Elena Nicolaeva111 METAFORE pentru psihologia copiluluiIstorii, mituri, povești, anecdote

CUPRINS36. Metafora ”Trei zile la grădiniță, trei săptămâni în concediu medical”37. Metafora ”Misterele geneticii: de ce într-o familie copii sunt diferiți?”38. Metafora ”Călcâiul lui Ahile”39 Metafora ”Fumatul şi sănătatea copilului”40. Metafora ”Viaţa dedicată copiilor”41. Metafora ”Fiind om înseamnă să fii un luptător” 42. Metafora ”Parabola Zen despre două linii”43. Metafora ”Parabola Zen despre profesor și sărac”44. Metafora ”Cel mai nefericit este acel care nu poate să suporte adversitatea”45. Metafora ”Suge laptele mamei” 46. Metafora ”Eu voi scăpa de leșin”47. Metafora “Cremenele și oțelul”48. Metafora “Biciuiește marea”49. Metafora “Rățușca urâtă”50. Metafora ”Geniu – este răbdarea”51. Metafora ”Cât nu vei căuta, în afară de sine nu vei găsi nimic”___________64. Metafora ”Plâng pentru mama, nu pentru tine”65. Metafora ”Sarcasmul în educație și urmările lui”66. Metafora ”Voi parcă mă verificați pe mine!”67. Metafora ”Tată, da cine este părintele meu – tu sau tovarășul Stalin?”68. Metafora ”Realizarea sensului morții”69. Metafora ”Înjurătură din gura copilului”70. Metafora ”Întâlnirea cu frumosul”71. Metafora ”Furtul”72. Metafora ”Ordinea în odaie”73. Metafora ”Ce-i învață părinții pe copii când îi pedepsesc?”74. Metafora ”Copiii spun minciuni părinţilor”75. Metafora ”Nu minţiţi”76. Metafora ”Invidia”77. Metafora ”Dragostea unei mame ca un catalizator pentru creativitatea copilului”78. Metafora ”Timiditatea”79. Metafora ”Copil fără probleme” 80. Metafora ”Voi crește, mă voi căsători, voi divorţa şi voi trăi fericit”81. Metafora ”Berzele, copiii şi căţeii”82. Metafora ”Atingerea organelor genitale”83. Metafora ”Ar fi rămas tatăl meu în viaţă, el ar fi atârnat pe mine toate greutăţile şi m-ar strivi”84. Metafora ”Etica ca un test de divinitate”

1

85. Metafora ”Nu este nimic mai devastator pentru o experienţă imediată de cunoaştere”86. Metafora ”Pitagora şi copiii” 87. Metafora ”Eu am avut încredere în bărbaţi – şi m-am înşelat, nu am încredere în femei – şi am dreptate”88. Metafora ”Eu am dreptul să privesc TV”89. Metafora ”Sentimentul de vinovăţie şi pedeapsă”90. Metafora ”Copilul în calitate de martor”91. Metafora ”Copil stângaci”92. Metafora ”Tinderea spre perfecţiune”93. Metafora ”A fost biciuit – şi o crescut om”94. Metafora ”Moneda pentru a învinge”95. Metafora ”Experiment turc”96. Metafora ”E greu de spus dacă vioara a devenit instrumentul meu de bună voie sau din cauza părinţilor, sau poate este un dar de sus”97. Metafora ”Cititul şi înţelesul”98. Metafora ”Oare muzicant poate deveni doar o persoană traumată”99. Metafora ”Sfatul tatălui: ”Ca să învingi, trebuie să fii de zece ori mai pregătit, decât alţii”100. Metafora ”Trebuie de băut cu copilul, ca să îl înveţi să bea corect şi să nu se îmbete?” 101. Metafora ”Copiii de azi nu citesc”102. Metafora ”Dacă doriţi, ca copilul dumneavoastră să facă ceva cu multă pasiune, atunci ocupaţi-vă personal de aceasta”.103. Metafora ”Pelerinii”104. Metafora ”Şi de ce au nevoie de ea?”105. Metafora ”Eu nici o dată nu am pedepsit copilul meu”106. Metafora ”Anton Pavlovici Cehov odată a observat…”107. Metafora ”Copilul şi creativitatea”108. Metafora ”Prometeu înlănţuit”109. Metafora ”De-a v-aţi ascunselea”110. Metafora ”Corectează desenul copilului”_________________________________

2

36. Metafora ”Trei zile la grădiniță, trei săptămâni în concediu medical”Aceasta este o statistică tipic pentru copii, care abia a început să frecventeze grădinița.Mama, care a apelat la psiholog, i-a fost teamă o lungă perioadă de timp pentru a trimite copilul la grădiniță. Povestirile prietenelor şi bunicii au avut acelaşi gând: până a merge la grădiniță era copil sănătos. După ce a început să frecventeze: trei zile la grădiniță - trei săptămâni acasă în concediu medical. Dar ținând cont circumstanțele vieții a fost nevoită să-şi de-a copilul la grădiniță. În ciuda faptului că copilul avea aproximativ trei ani, s-a întâmplat exact aşa cum ziceau prietenele sale. Mama a decis, că frecventarea grădiniței duce la îmbolnăvirea copilului. Morala: Este adevărat, că copii care frecventează grădinița se îmbolnăvesc mai des decât cei de acasă, dar în acest caz nu întotdeauna poartă vina grădinița.Comentariu: fiecare copil posedă anumite bacterii, care le ia din familie, la fel ca zâmbetul şi cuvintele. Uneori oamenii se îmbolnăvesc atunci când sistemul imunitar este slăbit, iar activitatea lor în deosebi la copii depinde de starea emoțională. Este suficient ca copilul să plângă şi imunitatea imediat slăbeşte, iar ca rezultat nici ”Actimeli” nici un alt produs reclamat la televizor nu-i va fi de folos. Vom analiza situația de la grădiniță din punctul de vedere al mamei. Doi sau trei ani nu a lăsat copilul fără supraveghere, acum doreşte din nou să se afle în preajma prietenilor, să comunice cu colegii, să uite de bucătărie, să se dedice pe plan profesional. Visează ca copilul să meargă la grădiniță, iar ea v-a avea timp liber pentru viața personală. Ea se pregăteşte pentru: să aleagă o creşă bună, o rochie frumoasă şi gândurile ei zboară ca de obicei la îngrijirea copilului.Copilul simte aceste schimbări, dar spre deosebire de ea, el nu se bucură. Toate cuvintele pe care mama i le spune despre creşă şi lucru pentru el nu au nici un sens, deoarece experiența lui este prea limitată şi începe să devină nervos.Iată că a venit ziua X şi mama a adus copilul la grădiniță, unde mulți copii deja s-au adaptat. Dar copilul ei care până acum se juca cu alți copii când ieşeau la plimbare, s-a agățat de mama sa, a început să plângă şi nu a dorit să comunice cu nimeni, iar ca rezultat educatoarea i-a copilul plângând deoarece mama sa întârzia la serviciu. Toată ziua ea s-a ocupat cu problemele sale, iar seara când a luat copilul, ajungând acasă a înțeles că nu va fi o comunicare încântătoare: toate treburile casnice care în trecut le făcea timp de o zi acum trebuie să le reuşească în câteva ore. Rularea între o maşină de spălat, frigider şi aragaz, ea are doar timp pentru a face cina, spală copilul şi îl culcă. Asta nu e tot, trebuie să fie împreună cu soțul, să pregătească hainele la toți pentru ziua de mâine, etc. Peste 2-3 zile cu un aşa un ritm de viață, copilul se trezeşte cu temperatură, mama este nevoită să rămână acasă să se dedice în totalitate copilului, întru cât în aceste câteva zile toți au obosit.Cum se simte în această zi copilul, nu se pronunță, nu este conştient, ci doar simte? Deodată cuvintele neînțelese a mamei prind brusc viață, se transformă în coşmar: viața lui de zi cu zi se prăbuşeşte, el nimereşte din nou într-un nou anturaj cu o nouă lume cât şi copii necunoscuţi. Copiii au o rigiditate uimitoare (de exemplu, lipsa de flexibilitate): ei cu greu se adaptează la noile împrejurări. Despre aceasta copilul aude mai des, toate acestea încep să-i placă cu cât mai mult se obişnuieşte cu acest lucru (regula psihologică: ne place şi credem că este frumos şi atractiv cu ceea ce suntem obișnuiți). Din cauza acestor particularități ale copiilor, medicii recomandă ca aceste inovații să fie introduse în familie treptat.Rigiditatea – nu este unicul motiv al stresului. Deseori părinții uită să-şi anunțe copii că vor veni seara să îi i-a de la creşă. Pentru ei acest lucru este evident şi nu consideră să le aducă la

3

cunoştință, dar copii nu-şi dau seamă încât au creierul mai slab dezvoltat şi se gândesc că vor rămâne la creşă pentru totdeauna. Şi ținând cont că drumul spre casă nu-l cunosc, copilul îşi imaginează nişte lucruri groaznice după care suferă foarte mult.Stresul duce la scăderea sistemului imunitar. În orice grup cu copii există viruşi, fiecare purtător are o stare stabilă, dar la alții acest virus se manifestă în alt mod. Pentru ca acesta să se dezvolte pe deplin sunt suficiente doar câteva zile. O astfel de perioadă scurtă este determinată şi de condițiile de acasă: mama este nervoasă, nu-i atrage atenție copilului şi nu se ocupă de el, într-un final acesta se îmbolnăveşte. Este mai greu primele câteva zile când persistă temperatura şi alte semne de boală, apoi 2-3 săptămâni până la însănătoşire poate să se bucure de părinți şi persoanele apropiate cu care este obişnuit. Şi atunci la copil se trezeşte instinctul naturii, datorită căruia omenirea se adaptează vieţii pe pământ, la nivel inconştient copilul înțelege faptul că este suficient de a plânge o zi două pentru aşi asigura că se va întoarce acasă. El se învaţă de a-şi schimba starea sistemului imunitar schimbându-și starea emoţională. Cei mai învăţaţi copii fac acest lucru regulat şi de lungă durată, dar mamele şi medicii neexperimentați fac ca copii să se îmbolnăvească des dintre care fac partea majoritatea copiilor alergici, dat fiind faptul că alergia – este creşterea activităţii sistemului imunitar. Nu este cazul de învinovăţit copii, cărora li se transmite ereditar de la părinţi unele lucruri, medicii exercitându-și atribuţiile funcţionale văd în tot boala chiar şi la creşă. Trebuie de atras atenţie asupra acestui lucru pentru a face părinţii de a ieşi din acest cerc vicios.Primul lucru care trebuie de făcut este următorul: copii trebuie pregătiţi din timp pentru grădiniţă. V-a fi cel mai bine dacă vor fi adaptaţi către aceasta cu o lună înainte. Cu toate aceste prima zi la grădiniţă mama v-a sta cu copilul până când acesta se v-a face cunoscut cu ceilalţi copii. Ea poate sta oriunde în sală ca copilul să o vadă în caz de necesitate, iar totodată arată că nu pleacă şi nu-l v-a lăsa singur. Când v-a vedea că copilul a obosit deja, ea îl v-a lua şi vor pleca acasă. În aşa caz îi v-a permite copilului să se adapteze la o nouă lume, iar totodată v-a afla dacă copilului se simte bine în acest anturaj sau v-a trebuie să caute altă creşă. Peste câteva zile (în momente diferite, pentru diferite familii aceasta depinde de starea copilului ) mama îl v-a anunţa că pleacă pentru cinci minute. Este foarte important, pentru ca ea să se întoarcă peste timpul promis.Dacă în grupă există un ceas, este necesar de ai arăta copilului peste cât timp se va întoarce, poate să-i lase propriul ceas, aici nu este cel mai important ceasul, important este să revină în timpul stabilit. În aşa cazuri se poate şi în prealabil să-i lămureşti întreaga secvență de acțiuni, pentru ca copilul să fie sigur că se v-a întoarce înapoi acasă cu mama sa. Poate să-i de-a o jucărie, se zice că în lipsa părinților ia îi poate înlocui. Dacă copilului îşi v-a aminti de mama şi îi v-a simți lipsa, el v-a scoate jucăria din buzunar, v-a începe să vorbească cu ia. Acest lucru mama l-a sigur va afla, dar nu v-a fi cazul să se întoarcă imediat, ea se v-a întoarce îndată ce v-a avea posibilitate.Înainte ca copilul să înceapă a frecventa grădinița, este necesar să-l anunțați că v-a merge în fiecare zi la grădiniță și ce v-or face ceilalți membri ai familiei în acest timp, mama v-a merge la serviciu să muncească pentru a aduce bani în familie şi v-a mai face şi alte multe lucru utile pentru familie. Dacă copilul din copilărie v-a fi educat în aşa mod, că serviciul este unicul mod de a face bani, atunci este imposibil de a crea o imagine pozitivă a acestui tip de activitate. Cu toate acestea copilul se v-a distinge o perioadă îndelungată faţă de părinţi, deoarece nu v-a putea primi bani.

4

Copilul înţelege că la serviciu se merge pentru a face un lucru util de care el are nevoie şi înţelege frecventarea grădiniței ca o contribuţie la bunăstarea familiei şi a societăţii. Prin urmare se va povesti ce v-a face tata la locul de muncă. Este important să vorbim copilului despre sarcina cea mai importantă în viaţa sa la grădiniţă – să înveţe şi să crească pentru a deveni cineva în viaţă ca şi părinţii săi. Conştientizarea importanţei aflării sale la grădiniţă, (unde îndeplinește o anumită misiune și nu este lăsat ca un lucru inutil la păstrare) aceasta v-a contribui la confortul emoțional al copilului. Părinţii trebuie să se gândească la comportamentul propriu după întoarcerea copilului de la grădiniţă. Este binevenit ca să-i arate acele sentimente, care i-au lipsit la grădiniță. Este necesar să repartizați timpul în așa mod, că după ce luați copilul de la grădiniță părinții să fie cu micuțul și să-i arate cât de important este el pentru apropiații săi și cât de mult i-au simțit lipsa. Comportamentul părinților când copilul este bolnav de asemenea trebuie să fie unul diferit. Chiar și întru îndeplinirea tuturor recomandărilor pentru a preveni boala, copii pot să se îmbolnăvească deoarece numărul noilor născuți cu imunitatea slabă este în creștere. Pentru a nu se forma o reacție patologică în timpul îmbolnăvirii, este necesar ca comportamentul față de copil să fie unul deosebit. Asta înseamnă că atenția care i se acordă ar trebui să fie numai mult cât îi v-a fi necesar pentru ameliorarea stării de sănătate pentru a nu crea senzația de profit din urma bolii. Ca urmare, condițiile trebuie create în așa fel încât bolnavul să se plictisească, iar când se v-a începe a însănătoși la el vor începe a apărea imediat responsabilități. Cu toate acestea el trebuie o perioadă să se ocupe de sine însuși, fiind fapt că părinții de asemnea au anumite responsabilități.Arealul de aplicare a metaforei: lucru individual și în grup a viitorilor părinți, părinților tineri, educatorilor de la grădiniță.

37. Metafora ”Misterele geneticii: de ce într-o familie copii sunt diferiți?”O întrebare tipică cu care vine mama la o consultație la psiholog:”Doi copii. Unul dintre ei are un comportament de aur, dar celălalt...” Acest subiect este cel mai discutat atunci când mamele se adună pe terenul de joacă cu copii, unde încep a povesti despre modul când unul dintre copii nu doarme nopțile, iar celălalt nu creează incomodități. Aceste discuții se termină cu caracterizarea fiecărui copil în parte de către mama sa.Morala: Nimic nu e atât de simplu. Și dacă realitatea nu corespunde cu genetica, este necesar de atras atenție cum realitatea influențează asupra geneticii. Comentariu: într-adevăr într-o familie copii trebuie să aibă asemănare unii cu alții, dacă factorii suplimentari nu vor influența asupra predispoziției geneticii inerente în copil. Noi nu vom analiza patologia, care distruge posibilitățile genetice.Dar ce influențează atunci când într-o familie copiii nu se aseamănă între ei? O pricină poate fi gelozia, concurența, lupta pentru ca părinții să le atragă atenția, etc. Atunci când în familie apare primul copil, mama este într-o stare de anxietate, odată cu această stare a mamei de neliniște și încordare apare și la copil această neliniște, respectiv el deseori se trezește cerându-i comunicare în orice moment.Comunicarea cu al doilea copil la majoritatea mamelor este mai simplă, având deja experiența de a rezolva multe probleme care se creează. Într-o bună zi între doi copii apare concurență pentru atenția mamei. Aceasta nu este o luptă pentru dragoste (instinctul de supraviețuire care s-a format la copil nu depinde de dragoste care în exces poate dăuna copilului, dar se luptă pentru atenție și îngrijire. Anume pentru atenție se luptă copii așa cum fac puii în cuib, în care puiul mai

5

puternic împinge din cuib pe cei mai slabi. Aceasta nu înseamnă că copii nu se iubesc sau sânt răi, în ei lucrează instinctul de supraviețuire care depinde nemijlocit de atenția mamei.Fiecare copil în dependență de ordinea în care s-a născut, crește în atmosfera diferită. Copilul mare a fost odată singur, și el cunoaște ce înseamnă aceasta. Dar copilul mai mic nu a fost niciodată unic de aceea strategiile cu care se luptă pentru atenție sânt diferite. Deoarece copilul mai mare poate câte ceva, este mare probabilitatea că el v-a atrage atenția mamei asupra sa dacă v-a face ceva din ce în ce mai bine. Anume din această cauză copilul mai mare învață mai bine și respectiv mai apoi are rezultate mari.Copiii mai mici nu pot face ceea ce face copilul mai mare, de aceea ei atrag atenția mamei prin comportament rău sau prin slăbiciune, sau îl provoacă pe copilul mai mare la agresiune pentru a primi susținere.Anume din această cauză în multe familii, copiii mai mari ajung la rezultate mari, iar cei mici acomodându-se că responsabilitatea pentru ei o poartă altcineva, atunci când devin maturi nu se strădui sa devină responsabili. Anume la copii mai mici mai des se întâlnesc adicții (dependența de fumat, alcoolism). În cazul că copii pleacă devreme din familie, devin maturi, ei încep sa semene din ce în ce mai mult, deoarece anume factorul principal al diferenței de comportament, atenția părinților dispare. Pentru ca copii să semene cât mai mult unul cu celălalt şi să nu depindă de atenţia părinţilor, nu este suficient ca zi de zi să fii cu ei, dar trebuie să planifici seara în aşa fel încât cu fiecare dintre ei să fie în comunicare şi în aşa mod când apar conflicte între ei nu trebuie să-l pedepseşti doar pe cel mai mare, ci pe ambii pentru ca să se înveţe a aplana conflictele între ei şi să nu se folosească de moment de atenţia mamei.Arealul de aplicare a metaforei: consilierea familiilor cu mulţi copii, educatori, învățătorii claselor primare.

