularea creativitatii decidentului;
. Facilitatile deosebite oferite în planul formarii/perfectionarii managerilor.
Dezavantajele utilizarii DSS:
. Pot fi omise în model variabile importante;
. Modelele pot sa nu corespunda întocmai realitatii fapt ce influenteaza negativ
decizia;
. Se apeleaza preponderent la ecuatii liniare pentru a usura programarea;
. Modelul poate prezenta erori importante dar greu de indentificat.
În functie de solutia TI utilizata în realizarea DSS acestea se clasifica:
Sisteme interactive de asistare a deciziei (SIAD/DSS)
Sisteme expert
22
Un SIAD este o aplicatie în care functia de evaluare se prezinta în fiecare etapa
sub forma unor modele proiectate în functie de natura deciziei ce trebuie luata.
Un SIAD se caracterizeaza prin:
- baza de modele matematice oferite pentru efectuarea de calcule si reliefarea
consecintelor unor actiuni;
- decidentul poate "naviga" prin baza de modele în functie de particularitatile
problemei de rezolvat si experienta sa;
- pleaca de la decidenti si de la natura deciziei ce trebuie luata si a scopului final
urmarit.
Sistemele expert (SE) se caracterizeaza prin stocarea experientei si cunostintelor
expertului uman, referitoare la un anumit domeniu (problema), într-o baza de cunostinte
care va fi utilizata în deducerea unor concluzii, prin derularea unor rationamente
automate utilizând fapte descriind problema concreta de rezolvat.
Un sistem expert se caracterizeaza prin:
- Utilizarea unei baze de cunostinte construita pe baza cunostintelor unui expert
uman;
- Derularea unor rationamente automate în vederea formularii unor concluzii
/diagnostice;
- Ofera posibilitatea argumentarii concluziei formulate.
Atât SIAD-urile cât si SE pot fi utilizate, spre exemplu, pentru diagnosticarea financiara a
firmei. SE sunt utilizate în banci pentru:
- fundamentarea deciziei legate de acordarea de credite clientelei;
- determinarea necesarului fondului de rulment pentru firmele clienti ai bancii, ca
segment al diagnosticului financiar realizat integral prin SE;
- consilierea clientilor privind plasamentul de capital.
Sistemele informatice ale executivului (EIS) reprezinta sisteme informatice gândite sa
ofere: acces rapid si selectiv la date interne si externe firmei, informatii referitoare la
factorii critici de success determinanti în realizarea obiectivelor strategice, facilitati de
calcul si reprezentari grafice deosebite.
Caracteristicile ESS:
- Sunt usor de utilizat si asigura un mod de lucru interactiv;
- Sunt utilizate pe scara larga de top manageri, de managerii executivi si analistii
din cadrul firmei;
- Spre deosebire de DSS nu sunt gândite sa rezolve un anume tip de problema;
- Sunt destinate solutionarii unor probleme nestructurate;
- Ofera acces rapid la baze de date interne si externe;
- Ofera facilitati de calcul si reprezentari grafice extinse.
EIS-urile (Enterprise Information Systems) mai sunt cunoscute si sub numele de
Executive Support Systems (ESS). ESS reprezinta extensii ale EIS.
Sistemele destinate activitatii de birotica (OAS) sunt utilizate în principal de
persoanele implicate în procesul prelucrarii datelor (functionari, secretari, contabili etc)
dar si managerilor rolul lor fiind de a colecta, procesa, stoca si transmite informatie
utilizând mijloace TI.
În aceasta categorie se cuprinde soft specializat pentru:
- procesare de texte,
- comunicatie (electronic mail, voice mail etc),
23
- lucru colaborativ (Electronic Meeting Systems, Collaborative Work Systems,
Teleconferencing),
- procesarea imaginilor (Electronic Document Management, procesoare grafice,
sisteme multimedia),
- managementul activitatii de birou (agende electronice, accesorii etc).
Sisteme destinate gestiunii cunoasterii (Knowledge Work Systems) permit crearea
promovarea si integrarea noilor tehnologii si cunostinte în firma. Utilizatorii acestor
sisteme sunt fie inginerii si proiectantii (care utilizeaza aplicatii de tip CAD - Computer
Aided Design, pentru proiectarea noilor produse), fie alti specialisti - analisti si consilieri
economici, financiari, juridici, ei fiind creatori de informatie generatoare de cunoastere.
Conceptul de grup de lucru virtual (virtual work group): promovarea noilor solutii TI,
(internetul), permite participarea în cadrul grupului de lucru a unor persoane plasate
geografic în locatii diferite sau participând cu solutii în cadrul proiectului în momente de
timp diferite.
Groupware sau collaboration software reprezinta software-ul specializat pentru
desfasurarea activitatii în cadrul unui grup de lucru virtual.
- Groupware utilizeaza facilitatile de comunicatie oferite de intranetul organizatiei
creându-se astfel posibilitatea lucrului în paralel si interactivitatea între membrii
grupului.
Grupul de decizie (group decision making): decizia, mai ales în palierul strategic,
implica participarea mai multor persoane.
Cunoscute generic sub numele de group support systems (GSS) aceste solutii cuprind:
- Group Decision Support Systems (GDSS)
- Electronic Meeting Systems (EMS)
- Computer Mediated Communications Systems (CMCS).
Din combinarea conceptelor de groupware si group decision making s-au definit
Computer-based systems for collaborative work (CSCM) sau Distributed group
support systems (DGSS). Rolul lor este de a promova decizia la nivel de grup astfel
încât sa asigure:
- lucrul creativ în cadrul grupului
- stimularea comunicarii în cadrul grupului
- exprimarea libera si anonima a ideilor
- plasarea pe plan de egalitate a tuturor participantilor la dezbatere indiferent de
functiile pe care acestia le ocupa.
2.3. Sisteme informatice de gestiune
Sistemele informatice de gestiune sunt definite în literatura de specialitate urmâdu-se
doua abordari:
a) plecând de la informatie si de la suportul acesteia;
b) plecând de la functia pe care sistemul informatic de gestiune trebuie sa o
realizeze.
În primul caz, sistemele informatice de gestiune reprezinta ansamblul informatiilor
utilizate în
cadrul firmei, a mijloacelor si procedurilor de identificare, culegere, stocare si prelucrare
a informatiilor.
24
În cea de a doua abordare a definirii sistemelor informatice de gestiune se
porneste de la scopul acestuia si anume oferirea informatiei solicitate de utilizator în
forma dorita si la momentul oportun în vederea fundamentarii deciziilor.
Sistemele informatice de gestiune (SIG) presupun definirea: domeniilor de
gestiune, datelor, modelelor, regulilor de gestiune.
Domeniile de gestiune corespund fiecareia dintre activitatile omogene desfasurate în
cadrul firmei - cercetare-dezvoltare, comerciala, de productie, de personal, financiar-
contabila - cu luarea în considerare a interactiunilor dintre ele. Mai mult, abordarea
acestor domenii se realizeaza într-o viziune ierarhica conducând la indentificarea
urmatoarelor nivele:
. Tranzactional în cadrul caruia se efectueaza operatii elementare;
. Operational unde se desfasoara operatii curente, deciziile luate la acest nivel
sunt curente, de rutina;
. Tactic corespunzând activitatilor de control si deciziilor pe termen scurt;
. Strategic caracteristic deciziilor pe termen lung si/sau care angajeaza global
firma.
Datele reprezinta "materia prima" a oricarui sistem de gestiune. Sunt avute în vedere
toate datele vehiculate si prelucrate indiferent de natura lor, caracterul lor formal sau
informal sau de suporturile pe care se afla.
