2005 Editura Andreiana .

Reproducerea integrala sau par}iala a textului, prin orice mijloace, fara acordul autorului este interzisa

. ;;i se pedepse;;te conform legii . " ~.., :

REDACTOR: ADRIAN LAZAR ,

TEHNOREDACTOR:

CORINA LAZAR, ALINA VESA C OPERTA:

: -i : ... ~- :... . :.':~:--~!~_ :

T IPARUL EXECUTAT LA: TIPOGRAFIA $AGUNIANA SIBIU

ISBN 978-973-87951-5-0

' I

I v

MIRCEA P ACURARIU i .

I

I I

I I I I

IS TO RIA I

i I A

BISERICII ORTODOXE R.OMANE

' COMPENDIU Editia a U-a, r~vazuta i intregita

I I

Lucrare tiparit~ cu binecuvantarea . I

I.P.S. Dr. Le;turentiu Streza

Mitropolitb l Ardealului

I I ! I

I Editura IAndreiana

Sibib, 2007

I !

I I

PERIOADA A TREIA.-EVUL MEDIU . . I .

i . I

(SECOLELE XIV- XVIII! t : 97 Car~cteri~ar~a genve~a-la a perioad, i .......................................... : .......... 97 A. V~ata b~sen~~asca_ rn s_ecolele XIVT XV ........................ ......... 100

M1tropoha Tarn Rornant:;ti (a Ungrovlahie1) .... .. .. ......... ...... ... ............. .......... 101 Mitropolia Moldovei. ... .............. ....... ....... ... . J. ..... .. ... : .... .. .. .... .. .... ; .. :: .................. 104 Problerna autocefaliei Bisericilor rornane~ti ~ Muiitenia ~i Moldova ............... 111 Raporturile clintre Stat i Biserica. Dreptmileji datoriile rnitropoli!:iJ.or ........ : ..... 113 Mitropolia Transilvaniei. ..... ......... '. ..... ... ... ... J .... .. .. .... .......... ... ..... .... .. ... ......... . .... 115

~anastjrile rorna_ner;;ti din secolele XIV-Xt- Viata rnonahala .. .. .. ... .... ......... 119 ~1:~;~ti~:;i~:~:~~~~~-. .. .. _ -. .............................................................. [.'.'.'.'. '.'.'. '.'.' ............. ............................ .. ........ .......... .................. -.-..iii

B. Viata bisericeasca in secolul al XV~-lea .......... .. ..... ...... .... ...... ............ 144 l\1itropolia Ungrovlahiei .............................. j .......... ........... .. .. .... ...... .. ... .............. 146 Mitropolia Moldovei. ......... ....... ... ...... .......... + .. .... ................. : ............ 148 Biserica rornaneasca din Transilvania .. ...... ~ .. ...... ... .... ..... ... ......... .... .. . : .............. 149 Mankistirile i viata rnonahala .......... ........ .. + ... .......... ... ..... .. ... ... ....................... 154 Viata preoplor de rnir ;;i a credincio;;ilor .. . i ...... .. .. ................. .... .... .. ................. 160 Literatura teologica ...... ..... ................... .. .... .. . l ........................... .. ......................... 166 Activitatea tipografica in secolul al XVI-lek ......................... ............. .. ............. 170 Arta bisericeasca ... ... ... .. . '. .. .......... ... .. ... .... .. .. .. .1 . ...... ..... ..... ... ..... .. .... .. ... .... : ...... .... ... 174 Bizan!IB dupa Bizant. Legaturile rornanilor ~cu alte Biserici cre;; tine ....... ........... 179

I

C. Viata bisericeasca in secolul al XV,I-lea .................................. .. ....... 185 Mitropolia Tarii Rornane;;ti sau a Ungrovl,ahiei. ............................ ........ ........ . 187 Un rnitropolit artist in Moldova ....... ........... ! ........................... .. .. .......... ............. 190 Carti "pre lirnba rornaneasca" in Moldoval... .......... .. .. ............... .. .. .. ............... 191 Peti'.u Movila i Sinodul de la Ia;;i.. .... ... ... ... 1 .. .......................... .. ........................ 194 Un mitropolit moldovean poet. .... .. .. .. ...... .. ~ ........................ ... . , .. ................. .. .... 198 Mitropolitii Transilvaniei - ap l:ir~torii Oi}odoxiei... ............ .... ....... .... .......... 201 Din nou despre Mitropolia Ungrovlahiei..: ........................... .. .......................... 205 Un ivirean pe scaunul rnitropolitan al Ungrovlahiei. .. .. .... .. ......... .. ............... 206 Eparhiile sufragane Mitropoliei Ungrovlapiei ........ .. ................ ... ..... ............. . 212 Eparhiile sufragane din Moldova ..... .. .. .. ... .f. .... ... .. .. .................. .. .. .. ................. 213

Eparhii_r?rna~e~ti ll.1 teritoriile intrac~rpa)ice ...... .... ... .. ....... .. ......................... 214 Manastinle dm secolul al XVII-lea. Viata ip.onahala ......... .. .. .. .. .. ..... .............. 216 Literatura teologica ..... .... .. .... ....... -...... .... .... ... ~ .... ... .. ..... ............. ... ..... ................... 224 Arta bisericeasca ............ ..... . : ..... ..... ........ .. ..... ! .... .. ............................... .. ............... 228 Viata preotilor de mir ~i a credincio~ilbr ... .. ......................................... 233 Legaturi interortodoxe in secolul al XVII-l~a ................................................... 236

D. Viata bisericeasca in secolul al XVfIII-lea ........................................ 248 i I

Regilnul fanariot. ... : ... .... .... .......... .... ..... .. ........... .. ..... ... .... ...... ...... ..... ....... ... .... .... 248 Mitropolia Ungrovlahiei. .. ...... ... .. ........... .... ... ...... .................... .... ......... .. ...... ..... 250 Mitropolia MoldoveL ...... , ......................................... : .......... .................... ..... ...... 259 Biserica rornaneasca din Transilvania. Dezbinarea din 1698_..:.1701.. ......... 263 Biserica unita dupa Atanasie Anghel... ....................... ................................... . 272 Episcopul Inochentie Micu si urrnaii lui ................. .. ..... ............... : .... .......... . 272 Lupta pentru apararea Ortodoxiei.. ....................................................... .. ...... 275

G~neralul Buccow, adevaratul cr_eator al Bisericii unite .................... ... ..... .. . 278 Biserica Ortodoxa dupa 1761 ........................................ .. .. .. .............. .. ........ ... ... 282 Viata bisericeasca in Banat... ............... .. .................. .. ... .. ......... ...... ................. ... 283 Episcopia Aradului.., ..... .... ... .... ....... ... .......... ............. .... ... : ...... ............. .. .... ... .... 285 Viata bisericeasca in Bihor .. .. .. : ........................... .. ... ........ .... ................. ........ ... . 285 Viata bisericeasca in Maramure .... ......................... .. .. ............................... .. ... 287 Manastirile i via ta rnonahala .. ............... ................. ... .. .. .. .. .................. .... , ..... . 288 Literatura teologica .... ... .. .... .. .... .. ..... ................. ... .. .. .... .... .... .... ... ." .... .... .. ..... .. .. .. 296 Arta bisericeasca ... ..... ... .... ... .... .... .. .. .. .. .. .... ... .... ...... ..... .. ...... .. . : ..... : ..... .. ....... .... .. 301 Via ta preotirnii de tnir .......... ...... ............................. .. ................. . ::: .... .. .. ...... ..... 304 Legaturi cu alte Biserici ortodoxe .................................................. .... .......... .... 308 Vlahii din Balcan.i. .. : .. . : ....... :., .......................................................... ..... ...... .... ... . 316

PERIOADA A PATRA. EPOCA MODERNA (1821-1918) ............... ~; .. : .................................................................................. 319

In trod ucere ............. ........ ........ .... . : ....... ... ... ..................... ......... .... ......... .. ...... ....... 319 Mitropolia Moldoveiin prirna jurnatate a secolului al XIX-lea .. .. ............... 322 Mitropolia Ungrovlahiei in prirna jurnatate a secolului al XIX-lea .... .. ... .... 327 Biserica din Transilvania in prirna jumatate a secolului al XIX-lea .. .... .. : .. . 331 Viata bisericeasca din Arad i Banat in prirna jurnatate a secolului al XIX-lea ... .......... .. ........... ... ...... .. .... ... .... ... ................ .... ... .... ....... .-.-.: ... ........ ... ....... . 332 Biserica din Romania dupa 1859. Legiuiri bisericeti. Reforrnele bisericeti ale lui Alexandru loan Cuza .... ............................... .... 334 Eparhiile sufragane Mitropoliei Ungrovlahiei.. ... ...... .................... .... ... ... ..... . 340 Mitropolia Moldovei dupa 1859 .... .. .. .. ............... .. .... ... ... .. ...... .... .... .. .. .. ... ........ . 342 Biserica ortodoxa din Bucovina \'ntre anii 1775-1915 .. .... .. ............... .. .. .. .... . 345 Biserica ortodoxa din Basarabia intre anii 1812-1918 ........ .. ... .......... ........ ... .. 347 Biserica ortodoxa din Transilvania i Banat in a doua jurnatate a sec.al XIX-lea. Mitropolitul Andrei $aguna .......... .... .... : .. .............................. 350 Urrnaii lui Andrei $aguna .. .... ............ .. .................... .... ... .. ......... .. .... ............ .... 356 Eparhiile sufragane ale Mitropolfe'i ortodoxe a Transilvaniei... .... ........... .. . 358 Biserica uni ta din Transilvania ..... .. ...... .. ................... ... ... ........ .. ... .. ... ...... .. ... .. .. 359 Invatarnantul teologic pana m 1918 ...... ............. ; .. .... ... ......................... : .......... 362 Literatura teologica ... .. ...... ......... ..... .... ........ ... .... .. ........ ... ... ... .. ........ .. ... .... ... ....... . 370 Presa bisericeasca ........................ .. .. .... .... ... ............. ...... ... ..... : .. ..... .. ...... . : ... ... ..... 377 Muzica bisericeasca ........................ ... ... ....... ...... ........ .. ....... .. .. .. ....... ..... .......... .. . 380 Arta bisericeasca ..... .. ............... .. .. ... ... .... .. .. .. ..... ..... .. ....... .... .... ... .... ... ... ..... .. .. .. : .. . 381 Manastirile. Viata monahala ... ........... ... .............. .... ...... ... .... .............. .... .. ......... 386

Mircea Pifcurariu

de acolo sa se indrepte .. spre Moldova,.in vederea hirotoniei, dupa cum rezulta ch iar dintr-1..i.n act dat de regele Sigismund I al Poloniei in 1539. In a doua jumatate a secolului, se cunosc cateva ajutoare materiale oferite de domnii tvfoldovei. De pilda, Alexandru Lapu~;neanu a rezidit i zugravit biserica ortodoxa din Lvov. Fiind distrusa de un incendiu, spre sfan;>itul secolului a 'inceput constructia unei noi biserici, tot cu ajutor moldovenesc, oferit de Petru $chiopul, familia Movile9tilor, marii boieri Luca Stroici, Isac Balica, Nestor Ureche i altii. Datorita multelor ajutoare veri.ite din Moldova, acest lacc19 de inchinare mai era cunoscut sub mimele de biserica moldoveneasca)).

Numero9i pelerini :tu9i, in drum spre Locurile Sfinte, se abateau prin ta rile romane, fiind chiar primiti de domnii lor. A9a au fost Ivan Peresvetov

~i Trifon Korobeinikov, care au scris i interesante note de calatorie, cu rebtari despre domnii romani i situa}ia tarilor noastre, cu descrieri ale biscricilor vizitate. Inva}atul episcop Macarie II al Romanului a intocmit o edi}ie slava a Nomocanonului (Sintagma) lui Matei Vlastares, pentru }arul Rus[ei Ivan iv eel Groaznic. loan Voda eel Viteaz al Moldovei a trimis intr-o :~ . .-1isiune la Moscova pe episcopul Isaia al Radau}ilor, iar in 1597 Mihai Vit,>azul a trimis intr-o misiune diplomatica la Moscova pe episcopul Luca a Buzaului, ca sa solicite sprijinul tarului Fe.odor Ivanovici i al sfetnicului sau Boris Godunov impotriva turcilor.