38. Metafora ”Călcâiul lui Ahile”Numele acestui celebru erou în limba latină se traduce ca Ahile (limba greacă - Ahill), încă de la naşterea sa, Zeiţa Tetis îi ştia destinul. Ştie că fiul ei va deveni un mare luptător, dar şi Moira (Zeiţa sorţii neînduplecate) i-a hărăzit să-şi piardă viaţa sub zidurile Troiei. Pentru al feri de cruda soartă, zeiţa îşi unge pruncul cu ambrozie, pentru a-l face nemuritor. Îl vâră în flăcări pentru a-l căli. Merge în infern şi-l scaldă în celebrul râu Stix, pentru ca nici o armă să nu-i poată răni trupul. Atât doar că micuţul Ahile a fost ţinut de călcâiul stâng când a fost scufundat în râu, şi acest loc a rămas necălit. sfârșitul eroului survine, după cum fusese prevestit, în timpul asediului Ilionului. Paris, fiul regelui Priam, îl ţinteşte pe Ahile cu săgeata fatală unde moare pe câmpul de luptă.Morala: nici o metodă de educare, nu-l v-a putea apăra pe copil de probleme din viitor, indiferent dacă părinţii sunt profesori sau pedagogi.Comentariu: fiecare părinte doreşte ca copilul său să fie fericit. Şi atunci pe parcursul procesului de educare încearcă să-l apere de acele probleme care sunt întâlnite la maturi. Dar se pare că în aceste momente nu se i-au în considerație toate nuanţele care ar putea fi cruciale în astfel de situaţii. De aceea problema educării nu constă în aceea de a apăra copilul de la probleme din viitor, dar de a-l învăţa să depăşească toate dificultăţile cu perspicacitate.Arealul de aplicare a metaforei: lucru individual şi în grup cu părinţii care au copii cu vârste diferite, convorbiri cu educatorii şi învăţătorii claselor primare.

6

39 Metafora ”Fumatul şi sănătatea copilului”Odată o femeie a povestit la o consultaţie la psiholog că mama sa a fumat toată viaţa. Ea nu a întrerupt fumatul nici când a fost însărcinată. Această mama a născut trei copii. La primul copil (adică la acea femeie care povestea această istorie), din copilărie avea tensiunea ridicată, care mai târziu s-a transformat în hipertensiune arterială şi permanent avea dureri de cap. Băiatul mijlociu când a crescut a avut un atac de cord timpuriu, iar sora mai mică a avut o boală întâlnită foarte rar la vasele sangvine.Morala: fumatul părinţilor nu trece neobservat fără lăsa urme în viaţa copiilor, chiar dacă ei încearcă să fumeze pe ascuns. Ultimele cercetări au arătat că fumatul mamei nu atacă atât sănătate copilului ei cât a viitorilor nepoţi. Comentariu: fumatul pentru tineret, bătrâni, femei şi bărbați este comportamentul tipic a timpurilor noastre. Cel mai uimitor lucru este că în ţara noastră acest stil este atât de răspândit, încât în Europa şi USA tind spre a dezice de el. Această schimbare a politicii în vest este legată de cercetările efectuate, care au dovedit că fumatul în cea mai mare măsură afectează nu starea copiilor, dar a nepoţilor. Faptul este că nicotina este foarte asemănătoare cu o substanţă care în organism răspunde de vasoconstricţie. La cei mai fumători peste o perioadă de timp se dezvoltă rezistenţa la această substanţă. În pofida tuturor într-o măsură oarecare au de suferit şi copii, dar nepoţii prin urmare suferă în mare măsură de sistemul lor vascular.Arealul de aplicare a metaforei: consultaţie individuală cu viitorii părinţi, tinerii părinţi, traininguri cu adolescenţii.

40. Metafora ”Viaţa dedicată copiilor”O femeie în vârstă de 35 ani, s-a adresat la o consultaţie la psiholog. Ea locuiește cu familia sa întru-un apartament separat. În realitatea majoritatea timpului îl petrece la mama sa, unde crește fiul ei de șapte ani. Aflarea copilului la bunică denotă faptul că lui îi este mai bine, deoarece bunica toată ziua este acasă și poate avea grijă de el. Copilului și școala i-a fost aleasă în așa fel încât să fie mai aproape de casa bunicii decât de casa părintească. Bunica mereu o învinuiește pe fiică că nu se dedică întreaga viață copilului, dar își face interesele sale.Morala: dacă mama își va dedica toată viața copilului, el niciodată nu se va dezlipi de ea și nu se va învăța să fie independent.Comentariu: femeia care caută ajutor, nu are o viață independentă. Nici ea și nici soțul nu i-au vreo decizie, în toate situațiile responsabilă este bunica. Cândva când ea a fost mama (în tinerețe) s-a dedicat totalmente fiicei. După divorț ea nu s-a recăsătorit, deoarece toată viața sa a dedicat-o fiicei sale pentru a o educa. Dar când fiica a crescut, mama a simțit că ea nu are totul necesar și făcea totul pentru fiică, toate pârghiile de control se afla în mâinile sale. Dacă fiica va face același lucru, mai târziu ea de asemenea nu v-a renunța la fiul său, dar asta v-a duce la ruinarea vieții lui.Orice mamă începând cu nașterea unui copil trebuie să înțeleagă, că copilul se va afla cu ea temporar. El vrea ca problemele din viața sa să le rezolve de sine stătător și să-și construiască viața în conformitate cu propriile sale probleme. Acum în mass-media noastră este prea multă informație care corespunde cu ceea ce a fost în țările europene și Statele Unite la începutul secolului – atunci când atribuțiile mamei constau doar în aceea de a avea grijă de copii. Acum în

7

Statele Unite există o programă specială de reabilitare a femeilor, la care copii au împlinit majoratul, au finisat școala și pleacă pentru a-și construi propria viață. Astfel de femei se duc să lucreze la diferite proiecte de caritate, deoarece această persoană 20 de ani nu s-a implicat în serviciu și pe parcursul anilor a pierdut competențele dobândite în tinerețe, este puțin probabil să aibă dorința de a învăța din nou pentru a obține o specialitate corespunzătoare necesității societății. Noi nu avea așa oportunități, și prin urmare de aceea mamele se agață de copii care i-au crescut, împiedicându-i să-și construiască propriul lor destin. Dezvoltarea de sinestătător a intereselor, care nu sunt legate de copil va permite femeii să se realizeze. Dezvoltarea intereselor personale care nu sunt legate de copil, va permite femeii sa se realizeze atunci când copilul va deveni matur.Arealul de aplicare a metaforei: terapie de familie, consultație individuală pentru familiile tinere, viitoarelor mame.

41. Metafora ”Fiind om înseamnă să fii un luptător” Această frază este împrumutată din lucrările lui Johann Wolfgang von Goethe «West-Eastern Divan» [33].Morala: viaţa activă întotdeauna implică depăşirea dificultăţilor. Comentariu: sarcina părinților - nu faceți ca copilul să aibă copilărie (cine știe care este sensul acestei propoziții?) dar învață-l să depășească dificultățile și să-și atingă scopurile. Părinții nu sunt nemuritori. Putem să ni-l amintim pe Oblomov Goncearov și tot ce este legat de termenul oblomovism: incapacitatea de a acționa și lipsa de dorință de a pune în aplicare planul.Arealul de aplicare a metaforei: lucrul în grup cu adolescenții.

42. Metafora ”Parabola Zen despre două linii”Odată la învățătorul Zen a venit un elev și l-a întrebat ce să facă pentru a deveni cel mai bun dintre elevi. Profesorul a desenat cu un băț pe nisip două linii și l-a întrebat pe elev: ce trebuie să faci că o linie dintre ele să devină mai lungă?. Elevul început a scurta una din linii, să o împartă și prin diferite metode să o micșoreze. Profesorul calm s-a uitat la acești pașii, iar mai apoi alături de restul liniei a obținut-o pe cea mai mare.Morala: pentru a depăși pe cineva nu ar trebui să faci ceva, care l-ar face mai rău pe om. Eforturile trebuie direcționate spre sine, pentru a deveni mai bun ca urmare a meritelor tale, dar nu din deficiențele altora.Comentariu: în procesul de învățământ copilul nu trebuie să fie comparat cu alți copii. O comparație eficientă poate fi să-l comparați pe el însuși cât de bun a fost astăzi în comparație cu ziua de ieri. Arealul de aplicare a metaforei: lucrul în grup cu adolescenții, lucru în grup și individual cu părinții, cu educatorii de la grădiniță, cu învățătorii claselor primare.

43. Metafora ”Parabola Zen despre profesor și sărac”Întru-un sat trăia un om foarte sărac. El avea mulți copii, și vecinilor le era greu să se uite la suferința acestei familii. Într-o bună zi elevii au plecat la profesor și l-au întrebat de ce el nu ajută săracii. Profesorul nu a zis nimic, dar elevii au insistat. Atunci profesorul le-a zis elevilor să-l cheme pe sărac la întâlnire. Întâlnirea a fost stabilită la mijlocul podului de pe râu. Săracul s-a dus și s-a întâlnit cu profesorul, la care acesta la întrebat: nu ai văzut ceva anume când ai mers pe

8

pod?. Acesta i-a răspuns că primul lucru s-a uitat la cer după care a mers dar nu s-a uitat în jos. Profesorul apoi s-a apropiat de elevi și a arătat spre sacul care stătea la începutul podul, acolo era aur dar bietul om nu a vrut să-l vadă.Morala: ajutorul trebuie oferit celor oameni care sunt gată să-l primească.Comentariu: cuvintele psihologului vor fi eficiente, dacă părinții sunt dispuși să accepte ajutor. Dacă ei se vor opune psihologului, cel mai rău le v-a fi propriilor copiilor, care nu sunt responsabili pentru comportamentul părinților.Arealul de aplicare a metaforei: în astfel de situații (impas) când părinții sunt direcționați spre psihologul de la școală și ei refuză să coopereze.

44. Metafora ”Cel mai nefericit este acel care nu poate să suporte adversitatea”Conform legendei această frază a fost rostită de filosoful grec Biant (acela care a mai zic că tot ce e al său poartă cu sine) [33].Morala: depășirea obstacolelor aduce omului satisfacție. În plus, cu cât mai greu a fost un obstacol, cu atât mai mare este victoria. Cel care nu va învinge obstacolele niciodată nu va cunoaște gustul victoriei.Comentarii: unul dintre cei mai vestiți cercetători în psihologia socială s-a consacrat analizei senzației de satisfacție a vieții omului, care odată a câștigat o sumă de bani foarte mare(nu mai puțin de un milion). A demonstrat, că senzația de fericire era mai presus decât la un om obișnuit[21]. Asta se lămurește prin faptul că acei care au câștigat măcar odată o sumă mare de bani, în fiecare zi compară sentimentele lor cu senzațiile, trăite în acea zi când a câștigat. Având în vedere că diferenţa în intensitate este extrem de mare, şi există un sentiment de colorarea negativă a vieţii obişnuite. Aceste senzații creează impresia că viața este grea. Omul care poate depăși dificultățile, apreciază viața cu obiceiurile și bucuriile sale. Tocmai de aceea aceste senzații el le percepe ca fericire.Arealul de aplicare a metaforei: lucrul în grup cu adolescenții, profesorii și educatorii.

45. Metafora ”Suge laptele mamei” Aceasta este traducerea în limba rusă preluată din latină: Cum lacte nutricis suxisse.Prima data a fost pronunțată de către Cicerone [40]. Mai târziu această expresie a utilizat-o Sf. Augustin în confesiunea autobiografică [1]. Morala: mulți oameni dobândesc comportamente deosebite prin contact timpuriu cu cel mai apropiat cerc de oameni. Comentariu: acum este dovedit faptul, că multe aptitudinii care anterior au fost considerate ca fiind congenitale, se dovedesc a fi acumulate prin învățarea timpurie [23]. În plus, comunicarea cu mama în timpul alăptării, determină de asemenea un moment important în viața omului: acceptarea sau respingerea acestei lumi. Se poate imagina niște mame tinere cu un comportament diferit în timpul alăptării. Într-un caz copilul a început să plângă, mama la luat în brațe și l-a strâns la piept. Copilul a simțit căldura și mirosul specific al mamei, bătăile inimii și momentan sa calmat.Peste o perioadă de timp copilul simte, intuitiv înțelege că cu această lume se poate de negociat. Trebuie să trimiți un anumit semnal, și vei primi un răspuns exact. În alt caz, copilul plânge, nimeni nu se apropie și la el apare senzația de neîncredere în lume la cel mai profund nivel, că toate se pot obține prin metode severe. Al treilea caz, copilul este alimentat regular, dar nimeni

9

nu răspunde la zâmbetul sau la plânsul său. Atunci, la nivel cel mai adânc și la el apare neîncrederea, dar el va combina lipsa de expresie emoțională adecvată și incapacitatea de a înțelege emoțiile altor oameni. În consecință comportamentul mamelor mai timpuriu este foarte important în dezvoltarea copilului. De exemplu, este arătat, că după naștere depresia la mame (când ea este pregătită să aibă grijă de copil, dar nu-și poate exprima sentimentele ca răspuns la retrăirile ei emoționale), duce la scăderea intelectuală a băiatului. Fetele sunt mai rezistente în relațiile insuficient de apropiate cu mama. Arealul de aplicare a metaforei: consultare individuală cu viitorii și tinerii părinți, discuții referitor la perioadele critice cu caracter psihologic ale copilului.

46. Metafora ”Eu voi scăpa de leșin”Carl Jung ne descrie în una din amintirile sale o întâmplare din copilăria sa: o dată ieșind din școală a fost dat jos de unul din colegii săi. El a leșinat pentru câteva momente, și după acea întâmplare de fiecare dată când se pornea la școală sau se așeza să învețe își pierdea din nou cunoștința. Părinții l-au luat din gimnaziu și au încercat să-l trateze. Această perioada pentru el era plăcută, deoarece el putea face ceea ce vroia, se juca se primbla. Dar într-o zi el a auzit discuția tatălui său cu vecinul, care a întrebat cum se mai simte feciorul, iar acesta i-a răspuns ca nu mai știe ce să facă, deoarece a cheltuit toate economiile cu medicii, iar acum nu își poate închipui ce va fi cu fiul daca el nu va putea să își câștige singur pentru existența.Atunci băiatul a înțeles, că viitorul său depinde numai de el și de capacitatea sa de a lucra. El a mers în camera sa a deschis cartea de gramatică latina și a început a citi, peste zece minute a pierdut cunoștința. După ce și-a revenit el s-a obligat să lucreze, aceasta s-a repetat încă de două ori iar mai apoi au încetat definitiv. El a înțeles ce înseamnă nevroza, și a conștientizat că motivul bolii era chiar el, atunci când conecta școala cu această stare a sa.Morala: foarte frecvent copilul inconștient poate crea schimbări somatice, dacă lui nu-i este pe plac o anumită situație. Și aceste schimbări somatice au loc de fiecare dată când el este în o situație neplăcută.Comentariu: particularitatea creierului copilului, este aceea că starea sa emoțională poate influența starea sănătății sale. Anume din această cauză copii se îmbolnăvesc lunea în luna septembrie, în primele zile după vacanță. Pot fi tratați îndelungat sau se poate de atras atenția la această legătură și de a se vorbi cu copilul despre aceasta.De exemplu, copilul de fiecare dată la începutul lunii septembrie în ziua de luni apărea starea de vomă. Părinții au schimbat școala, dar la 1 septembrie iar a apărut aceeași problemă, atunci mama i-a amintit copilului că vara a fost totul bine și a propus ca mai întâi să meargă la școală și mai apoi să vadă dacă va mai fi starea de vomă. După aceasta starea de vomă a dispărut. Arealul de aplicare a metaforei: lucrul în grup cu adolescenții, lucrul cu părinții, cu educatorii de la grădiniță, cu învățătorii claselor primare.

47. Metafora “Cremenele și oțelul”Leonardo da Vinci Povestea “Cremenele și oțelul”.Primind o lovitură puternică de la oțel, cremenele a întrebat mirat ofensatorul:- De ce m-ai lovit așa? Eu nu ți-am făcut nimic doar, cred că m-ai încurcat cu cineva. Lasă-mi,

te rog marginile în pace. Eu doar nu fac nimănui nimic rău.

10

- Nu te supăra pentru nimicuri vecine, a răspuns cu zâmbet oțelul. Dacă vei avea un pic de răbdare, vei vedea ce minune va ieși din tine.

După aceste cuvinte, cremenele s-a liniștit și accepta loviturile oțelului. Și în sfârșit a ieșit scânteia minunată. Astfel răbdarea cremenelui a fost răsplătită pe merit.Morala: povestea este pentru acei care la început le displace să învețe, dar daca se vor înarma cu răbdare și vor fi străduitori, atunci vor putea culege roadele străduinței lor. Comentariu: cel mai greu pentru copii este să învețe sistematic. Doar la început aceasta poate semăna cu o joacă. Pentru a putea deveni un adevărat profesionist este nevoie de a depăși propriile limite. Se spune ca un șofer cubanez pentru ca fiul său sa nu devină un bandit, l-a trimis la școala de balet, și acesta a devenit un dansator renumit.Până ca copilul să simtă gustul învățării, va trece mult timp, dar până atunci părinții trebuie să îl încurajeze și să îl îndrepte spre aceste activități.Arealul de aplicare a metaforei: lucrul în grup cu copii claselor primare și gimnaziale, educatori și învățători ai claselor primare.

