CAPITOLUL I

LEGEA NR. 18/1991

1. Noțiuni generale

Legea fondului funciar nr. 18/1991 a avut ca scop repararea prejudiciilor suferite de

foștii proprietari odată cu colectivizarea terenurilor sau prin trecerea abuzivă a lor în

proprietatea statului. Legea încearcă să cuprindă toate modalitățile de restabilire a dreptului de

proprietate, procedura de reconstituire a acestuia, stabilind persoanele ce pot beneficia de

măsurile reparatorii prevăzute de lege, categorii de terenuri ce intră sub incidența ei, etc.

În consecință, dreptul de proprietate al statului, constituit conform unor prevederi ale

legii anterioare, nu este stins ca efect al prevederilor legii noi.

Secțiunea I

Cazuri de reconstituire

2.1 Cazul de reconstituire prevăzut de art. 11 alin (2 ind. 1);

„Terenurile preluate abuziv de cooperativele agricole de producţie de la persoanele

fizice, fără înscriere în cooperativele agricole de producţie sau de către stat, fără nici un titlu,

revin de drept proprietarilor care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, pe vechile

amplasamente, dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane”.

Articolul menționat reglementează dreptul persoanelor fizice care au suferit pierderea

proprietății private asupra unui teren fie în mod abuziv, de către C.A.P (Cooperativa Agricolă

de Producție), fie de către stat fără respectarea normelor legale în vigoare la momentul

preluării, de a reintra în stăpânirea acestora.

Sintagma „dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane” se referă la

posibilitatea ca prin alte acte legale, dreptul de proprietate să fi fost strămutat catre o altă

persoană. Literatura juridică a manifestat opinii diverse, însă cea predominantă consideră că

textul se referă numai la respectarea prevederilor fondului funciar și nu a altor legi.

Art. 11 alin. (2) ind. 1din Legea nr. 18/1991 stabilește că nu se pot restitui către foștii

proprietari terenurile care au fost atribuite unor terțe persoane cu respectarea legilor fondului

funciar, la data emiterii actelor de constituire a dreptului de proprietate acelei persoane,

rezultă per a contrario că pot fi restituite proprietarilor de drept, terenurile care au fost

atribute altor persoane în baza oricărui alt act normativ, excepție Legea 18/1991.

2.2 Cazul de reconstituire prevăzut de art. 14 alin. (1);

„Terenurile cooperativelor agricole de producţie situate în extravilanul localităţilor

devin proprietatea cooperatorilor sau, după caz, a moştenitorilor acestora, corespunzător

suprafeţelor aduse sau preluate în orice mod în patrimoniul cooperativei.”

Articolul menționat mai sus reglementează situația terenurilor din extravilanul

localităților, preluate în orice mod de C.A.P., reatribuindu-le proprietatea foștilor cooperatori

ori moștenitorilor acestora, după caz.

2.3 Cazul de reconstituire prevăzut de art. 15 alin. (1)-(3);

Acest articol stabilește prin enumerare persoanele îndreptățite reconstituirii dreptului

de proprietate:

membrii cooperatori care, după caz, au părăsit cooperativa agricolă de producţie, nu au

muncit în cooperativă sau nu locuiesc în localitatea respectivă, precum şi moştenitorii acestora

persoanelor ale căror terenuri au trecut, cu sau fără titlu, în patrimoniul cooperativei

agricole de producţie fără ca ele să fi dobândit calitatea de cooperatori, precum şi, după caz,

moştenitorilor acestora.

persoanele deţinătoare ale titlurilor de Cavaler al Ordinului Mihai Viteazul, Mihai

Viteazul cu Spadă şi moştenitorii lor, care au optat şi cărora li s-a atribuit, la data

împroprietăririi, teren arabil, cu excepţia celor care l-au înstrăinat.

Categoriile de persoane menționate de lege ca fiind îndreptățite să primească măsuri

reparatorii cele care au deținut terenuri în extravilan și reținute în orice mod de C.A.P.

2.4 Cazul de restituire prevăzut de art. 16 alin. (1);

„În cazurile în care în perimetrul unor cooperative agricole de producţie au fost

comasate şi terenuri agricole ale unor proprietari particulari, iar aceştia nu au preluat în

compensaţie alte terenuri, la cererea lor sau a moştenitorilor, ei vor fi repuşi în proprietate şi li

se vor restitui suprafeţele în cotă echivalentă, în cadrul unor sole stabilite de comisie”.