Istoria Bisericii Ortodoxe Romane

C. Viata bisericeasc1a in secolul al XVII-lea I I .

I

Introducere I

In acest secol, tarile romane dontinua sa-9i duca viata ca state separate ")a}a de Imperiul otoman, prin te1~itorii, administra}ie; formatiuni social-

economice proprii, prin cultura nat~onala . Domina}ia oto~nana s-a exercitat, in genere, in formele cunoscute in !etapa precedenta. Haraciul a fost mult redus in urma campaniilor lui Mihai!Viteazul, dar cu timpul a inceput sa urce din nou. Pe langa haraciu, se plateari contribu}ii extraordinare, daruri anuale (pe9che9uri), bani oferi}i la fiecare ~vestitura de domn, apoi la confirmarea domniei (anuala i la hei ani), ploc6ane)) oferite inalplor demn.itari, presta}ii in nahITa sau in munca. Raialele tukce9ti de pe teritoriul Tarii Romane9ti i al Moldovei raman cele din secolu~ al XVI-lea. Toate acestea, impreuna cu teritoriul Dobrogei, au fast organizate intr-o noua unitate administrativa i militara: pa~;alacul de Silistra. Ram~ne caracteristica schimbarea frecventa a domnilor, chiar daca unii ocupa $caunul in mai multe randuri (in Tara Romaneasca 25 de sch.imbari intre lanii 1601-1714, iar in Moldova 49, in perioada 1600-1711). I

Intre domnii din acest secol1se numara personalitati reprezentative, ca Radu $erban (1602-1611) -c.ontinuator al alian}ei cu imperialii-, Matei Basarab (1632-1654), $erban !cantacuzino (1678-1688) i Constantin Brancoveanu (1688-1714), spriji..nftori ai culturii i artelor, to}i in Tara Romaneasca; Vasile Lupu (1634-~653), alt sprijinitor al vietii culttirale, Constantin Cantemir (1685-1693) $i fiul sau, carturarul Dimitrie Cantemir (1710-1711), in Moldova. \

Transilvania ramane pana In (688 principat autonom, sub suzeranitate otomana. I9i continua existenta i pa9alacul de Timi9oara, caruia turcii ii anexeaza ceta}ile Lugoj, Caransebr i;; i Ineu. in 1660 se infiin}eaza- dar pentru scurt timp - un nou pa9~lac, la Oradea, cuprinzand o parte a comitatului Bihor. in 1688 Transil~ania i;;i inceteaza existen}a ca principat autonom, fiind ocupata de trupele ~1absburgice, situatie recunoscuta i prin tratatul de pace de la Carlovi}, din \699 .

In secolul de care ne ocupflm s-a accentuat co.laborarea intre cele trei }ari rorri.ane9ti. in primele d~ua decenii se inregistreaza tratate i;;i legaturi de prietenie intre carmuitob.i munteni, moldoveni i transilvaneni . Mai tarziu Matei Basarab incheie +ai multe tratate cu principii Gheorghe

I 185 !

Mircea Pr'icurnriu

! I

Rakoczy I, apoi cu fiul sau Gheotghe Ratoczy II. in deceniul al aselea se cunoa9te o in}elegere tripa~tita, concretiz~ta ill sprijinul politic i militar ce i-1 acorda reciproc Constantin $erban Baskab al Tarii Romane9ti, Gheorghe $tefan al Moldovei i principele transilva~ Gheorghe Racoczy IL

Domnii romani call.ta insa alian}e i'intiotomane i ill afara. De pilda, Matei Basarab, prin solH sai, stabile9te qontacte diplomatice cu guvernul . imperial din Viena, cu ambasadorul Frantei la Istanbul, cu Vene}ia i Polonia; Vasile Lupu are legaturi cu farul Rusiei ~lexei Mihailovici, iar urma9ul siu Gheorghe $tefan illcheie un tratat politit cu Rusia, menit sa consolideze independen}a Moldovei ill vechile ei hotare\ $erban Cantacuzino i Constantin Brancoveanu, spre sfar9itul secolului, intrktin legaturi cu Austria, Polonia i Rusia, toate urmarind acela9i scop: reckoa9terea independen}ei }arii i inlaturarea pericolului otoman. in 1711,\ Dimitrie Cantemir al Moldovei i:ncheie un nou tratat cu tarul Petru eel Mare.

Du pa 1683, ill ur:na infrangerii turtilor in fa ta Vienei, unnata de alte victorii ale trupelor austriece i de co~stituirea unei noi Ligi Sfinte (Austria, Polonia, Vene}ia, ulterior Rus~), illcepe o perioada deosebit de grea pentru tarile romane9ti extracarpa~ice, Poarta illtarindu-9i controlul asupra lor, sporind, ill acela9i timp, haraciul i celelalte contributii. Situa}ia se va inrauta}i dupa 1711/1716, cum vom re\ata ill alt capitol.

*

Biserica Ortodoxa din toate cele ttei tari romane;;ti cunoate acum perioada ei de apogeu, prin marii ei ierarlp carturari, prin mul}irnea cartilor tiparite, prin introducerea limbii romane ~ cult, in locul celei slavone, prin muneroasele laca9uri de inchinare ridicate, prin multiplele legaturi interortodoxe care culmineaza cu Sinodul de la Ia9i din ~nul 1642.

Nu se illregistreaza schj.mbari pr~a multe in conducerea celor trei Mitropolii. Dimpotriva, majoritatea titular4or lor au pastoriri indelungate, in cursul carora au avut loc remarcabile prdgrese de ordin cultural ~i artistic. Spre deosebire de capitolele precedenfe, ill cazul celui de fa}a, vorn prezenta mai pe larg personalitatea unor Jmari ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Romane. I

Ca ;;i in secolele precedente, alatu~i de romanii apartinatori Bisericii Ortodoxe, au trait i alte etnii, de alte credinte, putand sa se organizeze sub raport bisericesc ;;i sa-;;i manifeste sentimen~ele lor religioase. Astfel, inca de la sfar9itul secolului al XVI-lea, continuand 4roi i in secolele XVII i XVIII, in Moldova sunt atestati documentar ca}iv~ episcopi catolici, cu re$edin}a la

l 186 I

I I

Istoria Bisericii Ortodoxe Ro111ilne

Bacau __:_ de9i nu prea stateau aici -, majoritatea de origine poloneza. Ei aveau grija duhovniceasca a unor credincio9i ciangai din cateva sate din jurul Romanului i Bacaului, a unor maghiari i polonezi, a9eza}i illdeosebi ill ora$e (Ia9i, Bacau, Cotnari, Targu Trotu9, Hu9i, Barlad etc). Se sernnaleaza i prezenta unor c?lugari franciscani. Multi cal.atori catolici care s-au abatut prin Moldova se plangeau de starea de saracie a parohiilor catolice, de comportarea preotilor (unii casatori}i). Toti consernneaza ajutoarele oferite de domnii

moldoveni bisericilor i preotilor catolici. . jn Tara Romaneasca existau pu}ini catolici, mai cu seama maghiari

i sa9i (netrecu}i la luteranism) ill cateva ora9e: Campulung, Ta:govite, Ramnic etc, pastori}i de regula de franciscani. $i ace9tia au fost ajuta}i de domnii romaru, illdeosebi de Matei Basarab. in Transilvania, situatia Bisericii catolice

I

era mult mai grea, caci illca din secolul anterior sa9ii trecusera la luteranism, 0 buna parte din maghiari la calvinism i unitarianism, iar Episcopiile de Alba Iulia i Oradea fusesera desfiin}ate.

k Moldova, credincirn;;ii armeni i-au continuat netulburati via ta lor bisericeasca, avand episcopi la Suceava pana ill 1686 (se cunosc 14 episcopi armeni, din 1401 pana la 1686), preo}i, calugari, manastiri, biserici de mir. Tot ill Moldova i-au gasit adapost numero9i evrei, mai ales ca negustori, avand propriile lor laca9~ri de cult (sinagogi) i deserventiilor.

Mitropolia Tarii Romaneti sau a Ungrovlahiei .

in primele trei decenii ale secolului a fost carmuita.de Luca din Cipru sau Cipriotul (1602-1629), numit a;;a fiindca era originar din aceasta insula. Venit in Tara Romaneasca, probabil ca egumen la vreuna din manastirile illchinate, prin 1583-1584 a ajuns episcop al BuzauluL In aceasta calitate a fost trimis de Mihai Viteazul in doua misiuni diplomatice: la Alba Iulia, impreuna cu ceilal}i ierarhi, apoi singur la Moscova, pentru ca sa incheie alianje antiotomane cu principele Sigismund Bathory, respectiv cu tarul Feodor Ivanovici Romanov. Ca episcop, a ctitorit schitul Izvorani ill par}ile Buzaului. In 1602 a fost promovat ill scaunul mitropolitail in locul lui Eftimie II, retras ill Moldova, pastorind pana la moarte, in 1629. Numele sau este consemnat in zeci de acte interne, cei cinci. do1m1i sub care a pastorit incredin}andu-i o serie de cazuri civile sau penale p enhu judecare.

Mitropolitul Luca a fost un talentat caligraf, pastrandu-se de la el o serie de manusclise, mai ales Evangheliare, in limba greaca. De;;i era grec de

187

Mircea Piicurariu

neam, a fost un ierarh ata~;at de pastori}ii sai romaru ;;i de pahia sa adoptiva, dupa cum dovedesc misiun~le sale diplornatice, ctitoria i activitatea sa ca ierarh, timp de aproape 0 jumatate de secol. Este adevarat ca a sprijinit i pe cona}ionalii sai greci, mai ales clerici i oameni de carte, incat influen}a greaca s-a facut sim}ita i ill via}a bisericeasca. 0 consecin}a imediata a fast alegerea unui alt grec in scaunul mitropolitan, Grigorie I (1629-1636).

0 data cu domnia lui Matei Basarab (1632-1654), se produc schimbari profunde in via}a Bisericii, in sensul ca vor fi ale;;i nurri.aiffiitropoliti romani ;;i numai dintre monahii carturari. Ace9tia vor incepe o intensa ac}iune de traducere i tiparire a cartilor de slujba in romanete.

Mitropolitul Teofil (1636-1648) a fast initial egumen la manastirea Bistri}a din Oltenia, apoi episcop la Ramnic (c. 1618-1636). Era omul de incredere al lui Matei Basarab, care 1-a trimis intr-o misiune diplomatica la Alba Iulia la principele Gheorghe Rakoczy I. Pastorind in vremea acestui Jomn sprijinitor al culturii i artei romaneti, mitropolitul Teofil a avut condijii fav orabile penhu desfaurarea unei rodnice activitaji culturale. Trebuie re}inut ca in timpul lui Matei Basarab s-au conturat trei curente culturale: eel slavon, sprijinit de domn, de sojia sa Elina ;;i de fratele acesteia, logofatul Udrifjte Nas turel; eel grecesc, sprijinit de unii ierarhi, calugari ;;i dasdili greci veni}i in Tara Romaneasca, i eel romanesc, sprijinit de clerul de mir i monahal, cfl t i de marea mas~ a credinciof;ilor romani. A ie9it biruitor eel din urrna, cum vom relata indata.

In Tara Romaneasca activitatea tipografiei incetase din anul 1582, cand ieromonahul Lavrentie ;;i ucenicul sau Iovan tiparisera la Bucure9ti un Tetraevanghel i o Psaltire, amandoua in slavone9te. Profitand de faptul ca in scaunul mitropolitan de la Kiev pastorea Petru Movila, fiul fastului domn SLrnion Movila, Matei Basarab i-a solicitat o tipografie. Mitropolitul i-a satisfacut clorin}a, trimitandu-i 0 tipamita completa ;;i ca}iva me;;teri tipografi, ln frunle cu Timotei Alexandrovici Verbi}h fostul conducator al tipografiei din Lavra Pecerska din Kiev, care a pregatit ;;i capva ucenici de neam roman. Tipografia a fost instalata in manastirea de la Campulung, dand la lurnina trei car}i slavone (Molitvelnicut 1635, Antologhionul, 1643 i Psaltirea, 1650) i una i'n romane;;te

1\:[ircea Pifcurariu

' I I i I I

. . I legi, $i anume !ndreptarea Legii (Pravila ceA Mare sau Pravila de la Targovi~te), o lucrare masiva cu aproap~ 800 de pagW( tradusa din grece;;te, la illdemnul mitropolitului, de Daniil Andi;ean, mo11ahul din Tara Panoniei, deci un transilvanean, ajutat de dascalii greci Pantielimon (Paisie) Ligaridis ;;i Ignatie Petritzis. Cuprindea extra-se dm Nomocanbnul lui Manuil Malaxos, intreaga Pravila lui Vasile Lupu tiparita la Ia$i ill ~646, apoi colectia canonica a lui Alexie Aristen (secolul XII) $i comentaritle acestuia la toate canoanele, pe scurt, canoanele unor Sfin}i Parin}i ;;.a. Deci, ~ste o opera de codificare legislativa romaneasca, o imbinare de drept canonic ~i drept laic. Era destinata $i pentru romanii transilvaneni. . I

Din cele expuse, se constata ca o parte din cartile tiparite in timpul domniei lui Matei Basarab erau in slavone$te, o parte in romane$te, iar a ltele erau bilingve. Era rezultatul luptei in~re curentul slavon $i eel romanesc. Pe de o parte, limba slavona devenea tqt mai putin cunoscuta, incat nici preo}ii n-o mai intelegeau. Pe de al ta part~, schimbarea limbii de cult nu era u;;oara, penfru ca nu erau carti de slujba traduse ill romane;;te, iar intro-ducerea limbii nationale in biserica putea fi considerata de unii ca o alunecare sp re er~zie, m~i ales ca ill Transilvani~ illvecinata calvinismul ducea o propaganda activa printre romani in ace~t sens. 0 asemenea situatie illgri-jo r~ toare 1-a determinat pe mitropolitu4 $tefan sa tipareasca acele carti bilingve, adica sa impace $i tradij:i.a slavonEt dar, ill acela$i timp, sa tiJ.1a seama $i de realitatile de atunci, care impuneau "r?mil.nizarea" slujbelor. Deci, marele merit al mitropolitului $tefan este acela ca a fa.cut primul pas in procesul de romanizare a slujbelor biserice$ti. I

lntre anii 1653-1655, mitropolitu~ $tefan a fast inlocuit cu Ignatie '

Mircea Pifcumriu

poranul sau din Tara Romaneasca,.Vasile Lupus-a adresat mitropolitului de neam roman Petru Movila al Kievului, pentru a-i trimite utilaj tipografic. Indeplinindu-i dorinta, p1:ima tipografie din Moldova a fost instalata in chiliile noii manastiri Sf. Trei Ierarhi din Ia$i, fiind pusa sub conducerea ieromonahului Sofronie Pociatki, venit tot de la Kiev. Spre deosebire de colegii sai din Tara Romaneasca - mitropoli}ii Teofil $i mai ales $tefan, care $i-au indreptat mai mult atentia spre tiparirea de carti de slujba, partial. traduse J:n limba nationala-, Varlaam a tiparit 1n romane$te numai carfi de invatatura.