48. Metafora “Biciuiește marea”Regele Persiei, Xerxes ordona ca marea să fie pedepsita cu 300 de lovituri de bici, atunci când s-a pornit să cucerească Grecia în secolul al V-lea î.e.n., pentru a putea ajunge pe Insula Salamina, el a ordonat să se construiască un pod de pontoane. Dar după ce podul a fost construit pe mare s-a ridicat o furtună și a distrus podul. Înfuriat regele căruia i se închina o lume întreaga a ordonat ca marea să fie biciuită pentru că nu i se supunea. Supușii săi au îndeplinit porunca dar marea oricum a rămas nesupusă.Morala: oamenii adesea învinuiesc circumstanțele pentru nereușitele lor.Comentariu: adesea în unele familii atunci când copilul se lovește de unele obiecte, de exemplu marginea mesei. Părinții lovesc masa pentru a liniști copilul și ceartă obiectele de parcă ar fi ele vinovate. Acesta este cel mai simplu lucru de făcut pentru ca copilul să creadă că toți cei din jur sunt vinovați de toate nereușitele lui. Mai efectiv ar fi de a arăta copilului că de unele obiecte se poate lovi foarte dureros dacă va fi neatent. Este important de a învăța copilul să se comporte adecvat în fiecare situație pentru ca mai apoi acesta să se comporte adecvat în societate.Arealul de aplicare a metaforei: lucrul individual și în grup cu părinții despre metode efective de educare.

49. Metafora “Rățușca urâtă”Scriitorul Hans Christian Anderson scrie în această poveste cum o rață găsește în cuibul său un nou neobișnuit de mare, din care iese o rățușcă neobișnuită. Deoarece el nu semăna cu celelalte rățuște, ceilalți au zis ca el este foarte urât. Nu a trecut mult timp cât el a suportat toate insultele celorlalți și s-a transformat într-o lebădă albă, și a fost primit de către niște lebede la fel de frumoase în stolul lor. Morala: ”Nu problemele se nasc într-un cuib de rață, dacă ești ecluzat din ouă de lebădă”Comentariu: această poveste, probabil în cea mai mare parte reflectă realizarea psihologiei moderne. Este demonstrat, că interacțiunea pozitivă cu mama lui, în uterul ei și în timpul primilor doi ani de viață determină capacitatea de a se descurca în orice situație chiar și cea mai dificilă. Copiii care sunt capabili să formeze interacțiuni eficiente cu apropiații, atunci pe tot

11

parcursul vieții vor fi capabili să interacționeze cu alte persoane. Această comunicare precoce în cadrul familiei dă putere de a se realiza în viitor. Arealul de aplicare a metaforei: conversații cu viitorii părinți în ceea ce privește comunicare cu copilul înainte de a se naște, cu tinerii părinți cu privire la necesitatea de a comunica cu copilul în primii doi ani de viață.

50. Metafora ”Geniu – este răbdarea”Aceste cuvinte într-o formă sau alta, n au fost spuse de multe persoane care au mari realizări. Cu toate acestea îi sunt atribuite lui Georges Buffon. Cu toate acestea în scrierile sale această expresie nu apare. Dar prieteni și apropiații săi în memoriile sale apelează la ea exprimându-și această idee [33]. Deci Herault de Seshel președintele Convenție statului francez, a menționat că aceste cuvinte i le-a spus Buffon în timpul unei întâlniri. El scrie în memoriile sale: Buffon mi-a spus despre ”geniu” cuvinte uimitoare, una din aceste cuvinte care în totalitatea prezintă un om este: ”Geniu– este o aptitudine pentru răbdare”.Morala: o mare realizare nu este rezultatul talentului omului, ca urmare trebuie multă răbdare pentru a crea ceva nou.Comentariu: părinții care cred că misiunea lor este de a dezvolta talentul copiilor lor, în primul rând trebuie să se gândească la dezvoltarea răbdării lor. Din acest punct de vedere, preocuparea timpurie de muzică și sport sunt cele mai bune metode de călire pentru acei care pe viitor se vor dedica activității creative.Arealul de aplicare a metaforei: conversații individuale cu părinții privind dezvoltarea abilităților creative ale copiilor.

51. Metafora ”Cât nu vei căuta, în afară de sine nu vei găsi nimic”Această idee a fost zisă de către J. P. Sartre [35].Morala: înainte de a căuta o explicație în afară, merită să încercați de a găsi în interiorul și acțiunile tale răspuns.Comentariu: fiecare situație în care ne aflăm, reflectă strategia noastră pentru a rezolva problemele. Dacă situațiile apar în mod regulat, trebuie de atras atenție la ceea ce nu facem corect. Dacă în ciuda faptului, copilul continuă să facă ceea ce părinților nu le place, părintele ar trebui să se gândească, că prin comportamentul său provoacă copilul la aceste acțiuni.Arealul de aplicare a metaforei: conversații cu părinții care nu-și pot rezolva propriile probleme și cred că schimbările din viață (partener, apartamente, orașe, țări) vor duce la schimbarea situației cu copilul.

12

SASA MIHEREA

13

64. Metafora ”Plâng pentru mama, nu pentru tine”În cartea lui C. Ciukovskii ”De la doi la cinci” [42] sunt date exemplu cuvintele unui copil. El plânge, cineva încearcă să-l liniștească, dar copilul îi spune clar: ”Eu nu plâng pentru tine, eu plâng pentru mama”.Morala: nu întotdeauna plânsul copilului înseamnă durere. Destul de des el servește drept mecanism de manipulare cu părinții.Comentariu: dacă părinții sunt sensibili la lacrimile copilului, atunci el foarte repede învață să folosească plânsul pentru dirijarea cu maturii. Orice observator extern deosebește smiorcăitul sâcâitor de o durere adevărată, cu toate acestea unele mame cad ușor pradă acestui truc.Arealul de aplicare a metaforei: consultarea părinților tineri, a părinților cu copii problematici.

65. Metafora ”Sarcasmul în educație și urmările lui”În una din judecătoriile unui orășel se desfășura procesul în care feciorul minor era acuzat de omorul tatălui său. În discuția cu psihologul băiatul recunoștea că își iubea tatăl foarte mult. Acela, însă, permanent îl lua peste picior, sarcasmul era reacția tipică la toate acțiunile copilului. Chiar atunci când băiatul a adus acasă o diplomă primită pentru primul loc într-un concurs intre adolescenți, tatăl a râs de el. În careva clipă, ridiculizările au umplut cupa răbdării băiatului și el s-a aruncat asupra tatălui său cu un topor, ca să-l sperie. Însă adolescentul nu și-a calculat bine puterile. Morala: copiii nu înțeleg sarcasmul până la vârsta de aproximativ 12 ani.Comentariu: Sarcasmul este un enunț care combină în sine conținutul verbal de o calitate și o emoție purtătoare de un sens opus conținutului verbal. Copilul, până la formarea gândirii formale nu este capabil să înțeleagă sensul unei declarații atât de polarizate. El își creează un sentiment de imprevizibilitate a comportamentului părintelui și, ca urmare, se dezvoltă un comportament nevrotic, care la rândul său, întotdeauna distruge personalitatea copilului.Arealul de aplicare a metaforei: consultarea părinților cu copii problematici, training de creștere personală pentru adolescenți.

66. Metafora ”Voi parcă mă verificați pe mine!”Odată, vara, mă odihneam pe malul unui lac de acumulare. Aproximativ la zece metri de mal erau fixate geamandurile, așa că iubitorii de a mai înota nu prea aveau teren de distracții. Din această cauză mulți pur și simplu înotau mai departe de geamanduri. Înainte, acolo nu era serviciu de salvamari, de aceea nimeni nu îi controla pe amatorii de înot la distanțe lungi. Din obișnuință am înotat după geamanduri, dar de noi s-a apropiat o barcă a salvamarilor și un tânăr aflat în ea a pronunțat o frază extraordinară: ”Voi parcă mă verificați pe mine!”.Însă nici eu, nici însoțitorii mei nu aveau nicio intenție legată de acel tânăr, înotând mai departe de geamanduri. Noi doar vroiam să mai înotăm. Acel tânăr, însă, percepea acțiunile noastre ca fiind îndreptate intenționat împotriva lui.Morala: câteodată explicăm acțiunile altora ca fiind condiționate de ale noastre, pe când comportamentul lor în genere nu depinde de noi.Comentariu: deseori privim lucrurile ca și cum noi înșine suntem în centrul universului și oamenii se orientează în acțiunile lor spre comportamentul nostru. Este un sentiment copilăresc, , deoarece doar un copil nu știe că fiecare om își are propria poziție, propria viziune asupra lucrurilor. Scopul părinților constă în aceea ca să-l învețe treptat pe copil că opinia lui nu este

14

unică. Copilul este pregătit pentru aceasta deja la vârsta de cinci ani. Povestindu-i despre propriile sentimente și păreri, maturii îl pregătesc pentru conștientizarea varietății de opinii a diferitor persoane. Totuși, unii până la starea de maturitate păstrează încrederea că lumea se învârte împrejurul lor.Arealul de aplicare a metaforei: trainingul creșterii personale la adolescenți, consultarea părinților cu copii problematici la tema conștientizării de către adolescenți a diferitor opinii asupra fenomenelor lumii înconjurătoare.

67. Metafora ”Tată, da cine este părintele meu – tu sau tovarășul Stalin?”Este o istorioară luată din viață, povestită de o persoană, născută până la cel de-al doilea Război Mondial. La radio permanent răsuna fraza:”Tovarășul Stalin – părintele popoarelor”. Băiețelul a înțeles literalmente acest mesaj, pentru care s-a apropiat de taică-su și l-a întrebat: ”Tată, da cine este părintele meu – tu sau tovarășul Stalin?” La aceasta întrebare tatăl a răspuns că îndată ia cureaua ca feciorul să înțeleagă cine este părintele lui.Morala: Părinții trebuie să discute cu copiii toate întrebările apărute la ei, dar nu să încredințeze dezvoltarea copiilor mijloacelor mass-media.Comentariu: unchiul meu, care trăia in acea perioadă, s-a pierdut o dată, la vârsta de trei ani. A fost găsit prin anunțul: ”S-a pierdut un băiețel care știe să rostească două cuvinte: Stalin și Papanin”. Avem impresia că copiii nu aud radioul și televizorul pentru că nu le este clar conținutul emisiunilor. Ei într-adevăr nu înțeleg conținutul emisiunilor. Uneori ei înțeleg cuvintele auzite în sens propriu și nu la figurat, așa cum deseori se întâmplă în mass-media. Dar toată această informație le cade pe suflet și participă le formarea personalității lor, uneori considerabil mai mult decât discuțiile cu părinții și raționamentele lor despre viață.Arealul de aplicare a metaforei: consultarea părinților referitor la acțiunea informației pe care copiii o percep pasiv din mass-media, discutarea situațiilor când, de exemplu, părinții în prezența copiilor vizionează filme de acțiune și erotice, considerând că informația le este inaccesibilă copiilor.

68. Metafora ”Realizarea sensului morții”Feciorul meu avea patru ani. El s-a apropia de tatăl său și l-a întrebat de ce insecta pe care am văzut-o dimineața la mare se numește efemeră. Tatăl era zoolog, de aceea, fără nicio intenție i-a spus că ea se numește așa pentru că trăiește doar o singură zi. – Și după? întrebă feciorul.– Și după – moare, i-a răspuns liniștit tatăl.Deodată copilul a început să plângă. Nu putea fi oprit cu nici un fel de încântări. El a înțeles ce înseamnă moartea și că moarte vor avea toți. A plâns foarte mult, până n-am inventat că oamenii mor doar atunci când le vine greu să mai trăiască. Dar după ei se nasc din nou.Morala: copiii mici trebuiesc protejați de noțiunea de ”moarte”.Comentariu: la țară, copilul se obișnuiește cu moartea destul de devreme, pentru că toate nașterile și morțile au loc in văzul comunității. Aici, conștientizarea morții are loc nu în singurătate, ci în prezența multor oameni, de la care copilul și învață să reacționeze șa astfel de evenimente. La oraș totul este altfel. Și moartea unui apropiat poate vătăma un om micuț. Dar aceasta nu înseamnă că părinții trebuie să evite discuțiile pe această temă. La o vârstă între 3 și 5 ani la copil

15

se formează protecția împotriva noțiunii ”moarte”. Aceasta înseamnă că toate cazurile de deces nu sunt transpuse de el pe propria persoană și copilul însușește informația despre moarte fără a realiza viața proprie în aspect de timp. Probabil, copiilor de la oraș trebuie comunicat despre decesul peroanelor apropiate, dar nu trebuie arătate corpurile lor neînsuflețite. Oricum, cadavrul nu seamănă deloc cu persoana vie îndrăgită de copil. Fie ca în conștientul lor persona să rămână vie și caldă. Tot din acest motiv, copilul de până la zece ani poate să nu participe la procedurile funerare. Dar el vă poate însoți mai târziu, la cimitir pentru a-și aduce aminte de cel care a fost atât de drag. În orice caz, este necesar să fim atenți la simtimentele copilului, până când la el nu s-a format o protecție psihologică rezistentă împotriva noțiunii ”moarte”.Arealul de aplicare a metaforei: discutarea cu părinții a problemelor de participare a copilului la proceduri legate de funeraliile rudelor apropiate.

69. Metafora ”Înjurătură din gura copilului”Copilul s-a întors de la grădiniță și familia a auzit cuvinte noi, pe care copilul le rostește ușor și cu voce tare, pentru că deocamdată nu înțelege sensul lor. Majoritatea părinților sunt șocați de așa ceva și își pedepsesc odraslele, fapt ce deseori are efectul invers – copilul memorizează aceste cuvinte pentru totdeauna.Morala: copiii pronunță mecanic cuvintele rostite de alți copii sau maturi. Lor le este caracteristic să repete cuvintele noi și să se joace cu ele.Comentariu: dacă certăm copilul pentru că rostește cuvinte necenzurate, el le va reține și le va repeta încă mult timp. Mai eficient ar fi să-i explicați liniștit că în familia voastră nu se spun astfel de cuvinte, pentru că ele au un sens suplimentar urât și ele supără auzul altor oameni. De fiecare dată când copilul va rosti acel cuvânt, părintele trebuie calm sa-i reamintească că la ei în familie nu se pronunță astfel de cuvinte. Peste ceva timp, aceste cuvinte vor dispare din vocabularul copilului. Iar dacă măcar un matur spune aceste cuvinte în vorbirea curentă de acasă, ele se vor întipări bine în cap la copil.Arealul de aplicare a metaforei: consultarea părinților tineri.

70. Metafora ”Întâlnirea cu frumosul”Carl Jung [43] își aduce aminte că la vârsta de șase ani o mătușă de-a lui l-a însoțit la muzeu. Acolo, el a fost impresionat de păsările împăiate, din care cauză le privea lung. Timpul expoziției a expirat și sala a fost închisă. Au fost nevoiți să meargă spre ieșire ocolind print sala cu sculptură antică. Copilul a fost copleșit de priveliștea din prima dată a oamenilor din marmură. Mătușa mereu repeta:”Închide ochii, copil afurisit”. Jung scria:”Abia mai târziu am realizat că statuile erau nude și că au pe ele doar frunze de smochin. Așa a fost prima mea întâlnire cu frumosul. Mătușa fierbea de indignată ce era, de parcă m-a scos dintr-un bordel”. Morala: doar maturii pot vedea în nud ceva obscen. Cu timpul, copii învață această viziune asupra lucrurilor firești. Comentariu: este foarte important să înveți copilul să perceapă corpul dezgolit nu ca ceva indecent și obscen, ci ca firesc. Pentru aceasta copilul mic trebuie să-i vadă pe apropiații săi astfel. Pe timpuri, în Rusia, oamenii mergeau la baie împreună cu toată familia. Cu cat mai calmi vor fi părinții, cu atât mai liniștiți vor fi copiii. În Europa contemporană, în multe saune bărbații și femeile se află în aceeași încăpere. Cu toate acestea, aflarea în astfel de condiții nu trezește

16

agitații. Trebuie de permis copilului să privească tablouri cu corpuri dezgolite. Ele nu vor fi interzise și de aceea nu vor trezi curiozitate exagerată.Arealul de aplicare a metaforei: discuții cu părinții copiilor preșcolari despre educația sexuală a copiilor.

71. Metafora ”Furtul”În viața existențialistului celebru Jean-Paul Sartre a avut loc următorul fapt [35]. În copilărie el s-a îmbolnăvit de o răceală simplă, dar care a avut complicații care au dus la leucomul ochiului drept: ochiul practic nu mai vedea și a apărut un strabism pronunțat (ochi încrucișați). În școală el era unul dintre cei mai slabi elevi și avea rolul simultan a unui geniu și a unui pribeag. Băiețelul își dorea foarte mult să câștige dragostea colegilor. El a început să fure bani de la maică-sa cu care cumpăra colegilor prăjituri. De atunci lui îi apăreau senzațiile de dulce lipicios și de greață. Deja fiind matur, el își explica combinația prin faptul că dulciurile erau asociate cu sentimentul de vinovăție. Totuși, curând situația a devenit clară și el a devenit obiectul ridiculizării colegilor, care, mai întâi cu plăcere mâncau prăjiturile din contul lui, apoi cu o plăcere deloc mai mică își băteau joc de el în loc să-l compătimească. A fost nevoit să plece la bunelul său, la Paris, unde a intrat într-un colegiu de prestigiu și unde nimeni nu știa de cele întâmplate.Morala: deseori copilul vrea să obțină recunoștința colegilor, dar nu întotdeauna folosește metodele cele mai reușite pentru aceasta. Dar greșeala nu va fi fatală, dacă maturii vor găsi soluția potrivită.Comentariu: această metaforă necesită două comentarii, cum să nu ajungem într-o situație critică și ce comportament e bine să avem când copilul a comis deja o greșeală similară. Dorința de a fi iubit apare nu numai în adolescență, ci și mult mai devreme. Necesitatea în dragoste și dependența puternică de simpatia colegilor sunt condiționate de autoaprecierea scăzută a copilului, precum în cazul dat, când boala a cauzat patologie fizică. Deja la vârstă preșcolară se poate de determinat cum copilul obține recunoștința colegilor și cât îi este de ușor să comunice cu ei. Dacă în perioada aceasta părintele îl va învăța pe copil să facă cunoștință cu alți copii fără a recurge la portmoneul părinților, atunci în viitor acest copil nu va avea probleme. Cu cât este mai mic copilul și cu cât mai devreme părintele sesizează problema, cu atât mai ușor ea se rezolvă.Daca, însă, părintele s-a confruntat cu faptul furtului și a înțeles că banii erau folosiți pentru „cumpărarea” prietenilor, atunci nu putem folosi pedeapsa clasică. Copilul este deja pedepsit de colegii săi, care îl vor trăda ușor și copilul va putea trece peste această experiență doar cu susținerea apropiaților. E bine să se vorbească cu el (cu toate că dacă aceasta s-ar fi făcut mai devreme, incidentul nici nu ar fi apărut) despre cum părintele câștigă banii. Apoi despre faptul că prietenia cumpărată dispare odată cu secarea portmoneului și, în final, maturul trebuie să-și propună prietenia.Arealul de aplicare a metaforei: discutarea cu adolescenții în training pe tema creșterii personale despre aceea că greșelile pot fi grave dar nu fatale, discuția despre necesitatea susținerii adolescentului rătăcit; consultarea părinților adolescenților cu probleme.