Modelele de gestiune regrupeaza procedurile proprii unui domeniu. Putem exemplifica
prin modelul:
. Contabil, specific domeniului financiar-contabil;
. Tehnologiei de fabricatie specifica domeniului productiei;
. De vânzari specific domeniului comercial.
Regulile de gestiune permit prelucrarea datelor si utilizarea informatiilor în conformitate
cu obiectivele sistemului.
În cadrul unei firme cu activitate de productie si/sau comerciala pot fi identificate
urmatoarele reguli de gestiune:
- aprovizionarea se realizeaza când stocul efectiv scade sub stocul normat;
- evaluarea materialelor se realizeaza conform metodei FIFO;
- o materie prima se stocheaza în una sau mai multe gestiuni;
- pentru produsele de calitatea a doua pretul se reduce cu 5% etc.
În cazul unei banci, pentru sistemul informatic privind operatiunile de cont curent pot fi
precizate urmatoarele reguli de gestiune:
- soldul minim 1000000 lei;
- platile se efectueaza în limita soldului;
- dobânzile calculate pentru conturile la vedere sunt 11% pe an;
- pot fi înregistrate maxim doua persoane cu drept de semnatura.
Prin notiunea de domeniu ajungem la conceptul de subsistem informatic de
gestiune determinat pe criterii functionale, pe care se grefeaza celelalte doua concepte:
modelul de gestiune si regulile de gestiune.
Sistemul informatic de gestiune asigura obtinerea si furnizarea informatiei
solicitate de utilizator, folosind mijloacele TI, pentru fundamentarea deciziilor privind un
anumit domeniu din cadrul firmei.
25
Sistemele informatice de gestiune actuale sunt sisteme integrate. Ele se
caracterizeaza prin aplicarea principiului introducerii unice a datelor si prelucrarii
multiple a acestora în concordanta cu nevoile informationale specifice fiecarui utilizator.
SI integrat al contabilitatii se caracterizeaza printr-o introducere unica a datelor,
preluate din documentele primare care actualizeaza o baza de date unica a contabilitatii
care va fi ulterior exploatata pentru asigurarea atât a lucrarilor specifice contabilitatii
financiare cât si a celor specifice contabilitatii de gestiune raspunzându-se astfel
cerintelor de prelucrare ale tuturor utilizatorilor.
2.4. Abordari în realizarea sistemelor informatice
În realizarea unui sistem informatic se poate opta pentru una din urmatoarele solutii:
o sistem informatic centralizat
o sistem informatic descentralizat
Sistemul informatic centralizat se caracterizeaza prin faptul ca întregul proces de stocare
si prelucrare a datelor precum si de dezvoltare a sistemului se realizeaza la nivelul unei
singure locatii în care se afla un singur sistem de calcul, de regula un mainframe, care
stocheaza o baza de date unica precum si ansamblul programelor de aplicatie. Utilizatorii
interactioneaza cu sistemul prin intermediul terminalelor
Avantajele centralizarii sunt reprezentate de:
- controlul efectiv asupra utilizarii si dezvoltarii software-ului;
- controlul asupra securitatii si integritatii datelor;
- partajarea resurselor hard, soft si a datelor între utilizatori;
- eliminarea riscului incompatibilitatii hard si soft în cadrul sistemului;
- promovarea cu usurinta a standardelor (tehnice, de proiectare, procedurale etc) la
nivelul întregului sistem;
- asigurarea serviciilor solicitate de catre utilizatori prin puterea de calcul a
sistemului central
Dezavantajele centralizarii sunt reprezentate de urmatoarele aspecte:
- "caderea" sistemului de calcul blocheaza toti utilizatorii;
- alterarea datelor si a programelor, voita sau accidentala, afecteaza toti
utilizatorii;
- sistemul se poate dovedi lent si inflexibil la nevoile utilizatorilor, adesea fiind
insuficient adaptat nevoilor locale sau de grup ale utilizatorilor;
- poate realiza un timp mare de raspuns în cazul unor solicitari simultane ale mai
multor utilizatori.
Sistemul informatic descentralizat se caracterizeaza prin faptul ca datele, software-ul si
puterea de calcul sunt dispersate în diferite locatii (chiar dispersate geografic) ale
organizatiei. Prelucrarea se realizeaza pe calculatoare personale independente sau în
cadrul unor retele locale.
Avantajele descentralizarii: - datele sunt stocate si prelucrate local;
- soft-ul este mai bine adaptat nevoilor locale;
- avariile hard, soft sau ale bazei de date la nivelul unei locatii nu afecteaza
celelalte locatii;
- configuratia sistemului poate fi gândita în functie de nevoile diferitelor
departamente din cadrul organizatiei sau chiar a utilizatorilor locali;
26
- mai marea autonomie si motivare la nivelul utilizatorului local.
Dezavantajele descentralizarii: - riscuri mari legate de incompatibilitati hard si soft între diferite locatii;
- aparitia inerenta a unor duplicari ale datelor si software-ului în diferite locatii;
- dificultatea realizarii unor proiecte complexe la nivel local;
- riscul de fragmentare a politicii TI;
- costuri mai mari în comparatie cu sistemul centralizat.
Tendinta actuala este net orientata catre descentralizare care trebuie sa se realizeze astfel
încât:
. întreaga responsabilitate si autoritate pentru functiile descentralizate ale SI sa apartina
managementului local;
. sa se asigure alinierea la standardele utilizate la nivelul SI global al organizatiei;
. la nivel central urmeaza sa se realizeze:
- elaborarea strategiei la nivelul întregului SI al organizatiei;
- managementul comunicatiilor în cadrul retelei locale ale organizatiei;
- administrarea datelor;
- refacerea în caz de dezastre.
Astazi, arhitectura promovata în realizarea sistemelor descentralizate este arhitectura
clientserver caracterizata prin faptul ca aplicatiile si datele puse la dispozitia
utilizatorilor sunt dispersate pe diferitele componente hardware în functie de numarul
utilizatorilor care trebuie sa aiba acces si de puterea de calcul necesara.
Componentele hardware sunt reprezentate de:
- statii de lucru (calculatoare personale) folosite de utilizatori individuali;
- servere departamentale partajate de utilizatori caracterizati prin aceleasi nevoi
de prelucrare;
- server central partajat de toti utilizatorii.
Software-ul exploatat în cadrul organizatiei este reprezentat de:
- Aplicatiile la nivelul clientilor care:
. ruleaza pe statia de lucru pusa la dispozitia clientului;
. exploateaza date stocate pe calculatorul clientului;
. sunt reprezentate în principal de: procesoare de tabele, procesoare de texte,
aplicatii exploatând baze de date.
- Aplicatii departamentale care:
. ruleaza pe serverul departamental;
. exploateaza la nivelul departamentului, datele stocate pe serverul acestuia;
. sunt partajate de utilizatorii aceluiasi departament;
- Aplicatii la nivelul organizatiei care:
. ruleaza pe serverul central;
. exploateaza datele de interes general stocate pe serverul central;
. sunt partajate de utilizatorii mai multor departamente;
. necesita putere mare de prelucrare.
2.5. Principiile proiectarii si realizarii sistemelor informatice de gestiune
Desfasurarea unei activitati riguroase si performante de proiectare si realizare de sisteme
informatice de gestiune impune respectarea urmatoarelor principii:
27
1. Abordarea globala a problemei de rezolvat;
2. Utilizarea unei metodologii unitare în proiectarea si realizarea sistemului
informatic;
3. Aplicarea celor mai moderne solutii si metode de proiectare si realizare a
sistemului informatic;
4. Structurarea sistemului informatic tinând seama de structura organizatorica
din cadrul firmei.