Operațiunea juridică a comasării a fost instituită de Decretul nr. 151/1950, privind

comasarea și circulația bunurilor agricole și prin Legea nr. 59/1974 privind fondul funciar.

Condițiile reținute de literatura juridică pentru a fi posibilă reconstituirea dreptului de

proprietate sunt ca: „la data intrării în vigoare a legii, terenul agricol să se fi găsit în

patrimoniul cooperativei agricole de producție, în patrimoniul căreia să fi intrat prin

comasare, iar fostul proprietar să nu fi primit în compensație alt teren.”

2.5 Cazul de reconstituire prevăzut de art. 22;

Textul de lege reglementează situația reconstituirii dreptului de proprietate având ca

obiect unitățile de cult, în două situații, după cum au aparținut sau nu C.A.P.

Dispozițiile legii fondului funciar din cadrul art. 22 sunt aplicabile doar terenurilor

care au fost preluate respectându-se normele în vigoare în acel moment.

Pentru a se prevedea și situația în care terenul s-ar fi preluat abuziv, fie de către

C.A.P., fie de către stat, au fost adoptate O.U.G. nr. 94/2000, privind retrocedarea unor

imobile care au aparținut cultelor religioase din România și O.U.G. nr. 13/1998 privind

restituirea unor imobile care au aparținut comunităților de minorități din România.

2.6. Cazul de reconstituire prevăzut de art. 23;

Articolul menționat prevede reconstituirea dreptului de proprietate asupra „terenurilor

aferente casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, precum şi curtea şi grădina din jurul

acestora” a cooperatorilor sau, după caz a moștenitorilor acestora, conform actelor de

proprietate, a cărții funciare, a registrului agricol ori a altor documente funciare.

Decretul-lege nr. 42/1990 la care face trimitere art. 23 din Lege privește terenurile ce

au aparținut membrilor cooperatori și care, în urma cooperativizării au fost desemnate ca fiind

loturi de folosință.

Art. 23 alin. (3) din Lege stabilește că nu se reconstituie dreptul de proprietate asupra

terenurilor atribuite ca lot de folosință decât cu excepția celor strămutați pentru cauze de

interes public.

2.7 Cazul de reconstituire prevăzut de art. 25;

„În cazul în care cooperativa agricolă de producţie a atribuit loturi în folosinţă unor

cooperatori, în grădinile din intravilan ale foştilor proprietari, asemenea terenuri revin, de

drept, în proprietatea deţinătorilor iniţiali sau a moştenitorilor acestora”

Art. 2 din același text de lege reglementează și posibilitatea că pe lângă deținătorii

inițiali și moștenitorii acestora pot beneficia de despăgubiri și persoanele care au efectuat

investiții (constructorul), despăgubiri ce vor reprezenta echivalentul valorii contrucției.

2.8 Cazul de reconstituire prevăzut de art. 36 alin. (5);

„Terenurile fără construcţii, neafectate de lucrări de investiţii aprobate, potrivit legii,

din intravilanul localităţilor, aflate în administrarea consiliilor locale, considerate proprietate

de stat prin aplicarea dispoziţiilor Decretului nr. 712/1966 şi a altor acte normative speciale,

se restituie foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora, după caz, la cerere.”

În continuare, art. 36 alin. (6) din Lege stabilește competența în sarcina prefectului de

a emite ordinul de atribuire în proprietate a terenurilor prevăzute la alin. (2)-(5). Este vorba

deci, despre terenurile proprietate de stat, situate în intravilanul localităţilor, atribuite, potrivit

legii, în folosinţă veşnică sau în folosinţă pe durata existenţei construcţiei, în vederea

construirii de locuinţe proprietate personală sau cu ocazia cumpărării de la stat a unor

asemenea locuinţe și terenurile fără construcţii, neafectate de lucrări de investiţii aprobate,

potrivit legii, din intravilanul localităţilor, aflate în administrarea consiliilor locale,

considerate proprietate de stat prin aplicarea dispoziţiilor Decretului nr. 712/1966 şi a altor

acte normative speciale

2.9 Cazul de reconstituire prevăzut de art. 37

„Persoanele ale căror terenuri agricole au fost trecute în proprietate de stat, ca efect al

unor legi speciale, altele decât cele de expropriere, şi care se află în administrarea unităţilor

agricole de stat devin, la cerere, acţionari la societăţile comerciale înfiinţate, în baza Legii nr.