72. Metafora ”Ordinea în odaie”

17

Mama intră în odaia adolescentului și îi spune calm și răspicat: ”Fă ordine în odaie”. După care pleacă, revine într-un sfert de oră și depistează că în odaie nu s-au petrecut schimbări. Copilul preocupat în continuare cu treburile sale, de parcă nici nu a primit indicațiile părintelui. Mama din nou repetă solicitarea și pleacă. Situația se repetă de câteva ori. În sfârșit, mama, ca o furtună declanșată, răzbește în odaie, începe să strige și să expună o listă întreagă de pretenții, acumulate din ultima perioadă. Copilul repede își încheie ocupațiile și începe să facă ordine. Ce anume l-a învățat mama pe copil în această situație? Ca să aștepte până ea se va încinge și atunci să înceapă să îndeplinească rugămintea ei.Morala: putem presupune că îl învățăm pe copil ceva, pe când el primește de la noi o cu totul altfel de lecție.Comentariu: recompensa și pedeapsa sunt două metode tipice, folosite în comunicare pentru a influența comportamentul interlocutorului, în primul rând pentru creșterea motivației lui în executarea sau neexecutarea anumitei acțiuni.Conform lui B. F. Skinner, unuia din fondatorii behaviorismului, învățarea se face pe bază de confirmare [37]. Confirmarea este oricare acțiune care sporește probabilitatea apariției comportamentului ce îl precedă. De exemplu, lauda copilului pentru obținerea unei note bune poate duce la dorința copilului să primească și în viitor note bune și să învețe bine. Skinner menționează că recompensa sau premierea nu corespund termenului confirmării. Recompensa trebuie meritată, mai mult – ea poate veni separat de comportamentul care este motivat. De exemplu, copilul a depus efort pentru a învăța ieri, dimineața a primit nota zece, iar seara – lauda mamei. Confirmarea, însă, vine imediat după comportament și poate fi întâmplătoare (astfel se formează adicție pentru jocurile de noroc: era rău, întâmplător m-am apropiat de aparatul de joc și am câștigat o groază de bani. Situația s-a schimbat imediat și lanțul ”acțiune – confirmare” s-a închis. Acum omul va lăsa aici toți banii și nu numai proprii).Confirmarea poate fi cât pozitivă, atât și negativă. Confirmarea pozitivă este acțiunea maturului care va fi plăcută copilului și el va ține să repete comportamentul său bun încă o dată (pentru matur). De exemplu, tatăl a început să petreacă mai mult timp cu feciorul, făcând ore de mate, feciorul a început să primească mai multe note de zece la acest obiect (confirmare pozitivă). Confirmarea negativă este acțiunea maturului în urma căreia copilul va consolida sau va transforma comportamentul său negativ, adică îl va păstra. De exemplu, tatăl l-a bătut pe fecior pentru fumat, și feciorul s-a învățat să fumeze astfel, încât tatăl său să nu-l depisteze (confirmare negativă). În ambele cazuri adolescentul a preluat un oarecare comportament.Din acest punct de vedere, confirmarea există pentru ca să introducă un element nou în comportament, pe când pedeapsa este menită să-l extragă din practică. De exemplu, continuând cazul de mai sus, tatăl începe să petreacă cu feciorul mai mult timp în sala de gimnastică și acesta renunță la fumat (în acest caz fumatul este extras din comportament). Totuși, în viața reală, mulți părinți confundă confirmarea negativă cu pedeapsa și în dorința de a-l pedepsi pe copil, din contra îi confirmă negativ comportamentul (adică în loc de a extrage un element, îl confirmă). Prin acest mecanism cercetătorii behavioriști explică toate tipurile de comportament nedorit. De exemplu, un elev de clasa întâi care stă în ultima bancă în fiecare zi o provoacă pe profesoara răbdătoare să strige la el pentru că-i încurcă pe alți elevi la ore. A doua zi, copilul repetă totul de la zero și iarăși a face pe profă să strige. Din punctul de vedere al lui Skinner, copilul este învățat din familie că părinții nu-l iau în seamă dacă se poartă liniștit. El le poate atrage atenție doar prin comportament negativ. În acest caz ei încep sa-l certe. Pentru mulți copii

18

faptul atenției este mult mai important decât conținutul acesteia. Anume din această cauză la școală, în dorința de a trezi interesul profesoarei, copilul intuitiv o va provoca să strige. Pentru rezolvarea eficientă a situației orientate la adoptarea de către copil a unui comportament care nu ar deranja alți elevi din clasă, este necesară o acțiune care nu ar confirma comportamentul negativ (extragerea unui anumit element din situație). Copilul din obișnuință începe să se agite, iar profesoare care a studiat behaviorismul, nu-i atrage atenția. Totuși, în clipa în care el, obosit de zvârcolit se va calma pentru câteva minute, ea trebuie să se apropie de la, să-l atingă pe umăr și să-i spună că îi place purtarea lui mai liniștită. Atunci, la orele acestei profesoare copilul va sta liniștit, așteptând și data viitoare o confirmare similară din partea ei.De asemenea am făcut cercetări în comportamentul copiilor în situații de recompensă și pedeapsă și înregistram cardiograma lor când ei povesteau despre emoțiile trăite. S-a depistat că dacă copilul afirma că este sau nu recompensat insuficient, atunci la el lipseau schimbările de ritm cardiac la pedepse de diferită intensitate. Dar la copiii care afirmau că sunt des dezmierdați de părinți, orice pedeapsă, chiar cea mai mică, rezulta în schimbări mari ale bătăilor inimii. Prin urmare anume recompensa răspunde pentru formarea reacțiilor de tip nou. Arealul de aplicare a metaforei: consultarea părinților referitor la formarea la copil a unui comportament social acceptabil.

73. Metafora ”Ce-i învață părinții pe copii când îi pedepsesc?”Am efectuat o cercetare psihologică de amploare în rândul elevilor de diferite vârste și a părinților lor. Ei au răspuns la întrebări legate de recompensă și pedeapsă în familiile lor. Una din sarcini presupunea să descrii ce simte în procesul de pedepsire celălalt participant. S-a depistat că nici copiii, nici părinții nu descriu corect emoțiile celeilalte părți. Dacă pentru copii această neștiință este scuzabilă, atunci pentru părinții care greșesc emoțiile copiilor săi, aceasta este un fapt relevant. Prin definiție, pedeapsa este metoda de educare după efectuarea căreia copiii încetează să mai facă ceva, împotriva căreia este orientată pedeapsa. Dacă părinții pedepsesc, ei trebuie să calculeze succesiunea acțiunilor proprii, să fie atenți la ce se întâmplă, atunci influența lor va fi eficientă. S-a mai detectat că părinții aplică majoritatea pedepselor în stare de iritație, copleșiți de emoții, stare în care nu mai pot percepe starea emoțională a copilului. Acest fapt este și el o lecție, deoarece ei își învață copiii să poată la un moment dat să facă abstracție de emoțiile altora și să și le exprime activ pe cele proprii. Însă asta nu are nicio atribuție nici la pedeapsă nici la vreo oarecare altă metodă de influență asupra copilului. Este o lecție de desensibilizare față de alte persoane și starea lor. Copiii cresc și preiau același comportament față de propriii copii.Morala: pedeapsa trebuie aplicată doar atunci, când părintele este calm. Este necesar de corelat propria acțiune cu rezultatul obținut.Comentariu: Am stabilit deja că pedeapsa – este o acţiune, după care copilul încetează să facă ceea ce nu-i place mamei. În cazul în care copilul continuă să facă ceva, înseamnă că mamă nu îl pedepseşte, ci mai degrabă consolidează acţiunile copilului. Skinner a efectuat mai multe experimente pentru a dovedi lipsa de eficienţă a pedepsei [37]. Astfel, într-un experiment, doua grupuri de şobolani au fost instruiţi într-o anumită acţiune. Apoi, această acţiune este supus la dispariţia de obicei a un grup (unde reacția nu este pur şi simplu acceptată), în timp ce în celălalt grup este însoţită de dispariţia de pedeapsă: atunci când atingeţi şobolanii ei primesc un şoc electric (sa presupus că disconfortul este mai probabil să îl

19

provoace pe şobolan nu se atingeţi pârghia). Au fost trei serii cu extincţie, în cazul în care şobolanii au primit curent doar în prima dată. Sa dovedit în primul rând că, în această serie, ei cu adevărat rar apăsă moneta. Dar, în două serii ulterioare, în cazul în care pedeapsa nu a fost, acestea semnificativ mai frecvent atinge braţul lor decât grupul de control la şobolanii, care nu sunt penalizate în nici una dintre seriile. Skinner a susţinut că pedeapsa suprima doar comportamentul, şi atunci când este frica, intensitatea comportamentului deprimat revine la nivelul său anterior. Potrivit Skinner, pedeapsa alternativă ar trebui să se stingă de răspuns (în acest caz, societatea-mamă nu se observa comportamentul care lui nu-i place, dar intens încurajează un comportament care doreşte să dezvolte un copil).Arealul de aplicare a metaforei: consilierea părinţilor şi copiilor de diferite vârste şi probleme.

74. Metafora ”Copiii spun minciuni părinţilor”Mama cu regret acasă, spune că mâine la locul de muncă trebuie sa sărbătorească ziua de naştere. Pentru asta am nevoie sa cumpăr produse multe, ar fi bine să fie mai ieftine.Apoi se duce la locul de muncă, îi invită pe toţi la masă. În acest moment, copilul care a venit pentru a o ajuta pe mama să aşeze masă, începe să vorbească cu voce tare ceea ce a auzit acasă ieri.Morala: copilul, spre deosebire de adulţi, nu pot distinge între publicul, care merită sau nu merită să vorbesc despre anumite lucruri. Şi toate cuvintele părinţilor săi, ei le acceptă la valoarea nominală. Comentariu: Adulţii păstrează în mod constant unde şi ceea ce el poate spune. Mai mult decât atât, din cauza unor circumstanţe diferite el poate spune unele lucruri acasă, în timp ce departe de casă - altele. Ar trebui amintit faptul că copiii până aproape de adolescenţă, nu sunt capabili să distingă atunci când, unde şi ce vă pot spune. Această capacitate vine odată cu vârsta şi depinde de experienţă, dar nu a părinţilor, ci a lor proprii, atunci când copiii primesc înapoi reacţia colegilor. Ei pot aduce cu uşurinţă dezamăgi părinţii şi nu va fi vina lor. Responsabilitatea pentru dualitatea de propriul comportament sunt părinţii, nu, copilul pentru care părinții săi sunt standarde de conduită.Arealul de aplicare a metaforei: consilierea părinţii a căror copii au probleme, lucru cu grupul de părinţi pentru a evalua limitele inteligenţei sociale a copilului.

75. Metafora ”Nu minţiţi”Mama spune fetei ca de minţit este rău. Fata la toţi va spune aceste cuvinte. Dar dacă cineva sună şi fata ridică telefonul şi mama sa a cerut să spun că nu este acasă. Fata va trebui să facă tot ceea ce a spune mama, dar şi va face tot ce face maica-sa.Morala: dacă vrem copiii noştri să fie sinceri, inclusiv în ceea ce ne priveşte şi pe noi, trebuie să spunem adevărulComentariu: element structural al psihicului uman este faptul că cea mai mare parte o are inconştientul, şi doar o mică parte - conştiinţa. Conştiinţa percepe ceea ce se spun cuvintele. Iar inconştienţa este axată pe acţiunile altora. Mai mult decât atât, acesta a fost inconştient de cele mai multe cazuri responsabile pentru acţiunile noastre. Acesta este motivul pentru care copiii de multe ori fac ceea ce spun părinţii.

20

Aceasta explică, de asemenea, faptul că oamenii ştiu ce este “bine” şi ce este “rău”, dar fac lucrurile aşa cum le fac.Arealul de aplicare a metaforei: o discuţie de grup cu adolescenţii despre natura comportamentului uman, consiliere părinților a copiilor cu probleme.

76. Metafora ”Invidia”N. Donskaia descrie un episod din viaţa ei, după care a încetat să mai fie geloasă.O dată, pe când avea 5 ani, împreună cu alţi copii făcea figuri în nisip. Pentru ca figurile să iasă bine era nevoie de nisip umed. Sa decis sa fac pipi în ea. Băieţii s-au ridicat şi au îndreptat fluxul apei în direcţia care trebui să fie, şi fetele se aşeză, şi fluxul apei de pe cont propriu se ducea spre locul unde a fost comodă prelingerea. Autorul descrie surpriza lui de nedescris şi dorinţa de a face, precum şi băieţi. Ea a decis să practice mai întâi acasă. Ei nu aveau comodităţi, însă ei, ca fiind mai mică, i-au permis de a utiliza o găleată. Acumulând puteri ea a fugit acasă, aflându-se în poziţia de băiat a încercat. Din regret, toate fluxurile au fugit pe jos pe picioare, şi sa format baltă. Ea a crezut că a făcut ceva nu cum trebuie. Şi au decis să organizeze ca băieţii iar să ude nisipul ca să se uite mai atent cum asta se face. Băieţii conştiincios au repetat, şi aici pentru prima dată au înţeles, chiar dacă aveau şi fraţi mai mari, a atras atenţia asupra faptului că toţi băieţii au ceva special care îi ajută să gestioneze fluxul de apă.Morala: autorul conchide: Că mai apoi mi-am dat seama că nimic nu poate fi schimbat.Mi-am dat seama că, chiar dacă printr-un miracol, toţi băieţii de pe pământ vor fi lipsiţi de “acesta” oricum la mine “asta” nu o să apară oricum. Pentru că există lucruri care nu pot fi la fel, să faci schimbi, să le ceri şi să le ei.Deci, gelos şi fără sens.Comentariu: De foarte multe ori părinţii se confruntă cu problema că copiii vor ceva, dar ei nu îşi pot permite să le cumpere. Aceasta nu este o tragedie, pentru că este o lege a vieţii. Noi întotdeauna trebuie să alegem. Cât de mulţi bani, nu ar avea un om, el nu poate mânca tot, ceea ce se vedea cu ochiul, să poarte toate costumele, care se află în magazine, să se joace cu toate jucăriile şi aşa mai departe. Prin urmare, este necesar de la o vârstă fragedă, să învăţăm copiii că există lucruri pe care vin pur şi simplu de la sine, iar în alte cazuri fără regrete că nu avem sau că noua acest lucru nu îl vom. Bărbații nu pot ce pot femeile. Şi vice-versa. Unii pot cânta, alţii - să picteze, şi alţii - să rezolve probleme. Este important să te accepţi pe tine însuşi, şi să comunici cu oamenii, care ştiu să facă şi alt ceva, şi să obţii plăcere de la această comunicare.Arealul de aplicare a metaforei: grupuri de lucru cu adolescenţii, grupuri de lucru cu părinţii.

77. Metafora ”Dragostea unei mame ca un catalizator pentru creativitatea copilului”Analiza a persoanelor fizice creative din copilărie ne permite să înţelegem factorii care contribuie la divulgarea de talent. Din această perspectivă, figura lui Leonardo da Vinci, desigur, este orientativă. Leonardo da Vinci sa născut în 1452 şi a fost fiul nelegitim al unui notar Piero da Vinci şi fata ţăranului Catherine 44.Tatăl la luat pe fiul său de la mama sa, şi Leonardo a trăit cu el şi mama vitregă cu ei într-o casă de bunicului său. Dar niciodată acesta nu a recunoscut-o ca părinte, Leonardo, chiar şi atunci când a devenit celebru şi a lăsat moştenire. Copii legitimi au apărut la tatăl sau. Leonardo numai la 72 de ani de la a treia soţie, iar artistul a fost de aproximativ 20 ani. În acelaşi timp, primele

21

două soţii care nu au avut copii lor au fost foarte ataşaţi de micul Leonardo, la răsfăţat şi ia dat de dragoste, pe care el nu a putut obţine de la tatăl său. Morala: dezvoltarea abilităţilor creative într-o mare măsură au nevoie de dragostea unei mame sau îngrijitori.Comentariu: creativitatea cere libertate de obicei. Dar o astfel de libertate de gândire este posibilă, dacă unui copil este dat libertatea de a copilări, dacă îi este dat libera alegere şi iniţiativă proprie, curiozitate, iar el este cel care insistă asupra acestuia. Acest lucru este posibil cu iubire necondiţionată a mamei care devine un catalizator pentru activitatea de creaţie deja a unui adult. Arealul de aplicare a metaforei: consultarea părinţilor tinerii care doresc să dezvolte abilităţile creative ale copilului.