5. Participarea nemijlocita a viitorului beneficiar la activitatile de analiza,
proiectare si implementare a sistemului informatic. O astfel de participare asigura
formularea clara a specificatiilor necesare proiectarii si validarea esalonata a
solutiilor propuse de proiectant toate acestea asigurând în final un produs care sa
corespunda deplin cerintelor utilizatorului;
6. Respectarea cadrului legislativ. Fiind vorba de sisteme informatice de gestiune
devine obligatorie realizarea evidentelor, calcularea indicatorilor si întocmirea
lucrarilor de sinteza în conformitate cu reglementarile aflate în vigoare.
7. Realizarea unor sisteme informatice corespunzatoare resurselor disponibile la
utilizator;
8. Întrucât prin natura sa software-ul este supus schimbarii, aceasta schimbare
trebuie anticipata si controlata;
9. Compromisurile sunt inerente în dezvoltarea de software si ele trebuie
explicitate si documentate.
Studiile de specialitate au încercat sa evidentieze factorii de succes în desfasurarea
proiectelor software. Raportul Standish, spre exemplu, plaseaza ca primi factori de
succes:
. Implicarea utilizatorului final
. Sprijinul managementului executiv
. Claritatea cerintelor
. Planificarea.
2.6. Arhitectura sistemelor informatice
Arhitectura sistemului informatic reprezinta solutia generica privitoare la
procesele de prelucrare a datelor ce trebuie sa se realizeze si modul de integrare a datelor
si prelucrarilor. Aceasta solutie cadru este urmarea sintetizarii raspunsurilor la
urmatoarele întrebari:
- Care sunt componentele sistemului informatic?
- Cum sunt legate aceste componente si cum interactioneaza ele?
- Ce date se culeg?
- Unde se culeg datele, unde se stocheaza si prelucreaza?
- Ce date se transmit catre diferitele componente ale sistemului informatic?
Altfel spus, arhitectura reprezinta "solutia constructiva" a sistemului informatic si
reflecta viziunea strategica manageriala asupra modului în care organizatia (firma)
lucreaza.
Sistemul informatic global al firmei se descompune în subsisteme, fiecare dintre
acestea acoperind un domeniu de activitate distinct.
La rândul sau, fiecare subsistem se descompune în aplicatii fiecare dintre acestea
acoperind o activitate distincta în cadrul domeniului. De exemplu, subsistemul informatic
28
pentru domeniul commercial se va descompune în aplicatii distincte pentru fiecare din
urmatoarele activitati: aprovizionare, desfacere, marketing.
Procesul de descompunere continua si în pasul urmator pentru fiecare aplicatie se
vor defini proceduri realizând functii distincte în cadrul aplicatiei (exemplu: proceduri
pentru dirijarea prelucrarilor, proceduri pentru actualizarea bazei de date, proceduri
pentru consultarea bazei de date). La rândul lor, procedurile se descompun în module.
Acestea cuprind secvente de cod realizând câte o functie distincta în cadrul procedurii.
De exemplu, o procedura de actualizare a bazei de date va cuprinde: un modul pentru
adaugare de înregistrari, un modul de modificare a tuplurilor, un modul de stergere a
tuplurilor.
În definirea arhitecturii sistemului informatic s-au cristalizat în timp trei strategii:
- Strategia descendenta
- Strategia ascendenta
- Strategia mixta
Strategia descendenta numita si top-down pleaca de la principiul descompunerii
sistemului informatic complex în componente prezentând o complexitate mai redusa
(definite pe domenii de activitate de exemplu) parcurgându-se succesiv mai multe
niveluri de detaliere în cadrul fiecarei componente definite. Prin aceasta abordare,
sistemul informatic dobândeste o structura ierarhic modulara în care fiecare componenta
îndeplineste o anumita functionalitate si va fi coordonata în functionarea sa de
componentele plasate la nivelul ierarhic imediat superior.
Aceasta strategie:
. se aplica în cazul sistemelor informatice complexe, vizând o arie larga de
cuprindere;
. asigura realizarea unei solutii globale, unitare la nivel conceptual pentru întregul
sistem, componentele acestuia urmând sa fie proiectate si realizate independent
(pe baza unei planificari), prioritatile fiind fixate în functie de optiunea
beneficiarului sau importantei respectivelor componente si conexiunilor necesare
în cadrul sistemului global.
. Pe masura realizarii componentelor din arhitectura generala a sistemului
informatic acestea se vor testa si apoi integra în produsul final a carui
functionalitate va fi de asemenea verificata.
. Impune un efort deosebit atât în perioada de analiza (fiind necesara o analiza
complexa si foarte amanuntita având în vedere complexitatea proceselor
informationale supuse informatizarii) cât si de proiectare si realizare ceea ce
impune eforturi financiare deosebite.
. În procesul integrarii componentelor nu vor aparea probleme deosebite ca
urmare a strategiei unitare de proiectare si realizare definita la demararea
proiectului.
Strategia ascendenta numita si bottom up promoveaza initiativa la nivelul fiecarui
domeniu de gestiune (contabilitate, comercial, productie etc) fara a exista o solutie cadru
si o arhitectura definita pentru sistemul informatic global la nivel de organizatie.
Sistemele de gestiune se proiecteaza, realizeaza si exploateaza independent, raspunzând
cerintelor de gestiune ale domeniilor pentru care au fost realizate, urmând ca ulterior sa se
treaca la integrarea acestora în cadrul sistemului informatic global al organizatiei.
Datorita lipsei unei strategii unitare în plan hardware si software, a unei solutii unitare de
29
proiectare si realizare exista riscul unui grad redus de integrare a subsistemelor de
gestiune realizate în cadrul sistemului informatic al organizatiei.
Strategia mixta reprezinta o combinare a strategiei descendente cu strategia ascendenta
retinându-se punctele lor forte. În aceasta abordare se opteaza pentru o definire a
componentelor sistemului informatic în conformitate cu cerintele strategiei descendente,
urmând ca proiectarea, realizarea si integrarea acestor componente sa se realizeze urmând
cerintele strategiei ascendente.
Indiferent de strategia utilizata în definirea arhitecturii trebuie ca aceasta solutie sa
permita dezvoltarea ulterioara a sistemului informatic prin crearea si integrarea de noi
componente. O astfel de abordare conduce la definirea de arhitecturi deschise pentru
sistemele informatice. Numai astfel sistemul informatic va putea evolua odata cu
activitatea organizatiei asigurând suportul informational necesar procesului de conducere
si se va putea totodata moderniza prin integrarea de noi solutii TI.
Arhitectura sistemului informatic al unei firme Din prezentarea modului de definire a arhitecturii sistemului informatic a rezultat
faptul ca efortul proiectantilor se focalizeaza asupra definirii principalelor componente
ale sistemului si a interactiunilor dintre acestea astfel încât viitorul sistem sa acopere
cerintele informationale necesare procesului de conducere.
Odata definite componentele de baza ale sistemului informatic, descompunerea
succesiva a fiecareia dintre acestea se va desfasura în timp pe baza planului de realizare
stabilit în functie de prioritati, importanta componentelor si interactiunile existente între
acestea.
Arhitectura sistemelor informatice bancare În realizarea SI bancare se evidentiaza deschiderea catre utilizarea tehnologiilor
moderne ca urmare a întelegerii necesitatii:
Regândirii relatiei cu clientii;
Reorganizarii interne a activitatii deoarece noile tehnologii încurajeaza
optimizarea proceselor legate de activitatea de exploatare si limiteaza restrictiile
spatio-temporale în raport cu clientii;
Capitalizarii si difuzarii cunostintelor în cadrul bancii:
o În conditiile accentuarii concurentei reactivitatea la toate nivelurile
organizatorice din cadrul bancii nu mai poate depinde de mijloace
traditionale de difuzare ierarhica a informatiei;
o Promovarea modului cooperativ de lucru în cadrul bancii în vederea
realizarii unor proiecte (produse si servicii noi).