15/1990, din actualele unităţi agricole de stat. De aceleaşi prevederi beneficiază şi

moştenitorii acestor persoane.”

Potrivit alin. (3) al aceluiași articol, numărul de acţiuni primite va fi proporţional cu

suprafaţa de teren în echivalent arabil, trecută în patrimoniul statului, fără a putea depăşi însă

valoarea a 10 ha teren de familie, în echivalent arabil.

La o analiză mai atentă observăm că legiuitorul a stabilit două excepții pentru acest

caz de reconstituire. Nu vor beneficia de măsuri reparatorii revendicanții care vor intenta

acțiuni pentru restabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor trecute în proprietatea

statului prin expropriere și nici cei ce solicită restituirea terenurilor confiscate ca urmare a

unor condamnări penale cu excepția persoanelor menționate în Decretul-lege nr. 118/1990

privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura

instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și a celor deportate în străinătate ori

constituite în prizonieri.

2.10 Cazul de reconstituire prevăzut de art. 38

Articolul 38 din Legea nr. 18/1991 reglementează situația diferenței de teren dintre

suprafața de 10 ha, teren arabil, pentru care persoanele îndreptățite au devenit acționari și

suprafața deținută în proprietate, însă nu mai mare de 50 de ha pentru fiecare proprietar

deposedat.

Persoanele care pot beneficia de măsuri reparatorii pe baza acestui text de lege sunt:

persoanele fizice ce au dobândit calitatea de acționar, cu prevederile art. 37 din Lege;

persoanele ce au dobândit drepturi în urma Legii nr. 46/1992 asupra institutelor și

stațiunilor de cercetare și pentru regiile autonome cu profl agricol

persoanele care au avut calitatea de locator, potrivit art. 25 din Legea nr. 16/1994

2.11 Cazurile de reconstituire prevăzute de art. 39

„Persoanele fizice ale căror terenuri agricole au fost trecute în proprietatea statului prin

efectul Decretului nr. 83/1949, precum şi al oricăror alte acte normative de expropriere, sau

moştenitorii acestora pot cere reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de teren

trecută în proprietatea statului, până la limita suprafeţei prevăzute la art. 3 lit. h) din Legea nr.

187/1945, de familie, indiferent dacă reconstituirea urmează a se face în mai multe localităţi

sau de la autori diferiţi, în termenul, cu procedura şi în condiţiile prevăzute la art.9.”

2.12 Cazurile de reconstituire prevăzute de art. 41

Textul de lege oferă dreptul foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora de a

beneficia de măsuri reparatorii ca urmare a terenurilor preluate de stat, indiferent că acestea au

fost preluate cu sau fără titlu.

Totuși, pentru a fi exigibil de a beneficia de aceste măsuri, există o serie de condiții cu

privire la terenul în cauză și regimul său juridic. În primul rând, terenul trebuie să fie unul

agricol, urmând ca felul folosinței să fie extras din evidențele funciare. Mai mult, pe terenul

ce face obiectul cererii de restituire, nu trebuie să se afle construcții, instalații sau orice

amenajări ce servesc interesului public. În cele din urmă, este necesar ca terenul să se afle la

data intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991, în administrarea primăriilor.

2.13 Cazul de reconstituire prevăzut de art. 44 alin. (1)

„Terenurile provenite din fostele izlazuri comunale, transmise unităţilor de stat şi care,

în prezent, sunt folosite ca păşuni, fâneţe şi arabil, vor fi restituite în proprietatea comunelor,

oraşelor şi a municipiilor, după caz, şi în administrarea primăriilor, pentru a fi folosite ca

păşuni comunale şi pentru producerea de furaje sau seminţe de culturi furajere”

Prin urmare, acțiunea în restituire va avea ca titular unitățile administrativ-teritoriale

ce dețin terenuri provenite din fostele izlazuri comunale. Totuși, textul de lege cuprinde și o

exceție cu privire la suprafeţele ocupate cu vii, pomi, seminceri furajeri, heleşteie, lacuri sau

cele destinate producerii de legume, fructe ori altă materie primă pentru fabricile de conserve,

orezării şi câmpuri experimentale, destinate cercetării agricole, instituind pentru acestea

compensații în acțiuni.