' ht 1641 a fost dat 1n lucru, iar 1n 1643 s-a terminat de tiparit una din tre cele mai reprezentative car}i din vechea cultura romaneasca, intitulata Corte romaneascif de fnviffifturif, dumenecele preste an i la praznice fmpilrifteti i la svilnfi mari, cunoscuta in literatura de specialitate sub numele de Cazania lui Varlaam. Era o lucrare masiva, cu 506 foi, ilustrata cu numeroase gravuri in lemn, reprezentand scene biblice, chipuri de sfinii., vignete, inipale lnflorate, podoabe finale.

Cazania are doua par}i. Partea mtai cuprindea 54 de cazanii la duminici, iar a doua avea 21 de cazanii la sarbatorile imparate$ti $i ale sfintilor mari. S-a stabilit ca un important izvor al Cazaniei moldovene 11 constituie cartea intitulata Comoara a marelui carturar grec, mitropolitul Da m.aschin Studitul (+ 1577), tiparita prima data la Venetia 1n 1557-1558 . (ulterior au aparut peste 30 de editii 1n neogreaca, iar 1n Bisericile slave se cunosc peste 200 manuscrise). In Cazania din 1643 erau traduse sau prelucrate - integral sau partial - 20 de cuvantari, cu peste 150 de pagini d in text. Recent s-a dovedit ca 32 de cazanii duminecale, cu circa 195 de pagini, au fost traduse s-au preluc~ate de Varlaam dupa cartea predicatorului ucraineean (ortodox, apoi unit) Chiril Staroveschi Evanghelia iizvatatoare, tiparita la Rohmanov in 1619. Fara indoiala ca Varlaam s-a servit si de alte izvoare bizanline $i slave; probabil ca unele dintre acelea circulau in manuscrise romanesti 1n Moldova, poate chiar $i 1n Ardeal, cum sugereaza anumite /1 ardelenisme" din textul Cazaniei. In orice caz p roblema izvoarelor Cazaniei ramane, 1n continuuare, deschisa pentru noi cercetari.

Un lucru este mai presus de orice mdoiala $i anume ca prin traducerea $i prelucrarea celor doua carti, una neo-bizantina, alta slavo-ucraineana, mitropolitul Varlaam a creeat o limba de o rara frumusete $i a realizat o autentica antologie romaneasca , pe care a oferit-o ca 11 dar" neamului romanesc de pretutindeni.

192

1 Istoria Bisericii Ortodoxe Romane I I

Prin continut, cat $i prin fru~usetea graiului intalnit in cazaniile ei, Cartea romaneascii de fnviffi'iturii din 1943 a cunoscut cea mai larga raspandire dintre . vechile tiparituri, mai ales P1 teritoriile intracarpatice, incat ea a contribuit nu numai la apararea Ortodoxiei, ci $i la mtarirea conc:tiintei de

. I '$ I unitate nationala. Pretuirea de care, se bucura rezulta $i din faptul ca s-a retiparit - cu adaosuri si omisiuni__;_ de mai mult de zece ori.

. A doua carte a mitropolitul&i Varlaam se intitula $apte Taine a(le) Bisericii, aparuta in aceea$i tipografie, ~ 1644 (340 foi), prelucrata de mitropolit $i de logofatul Eustratie dupa opera retorului grec Toma (ca monah Teofan) Eleavulkos, din secolul al XVII-lea. Jfra o explicare dogmatica $i canonica a celor 9apte taine, sub forma catehetica - mtrebari $i raspunsuri.

In 1642 cannuitorii calvini b1aghiari din Alba Iulia au tiparit un Catehism calvinesc in limba romana. Dandu-$i seama de scopurile prozelitiste urmarite prin publicarea lui, mitro~olitul Varlaam a convocat un sobor la care au participat toti ierarhii din Tab Romaneasca $i Moldova (probabil la

. Ia$i, prin anii 1644-1645). Se pare cal au fost convoca}i $i egumenii marilor manastiri $i chiar carturari laid. Cei prezenti au aprobat lm Raspuns la acel Catehism, intocrnit de mitropolitul Varlaam, tiparit poate tot la Ia$i, sub titlul Cartea care sa chiamif Riispunsiiz fmpotriva Catehismusului calvinesc, in care se cornbateau principalele mvataturi calvine (dar numai cu citate din

Sf. Scriptura), exptmandu-se $i mvatatJra ortodoxa asupra problernei respective. De o mare msenmatate era $i prdfata, 1n care apare ideea de mutate nationala, caci mitropolitul se adre~a tuturor romanilor, 1n primul rand celor din Transilvania. I

lJltima carte tiparita in cursu~ pastoririi lui Varlaam se intitula Carte romaneascii de fnviifiiturii la pravilele fmpariite~ ti i de la alte giudeafe (Ia$i, 1646), cunoscuta $i sub numele de Pravilal lui Vasile Lupu, tradusa de Eustratie logofatul (partea mtai cuprindea traducerea unei legiuiri agrare sau un cod mral bizantin, iar partea a dou1a era prelucrata dupa penalistul italian Prosper Farinaccius). \

Ca egumen la Secu, Varlaam ~ tradus in romane$te lucrarea ascetica Seara (Leastvifa) Sfantului loan Scaraiuf, dupa editia comentata 1n neogreaca a umanistului grec Maxim Margunios, lepiscopul Citerei, aparuta prima data la Venetia, 1n 1590. Traducerea lui Vah aam a ramas 1n manuscris . .

Dintre celelalte fapte petrecbte in cursul pastoririi lui Varlaarn consemnam sfinprea manastirii Sfintiil Trei Ierarhi din Ia$i1 ctitoria lui Vasile Lupu, la 6 mai 1639, 1n care au fost ~$eza te moa$tele Cuvioasei Paraschiva (la 13 iunie 1641), daruite domnulul molclovean de patriarhul ecumenic Partenie I, 1n semn de recuno$tinta pen tru achitarea tuturor datoriilor

\ 193 I

llriircea Pi'fcurariu

,.

Pa triarhiei. In 1640 Vasile Lupu; desigt~r tot la indemnul mitropolitului Varlaam, a pus bazele unu,i Colegiu la Ia$i, dupa modelul celui infiintat la Kiev de Peh1.1 Movila, cu profesori veniti tot de acolo in frunte cu ieromonahul

~ ' I Sofronie Pocia~ki. In colegiu se studiau cele :;>apte arte liberale, intalnite in :;;colile medievale europe11e. Dupa 1646, tjonducerea :;;colii a trecut in mana unor dascali greci pana la inceputul secolilui al XlX-lea.

A$adar, mitropolitul Varlaam a fast unul din marii ctitori ai culturii rornane:;;ti :;;i unul din fauritorii limbii roP1ane literare. Pe langa aceasta, a sprijinit cu hotarare pe romanii transilvapeni in lupta lor pentru apararea Ortodoxiei, a intretinut legaturi cu Biseiicile Ortodoxe de pretutindeni, a staruit pe 13.nga domnii tarii pentru preojii sai, a contribuit la impacarea dintre Matei Basarab :;;i Vasile Lupu, a a\rut un rol insemnat in pregatirea Sinodului de la Ia:;;i din 1642, iar in 11639 s-a numarat printre cei trei can didati pentru scaunul de patriarh ecu;menic, caz unic in istoria Bisericii rom ane:;;ti.

Petru Movila i Sinodul de la Iai I ~ ! Intre romanii care :;;i-au desfa:;;urat

1activitatea in mijlocul altar Biserici

:;;i p opoare, la lac de frunte se numara PE:1tru Movila, mitropolitul Kievului, a carui personalitate a dominat intreaga viata bisericeasca :;;i na}ionala a Ucrainei ortodoxe din prima jumatate a '.secolului al XVII-lea, aducand un aport pretios la rena:;;terea acestei }ari. Iqtrucat din opera sa culturala s-au imparta:;;it :;;i conationalii sai, romanii, \i-a fast rezervat intotdeauna un capitol special in tratatele :;;imanualele dEj Istoria Bisericii romane:;;ti.

Nascut in 1596 la Suceava, ca fiu al domnitorului Simian Movila -d.eci nepot al celuilalt damn, Ieremia, :;;i 41 rnitropolitului Gheorghe -, :;;i-a petrecut cea mai mare parte a vietii in P9lonia, de:;;i trei dintre ratii sai au ajLms, penh1.1 perioade scurte de timp, don}ni in Moldova :;;i Tara Romaneasca. Dupa studii acute in :;;coal

Mircea Pacurariu

I .

. . f tiparului rornanesc. Din paginile precedente am constatat ca tipografiile lui Ma tei Basarab de la Campulung (1635), dovora (1637) 9i Targovi:;;te (1646) sau a lui Vasile Lupu de la Ia"i,;i (1641), m carJ au aparut-primele carp. romane;;ti (dupa cele din Transilvania din secolul lal XVI-lea), au fast daruite sau cumparate de la Petru Movila, care a trimts ;;i me;;terii tipografi de care era nevoie. Tot el a trimis ;;i primul grup de p~tru profesori pentru noua ;;coala sup erioara infiintata de. Vasile Lupu m m~nastirea Sf. Trei Ierarhi din Ia9i, m anul 1640. In felul acesta, ;;i-a adus un apprt prep.as nu numai la rena;;terea bisericeasca 9i culturala a Ortodoxiei din lP"craina :;;i Bielorusia, ci 9i m }arile romane9ti din care se tragea ;;i ill care tlomnisera caFva dintre membrii familiei sale. :

Un rnitropolit moldovean poet I

A doua jurnatate a secolului al ~-lea a fost dorninata, in Moldova, de figura marelui mitropolit Dosoftei, reprezentant de frunte al vechii culturi rnmane:;;ti. Originar din Suceava, se pare: ca a studiat m 9coala intemeiata de Vasile Lupu la Ia9i, apoi 1n 9coala Frati~i Ortodoxe din Lvov, dupa care s-a calugarit la manastirea Probota. Datodta pregatirii sale, a ajlms de tanar episcop de Hu:;;i (1658-1660) 9i Roman (i660-1671), apoi a fost ridicat in srn unul mih'opolitan (1671-1686, cu o 1*trerupere in 1674-1675). A fast rreocupat rnai mult de probleme cultqale, alcatuind sau traducand ill rornane9te mai multe carti de slujba spu cu caracter istoric, literar :;;i teologic. In timp ce era dilugar la Probo~a, a tradus penh'u prima oara in rom.ane:;;te Istoriile lui Herodot (era totodata 9i una dintre cele mai vechi

I tr'1d uceri europene), un Pateric grecesc, 'cartea Miintuirea piiciitm;ilor a _lui Agapie Lanclos 9i altele. Ca episcop de Roclan, a revizui.t traducerea Vechiului Testament, facuta de spatarul Nicolae Mil~scu, la Constantinopol, care se va tipari apoi in cadrul Bibliei de la Bucureqti qin 1688. . .

