49091066 Perspectivele Dezvoltarii Turismului Montan in Contextul Dezvoltarii Durabile

Perspectivele dezvoltării turismului montan în contextul dezvoltării durabile


CUPRINS pag.

Introducere............................................................................................................................. 3

Capitolul I Turismul montan – destinaţie de bază a turismului românesc..........................7

1.1 Realităţi şi tendinţe în evoluţia turismului românesc ..........................................7

1.2 Locul şi rolul turismului montan în turismul intern şi internaţional....................9

Capitolul II Mutaţii stucturale în activitatea turismului montan în anii 2000-

2005.....12

2.1 Modificări structurale în oferta turistică a turismului montan............................12

2.1.1 Potenţialul natural şi antropic al turismului montan.....................................13

2.1.2 Baza tehnico-materială a acestui tip de turism..............................................22

2.2 Cuantificarea circulaţiei turistice din zona turismului montan...........................46

2.2.1 Complexitatea şi particularităţile cererii turistice din zona montană...........48

2.2.2 Evoluţia indicatorilor circulaţiei turistice din zona montană.......................52

Capitolul III Analiza activităţii turistice din zona de practicare a turismului montan..71

3.1 Tendinţe în evoluţia capacităţii de cazare în funcţiune din zona montană........71

3.2 Analiza eficienţei utilizării capacităţii de cazare în funcţiune...........................77

3.3 Corelaţia dintre capacitatea de cazare în funcţiune şi înnoptările din zona

montană.............................................................................................................79

Capitolul IV Necesitatea dezvoltării turismului montan în contextul derulării

procesului de dezvoltare durabilă.............................................................82

4.1 Perspectivele dezvoltării turismului montan.......................................................84

4.2 Analiză SWOT în zona de derulare a turismului montan...................................92

4.3 Strategiile de promovare a produsului turistic din zona montană şi propuneri de

dezvoltare a acestuia............................................................................................98

Concluzii...........................................................................................................................104

Anexa 1..............................................................................................................................114Anexa 2..............................................................................................................................115Anexa 3..............................................................................................................................116Anexa 4..............................................................................................................................117Anexa 5..............................................................................................................................118

Bibliografie........................................................................................................................119

2


MOTIVAŢIA LUCRĂRII

Importanţa zonei montane în cererea de vacanţe, a generat preocupări ale

specialiştilor în scopul exploatării pentru turism a acestei destinaţii într-un mod eficient,

pentru a satisface diversitatea şi complexitatea nevoilor turiştilor. Astfel,amenajarea în

scopuri turistice a zonei montane are o existenţă de peste un secol,perioadă în care s-au

manifestat opinii şi contribuţii importante la valorificarea resurselor naturale şi a bogăţiilor

socio-culturale ale acestei destinaţii turistice.

Problemele actuale ale turismului sunt cele legate de protejarea mediului, printr-o

exploatare a acestuia pe baza principiilor dezvoltării durabile, principii care trebuie avute

în vedere şi în amenajarea turistică a zonelor montane.

Din punct de vedere al potenţialului natural, România dispune de suficiente resurse

care pot răspunde cerinţelor de dezvoltare a turismului montan,atât pentru practicarea

schiului, dar şi pentru sezonul estival. Cu toate acestea,în prezent, trăsătura principală a

ofertei montane româneşti este diferenţa dintre valoarea şi atractivitatea potenţialului

turistic şi gradul de valorificare redus,atât cantitativ cât şi calitativ.

Dintre masivele montane cel mai bine dezvoltate din ţara noastră se pot enumera:

Bucegi,Piatra Craiului,Postăvarul,Făgăraş,Ceahlău,Parâng şi Cindrel(aici a fost construită

prima staţiune montană din România - Păltiniş).

Printre staţiunile remarcate pentru practicarea turismului montan se află:

Sinaia, Buşteni, Predeal,Păltiniş, Poiana Braşov, Borşa, Semenic, Stâna de Vale, Durău şi

altele.

Importanţa exploatării pentru turism a resurselor montane a atras atenţia

specialiştilor din domeniu,care au realizat o serie de studii,analize,în urma cărora se pot

evidenţia în principal următoarele aspecte:1

mare diversitate de aspecte peisagistice,care conferă originalitate şi atractivitate

masivelor montane;

natură virgină,în mare parte;

un relief "dulce" în zonele de înălţimi medii(800-1600m),favorabil practicării

turismului,activităţilor în aer liber;

1 "Turism montan", Ţigu,G.,Editura Uranus,Bucureşti, 2001

3


un important domeniu schiabil şi o garanţie a prezenţei zăpezii la altitudini joase

(1000-1500m), benefice practicării sporturilor de iarnă;

populaţie numeroasă, primitoare, păstrătoare de tradiţii, existenţa unor locuinţe

tradiţionale de calitate şi a unui patrimoniu cultural religios important;

mare complexitate a potenţialului turistic, conferită de varietatea şi valoarea

resurselor naturale şi antropice,ceea ce face posibilă dezvoltarea a numeroase forme

de turism - odihnă şi recreere, practicarea sporturilor de iarnă,drumeţie, tratament

balnear, speoturism, alpinism, turism ştiinţific şi profesional, turism rural, religios

şi cultural, vânătoare şi pescuit sportiv, agrement nautic ş.a.

Dotarea zonei montane din România cu echipamente specifice este modestă,

aceasta deţinând ~26% din totalul unităţilor de cazare,cea mai mare parte fiind concentrată

în staţiunile turistice de pe Valea Prahovei - Sinaia, Predeal, Buşteni - şi Poiana Braşov (cu

circa 33,5% din capacitatea de cazare a zonei montane).

În ceea ce priveşte dotările pentru serviciile de alimentaţie,se remarcă prezenţa unei

varietăţi de unităţi, de la restaurantele clasice şi cu specific,până la baruri,bufete ş.a. Ca şi

în cazul unităţilor de cazare în ţara noastră se poate observa o concentrare a acestora în

aceleaţi zone,respectiv Valea Prahovei şi Poiana Braşov.

Din punct de vedere al dotărilor pentru practicarea sporturilor de iarnă, în ţara

noastră eforturile au fost concentrate către amenajarea unor pârtii de schi şi instalaţii

mecanice de urcat. În prezent, suprafaţa domeniului schiabil este de 380,8 ha (3,81 kmp),

categoric foarte mică, comparativ cu alte ţări(de 120 de ori mai mică faţă de Germania, de

510 ori mai mică faţă de Franţa).

Succint,putem evidenţia următoarele:2

numărul total al pârtiilor de schi amenajate în ţara noastră este de 72, având o

lungime totală de 93,34 km, la care se adaugă 15,5 km pentru schi fond, cea mai

mare parte aflându-se în staţiunile de pe Valea Prahovei şi Poiana Braşov (circa

45%); au fost amenajate şi câteva pârtii de săniuş (la Predeal,Sinaia,Izvoare,etc.)

structura pârtiilor pe grade de dificultate,cele 72 de pârtii din ţara noastră se împart

astfel:

- pârtii foarte uşoare :3(toate în Poiana Braşov)

- pârtii uşoare :12

- pârtii medii :43


4


- pârtii dificile :14

pentru schi fond sau schi-plimbare nu sunt amenajate trasee aşa cum se observă în

ţările cu turism de iarnă dezvoltat;

referitor la instalaţiile de transport pe cablu, România dispune de 65 de

instalaţii,dintre care 8 telecabine,o telegondolă, 17 telescaune, 39 teleschiuri şi

babyschiuri, concentrate în special în Sinaia, Predeal şi Poiana Braşov;

gradului redus de amenajare şi valorificare a domeniului schiabil în ţara noastră i se

adaugă şi numeroasele dificultăţi privind exploatarea pârtiilor(mai ales de ordin

juridic- proprietatea pământului, dar şi de ordin tehnic - degradări, lipsa zăpezii,

lipsa mijloacelor de întreţinere) şi a instalaţiilor mecanice de urcat (multe dintre ele

aflându-se într-o stare avansată de uzură fizică).