78. Metafora ”Timiditatea”Salvador Dali spune: ”În casa părinţilor mei am instalat o monarhie absolută. Toate au fost gata să mă servească. Părinţii mă generau „ (o declaraţie de confirmare, a propus într-o poveste anterioară). Cu toate acestea, tatăl lui Dali a crezut că fiul său ar trebui să studieze la şcoală regulat. Sa dovedit că un copil care în propria sa casă a fost, practic, o zeitate nu putea lega şireturile la pantofi şi, deşi toţi copiii în clasa care locuiesc în condiţii mai rele o pute-au face.Au existat multe astfel de lucruri mici care nu au fost disponibile, fiul lui nobil. Acest lucru a dus la formarea de timiditatea unui copil severă. Cum era de așteptat, acest timiditatea combinată cu dorinţe intolerabile pentru atenţie de la cei din jurul. Într-o zi băiatul a găsit o modalitate de a atrage atenţia tuturor. La colegiu care învăţa, cu curtea interioară, cu sălile de clasă care duce-au la scări abrupte. Lui ea venit ideea de a se arunca cu capul în jos pe scări. El mult sa gândit şi totuşi sa hotărât să efectueze intenţia sa, atunci când colegii de clasă şi profesorii sau coborât jos pe scări, el din viteză a fugit şi a sărit în jos.El “puternic sa rănit, dar a simţit o plăcere de nedescris dornic, de durere... Acest act impresionat – a făcut toţi colegii şi chiar elevii mai mari să rămână impresionaţi” Atunci el a decis să repete acest număr atunci când toţi au mers în curte. „Succes şi de această dată a depăşit toate aşteptările, pentru că, probabil, înainte de salt, am strigat după cum am putut şi astfel a atras atenţia la toată lumea”. Plăcerea a fost şi de asta dată unde nu-am simţit nici o durere şi am continuat pe aceiaşi notă - aproximativ o dată pe săptămână, mă repezeam în jos pe scări... Nu voi uita niciodată ploioasa octombrie de seara. Am urcat încet scările.De la terasa mirosea a flori de trandafir. La apus de soare, norii se aprindeau primăvară, Întâlnindu-se în curte, s-a uitat în sus şi a încremenit: o tăcere sacră a înghiţit toate zgomotele şi ţipetele. Capul, umbrită de un negură, m-a ademenit. Am mers pe jos încet, pas cu pas, savurând – pentru nimic în lume, nu m-aşi fi schimbat nici chiar cu Dumnezeu cuMorala: deseori în spatele timidităţii stă dorinţa pentru faimă şi atenţia publicului. Comentariu: Copiii au nevoie de o atenţie specială pentru timiditate. Acesta este produs în mod normal, atunci când copilul nu este predat sau nu este în stare să facă ceea ce fac alţi copii, pentru că părinţii fac aceste lucruri pentru el, sau el are un anumit handicap fizic. Apoi, incapacitatea de a face ceva pentru a duce un mod ineficient de a atrage atenţia asupra persoanei sale (furt, la fel ca Jean-Paul Sartre, sau de a cădea cu capul în jos, la fel ca Dali).

22

Arealul de aplicare a metaforei: grupuri de lucru cu tinerii, consilierea părinţilor şi copiilor cu probleme necesitatea de a adera în timp competențele copiilor, care au ca scop ca să cresc mari.

79. Metafora ”Copil fără probleme” La recepţie, o mamă spune unui psiholog în detaliu despre copil, boală şi toate neplăcerile şi durerile familiei ce a suferit. Cu privire la întrebarea de un al doilea copil, ea răspunde fără griji: “O el la mine e fără problemă” Aceste cuvinte ar trebui să alerteze psiholog ca un individ nu poate fi fără probleme. Morala: Dezvoltarea copilului întotdeauna trece prin crize, care ar trebui să aducă probleme părinţilor.Comentariu: formarea identităţii - o conştientizare a propriilor dorinţe şi nedorinţe. La aceste puncte de cotitură, care sunt adesea numite crize de orice vârstă, un om încearcă capacităţile sale şi încercări de reacţie la acţiunile sale. Dacă un copil nu prezintă o astfel de acţiune, aceasta indică inhibarea creşterii sale personale. Adesea, acest lucru se întâmplă atunci când în familie vine vorba de un copil bolnăvicios sau mai slab. Mama nu poate echivala cu distribuţia forţei dintre copii şi celui mai mare copil îi este atribuit responsabilităţi suplimentare pentru soarta unui copil bolnav (“Tu ești cel mai mare, şi-ţi dai seama că puştiul are nevoie de linişte”); Multe din acelaşi tip de declaraţii care suprima activitatea unui copil mai mare pentru starea de sănătate a celui mai mic). În această situaţie, personalitatea celui mai mare se efectuează dureros, nu există nici un control natural al reprezentărilor interne de ipoteze cu privire la copilul în prezent. Având în vedere că ipotezele nu sunt testate pe părinţi, ei pot fi foarte subiective şi nu se conformează cu cerinţele societăţii, nici cerinţele de familie.Astfel de ipoteze presupun declaraţii: „Eu” În condiţii normale, copilul efectuează controalele pe cei dragi, se comporta în mod corespunzător, cu unii, menținând relaţii cu alţii, în funcţie de modul în care reacționează la acţiunile sale alţii. În familia, care are un copil bolnav, un copil sănătos timpul este doar să se acumulează, posibilitatea fără de a testa ipoteze.Iar dacă problema va dispărea cât mai curând a celui copil bolnav, copilul mai mare trebuie să găsească propriile indice, care să poată manifesta faptul că adolescenţă devine o dificultate, şi poate comite acte ilicite.Am atins deja problema necesităţii de a câştiga dragostea colegiilor. În acest caz, această cerinţă va fi din cauza lipsei de atenţie din partea părinţilor.Arealul de aplicare a metaforei: un accent crescut se aplică părinţilor pentru un copil cu probleme, un copil care până când nu cauzează probleme.

80. Metafora ”Voi crește, mă voi căsători, voi divorţa şi voi trăi fericit”Adevăr: Fetiţă de 7 ani locuieşte cu mama si bunica. Părinţii tocmai au divorțat.La întrebarea unui adult, ce ea va face în viaţă, a răspuns cu încredere: “Voi crește, mă voi căsători, voi divorţa şi voi trăi fericită”.După 30 de ani, ea procedează astfel. Morala: Comportamentul moral al părinţilor şi discuţia lor a problemelor cu care se confruntă ei, generează viaţa unui copil.

23

Comentariu: Părinţii ar trebui să fie atenţi în acţiunile lor. În metodele lor de rezolvare a problemelor că copii preia comportamentul acestora. În acest caz, copilul de 7 ani a ştiut că căsătoria - un fenomen temporar. Acesta este motivul pentru care – fata nu a luat în considerare alegerea soţului şi căsătoria însăşi fiind o responsabilitate, şi să creadă că fericirea, ar putea fi doar afara căsătoriei. Arealul de aplicare a metaforei: lucru în grupuri cu adolescenţi, consilierea părinţilor cu privire la pragul de divorţ sau o căsătorie deja eşuată.

81. Metafora ”Berzele, copiii şi căţeii”În amintirile sale, Jung scrie că a început să se îndoiască de sinceritatea părinţilor şi adulţilor pentru a asculta poveştile lor despre barza, împărţind copii în familii. În momentul în care părinţii i-au spus despre barza, el ştia că câinele are mai mulţi căţei, şi amintiţi-vă raţional cu privire la cât de mult o barza, poate face lucru unui câine.Morala: copiii sunt uneori mult mai receptivi decât credem, iar argumentele lor pot duce la concluzii greşite, dacă denotă informaţii false iniţial. Comentariu: Părinţii nu ar trebui să înşele copii, chiar şi în lucrurile mici.În caz contrar, copii receptează la fel, ca răspuns interogatoriu pentru părinţi. Cu toate acestea, nu e nevoie de a merge prea mult în detaliu, deoarece nu este necesar. Prima întrebare a copilului: “De unde eu am apărut” - cauzează de obicei o reacţie de anxietate la mame. Cu toate acestea, copiii pot naviga în problemă numai în cadrul percepției noastre proprii. Acest lucru înseamnă că, nu neapărat are nevoie să ştie despre sex, aflându-se la o anumită vârstă (el poate face distincție între sat şi oraş, precum şi fi determinat de mediul social al copilului), ei nimic nu bănuiesc. Trebuie de clarificat mai întâi ce copilul vrea să înveţe. El poate răspunde, de exemplu, că un vecin ia spus ca el a fost născut în sat. Apoi mama, trebuie să se conformeze cadrului de problema - exact unde a fost născut copilul. În cazul în care întrebarea va avea un sens mai profund, este mai bine să-i arate una dintre cărţile cele mai populare, pentru a învăţa despre dezvoltarea copilului în pântecele mamei. În acelaşi timp, interesul copilului dumneavoastră în termenii social, poate părea să-le pară plictisitoare.Dar aceasta nu va arata ca ceva interzis, provocând curiozitate excesivă, dar dacă copilul va dori în sursa să se uite din nou va lua cartea şi se va uita la imagini care pot să-i pară mai interesante. Înşelăciunea de părinţi poate într-o zi să se descopere, şi copilul îşi dă seama că mama sau tata-l la minţit. Este puţin probabil ca părinţii să vrea să pară mincinoşi. Arealul de aplicare a metaforei: conversaţie cu părinţii despre educaţia sexuală a copilului.

82. Metafora ”Atingerea organelor genitale”Plângeri ale educatorului: La grădinița a adus o noua fata de 4 ani, care în aceeaşi zi a relevat particularităţi negative în comportament, de îndată ce există o dificultate, ea mod automat pune mina la chiloţei.Şi ea nu se ascunde de alţi copii, începând cu mişcări ritmice să se atingă. Spre disperarea cadrelor didactice, acest comportament este foarte rapid răspândit în toată grupa. Părinţi au început să ceară retragerea fetei din grupă. Părinții fetei, spre surprinderea educatorilor a observat comportamentul copilului numai atunci când le-a arătat direct.Înfuriată mama în acelaşi timp şi-a pedepsit copilul, care era şi aşa speriată speriate, şi nu a înţeles ce sa întâmplat. Cu acest eveniment copii şi cu mai mult interes o tratau pe noua fată

24

Morala: Copiii pot imita cu uşurinţă comportamentul celorlalţi copii, astfel încât atingerea organelor genitale foarte rapid putea fi copiată şi de alţii în grădiniţă.Comentariu: Copilul la vârsta de 2 ani începe să se dezvolte în mod activ propriul corp.El nu ştie de ce unele părţi ale corpului pot fi atinse, în timp ce altele - nu. Unii copii rămân nesupravegheaţi pentru o lungă perioadă de timp, şi prin urmare, o perioadă de timp, are pentru studiul corpului şi a capacităţilor sale, astfel afla ca stimularea anumitor zone este o senzaţie plăcută te calmează. Ei învaţă să perceapă starea de satisfacţie atunci când apar dificultăţi la ceva neplăcut. Sancţiunile pentru un astfel de comportament vor duce la faptul că copilul va continua să efectueze o acţiune, dar şi învăţa a evita prezenţa adulţilor la aceste momente.Această problemă apare de cele mai multe ori la copii. Mai târziu ei găsesc lucruri mai interesante şi uită de această activitate Astfel, cel mai bun mod de a evita obiceiul de a atinge organele genitale ale copilului său este –de a nu lăsa nesupravegheat pentru o lungă perioadă de timp şi de ai învăţa să găsească ocupaţii interesante. Atunci când un adult vede un comportament neadecvat al copilului, cel mai bine este să-i sustragă atenţia cu alte ocupaţii interesante. În acest caz, pe de o parte, la copil nu este formată o deprindere negativă, pe de altă parte el se va învăţa să-şi ocupe timpul cu ceva interesant Arealul de aplicare a metaforei: consilierea părinţilor cu privire la dezvoltarea sexuală a copiilor, discuta cu profesorii de grădiniţă şi a profesorilor de şcoală primară.

83. Metafora ”Ar fi rămas tatăl meu în viaţă, el ar fi atârnat pe mine toate greutăţile şi m-ar strivi”Acestea sunt cuvintele F. -P. Sartre, care devreme şi-a pierdut tatăl [35]. Acela a murit de o maladie pe când fiul nu avea nici un an. Moşul Sartre - Charles Schweitzer - a fost fratele mare umanist al secolului XX Albert Schweitzer. Mama sa întors la casa părinţilor ei, şi cea mai mare parte a copilăria Sartre a petrecut cu ea. Şi când a crescut şi a început să se gândească la el însuşi, a scris:”Ar fi rămas tatăl meu în viaţă, el ar fi atârnat pe mine toate greutăţile şi m-ar strivi”Morala: chiar şi tatăl absent este implicat în formarea personalităţii copilului. În acest caz, devine un simbol care permite copilului de a păstra integritatea personalităţii sale. Comentariu: pentru multe femei să rămână singure şi de a creşte un copil – este o situaţie îngrijorătoare, deoarece nu pot face faţă, şi ea nu va fi capabilă să facă un copil fericit. Există o mulţime de fapte să respingă acest punct de vedere. Tatăl este necesar pentru fiecare copil, începând cu formarea eficientă a personalității sale, este asociat şi cu ideea că el – este copilul a unor părinţi buni. Dar dacă un copil este lăsat fără tată, lui îi ajută mecanismele de apărare psihologică. În acest caz, Sartre însuşi a explicat, de ce el nu a avut nevoie de un tată. Dar aceasta nu este nimic mai mult decât un mecanism de apărare psihologic de durere că tatăl nu este aproape. Sartre a devenit individualitate, unde figura tatălui său din viaţă lui îl înlocuieşte complet bunicul său, care foarte mult îl iubea. În mod similar, în viaţa lui Leonardo da Vinci, aşa cum am spus, a fost adevăratul tată, care, cu toate acestea, niciodată nu şi-a recunoscut, fiul său [44].Dar nu a fost un rezultat pozitiv, pentru că din copilărie Leonardo considerat a fi fiul lui Dumnezeu - a apărat identitatea sa de la conştientizarea a neconştientizării pe sine…

25

Toate acestea înseamnă că prezenţa tatălui este esenţială pentru copil. Cu toate acestea, circumstanţele nu respectă întotdeauna cerinţele din teoria educaţiei. Prin urmare, trebuie de ţinut minte că personalitatea tatălui poate fi înlocuită de fratele său bunic, unchi sau cineva mai mare, de la care copilul va învaţă un model de comportament masculin. Uneori, imaginea tatălui decedat (în cazul în care mama are o imagine pozitivă) serveşte ca un indicator pentru copil.Arealul de aplicare a metaforei: consilierea tinerilor părinţi, discuţii asupra rolului de tata cu părinţii care sunt pe cale de divorţ.

84. Metafora ”Etica ca un test de divinitate”Filozof ul antic grec, poet, medic, politician, Empedocle (c.. 492-432 ani. BC. e. ) A fost un om extraordinar de talentat. El a fost născut în Sicilia, într-o familie aristocrata, a fost un susţinător al democraţiei, un medic celebru. Acest lucru, denotă că în univers există patru elemente de - foc, aer, apă şi pământ, pe care el a numit “rădăcinile tuturor lucrurilor” Aceste principii sunt veşnice şi neschimbătoare, totuşi lume în schimbări vizuale sunt datorită combinaţiei lor între ele sub influenţa a două forţe fundamentale: gravitaţională (Dragoste) şi repulsia (ura). “Naştere” şi “moarte” - dar numele incorecte, pentru care există “conectare”; şi “deconectare” din rădăcini de toate substanţele. El a propus şi o descriere de soarta unor fiinţe vii, sufletul este reîncarnat în cadrul organismelor de plante, animale şi oameni ca o pedeapsă şi concediere a “cercului de nașteri” după curăţarea divină. Empedocle se afirma a fi un bărbat şi o femeie înainte, peşte, păsări, animale. Potrivit legendei, în durata de viaţă a oamenilor a recunoscut inteligenţei sale mai puţin frecvente pentru un zeu. El este atât de sigur de aceasta că a decis să dovedească valabilitatea judecăţii. Deci, el sa aruncat în craterul vulcanului din Muntele Etna, direct în lava fierbere, presupunând că supravieţuieşte. Dar, cu rivalul Etna e inutil de colaborat. Vulcan este încă în picioare peste Sicilia, provocând admiraţia telespectatorilor şi teama. Şi nu vom şti niciodată ce a gândit Empedocle, provocând la spectatori admiraţii şi teamă.Morala: nu toate imaginaţiile oamenilor merită de a le verifica în practică. Comentariu: Părinţii ar trebui să pregătească copilul de un sentiment clar de pericol la situaţiile care îi ameninţă cu moartea. În caz contrar, copiii vor creşte cu gândul ca cu ei nu se poate întâmpla nimic, indiferent ce nu ar face. Ei merg pe drum fără reguli, ameninţându-I pe toţi, se ocupă cu sport periculos, şi aşa mai departe. Toată lumea ştie consecinţele unui astfel de comportament. Arealul de aplicare a metaforei: grupuri de lucru cu tinerii, consilierea părinţiilor a căror copii sunt cu probleme

85. Metafora ”Nu este nimic mai devastator pentru o experienţă imediată de cunoaştere”Această declaraţie este de Jung [44]. Morala: dezvoltarea unui copil ar trebui să presupună în primul rând o experienţă şi apoi. cunoştinţe, Atunci când copilului dumneavoastră i-se spune de un fenomen sau de un lucru, şi apoi i se oferă experienţa, se pot simți doar ceia ce i s-a spus, şi astfel nu va fi capabil să se simtă lucrurile deplin. Comentariu: simţul propriu de activitate la copiii sunt la baza percepţiei sale unice de viaţă şi forma propriilor imagini a lumii. Dacă un copil învaţă lucrurile din societate, şi apoi le verifică pe propria lor experienţă, atunci el încetează de aşi mai forma proprie sa opinie de viaţă.