Tot acum a scris o bw1a parte dir\. cunoscuta sa lucrare Psaltirea fn vt:rsuri, pe care a tiparit-o in 1673, in man'astirea ucraineana de Ia Uniev, ill Polonia. Era prima lucrare poetica de mari lproporp.i in romane9te, cu 8634 de versuri, in peste 500 de pagini. De9i a avut ~e luptat cu greuta}ile mceputului, cand limba literara romana nu era pe deplin conturata pentru a fi folosita in versuri, rnitropolitul Dosoftei a daruit culturii romane:;;ti o lucrare de mare valoare literara-artistica, dovedii1du-se a l fi inzestrat cu un veritabil talent poetic. Versificarea psalmilor se facuse imai intai in Fran}a, de Clement Marat, Jean Calvin, Theodore de Beze, Jear Passerat etc. Psaltirea versificata in limba franceza s-a cantat 9i 1n biseriqle protestante, dar a trecut 9i in

\ 198

Istoria Bisericii Ortodoxe Romane

poezia populara. Ea a gasit insa imitatori ;;i in alte j:ari ale Europei: m Germania, Italia, Spania, Anglia, Danemarca, Suedia, Boernia, Ungaria etc. In Polonia cea rnai buna versificare a Psaltirii a facut-o calugarul Jan Kochanowski (1530- 1584), tiparita 1n zeci de edij:ii. In acest curent general de versificare a Psaltirii trebuie plasata :;;i versiunea lui Dosoftei mtr-o lirnba naj:ionala in cadrul Bisericii Ortodoxe. Unii cercetatori au afirmat ca Dosoftei ar fi fast influenj:at, 1n versificarea psalmilor sai, de Jan Kochanowski. _Cercetari atente ali subliniat insa prohmda originalitate a versiunii lui, p1~ec~m 9i influenj:a exercitata asupra ei de versul popular romanesc. Mulj:i din psalmii lui Dosoftei vadesc influenj:a cunoscutei balade populare rornane9ti

11Miorij:a"

(ps. 46), a "Legendei manastirii Arge:;;" sau a unor vechi cantece ciobane:;;ti. La randul lor, mul}i din psalmii versificafi de mitropolitul rnoldovean au intrat ln cantecele de stea :;;i in cblindele romanilor de pretutindeni.

Un alt merit al mitropolitului Dosoftei este acela ca a fost primul carturar din Moldova care a mceput traduc'erea :;;i tiparirea unor carj:i de slujba ln romane9te. Cu cateva decenii mainte, in Tara Romaneasca mitropolitul $tefan tradusese numai tipicul, pe cand slujba a rarnas ill slavone:;;te. Dosoftei este primul ierarh sau primul reprezentant oficial al Bisericii care a illceput munca grea ;;i neobosita de romanizare integrala a slujbelor biserice:;;ti, de inlocuire a limbii slavone - neinj:eleasa de preoj:i 9i credincio9i - cu cea romana, vorbita ;;i illj:eleasa de ace9tia. Inceputul 1-a facut 'inca din 1673, cand a tiparit la Uniev, ca anexa la Psaltirea in versuri, Acatistul Niisciitoarei de Dumnezeu. 1.1. 1679 a aparut la Ia9i-ill vechea tiparnij:a a lui Vasile Lupu, refacuta acum- Dumnezeiasca Liturghie, a doua traducere in romane:;;te, dupa Coresi 9i prima facuta de un ierarh. Plmea, deci, in mana preoj:ilor cea mai insernnata carte care sa-i ajute la romanizarea totala a slujbelor. Din prefaj:a se desprinde ideea de unitate na}ionala, cartea fiind destinata pentru toata semenj:ia romaneasca. pretutindenia ce se afla illtr-aceasta limba pravoslavnici. In 1680 a tiparit Psaltirea de-nfeles cu text paralel, slavon 9i roman, iar in 1681 a tiparit un Molitvelnic de-nfeles, care cuprindea -dupa prefaj:a - 9i un Poem cronologic despre domnii Moldovei, cu 136 de versuri, incepand cu Drago9 Voda pana la Gheorghe Duca. Aceasta a fost prima lucrare istorica romaneasca tiparita. In 1683 a scos o noua edi}ie a Liturghiei, cu mai multe rugaciuni fa}a de prirna, precum ;;i Paremiile preste an. In cea din urma a retiparit - in prime.le pagini - Poe11wl cronologic despre domnii Moldovei, cu mici adaosuri 9i modificari fa}a de eel din Molitvelnic, iar la sfar9it reproducea 33 de versuri cu prezicerile sibilei Eritreea, in latine:;;te, precum 9i traducerea lor fa.cu ta de mitropolit in limbile romana 9i polona.

199

Mircea Pi'icurariu

Molitvoslovul din 1646, cu randuialaa 126 de slujbe, in peste 1500 de pagini, - carti de invatatura sau de zidire sufleteasca $i carti polemice indreptate impotriva catolicilor. ' .

Dar cea mai importanta din lucrarile.sale este, fara indoiala, Marturisirea Ortodoxa. Nevoia unei ase~enea carti de invatatura pentru intreaga Ortodoxie se simtea atunci inai mult 12a oricand, data fund acp.unea prozelitista protestanta . $i catolica - uniata din multe tari ortodoxe, fara sa mai vorbim de faptul ca alte confesiuni cre$tine aveau astfel de carp.. Pe langa acestea, trebuia avut in vedere ca in urma cu ca}iva. ani aparuse la Geneva o Marturisire de credinta calvinizanta (edi}ia latina in 1629, editia greaca 1n 1633), pusa sub numele patriarhului ecumenic de atunci Ciril Lucaris, binecunoscut in Ucraina ;;i Bielorusia, caci fusese $ase ani profesor la Colegiul din Ostrog.

Marturisirea alcah1ita de Petru Movila era scrisa ]n limba latina 9i imparp.ta dupa cele trei virtup. teologice - credin}a, nadejdea 9i dragostea -, cuprinzand 261 de intrebari i tot atatea raspunsuri. Partea intai cuprindea invatatura despre credinta, explicand Simbolul niceo-constantinopolitan, partea a doua trata despre nadejde, explicand rugaciunea Tatal nostru i fericirile, iar partea a treia expunea invatatura despre dragostea fa}a de Dcmnezeu $i de aproapele. lntreaga Marturisire se intemeia pe Sfanta Sc1iptura, Sfin}ii Parinji i canoanele Bisericii.

Un sinod de clerici $i mireni ucraino-ru$i, convocat de mitropolitul Petru in catedrala Sf. Sofia din Kiev, in septembrie 1640, a cercetat noua M 21 rturisire de credinja. lntrucat cei prezenti nu au fast de acord cu doua teze, s-a cerut i parerea patriarhului ecumenic Partenie I. In urma discu}iilor pmlate cu acesta, s-a ajuns la solupa convocarii unui alt sinod, cu participarea delegap.lor mai multor Biserici Ortodoxe, care sa examineze din nou Martu-risirea mitropolitului kievean. ;Ji pentru ca proiectatul sinod nu se putea 1ntruni nici la Constantinopol,. aflat sub stapanire otomana, nici la Kiev, pe alunci sub ocupatia Poloniei catolice, s-a convenit sa fie convocat la Ia9i, in Moldova, tara ortodoxa, unde domnea Vasile Lupu, cunoscut sprijinitor al Riscricii Ortodoxe de pretutindeni.

Sinodul s-a intrunit deci la lai, in incinta manastirii Sf. Trei Ierarhi, intre 15 septembrie i 27 octombrie 1642. Au participat doi delegap ai Palriarhiei ecumenice: Porfirie, fast mitropolit al Niceei i ieromonahul Meletie Syrigos, dascal i predieator al Bisericii mari din Constantinopol, eel mai invatat teolog grec al timpului. Mitropolia Kievului a trimis trei delcgati: Isaia Kozlovski, Iosif Gorbatki 9i Ignatie Starugici, to}i fo9ti rectori ai Colegiului din Kiev 9i egumeni ai marilor manastiri de acolo. Participau apl,i ;;i delega}ii Bisericii m:oldovene: mifropolitul Varlaam cu sufraganii sai 19"

Isforia Bisericii Ortodoxe Romane

I de la Roman, Hugi 9i Radau}i, ieroriponahul Sofronie Pociajki - pe atunci egumenul manastirii Trei Ierarhi i t ectorul Colegiului din Ia9i -, probabil i alH egumeni i chiar carturari din \mediul laic. S-au intalnit, pentru prima data in istorie, reprezentan}ii celor )rei mari ramuri ale Ortodoxiei: greaca, slava 9i romana. Domnitorul Vasile ~upu - ca bazileii bizantini de altadata - a prezidat lucrarile Sinodului. I

Cei prezenti au dezbatut pe latg toate cele 261 de inhebari i raspunsuri ale Marturisirii mitropolitului. Pe m~sura examinarii ei, ieromonahul Meletie Syrigos o traducea din latina in gre*ca vorbita. S-au indreptat i cele doua puncte gre$ite cu care n-au fost de af ord nici membrii Sinodului de la Kiev din 1640, $i anume ca pe langa rqi 9i iad ar exista 9i un loc curatitor, purgatoriul, i ca prefacerea darurilpr la Sf. Lihirghie in Trupul $i Sangele Domnului ar avea lac la rostirea cuvintelor: Luap. mancaji, deci, !n amandoua se vadea o influen}a catolica. Cei pre~enti - 9i indeosebi Meletie Syrigos -au aratat ca, potrivit inva}aturii ortod~xe, nu exista purgatoriu r;;i ca prefacerea darurilor are lac in timpul rugaciunii jde chemare sau de invocare a Duhului Sfant (epicleza) rostita de preotul slujitor.

In martie 1643, Sinodul patd arhal din Constanti:nopol a hotarat ca traducerea greceasca a lucrarii lui Petru Movila sa devina Marturisirea Ortodoxa a Bisericii sobornice9ti 9i apo~toleti a Rasaritului, hotarare serrmata, in anii urmatori, r;;i de patriarhii Ale~andriei, Antiohiei i Ierusalimului. In felul acesta, lucrarea inva}atului mitropolit a primit aprobarea intregii Ortodoxii, devenind o Marturisire de \credin}a oficiala a Bisericii Ortodoxe. Versiunea latina s-a tiparit in 1643 la Amsterdam (edi}ia a doua la Leipzig in 1659), iar versiunea greceasca tot lla Amsterdam in 1669 (cu prefata lui Nectarie al Ierusalimului), prin pur~area de grija a lui Panaiot Nikussios, marele dragoman al Por}ii otomanef Dupa aceasta data a fast tradusa in mai multe limbi 9i tiparita in numetoase edi}ii (15 grece9ti, a doua edi}ie greceasca fiind cea din 1695, datorita profesorului Laurentius Normannus din Uppsala; 21 romane9ti, altele J. slavo-nise $i chiar in. unele limbi apusene). In romane9te s-a tiparii la Buzau, in 1691, in traducerea logofatului Radu Greceanu, ajutat Cle fratele sau $erban 9i de stolnicul Constantin Cantacuzino; era prima tdducere intr-o limba nationala.

Marturisirea lui Petru Movila ~ fast studiata 9i apreciata de munero9i teologi, din toate timpurile 9i de foat~ confesiunile. Mult timp a fast falosita ca manual ill 9colile teologice din Rusia, din tarile romane i din alte parti. De aceea, pe buna dreptate, marele istbric 9i dogmatist rus Macarie Bulgakov (sec. XIX) considera pe Petru Movila Piarintele teologiei ortodoxe moderne .

Nu trebuie hecut cu vederea ni~i aportul lui Petru Movila la rena9terea I

197

Mircen Pifcurnriu

Intre anii 1682::_ 1686, Dosoftei a tiparit o alta insemnata lucrare, 9i anume Viata $i petrecerea sjintilor, in patru volume, format mare, prelucrata sau h"adusa dupa mai rnulte lzvo

J\:!ircca Piiwrariu

domnii vecini ai ziseloi:' }ari nu vor ingadui aceasta niciodata i faarte sigur vor pune piedici, ,daca nu cu armele, c~l putin cu indemnuri tainice . Inseamna ca i strainii erau ~on9tienti de uPitatea de credinta, de limba i de origine a romanilor din Transilvania, Tara R0maneasdi i Moldova. Cu ajutor din partea lui Matei Basarab f;)i a mitropoli~ui Teofil, Ghenadie a reu9it sa puna bazele unei tiparnite la Alba Iulia. In1 ultimul an de pastorire a dat la tipar o noua editie din Evanghelia cu fnviitiit,urii a diaconului Coresi (Bra9ov 1580-1581), terminata abia in 1641, dupa rhoartea sa.

Noul mitropolit, Ilie Iorest (1640-1643), era un transilvanean dilugant la Putna, ridicat in scaunul vladicesc din I Alba Iulia la recomandarea lui Vasile Lupu al Moldovei. $i-a desfa9urat a'.ctivitatea in condi}ii grele, intr-o perioada de intensa ac}iune prozelitista \ calviri.a, dirijata de principele Gheorghe Rakoczy I (1630-1648) . Chiar cu prilejul confirmarii sale de catre p rincipe, is-a fixat un program in mai multe puncte, prin care i se cerea sa lucreze pentru propagarea calvinismului printre romani, cea mai grea fiind traducerea f;)i tiparirea Catehismului f;)i a s~ujbelor calvine - din maghiara in romana - care sa fie a poi difuzate printre romani. Con9tient de rolul sau in rn.en}inerea Ortodoxiei f;)i a fiin}ei na}ioale romane9ti, mitiopolitul n-a indeplinit nici una din condi}iile impus~, fapt pentru care la inceputul anului 1643 a fast inlaturat din scaun f;)i iii.chis timp de 9 luni. Eliberat pe b

Mircen Piicurariu

Romanov, care i-a dliruit bani, ve:;;minte :;;i obiecte de cult, cu dreptul, pentru el i urma9ii lui, de a merge in Rusia dupa ajutoare tot la 9apte ani. Suspectat ca ar fi intrat in legaturi politice cu Rusia ortodoxa, in anul urmator principele Mihail Apafi a dat un decret prin care ii impunea o serie de 1ndatciriri :;;i restrictii, in esenta identice cu cele din 1643, cea mai umilitoare fi ind subordonarea mitropolitului fa}a de superintendentul calvin rnaghiar din Alba Iulia, masura reluata ;;i in 1674. In 1675, mitropolitul a convocat un ,,:" .. sinod de protopopi ;;i mireni la Alba Iulia, care a adoptat o serie de rnasuri , cu p rivire la intarirea viep.i rnoral-religioase a clerului 9i credincio9ilor romani d in Transilvania.