De schimbare în planul managementului bancar;
Multiplicarii canalelor de distributie a produselor bancare;
Cresterea operativitatii, sigurantei si eficientei tranzactiilor intra si interbancare;
Alinierii la standardele europene/mondiale privind efectuarea tranzactiilor bancare
si a schimbului de informatii.
În planul abordarilor si realizarii sistemelor informatice bancare s-au înregistrat în
ultimii ani mutatii sensibile care privesc:
Orientarea spre sisteme informatice bancare oferite de firme de soft specializate si
renuntarea treptata la solutiile "in house";
Regândirea arhitecturii sistemelor informatice bancare;
Diversificarea aplicatiilor si cresterea gradului de integrare a acestora;
30
Platformele de lucru utilizate;
Tehnicile pe protectie utilizate;
Canalele de distributie si promovare a produselor si serviciilor bancare.
În timp s-au impus pe piata de software rezervata sistemelor informatice bancare
o serie de firme.
Este de mentionat faptul ca si firmele românesti de software s-au orientat catre
acest segment de piata, sisteme informatice autohtone fiind astazi în exploatare în banci
românesti. SIBANK este un astfel de sistem.
Arhitectura noilor sisteme informatice bancare are la baza o noua abordare
caracterizata prin orientarea pe client, nu pe conturi sau produse (fig. 1.11).
Din analiza arhitecturii prezentate în figura 1.11 se identifica urmatoarele subsisteme :
Operatiuni a carui arie de cuprindere este foarte larga incluzând modulele:
. Conturi curente prin care se realizeaza toate tranzactiile de încasari si plati prin
contul curent al clientului;
. Home banking, modul care asigura servicii de: informare a clientului cu privire
la contul sau sau de furnizare de informatii generale (rata dobânzii, cursul valutar
etc), efectuare de plati ordonate de client etc.
. Decontari electronice implicând, în general, conturi ale persoanelor juridice;
. Depozite prin care se realizeaza gestiunea depozitelor deschise de clienti cu toate
operatiile implicate: actualizarea datelor privind depozitele constituite, calculul
dobânzii, plata dobânzii la scadenta, capitalizarea dobânzii, generarea de extrase
privind contul de depozit, lichidarea depozitelor, calculul si retinerea
comisioanelor precum si a impozitului pe venit (aferent dobânzilor încasate);
. Certificate de depozit asigurându-se gestiunea acestor produse bancare oferite
clientilor bancii;
. Carduri, modul destinat exclusiv gestiunii tranzactiilor efetuate prin conturile de
card. Acest modul interactioneaza cu cel definit pentru conturile curente pentru a
se putea realiza alimentarea periodica a conturilor de card din acestea.
. Casa prin care se realizeaza gestiunea tuturor operatiilor cu numerar (în lei sau
valute), încasari si plati. Bineînteles ca acest modul este complet integrat cu alte
module care genereaza operatiuni de încasare-plata în numerar: cont curent,
depozite, certificate de depozit, alte operatiuni. La nivelul acestui modul se
asigura o evidenta completa a monetarului pe cupiuri, pe lei si devize, la nivelul
fiecarui ghiseu. Functiunile specifice acestui modul sunt: operatiunile de
deschidere/închidere casa, încasare/plata numerar, schimb valutar, schimb
bancnote, monitorizare case, generare rapoarte specifice etc.
. Alte operatii.
Clienti, subsistem permitând actualizarea permanenta a datelor privind clientii
bancii. Se realizeaza o gestiune unica a clientilor la nivel de unitate operativa (un
client este introdus o singura data indiferent câte produse/servicii bancare
utilizeaza) si o administrare unica a clientilor la nivel de banca. Acest subsistem
este integrat cu celelalte subsisteme gestionând produse si servicii bancare
personalizate: cont curent, depozite, credite etc.
Credite asigurând gestiunea contractelor de credit. Acest subsistem poate
cuprinde doua module:
31
. Gestiunea riscului permitând realizarea analizei financiare a clientului, plasarea
creditului într-o grupa de risc, pe baza unor criterii prestabilite, în vederea luarii
deciziei de creditare;
. Gestiunea propriu-zisa a creditelor acordate: stocarea informatiilor privitoare la
creditele acordate, încasarea dobânzilor si ratelor scadente, calculul dobânzilor
penalizatoare, evaluarea financiara permanenta a clientului.
Juridic, gestionând creditele litigioase pentru care se deruleaza procedurile
juridice specifice.
Contabilitate care ofera ca functiuni de baza: actualizarea planului de conturi,
definirea conditiilor de dobânda la nivelul conturilor sintetice/analitice, definirea
monografiei de operatiuni bancare, deschiderea si închiderea conturilor interne,
calculul, înregistrarea si plata/încasarea dobânzilor, situatiile contabile de sinteza
si raportare.
Personal asigurând gestiunea personalului si calculul salariilor.
Marketing oferind informatia specifica activitatii de conducere.
Management bancar, subsistem specializat în determinarea si monitorizarea
indicatorilor de rating bancar: lichiditati, profitabilitate, grad de îndatorare etc
precum si elementele specifice gestiunii riscului, gestiunii pozitiilor de schimb
etc. Ar fi de dorit ca în cadrul acestui subsistem sa regasim integrate module de
asistare a deciziei, evaluare a scenariilor etc.
La aceste componente ale arhitecturii am mai putea adauga si altele cum ar fi:
. Trezorerie (schimb valutar, titluri, derivate).
. Module de interfata cum ar fi cel necesar uniformizarii structurilor de date si
sintetizarii acestora în vederea contabilizarii (componenta sintetizari în figura
1.11).
. Modulul "Nucleu" oferind functiuni si structuri de date necesare altor module:
structura bancara, dispersia teritoriala, valute si cupiuri, rate de schimb, calendar
bancar etc.
. Decontari intrabancare
. Decontari interbancare, specific centralei bancii (cuprinzând inclusiv
subsistemul Swift).
2.7. Structura generala a unui sistem informatic de gestiune
Pentru a defini structura generala a unui sistem informatic este necesar sa plecam
de la functia acestuia de a prelucra datele disponibile în vederea obtinerii informatiilor
necesare luarii deciziilor în procesul conducerii. Cele trei componente majore care
formeaza sistemul informatic sunt:
. Intrarile
. Prelucrarile
. Iesirile
Intrarile reprezinta ansamblul datelor încarcate, stocate si prelucrate în cadrul
sistemului în vederea obtinerii informatiilor.
Intrarile se clasifica în doua grupe si anume:
1. Tranzactiile externe care redau dinamica operatiilor si proceselor economice si
financiare din cadrul firmei. Provin din mediul exterior sistemului informatic. Sunt
32
tranzactii externe: datele referitoare la aprovizionarile cu materii prime, datele reflectând
operatiile de încasari si plati etc. Tranzactiile interne sunt reprezentate de:
. Date consemnate în documente primare, la locul producerii operatiilor pe care le
evidentiaza, în cadrul firmei (de exemplu: un bon de consum, o factura emisa unui
client etc);
. Date care provin din mediul economic-financiar-bancar, consemnate în
documente sau înscrise în norme si/sau prevederi legale (facturi primite de la
furnizori, ordin de plata onorat de client, cota legala de TVA, cotele de impozit pe
profit etc);
. Date provenind de la alte sisteme informatice operationale în cadrul aceleiasi
firme.
. Date provenind de la alte sisteme informatice exterioare firmei.
