Colegiul Național Pedagogic „Carol I” CâmpulungJudețul Argeș, Str. Mărășești, nr.15,Cod.115100; Tel. /Fax - 0248506005

E-mail: colegiulcarol@gmail.com

Leadershipul educațional în societatea cunoașterii

Profesor BANU GHEORGHE

Trăim în vremuri în care explozia informațională solicită schimbare și inovație permanentă în educație. Viitorul apropiat aduce în mod inevitabil multiple schimbări de conținut în ceea ce priveşte filosofia şi practica managerială la nivelul sistemului de învățământ românesc şi al organizației școlare.

Succesul educaţiei în sociatatea contemporană se bazează pe adaptarea demersului educaţional la nevoile individuale de autoinstruire ale elevilor. Ideea centrală este aceea că fiecare copil este unic, iar unicitatea lui reprezintă punctul de plecare în toate deciziile luate cu scopul primordial de a-l ajuta să-și dezvolte pe deplin și armonios personalitatea.

Sursele care determină nevoia de schimbare în managemantul educațional sunt multiple. Acestea vin atât din interiorul școlii cât şi din exteriorul acesteia ca instituţie, menită să înveţe şi să îl formeze pe copil pentru învățarea continuă. Sursele schimbării sunt impuse de nevoile comunității locale și de presiunea exercitată de cerințele sociatății la nivel regional, naţional, european. Ele sunt alimentate de noile evoluţii sociale, economice, politice , tehnologice și culturale care au loc continuu în societatea contemporană. Efectul cumulat al acestor presiuni şi direcţii de reformă socială solicită  în mod inevitabil un management schimbat, adaptat la o nouă viziune asupra conducerii şcolii, care să fie  restructurată, flexibilă și colaborativă.

Generaţiile de copii și adolescenți care sunt acum pe băncile şcolii trebuie să facă faţă în viitor, unor noi provocări, diferite de cele în care au fost pregătiţi. Din acest motiv școala trebuie să formeze la elevi abilități de învățare pe tot parcursul vieții în acord cu cerințele pieței muncii și cu schimbările societății din secolul XXI. Noile medii de comunicare în masă, nanotehnologiile, fluxul informației tehnice (care se dublează la 70 de ore ), evoluția continuă a tehnologiei moderne și a științei impun formarea unor competențe de învățare durabilă cum ar fi:

gândirea critică şi gândirea sistemică- exersarea gândirii în ceea ce priveşte înţelegerea şi realizarea unor alegeri complexe; înţelegerea conexiunilor dintre sisteme;

capacități de informare şi abilităţi media - analizarea, accesarea, administrarea, integrarea, evaluarea, şi crearea de informaţii în diverse forme şi medii;

capacitate de decizie conștientă și responsabilă; capacităţi de colaborare şi interpersonale - demonstrarea capacităţilor de lucru în echipă şi

de conducere; adaptarea la diverse roluri şi responsabilităţi; colaborarea productivă cu ceilalţi; conduită empatică; respectarea altor puncte de vedere.

1

Capacități de soluţionare a problemelor - capacitatea de a depista, formula, analiza şi rezolva probleme.

Realizarea acestor competențe necesită modificări în stilul de conducere al școlii și în organizarea procesului instructiv-educativ.

În aceste condiții factorii decidenţi din sistemul educaţional trebuie să răspundă la întrebări de genul:,,Cum procedaţi ca elevii să devină culţi în secolul XXI şi să se poată bucura de educaţia pe care o primesc? Ce pregătire şi ce resurse educaţionale furnizaţi astfel încât elevii de acum să devină oameni de success intr-o lume bazată pe economia cunoaşterii, intr-o societate a cunoaşterii?

Prin urmare schimbarea în educaţie, este impusă, dar în acelaşi timp şi facilitată de procesul globalizării, avansul către societatea cunoaşterii și nevoia de învăţare pe tot parcursul vieţii. Generaţiile actuale au nevoie de un alt tip de management al resurselor şi al comunicării diferit faţă de cel de până acum. Cunoaşterea este informaţie cu înţeles şi informaţie care acţionează. De aceea societatea cunoaşterii nu este posibilă decât grefată pe societatea informaţională şi nu poate fi separată de aceasta. Potrivit teoriilor lui L. Prusak, ideea de cunoaştere  ,,nu este un stoc, ci un flux” în care se imbină creativitatea şi experienţa indivizilor, iar ,,cunoaşterea nu poate fi măsurată, ci numai efectele ei”.

Leaderschipul educaţional tinde să devină o condiţie esenţială pentru progresul sistemului, pentru plasarea pe o direcţie clară, eficientă. În acest sens, se impune formularea unor motivaţii fundamentale.