Mitropolitul Sava 9i-a incheiat activitatea in vara anului 1680 dnd, . din dispozi~ia principelui Mihail Apafi, a fast trirnis in fa}a unei cornisii de judecata, farmata din 101 membri - clerici 9i mireni calvini maghiari la care se adaugau cativa protopopi romani filocalvini -, Hind invinuit de v iata irnorala ;;i de neindeplinirea obligatiilor sale arhiere9ti, mai cu seama penlru incetarea activitatii tipografiei. Judecat dupa cunoscuta legiuire meJievala transilvana Approbatae Constitutiones ;;i dupa unele legiuiri ale confesiunii calvine, mitropolitul Sava a fast inlaturat din scaun ;;i inchis, iar b unurile sale confiscate de principe (cu prilejul inventarierii bunurilor s-a constatat ca avea o frumoasa biblioteca). Eliberat din inchisoare, se pare in u nna demersurilor domnitorului muntean $erban Cantacuzino, vladica Sava a trecut la cele ve:;;nice in luna aprili.e 1683. Mai multi contemporani, ca ;;i istoricii de mai tarziu, arata ca acuzele aduse mitropolitului nu erau 1n temeiate :;;i ca adevarata cauza a inlaturarii sale din scaun a fast statornicia sa in credinta ortodoxa ;;i refuzul de a ajuta pe conducatorii de atunci ai Tran silvaniei in intentia lor de a calviniza Biserica ortodoxa romaneasca, lucru care ar fi dus treptat ;;i la rnaghiarizarea credincio9ilor ei.

Tinand seama de viata lor afoasa, de statomicia lor in Ortodoxie ;;i de lupta pentru apararea ei, Sfl.ntul Si.nod al Bisericii Ortodoxe Romane, in ;;edinta din 28 februarie 1950, a hotarat ca mitropoli}ii Ilie forest ;;i Sava Brancovici sa fie cinstiti ca sfinti marturisitori irl intreaga Biserica Ortodoxa Romana. Canonizarea lor solemna s-a facut la Alba Iulia la 21octombrie1955, iar praznuirea li se face in fiecare an la 24 aprilie.

Dintre urma9ii lui Sava -toti cu pastoriri scurte - s-a remarcat Vnrlaam (1685-1692), in tirnpul caruia s-au tiparit cateva carti de slujba in lirnba romana, la Alba Iulia. Trecerea Transilvaniei sub stapamrea Habsburgilor ca tolici (1688/1691) a schimbat cu totul politica religioasa patronata de principii calvini, incepand de acum inainte o intensa ac}iune de atragere a romanilor la unirea cu Biserica Romei, incat se va ajunge la desfiin}area Mitropoliei

O rtodoxe a Transilvaniei, in anul 1701. 04

Istoria Bisericii Ortodoxe Romane

! Din nou despre Mitropolia Ungrovlahiei

! I

Dupa rnoartea mitropolitului;$tefan al Ungrovlahiei, in scaunul vacant a fast ales egumenul Teodosie de la Arge;; (20 mai 1668), care fusese calugarit la Cozia. Se pare ca era originar dintr-o familie de transilvaneni stabiliti de mai mult timp in Ramnicu Valcea.I La numai cateva zile dupa alegerea ;;i hirotonia sa, printr-un hrisov al dorhnitorului Radu Leon (8 iunie 1668), s-a hotarat oficial ca scaunul mihopolitan: sa fie mu tat de la Targovi;;te la Bucure;;ti, iar biserica cu hramul Sfintii imparati tonstantin "i Elena, ctitoria lui Constantin

I I I y

$erban Basarab, sa devina catedrala;mitropolitana. . Datorita luptelor inteme dinve principalele familii boiere$ti, a Canta-

cuzinilor $i a Balenilor, in anul 1672 vladica Teodosie - ca adept al prirnei familii - a fast inlaturat din scaun de Grigorie Chica (1672-1673), omul Balenilor. A fast trimis in surghiun la imanastixea Tismana, unde a stat aproape 7 ani. In acest rastimp, au fast a'du9i la conducerea Bisericii din Tara Romaneasca mitropolip.i Dionisie, fa~t egumen la manastirea Radu Vada din Bucure;;ti (1672) ;;i Varlaam (1672-1673), fast egwnen la Cozia ;;i Glavacioc, apoi episcop al Ramnicului. Acestai a infiin}at o tipografie in Bucure9ti, in care a dat la lumina o singura cart~, Cheia fnfelesului (1678), cuprinzand 12 cazanii duminicale ;;i 6 la sarbatotile mari, traduse dupa arhimandritul Ioanichie Galeatovschi din Cemigov ~ Este ctitorul manastixii Turnu, pe valea Oltului, ;;i a schiturilor Trivale in Pife$ti ;;i Fedele;;oiu (sau Fedelesciori, jud. Valcea), azi biserici de mir ( + 1702). i

In aprilie 1679, Teodosie a fa~t reabilitat $i rea;;ezat in scaunul initro-politan pastorind pana la moarte (27 ianuarie 1708): Mitropolitul Teodosie a pastorit sub cei doi mari domnitdri sprijinitori ai culturii i artei: $erban Cantacuzino ;;i Constantin Brancov~anu, in timpul carora au activat ;;i al~i carturari de seama, romani sau stt~ini. $irul tipariturilor din timpul sau incepe .. cu un Liturghier, in 1680, cu islujba in slavone;;te, iar randuielile de tipic in romane;;te. Traditia slavonk era destul de puternica, incat insu;;i mitropolitul marturisea in prefata ca.! ,,n-a indraznit" sa traduca intreg textul Liturghiei in romane;;te. In schimb, ;in anii urmatori s-au tiparit doua catF de cult cu textul integral in limba rorrtana: Evanghelia (1682) ;;i Apostolul (1683) . Trebuie rejinut ca prin aceste doua carti s-a fa.cut un nou pas faainte in vederea inti:oducerii limbu romane iJ Biserica. Daca in timpul mitropolitului

$:~f~n e~a tr:dus tip~cul J:_:i :omane~te, ac~m, ~ub Teodosie, ~-au int~~du~ c1tmle dm Sfanta Scnptura, iar pest~ aprox1mativ doua decenn, datonta lm Antim Ivireanul, aveau sa se tipareasca inse;;i slujbele.

I 205

lviircea Pacurariu

i

Traducerea cartilor Sfintei Scriptuh ill limba romana a culminat cu tiparirea Bibliei de la Bucuref?tf, din 1688, nw'.llita iBiblia lui $erban Cantacuzino. Era prima editie integrala a ace'stei cifrti: fn Zimba romfina, opera de mari proportii, cu 944 pagini, format mare, litefa marunta, pe doua coloane. Are doua prefete, una pusa sub numele lui $.erban Cantacuzino, alta serrmata de Dositei, patriarhul Ien,1.salimului (dei ise pare ca autorul era carturarul Constantiri Cantacuzino Stolnicul). La tradl.1_cerea acestei prime editii integrale a 13ibliei i-au adus contribuFa mai multi cfuturari din secolul al XVII-lea din toate cele trei tari locuite de romani, ea fiind 0 expresie a unitatii romaneti. La baza textului Noului Testament a sta~ editia de la Alba Iulia din 1648, d upa cum ne incredinteaza o simpla comparare a textelor. Vechiul Testament fusese tradus prin anii 1661-1664 la Con~tantinopol de renumitul umanist

I

moldovean Nicolae Milescu (c. 1636-1{'08) . Dupa o ipoteza mai noua, traducerea a fast revizuita i indreptata de Dosoftei, pe cand era episcop la Roman. Inainte de a fi dat la tipar, intregul text a fast revazut de fra}ii Radu ;;i $t~rban Greceanu - probabil i de C01~stantin Cantacuzino Stolnicul -, aj ut

l\rf ircen Piicurariu

imprimata cu caractere arabe. Tipari.rea s-a fa.cut, la rugamintea adresata lui Constantin Brancoveanu de)ostul patriarh al Antiohiei Atanasie III Dabbas, pentru bisericile acestei Patriarhi1. Intregul utilaj tipografic, inclusiv turnarea li terelor arabe, era munca lui Antim. De notat ca la Snagov Antim 9i-a format cativa ucenici in arta tiparului, intre care Mihail $tefan, care va lucra apoi la Alba lulia (un Chiriacodromion 9i o Bucoavnii, in 1699) 9i la Tbilisi in , Georgia, a poi Gheorghe Radovici 9i ieromonahul Dionisie Flor.

In 1701 a illce tat activitatea tipografica la Snagov, fiind reluata la Bucure9ti. Pana in 1705 a tiparit 15 carti: doua in romane9te (intre care Noul Tes tament in 1703, reproducand editia de la Alba Iulia din 1648), una slavo-ro mana, una greco-araba i 11 in grece9te. Dintre acestea retinem Ceaslovul greco-arab, tiparit in 1702, tot la rugfunintea patriarhului Atanasie III Dabbas. In 1706, cand patriarhul a parasit Tara Romaneasca, Constantin Brancoveanu i-a d~iruit intreaga instala}ie tipografica cu caractere arabe, care a fost dusa la A.lep, apoi reutilata 9i modernizat~ ill alte localita}i, tiparind carti arabe pana in ultimii ani ai secolului al XIX-lea.

Anul 1705 aduce o schimbare radicala ill viata lui Antim Ivireanul, ales atunci episcopal Ramrucului (16 martie 1705). Instalat in acest vechi scaun ep iscopal, a dovedit i aici acelea9i excep}ionale calita}i de bun organizator ;;i om de carte. Indata dupa instalare a dus la Ramnic o parte din utilajul tipografic - romanesc i grecesc - folosit la Snagov, lmde, ill mai pu}in de trei ani a tiparit 9 car}i, intre care trei in limba greaca (cea mai importanta er

Mircea Piicurariu

(Litmghierul, Molitfelllicul, Octoihul,. Catavasierul, Ceaslovul). Daca moartea tragica nu i-ar fi intrerupt firul vietii, poate ca ar fi dat la tipar 9i celelalte car}i (Triodul, Penticostarul 9i Mineiele). Mitropolitu:l Antim este considerat adevaratul creator al limbii liturgice romane9ti, caci dupa trei secole, in bisericile romane9ti, se mai aud rugaciuni 9i cantari, exact a9a cum au fost talmacite de el.

In afara de aceste tiparituri, de la vrednicul ierarh au ramas $i cateva lucrari in manuscris. Unul se intitula Chipurile Vechiului ~i Noului Testament sau Arborele genealogic al lui Iisus Hristos, cum il numea el 1nsu9i (scris la Targovi9te in 1709, originalul se pastreaza in'Biblioteca Academiei de $tiin}e din Kiev, iar in Romania sunt doua copii). In cele cateva foi de text este prezentata o scmta istorie a Vechiului Testament, cu trirniteri la unii istorici $i filosofi antici, la care se adauga 503 portrete in medalion, trei schi}e $i opt desene, tot in medalion, cu personaje din Vechiul $i Noul Testament (apar insa $i car turari din lumea antica) . Este una dintre cele mai pre}ioase opere icono-grafice din tot Rasaritul ortodox. Meritul artistic consta nu numai in execu}ia tehnica deosebita, ci $i in faptul can-a avut la indemana nici un izvor de i.nspiratie, nici un manuscris asemanator. Intreaga opera putea sa-i fie sugerata de scena cunoscuta sub numele arborele lui Iesei, intalnita la Muntele Athos sau in bisericile cu pictura exterioara din nordul Moldovei.

Dar cea mai valoroasa opera literara ramasa de la Antim o constituie Didahiile (din grecescul -818ax - rMahi). Sunt 28 de predici rostite in cursul arhipastoririi sale, la diferite sarbatori imparate9ti, cele ale Maicii Domnului $i ale unor sfin}i, la care se adauga $apte cuvantari ocazionale (la inscaunarea ca rnitropolit, trei funebre $i trei inva}aturi despre spovedanie). Inspirandu-se din car}ile Sfintei Scripturi, din lucrarile unor Sfinti Parin}i, facand referiri $i la unii filosofi $i poeti greci, marele mitropolit facea apel mai cu seama la realitatile viejii, la moravurile pastoriplor sill, la nevoile $i aspiratiile poporului roman. El condamna cu asprime pe boieri pentru jafurile, nedrepta}ile $i tratamentul inuman la care supuneau }aranimea, b ici uia luxul so}iilor de boieri, scotea in relief o serie de vicii ale tuturor paturilor sociale. Limba este naturala, in}eleasa de top pana azi, cu multe irnagini plastice, cu numeroase procedee artistice. Didahiile il a9aza pe mitropolitul Antim in randul celor mai aprecia}i cuvantatori biserice9ti din toa te timp1uile.