Ca şi structura echipamentelor de cazare şi a celor pentru practicarea sporturilor de

iarnă,dotările pentru agrement,sunt modeste în structura ofertei din ţara noastră,fiind

prezente un număr redus de cluburi, săli de jocuri, terenuri de sport (tenis, volei, baschet,

fotbal), piscine, lacuri amenajate pentru practicarea diferitelor sporturi,etc.Agrementul se

rezumă în principal la drumeţia montană,precum şi la vizitarea unor obiective de genul:

peşteri, parcuri naturale, castele, mănăstiri,etc.

Alte aspecte ale turismului montan din România:

zona montană din ţara noastră este valorificată pentru practicarea drumeţiei,

sporturilor de iarnă, turismului de sfârsit de săptămână, iar în prezent, din ce în ce

mai frecvent se remarcă solicitarea anumitor staţiuni(Predeal, Sinaia, Călimăneşti,

Căciulata,etc.) pentru turismul de afaceri şi reuniuni;

multe zone montane sunt bogate în resurse terapeutice, aspect care determină

posibilitatea practicării turismului balnear;

zona montană are ca şi caracteristică principală sezonalitatea, iar acestea se

manifestă prin prezenţa a două perioade de sezon: hivernal(cu luna de maxim -

februarie) şi estival(cu un vârf de sezon în august);

din punct de vedere al eficienţei economice- evidenţiată în principal prin gradul de

ocupare, se poate preciza că acesta are în medie o valoare de ~30%, iar în structura

unităţilor de cazare se remarcă următoarele valori:în hoteluri - 50-60%,în vile - 40-

50%,iar la cabane -25-30%;

5


se mai pot remarca şi alte câteva aspecte importante din punct de vedere al

eficienţei sociale şi anume:3

- datorită întinderii mari a zonei montane din România şi atractivităţii deosebite a acesteia,

ea poate oferii oricând şi oricui un loc ideal de recreere, de refacere a forţei de muncă sau

de petrecere activă a timpului liber, fie prin turismul organizat, fie în mod neorganizat,

pentru un sejur mai lung sau doar pentru sfârşitul săptămânii;

- prin existenţa reţelei de cabane, zona montană oferă posibilitatea practicării turismului şi

categoriilor de persoane cu venituri mai modeste în special tinerilor; de asemenea,

existenţa unei baze de cazare aparţinând sindicatelor, în unele staţiuni, poate contribui la

dezvoltarea turismului social;

- în ultimii ani începe să se contureze tot mai mult turismul rural în zona montană, o formă

a turismului alternativ şi o variantă de promovare a turismului de masă;

- eficienţa socială care poate fi caracterizată şi prin nivelul servirii, prin gradul de

satisfacere a cerinţelor turiştilor, prin nivelul de calificare a personalului sau prin unii

indicatori privind trasportul pe cablu(timpul de aşteptare a schiorilor la instalaţii, accesul la

aceste instalaţii - ca raport între lungimea totală a instalaţiilor mecanice de urcat şi numărul

locurilor de cazare din staţiune, gradul de satisfacere a cererii pentru transportul pe cablu -

ca raport între capacitatea instalaţiilor şi cea de cazare,etc.) arată faptul că rezultatele se

plasează sub nivelul cerinţelor turiştilor, ceea ce nu influenţează doar eficienţa socială, ci şi

mărimea eficienţei economice.

În final, se poate afirma că în ţara noastră există posibilităţi de dezvoltare a

turismului montan atât prin amenajarea unor masive încă neintroduse în circuitul turistic,

dar şi prin îmbunătăţirea ofertei actuale. Dacă la cele anterioare se alătură şi o activitate

intensă de promovare, se poate ca în viitor să se atingă ritmuri superioare ale sosirilor şi

încasărilor care implicit vor conduce la satisfacerea cerinţelor turiştilor şi creşterea

eficienţei activităţilor specifice.

Pe parcursul lucrării se va urmării prezentarea turismul montan românesc din punct

de vedere al locului şi rolului acestuia în cadrul pieţei turistice româneşti,al tendinţelor în

evoluţia capacităţii de cazare în funcţiune şi al dezvoltării staţiunilor montane în contextul

practicării unui turism durabil.

CAPITOLUL I

TURISMUL MONTAN - DESTINAŢIE DE BAZĂ A TURISMULUI ROMÂNESC


6


1.1 Realităţi şi tendinţe în evoluţia turismului românesc

Activitatea turistică se numără printre cele câteva fenomene ce s-au impus în epoca

contemporană, dezvoltarea sa spectaculoasă constituind o trăsătură caracteristică a

secolului nostru şi în special a celei de-a doua jumătăţi a acestuia.

În noianul de transformări produse în viaţa social economică după cel de-al doilea

război mondial – introducerea automatizării, folosirea ciberneticii şi tehnicii de calcul cu

diverse sectoare economice, industrializarea agriculturii conturarea ştiinţă ca ramură de

producţie, modernizarea mijloacelor de transport, etc. – societatea omenească, indiferent de

formarea relaţiilor de producţie, de sistemul social politic existent s-a industrializat la scară

planetară.

Societăţile industrializate, mai mult sau mai puţin dezvoltate, au ca trăsătură

definitorie o importantă concentrare a populaţiei în centre urbane, în cadrul cărora, pe

suprafeţe restrânse, se înregistrează aglomerări ale locurilor de şcolarizare şi de muncă ale

căilor şi mijloacelor de transport, ale familiilor în blocurile de locuinţe, ale punctelor de

distracţie; de asemenea societatea industrializată oferă prin organizarea ştiinţifică a

producţiei şi a muncii, prin tehnologia modernă şi concentrarea întreprinderilor

producătoare – posibilităţi nelimitate de creştere a productivităţii muncii cu multiple efecte

pozitive asupra membrilor societăţii, între care creşterea veniturilor şi a puterii de

cumpărare, sporirea duratei timpului liber prin reducerea zilei şi săptămânii de lucru, prin

mărirea concediilor, creşterea speranţei medii de viaţă, dezvoltarea şi modernizarea

mijloacelor de informare.

Însă, în acelaşi timp, societatea industrializată are şi efecte negative asupra

membrilor ei, acestea manifestându-se sub forma agresivităţii biologice (poluare, lipsa de

mişcare, maladii frecvente, etc.) precum şi a celor de ordin nervos (stresul psihic,

constrângerile din viaţa socială şi profesională)

De aici, şi nu numai, dorinţa şi tendinţa oamenilor societăţii contemporane de a-şi

petrece timpul liber călătorind, căutând sau visând la colţuri liniştite din natură, vizitând

oraşe şi sate din ţara de baştină sau din alte ţări pentru a cunoaşte oameni şi locuri, sau

pentru a-şi îngriji sănătatea.

Şi cum numărul populaţiei din majoritatea ţărilor a crescut considerabil, iar

influenţa factorilor distanţă - timp a fost dominată simţitor prin modernizarea mijloacelor

7


de transport, turismul – ca modalitate de petrecere plăcută şi utilă a timpului liber – a

cunoscut o „explozie” fără precedent constituind una dintre cele mai remarcabile trăsături

ale epocii contemporane.