26

De exemplu, atunci când un copil până la şcoală, încearcă să spună despre o imagine pictată, ca până la urmă el să vadă ce văd şi adulţii, ci nu ceia ce ar putea vedea el singur. Un adult este lipsit de senzaţii, deoarece fiecare zi poate aduce noi cunoaşteri despre lume. De aceea el vede cum se intersectează, noi paralele. Copilului are încredere în sine şi sentimentele sale. El crede că sinele se intersectează, iar atunci când va creşte, va ajunge la cer. Dar el va merge la şcoală, şi iluzia aceasta se va dezvolta. Orice cunoştinţă de percepţie e în schimbare, aşa cum au fost, încadrat într-un cadru a imaginii lumii, create de generaţii de oameni cu mult înainte de naşterea unui copil. Din această perspectivă, intelectualizare excesivă a şcolii elementare (şi chiar la grădiniţă) este dăunătoare pentru formarea imediată a imaginii lumii, copilului. Arealul de aplicare a metaforei: interviuri cu educatori şi profesori de clase primare, consiliere părinţi cu copii preşcolari

86. Metafora ”Pitagora şi copiii” Publicând un anumit produs, producătorii atrage de multe ori oameni celebri. Acest lucru este uşor de înţeles: mulţi au un sentiment că o persoană talentată este talentată în tot. Dar nu este aşa.Marele grec Pitagora [43] se considera nu numai un matematician şi filozof, dar un nutriționist mare. De aceea, şcoala sa nu a fost doar una filosofică şi matematică, dar şi nutriţionistă. În conformitate cu învăţăturile sale, în produsele alimentare nu pot fi folosite boabe, şi nu ai voie să rupi prima bucată de pâine (de exemplu, toţi trebuie să aştepte până când cineva foarte flămând, nu îndura foame), apoi să permiteţi ca sub acoperişul casei să se facă cuib. Nu puteţi mânca câinele propriu (străini - se poate).Morala: atunci când se produce hrănirea copilului nu trebui să se bazeze pe un regim alimentar sugerează un matematician (sau orice altă persoană inteligentă). Este mai bine să se consulte un specialist. Comentariu: numărul persoanelor care propun diverse diete este în creştere. În acest caz, corectitudinea declaraţiilor şi a preferinţelor, confirma statutul de expert în, dar nu în medicină sau fiziologie.Dietele sunt stabili, de obicei, de oamenii adulţi, de multe ori vârstnici. Este cunoscut faptul că (după 40 de ani) persoanele mai în vârstă, folosesc alimente mai puțin bogate in calorii şi într-o măsură mai mică, le utilizează: Adesea dieta oferită tuturor celor nutriţioniştii nu conţine carne şi produse lactate. Copiii nu trebui să fie limitaţi în lapte, carne, pentru că aceste produse sunt necesare pentru şi dezvoltarea copilului. E important să atribuim dieta în conformitate cu vârsta fiecărui individual. Numai în ţara noastră este o pedeapsă “pentru copii care nu mănâncă”. Mulţi părinți cred că cantitatea de alimente de care copilul are nevoie, ar trebui să crească în dependenţă de vârsta copilului, daca acesta este mai mare – consumă mai multe produse alimentare. Dar nu este aşa.Pe parcursul primului an de viaţă organismului creşte în dimensiune de 3 ori. În acest moment, copilul poate mânca foarte mult. Dar, după 2 ani creşterea nu mai este atât de rapidă ca anterior. Deci, mulţi copii reduce considerabil cantitatea de alimente consumate. Apoi vine din nou o creștere spontană, a copilul unde acesta începe a mânca din nou (aproximativ 5-7 ani). Apoi, din nou, copilul mănâncă mai puțin şi sa crește mai lent. În timpul adolescenţei (pubertăţii la fete, în 11-13, şi băieţi 13-15 ani), adolescenţi începe să ea cină de două ori, şi în între mese mai mănâncă, astfel în mod regulat la frigider. Anterior, crede că părinţii ar trebui să impună o anumită cantitate de alimente, iar copilul ar trebui să mănânce de toate. Acum știm ca celulele de

27

grăsime, care apare în corp rămân pentru totdeauna. Prin urmare, trebuie să punem copilului în farfurie atâta cât mănâncă poate chiar şi mai puţin – în speranţa că dacă mai vrea îi mai punem.Fiecare copil la naştere are un mecanism special care reglează cantitatea de alimente necesare. Pentru majoritatea adulţilor, este nereglat, fiindcă acestea ia parte regulat la festivităţile unde oamenii obișnuiesc să mănânce, pentru a se distra ”a mânca stresul”Pentru ca acest mecanism să funcţioneze trebuie copilului să i se ofere un stil de viaţă sănătos, părinţii nu ar trebui să “ghiftuie” cu produse alimentare. Nu a fost încă nici un caz, în care copilul a refuzat să mănânce şi a murit de foame. Acest lucru este posibil doar la adolescenți, şi chiar şi atunci sub influenţa mass-media sau a celor din jur. Dar, în cazul în care copilul dumneavoastră are o poftă de mâncare rea, aceasta nu ar trebui să fie “abuz” adică a consumul dulciuri într-o cantitate mai mare, sau biscuiţi între mese. Nu a mâncat nimic la micul dejun - va aştepta până la prânz. Nu manca la prânz - va aştepta până la cină. Pofta de mâncare se recuperează rapid. Arealul de aplicare a metaforei: discuţii cu părinţii sistemul de hrănire a copiilor preşcolari.

87. Metafora ”Eu am avut încredere în bărbaţi – şi m-am înşelat, nu am încredere în femei – şi am dreptate”Această expresie o spune. T. Jung [43]. Poate că nu este sentiment destul de exactă a unui băieţel, care a văzut viaţa în trecut. Jung era foarte mic, atunci când mama lui sa îmbolnăvit, şi prin urmare, a trebuit să plece şi să-l lase în grija tatălui său. El a perceput dispariţia sa (chiar şi după 80 de ani!) Ca pe o trădare.De atunci, el nu are încredere în toate femeile. Morala: prima experienţa lasă amprente foarte mari pe parcursul întregii vieţi Comentariu: Am observat deja că, în primii doi ani de viață la copil se formează relațiile cu cei dragi care urmează să fie luate ca exemplu, atunci când oamenii încep să-şi făurească viitorul. Acesta este motivul pentru care, în pauza de comunicare cu mama este factorul cel mai periculos, care poate schimba atitudinea persoanei faţă de un grup de persoane. Arealul de aplicare a metaforei: consilierea tinerilor părinți şi viitorilor părinți.

88. Metafora ”Eu am dreptul să privesc TV”Într-o grădiniţă din a unei grupe mai mari a fost introdus “Drepturile Copilului”. A doua zi după prima lecţie a psihologului la grădiniţă sa format o coadă de părinţi care nu ştiu că ce să răspundă la copil, atunci când e trimis seara la culcare, şi el spune: “Eu am dreptul să privesc televizorul”. Părinţii nu sunt împotriva activităţii.. El a înţeles că este un şiretlic la mijloc că, dar nu ştie cum să iasă din situaţie. Sa dovedit faptul că psihologul, şi profesorul de la grădiniţă, care a dus lecţia, de asemenea, nu au ştiut răspunsul la această întrebare. Atunci sa apelat la un expert care a fost surprins de dificultăţi. El a oferit o soluţie simplă: “Dacă copilul are dreptul de a se uita la TV, atunci ar trebui să aibă obligaţia de a se trezi dimineaţa la grădiniţă. Dacă el se trezeşte şi mama îl duce la grădiniţă atunci ea şi hotărăşte când copilul trebuie să meargă la culcare. Morala: fiecare drept implică o obligaţiune corespunzătoare. Comentariu: Mulţi părinţi cred că ei poartă întreaga responsabilitate pentru copilul său, astfel renunţă la dreptul său de a pretinde de la copil careva obligaţiuni. Există o regulă simplă, de drepturi şi responsabilităţi în familie: fiecare drept implică o obligaţia. Cine are mai multe

28

responsabilităţi, are şi mai multe drepturi. De îndată ce copilul vrea să-şi impună un drept, el îşi asumă responsabilităţi suplimentare. Arealul de aplicare a metaforei: trebuie povestită tuturor grupurilor de părinţi, educatori şi copii.

89. Metafora ”Sentimentul de vinovăţie şi pedeapsă”În memoriile sale la. Jung a scris: „Într-adevăr, m-am simţit vinovat, ştiam toate defectele şi neajunsurile. Din acest motiv, am fost deosebit de sensibil: toate acestea se încadrează în principiu de ţintă. Mă acuzau de lucruri care nu le-am făcut chiar daca eram în stare de a le face.Am scris chiar şi un album în cazul în care aşi fi supus unei suspectări. Ar fi fost mult mai uşor atunci când aşi fi angajat într-adevăr privind fapte rele. “Atunci eu cel puţin aş fi ştiut care era vina mea „ Atunci când mama într-o zi mi-a spus: “Ai fost întotdeauna un băiat bun” – eu doar nu am fost capabil să înţeleagă asta. Sunt un băiat bun? E incredibil! Întotdeauna m-am simţit ca o creatură vicioasă şi inferioară „ [43]. Morala: vina excesivă limitează drepturile şi denaturează percepţia lui faţă de sine, şi lumii întregi.Comentariu: vina – un model social (de exemplu, educarea societăţii) emoţii. Ea a apărut destul de târziu în dezvoltarea umană. Din timpurile moderne criteriul suprem de conduită morală este un acord intern cu sine însăşi, coerenţa acesteia cu cea obţinută independent denotă convingerile personale, libertatea de alegere şi responsabilitate pentru această alegere, responsabilitatea pentru trădare de credinţe, de dragul de necesităţii externe. [18]. Din această poziţie de vină - sentiment care este simţită de oameni de la putere, care au încălcat reguli, formulate de el.“Criteriile aceste epoci sunt în vârsta de Cicero nici măcar nu a început să ea formă, ele sunt necunoscute antichităţii clasice. Roman I, . BC. e. ştiau înainte de naştere obligaţiunile faţă de guvern, de grup şi de familiei, locaţia sa şi a patrimoniului, precum şi pe măsura în care comportamentul său să fie în interesul lor, era de salutat... Unele dintre valorile lăsate moştenire în Europa cultura antică, , şi lui Cicero, în special, nu a fost parte a conştiinţei umane.[18].Sentimente de vinovăţie impune creştinismul. 3. Freud credea că este necesar pentru educaţia copilului morala. Dar această teză este controversată. În orice caz, nervozitatea excesive creează vina la copil. De aceea, în evocarea de vinovăţie în unele ţări se consideră ca violenţă cu caracter personal.Arealul de aplicare a metaforei: o discuţie cu părinţii pentru a promova metode de pedeapsă a copilului.

90. Metafora ”Copilul în calitate de martor”D. Myers [21] descrie următorul experiment, realizat în SUA. În grădiniţă un om a venit şi la întrebat pe copii dacă acestea nu îşi aminteşte un caz, în care degetul a căzut în capcana? Nici un copil nu a putut să-şi amintească un astfel de caz. Şi acest lucru este de înţeles deoarece a fost ales o problemă care probabilitatea răspunsului pozitiv să fie minim. Acest om venea la grădiniţă o dată pe săptămână timp de zece săptămâni şi tot întreba acei-aşi întrebare. La a zecea oara, toţi copiii în vopselele au vorbit despre cum au ajuns degetul într-o capcana de şoareci, ca cu mama

29

s-au dus la doctor, cum arăta doctorul și ce a spus el. Este evident că copiii mint, - pentru ca o întrebare pusă de mai multe ori a duce la astfel de răspuns, “aducându-și” aminte de ceea ce în realitate nu a fost. Dacă părinții permanent suspectă copii de ceva, atunci el neapărat o să fie tentat să facă ceva. Şi asiguraţi-vă că o să o facă.. Morala: cu cât mai mult părintele are încredere în copil, cu atât mai mult scădea probabilitatea că acesta va corespunde așteptările părinților.Comentariu: În prezent, se dovedeşte că o persoană îşi aminteşte periodic de evenimentele petrecute cu el modelându-le. Acest lucru înseamnă că fiecare amintire nu reproduce o imagine exactă în mintea, ci o modelează şi completează cu ajutorul informaţiilor învăţate după eveniment. De aceea, după fiecare vizită, la grădiniţă copilul îşi creează o imagine mai clară de la evenimentul ce s-a produs.La mulţi adulţi, în cazul în care să le vorbeşti în mod regulat despre faptul că au astfel de carte de la interlocutor, după o perioadă, vor începe să se îndoiască în sine şi chiar “aducându-și” aminte cum au făcut asta. Acesta este motivul pentru care copilul cu cât este mai mic, cu atât părinţii ar trebui să fie mai atenţi pentru a afla împrejurările, că ei nu descriu ceea ce li-se cere de la copiilor. În caz contrar, ele vor înlocui cu uşurinţă conţinutul în răspunsului dvs.. Astfel mulţi copii ştiu de la părinţi despre copilăria lor. Când spunem că cu cât este mai mare încrederea în părinte, cu atât mai mare este probabilitatea ca aceasta va fi corespunde așteptărilor, ne referim la încrederea completă. Părintele poate avea încrede în cuvinte, dar în inima să se îndoiască puternic. Copilul simte sufletul părintelui, el caută să se potrivească cu el, şi nu cu cuvintele lui.Arealul de aplicare a metaforei: Sfaturi pentru părinți cu privire la caracteristicile psihologice ale copiilor de vârstă mică, metode de pedeapsă şi de stimulare __

91. Metafora ”Copil stângaci”Psihologul anunţă părinţii: “Copilul Dumneavoastră este stângaci”;Ce? el este normal – răspunde părinteleMorala: stângacii – au aceleaşi calităţi, precum şi dreptacii.. Ei nu se clasifică pe principiul ”bun” – “rău” Comentariu: există încă multe surse, care se referă stângăcia ca o patologie. Acesta este un concept foarte vechi şi de definire a percepţiei. Noi dovezi sugerează că există două motive pentru stângăcie: una genetică şi alt patologică. Stângăcia ereditară apare la un copil cu familie sau rude stângace. Patologică stângăcie poate fi o consecinţă a traumei intrauterine sau rănire la naştere.Determinate genetic, stângăcie nu este o boală şi nu are legătură cu manifestările patologice. În plus, numeroase studii nu au reuşit să demonstreze stângacii ca legătură cu anumite caracteristici psihologice ale omului. Este cunoscut faptul că Pavlov a fost stângaci. Dar un alt fiziolog rus – Bekhterev – a fost dreptaci. Napoleon a fost stângaci şi, a fost, fără îndoială, un militar, lider remarcabil, dar la învins Kutuzov fiind dreptaci. Singura diferenţă în dezvoltarea de stângacii şi dreptaci la copii este rata diferită de maturizare a anumitor structuri cerebrale. Unele dintre structuri ale creierului stângace la copii se maturizează mai lent, dar cu vârsta diferenţele dintre copii dispar. Este bine să ne întrebam părinții a căror copii sunt stângaci să-şi amintească modul în care acestea au făcut faţă în copilărie cu problemelor, şi să ajute copiii, oferindu-le experienţă.

30

Psihologul trebuie să insiste asupra unei interdicţii privind re-formare a copilului, deoarece 80% din cazuri implică formarea de reacţii nevrotice (terori nocturne, enurezis, bâlbâiala, ş.a..). Arealul de aplicare a metaforei: interviuri cu profesori, educatori, părinţi, a căror copii sunt stângaci.

92. Metafora ”Tinderea spre perfecţiune”“Să lăsăm omului : încearcă de a fi ceea ce el nu este, de a avea idealuri, care nu pot fi realizate, de a depune eforturi pentru excelenţe, pentru a scăpa de critici deschizând poarta torturii mentale fără sfârşit” sunt cuvintele lui Perls din cartea sa autobiografică “Interior si exterior din găleata de gunoi”[30].Morala: Problema părinţilor este de a nu face din copil ceva, fără a se descoperi pe sine însuşi.Comentariu: Mulţi părinţi dacă nu au atinse în viaţa ceva, ei insuflă de a încuraja copiii lor pentru a realiza dorinţa lor. În cazul în care copilul nu poate efectua problema propusă se va confrunta cu încercări de conştiinţă nereuşite. Am spus deja că represiune excesivă duce la nevroză. Sarcina părinţilor este de a oferi copilului posibilitatea de a stabili obiective şi a contribui la atingerea acestora. Această asistenţă poate fi necesară pentru creştere unui fiu sau fiică şi insuflarea unui sentiment puternic care denotă, rezultate moral educative, că indiferent de situaţii apărute, ca copii se vor întoarce la casa părintească, şi vor putea începe din nou o activitate activă. Arealul de aplicare a metaforei: consultare, muncă de grup cu părinţii.

93. Metafora ”A fost biciuit – şi o crescut om”Aceasta este o declaraţie tipică de un părinte care foloseşte o centură pentru pedepsi copilul.Nu există dovezi că vorbitor a devenit om, prin faptul că a învăţat bine lecţia părinţilor: a se utiliza agresiune atunci când copilul face o greşeală.Morala: în copilărie, copiii învaţă de la părinţi cum să se comporte în viitor, cu copiii lor, şi cu vârsta învaţă pentru a justifica aspectele negative ale comportamentului copilului. Comentariu: Copilul nu poate învăța altfel, cu excepţia făcând greşeli. Cu toate acestea, mama îl percepe ca pe un adult şi reacţionează atunci când face vreo eroare ca celelalte persoane: agresiune demonstrativă este ca o calificare a discuţii corespunzătoare problemei. Este dovedit că acei copii care sunt bătuţi sau care au urmărit comportamentul violent al părinţilor sau a tatălui împotriva mamei, în viitor, se va comporta în două moduri.Dacă un copil în timpul bătăii dintre părinţi a trecut de partea unuia dintre ei, apoi, când creşte, de asemenea, el va începe să bată soţia sa. Dacă el a fost în afara oricărei cerți de-a părinţilor, astfel de cele mai multe ori el nu va folosi pumnii nici în familia sa. În cazul în care tatăl a folosit centura doar ca o ameninţare, este probabil că acesta va fi pusă în acţiune, de asemenea, în viitor, şi de fiul său. Diferite forme de pedeapsă pot avea rezultate diferite, care depind, şi de asemenea, de comportamentul mamei. Cu toate acestea, fiul când creşte şi devine mai puternică, ar putea pune pedepsi mai loial ca tatăl său, repetând comportamentul acestuia. Statistica Criminală pentru anul 2007 arată că peste o mie de copii, “au comandat” părinţii săi. Şi aceasta numai dezvăluie crima. Poate că un astfel de argument poate acţiona din partea părinţilor care nu sunt prea siguri de sine.

31

Arealul de aplicare a metaforei: sfatul părinţilor cu privire la metodele de pedeapsă şi încurajare a copiilor.

94. Metafora ”Moneda pentru a învinge”Natalya SAT Ilyinichna din memoriile sale [7], oferă un episod. Odată, pe când era copil, prietenul ei la învins într-o joacă. Ei i-a fost tare obijduitor, şi ea a fugit acasă să se plângă la tatălui său.Tatăl a luat-o de mână şi s-au dus la apartamentul unde locuia băiatul. Fata a triumfat, anticipând victoria asupra infractorului. Imaginaţi-vă surpriza ei atunci când tatăl ei a dat băiatului o monedă şi a spus că ori de câte ori o va bate pe fiica sa, el îi va da câte o monede, până ea nu se va învaţă să se apere pe sine însuşi. Înainte de somn tatăl ia sus fiicei: “ Nu voi face, ca elevul meu, plângă! În viaţa, vor fi multe dificultăţi. Învaţă de ale depăşi. Învaţă să lupţi şi să câștigi!Morala: uneori, efectul milei poate fi un păcat de formare mai eficiente. Comentariu: Există diferite modalităţi de învăţare. Poate că anume tatăl învăță copii de a fi curajoşi şi de a depăşi diverse circumstanţe. Este, probabil, o combinaţie de dragoste maternă şi paternă care permite copiilor având astfel de părinţi să fie norocoşi şi să câștige.Arealul de aplicare a metaforei: grupuri de lucru cu adolescenţii, sfaturi părinţilor cu privire la creşterea copiilor.