Mai notam ca el este ctitorul manastirii cu hramul Toti Sfintii din " / ,

Bucure9ti, cunoscuta sub numele de manastirea Antim, remarcabil monument de arhitectura, sculptura $i pictura, ridicata intre artii 1713-1715, dupa

210

!

I I

Istoria Bisericii Ortodoxe Romane

planurile intocrnite de el insu9i. Tot el a inzestrat-o cu cele necesare pentru buna desfa9urare a vie}ii calugare9ti in cadrul ei (odoare, mo9ii, vii $i alte venituri) . Pentru aceasta manastire, mitropolitul a intocmit un a9a-numit A9ezamant, un fel de testament, prin care dispunea, in cele mai mici . amanunte, cum sa fie administrate bunurile ei $i cum sa se organizeze 0 frumoasa opera de asisten}a sociala din veniturile ei: intrej:inerea la $COala a cate trei copii saraci, ti.mp de patru ani, imbracarea a cate trei oameni saraci $i a trei fete sarace in fiecare an, ajutarea anuala a unei fete in vederea casatoriei, intrepnerea gratuita in manastire a cate trei straini timp de trei zile, ajutoare in bani pentru inmormantarea unor oameni saraci; ajutoare in bani - in fiecare samba ta 9i duminica - pentru cei inchi9i 9i altele.

Mihopolitul 9i-a sfar9it viata in imprejurari tragice, in toamna anului 1716, dupa ce a ajuns in scaunul domnesc primul fanariot, Nicolae Mavrocordat. Acuzat ca ar fi intrat in legatura cu austriecii 9i ca ar fi uneltit impotriva turcilor 9i a domnitorului fanariot, a fost arestat din dispozi}ia acestuia 9i inchis in temnij:a palatului. La cererea aceluia9i damn, patriarhul ecumenic 9i sinodul sau 1-au caterisit, sub acuzaj:i.a ca s-a facut vinovat fa}a de puternica impara}ie (= Imperiul otornan, n. n.) 9i faj:a de domn. Era rasplata pentru munca de tiparire a atator carti pentru Bisericile grece9ti de pretutindeni! Din dispozitia autorita}ilor otomane, a fost condamnat la exil in Muntele Sinai. N-a ajm1s sa-9i ispa9easca pedeapsa, pentru ca osta9ii turd care-1 duceau spre locul exilului, 1-au ucis, aruncandu-i trupul intr-un rau din apropierea Adria-nopolului (Marita sau Tungea). In felul acesta 9i-a sfar9it viata, rnucenice9te, ucis din dispozitia autorita}ilor otomane, ca i rnarele sau binefacator Constantin Vada Brancoveanu.

Personalitate complexa, Antim Ivireanul a slujit poporul roman rnai ales prin tipar. Acela9i lucru 1-a facut i pentru credincio9ii de limba greaca, araba $i georgiana, incat datorita rnuncii lui, Ortodoxia romaneasca s-a ridicat la un prestigiu deosebit 1n fa}a celorlalte popoare de credinj:a ortodoxa. De tiparirea carj:ilor sale se leaga m1 alt mare merit al sau i anume desavar9irea procesului de romanizare a slujbelor biserice9ti 9i faurirea unei limbi liturgice folosita - cu neinsemnate schimbari - pana in zilele noastre. Ca arhiereu, 9i-a creat un loc de cinste in istoria Bise.ricii romane9ti, prin carj:ile sale de invatatura pentru preoti .$i credincio9i, prin didahiile sale - cu atatea indrumari pentru via}a religios-morala a credincio9ilor 9i cu osandirea pacatelor vremii -, prin testamentul sau, unul din cele mai impresionante modele ale genului, dar mai ales prin moartea sa cu adevarat muceniceasca, indurata penhu ca se _ridicase impotriva turcilor i a primului dorrm fanariot,

211

Mircea Pacurariu

irnpus de ei. Pentru toate acestea, Antim Ivireanul este considerat eel mai de seama mitropolit al Ungrovlahiei, din toata istoria ei. Acestea au fost i n10tivele pentru care a fast treci.lt'in randul sfintilor de catre Sinodul Bisericii noastre, la 21 itmie 1992, fiind praznuit in fiecare an in ziua de 27 septembrie.

Eparhiile sufraga11e Mitropoliei Ungrovlahiei

In acest secol to}i episcopii sunt promova}i dintre egumeni, chiar de la manastiri de mai mica importan}a. Se observa putine schimbari provocate de domnii tarii. Majoritatea ierarhilor au pastoriri indelungate.

La Rfimnic au pastorit, intre al}ii, episcopii Teofil (1618-1636)~ Ignatie Silrbul (1636--1653), indrumator al activita}ii tipografice la Govora, Varlaam (1670-1672), to}i trei promova}i in scaunul mitropolitan, $tefan (1673-1693), unul din ctitorii manastirii Saracineti (jud. Valcea), Ilarion (1693-1705), restaurator al unor schituri din eparhie, apoi Antim Ivireanul (1705-1708), care inaugureaza activitatea tipografiei de la Ramnic, ales apoi in scaunul mitropolitan.

lntre episcopii de la Buzau consemnam pe $tefan (1637-1648), Serafini (c. 1648-1668), ajuns penhu scmt timp episcop la Ramnic, ctitorul schitului Striharet din oraul Slatina, Grigorie (1668-1691), ctitorul schitului Goleti, in apropiere de Campulung. 0 activitate deosebita a desfaurat moldoveanul Mitro/an (1691-1702), cu o bogata activitate tipografica la Iai, fast episcop la Hui, apoi conducator al tipografiei domneti din Bucureti. La Buzau a i'ntemeiat o tipografie in 1691, cu sprijinul lui Constantin Brancoveanu, in care a dat la lumina peste 20 de car}i, intre care Pravoslavnica Miirturisire a lui Petru Movila, prima edifie in limba romana, tradusa din grecete de Radu Greceanu (1691), cele 12 Mineie (1698), pentru prima oara tiparite in tarile romane, cu tipicul, paremiile i 'sinaxarul in romanete, iar slujba propriu-zisa 111 slavonete. In acelai mod a tiparit i alte car}i de slujba (Evhologhionul in 1699 i 1701, Octoihul i Triodul in 1700, Penticostarul i Psaltirea in 1701, Liturghierul in 1702), urrnand astfel pilda marelui rnitropolit $tefan al Ungrovlahiei. Activitatea tipografica i-a fast continuata de episcopul Damaschin Dascalul (1702-1708). Amandoi au adus un apart pre}ios la introducerea limbii romane in biserica.

$i-a continuat existen}a i Mitropolia Proilaviei (Brailei), pastrand stranse legaturi cu Tara Romaneasca i Moldova, din cares-a desprins . Cel mai de seama ierarh din acest secol a fast Meletie (1639-1655), in timpul caruia marele paharnic Gheorghe, frateie lui Vasile Lupu, a refacut din

212

Istoria Bisericii Ortodoxe Romfine

temelie biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului din Ismail (refacuta peste o jumatate de secol de Constantin Brancoveanu). Facuse i o calatorie la Moscova dupa ajutoare, avand o scrisoare de recomandare din partea lui Matei Basarab al Tarii Romaneti.

Mitropolia Dristrei (Silistrei) i-a continuat de asemenea existenta, fiind carmuit~ de ierarhi greci i sub jurisdic}ia Patriarhiei ecumenice. Ea i'i intindea obladuirea duhovniceasca i peste credincioii romani din Dobrogea. Aproape to}i ierarhii ei erau intalniti in Tara Romaneasca, la Targovite sau la Bucureti. In cursul pastoririi rnitropolitului Macarie, in a doua jumatate a secolului, Grigorie Ghica al Tarii Romaneti a zidit o noua catedrala mitropolitana in Drisha. Cel mai de seama mitropolit de aici a fast marele carturar Joan Ierotei Comnen (1711-1719), fast profesor la Academia de la Sf. Sava din Bucureti, autorul unor lucrari teologice i istorice, unele tiparite, altele ramase in manuscris.

Ambele eparhii i-au putut desfaura activitatea numai datorita ajutoarelor materiale oferite de domnii munteni i moldoveni.

Eparhiile sufragane din Moldova

In toamna anului 1598, i'n timpul domnitorului Ieremia Movila i a pastoririi fratelui sau, mitropolitul Gheorghe, s-a infiin}at o noua episcopie, la H1.1i. Prin crearea acesteia, au survenit schimbari i in configura}ia teritoriala a celor patru eparhii. Astfel, Mitropolia cuprindea acum partea sudica din tinutul Sucevei, apoi tinuturile Iai, Neam}, Harlau i Carligatura (in junil oraului Targu Frumos); eparhia Romanului cuprindea }inuturile Roman, Vaslui, Bacau, Trotu, Adjud, Tutova, Tecuci, Putna i Covurlui; eparhia Radautilor cuprindea parohii din nordul Moldovei, cu }inuturile Suceava, in partea de nord, Dorohoi, Tetina i Hotin; noua eparhie a Hw,;ilor avea tinuturile Falciu (care se intindea ill dreapta Prutului, pana spre Dunare, iar in stanga Prutului cuprindea codrul . Tigheciului, pana spre hotarul Bugeacului, stapanit de turd), Lapuna, Orhei l?i Soroca.

La toate cele trei eparhii - Roman, Radauti i Hui - se constata o mare instabilitate a ierarhilor, determinata fie de inlaturarea lor de catre domnii }arii, fie de retragerea unora, spre batrane}e, fie de promovarea celor de la Hui ~i Radauti in scaunul de la Roman ori in eel mitropolitan. La Roman, de pilda, in perioada 1606-1706 au pastorit 17 episcopi, la Radauti 19 (intre anii 1605-1708), iar la Hui 21 (pana in 1708), unii de cate doua ori. Pu}in.i episcopi au depait sfera preocuparilor lor obinuite, pastorale i economice.

213

Mirceii Piicurariu

La Roman, ncitam pe Anastasie Crimea (1606-1608), Dosoftei (1660-16'11 ), care a scris aici cateva lucrari (Psaltirea fn versuri, de pilda), amandoi ridica}i in scaunul mitropolitan:

La Radauti au desfa;;urat o activitate apreciabila episcopii Efrem (1608-1613 ;;i 1616-1623), mdrumator al ac}i.unii de copiere a manuscriselor in limba slavona in m~astirea Moldovi}a, pe care o carmuise ca egumen,, Lavrentie (1689-1702), ctitorul unui schit 1n partile de sud ale Moldovei.

La Hui re}inem numele episcopului Mitro/an (1683-1686), ucenicul marelui mitropolit Dosoftei, caruia i-a tiparit cateva lucrari ;;i a organizat lipografia greceasca de la manastirea Cetatma, langa Ia;;i, 1n care a imprimat mai multe carti pentru patriarhul Dositei al Ierusalimului. In 1686 a fast nevoit sa paraseasca Moldova, ajungand conducator al tipografiei domne;;ti din Bucure;;ti, iar in 1691 episcop la Buzau.

Eparhii romaneti in teritoriile intracarpatice

in alte pagini am prezentat un scurt istoric al Episcopiei Vadului, fr_ temeiata de domnii moldoveni pentru credincio;;ii din feudele lor transil-vane. Ea ;;i-a continuat existen}a pan.a pe la mijlocul secolului al XVII-lea,

~ ,vc'lnd jurisdic}ie peste comitatele din nordul Transilvaniei, pastrand stranse legaturi cu Moldova.

Am aratat, de asemenea, ca 1n secolele XVI-XVIII se mtalnesc o serie de episcopi ortodoqi romani ill Mammure?, avand re;;edinta 1n diferite

rn ~mastiri de acolo (Moisei, Peri, Uglea ;;i altele). Uneori i;;i mtindeau jurisdic}ia peste romanii maramure;;eni episcopii de la Vad, dar chi;:ir ;;i mitropolitii din Alba Iulia, cum a fast cazul lui Sava Brancovici. Aceasta se explica prin refuzul maramure;;enilor de a prirni pe episcopii ruteni de la _1'v11mcaci - care mcercau sa~i intinda jurisdictia i aici ~, mai ales ca, m cepand cu deceniul al patrulea al secolului al XVII-lea, unii dintre ei au trecut la unia}ie. Notam i faptul ca prin pacea de la Mikulov, din 1622, Habsburgii au cedat principilor Transilvaniei ;;apte comitate din nordul Ungariei r?i Transilvaniei - 1n care se afla $i oraf?ul Muncaci -, ceea ce a permis acestora sa se amestece deschis 1n treburile eparhiei r?i sa schimbe foarte des episcopii, iar unora sale acorde drepturi $i asupra Maramure9ului romanesc.