Leaderschipul educaţional este un nou tip de management orientat spre nevoile personalului (cognitive, afective, relaționale), în vederea rezolvării sarcinilor și a realizării obiectivelor organizației școlare. El presupune conducerea prin cooperare și nevoia de inovare și stiluri de conducere democrat-participative, orientate spre creșterea rezultatelor procesului instructiv-educativ. Noul tip de leadership îi încurajază pe sobordonați șă-și exprime încrederea în posiblitățile de realizare a obiectivelor în cadrul organizației școlare, să dea măsura valorii și a creativității lor.

Descentralizarea sistemului de învăţământ solicită un leadership puternic, eficient și inovator. Prin complexitatea, amploarea şi seriozitatea acţiunilor subsumate, descentralizarea deciziei, este factorul esenţial de restructurare a funcţiei manageriale, de redimensionare a acesteia în acord cu noile cerințe educaționale ale societății bazată pe cunoaștere. Cele două procese  se determină şi se definesc reciproc, întrucât descentralizarea presupune în mod necesar o redistribuire a autorităţii decizionale şi a răspunderii publice pentru funcţii educaţionale specifice, de la nivel central la nivelul local. Scopurile sale nu pot fi atinse dacă şcoala nu îşi întăreşte capacitatea educaţională pentru a-şi asuma un rol decizional lărgit, responsabil. Acest lucru presupune câteva elemente clare: construirea unui management de calitate, care să democratizeze viaţa şcolii, să favorizeze asumarea responsabilă a deciziilor privind creșterea calității procesului instructiv-educativ şi a condiţiilor de realizare a acestuia, creşterea gradului de responsabilizare a comunităţii locale şi a şcolii, restructurarea echilibrului între autoritate şi responsabilitate.

În acelaşi timp, descentralizarea presupune trecerea de la o cultură a conducerii centrată pe proceduri, pe funcţionalitatea şcolii ca scop în sine, la o abordare strategică a actului de decizional în educație. Acest lucru înseamnă  în acelaşi timp, şi o răsturnare a

2

piramidei conducerii de la administrativ spre leadership, de la un management orientat spre interiorul şcolii la o abordare comunitară, colaborativă, de perspectivă.

Cercetări derulate în țara noastră în perioada 2005-2010, în cadrul unor proiecte strategice finanțate prin Banca Mondială și FSE, demonstrează că şcolile performante, au în comun calităţile de lider ale managerului care pune  accent pe colaborare, conlucrare, lucrul în echipă, implicare, participare şi inovare, astfel încât fiecare membru al organizației scolare se dezvoltă la cel mai bun nivel al său care poate fi atins.

Într-un management eficient, de cele mai multe ori, decizia optimă poate fi identificată numai după consultarea şi implicarea în procesul decizional a părţilor interesate. La nivelul şcolii, părţile interesate fiind elevii, părinţii, administraţia locală, angajatorii  şi alte parteneri educativi.

Practicile de management si leadership creează mediul propice pentru a atinge performanţe în educație, fapt esenţial pentru ca o unitate de învăţământ să aibă succes. Astfel, managerul răspunde la întrebările „de ce?“ şi „cum?“, inspiră angajaţii să acţioneze şi să clarifice rezultatele aşteptate, se concentrează asupra strategiei care asigură o funcţionare eficientă a instituției pe care o conduce. El va înțelege că școala este deschisă către soluţii şi îmbunătăţiri majore, respectă diversitatea, identifică responsabilităţile individuale, înţelege că atingerea performanţelor şi împlinirea individuală sunt interdependente şi creează un  mediu propice pentru amândouă.

Aşezarea fiecărei instituţii şcolare pe coordonatele unor performanţe ridicate şi asigurarea unei educaţii de bună calitate pentru toţii copiii şi tinerii depinde în mare măsură de competenţa cadrelor didactice ce activează în sistem. De aceea, formarea şi perfecţionarea resurselor umane devine un factor foarte important, care trebuie să ne preocupe permanent iar formarea liderilor educaționali este o activitate neîntreruptă.

Bibliografie:1.Bocean, Claudiu, Leadershipul în contextul organizaţional, Rev. „Finanţe Publice şi Contabilitate”, nr. 6, 2007.2.Cristea, Sorin, Managementul organizaţiei şcolare, Ed. Didactică şi Pedagogică, București, 2006.3.Fekete, Ildiko, Managementul schimbării organizaţionale, Editura Mirton, Timişoara, 2004.4.Pastor, Ioan, Leadershipul sau arta conducerii organizţiei, Revista „Tribuna economică”, nr. 44, 2007.5.Vlăsceanu, Mihaela, Organizaţii şi comportament organizaţional, Editura Polirom, Iaşi, 2003.

3