România beneficiază de multiple şi variate frumuseţi naturale şi valori cultural

istorice, care-i permit să ofere produse turistice de calitate şi atractivitate deosebită,

competitive, în măsură să satisfacă exigenţele tuturor categoriilor de vizitatori români şi

străini. De aceea, se poate spune că România este o ţară turistică, o ţară care poate oferi în

acelaşi spaţiu, diversitatea montană a Elveţiei şi frumuseţea Rivierei franceze. În centrul

ţării, Podişul Transilvaniei, cu livezi şi vii încărcate de rod, este înconjurat de cununa

Carpaţilor. În centura Subcarpaţilor, a dealurilor şi câmpiilor, numeroase izvoare de ape

minerale având calităţi terapeutice au stat la baza dezvoltării a peste 160 de staţiuni

balneare. Din loc în loc, monumente – mărturii ale unor fapte din istoria zbuciumată a

poporului român. La atracţiile naturale şi istorice se adaugă mulţimea realizărilor social –

economice actuale de mare interes pentru orice vizitator, bogăţia creaţiilor etnografice şi

folclorice precum şi ospitalitatea poporului român.

Varietatea acestor elemente, la care se adaugă baza materială modernă (hoteluri,

hanuri, popasuri, restaurante, vile, pavilioane de tratament, etc) şi infrastructura turistică au

permis conturarea chiar a unor zone turistice.

Dintre acestea s-au impus în circuitul turistic intern şi internaţional următoarele: litoralul

românesc al Mării Negre, Moldova de Nord, Valea Prahovei, Delta Dunării, Carpaţii,

Transilvania, Bucureştiul şi împrejurimile sale, Porţile de Fier, Argeş. Făgăraş, etc.

De-a lungul lucrării am încercat să evidenţiez cele mai importante aspecte care

contribuie la dezvoltarea turismului montan, atât pe plan intern cât şi pe plan internaţional.

Astăzi, în România, turismul constituie unul din domeniile de activitate social

economică în plină ascensiune, care tinde să se constituie într-o ramură distinctă a

economiei naţionale. Sub influenţa puternicului avânt social, economic şi tehnico –ştiinţific

din ţara noastră, în special în ultimii 20 de ani, turismul capătă o amploare tot mai mare,

devenind un mijloc modern şi eficient de diversificare a căilor de refacere a capacităţii de

muncă şi de utilizare plăcută şi raţională a timpului liber.

România este înzestrată cu o mare varietate de atracţii turistice. Litoralul românesc

al Mării Negre măsoară 245 km. şi are numeroase şi largi plaje acoperite u nisip foarte fin,

în timp ce Delta Dunării conţine o floră şi faună variate. În centrul ţării Podişul

Transilvaniei este înconjurat de frumuseţea Munţilor Carpaţi. Numeroase izvoare de apă

minerală şi lacuri cu calităţi terapeutice constituie baza dezvoltării unor staţiuni balneare.

8


Mai mult România este bogată în locuri istorice, ca de exemplu cetăţile dacice,

monumentele de artă veche şi modernă de pe întreg cuprinsul ţării, în oraşe şi sate vechi şi

noi.

Alături de atracţiile naturale şi cultural-istorice se adaugă şi realizările poporului

român: Hidrocentralele de pe râurile interioare- Bistriţa, Argeş, Olt, Mureş, Someş. Siret

sau cele de la Porţile de Fier, Canalul Dunăre – Marea Neagră, Transfăgărăşanul.

Cu un peisaj atrăgător, Valea Prahovei şi Bucegii sunt locuri unde s-au dezvoltat

cele mai vechi staţiuni montane din România: Sinaia, Predeal. Buşteni, Poiana Braşov.

Alte areale cu un potenţial turistic dezvoltat sunt zona Bâlea Lac şi Curtea de Argeş –

Capra, Lotru Voineasa, Valea Ialomiţei, Semenic – Muntele Mic, arealul Rarău –

Giumalău – Vatra Dornei.

1.2. Locul si rolul turismului montan în turismul intern si internaţional

Una din problemele importante şi de certă actualitate pentru dezvoltarea turismului

românesc, problemă care, până acum,nu a beneficiat de suficientă atenţie, mai ales în

sensul unei abordări complexe, strategice integratoare, este legată de turismul montan,în

general, şi de staţiunile montane, ca centru al unor prestaţii specifice ; în particular,

componente reale, perspective în dinamica activităţii turistice din ţara noastră.

Apreciat adesea ca un perimetru cu atractivitate mai redusă datorită unei viziuni

înguste sau unei insuficiente cunoaşteri a potenţialului, muntele nu a reprezentat o

prioritate pentru strategiile de dezvoltare turistică sau pentru programele de valorificare a

resurselor, lucru atestat de echiparea relativ modestă din toate punctele de vedere -

cantitativ şi calitativ, al infrastructurii,mijloacelor de cazare,instalaţiilor de agrement,etc. -

şi de prezenţa neconvingatoare a produselor specifice în oferta de vacanţe.4

De asemenea,pornind de la premisa că turismul este parte constitutivă a economiei

unei ţări şi că dezvoltarea sa nu poate fi proiectată în afara evoluţiei de ansamblu strategiile

privitoare la viitorul acesteia sunt integrate obiectivelor generale ale dinamicii economico-

sociale.

Ca ramură a sectorului terţiar şi în acelaşi timp ca ramura de interferentă, turismul

reprezintă în perioada contemporană o variantă strategică pentru numeroase economii

naţionale,fiind cunoscute efectele sale benefice în plan economic,social,cultural şi, într-o

anumită măsură asupra mediului natural.De aceea, eforturile investiţionale şi

4 "Turismul montan", Ţigu, Gabriela, Editura URANUS,Bucureşti,2001

9


organizatorice ale multor ţări sunt îndreptate spre activitatea de turism, având drept

rezultat, la nivel mondial,o creştere impetuoasă a circulaţiei turistice şi a încasărilor directe

şi indirecte.

Ultimele decenii se caracterizează astfel printr-o dinamică înalta a sosirilor şi

încasărilor turistice, înregistrându-se ritmuri anuale de creştere foarte ridicate : 5-10% la

sosiri si 5 până la 20% la încasări.

În plan economic,acesta a avut ca efect participarea turismului cu aproape 12% la

produsul mondial brut (în 1998) şi cu circa 8% din numărul locurilor de muncă,fiind

considerat totodata cel mai important component al comerţului internaţional. De

asemenea,prin efectul multiplicator recunoscut, turismul antrenează numeroase alte ramuri

economice a căror activitate depinde în mare masura (sau chiar exclusiv) de fenomenul

turistic (construcţiile, transporturile,serviciile în general,agricultura,industria alimentară,

industria prelucrarii lemnului,meşteşugurile,etc)

În plan social,turismul răspunde unei multitudini de nevoi umane - de odihnă,

recreere, cunoaştere, îngrijire a sănătăţii, destindere, îmbogaţire a orizontului cultural,

comunicare, aventură şi altele - ceea ce argumenteaza antrenarea unei ponderi ridicate a

populaţiei lumii (peste 50%) la circulaţia turistică. Din acelaşi motiv, turismul este

considerat un important indicator al calităţii vieţii şi totodata un mijloc de creştere a

acesteia.

În larga paleta a formelor de turism, turismul montan deţine un loc aparte: muntele

a reprezentat din totdeauna o destinaţie preferată pentru refacere,odihnă,aventură sau alte

nevoi socio-culturale. În acelaşi timp,zona montană a atras atenţia investitorilor şi

organizatorilor de turism,datorită oportunităţilor oferite pentru dezvoltarea unei activităţi

turistice eficiente astfel că putem vorbi astăzi despre existenţa,pe plan mondial, a unei

oferte complexe, diversificate (pentru totate gusturile şi disponibilităţile băneşti) şi de mare

atractivitate.