Datele consemnate în documente vor fi introduse în sistemul informatic în urmatoarele
moduri:
- Executarea unor proceduri specializate ale sistemului informatic permitând
încarcarea datelor tastate de operator pe baza unor machete de culegere a datelor
generate pe monitorul calculatorului si validarea datelor;
- Scanarea documentelor, tehnologie moderna pe principii optice, permitând
preluarea unui volum foarte mare de date într-un interval scurt de timp.
Intrarile pot fi realizate în mod direct, utilizându-se mijloace moderne ale TI cum ar fi:
- Transferul de date prin reteaua locala din cadrul firmei, o retea Novell de
exemplu sau reteaua intranet reusindu-se astfel ca iesirile unui subsistem
informatic al firmei sa devina intrari pentru un alt subsistem;
- Transfer de date la distanta:
o Prin Internet, inclusiv utilizarea tehnologiei EDI - Electronic Data
Interchange;
o Prin retele private.
- MICR (Magnetic ink character recognition) documentele sunt completate
folosind caractere stilizate înscrise cu cerneala magnetica citirea documentelor
facându-se prin intermediul unor echipamente specializate
- Carduri cu banda magnetica
- Smart card-uri
- Coduri de bare
- Recunoastere vocala
- Camere digitale
- Ecrane tactile.
2. Tranzactiile interne sunt urmarea unor prelucrari automate desfasurate în cadrul
sistemului informatic conducând la modificari structurale în cadrul colectiilor de date.
Exemple: valoarea totala a produselor livrate, valoarea totala a încasarilor etc.
Prelucrarile, cel de al doilea element definitoriu al sistemului informatic, reprezinta un
ansamblu omogen de proceduri automate realizând:
. Crearea initiala si actualizarea bazei de date
. Exploatarea bazei de date
. Reorganizarea bazei de date
. Salvarea/restaurarea bazei de date.
Iesirile sistemului informatic sunt reprezentate de rezultatele prelucrarilor desfasurate.
33
Aceste iesiri, în functie de natura prelucrarilor care le-au generat, sunt de doua categorii:
. Iesiri obtinute în urma unor operatii de transfer al datelor, care nu si-au modificat
valoarea fata de momentul introducerii lor în sistem. De exemplu: numarul si data
unei facturi, denumirea unui produs, cantitatea facturata etc.
. Iesiri obtinute în urma unor operatii de calcul pe baza unor algoritmi prestabiliti
(valoarea produsului facturat, total factura, valoarea vânzarilor pe luna.etc).
Iesirile sistemului informatic pot fi clasificate în functie de continutul si forma lor de
prezentare în:
. Indicatori sintetici regasiti în tablourile de bord oferite managerilor ce pot fi
consultate on-line;
. Rapoarte (situatii) care grupeaza diversi indicatori sintetici sau analitici sub
forma tabelara.
Exemplu: Statul de plata, Situatia stocurilor de produse finite la data ., Balanta
sintetica etc.
a) Dupa gradul de agregare a datelor rapoartele se clasifica astfel:
-Rapoarte sintetice, cuprinzând indicatori cu grad mare de sintetizare, destinate
analizei activitatii si fundamentarii deciziilor. Exemple: Situatia evolutiei
vânzarilor pe produse si trimestre, Balanta sintetica, Bilantul contabil etc.
-Rapoarte analitice continând informatii detaliate privind desfasurarea unei
activitati pe un anumit segment de timp (exemplu: Situatia consumului de
materiale pe luna., Situatia intrarilor de materiale pe gestiuni etc). Sunt destinate
utilizarii în cadrul compartimentelor functionale.
b) Dupa criteriul naturii informatiilor prezentate rapoartele se pot clasifica în:
-Rapoarte continând date de stare reflectând valoarea patrimoniului la un moment
dat, volumul activitatii la o anumita data. Cel mai elocvent exemplu este bilantul
contabil care reflecta o "fotografiere" a situatiei patrimoniale la sfârsitul perioadei
de gestiune.
-Rapoarte statistice cuprinzând informatii având caracter statistic necesare
raportarilor ierarhice (ministere, banci etc), Comisiei Nationale de Statistica,
BNR, centralei bancii în cazul sucursalelor sau fundamentarii unor decizii vizând
perioade viitoare de timp.
-Rapoarte previzionale care permit pe baza informatiilor privitoare la perioade
anterioare de gestiune sa se anticipeze evolutia unor procese si fenomene
economice si/sau financiare. Aceste rapoarte sunt necesare atât în fundamentarea
deciziilor tactice cât si a celor strategice.
c) Dupa destinatie, continut si modul de structurare rapoartele se pot clasifica astfel:
-Rapoarte de uz intern al caror continut este determinat de cerintele proprii de
informare si control;
-Rapoarte de uz general al caror continut este prestabilit (exemplu: bilant contabil,
balanta de verificare etc) multe dintre acestea fiind destinate si mediului exterior
firmei (bancilor în procesul de creditare, organelor fiscale etc).
d) Dupa frecventa de generare:
-Rapoarte zilnice
-Rapoarte lunare
-Rapoarte trimestriale
-Rapoarte anuale
34
În cadrul acestor rapoarte gradul de agregare/sintetizare a informatiei continute
este cu atât mai mare cu cât intervalul de timp la care se refera este mai larg.
Rapoartele pot fi generate pe imprimanta, pe monitorul calculatorului, pe suport
magnetic sau optic pentru a fi transmise off-line beneficiarului sau transmise la distanta
on-line (sub forma de fisiere) prin intermediul retelelor.
. Grafice care permit reprezentarea într-o forma sugestiva (bi sau tridimensionala)
a dinamicii indicatorilor sintetici si analitici precum si a structurii indicatorilor.
Graficele pot fi de mai multe tipuri: liniare, histograme, bursiere, de structura
(pie), mixte etc.
. Foi de calcul electronice generate cu ajutorul procesoarelor de tip EXCEL,
LOTUS 1-2-3 ale caror date pot face obiectul exporturilor/importurilor catre
sistemele de gestiune a bazelor de date în vederea obtinerii altor prelucrari.
. Iesiri destinate altor sisteme reprezentate de fisiere transmise on-line sau off-line
în vederea continuarii prelucrarilor în cadrul altor subsisteme informatice.
2.8. Ciclul de viata al unui sistem informatic
Punctul de început al acestui ciclu este reprezentat de decizia de realizare a unui
nou SI mai performant, iar punctul final al ciclului de viata este reprezentat de momentul
deciziei de înlocuire a SI existent cu unul nou, mai bine adaptat cerintelor asigurând
performante informationale, tehnice si economice superioare.
În timp au fost elaborate mai multe modele ale ciclului de viata al SI, autorii
încercând sa identifice, în viziune proprie, etapele de dezvoltare a produsului software.
Numarul, numele, continutul si înlantuirea fazelor propuse în cadrul acestor modele
difera, dar încercând o sinteza putem retine urmatoarele faze ca elemente comune
diferitelor abordari:
1. Definirea cerintelor utilizatorilor: utilizatorii vor preciza obiectivele pe care
urmeaza sa le îndeplineasca viitorul SI, criteriile de eficienta, securitate,
performanta pe care acesta urmeaza sa le asigure. Calitatea si performantele unui
produs software depind de abilitatea echipei de analiza în colectarea de
specificatii cât mai complete de la viitorul utilizator si de a-l face pe acesta sa
"vada" functionalitatea viitorului SI.
2. Specificatia cerintelor sistemului: prezentarea detaliata a rezultatelor pe care
SI urmeaza sa le asigure. Se va evidentia ce anume urmeaza sa faca sistemul fara
a se sugera în nici un fel cum va face acest lucru sistemul. Aceasta faza este un
raspuns la specificatia cuprinzând cerintele utilizatorului si va fi utilizata în faza
de proiectare a sistemului.