95. Metafora ”Experiment turc”Societatea Europeană pe Psihologie a acordat premiul unica pentru cercetătorul din Turcia Chigdem Kogitchibashi. Această femeie a efectuat un astfel de experiment. Ea şi o echipă de oameni de ştiinţă, care o conducea, a promovat învăţământul primar cu mame în cele mai sărace zone ale oraşului care aveau copiii de la 3 la 5 ani, şi a încurajat educaţia copiilor. După 22 de ani, ei au comparat copiii acestor mame şi a veciniilor care nu au participat la formare. Toţi copiii acestor mame ce au fost instruite au absolvit liceul, mulţi au chiar şi locuri de muncă mai prestigioase decât mamele copiilor neinstruite.Morala: cu cât nivelul de educaţie a mamei e mai înalt (în cadrul şcolii), cu atât mai mari sunt realizările copilului. Comentariu: imaginaţia mamei despre educație fiind o valoare a cunoaşterii se transmite copilului, astfel el are mai multe şanse de a învăţa mai bine şi, prin urmare, tinde să se realizeze în sfera de care are nevoie copilul.Arealul de aplicare a metaforei: consilierea viitorilor părinţi şi a tinerilor părinţi

96. Metafora ”E greu de spus dacă vioara a devenit instrumentul meu de bună voie sau din cauza părinţilor, sau poate este un dar de sus”A spus fraza aceasta, Kramer, un muzician remarcabil, gândindu-se la faptul, că cine face alegerea profesiei copilului, dacă această alegere e făcuta atunci când copilul este încă prea mic. [17]. El scrie: într-un fel sau altul - alegerea a fost făcută. Întrebarea – este dacă acesta a fost făcută voluntar? În acel moment am vrut să fiu mai mult pompier, trompetist sau chelner care serveşte în restaurante.Ce de amintit acuma…Pentru a realizarea acestui vis – a alerg prin oraş……

32

cu maşina de pompieri, să stingă focul, să salveze oamenii de la moarte cumplită. – ar fi trebuit să improvizeze singur cască de hârtie.Toate aceste sunt „copilării” au spus-o adulţii, care ştiau mai bine. Stând în faţa alegerii şi având impresia că este unic.Prima mea încercare de a lua în mână vioara şi de a scoate sunete din ea a fost începutul împlinirii viselor. Vioara a devenit principală şi motivul necazurilor mele de fapt, anume datorită ei eu am învăţat să transform muzica în singurătate şi vise, în răni sufleteşti şi umor. În ea eu caut sunetul meu, vocea mea, mai exact vorbind, muzica mea”.Morala: nu întotdeauna alegerea e făcută de părinţi, şi nu de copil, este dăunător copilului.Comentariu: mulţi părinţii, doresc fericire şi numai bine copiilor lor, încep să-i înveţe lucruri importante şi îi impun să se ocupe cu lucruri care sunt grele de înţeles pentru copil. Până în prezent mulţi părinţi chiar şi specialişti sunt în conflict la capitolul dat. Unul presupune că copilul singur trebuie să-şi aleagă profesia. Un copil de 6 ani nu poate să aleagă de sinestătător vioara, întrucât să cânți la ea necesită ore în șir, iar pentru copil este o ocupaţie foarte grea. Toţi copiii în jur se distrează şi fac ceva interesant, când el este obligat să se ocupe de o activitate grea, dificilă şi neînţeleasă. Copilul, care începe să înveţe să cânte la vioară după 10 ani, niciodată nu atinge apogeul. Dar încercările de a face muzică pot crea simpatii la alţii. Aceasta înseamnă că în sport şi muzică alegerea nu este a copilului, ci a părinţilor. Cât de argumentat poate psihologul să scoată alegerea părinţilor? Se poate propune următoarea soluţie. Dacă copilul are succese, se poate presupune, că, în afară de voinţa părinţilor, aici mai are loc şi capacităţile şi dorinţele copilului. În acest caz, neapărat, părinţii trebuie să depună eforturi în cunoştinţele sale. Dacă succesele sunt nesemnificative, pe un nivel mediu, atunci fără îndoială că copilul nu are dorinţă, deoarece, posibil, nu sunt calităţi corespunzătoare, pentru activitatea dată. Noi ştim, că cel mai dificil este să apreciem capacităţile, întrucât ei nu pot fi descoperite fără dorinţa copilului. În lipsa de interese se poate de lipsit copilul de această ocupaţie, şi atunci el, devenind matur, poate să continue această ocupaţie ca un amator.Arealul de aplicare a metaforei: discuţii cu părinţii despre capacităţile de dezvoltare a copilului.

97. Metafora ”Cititul şi înţelesul”M. Ţvetaeva descrie ce citise la vârsta de 8 ani. “Evghenii Oneghin, Puşkin”Prima mea scenă de dragoste a fost nu de dragoste: el nu iubea (aceasta am înţeles eu), de aceea nici nu s-a urcat şi nu se aşezase, ea iubea, de aceea şi s-a ridicat, ei nici o minută, nici o clipă nu au fost împreună, nimic împreună nu au făcut, făceau exact invers: el vorbea, ea tăcea, el nu iubea, ea iubea, el a plecat, ea a rămas, aşa că dacă ridicăm cortina – ea singură stă, dar se pare ca poate fi…şi totuşi din nou stă, fiindcă ea stătea, şi pentru că aşa vor sta totdeauna Tatiana pe acel scaun stă veşnic. Aceasta este prima mea scenă de dragoste a constatat toate urmările şi pasiunile duc la nefericire, non-reciproc, non-iubire ne existentă. Eu din acea minută nu mi-am dorit să fiu fericită şi acest lucru în sine nu este dragostea sorţi. În aceasta a şi constat tot lucru, că el nu o iubea, şi numai el, şi nu pe altul în dragoste la ales, şi în taină ştia, că el pe ea nu o va putea iubi.(Aceasta eu acuma spun, dar ştiam deja atunci, ştiam, dar acum m-am învăţat să vorbesc). Oamenii cu acest dar sunt nefericiţi — singur — totul pentru ei — dragoste — direct la genul de obiecte nepotrivite.

33

Morala: literatura de specialitate dată copilului determină comportamentul acestuia pe parcursul vieţiiComentariu: ce trebuie să citească copilul în copilărie? Cât de mult părinţii trebuie să îndrume procesul citire ? Probabil, cel mai exact răspuns la această întrebarea îl oferă M. Ţvetaeva într-un eseu mic „Al meu Puşkin” Ea a început să citească, , Evghenii Oneghin” la 8 ani, când toţi presupuneau, că ea nu este capabilă să înţeleagă literatura adultă. De exemplu Ţvetaeva noi ştim, că literatura nu are vârste. Da, ea nu a înţeles această operă aşa, cum este înţeleasă în şcoală. Dar literatura, în afară de conţinut, are limbă poetică, care formează gust. În plus produsul presupune construirea imaginii. Copilului nu trebuie să i se dea întrebări despre ceea ce a înţeles în operă, el va povesti ceea ce doresc adulţii, dar aceasta va distruge lumea poetică, creat de imaginaţia lui.Domeniul de utilizare a povestirii: discuţiile cu educatorii, învăţătorii claselor primare, consultaţia părinţilor în privinţa dezvoltării capacităţilor copiilor.

98. Metafora ”Oare muzicant poate deveni doar o persoană traumată”Scripcarul G. Kremer a dat această întrebare şi nu a putut singur să răspundă la interviul din emisiunea sa. El povestea cum mulţumesc copiilor mici, ca ei ore în şir să se ocupe la instrumente muzicale. De exemplu, profesorul la începutul lecţiei poate să spună copilului, că în dulap, poate, este o ciocolată pentru el, dar ea va rămânea acolo, dacă copilul nu se va ocupa bine. La sfârșitul lecţiei acelaşi pedagog liniştit poate să spună, că ciocolata nu este, aşa cum copilul nu s-a ocupat destul de bine.Morala: într-adevăr muzician poate deveni doar un om traumat?Comentariu: copiii îşi iubesc foarte mult părinţii şi sunt ataşaţi foarte mult de ei. Ei sunt gata să facă multe lucruri nu de aceea, că ei înţeleg scopul lor, dar de aceea că îi place mamei şi tatălui.Se poate oare trece fără de minciună, având scopul de a obţine încrederea în copil? Susţin astfel a studiat şi marele muzician Richter. Prima lui învăţătoare a fost mama sa, din acest motiv învăţarea s-a bazat pe încredere. Dar alţi muzicieni într-o oarecare măsură au încercat pe ei o asemănătoare traumatizantă acţiune, care, din punctul de vedere al profesorului, motivează copilul la lucru. După cum am mai menţionat, Skinner afirma că pedeapsa este neeficientă. Dar Skinner nu a educat nici un muzician.Arealul de aplicare a metaforei: discuţia acestei probleme dificile cu părinţii, care visează un drum plin de glorie pentru copiii lor, probabil, var scădea ambiţiile lor.

99. Metafora ”Sfatul tatălui: ”Ca să învingi, trebuie să fii de zece ori mai pregătit, decât alţii”Acelaşi G. Kramer în interviul său povestește, cum o dată s-a plâns tatălui său despre nedreptatea juriului la concert, care a nominalizat locul unul copilului, care a s-a prezentat mai rău decât el. Dar tatăl său, în loc să asculte copilul, a spus: ”Ca să învingi, trebuie să fii de zece ori mai pregătit, decât alţii”.Morala: nu trebuie să învinuieşti pe alţii pentru nedreptate, dar mai bine lucrează asupra dezvoltării tale.Comentariu: caracteristici de competiţii moderne la toate nivelurile şi la toate disciplinele reprezintă faptul că este greu de presupus decizia corectă judecătorului. Şi dacă permanent te gândești la acesta, poţi să te scufunzi în sentimente de supărare, care nu devin constructive. Mult mai important este să fii pregătit pentru victorie în aşa fel, chiar şi acei, care nu doresc să o

34

recunoască, fiind nevoiţi să facă acesta. Este mult mai productiv să pregăteşti copilul pentru greutăţi, decât sa previi un obstacol neprevăzut.Arealul de aplicare a metaforei: training de creştere personală a tinerilor, consiliera părinţilor vis-a vi de educarea copiilor

100. Metafora ”Trebuie de băut cu copilul, ca să îl înveţi să bea corect şi să nu se îmbete?” Această uimitoare întrebare a fost pusă în cercetare, despre care s-a anunţat la conferinţa Europeană a comunităţii psihologice de sănătate. Autorii au verificat ipoteza, dacă părinţii trebuie acasă să bea împreună cu adolescenţii, pentru ca ei să înveţe corect să folosească băuturile alcoolice. Cercetarea a fost efectuată cu respectarea tuturor regulilor. A fost un număr mare de selectare a părinţilor, anume cei care a căror adolescenţi au 13 ani şi altul 15 ani.Sa dovedit, că acei adolescenţi, care au băut împreună cu părinţii, după aceea au băut nu numai acasă, dar şi în multe alte locuri. Cantitatea de alcool întrebuinţată de ei a fost mare, faţă de acei, care niciodată nu au băut împreună cu părinţii.Morala: părinţii nu trebuie să demonstreze copiilor un exemplu negativ, întrucât comportamentul lor va rămâne un etalon pentru ei. Comentariu: asemenea experiment s-a putut efectuat în Olanda, întrucât în Rusia acest experiment nu trebuie efectuat: volumul eşantionului – toată ţara. E uşor la vecini să enumeri variantele. Numai la un spital Botchinschi din Moscova în fiecare an se face atâtea operaţii provocate de necroze a pancreasului libaţi excesive, la fel ca în toată Europa. Aceasta confirmă faptul, demonstrat din experimentul descris mai sus: consumul de alcool împreună cu copiii duce la aceea, că adolescenţii folosind precauţia devine o normă. Există o metodă simplă de prevenire, adică depinde de comportamentul la copiii: trebuie de învăţat să se descurce cu greutăţile şi să poată învăţa şi lucra. Oricare dependenţă, inclusiv şi cea de alcool şi de narcotice, apare în situaţia când, atunci când o stare negativă este înlocuită cu un sentiment pozitivă. De exemplu, am avut o problemă, am băut puţin – şi am uitat de ea. Dacă părinţii vor învăţa copilul să se descurce cu problemele sale, atunci ei nu vor simţea nevoia de a o înlocui cu ceva o stare negativă. Mai mult, dacă părinţii demonstrează copilului, cum social prin metode prielnice acceptabilă să-şi scoată stresul ( să alerge, să meargă la ocupaţii sportive), acel copil va învăţa cu ajutorul acestei metode eficiente să-şi scoată stresul, încordarea.Arealul de aplicare a metaforei: consultarea părinţilor cu referire la comportamentul obiectiv al adolescentului.

101. Metafora ”Copiii de azi nu citesc”Odată m-a vizitat colega meu din SUA. Ea a venit cu o fată de 11 ani. Fiul meu la acel moment era, de asemenea, de 11 ani. Fata citit câte o carte pe zi. Acest fapt mi-a făcut o gelos incredibilă, pentru că fiul meu nu citea nimic. Am întrebat-o pe fata dacă a citit ”Aventurile lui Tom Sawyer” de Mark Twain. Se pare că nu. Apoi am întrebat despre Mayne Reid. Răspunsul era acelaşi. Sa dovedit, că ea nu a citit nici unul din lucrurile, pe care eu însumi le-am citit fiului meu în acest moment: toate de Jules Verne, Mayne Reid, etc. Atunci eu, plin de curiozitate, am întrebat ea, şi ce citeşte ea? Spre surprinderea mea, sa dovedit că acestea erau cărţi americane pentru copii contemporană, în special detective. I-am cumpărat fiului meu un detectiv pentru copii. El l-a citit de asemenea, într-o zi. Atunci eu mi-am pus o întrebarea: ” Vreau, ca fiul meu

35

să citească câte o carte detective pentru copii într-o zi?” Şi cu aceasta s-a încheiat concurenţa între cele două sisteme de implicarea a copiilor în citit.Morala: Înainte de ai propune ceva copilului tău, trebuie de gândit, la ce şi cine are nevoie de aceasta.Comentariu: o dată un mare istoric Vasili Kliuchevskii regreta, că tinerii de astăzi citesc mult şi nu se gândesc deloc. Atunci când ne plângem că tinerii de azi nu citesc, ne sunt adecvate pretenţiile noastre? În primul rând, actuala generaţie de părinţi citeau mult, pentru că a fost cel mai bun mod de a obţine informaţii. Acum puteţi descărca de pe Internet aproape orice înregistrare audio şi de a asculta cărţi noi şi vechi. Putem să le găsim on-line. În al doilea rând, dacă noi vrem ca copiii să citească ceea, ce vrem noi, atunci, probabil, cel mai bun mod de realizare a dorinţelor noastre - de a le citi noi însuşi această carte. Nu e de mirare că în secolul al XIX-lea a fost atât de predominant cititul în familie, în care copilul nu pur şi simplu doar auzea conţinutul cărţii, dar, de asemenea, se familiariza cu reacţiile adulţilor la ea. De ce să nu revenim la vechea tradiţie, în cazul în care este un nou - vechiul e bine uitat?Arealul de aplicare a metaforei: Sfaturi pentru părinţi cu privire la dezvoltarea abilităţilor creative şi de gândire a copiilor.

102. Metafora ”Dacă doriţi, ca copilul dumneavoastră să facă ceva cu multă pasiune, atunci ocupaţi-vă personal de aceasta”.În toate manualele privind psihologia educaţiei pot fi găsite una sau altă versiune a acestei directive.Morala: Copiii imită comportamentul adulţilor, care, în perioada preşcolară devine pentru ei o autoritatea de necontestat.Comentariu: Nu am nici o informaţie, cine primul a inventat această frază. Dar este evident, că toţi părinţii inteligenţi, vor ajunge în cele din urmă la ea. Este o nebunie să presupunem, că copilul va începe să alerge dimineaţa, în cazul în care părinţii până la ora 12 nu se pot trezi din pat. Nu are nici un sens să credem, că el va învăţa limbi străine, dacă părinţii nu sunt interesaţi să le cunoască. Personalitatea copilului este construit, la fel ca în poveşti biblice, după imaginea unui adult. Urmărind pe adultul entuziasmat, el singur devine un entuziasmat, alegând acele concept, care separă valoarea maestrului. Văzând persistenţa adultă, el singur va exercita voinţa lui, să ducă lucru început până la capăt. Imprimarea direcţionează copilului la reproducerea comportamentului părinţilor. Din dragoste, copiii în măsură maximă repetă acest model.Arealul de aplicare a metaforei: Sfaturi pentru viitorii părinţi, tinerii părinţi, cei, care se adresează cu privire la dezvoltarea creativităţii copiilor.

103. Metafora ”Pelerinii”Acest poem este al lui I.Brodskova [11]:Trecu pe alături de stadion, temple, Trecu pe alături de biserici şi baruri, Trec pe alături de cimitire şic, Trecu pe alături de pieţe mari, Trecu pe alături de pace şi de tristeţe, Trecu pe alături de Mecca şi Roma,

36

De palmierii albaştrii ai soarelui, Merg pe pământ pelerini.Ei infirm cocoşat?Ei au paralizat, cocoşat, flămânzi, pe jumătate îmbrăcaţi, ochii lor sunt plini de apusul soarelui, inimile lor sunt pline de zori.În urma lor cântă deşertul, Fulgere distrează-te? intermitent fulgere, stelele strălucesc deasupra lor, şi răguşit le strigăt păsările: că lumea nu se va schimba, da, va rămâne aceeaşi, zăpada orbitoare, şi îndoielnică blândă, lumea va rămâne mincinoasă, lumea va rămâne veşnică, poate fi imaginabil?, poate fi uşor de înţeles, şi totuşi infinit. Dar totuși infinită.Şi, înseamnă, că nu va fii rezultatde la credinţă în sine, dar în Dumnezeu.... Şi, îndeamnă, că a rămas doar, iluzii şi drumuri.Şi să fie pe pământ apusuri de soare, şi să fie pe pământ răsărit.Fertiliza soldaţii săi.Poeţii să o aprobe.Morala: nu contează ceea ce oamenii au vrut să facă şi cum a trăit viaţa lor.Comentariu: Părinţii pot face ca copilul să creadă în Dumnezeu, pot spera să-i înveţe să creadă în forţele proprii. Este important, faptul că iluzia, care ei le-o oferă copiilor sub forma unui scenariu şi prezentare despre el însuşi, îi permite lui să realizeze posibilităţile la maxim, dar să nu-l izoleze de lume.Arealul de aplicare a metaforei: formare în dezvoltarea personală a adolescenţilor, sfaturi pentru părinţi privind creşterea copiilor.