În cadrul art. alin. (2) se stabilește că nerespectarea dispoziţiilor alineatului precedent

duce la trecerea de drept în proprietatea comunelor, oraşelor sau a municipiilor, după caz, a

acestor terenuri. S-a considerat că este vorba despre un termen de decădere substanțial

înăuntrul căruia societățile comerciale trebuie să ofere unității administrativ-teritoriale în

compensare alte terenuri de aceeași calitate.

2.14 Cazul de reconstituire prevăzut de art. 45 alin. (1)

„Persoanele fizice sau, după caz, moştenitorii acestora, ale căror terenuri cu vegetaţie

forestieră, păduri, zăvoaie, tufărişuri, păşuni şi fâneţe împădurite au trecut în proprietatea

statului prin efectul unor acte normative speciale, pot cere reconstituirea dreptului de

proprietate”.

Articolul menționat reglementează, deci acordarea de măsuri reparatorii persoanelor

fizice ori moștenitorilor acestora ce au pierdut proprietatea asupra terenurilor cu vegetație

forestieră, păduri, etc prin reconstituirea dreptului de proprietate asupra acelor terenuri.

În situația în care pe suprafeţele de teren ce urmează a fi atribuite în condiţiile

alineatului precedent se află construcţii sau amenajări forestiere, ori sunt în curs de execuţie

sau în fază de proiectare, sau terenurile sunt defrişate, se vor atribui alte suprafeţe de teren, cu

respectarea aceloraşi condiţii, în imediata apropiere.

Secțiunea II

Persoanele îndreptățite să beneficieze de prevederile Legii nr. 18/1991

Legea nr. 18/1991 stabilește în cuprinsul ei compensații prin restituirea dreptului de

proprietate asupra persoanelor, fizice sau juridice care au suferit preluări, cu tilu sau fără titlu

prin trecerea imobilelor în proprietatea statului. În continuare, vom analiza categoriile de

persoane ce justifică astfel de despăgubiri.

1. Categorii de persoane fizice ce pot beneficia de prevederile Legii

În cadrul art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 sunt prevăzute următoare persoane

fizice îndreptățite:

1.1 Membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de producţie sau cărora

li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, precum şi, în condiţiile legii civile,

moştenitorii acestora.

Cea mai des întâlnită metodă de a pierde dreptul de proprietate în favoarea

cooperativei agricole a fost cooperativizarea tuturor suprafețelor de teren deținute în

proprietate de către membrul cooperator, excepție făcând numai amprenta la sol a casei și

curtea, însă nu mai mult de 250 de mp, precum și terenurile viitoare dobândite de acesta, către

C.A.P., așa cum reise din art. 8 din Statutul C.A.P.

Sunt îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate și persoanele fizice ce au

suferit datorită prevederilor Decretului nr. 151/1950 pentru comasarea și circulația bunurilor

agricole1. Preluarea abuzivă s-a constituit printr-un contract-tip de schimb încheiat între

proprietar și C.A.P., act ce își producea efectele și numai dacă o singură parte era semnatară,

conform art. 7 din Decret. Tot în scopul „exploatării eficiente a terenurilor” s-a instituit

posibilitatea schimburilor de terenuri între diferiți deținători. Dacă totuși părțile nu puteau

ajunge la o înțelegere, Legea prevedea că vor decide comitetele execute ale consiliilor

populare județene, ori Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare, după caz.

Legea 18/1991 prevede în cadrul art. 11 alin. 2 ind. 1, că sunt îndreptățite să

beneficieze de măsurile reparatorii provenite din lege și persoanele ce au suferit pierderi ale

terenurilor în mod abuziv, fără înscrierea în vreo cooperativă de producție.

Tot legea fondului funciar în cadrul art. 15 alin. (2) reglementează și situația

persoanelor care au pierdut terenuri ce au intrat în apoi în proprietatea C.A.P., însă fără ca

aceștia să fi dobândit calitatea de cooperatori.