3. Specificatia cerintelor software: evidentiaza ce urmeaza sa faca produsul
software si restrictiile sub care functionalitatea sa urmeaza sa fie asigurata.
4. Proiectarea generala în cadrul careia se definesc solutii cadru, conceptuale
privind viitorul SI.
5. Proiectarea de detaliu care rafineaza solutia cadru, rezultat al proiectarii
generale, având ca finalitate definirea solutiei finale a sistemului informatic.
6. Realizarea componentelor SI pe baza solutiilor oferite de proiectarea de
detaliu.
7. Testarea componentelor: verificarea modului de functionare, modului de
îndeplinire a cerintelor si fiabilitatea în utilizare.
35
8. Integrarea componentelor si testarea finala a sistemului: reunirea
componentelor în cadrul produsului final si verificarea functionarii lui în
ansamblu.
9. Implementarea si testarea produsului la beneficiar urmate de acceptarea
produsului de catre acesta.
10. Exploatarea si întretinerea sistemului: utilizarea curenta a SI si întretinerea
lui.
11. Dezvoltarea SI: realizarea si integrarea de noi componente care sa
îmbunatateasca si/sau dezvolte functionalitatea si performantele sistemului.
În cadrul diferitelor modele aceste faze (alaturi de cele specifice fiecarui model)
sunt reunite în cadrul unor etape si anume:
Analiza sistemului care pleaca de la analiza sistemului existent si se continua
cu fazele 1-3 mai susmentionate;
Proiectarea generala (4)
Proiectarea de detaliu (5)
Realizarea SI (6-8)
Instalarea SI pe sistemele de calcul ale beneficiarului (9)
Exploatarea si întretinerea SI(10)
Dezvoltarea SI (11)
Modelele elaborate au cunoscut îmbunatatiri permanente încercându-se adaptarea
lor la noile cerinte ale modelarii orintate obiect, precum si inserarea unor etape specifice
managementului proiectelor.
Modelul cascada Modelul cascada (Waterfall Model) a fost elaborat de W.W. Royce la începutul
anilor '70. Este un model de referinta în literatura de specialitate caracterizat prin
parcurgerea secventiala a fazelor ciclului de viata, faze care la rândul lor sunt formate din
activitati iar acestea din urma din subactivitati.
Modelul prezinta urmatoarele avantaje:
- controlul total al fazelor, datorita modului de ordonare a acestora;
- usor de însusit de catre membrii echipelor de analiza si proiectare;
- fiecare faza se încheie cu o verificare a solutiei oferite si asigura o documentatie
prezentând solutia elaborata.
În timp au fost propuse variante îmbunatatite ale modelului:
- modelul cu revenire la pasul urmator (waterfall model with back flow, )
- modelul cu reluare de la faza initiala ("Da Capo" Waterfall Model).
În versiuni mai noi ale modelului cascada, primele faze grupeaza activitati specifice
gestiunii proiectului aceste elemente lipsind în modelul initial.
Modelul în V Modelul în V este o varianta a modelului cascada care aduce elemente calitative
noi importante. Un element caracteristic al modelului este introducerea conceptelor de
sistem si componente (subsisteme) aplicându-se teste explicite pentru cresterea
controlului asupra modului în care se desfasoara etapele. Fazele plasate în partea
superioara a modelului se caracterizeaza prin implicarea directa a viitorului utilizator.
Bratul stâng al diagramei, parcurs descendent, reuneste fazele în cadrul carora se
realizeaza, pas cu pas, proiectarea si realizarea sistemului informatic. Detalierea
activitatilor de proiectare, codificare si asamblare a componentelor se realizeaza gradual.
36
Dealtfel, Ould, creatorul modelului în forma lui consacrata, a prevazut doar latura din
stânga unde efortul principal de proiectare se focalizeaza pe descompunerea sistemului pe
componente.
Bratul drept al diagramei cuprinde reprezentarea fazelor asigurând asamblarea
progresiva a componentelor sistemului pe masura testarii lor individuale, pâna la
obtinerea sistemului global si acceptarea acestuia de catre beneficiar.
În cadrul modelului se remarca realizarea distinctiei dintre verificare si validare.
Prima se refera la testarea sistemului în diversele stadii pe care le parcurge, iar validarea
urmareste sa identifice în ce masura sistemul corespunde cerintelor initiale, ceea ce
constituie un punct slab al modelului datorita întârzierii cu care se produce aceasta
validare.
Modelul în W Acest model reia ideea modelului în V pe care îl dezvolta si perfectioneaza prin
integrarea activitatilor de validare la nivelul fazelor de proiectare.
Modelul incremental Modelul incremental este o alta varianta a modelului cascada care promoveaza
ideea proiectarii si realizarii independente a componentelor dupa definirea arhitecturii
globale a SI. Proiectarea si realizarea SI se realizeaza astfel în conformitate cu principiile
metodelor top - down. Sistemul va putea fi livrat beneficiarului si etapizat pe masura
realizarii componentelor (în functie de prioritatile formulate de beneficiar) dar într-o
astfel de abordare pot aparea dificultati legate de integrarea componentelor în sistemul
final.
Primele doua etape - definirea cerintelor si analiza - sunt identice cu cele doua
etape de început ale modelului cascada, însa din momentul definirii arhitecturii SI fiecare
componenta îsi urmeaza propriul ciclu de viata. Spre deosebire de modelul în V care
presupunea integrarea componentelor, testarea si validarea acestuia, de aceasta data se
ofera si posibilitatea livrarii independente a componentelor SI catre beneficiar fara a se
exclude si posibilitatea livrarii SI final având toate componentele integrate.
Modelul spirala Modelul spirala, elaborat de Barry Boehm, se bazeaza pe acelasi principiu ca si
modelul evolutiv. Modelul presupune construirea mai multor prototipuri succesive în
conditiile realizarii unei analize a riscului pe fiecare nivel. Fazele de dezvoltare sunt
reluate la fiecare iteratie în aceeasi succesiune si presupun:
1. Analiza riscurilor
2. Realizarea unui prototip
3. Simularea si testarea prototipului
4. Determinarea cerintelor în urma rezultatelor testarii
5. Validarea cerintelor
6. Planificarea ciclului urmator
Ultimul ciclu conduce la realizarea versiunii finale a sistemului informatic.
În centrul spiralei este plasata cunoasterea cerintelor si estimarea costurilor la
nivel preliminar. Evolutia SI urmeaza desfasurarea spiralei înregistrând acumulari
succesive ale costurilor si este marcata de succesiunea prototipurilor, fiecare dintre
acestea valorificând acumularile realizate al nivelul prototipului anterior. Interactiunea
dintre faze nu este reliefata direct atâta timp cât modelul prevede o succesiune continua a
rafinarii legate de decizii pe care riscurile proiectului le asociaza cu urmatoarea detaliere.
37
Modelul evidentiaza atentia acordata planificarii, cautarii de solutii alternative,
evaluarii riscurilor si validarii solutiilor pentru fiecare prototip, vazut ca un stadiu distinct
în realizarea sistemului informatic.
În ingineria software, un prototip este folosit atât pentru validarea cât si pentru
identificarea cererilor utilizatorilor, pentru verificarea solutiei de proiectare si a oferi baza
dezvoltarii ulterioare a proiectului de sistem informatic. Apelarea la utilizarea
prototipului este consecinta faptului ca un model functional este mai usor de înteles de
catre viitorul utilizator decât un set de diagrame însotite de documentatie.