104. Metafora ”Şi de ce au nevoie de ea?”În 2002, un experiment a fost realizat cu participarea a 32 de ţări, inclusiv Rusia. Scopul experimentului a fost de a evalua cunoştinţele adolescenţilor în şcoli din diferite ţări. Pentru a crea un material examinator echivalent, corespunzător volumului de cunoştinţe, oferite în şcoală, în fiecare ţară din cei patru experţi independenţi luau acelaşi material, pe care apoi le adaptat la oportunităţile pentru copiii din ţara lor. Rusia în acest studiu a fost pe locul 28-lea, cu toate că noi în permanenţă vorbim, despre ceea că avem cea mai bună educaţie. Pe primul loc s-a clasat Finlanda. Care a fost problema copiilor noştri? Ei destul de bine au reprodus materialul teoretic din manual, dar de nu au ştiu cum să-l aplice în situaţiile din viaţă. Abilitatea de a utiliza datele este exact ceea ce numim competenţă.

37

Morala: eficienţa învăţării - nu este un bun mod de memorare, dar capacitatea de a aplica cele învăţate în practică.Comentariu: educaţia modernă rus presupune, că copilul trebuie să înveţe o mulţime de material, care nu se bazează pe experimente. Numărul de laboratoare şi de cercetări de lucru sunt prea puţine. În multe alte ţări, accentul nu este pus pe învăţarea cât mai multă a informaţiei, ci pe capacitatea copilului de a găsi informaţiile, să fie capabil să le aplice în viaţă, singur să deschidă legile şi reglementările, să introducă experimentul corespunzător. Sarcina părinţilor, cel puţin până în momentul în care copilul nu va merge la şcoală, constă în crearea posibilităţii de independenţă şi dezvoltarea cunoştinţelor fundamentale ale proprietăţii naturii.Arealul de aplicare a metaforei: discuţii cu educatorii, profesorii claselor primare, consultarea părinților adolescenţilor.

105. Metafora ”Eu nici o dată nu am pedepsit copilul meu”O dată am participat la o conferinţă studenţească la care a fost efectuat un raportul ”Educare fără pedepsire”. Am decis să pun o întrebare conferenţiarului asupra faptului că, pedeapsa - această metodă, în care copilul de la comportamentul preia elementele inacceptabile social. Se poate să nu le folosim? Şi atunci conferenţiarul cu o voce, care suna din metal, a declarat: ”N-am pedepsit niciodată copilul meu.” Auzind această voce teribilă, toata lumea a înţeles, cât de speriat poate fi copilul, mama care gândește, că nu pedepseşte, atunci când vorbeşte cu el cu o asemenea voce. Nimeni nu a mai dat mai multe întrebări, în auditoriul s-a lăsat tăcerea.Morala: ceea ce cred părinţii despre comportamentul lor în ceea ce priveşte relaţiile cu copil, nu este neapărat la fel să fie perceput şi de copil.Comentariu: În această poveste tânăra mamă crede că pedeapsa poate fi doar fizică. Dar pedepsele sunt de multe feluri, iar forma cea mai puternică şi periculoasă pedeapsă - refuzul copilului, care este produs prin voce, prin grija de un copil, prin expresii faciale adecvate şi comportamentul părinţilor. Frica de a fi lăsat singur pentru o fiinţă umană poate fi mai puternică. Nu e de mirare că Socrate a ales să bea din cana cu otravă, sau altă alternativă - izgonirea din Atena. Dar aceasta a făcut un adult. Vă puteţi imagina, cât de tare poate speria un copil respingerea părinţilor, chiar dacă părinţii cred că nu pedepsesc copilul. Acesta este calea spre dependenţa de cultivare. Există, de obicei, regulile pedepselor. Potrivit lui, mama, pedepseşte copilul, la început îi vorbeşte sau prin alt mod îi dă de înţeles că îşi iubeşte copilul, şi el o acceptă – ca fiind cea mai iubită fiinţă de pe Pământ. Apoi ea îi spune, că să îl pedepseşte pentru anumite acţiuni, subliniind aceasta fie la acest moment, sau mai târziu, când ea într-o stare de calm vorbeşte cu copilul şi îi explică lui normele de interacţiune dintre oameni, că ea se separă de copil, care este întotdeauna important pentru ea, de la acţiunile sale, pe care ea vrea să se schimbe.Arealul de aplicare a metaforei: consilierea părinţilor privind metodele de recompensă şi pedepse în familie.

106. Metafora ”Anton Pavlovici Cehov odată a observat…”Acest verset de B. Okudjava [28]: Anton Pavlovici Cehov a spus odată, că inteligentului îi place să înveţe, dar un prost - să predea.

38

Cât de mulţi proşti în viaţa mea am întâlnit –era timpul demult pentru a obţine o medalie. Proşti adoră să se adune într-un efectiv.În fruntea lor stă şeful lor, în toată splendoarea sa.În copilărie am crezut, că într-o zi mă voi trezi şi proştii nu sunt – toţi au plecat.Oh, visele copilăriei mele - ce greşeală, în care nori am zburat prosteşte. Natura are un zâmbet perfid pe buzeAparent, ceva ce nu am calculat. Dar inteligenţii se plimbă singuri în cercuri, el apreciază singurătatea mai presus de orice. Şi ei atât de uşor să-l iei cu mâinile goale, curând au să-I prindă pe toţi până la ultimul.Când îi vor prinde pe toţi – va fi o eră, care nu poate fi inventată şi nu poate fi descrisă...Cu inteligenţă - supărătoare, cu proştii - este rău.Cauţi ceva între mijloc. Dar unde este?Să fii prost e profitabil, dar de fapt nu vreau, inteligent - doresc cu adevărat, dar se va sfârși cu bătaie...Natura are pe buzele viclene o profeţiei.Dar poate că, într-o zi vom veni la mijloc.Moral: este aceeaşi – în lume nu există nici o perfecţiune.Comentariu: cât de mult nu ar planifica părinţii destinaţia copilului său, el nu va putea să-l protejeze de greutăţi. Orice persoană strălucitoare va determina rezistenţa societăţii. Cu cât mai original va fi copilul, şi apoi un adult, mai interesantă, dar cu atât mai grea va fi viaţa lui.Arealul de aplicare a metaforei: consilierea părinţilor în privinţa problemelor de educaţie, training pentru formarea dezvoltării personale în rândul adolescenţilor.

107. Metafora ”Copilul şi creativitatea”O scenă tipică în grădiniţă: mama vine după copil. El a alergat până la ea cu desenul şi îl arată solemn. Mama alene privind desenul îi spune: ”Tu ieri ai desenat acesta. Îmbracă-te mai repede”. Boţind desenul, îl pune în buzunar şi aşteaptă, ca copilul să se îmbrace.Morala: creaţia necesită promovare şi se ofilește sub privirea unei mame leneşe.Comentariu: în diferite povestiri au fost deja prezentate de cele două poziţii de creativitate a copiilor. Este evident faptul, că omul, care a creat ceva nou, trebuie în viaţă să depăşească multe dificultăţi, unii specialişti sugerează, că aceşti copii nu ar trebui ajutaţi excesiv - ei din copilărie trebuie să înveţe să depăşească greutăţile, obstacolele. Există şi un alt punct de vedere: pentru a ajuta persoana creativă trebuie întotdeauna, întrucât potenţialul creativităţii şi capacitatea de penetrare nu merg mână în mână, şi de cele mai multe ori iniţiativa moare de la indiferenţa societăţii. Poate că, în adolescenţă, în funcţie de, cât de stabil este copilul, ambele abordări sunt eficiente. Dar pentru un preşcolar este doar o singură poziţie: talentaţi pot fi mulţi copii, dar oamenii

39

creativi devin numai acei care, ale căror mame sau acei oameni, care ocupa această poziţie, care iubesc afacerile şi care sunt admiraţi.Începând să deseneze, una şi aceeaşi poveste copiii muncesc suficient de mult, pentru a crea exact unele şi aceleaşi desene. Acesta doar de la suprafaţă se pare, că copilul face o muncă lipsită de sens. Dar importanţa aceloraşi asemănătoare caracule constă în aceea, că copilul percepe lumea în obiecte, corelează acţiunile lor cu rezultatele primite, el recunoaşte posibilităţile unui creion şi a unei hârtii, cu mina personală. Creierul nu poate dobândi brusc o abilitate, fiecare acţiune necesită o precizare lungă.Arealul de aplicare a metaforei: în cadrul consultării, atunci când mama critică excesiv copilul său şi necesită cerinţe mari de la el.

108. Metafora ”Prometeu înlănţuit”La Eschil în ”Prometeu înlănţuit» sunt strofe minunate, sensul cărora este veşnic:Oh, cât de uşor este să îndemni şi să înveţi pe cineva care are necazuri.Vă rog, vă rog, fi-ţi plin de compasiune, Văzând necazul altuia.Văzând nenorocirea altcuiva. Fiind neobosită suferinţa colindă de la unii la alţii.Morala: nu trebuie să critici pe ceilalţi părinţi atunci când copilul lor îşi arată capriciile în public.Comentarii: situaţie tipică în timpurile noastre - un copil plânge în transportul public sau pe stradă. Neapărat se vor găsi oameni cu prejudecăţi şi remarci de felul: ”în vremea noastră...» sau ”copiii noștri niciodată nu plângeau». Sărmana mamă, care nu poate să-şi calmeze copilul, sub această influență negativă atacă copilul, avertizându-l, el strigă şi mai tare, simţind că mama lui se îndepărtează de el. Există o mulţime de motive pentru care un copil plânge, acesta poate vrea să doarmă, sau îl doare ceva. Nu există oameni care au avut copiii care să nu fi plâns niciodată. Este foarte plăcut, atunci când oamenii sunt atât de sensibili ca să înţeleagă acest lucru şi să ofere posibilitatea mamei să se ocupe singură în situaţia dată, fără să-i reproşeze ceva. În această situaţie mama singură trebuie să înţeleagă, că cu cât mai mult se va îngrijora, că copilul face neplăceri altora, cu atât mai puternic, simţind această îngrijorare, dar neînțelegând cauza ei, va plânge copilul ei. Trebuie sau să-l luăm în braţe, dacă el este obosit, sau să-l educăm prin metode obişnuite, ne reacționând la privirile piezişe.Arealul de aplicare a metaforei: Consilierea părinţilor tineri.

109. Metafora ”De-a v-aţi ascunselea”Probabil toţi părinţii cu copii de la un an la doi ani, s-au jucat de-a v-aţi ascunselea cu ei. Particularităţile acestui joc cu copilul de vârsta dată, constau în faptul că copilul se ascunde într-un singur loc, şi el preferă să o caute pe mama sa în același loc în care tocmai s-a ascuns. În plus, propunerea altui părinte, care priveşte jocul, ca să-şi schimbe locul, de obicei, duce la proteste. De aceea părintele numără cinstit, după care merge mult împrejurul mesei, anunțând copilul cu voce tare unde îl va «căuta «şi pe urmă, a suta oară, întâmplător va privi sub masă şi făcând o faţă uimită, găseşte acolo copilul, care este nespus de bucuros.

40

Morala: copilul formulează regulile jocului, în conformitate cu propriile reprezentări despre lume. Comentariu: jucându-se de-a v-aţi ascunselea, copilul sub 3 ani, doreşte să fie găsit, şi aşteaptă aceasta. Acesta va fi important mai târziu, şi anume neputinţa de a-l găsi. Un copil mic are proprietatea, pe care Piaget a numit-o “realismul copilului.” [31]. Copilul la un anumit stadiu de dezvoltare nu percepe lucrurile în relaţiile lor interioare, ci doar cum acestea sunt văzute în contact direct cu el. De aceea el crede sincer că Luna se mişcă în spatele lui şi se joacă cu el de-a v-aţi ascunselea. Amintiţi-vă, atunci când mergeţi pe drum noaptea cu lună plină, Luna parcă ar merge după dumneavoastră. Cu toate acestea, fiecare adult a învăţat să nu creadă ochilor. El îşi aminteşte clar programa şcolara, conform căreia Luna - minge uriaşă şi rece într-un spaţiu infinit, care se învârte în jurul altei mingi mai mari - Pământul, unde se află omul, care crede că Luna se mişcă în spatele lui. Aceste cunoştinţe suplimentare îi permite să concluzioneze că în cazul în care luna chiar şi dacă se mişcă, cert este că nu după el, ci numai după legile ei universale. Ea este indiferentă nu numai faţă de el, dar şi faţă de oameni în general, precum şi de orice alt obiect din univers. Copilul nu a fost încă la şcoală şi nu a fost introdus în înţelepciunea cărţilor. Percepţia directă o acceptă ca pe o realitate şi este pe deplin convins că Luna îl urmăreşte anume pe el. Umbrele munţilor de pe Lună creează iluzia unei feţe de om, pe care copilul uşor o interpretează ca o faţă zâmbitoare cei zâmbește lui personal. El are chiar dovada exacta (din punctul lui de vedere) a dreptăţii personale. Aveţi posibilitatea să închideţi ochii - şi luna dispare, aveţi posibilitatea să-i deschideţi, şi ea te priveşte şi î-ţi zâmbește. Mama poate vorbi pe larg despre infinitatea universului, despre corpuri întunecoase şi solide, care se mişcă cu viteză mare într-un cerc în spaţiul rece. Copilul ştie exact că Luna - este foarte caldă, pentru că este galbenă, şi e afectuoasă - ea nu se ceartă, dar întotdeauna este gata să se joace cu el în tăcere, atunci când adulţii poartă discuţii lungi şi obositoare. Percepţia instantanee copilul o consideră adevărată, pentru că nu se separa de lume. Este suficient sa închidă ochii pentru a crede că nimeni nu-l vede. Şi apoi îi deschide larg, fericit şi se alătură lumii, crezând cu naivitate că, în acest moment cei din jur îl văd din nou. În realitate se exprimă un paradox de gândire al copilului: pe de o parte, copilul este mai aproape de observarea directă, pe de altă parte - este atât mai îndepărtat de la această realitate. Relaţiile întâmplătoare din lume în acest mod sunt percepute ca cauzalitate. Copiii nu se joacă mult timp în jocul de-a v-aţi ascunselea, cum cred părinţii, dar în «căutare «. Important pentru ei este să nu se ascundă, ci să fie găsiţi. De aceea ei sunt atât de încântați când adulţii pentru a nu ştiu a câta oară îi găsesc în unul şi același loc. Ei nu ştiu încă că adultul îi vede. Închizând ochii şi ascunzându-se de fiecare dată în acelaşi loc, copilul crede că adulţii îl vor căuta peste tot în lume, dar nu va merge direct în locul cunoscut de el. Prin urmare, el aşteptă cu nerăbdare şi cu câtă bucurie când adultul îi descoperă locul ascunzişului. Înţelegerea legilor fizicii conform cărora că lumina se împrăştie într-o linie dreaptă, vor ajunge la copil cu experienţa, atunci când dintr-o dată el însuşi ar putea să-şi dea seama că, dacă el vede pe cineva, acesta, de asemenea, îl vede.Arealul de aplicare a metaforei: consilierea tinerilor părinţi cu privire la posibilităţile de percepţie a preşcolarilor.

110. Metafora ”Corectează desenul copilului”Desen în grădiniţa de copii: Copilul desenează o persoană. E un om ciudat: capul imens, este parte integrantă din organism, de la care se pleacă două beţe orizontal, indicând mâinile, şi în jos

41

merg încă două beţe, indicând picioarele. Educatoarea începe să corecteze desenul ca să semene mai mult cu o persoană reală. Desenul devine mai clar, dar copilului nu-i place, şi el refuză să-l arate părinţilor săi. Morală: în desen copilul nu se străduie atât de mult să fie în conformitate cu realitatea cât cu imaginaţia sa despre reprezentarea acestei realităţiComentariu: Copilul construieşte desenul sau ca un model intelectual al lumii, şi nu ca un analog vizibil. Pictează nu ceea ce vede şi ceea ce el ştie. Această cunoaştere în desen el o îmbogăţeşte prin descriere simbolică, care este disponibil pentru el la acest nivel de dezvoltare. Dar pentru un adult este important asemănarea exterioară din ceea ce el desenează. Adulţii propunându-i copilului să-şi îmbunătăţească tehnica desenării, sărăcesc desenul copiilor, îl privează de “Creaţia lumii”dar creaţia copiilor este – independenţa interioară. Probabil, că în vârsta preşcolară adultul nu trebuie să lucreze numai cu tehnica desenului, care se va schimba, cum numai copilul va trece la o altă etapă de dezvoltare, odată cu dezvoltarea personalităţii copilului apar noi posibilităţi de percepţie şi de generalizare a rezultatelor din această percepţie.. Adulţii astfel de greșeli fac regulat.. Pe drum spre casă de la grădiniţă, dorind să fie atent cu copilul, întreabă copilul despre ceea ce a fost la grădiniţă. El nu are cum să răspundă, deoarece în acest moment, el este uimit de fluxul de evenimente care au loc în jurul său. Toate acestea sunt atât de diferite faţă de ceea cu care sa confruntat în timpul zilei. În cazul în care adultul ar vorbi cu el despre aceste evenimente momentane, l-ar învăţa să observe. Şi seara înainte de culcare, atunci când nu există momente de distragere a atenţiei, , sau la cină, în cazul în care toţi vorbesc despre treburile lor, copilul cu mândrie, la fel ca şi “adulţii “şi-ar putea aminti ceea ce sa întâmplat atunci când adulţii nu au fost cu el. În drum spre casă încercând să-I răspundă mamei la întrebare, sub distragerea atenţiei mediului înconjurător, Încercând să răspundă la aceeaşi întrebare mama pe drum spre casă, însoţit de distrage atenția de lumea exterioară, el se învaţă să ignore, o să socoată importante cerinţele adulţilor despre trăirile pe care el nu le simte.Arealul de aplicare a metaforei: consilierea tinerilor părinţi referitor la percepţia copilului mai mic.

42

SASA MIHEREA

43