În ţara noastră,turismul montan se înscrie astăzi în tendinţele manifestate de

turismul românesc în general : transformări structurale generate de trecerea la economia de

piaţă, scăderea circulaţiei turistice, a calităţii echipamentelor şi serviciilor din lipsa surselor

investiţionale,dificultăţi generate de întârzierea privatizării,fiscalitatea împovărătoare, care

nu favorizează dezvoltarea turismului, din lipsa coerenţei cadrului legislativ,de imaginea

negativă a României propagată peste hotare,etc.Aceste tendinţe demonstrează sensibilitatea

turismului la stimuli economico-sociali,la convulsiile conjuncturale, iar turismul montan

nu face exceptie.

10


Şi totuţi,turismul românesc are reale şanse de revigorare,putând deveni un element

dinamizator al întregii economii naţionale, în condiţiile în care el va face obiectul unei

strategii unitare, coerente şi realiste, stabilite la nivel macroeconomic pe baza urmăririi

unor obiective de dezvoltare durabila a turismului. Turismul montan trebuie sa devină o

componentă de baza a acestei strategii, având în vedere valorosul potenţial turistic de care

dispune, experienţa de exploatare,cererea potenţială internă şi externă.

Strategiei stabilite la nivel naţional trebuie să i se coreleze strategiile elaborate în

plan regional,local,la nivelul staţiunii sau întreprinderii turistice. Acest lucru este posibil în

condiţiile în care, în paralel cu descentralizarea activităţii turistice, cu privatizarea

societăţilor de turism şi cu clarificarea proprietaţii funciare, administraţia centrala va crea

un cadru legislativ fiscal şi organizatoric favorabile dezvoltării turismului montan şi

cointeresării investitorilor particulari şi societăţilor de turism în acest sens.

CAPITOLUL II

MUTAŢII STRUCTURALE ÎN ACTIVITATEA TURISMULUI MONTAN ÎN ANII

2000-2005

11


2.1. Modificări structurale în oferta turistică a turismului montan

Pentru a defini "oferta turistică" este esenţială departajarea sa conceptuală de

"producţia turistică",necesitate determinată de specificul industriei turistice. Cadrul şi

potenţialul natural şi antropic, echipamentul de "producţie" a serviciilor turistice, masa de

bunuri materiale(alimentare,industriale) destinate consumului turistic,forţa de muncă

specializată în activităţi specifice,infrastructura turistică şi condiţiile de comercializare

(preţ,facilităţi,etc) formează oferta turistică.5

Oferta turistică are o serie de caracteristici care rezultă în principal din natura

activităţilor desfaşurate în acest sector al economiei naţionale precum şi datorită faptului că

la realizarea produsului turistic participă o serie de agenţi economici de naturi diferite care

interacţionează permanent pentru a satisface dorinţele exprimate sau nu ale turiştilor.

Caracteristici principale ale ofertei turistice:

rigiditatea mare - pentru a putea consuma produsul turistic clientul trebuie să se

deplaseze la locul ofertei, rezultând de aici imposibilitatea stocării ofertei;

substituibilitatea ofertei de un anumit tip cu altul;

oferta turistică are un caracter ferm, existând atâta timp cât există consumul;

imposibilitatea standardizării ofertei turistice;

interdependenţa dintre serviciile turistice şi ansamblul serviciilor;

oferta turistică are un caracter artizanal datorită existenţei unui număr mare de

întreprinderi mici şi mijlocii ce acordă o importanţă deosebită muncii vii;

serviciile turistice trebuie să fie ireproşabile;

În studierea pieţei turistice alături de precizările anterioare trebuie analizate şi

principalele elemente care contribuie la crearea /determinarea ofertei turistice,care aşa cum

reiese din cele de mai sus,poate fi caracterizată în mod sintetic prin "complexitate".

Determinanţii ofertei turistice:

Teritoriul/spaţiul în care se desfăşoară activităţi de turism, se constituie ca o

condiţie esenţială pentru existenţa ofertei turistice;teritoriul se poate dimensiona din punct

de vedere cantitativ(capacitatea optimă de primire) şi calitativ (atractivitatea), acestea fiind

totodată elemente esenţiale în determinarea fluxurilor turistice şi bazei tehnico-materiale.

Atractivitatea unei zone turistice nu poate fi determinată luând în considerare

relaţiile dintre acesta şi zona de origine a turiştilor.

5 "Economia turismului şi amenajarea turistică a teritoriului"(curs), Firoiu Daniela, Editura Silvy,2002

12


Baza tehnico-materială este identificată şi sub conceptul de echipament turistic sau

capacitate de producţie a ofertei turistice.

În ceea ce priveşte natura ofertei turistice,majoritatea specialiştilor identifică doua

categorii:

oferta turistică primară, care cuprinde totalitatea resurselor naturale;

oferta turistică secundară, care include ansamblul resurselor create de om,

cunoscută şi sub denumirea de potenţial antropic.

2.1.1 Potenţialul natural şi antropic al turismului montan

Potenţialul natural al turismului reprezintă totalitatea elementelor fizico-geografice

dintr-un teritoriu care au capacitatea de a exercita o atracţie asupra unor potenţiali turişti.6

Prin îmbinarea parţială sau totală a trăsăturilor dominante ale elementelor mediului

natural se conturează aprecieri cantitative şi calitative asupra potenţialului turistic natural

al unui teritoriu.

Nu toate elementele mediului natural au însă acelaşi grad de atractivitate pentru

turişti. Astfel, se detaşează ca atracţii deosebite unităţile montane, formele ciudate de

relief, masivele acoperite cu zăpadă tot anul sau o mare perioadă dintr-un an, elementele

deosebite ale vegetaţiei, fauna cinegetică, râurile şi cascadele, gheizerele şi lacurile,

izvoarele minerale. Deşi reprezintă principalul element de atractivitate pentru un flux

turistic,ele nu trebuie desprinse din ansamblul componentelor mediului natural din care fac

parte.Din această cauză, elementele mediului natural ce devin obiective ale circulaţiei

turistice trebuie studiate în contextul peisajelor din care fac parte, evaluând gradul de

integrare al acestora în peisaj, nivelul lor de asociere, starea de echilibru a componentelor

peisajului.

Resursele turistice create de societatea umană s-au format de-a lungul istoriei

omenirii,îmbogăţinde-se treptat cu noi valori, pe măsura creşterii gradului de cultură şi

civilizaţie a popoarelor. Obiectivele turistice de natură antropică existente în prezent au

apărut iniţial, pentru scopuri şi cu funcţii diferite de cele actuale.Pe măsura trecerii

timpului, au căpătat patima vremii,s-au încărcat de semnificaţii şi au ajuns să dobândească

atractivitate, intrând în categoria de patrimoniu turistic antropic.Bogăţia acestuia s-a

amplificat de la o etapă istorică la alta,pe măsura dezvoltării societăţii omeneşti,iar

6 "Geografia turismului", Dinu, Mihaela, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2004

13


creşterea actuală, ca număr de obiective turistice de natură antropică şi ca diversitate pe

unitatea de suprafaţă, este considerată fără precedent.

Ca şi în cazul obiectivelor turistice naturale, atractivitatea obiectivelor turistice

antropice rezultă din reflectarea asupra lor, a unor elemente ca:unicitate(singularitate),

vechime, inedit, dimensiune, formă, funcţie, semnificaţie, perioada de timp,etc.

Valabilitatea acestor însuşiri poate fi verificată şi raportată la spaţiul naţional sau cel

internaţional. De asemenea, trebuie raportată la o anumită perioadă istorică de timp.