Prototipul functional presupune proiectarea sistemului, realizarea primului
prototip functional, verificarea masurii în care raspunde cererilor formulate de utilizator
si rafinarea acestei prime solutii, prin dezvoltari viitoare care adauga noi functionalitati
pâna la obtinerea variantei finale a sistemului.
Modelul fântâna arteziana Modelul fântâna arteziana îsi are izvoarele în modelul spirala (ierarhic) si modelul
vârtej de apa. Porneste de la cunoasterea lumii reale, a cerintelor si elaborarea studiului
de fezabilitate. Se parcurg apoi etapele de: analiza, proiectarea sistemului, proiectare
componenta, codificare, testare componenta, testare sistem, utilizare, întretinere,
dezvoltare.
În cazul sistemelor informatice realizate pe baza modelelor de proiectare orientata
obiect (POO) modelul fântâna arteziana este preferat modelului cascada si acesta datorita
necesitatii fuzionarii unor etape ale ciclului de viata si cresterii gradului de iteratie.
De aceasta data se pune accentul mai degraba pe clase decât pe sistem. Se
considera mai adecvat sa nu se aiba în vedere doar întregul sistem la fiecare etapa a
ciclului de viata, ci mai degraba la identificarea claselor ce-si urmeaza propriul ciclu de
viata [H.Sellers].
Modelul tridimensional Modelul tridimensional promovat de metoda de proiectare MERISE se
caracterizeaza prin reprezentarea grafica pe trei axe fiecare dintre acestea corespunzând
ciclului de viata al sistemului, ciclul de decizie si respectiv ciclului abstractizarii.
Ciclul abstractizarii se dezvolta pe trei niveluri: conceptual, logic si fizic.
Nivelul conceptual se aplica independent datelor si prelucrarilor generând
modelul conceptual al datelor si respectiv modelul conceptual al prelucrarilor (MCP).
Se realizeaza succesiv modelul logic al datelor (MLD) si modelul fizic al datelor
(MFD), modelul logic al prelucrarilor (MLP) sau organizational (MOP), modelul
operational al prelucrarilor (MOpP).
Ciclul de decizie cuprinde ansamblul deciziilor legate de proiectarea, realizarea si
exploatarea SI:
Deciziile globale vizeaza problemele cadru privind obiectivele SI si
functionalitatea lui, domeniile de informatizat, prioritatile, planificarea lucrarilor,
etc.
Deciziile de organizare vizeaza arhitectura si interactiunile dintre componente,
strategia de gestiune a datelor, planificarea activitatilor de proiectare generala, de
detaliu si realizare a SI.
Deciziile tehnice vizeaza suportul hardware si de comunicatie, suportul software
si mediul de exploatare a SI etc.
38
Deciziile legate de exploatare si întretinere sunt decizii care asigura buna
functionare a SI si apartin de aceasta data utilizatorului (celelalte decizii apartin în
principal proiectantului iar validarea solutiilor se realizeaza de beneficiar).
Ciclul de viata presupune parcurgerea succesiva a urmatoarelor etape:
Schema directoare si studiul prealabil (care poate apartine schemei directoare)
presupune: analiza SI existent, formularea cerintelor si obiectivelor SI, definirea
prioritatilor în realizarea SI, realizarea de scenarii globale alternative pentru fiecare
domeniu investigat si alegerea scenariului considerat optim.
Studiul detaliat pleaca de la solutia cadru definita pentru scenariul ales pe care o
dezvolta abordând problemele de la general la particular. Aceasta etapa asigura
modelarea conceptuala si organizationala a viitorului SI.
Studiul tehnic prin solutiile concrete pe care le defineste va asigura modelarea logica
si fizica.
Codificarea corespunde etapei de scriere si testare a procedurilor fiind apoi urmata de
integrarea acestora si de testarea finala a sistemului.
Implementarea si testarea sistemului în conditiile reale de exploatare ale
beneficiarului vor fi urmate de acceptarea produsului pe baza evaluarii rezultatelor
testarii.
Exploatarea, întretinerea si dezvoltarea SI au continutul cunoscut deja din
prezentarile anterioare.
Modelul evolutiv Modelul evolutiv porneste de la realizarea unui studiu initial privind obiectivele
viitorului SI a carui arhitectura este definita ulterior. Fiecare componenta astfel definita
îsi va urma propriul sau ciclu de viata (definirea cerintelor, analiza, proiectare, realizare,
testare, utilizare) urmând sa fie livrata beneficiarului în momentul finalizarii.
SI reprezinta ansamblul unor componente în interactiunea lor, fiind rezultatul unei
conceptii bazate pe arhitecturi deschise si flexibile.
O astfel de abordare este apropiata celei orientata obiect caracterizate prin
încapsularea datelor si functionalitatii obiectelor.
Reprezentarea grafica a modelului evolutiv este influentata de modelul circular a
carui caracteristica o reprezinta marcarea unui ciclu complet al SI printr-un cerc.
Modelul minge de baseball Modelul minge de baseball (dezvoltarea concurentiala) propus de CODD,
Yourdon si Nicola pleaca de la ideea renuntarii la pasii succesivi în realizarea sistemului
în favoarea promovarii activitatilor desfasurate în paralel.
Este vorba de analiza orientata obiect (AOO), proiectarea (design) orientata-
obiect (DOO) si programarea orientata-obiect (POO).
Într-o astfel de abordare, AOO ar beneficia de rezultatele DOO si POO; DOO,
beneficiaza de rezultatele AOO si POO, iar POO valorifica rezultatele AOO si DOO.
Fig.1.25. Modelul minge de baseball
Modelul pinball Modelul pinball elaborat în 1994 de S.W.Ambler este caracteristic ciclului de
viata al produselor software realizate cu ajutorul metodologiilor orientate-obiect. Modelul
este realizat dupa principiul deplasarii aleatoare a unei bile într-un sistem mecanic cu arc
(de tip flipper) în vederea atingerii unor tinte, reprezentate de obiective ale proiectarii si
programarii OO.
39
Tampoanele, obstacolele si bratele mobile (din partea de jos) apartinând spatiului
de "joc" corespund urmatoarelor activitati: aflarea clasei de apartenenta a atributelor si
metodelor, determinarea relatiilor dintre obiecte, definirea agregarilor, mostenirilor,
scrierea codului, testarea, implementarea sistemului.
Modelul RAD Modelul RAD (Rapid Application Development), cu varianta sa europeana PD
(Participatory Design), se caracterizeaza printr-un numar redus de faze, utilizarea
prototipurilor în faza de realizare si participarea activa a viitorilor utilizatori.
Etapele prevazute de model sunt: initializare, formularea cerintelor, proiectare,
realizare, implementare.
Fiecare din etapele enuntate se descompune în faze prezentând urmatoarea
structura: lucrari preliminarii, sesiunea participativa (la activitatea grupului de specialisti
se alatura si utilizatorii), lucrari de sinteza (concluzii).
2.9. Evolutia metodelor de proiectare
Evolutia metodelor de proiectare este consecinta mutatiilor calitative si cantitative în
planul:
. Abordarii sistemelor informatice
. Dezvoltarii bazei conceptuale specifice proiectarii si realizarii sistemelor
informatice (mai ales odata cu promovarea abordarii obiectuale)
. Aparitia si extinderea utilizarii tehnicilor rapide de proiectare
. Evolutia permanenta a limbajelor de programare
. Sporirea considerabila a complexitatii aplicatiilor realizate în conditiile cresterii
nivelului de integrare a acestora
. Extinderea ariei de utilizare a informaticii
. Utilizarii tehnicilor de gestiune în timp real.
Putem spune ca în timp s-au conturat mai multe curente de gândire care au
promovat si dezvoltat anumite metode de proiectare. Este însa greu sa realizam o
clasificare a acestor metode tocmai datorita diversitatii punctelor de vedere asupra acestei
probleme.