1.2 Membrii cooperatori care nu au adus pământ în cooperativă

Art. 19 din Legea nr. 18/1991, republicată dispune că membrilor cooperatori activi

care nu au adus teren în cooperativa agricolă de producţie sau au adus teren mai puţin de

5.000 mp, precum şi celor care, neavând calitatea de cooperatori, au lucrat în orice mod, ca

angajaţi în ultimii 3 ani în cooperativă sau în asociaţii cooperatiste, li se pot atribui în

proprietate loturi din terenurile prevăzute la art. 18, dacă sunt stabiliţi sau urmează să se

stabilească în localitate şi nu deţin teren în proprietate în alte localităţi.

1.3 Alte persoane stabilite de lege

1 B. Of. nr. 52 din 10 iunie 1950

Legea nr. 18/1991, republicată, cuprinde și alte dispoziții exprese referitor la alte

categorii de persoane îndrepățite la măsuri reparatorii:

persoanele ale căror terenuri au trecut, cu sau fără titlu, în patrimoniul cooperativei

agricole de producţie fără ca ele să fi dobândit calitatea de cooperatori, precum şi, după caz,

moştenitorilor acestora [art. 15 alin. (2)];

persoanele deţinătoare ale titlurilor de Cavaler al Ordinului Mihai Viteazul,

Mihai Viteazul cu Spadă şi moştenitorii lor, care au optat şi cărora li s-a atribuit, la

data împroprietăririi, teren arabil, cu excepţia celor care l-au înstrăinat [art. 15 alin.

(3)];

persoanele care şi-au pierdut total sau parţial capacitatea de muncă şi

moştenitorilor celor care au decedat ca urmare a participării la lupta pentru victoria

Revoluţiei din decembrie 1989 [art. 15 alin. (5)], precum și veteranii de război (cf.

Legii nr. 44/1994)

persoanele care neavând calitatea de cooperatori, au lucrat în orice mod, ca

angajaţi în ultimii 3 ani în cooperativă sau în asociaţii cooperatiste (art. 19)

persoanele care au fost strămutate sau deportate din diferite motive, precum

și moștenitorii lor (art. 17)

1.4 Reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea cetățenilor români și a apatrizilor;

Art. 48 din Lege prevede că cetăţenii români cu domiciliul în străinătate, precum şi

foştii cetăţeni români care şi-au redobândit cetăţenia română, indiferent dacă şi-au stabilit sau

nu domiciliul în ţară, pot face cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru

suprafeţele de terenuri agricole sau terenuri cu destinaţie forestieră, prevăzute la art. 45, care

le-au aparţinut în proprietate.

Legea română permite cetățenilor străini și apatrizolor să dobândească drepturi de

proprietate în aceleași condiții ca un cetățean român. Există însă anumite termene ce trebuiesc

respectate în cazul acestei categorii de persoane, întrucât aceștia nu pot dobândi reședințe

secundare pe teritoriul României mai devreme de 5 ani de data aderării României la Uniunea

Europeană și nici să dobândească drept de proprietate asupra terenurilor agrilole, pădurilor,

mai înainte de împlinirea unui termen de 7 ani de la data aderării.

1.5 Reconsituirea dreptului de proprietate în favoarea moștenitorilor

Legea nr. 18/1991 permite reconstituirea dreptului de proprietate atât în favoarea

foștilor cooperatori cât și a moștenitorilor acestora. Întrucât legea nu distinge, atât doctrina cât

și intanțele judecătorești au considerat că pot beneficia de drepturi toate categoriile de

moștenitori, atât legali cât și testamentari. Mai mult, aceștia pot solicita reconstituirea

dreptului de proprietate atât în nume propriu cât și prin reprezentarea legală a reprezentatului

decedat (art. 664-668 C. civ.), ori prin retransmitere

Conform art. 8 alin. (2), în situația în care fostul proprietar nu este în viață,

moștenitorii săi legali sau testamentari sunt îndreptățiți a cere reconstituirea dreptului de

proprietate.

Descendeții copiilor defunctului și descendenții din frați și surori pot, în conformitate

cu art. 665, 666 și 672 C. civ, să urce în gradul, locul și drepturile ascendentului său pentru a

culege ce era de drept defunctului. Acest procedeu poartă numele de reprezentare legală și se

poate folosi cu succes în reconstituirea dreptului de proprietate.