De regula, episcopii de Muncaci r?i Maramuref? erau recomandati de domnii Tarii Romanef?ti sau ai Molclovei r?i hirotoni}i la Suceava. De pilda, in 1600 Mihai Viteazul recomanda ca episcop in Muncaci $i Maramure9 pe

214

f storia Bisericii Ortodoxe Romane

. egumenul Serghie de la Tismana. In 1608 Constantin Movila al Moldovei recomanda ca episcop, dar numai pentru Maramure;;, pe Silovon (Silvan). FosJul mitropolit Dosoftei al Moldovei, pe cand se afla 1n exil in Polonia, a hirotonit ca episcop de Maramure;; pe protopopul Iosif Stoica, un a para.tor curajos al Ortodoxiei 1n fa}a mcercarilor episcopilor ruteni uni}i de la Muncaci de-a atrage ia unia}ie pe romanii maramure;;eni. Mai notam ca fostul damn muntean Constantin $erban Basarab a zidit 1n Muhcaci o biserica de piatra, ispravita 1n anul 1661.

In Bihor s-a desfa;;urat o intensa ac}iune prozelitista calvina printre romani, mcepand cu a doua jumatate a secolului al XVI-lea ;;i continuand cu primele ;;ase decenii ale celui de al XVII-lea (m 1556 se desfiin}ase Episcopia romano-catolica de la Oradea). Scopul urmarit era nu numai consolidarea noii confesiuni calvine, ci ;;i maghiarizarea credincio;;ilor romani. Se cunosc cateva cazuri de preo}i romani care au p1imit chiar hirotonia de la anumiti predicatori calvini, maghiarizandu-;;i numele. Principele Gheorghe Rakoczy I a numit un preot roman, Avram din Burda, episcop in Bihor, un fel de preot inspector, subordonat superintendentului din Alba Iulia ;;i proto-popilor calvini maghiari din jude}ul Blhor. Acelaf?i principe a 1nfiin}at un protopopiat romano-calvin, pentru tinutul Zarandului, subordonat tot superintendentuiui din Alba Iulia.

Dupa 1660 anumite comitate din vestul Romaniei de azi (Solnocul de Mijloc, Crasna, Bihor, Zarand, Arad) au ajuns sub stapanire otom;;ma, constituite intr-un pa;;alac, cu centrul 1n Oradea. Aceste schimbari au dus, treptat, la incetarea prozelitismului calvin 1n Bihor. Prin 1664 era pomenit aici ;;i un episcop ortodox, fara sa-i cunoaf?tem numele.

Dupa 1688, cand aceste teritorii tree sub stapanire habsburgica, incepe refacerea treptata a Bisericii catolice. ln 1692 se relnfiin}eaza Episcopia catolica din Oradea, care va dirija incercarile de trecere a romanilor ortodoc;;i la unia}ie 1n secolul al XVIII-lea. In 1695 era men}ionat in Oradea un episcop ortodox, Efrem Banianin, trecut apoi la Biserica Romei, iar 1n primul deceniu al secolului al XVIII-lea episcopul Petru Hristofor, se pare amandoi aromani.

In par}ile Aradului sunt atesta}i documentar ca}iva episcopi ortodoc;;i cu sediul 1n Ineu ;;i Lipova: Sava (c. 1606-c. 1627), Longhin Brancovici (1628-1643), hirotonit arhiereu de patriarhul Ciril Lucaris ;;i care a facut o calatorie 1n Rusia, dupa ajutoare, Sofronie, care facea o calatorie 1n Rusia, f}tefan 1n 1664 ;;i Isaia Diacovici care, 1n 1706, a mutat scaunul episcopal la Arad, uncle a ramas pan.a azi.

Pentru credincior?ii ortodocf?i romani din Ban'at, precum i pentru sarbii af?eza}i aici 1n cursul veacurilor, au existat mai mul}i episcopi ;;i

215

Mircen Pifcurariu

mitropoli}i, unii romani, al}ii sarbi. Astfel, la Timioara se cunosc mai multi episcopi in acest secol, eel mai important fund Iosif (1643-1653), care a trait un timp la Athos 9i care, dupa retragerea din scatm, s-a stabilit in manastirea Pnrto9 ( + 1656). Ramas in amintirea credincio9ilor bana}eni ca sfant fi1 cator de minuni, a fost trecut in randul sfin}ilor prin hotararea sinodala din 28 februarie 1950. Canonizarea lui solemna s-a facut la 6-8 octombrie 1956, in catedrala mitropolitana din Timi9oara, unde is-au a9ezat moa9tele, iar praznuirea i se face in fiecare an la 15 septembrie.

In sudul Banatului se intalnesc episcopi la Varef, pastorind peste credincio9ii romani din aceste locuri. Dintre ei, menFonam pe episcopul Jlutonie, care facea o calatorie in Rusia, prin 1622-1623 $i pe mitropolitul Tcodosie, plecat 9i el in Rusia, uncle a ramas, ajungand mai tarziu mitropolit de Belogorie 9i Oboiana. Conserrmam aici 9i faptul ca in Banat s-a desfa9urat 9i o i;:1tensa actiune prozelitista calvina printre romani, indeosebi in ora9ele Cuansebe9 9i Lugoj, dar fara sa se poata atinge telurile urmarite.

Manastirile diil secolul al XVII-lea. Viaja monahala

Trebuie precizat de la inceput c~ secolul al XVII-lea este eel rnai boga t sub raportul ctitoriilor. Se construiesc acum numeroase manastiri $i bisc~r ici de catre domnii celor doua tari, de mitropoliti 9i episcopi, de mari dregatori, de calugari $i preop de mir, de targove}i 9i credincio9i }arani. Intre m,uii clitori de laca9uri sfinte se numara domnitorii Miron Bamovschi, Matei B;:i3arab, Vasile Lupu, $erban Cantacuzino $i Constantin Brancoveanu, miho-p oli}ii Anastasie Crimea al Moldovei, $tefan, Varlaam, Teodosie ;>i Antim ai Ungrovlahiei, marele spatar Mihai Cantacuzino etc.

De regula, manastirile ctitorite de ace9tia erau construc}ii mari, din pi.n.tra, uneori inconjurate cu ziduri de aparare. Ctitoriile preotilor, calugarilor

~i credincio9ilor erau a9ezari sihastre9ti, in locuri retrase, fa.cute din lemn, incat multe din ele au disparut in decursul vremii. De regula, erau inchinate ma.nastirilor mari, fund ctmoscute sub numele de 11metoace" sau 11metocuri".

Toate manastirile mari nou zidite erau inzestrate - ca ;>i cele din secolele anterioare - cu danii bogate (mo9ii, paduri, mun}i, vii, iazuri cu pe9te, prisaci), oferite mai ales de ctitori, dar 9i de domnii }arii sau de unii credincio9i, la care se adaugau diverse scutiri de dari sau vama, danii anuale de sare ori de alte prod.use, oferite tot de donmi. Numarul manastirilor J'nch inate a fost in continua cre9tere, fapt care a dus la nemul}umiri in rand ul clerului $i credincio9ilor romani, din cauza abuzurilor unora dintre egumenii greci trimi9i sale conduca.

21 6

Istoria Bisericii Ortodoxe Romane

Vom consemna aici cateva din numeroasele manastiri din Tara Romaneasca 9i Moldova construite in acest secol. Se in}elege ca pe l~nga acestea 9i-au continuat existenta 9i manastirile ridicate in secolele anterioare, carora li s-au fa.cut diferite renovari ori Ii s-au adaugat noi cladiri.

In Tara Romaneasca a trait acum unul din cei mai mari ctitori de laca9uri sfinte din trecutul poporului roman, domnitorul Matei Basarab (1632- 1654). Se cunosc aproape 40 de manastiri 9i biserici ridicate sau refacute de el din temelie, intre care: Amata in mun}ii Valcii, necropola sa 9i a so}iei, doanma Elina, Sadova (jud. Dolj), Mii.xineni (jud. Braila), distrusa in cursul primului razboi mondial, toate pe locul unor a9ezari mai vechi, Ci:ildi:intani (1637-1638), la nord de Bucure9ti, tma din cele mai monumentale laca9uri de inchinare ale tarii, Brebu (jud. Prahova), Strehaia (jud. Mehedin}i) 9i altele. A rezidit apoi manastirile Negru Vodi:i (Adormirea) din Campulung, Plumbuita 9i Sfinfii Apostoli din Bucure9ti, Brancoveni (jud. Olt), Ciimul (jud. Buzau), biserici ca Mitropolia din Tiirgovite, a terminat manastirea Slobozia (jud. Ialomita), inceputa de p ostelnicul Ienache 9.a. A zidit, d e asemenea, catedrala episcopalii din Buzii.u (1649) 9i a refacut-o pe cea din Riimnic, precum 9i cateva biserici de mir: Sf. Dumitru din Craiova (pe locul achrnlei catedrale mitropolitane), Sfinfii fmpiirafi din Targovi9te, Sf. Apostoli din Ploie9ti, Sf. Gheorghe din Pite9ti etc. A zidit 9i cateva biserici in afara hotarelor }arii: m anastirea Soveja (jud . Vrancea), Turnu Ro;:u (jud. Sibiu), Svitor 9i Vidin, in Bulgaria.

Dupa pilda domnitorului, ca}iva dintre dregatorii sai au ctitorit o seama de laca9uri de inchinare pe tot cuprinsul tarii. Astfel, so}ia sa Elina a ridicat biserica din Hereti, la sud de Bucure9ti $i a refacut manas tirea Sliitioarele din Ocnele Mari; fratele ei Udri9te Nasturel a ridicat biserica Tiirgului din Targovi9te. Dintre marii boieri conserrmam p e vornicul Preda Brancoveanu (btmicul viitorului donm Constantin), care a ridicat manastirea Dintr-un lemn (jud. Valcea) 9i a refacut pe cea din Gura Motrului (jud. Mehedin}i); Constantin Cantacuzino postelnicul 9i ginerele sau Pana Filipescu spatarul, care au refacut manastirile Miirgineni pe Valea Prahovei $i Bradu (jud. Buzau) $i au zidit din temelie biserica Adormirea din Filipe?li Tii.rg; logofatul Danciu Paraianu care a refacut manastirea Polovragi (jud. Gorj), slugerul Dumitru Fili9anu, ctitorul schitului Crasna (jud. Gorj) 9i altii.

. Frecventele schimbari de domni din a doua jumatate a secolului au dus la scaderea numarului de ctitorii voievodale. Urma~ml Jui Matei Basarab, Cons tantin $erban Basarab (1654-1658), a ctitorit biserica Sf. impifrafi Constantin i Elena din Bucure9ti, terminata de mma~ii sai, care in anul 1668

217

lvlircea Piicurariu

a devenit catedrala m:l.tropoiitana (din 1925 patriarhala); Grigorie Chica a zidit manastirile Sf. Treime din Cerne}i, Sf. loan din Foq;ani..

Dintre ctitoriile mar!lor dregatori din a doua jumatate a secolului, consenmam manastirile Jitianu de Ianga Craiova (de vistiernicii Ghinea Brata;;anu ;;i Udri;;te), Cornet pe Olt ;;i Biijeti (jud. Arge;;), de marele vornic Mare;; Bajescu, Aninoasa (jud. Arge;;), de Tudoran clucer~ (devenit monahul Teodosie) ;;i altele.

Cateva schituri ;;i biserici au fast ridicate de ierarhii tarii: bisericile din Grameti ;;i Rameti (jud. Valcea) de rnihopolitul $tefan, schiturile Trivale din Pite;;ti ;;i Tumu pe Valea Oltului de rnitropolitul Varlaam, schitul Cetatuia din Ramnicu Valcea de mitropolitul Teodosie, schitul Striharet din Slatina de episcopul Serafim al Ramnicului, schih1l Saracineti (jud. Valcea) de episcopul $tefan al Ramnicului etc. Alte schituri ;;i biserici de mir au fast ctitorite de negustori, calugari, preoti ;;i credincio;;i.

Spre sfar;;itul secolului al XVII-lea ;;i inceputul celui urmator con-. sernnim ctitoriile domnitorului Constantin Brancoveanu (1688-1714). Urmand

pilda inainta;;ilor sai, el a zidit din temelie ;;i a refacut numeroase laca;;uri de inchinare, atat in tara sa, cat ;;i in afara hotarelor ei. Inca inainte de a ajunge damn a zidit bisericile de la Potlogi (jud. Dambovita) ;;i Mogooaia, langa Bucure;;ti. lntre anii 1690-1697 s-a construit manastirea Hurezi sau Ho rczu (jud. Valcea), cea mai remarcabila realizare a artei brancovene;;ti ;;i eel mai vast ansamblu din arhitectura medievala din Tara Romaneasca, av3nd, pe 13.nga biserica principala, cu hramul Sf. Impara}i, cateva schituri, un paraclis ;;i o bolni}a. Inten}ionand sa devina necropola pentru familia sa ;;i Lm msenmat centru cultural, domnitorul-ctitor a fnzestrat-o cu numeroase donii: mo;;ii, vii, mori, odoare, scutiri de dari etc. Tot in Oltenia a ridicat biserici noi la manastirile mai vechi: Mamul ;;i Brancoveni. In Bucure;;ti a zidit trei biserici; pe locul altora mai vechi: Sf. loan eel Mare sau grecesc, Sf. Sava (ambele demolate in secolul XIX) ;;i Sf. Gheorghe Nau, o alta realizare rnaj ora a artei brancovene;;ti, sfin}ita la 29 iunie 1707 de patriarhul Hrisant al Ie rusalimului (aici au fast depuse ;;i osemin tele ctitorului in 1720). Impreuna cu unchiul sau, Mihai Cantacuzino spatarul, a ctitorit manastirea Adormirea din Ramnicu Sarat. In afara de aceste manastiri ;;i biserici ridicate din temelie de evlaviosul ctitor, a mai facut o searna de imbunata}iri ;;i refaceri la marile manastiri din secolele anterioare: Cozia, Ai;ge, Dealtt, Snagov, Bistrita, Strehaia, Sadova, Dintr-un lemn, Gura M otrului ;;i altele.