MUNŢII CARPAŢI

Carpaţii româneşti acoperă 36% din suprafaţa ţării şi se impun în ansamblul turistic

naţional ca o importantă zonă turistică. Deşi au concurenţi puternici în mai multe state

europene, cum sunt: Munţii Alpi, Balcani, Pirinei sau Tatra, Carpaţii româneşti prezintă

unele particularităţi care le conferă multă originalitate, ceea ce înseamnă că au capacitatea

de a stârni amatori de sporturi de iarnă, alpinism şi drumeţie montană.

Sistemul montan se caracterizează printr-o diversitate de aspecte peisagistice şi o

mare complexitate de potenţial turistic, date de particularităţile diferitelor tipuri de relief

(glaciar, fluviatil, structuralo-litologic, etc), alternarea unităţilor montane, submontane şi

depresionare, a culoarelor de văi, varietatea şi configuraţia învelişului vegetal şi a reţelei de

ape şi lacuri, o mare bogăţie de ape minerale şi termominerale, fondul cinetic şi piscicol

deosebit de reprezentativ, etc.

Toate acestea prin specificul şi modul de îmbinare în spaţiu conferă originalitatea şi

nota de atractivitate turistică a munţilor noştri.

Munţii Carpaţi, accesibili pretutindeni, oferă condiţii favorabile pentru o

valorificare complexă în turism, atât pentru formele de bază – odihnă şi tratament – cât şi

pentru cele specifice – sporturi de iarnă, drumeţie, alpinism, speoturism, cunoaştere,

vânătoare, pescuit.

Munţii Carpaţi cu dispunerea lor circulară – din care cauză anticii i-au asemuit cu o

cunună - închid în mijlocul lor un podiş înalt de 400 – 600 m., mărginit în mare parte de

un lanţ de depresiuni bine individualizate şi adăpostite. ”Castelul” orografic al Carpaţilor

româneşti este dominat de înălţimi ce depăşesc 2.000 m., printre care şi 10 vârfuri

principale cu peste 2.500 m. În exterior , Carpaţii sunt înconjuraţi de şiruri de dealuri

subcarpatice, fragmentate de numeroase depresiuni.

14


Comparativ cu alte lanţuri muntoase, Carpaţii româneşti au o masivitate relativ

redusă datorită multiplelor văi transversale ce îi fragmentează, depresiunilor şi culoarelor

depresionare ce pun în evidenţă masive sau grupe mari orografice.

Culmile lor sunt, în general, rotunjite şi au lungimi ce nu depăşesc 30 km., iar

depresiunile intramontane, în număr de peste 300, şi numeroasele trecători şi pasuri

facilitează legături permanente cu zonele extracarpatine.

Cununa carpatică românească, cu tot ansamblul de culmi şi masive de depresiuni şi

văi, a fost divizată în trei mari unităţi, avându-se în vedere poziţia ocupată în teritoriu:

Carpaţii Orientali, Carpaţii Meridionali, Carpaţii Occidentali.

CARPAŢII ORIENTALI, care se întind de la graniţa nordică la depresiunea

Braşov şi râul Prahova, se caracterizează prin existenţa a trei şiruri paralele de masive cu

direcţia nord – sud ce corespund unor fâşii diferenţiate prin vârstă şi înfăţişare: fâşia de

vest cu culmi montane vulcanice, mai joase şi de formă conică, în nord (Oaş, Gutâi –1443

m., Ţibleş – 1835 m.) mai înalte şi cu cratere bine conservate în sud (Călimani – Vf.

Pietrosu – 2303 m. şi Vf. Ineu –2.279 m.;Suhard, Hăşmaşu Mare, Bistriţei – 1859

m.;Ceahlău –1907m; Tarcău; Ciuc, Nemira); fâşia de est are culmi constituite din roci

sedimentare cutate (fliş), cu înălţimi mai reduse în nord (Obcinele moldoveneşti –1208 m.,

Stânişoara – 1539 m.) şi în munţii Vrancei (Penteleu – 1772 m., Ciucaş – 1954 m.)

O altă caracteristică a Carpaţilor Orientali o constituie existenţa unui însemnat

număr de depresiuni, de culoare depresionare lungi şi de văi care fragmentează puternic

această unitate montană. Cele mai mari depresiuni sunt cele ale Maramureşului, Dornelor,

Giurgeului şi Ciucului – care separă şirul culmilor vulcanice de ceilalţi munţi – Braşovului

(Ţara Bârsei) – ce pare o câmpie cu altitudini de 500 – 600 m.-, precum şi depresiunile din

partea estică – Câmpulung şi Comăneşti. Circulaţia în această zonă montană este facilitată

de existenţa a numeroase trecători (Prislop –1416 m., Mestecăniş-1096 m., Tihuţa 1.200

m., Buciu– 1273 m., Tuşnad – 1301 m., Oituz – 866 m., Predeal – 1001 m.).

Carpaţii Orientali şi zonele imediat învecinate reprezintă o regiune cu importante şi

variate atracţii turistice.

Masivul Căliman, cel mai grandios edificiu vulcanic din România, oferă peisaje de

o mare spectaculozitate, cum sunt acea uriaşă „căldare” remodelată de gheţarii cuaternari şi

stâncile vulcanice, numite „12 Apostoli”(un areal de 200 ha, în jurul lor fiind declarată

rezervaţie geologică), care au înfăţişarea unor obeliscuri înalte de 8-12m.

15


Munţii Giumalău cu o înălţime maximă de 1.857 m., au aspectul unui uriaş bloc, alcătuit

din formaţiuni cristaline, cu spinări rotunjite, dispuse radiar în jurul vârfului principal.

Masivul Rarău (1651 m. altitudine maximă) prezintă intruziuni calcaroase care au dat

naştere unui relief pitoresc – cu turnuri şi piramide – dintre care „Pietrele Doamnei”

impresionează în mod deosebit.

Munţii Bistriţei(cu Vf.Pietrosu – 1791 m.) puternic fragmentaţi, prezintă văi prăpăstioase

care oferă privelişti captivante( defilee, chei, pante abrupte şi multe stânci golaşe).

Alături de încântătoarele peisaje montane, un principal factor generator de turism în

Carpaţii Orientali îl reprezintă staţiunile balneoclimaterice, dezvoltate ca urmare a

prezenţei unei multitudini de izvoare cu ape minerale, precum şi a altor factori curativi

(climat specific, ozon, turbă, emanaţii de bioxid de carbon, ş.a.). Amintim dintre ele pe

cele mai importante, mai renumite şi mai bine înzestrate cu instalaţii de cură: Vatra Dornei

şi Sângiorz - Băi, în zona nordică, Borsec, Băile Tuşnad, Slănic Moldova în zona centrală,

iar spre sudul Carpaţilor Orientali, Covasna.

CARPAŢII MERIDIONALI, cei mai înalţi şi mai masivi din întreg lanţul

Carpaţilor româneşti – ceea ce l-a determinat pe geograful francez Emmanuel de Martonne

să-l numească „Les Alpes de Transylvanie”- se desfăşoară în continuare spre vest, de la

Valea Prahovei până la Culoarul Timiş Cerna, care îi desparte de Munţii Banatului. Spre

Nord separarea de Munţii Apuseni este făcută de Valea Mureşului, iar spre Nord-Vest de

Culoarul Bistriţei şi de depresiunea Haţeg care-i despart de Munţii Poiana Ruscă.

Fiind formaţi în mare parte din şisturi cristaline cu intruziuni granitice, Carpaţii

Meridionali sunt puţin fragmentaţi de văi şi depresiuni, prezentând un grad apreciabil de

masivitate. La extremităţi, în structura lor geologică îşi fac frecvent apariţia calcare şi

conglomerate care au dat naştere la câteva peisaje cu un pitoresc specific. O altă

caracteristică a Carpaţilor Meridionali o constituie prezenţa a trei nivele de eroziune care

apar ca întinse platforme uşor ondulate sau chiar netede, una la 2000 m. altitudine, cu

pajişti alpine, a doua la 1.200 – 1.600 m., mai ondulată, şi ultima, cea inferioară, la 1000

m. cu păşuni, fâneţe, cu păduri şi cu pitoreşti aşezări omeneşti, permanente sau

sezoniere(pe această platformă, în Munţii Orăştiei s-au găsit vestigiile capitalei dacice a lui

Decebal – Sarmizegetusa Regia).