Dacă moștenitorul a fost în viață la deschiderii moștenirii fostului proprietar al

terenului va moșteni cota parte la care avea dreptul primul și mai mult decât atât, această cotă

se va retransmite moștenitorilor acestuia.

2. Categorii de persoane juridice ce pot beneficia de prevederile Legii

2.1 Unitățile de cult

Reglementarea art. 22 din Legea nr. 18/1991, republicată, prevede că pot beneficia de

reconstituirea dreptului de proprietate unitățile de cult recunoscute prin lege: centrul

patriarhal, centrele eparhiale, parohiile, schiturile și mănăstirile,etc.

Pentru ca unitățile de cult să beneficieze de reconstituirea dreptului de proprietate,

acestea trebuie să formuleze o cerere către primăria în a cărei zonă se află terenul, urmând ca

mai apoi prefectul să dispună terenul restituit, din proprietatea fostelor C.A.P., ori din

proprietatea statului.

2.2 Persoanele juridice proprietare ale terenurilor agricole ce au fost preluate în baza unor

legi speciale, altele decât cele de expropriere

Art. 37 din Lege prevede reconstituirea dreptului de proprietate sub formă de acțiuni,

proprietarilor de terenuri agricole, fără a face distincție între persoanele fizice ori juridice.

Așadar și persoanele juridice pot beneficia de prevederile acestei legi.

Procedura de restituire a dreptului de proprietate se realizează conform art. 37 alin. (2)

din Legea nr. 18/1991, republicată. Astfel, cererea trebuie depusă la primăria competentă, iar

comisia locală de fond funciar va stabili societatea comercială la care persoana juridică va

primi acțiuni.

2.3 Unitățile administrativ-teritoriale

Art. 33 din Lege dispune că „terenurile provenite din fostele izlazuri comunale care s-

au aflat în folosinţa cooperativelor agricole de producţie trec în proprietatea privată a

comunelor, oraşelor sau, după caz, a municipiilor şi în administrarea primăriilor”

Art. 44 din Legea nr. 18/1991 prevede excepția de la reconstituirea dreptului de

proprietate a suprafețelor ocupate cu vii, pomi, seminceri furajeri, heleșteie, lacuri sau a

terenurilor destintate producerii de legume, fructe, ori altă materie primă pentru fabricile de

conserve, orezării și câmpuri experimentale, destinate cercetării agricole.

Astfel, societățile comerciale pe acțiuni care au dobândit de la stat proprietatea asupra

acestor terenuri aveau obligația de reconstituire a dreptului persoanelor juridice, prin

compensare cu suprafețe egale de teren, cu aceeași calitate, sub sancțiunea pierderii dreptului

de proprietate al societăților pe acțiuni asupra terenurilor în cauză și trecerea lor în

patrimoniul comunelor, orașelor și a municipiilor.

2.4 Academia română, universitățile, instituțiile de învățământ superior cu profil agricol și

unitățile de cercetare.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 1/200 „persoanelor fizice cărora li s-au stabilit

drepturi de creanţă la institutele şi staţiunile de cercetare şi producţie agricolă, precum şi la

regiile autonome cu profil agricol sau la societăţile naţionale cu profil agricol, potrivit

prevederilor Legii nr. 46/1992, li se restituie suprafeţele de teren agricol.”

2.5 Unitățile de învățământ preuniversitar cu profil agricol sau silvic, școlile generale din

mediul rural și instituțiile publice de ocrotire a copiilor

Art. 23 alin. (3) din Legea nr. 1/20002 prevede că „liceelor cu profil agricol sau silvic

şi instituţiilor publice de ocrotire a copiilor, care nu au primit teren agricol până la data intrării

în vigoare a prezentei legi, li se restituie suprafeţele de teren pe care le-au avut în proprietate.”