O clasificare realizata4 plecând de la abordarile promovate de metodele de
proiectare ne conduce la urmatoarea grupare:
A) Metode timpurii, metode nestructurate specifice perioadei '50 - '60.
B) Metode orientate spre iesiri (sfârsitul anilor '60) caracterizate prin faptul ca
proiectarea sistemului informatic avea ca punct de plecare iesirile pe care acesta
trebuia sa le asigure: rapoarte, grafice etc. Pe baza iesirilor identificate se
determinau apoi datele de intrare si prelucrarile.
C) Metode orientate spre procese, utilizate în deceniul sapte, prezentând drept
caracteristica
utilizarea diagramelor fluxurilor de date.
D) Metode orientate spre date, specifice anilor '80, prezentând ca element
characteristic utilizarea diagramelor entitate-relatie;
E) Metode orientate obiect promovate în anii '90 caracterizate prin promovarea
conceptului de obiect care încapsuleaza date si metode.
40
Ivar Jacobson, de numele caruia sunt legate realizari deosebite în domeniul
metodelor de proiectare orientate obiect, grupeaza în doua mari categorii metodele
actuale de proiectare:
. Metode functie/date
. Metode orientate-obiect
O alta posibila grupare a metodelor de proiectare ar putea fi6:
. Metode orientate spre functii (metode ale descompunerii functionale)
. Metode orientate spre procese (metode orientate spre fluxuri de date)
. Metode orientate spre informatii sau date (având radacini în ingineria
informatiei elaborata de James Martin si în diagramele entitate-relatie elaborate de
Chen)
. Metode orientate obiect
Curentul de gândire francez propune o clasificare a metodelor de proiectare
plecând de la modalitatile în care este perceput sistemul: functional, sistemic, obiectual.
S-a ajuns astfel la urmatoarea clasificare:
. Metode ierarhice (generatia I a metodelor de proiectare)
. Metode sistemice (generatia a II-a)
. Metode obiectuale numite si metode orientate obiect (generatia a III-a)
Metodele ierarhice Metodele ierarhice au la baza analiza functionala a întreprinderii. Astfel, sistemul
informatic cuprinde în arhitectura sa subsisteme definite la nivel de functii ale
întreprinderii. Cum fiecare functie este subdivizata ierarhic în subfunctii, iar acestea la
rândul lor, se descompun succesiv pâna la definirea unor componente elementare usor de
programat, arhitectura SI va urma aceasta ierarhie, fiecare componenta a sa acoperind o
subdiviziune functionala.
Avantajele metodelor ierarhice constau în simplitate si o buna adaptare la
cerintele formulate de utilizator.
Dezavantajele pornesc de la conceperea SI conform cerintelor analizei
functionale, ceea ce determina concentrarea efortului de analiza si proiectare asupra
prelucrarilor în conditiile în care, tocmai acestea sunt cele mai susceptibile modificarilor
în timp, modelarea datelor cazând pe un plan secund.
Metodele orientate proces Sunt cunoscute si sub denumirea de metodele fluxurilor de date. Propun
elaborarea fluxurilor datelor, descrierea transformarilor datelor, modului de stocare a
acestora, precizarea specificatiilor de proces si realizarea dictionarului datelor.
Aceste metode permit reprezentarea lumii reale prin descrierea fluxurilor de date.
Acestea indica care sunt purtatorii de informatii (documentele primare), unde se
întocmesc, unde este transmis fiecare exemplar din documentul primar întocmit si ce
prelucrari se realizeaza pe baza acestor documente.
Metodele orientate proces prezinta asemanari cu metodele descompunerii
functionale, de aceea unele limite specifice acestora se regasesc si la metodele orientate
proces. Un pas mai important s-a realizat în versiunile mai noi ale metodelor orientate
proces prin reprezentarea evenimentelor, din domeniul supus modelarii, la care sistemul
trebuie sa raspunda. S-a deschis astfel calea spre ceea ce la nivelul metodelor obiectuale
numim metode.
Metodele sistemice
41
Reprezentative sunt metodele: Information Engeneering, MERISE, AXIAL etc.
Ceea ce este specific acestor metode este utilizarea teoriei sistemelor în abordarea
întreprinderii. Sistemul informatic este abordat sub doua aspecte complementare - datele
si prelucrarile - analizate si modelate independent, reunirea celor doua modele
realizându-se cât mai târziu cu putinta.
Spre deosebire de metodele ierarhice, metodele sistemice acorda prioritate datelor
fata de prelucrari si respecta cele trei niveluri de abstractizare introduse de raportul
ANSI/SPARC: conceptual, logic, fizic.
Avantajele metodelor sistemice decurg din promovarea tehnologiei bazelor de
date. Dezavantajele sunt datorate deficientelor care pot aparea în modelarea prelucrarilor
si a riscului aparitiei unor discordante între modelele datelor si prelucrarilor.
Metodele obiectuale Primele concepte ale tehnologiei orientate pe obiecte (OO) au fost formulate la
începutul anilor '80. Cele mai cunoscute metode de proiectare OO sunt: OOD elaborata
de Booch, OOA/OOD - Analiza OO/Proiectare OO elaborata de Coad, OOM autor
Rochfeld, OMT elaborata de Rumbaugh aceasta fiind cea mai cunoscuta si utilizata. La
ora actuala s-a realizat unificarea tuturor metodelor de proiectare OO proiectul fiind
reprezentat de UML - Unified Modeling Language (limbaj unificat de modelare).
Caracteristic metodelor OO este faptul ca SI este gândit ca un ansamblu de
obiecte autonome care se organizeaza si coopereaza între ele. Pentru prima data, datele si
prelucrarile (metodele) se gasesc implementate în cadrul aceleiasi structuri, obiectul.
Fiecarui obiect îi este implementat un anumit comportament definit prin ansamblul
metodelor pe care le poate realiza. Datele si prelucrarile sunt încapsulate în cadrul
obiectului.
Avantajele metodelor obiectuale decurg din posibilitatea reutilizarii
componentelor de program si posibilitatea utilizarii obiectelor complexe (un obiect
complex fiind definit prin intermediul altor obiecte).
Dezavantajele acestor metode decurg din faptul ca nu întotdeauna realitatea poate
fi reprezentata numai prin obiecte.
42
Contents 1. Filosofia sistemelor informatice ..................................................................................... 1 1.1. Definirea conceptului de sistem informatic ............................................................. 1 1.2. Locul şi rolul unui sistem informatic ....................................................................... 1 1.3. Elementele componente ale sistemului informatic .................................................. 2 1.4. Obiectivele sistemelor informatice .......................................................................... 3
1.5. Clasificarea sistemelor informatice .......................................................................... 4 1.6. Organizaţia economică – sistem cibernetic ............................................................ 11
1.7. Rolul sistemelor informatice în conducerea organizaţiilor economice .................. 13 2 SISTEME INFORMAŢIONALE si SISTEME INFORMATICE ................................ 16 2.1. Managementul afacerii si tehnologia informatiei ...................................................... 16 2.2. Sistem informational si sistem informatic ................................................................. 17
2.3. Sisteme informatice de gestiune ................................................................................ 23 2.4. Abordari în realizarea sistemelor informatice ............................................................ 25
2.5. Principiile proiectarii si realizarii sistemelor informatice de gestiune ....................... 26 2.6. Arhitectura sistemelor informatice ............................................................................ 27 2.7. Structura generala a unui sistem informatic de gestiune ........................................... 31
2.8. Ciclul de viata al unui sistem informatic ................................................................... 34
2.9. Evolutia metodelor de proiectare ............................................................................... 39