În Carpaţii Meridionali se află numeroase circuri şi văi glaciare, urme ale gheţarilor

cuaternari precum şi lacuri glaciare, toate de o neasemuită frumuseţe şi de o mare atracţie

turistică.

16


Apele au reuşit totuşi să sape în stânca dură câteva trecători destul de joase, ca

Turnu Roşu – 400 m. şi Cozia – 309 m. pe Olt , Lainici – 450 m., pe Jiu, La acestea se

adaugă multe pasuri de înălţime, care au favorizat circulaţia peste munţi: Giuvala (124o

m.) pe unde s-a amenajat şoseaua Rucăr – Bran, Bâlea (la peste 200 m.)pe care s-a

construit mai recent, şoseaua numită „Transfăgărăşean” iar în Munţii Parâng, tot la peste

2000 m. a existat în timpuri străvechi un drum roman.

Carpaţii Meridionali sunt formaţi din patru grupe de masive montane. Acestea sunt

de la est la vest următoarele: Munţii Bucegi care ating 2.505 m. în Vf. Omu, Munţii

Făgăraş cei mai înalţi din ţară, care se ridică sub forma unui zid crenelat având piscuri care

trec de 2.500 m. altitudine (Vf. Moldoveanu – 2.544 m. şi Vf Negoiu – 2.535 m.) Munţii

Parâng – Cindrel, care ating şi altitudinea de 2.519m şi sunt vestiţi prin pitorescul culmilor

şi al văilor prăpăstioase; Munţii Retezat – Godeanu care ajung la altitudinea de 2.509 m.

cu Vf. Peleaga şi au o structură geologică mai complexă (apar frecvent calcare şi

conglomerate), ceea ce a favorizat apariţia numeroaselor fenomene carstice de mare

atracţie: chei, sohodaluri, ponoare, peşteri, etc.

Resursele turistice ale Carpaţilor Meridionali constau din monumente istorice şi de

arhitectură (cetăţi, lăcaşe de cult, castele, conace, etc.) vestigii arheologice cu semnificaţii

deosebite din viaţa poporului român, staţiuni balneoclimaterice, aşezări pitoreşti

evidenţiate de specificul lor etnografic şi folcloric. Cele mai numeroase dotări turistice sunt

concentrate în aria Munţilor Bucegi, pe Valea Prahovei şi în Culoarul Rucăr – Bran. Masiv

Montan cu vechi tradiţii turistice, Bucegii dispun de posibilităţi pentru practicarea tuturor

formelor de turism, pentru cazare şi alimentaţie, de mijloace de transport pe cablu, pârtii de

schi, săniuş, bob. În afara hotelurilor şi vilelor existente în oraşele de pe Valea Prahovei, în

Munţii Bucegi funcţionează peste 20 de cabane. Masivul învecinat. Munţii Piatra Craiului

dispune şi el de 4 cabane şi o bogată reţea de poteci marcate.

Marginile Masivului Bucegi sunt, în general, puternic abrupte, înălţaţi aproape pe

verticală, dând o impresie copleşitoare de cetate celor aflaţi la poalele munţilor. Din vârful

său cel mai înalt – Vf. Omu, 2.505 m. - pornesc radiar mai multe culmi, cu pante abrupte,

praguri, doline, chei, etc. toate de un pitoresc aparte. Partea sa de sud este formată de un

platou, situat la cca. 2000 m., cu pajişti alpine şi cu impresionante forme de eroziune,

adevărate opere de artă ale naturii: Sfinxul, Babele, ş.a. Între obiectivele turistice de

valoare ale Bucegilor se remarcă Valea Glaciară a Mălăeştilor, Hornurile Mălăieştilor,

Acele şi Brâul Mărarului (la 2.375 m. altitudine), Canionul, Turnurile şi Brâul Bucsoiului

(2.490 m.), cascadele Vânturiş, Urlătoarea, Caraiman, pitoreştile văi ale Jepilor, Cerbului,

17


Alba, cheile formate pe Valea Ialomiţei; cheile Urşilor, ale Peşterii, ale Tătarului (mari şi

mici), Zănoaga Mică şi Zănoaga Mare. Spre vest, Masivul Bucegi este mărginit de culoarul

Rucăr - Bran în jurul căruia predomină o serie de formaţii carstice, cum sunt cheile şi

peştera Dâmbovicioara, cheile Ghimbavului şi Rudăriţei, peşterile Urşilor şi Colţul Surpat.

La vest de culoar se înalţă Munţii Piatra Craiului posesori şi ei a unor atractive forme

carstice.

Al doilea segment mai intens frecventat de turişti este lanţul Munţilor Făgăraş, care

a devenit mai accesibil după darea în exploatare a Transfăgărăşeanului (1977) – drum

asfaltat care traversează creasta principală a munţilor printr-un tunel lung de 890 m., situat

la 2050 m. altitudine. Pe versantul nordic sunt multe cabane, vizitate cam tot timpul anului,

însă cu precădere vara, la începutul toamnei şi iarna. Cele mai noi locuri de popas se află

pe valea Bâlei, la Bâlea - Lac (2034 m.) şi Bâlea - Cascadă (1234 m.). Alte opt cabane îşi

aşteaptă oaspeţii pe acest versant. Pe partea cealaltă versantul sudic a fost şi el dotat cu

cabane, la Voina şi Cuca, apoi în extremitatea estică, la Cumpăna, la Piscul Negru şi Valea

cu Peşti, pe malul Lacului de acumulare Vidraru, iar în capătul vestic pe muntele Cozia şi,

pe valea Oltului, la Hanul Cozia, cabana şi popasul turistic Valea Oltului.

Marea majoritate a acestor cabane înlesnesc accesul turiştilor spre semeţele creste

ale Făgăraşului unele dintre ele oglindite în apele unor lacuri glaciare ca Bâlea, Capra,

Podrogu Mare, Avrig şi Urlea.

Deşi dispune de un potenţial turistic bogat şi variat grupa munţilor Parâng nu

posedă, încă, dotări corespunzătoare, aşa încât în această zonă fluxurile de vizitatori sunt

mai reduse. Există în acest masiv muntos circuri glaciare în care s-au format lacuri

(Câlcescu, Tău Fără Fund, Stăneiciu), morene, grohotişuri, unde privirea întâlneşte creste

semeţe ce ajung până la 2.518 m. (Vf. Parângu Mare), povârnişuri abrupte, iar pe marginea

sudică o serie de peşteri în care se află interesante forme concreţionare (Peştera Muierilor,

Polovragi, ş.a.) precum şi cheile cu pereţi maiestuoşi de pe văile Oltului şi Galbenului.

În munţii Cindrel şi Şureanu care au forme mai domoale şi platforme mai largi pe

culmi, se află de asemenea circuri şi văi glaciare, iar în partea marginală – peşteri, dintre

care mai cunoscute sunt: Şura Mare şi Ciclovina.

În grupa munţilor Retezat - Godeanu atracţia turistică majoră o constituie

numeroasele circuri glaciare în care s-au format peste 80 de lacuri, cel mai întins dintre

ele(nu numai din zonă, dar şi din ţară) fiind Bucura. Amintim dintre celelalte „ochiuri de

mare” - cum le spun localnicii- Zănoaga, Galeşu, Gemenele, Tău Negru, Ana, Florica, etc.