Secțiunea III

Termenele de formulare a cererilor de reconstituire

Legea nr. 18/1991, republicată, a dispus că data până la care se pot adresa cereri de

reconstituire a dreptului de proprietate este 30 de zile de la data intrării în vigoare a legii,

respectiv, 20 februarie 1991, sub sancțiunea decăderii din termen. Odată cu curgerea timpului

2 Modificat prin art. I pct. 31 din O.U.G nr. 102/2001 și de art. I pct. 9 din Legea nr. 400/2002

legea a suferit modificări atât asupra conținutului ei, cât și asupra termenului până la care s-au

putut formula astfel de acțiuni prin alte legi speciale.

Odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 29/1991, pentru prelungirea unor termene din

Legea fondului funciar nr. 18/1991, termenul prevăzut inițial a fost prelungit cu încă 15 zile.

Cea de-a treia lege menită să modifice termenul de depunere a actelor doveditoare a

dreptului de proprietate a fost O.G. nr. 46/1994, privind unele măsuri pentru asigurarea

finanțării acțiunilor legate de continuitatea aplicării Legii fondului funciar nr. 18/1991. Astfel,

acest text de lege instituie prin art. 1 prelungirea până la data de 31 dec. 1995 a termenului de

formulare a cererilor de reconstituire.

Aceasta nu a fost însă ultima innoire a termenului. Consecutiv, în următorii doi ani,

termenul s-a prelungit cu câte un an prin prevederile O.G. nr. 20/ 1995, O.U.G nr. 5/1996,

respectiv O.G. nr. 57/1997, aceasta din urmă stabilind prelungirea până la data de 31

decembrie 1998 a termenului de aplicare a dispozițiilor Legii fondului funciar nr. 18/1991.

Anul 1997 aduce importante schimbări de conținut Legii fondului funciar, însă cea

mai importantă este poate modificarea și simplificarea procedurii prin stabilirea compențelor,

astfel încât primăriile din raza terenului pot soluționa cererie de repunere în proprietate3. Prin

Legea nr. 169/1997 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991 s-a

prelungit termenul de depunere ale acestui tip de cereri cu încă 90 de zile de la data intrării în

vigoare a Legii.

Conform art.9, alin. 3, din Legea nr. 18/1991 republicată în Monitorul Oficial, Partea I,

nr. 1 din 5 ianuarie 1998 pentru persoanele cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate şi

solicită diferenţa dintre suprafaţa de 10 ha şi limita de suprafaţă prevăzută în art. 3 lit. h) din

Legea 187/1954 ind. 2 sau diferenţa până la suprafeţele care au constituit cotă de reducere

conform art. 14 alin. 3 cererea se depune în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a

acestei legi, sub sancţiunea decăderii din termen. În situația în care dreptul nu a fost

reconstutit, textul de lege acordă un termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare, pentru

depunerea cererii și a actelor doveditoare a dreptului de proprietate.

O.U.G. nr. 1/ 1998 pentru modificarea articolului 9 din Legea fondului funciar nr.

18/1991, republicată, modifică prevederile art. 9 alin. (3) astfel: „Cererea se depune la

primăria localităţii sau, după caz, la primăriile localităţilor în raza cărora se află terenul pentru

care urmează să se reconstituie dreptul de proprietate, personal sau prin poştă, cu confirmare

3 Art. 1 alin. (3) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991

de primire, în termen de 150 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi (25 ianuarie

1998), sub sancţiunea decăderii din termen.”

Prin art. 1 se stabilește însă un alt termen, odată cu intrarea în vigoare a O.G. nr.

90/1998 privind măsuri pentru asigurarea finanţării acţiunilor legate de aplicarea Legii

fondului funciar nr. 18/1991, până la 31 dec. 1999 inclusiv, urmând ca prin O.G. nr.

168/1999, termenul să se prelungească până în data de 31 dec. 2000.

Nu după mult timp, Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate

asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului

funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997 instituie un nou termen pentru persoanele ce nu

au depus cereri în perioada prevăzută de Legea nr. 169/1997, permițând admisibilitatea

cererilor până la data de 11 ianuarie 2000.

Art. 4 din O.G. nr. 69/2000 pentru asigurarea finanţării acţiunilor legate de aplicarea

Legii fondului funciar nr.18/1991, republicată, şi a Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea

dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit

prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991, republicată, şi ale Legii nr.169/1997 a

prelungit prin dispozițiile art. 4 termenul de formulare a cererilor de reconstituire a dreptului

de proprietate până în data de 31 decembrie 2000, inclusiv.