In afara hotarelor }arii sale, a ridicat o biserica la Ismail, una la Costantinopol (Sf. Nicolae din Galata), iar In Transilvania bisericile din 218

Istoria Bisericii Ortodoxe Romane

Fagara, Dena Sibiului, precum ;;i manastirea de la Sambata de Sus, in "Tara Fagara;;ului".

So}ia sa, doamna Maria, a ctitorit biserica numita Dintr-o zi din Bucure;;ti, o biserica noua la manastirea SU1patele (jud. Valcea), bolni}a de la Hurezi 9i a refacut manastirea Viforata de langa Targovi9te.

Dintre rudele lui Constantin Brancoveanu care au inal}at laca;;uri sfinte consemnam pe spatarul Mihai Cantacuzino, ctitorul manastirilor Adormirea din Ramnicu Sa.rat, Sinaia in Mun}ii Bucegi, Coltea din Bucure;;ti (cu ;;coala ;;i cu spital), Zlatari, tot in Bucure;;ti, ;;i al unor biserici de mir. lnva}atul Constantin Cantacuzino stolnicul a ridicat bisericile Stolnicul din Targo-vi9te ;;i Afumati de langa Bucure;;ti; spatarul Toma Cantacuzino manastirea Poiana (jud. Prahova) ;;i biserica din Filipetii de Tiirg (jud. Prahova); vornicul $erban Cantacuzino schitul Baseov sau Bascovele, (jud. Arge;;) ;;i a refacut vechea manastire Comana.

Al}i dregatori ai domnitorului au ridicat manastiri rnai pu}in insem-nate, precum 9i unele biserici de mir, iar mitropolitul Antim lvireanul a ctitorit manastirea cu hramul Toti Sfintii din Bucure;;ti, cunoscuta pana azi sub numele de Antim.

In Tara Romaneasca, ;;i-au continuat existenta a;;ezarile sihastre;;ti mai vechi din Mun}ii Buzaului, sau cele din apropierea schitului zis al lui Negru Yoda, intre Targovi;;te ;;i Campulung. Aici exista un loc numit pana azi Valea Chiliilor, in care a trait, intre al}ii, cuviosul Ioanichie schimonahul. In pe9terile din incinta actualei manastiri Turnu au trait, ca sihastrii, Daniil duhovnicul ;;i Misail, care au strans mai multi ucenici in jurul lor, ridicand o biserica din lenm, inlocuita de mih-opolitul V arlaam al Ungrovlahiei cu actuala biserica din zid. In apropiere, in Mun}ii Stani;;oarei, schimonahii Neofit ;;i Meletie au trait zeci de ani in pe;;teri care se vad ;;i azi. Intr-o pe;;tera din apropierea schitului Iezerul (jud. Valcea), a trait timp de 28 de ani schimonahul Antonie, care a ajutat apoi pe episcopul Ilarion de la Ramnic sa refaca acest schit. A fast canonizat in 1992 (praznuit la 23 noiembrie),

*

In Moldova, in prirnul deceniu al secolului al XVII-lea, ne re}ine aten}ia manastirea Dragomirna de langa Suceava, ctitoria mitropolitului Anastasie Crimea, una din cele mai impunatoare realizari arhitectonice din }ara. $tefan Yoda Tom;;a a ctitorit manastirea Solca (jud. Suceava) 9i biserica Alba (Domneasca) din Roman, iar Miron Yoda Barnovschi manastirile Barnova, langa Ia;;i, Buhalnita (jud. Neamt) ;;i biserica numita Barnovschi din Ia;;i. Se

219

lvf ircea Pifcurariu

2cl auga la acestea cateva ctitorii ale marilor dregatori, fie manastiri, fie biserici. Cel mai de seama ctitor din secolul al XVII-lea in Moldova a fost

domnitorul Vasile Lupu -(1634-1653). Spre deosebire de contemporanul sau Matei Basarab, el a zidit mai pu}in, dar mai fastuos $i mai trainic. Cea mai !nsenmata dintre ctitoriile sale $i una din realizarile majore ale artei romane9ti a fos t manastirea Sfinpii Trei Ierarhi din Iai (1635-1639), zugravita in anii . 1641-1642, in care au fost a9ezate moa9tele Cuvioasei Paraschiva (13 iunie 1641), daruite donmului de Patriarhia ecumenica, pentru ca platise toate cbtoriile acesteia. Aici au fost ingropa}i membrii familiei ctitorului, iar mai tarziu au fost depuse $i osemintele domnitorilor Dimitrie Cantemir (1935) f? i Alexandru loan Cuza (1947).

In afara de aceasta, Vasile Lupu a inceput refacerea manastirilor Golia din Ia9i $i Hlincea, in apropiere, a zidit o biserica-manastire in Cetatea Neamf (azi distrusa), precum $i cateva biserici de mir: Sf. Dumitru din Gala)i, Sf. 1lfa11asie i Clziril din Ia9i, Sf. Ioan Boteziitorul di11 Suceava (numita $i a Deizadelelor), Sf. Dumitru din Orhei, Sf. Nicolae din Chilia Noua, Domneascii. di.t Targu Neam), cele din $erbeti (jud. Neam}) $i Scdnteia (jud. Ia9i), a

rd~i cut cateva biserici mai vechi. In afara hotarelor }arii a rezidit biserica Stelea din Targovi9te, biserica Sf. Paraschiva din Lvov $i a ajutat la refacerea m 5nastirii Sf. Lavrii din Peloponez, in sudul Greciei.

Dupa exemplul sau, un frate, Gavriil hatmanul $i so}ia sa Liliana, au zid it biserica actuala a manastirii Agapia, iar un alt frate, Gheorghe pahar-n icul, a ctitorit manastirea Lipoviip, la.nga Vaslui.

In a doua jumatate a secolului, domnitorul Gheorghe $tefan (1653-1658) a ctitorit manastirea Cain, langa Targu Ocna, Gheorghe Duca Voda (1 668-1672 $i 1678-1683) manastirea Cetatuia de Ianga Ia9i precum $i o noua catedrala mitropolitani:i in Ia9i, cu hramul Intampinarea Domnului,

i~r Constantin Cantemir (1685----1693) manastirea Siliteni in pfu)ile Falciului, ~i a ispravit manastirea Mera (Mira) in Vrancea. Marii dregatori au ctitorit C'l te manastiri, care n-au avut vreo importanta deosebita: Bogdana langa T~ rgu Ocna de logofatul Solomon Barladeanu, Floreti 9i Bursuci, in par)ile falci ului de vornicul Gavriil Costachi, schitul Driiguani (jud. Bacau) de logofatul Miron Costin cronicarul etc. Altele au fost ctitorite de ierarhi, calugari sau preoti de inir.

$i-au continuat existen}a vechile a9ezari sihastre:;; ti de pe Valea Secului (Jn jurul actualelor manastiri Sihastria $i Secu), in care a trait, intre altii, Auastasie sihastru/.. In jurul Tazlaului au trait ca}iva ucenici ai Sfantului Cli iriac, retra9i in Magura Tazlaului, cu schituri sihastre9ti inca din secolul al

220

Istoria Bisericii Ortodoxe Romane

XIV-lea. 0 renumita sil1astrie era pe Muntele Ceahlau, alta in jurul Putnei, cu Lazar sihastrul, originar din Transilvania.

Ca 9i in secolele precedente, 9i in aceasta perioada o seama de calugfui s-au consacrat lmei vie}i duhovnice9ti superioare, continuand traditiile isihaste pe pamant romanesc. Evlavia populara i-a socotit ca 11sfin}i", curand dupa moarte. Mitropolitul Dosoftei al Moldovei, in lucrarea sa Viafa f}i petrecerea sfinfilor (Ia:;;i, 1682), consemna numele catorva sfinP, moldoveni, contemporani cu el: Partenie $i Rafail de la Agapia, Epifanie de la Voronet, Chiriac de la Tazlau (+ c. 1660), retras in muntele numit Magura Tazlaului, uncle a vie}uit impreuna cu alti sihastri vreo 50 de ani, Chiriac de la Bisericani, care a trait intr-o pe9tera din jurul manastirii vreo 60 de ani, unul din cei m ai mari asce}i din trecutul Bisericii romane9ti, putand fi pus alaturi de marii siha:;;tri din pustiurile Egiptului sau ale Iordanului. Toti au fost canonizati in 1992 A(praznuiti la 31 decembrie).

In acest secol avem :;;tiri $i despre viata Lmor calugari}e care au trait in padmile din Subcarpa}ii Moldovei. A:;;a au fost maicile Casiana, intemeietoarea unui schit pe valea paraului Buhalni)a, Sofia, cu un schit in muntii Ceah-laului, Melania, cu un alt schit, tot in Ceahlau, toate purtand numele lor. In jurul lor s-au adunat mai multe ucenite. Un caz aparte prezinta Cuvioasa Teodora de la Sihla, pe care evlavia populara o socotea sfanta, o adevarata Maria Egipteanca pe pamant romanesc. Fiica unui mic slujba9 donmesc, a fost casatorita, apoi s-a calugarit. A trait ca pustnica in Mun}ii Buzaului, apoi a stat singura timp de 30 de ani intr-o pe9tera din Muntii Sihla. Prin anii 1828--1834 moa9tele i-au fost luate din pe9tera in care traise :;;i duse in Lavra Pecerska din Kiev, unde sunt pastrate $i azi, sub numele de Cuvioasa Teodora din Carpa)i. A fost trecuta in randul sfin}ilor in 1992 $i praznuita in ziua de 7 august.

In ce prive9te viapa monahalii, ne putem face o imagine asupra ei din cerce tarea izvoarelor documentare pe care le avem. Dupa cums-a putut constata din cele de mai sus, numarul manastirilor ridicate din temelie sau refacute in acest secol a fost in continua cre9tere. Se in)elege ca $i numarul monahilor era destul de mare. Se calugareau nu numai credincio9i tarani, ci chiar preo}i de mir :;;i boieri, dupa ce ramaneau vaduvi, precum $i sotiile acestora. Ei daruiau manastirii o parte din averea lor, contribuind :;;i prin aceasta la cre:;;terea bazei ei materiale.

Uneori nmnfuul mare de calugari a umbrit prestigiul vie}ii monahale, fapt care a dus la convocarea unor soboare de ierarhi, egumeni $i mari dregatori, care sa ia masuri pentru reinviorarea viep.i duh ovnice9ti in manastiri, cum a fost soborul convocat de mitropolitul Anastasie Crimea al Moldovei, in toanma anului 1626.

221

Mircen Pacurariu

Ca $i ill secolele anterioaie, manastirile romane$ti erau devastate adcseori de invadatori strair1:i. De pilda, martastirile muntene au fost distruse

~i jefuite de osta9i unguri ill anui-1611 $i de turd in 1658, cele moldovene de cazaci in 1653 $i de polonezi ill 1686. Multi dintre calugarii manastirilor au fost uci$i sau luati in robie:

Inchinarile de manastiri Locurilor Sfinte din Rasarit au sporit ill mod neobi$nuit, spre paguba tarii, spre nemultumrrea clerului 9i a credincio$ilor romani. Abuzurile acute de egumenii $i calugarii din manastirile inchinate 1-au determinat pe Matei Basarab - impreuna cu ierarhii $i dregatorii lui -sa dea doua hrisoave, in 1639 $i 1&40 prin care stabilea ce manastiri din tara nu puteau fi illchinate sub nici o forma Locurilor Sfinte (erau marile manastiri din secolele trecute, inclusiv ctitoriile sale), hotarare aprobata $i de Pi1triarhia ecumenica. Cu toate acestea, in a doua jumatate a secolului s-au fa cut noi inchinari.

In pofida acestor conditii, in cele mai multe manastiri s-a desfa$urat o sustinuta activitate culturala. Tiparnitele create acwn au fost instalate ill incin ta m anastirilor: Campulung, Govora, Dealu Trei Ierarhi, Cetatuia, Sn: gov, Antim. Cei mai de seama tipografi din acest secol s-au recrutat din rand ul ca.J.ugarilor: Meletie Macedoneanul de la Govora, Mitrofan de la Biscricani, ajuns episcop la Hu$i $i Buzau, Antim Ivireanul, care au format apoi nurnero$i ucenici. De regula, egumenii cu invatatura erau promova}i \'n scaunele episcopale sau mitropolitane.

Totu$i, mul}i calugari carturari $i-au dus traiul, potrivit pravilei l il iugare9ti, intre zidurile manastirilor, cum au fost: Mihail Moxa, Meletie i~Iricedoneanul, $tefan din Ohrida, Silvestru, traducatorul Noului Testament de la Alba Iulia, sau Mardarie Co