Aspectul general, alpin şi subalpin cu stânci şi vârfuri ascuţite – dintre care peste 20

18


depăşesc altitudinea de 2.300 m. – le conferă titlul de cei mai pitoreşti munţi din România.

Datorită specificului reliefului, aici s-au dezvoltat o floră şi o faună care nu se mai

întâlnesc în alte părţi ale ţării, fapt ce a dus la organizarea unui Parc Naţional (din 1935)

cu o suprafaţă de 20.000 ha.

Extremitatea vestică a Carpaţilor Meridionali, alcătuită din Munţii Mehedinţi şi

Cerna, abundă în structuri calcaroase şi, deci, în forme carstice dintre cele mai felurite:

peşteri (Clocoşani – rezervaţie speologică, Grota Haiducilor, Grota cu Aburi), chei

importante (Motrului, Sohodolului, Runcului), ponoare, poduri naturale, ş.a.

Munţii Banatului, prin potenţialul lor turistic bogat şi prin amenajările existente,

oferă multiple condiţii pentru iubitorii de drumeţii şi frumuseţi naturale. Varietatea

peisajelor lor se datorează structurii geologice şi litologice foarte diferite. Relieful este

reprezentat de culmi muntoase ce nu depăşesc 450 m. (Vf. Piatra Goznei –1449 m.),

fragmentate de văi, uneori destul de adânci, care au dat naştere unor chei atrăgătoare.

În partea centrală a grupei, structura calcaroasă a formaţiilor geologice a favorizat

apariţia a numeroase forme caracteristice cu un pitoresc aparte, dintre acestea remarcându-

se peşterile Comarnic, Popovăţ, Racoviţa, Talasu, Buhuş, Româneşti, cheile Minişului,

Caraşului, Nerei, podul suspendat Ceucea; izbucurile din văile Minişului şi Caraşului,

precum şi măiestuosul culoar tectonic construit de Dunăre prin fierăstruirea transversală a

Carpaţilor, pe o lungime de 134 km. culoar mărginit de pereţi stâncoşi ce ajung ce ajung la

o înălţime de 1.s200 m. Acest sector al Dunării cunoscut sub numele de Porţile de Fier, a

fost transformat într-un imens lac de acumulare, realizat prin barajul de la Gura Văii, de

fapt un complex sistem hidroenergetic şi de navigaţie, construit prin cooperare româno-

iugoslavă.

De asemenea, lacurile antropice Valing, Gozna, Secu, Trei Ape, ş.a. ca şi lacurile

naturale Ochiul Beiului şi Lacul Dracului, prin lucrările de amenajare şi dotare ce s-a

efectuat în jurul lor au devenit lacuri de mare atracţie turistică, precum, de altfel, aceasta

întreagă zonă bogată în păduri de răşinoase şi foioase cu numeroase specii de plante de tip

mediteranean.

Centrul turistic montan al Banatului este situat în Munţii Semenic, accesibili atât cu

telefericul cât şi cu mijloace auto. Aici s-au amenajat mai multe complexe turistice bine

dotate: Semenic, Crivaia, Trei Ape şi Secu. Nu putem trece cu vederea nici potenţialul

turistic natural de o mare valoare de care dispun Munţii Aninei: lacurile de acumulare

Mărgăritaş şi Buhui, peştera Buhui, cu cel mai lung rău subteran din România, cheile

19


Minişului, Caraşului, Nerei, cascadele Benşniţei, Lacul Dracului, peşterile Comarnic,

Liliecilor şi Peştera cu apă.

CARPAŢII OCCIDENTALI, cu mozaicul lor petrografic, morfo-hidrografic şi

social-cultural, se constituie într-o adevărată cetate turistică, desfăşurându-se între valea

Mureşului la sud şi cea a Someşului la Nord, un amplu arc ce închide la vest întinsul podiş

al Transilvaniei. Principalul nod orografic al Apusenilor îl constituie Munţii Bihor, care

ating altitudinea maximă în vârful Curcubata (1850 m.) şi care sunt alcătuiţi, în partea

nordică, din formaţii calcaroase ce au interesante fenomene specifice, concentrate, cu

deosebire, în renumitul platou carstic Padiş – Scărişoara – Bătrâna. O altă subunitate a

Apusenilor, Munţii Pădurea Craiului, atinge altitudinea de 1.014 m. cu Vf. Ordâncuşa şi

are structuri calcaroase, abundând în fenomene carstice. Grupa montană Vlădeasa – Gilău

(1838 în Vf. Vlădeasa) fiind formată din roci eruptive şi cristalin, se remarcă prin existenţa

unor spectaculoase defilee şi nivele de eroziune. Munţii Codru – Moma, cu înălţimi relativ

modeste (1012 m. în Vf. Pleşu), au o construcţie geologică variată în care predomină, din

nou, formaţiunile calcaroase, cu respectivul cortegiu de fenomene tipice. Cel mai scund

compartiment al apusenilor îl formează Munţii Zarandului (836 m. în Vf. Dracea), care are

un fundament eruptiv granitic şi oferă o suită de văi prăpăstioase cu caracter sălbatic dar şi

multe păşuni întinse pe culmile lor scunde.

Munţii Metaliferi, conţinând apreciabile zăcăminte de minereuri neferoase şi având

o structură geologică complexă(cristalină, eruptivă şi sedimentară), prezintă o varietate

mare de peisaje atrăgătoare : piscuri semeţe (cel mai înalt dintre ele –Vf. Vâlcan având

1.264 m.), resturi de cupole vulcanice, ca în Detunata (1169 m.), poduri şi platforme pe

care s-au dezvoltat aşezări pitoreşti de tip risipit. Compartimentul cu cele mai caracteristice

culmi calcaroase din Apuseni îl constituie Munţii Trascăului, dominaţi de vârfurile

Ciumărna – 1300 m., Bededeu –1227 m., Trascău-1217 m. Se întâlnesc aici multe stânci cu

aspect columnar, văi şi chei impresionante (Turzii, Râmeţilor, Feneşului) precum şi peşteri

cu formaţiuni concreţionare de o rară frumuseţe.

Pitorescul munţilor Apuseni este sporit de vegetaţia lor bogată reprezentată de

păduri de fag ce alternează cu păduri de conifere şi cu pajişti montane întinse. El este

întregit de compartimentele antropice, foarte dense şi foarte variate în care se întâlnesc

vestigii arheologice, elemente de etnografie şi folclor, monumente istorice şi de arhitectură

de o incontestabilă valoare.

20


Potenţialul nostru speologic are o recunoscută valoare ştiinţifică şi estetică. Acesta

dispune de peste 10.900 de peşteri, România situându-se pe locul al treilea în Europa –

alături de Iugoslavia şi Franţa. Între acestea sunt şi peşteri de dimensiuni mari, adevărate

complexe carstice subterane, cu râuri şi cascade (Topolniţa, Cetăţile Ponorului, etc) sau cu

sisteme dezvoltate pe mai multe etaje, unele bogat şi frumos concreţionate (peste 300) şi

altele cu mineralizaţii rare sau cu picturi murale (Peştera Cuciulat, Peştera lui Adam, ş.a.),

dar nu toate interesează sau nu toate pot fi valorificate în turism. O mare parte din acestea,

prin valoarea ştiinţifică şi estetică se constituie ca unicate pe plan naţional şi internaţional,

fiind declarate monumente ale naturii sau rezervaţii speologice, aşa cum sunt peşterile:

Topolniţa, Cetăţile Ponorului, Şura Mări, Peştera de la Izvorul Tănşoarelor , Gheţarul de la

Scărişoara, Peştera Urşilor de la Chiscău, etc, multe intrate deja în circuitul turistic.