Legea nr. 545/2001 pentru completarea art. 36 din Legea fondului funciar nr. 18/1991

prevede că „cererile de restituire prevăzute la alin. (5), împreună cu copiile de pe actele de

proprietate, se depun la primăria localităţii sau, după caz, la primăriile localităţilor în raza

cărora se află situat terenul, personal sau prin poştă cu confirmare de primire, până la data de

1noiembrie 2001, sub sancţiunea decăderii din termen.”

Cel din urmă termen a fost stabilit de Legea nr. 389/2002 pentru prorogarea

termenului prevăzut la art. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 69/2000 pentru asigurarea

finanţării acţiunilor legate de aplicarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, şi a

Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi

celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată,

şi ale Legii nr. 169/1997. Astfel, pentru persoanele ce se încadrează în dispozițiile legilor

menționate vor avea termen, data de 30 iunie 2004, pentru formularea de cereri.

Cu privire la natura juridică a termenului de depunere a cererii, literatura juridică este

de părere că „are o natură juridică mixtă, atât în drept substanțial, cât și în drept procesual”. În

funcție de termenul depunerii cererii se poate stabili termenul legal de decădere.

Decăderea este o sancțiune juridică ce constă în pierderea dreptului de a exercita un

anumit act ori de a valorifica un drept subiectiv, pentru care legea a stabilit imperativ, un

anumit mod de valorificare și într-un anumit termen, iar acesta nu a îndeplinit încă obligația

respectivă.

Din punct de vedere al dreptului substanțial, decăderea instituie pierderea dreptului

subiectiv civil de reconstituire a dreptului de proprietate. Din prisma dreptului procesual civil,

prin decădere se stinge dreptul procesual de a formula cererea p entru reconstituirea dreptului.

Secțiunea IV

Dovada dreptului de proprietate

Conform art. 11 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, dovada dreptului de proprietate se

face cu ajutorul: „actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în

cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidenţele cooperativei sau, în

lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declaraţii de martori.”

În primul caz de dovedire a calității de proprietar cu ajutorul actelor de proprietate,

Legea nu distinge și nu formulează vreo condiție cu privire la vechimea lor. Totuși, în cazul

actelor foarte vechi, va fi necesară efectuarea unei expertize tehnice tipografice prin care se va

stabili validitatea actului, verificându-se totodată și situația terenului în momentul efectuării

cererii. Se cere desigur și ca actul să respecte condițiile de fond și de formă prevăzute de legea

în vigoare la momentul încheierii contractului.

S-a reținut atât în doctrină cât și în practica judiciară că înscrierea în cartea funciară

atestă doar existența dreptului, nu și întinderea lui. Astfel, dacă suprafața de teren ceruta nu

corespunde cu suprafața menționată în cartea funciară vor fi avute în vedere prevederile

art. 26 din Regulamentul privind conținutul și modul de întocmire a documentațiilor

cadastrale în vederea înscrierii în cartea funciară.

Cu privire la folosirea expertizei declanșată de persoana interesată, art. 4 alin. (5) din

Titulul XIII al Legii nr. 247/2005 conferă aceași valoarea probantă cu cea a expertizei dispuse

de către instanța de judecată, cu condiția ca efectuării ei de către persoane specializate.

Un alt mijloc de probă folosit pentru devedirea dreptului de proprietate preluat abuziv

se consideră a fi cererea de înscriere în C.A.P., întrucât în conținutul ei, persoana trebuia să

facă referiri la terenurile afate în proprietatea sa. Până la proba contrară se poate dispune

reconstituirea proprietății și pe baza cererilor de înscriere în cooperativă.

Registrul agricol de la data intrării în cooperativă este un înscris autentic, pe baza

declarației pe proprie răspundere, fiind reglementată prin art. 3 din O.G. nr 28/2008.

Art. 11 alin. (3) din Legea nr. 18/1991, republicată, prevede că „stabilirea dreptului de

proprietate se face la cerere, pe baza situaţiei terenurilor deţinute de cooperativa agricolă de

producţie la 1 ianuarie 1990, înscrisă în sistemul de evidenţă a cadastrului funciar general sau

a registrului agricol, corectată cu înstrăinările legal efectuate de către cooperativă până la data

intrării în vigoare a legii.”