Fără a avea înălţimea Alpilor, Carpaţii româneşti prezintă un intens domeniu

schiabil, desfăşurat pe cca. 1200 – 1400 m. altitudine ( de la 800 la 2200 m.) şi, în general

lipsit de avalanşe de zăpadă şi ferit de viscole. Fizionomia şi expunerea reliefului,

dispunerea altitudinală a acestuia, alături de condiţiile meteorologice, sunt factori

favorizanţi ai sporturilor de iarnă. Cele mai întinse şi importante domenii schiabile se

localizează între 1500 şi 1800 m. altitudine, cum ar fi cele din munţii Bucegi, Parâng,

Muntele Mic, Postăvaru, Retezat, Rodnei, Vlădeasa, etc., dar se poate schia până

primăvara târziu, şi la 1900 – 2000 m. iar circurile glaciare din Făgăraş, Rodna şi Retezat,

după cum , şi în Staţiunile montane Scărişoara şi Stâna de Vale, situate numai la 1200 –

1400 m. înălţime, dar şi în calea maselor de aer mai oceanic, schiatul se practică mai mult

de patru luni pe an.

Unele masive montane, ca Muntele Mic – Ţarcu, Parâng, Rodnei, Făgăraş, Bucegi,

permit amenajarea de pârtii şi mijloace de transport pe cablu, în sistem cascadă de la etajul

inferior 900 – 1000 m., la cel superior, montan, 2.200 m. permiţând o valorificare

succesivă a domeniului schiabil şi prelungirea sezonului de sporturi de iarnă până în aprilie

– mai. În Carpaţi s-a conturat şi un important domeniu pentru alpinişti, mai ales în partea

de est a Carpaţilor meridionali, Centrele de alpinism de la Buşteni, Braşov şi Sibiu fiind

recunoscute pe plan naţional şi internaţional. Sunt peste 325 de trasee cu grade diferite de

dificultate pentru alpinismul de vară şi de iarnă localizate mai ales în masivele în care

predomină formele glaciare sau abrupturile calcaroase, cum sunt: Piatra Craiului( 218 ),

Retezat ( 71 ), Apuseni(69 ), Cheile Bicazului( 42 ), Făgăraş(11), etc.

21


Oglinzile de apă, naturale sau artificiale, deosebit de numeroase în ţara noastră

constituie un remarcabil potenţial turistic. Lacurile de munte – fie că sunt glaciare,

vulcanice sau de baraj natural se constituie prin ele însele ca obiective turistice.

2.1.2 Baza tehnico - materială a turismului montan

Valorificarea potenţialului turistic al unei zone / ţări, presupune asigurarea unor

condiţii pentru deplasarea, sejurul şi petrecerea agreabilă a timpului liber ( unităţi de

cazare, alimentaţie, agrement etc.). Astfel, orice persoană, va alege acea destinaţie care-i va

aduce cele mai multe satisfacţii, atât din punct de vedere al potenţialului turistic, cât şi din

punct de vedere al echipamentelor ( sub aspect cantitativ, calitativ, dar si al diversitaţii).7

În corespondenţă cu multitudinea destinaţiilor sau componentelor produsului

turistic, baza tehnico - materială are o structură complexă, elementele sale constitutive

asociindu-se si adaptându-se tuturor tipurilor de nevoi ale turistului.8

Considerate în literatura de specialitate ca fiind decisive pentru valorificarea

ofertei, structurile de primire turistica constituie în prezent principala problemă a

turismului românesc. Se cunoaşte influenţa pe care amenajările staţiunilor o exercită asupra

atragerii turiştilor, acestea condiţionând direct odihna şi alimentaţia, precum şi asigurarea

unui tratament corespunzător.

Prin structură de primire turistică cu funcţiuni de cazare turistică se inţelege orice

construcţie sau amenajare, care furnizează în mod permanent sau sezonier serviciul de

cazare şi alte servicii specifice pentru turişti.

Structurile de primire turistică, indiferent de forma de proprietate şi de organizare,

se pot clasifica în funcţie de caracteristicile constructive, de calitatea dotărilor şi a

serviciilor prestate.

Conform cerinţelor O.M.T., a fost emis ordinul Ministerului Turismului, în care se

precizează că, în ţara noastră funcţioneză următoarele structuri cu funcţiuni de cazare

turistică:

Hoteluri de 5,4,3,2,1 stele;

Hoteluri - apartament de 5,4,3,2 stele;

Moteluri de 3,2,1 stele;

Hoteluri pentru tineret de 3,2,1 stele;

7 "Economia turismului şi amenajarea turistica a teritoriului (curs) " lect. univ. drd. Firoiu, Daniela, Editura Sylvi, Bucureşti, 20028 "Economia turismului ", Minciu, Rodica, Editura URANUS, Bucureşti, 2001

22


Hoteluri de 3,2 stele;

Vile de 5,4,3,2,1 stele;

Bungalouri de 3,2,1 stele;

Cabane turistice, cabane de vânătoare, cabane de pescuit de 3,2,1 stele;

Sate de vacanţa de 3,2,1 stele;

Campinguri de 4,3,2,1 stele;

Popasuri turistice de 2,1 stele;

Pensiuni turistice urbane de 4,3,2,1 stele;

Pensiuni turistice rurale de 4,3,2,1 flori (margarete), pensiuni agroturistice de

4,3,2,1 stele;

Apartamente sau camere de închiriat în locuinţe familiale sau în clădiri cu altă

destinaţie de 3,2,1 stele;

Structuri de primire cu funcţiuni de cazare pe nave fluviale si maritime de 5,4,3,2,1

stele.

Daca se ia drept criteriu de clasificare a bazei tehnico- materiale destinaţia

principală a turiştilor, în literatura de specialitate sunt definite două categorii:baza tehnico-

materială specific turistică şi baza tehnico- materială generală (infrastructura).

A. Structuri turistice de cazare

Volumul, structura şi calitatea serviciilor de cazare depind, în primul rând de

existenţa unei baze tehnico-materiale adecvate: hoteluri propriu-zise, moteluri, vile, hanuri,

case de odihnă, cabane, popasuri turistice, etc. Ele trebuie să deţină dotările

corespunzătoare, care să ofere turiştilor condiţii optime şi, care să îndeplinească, după caz,

şi alte funcţii. Dintre toate tipurile de primire cu funcţiuni de cazare cele mai importante

sunt: hotelul, motelul, vila, bungaloul, cabanele turistice, refugiile turistice, campingurile,

căsuţele, satul de vacanţă, camerele de închiriat în locuinţele familiale, spaţiile de cazare de

pe navele fluviale şi maritime, pensiunile turistice şi fermele agroturistice.

B. Structuri turistice de alimentaţie publică

Alimentaţia publică a cunoscut în ţara noastră ritmuri înalte de dezvoltare

superioare celor înregistrate de alte sectoare comerciale.

23


Pentru a satisface cât mai bine nevoile turistului a fost dezvoltată o reţea de unităţi

cu specific reprezentative, care oferă preparate culinare tradiţionale, într-un cadru plăcut,

cu elemente de cultură, arhitectură, decoraţiuni interioare şi exterioare, cu programe

artistice bine alese şi executate, ceea ce conferă alimentaţiei publice noi valenţe, o mai

mare atractivitate. Cu toate succesele obţinute pe linia diversificării reţelei de alimentaţie

publică, se simte încă nevoia de a extinde şi mai mult reţeaua unor unităţi mult agreate de

populaţie şi turişti, cum sunt: plăcintăriile, covrigăriile, a unităţilor de răcoritoare, de

meniuri dietetice.

C. Structuri de agrement

Cuprind o gamă de mijloace şi dotări destinate să asigure posibilităţi cât mai largi şi

diversificate pentru petrecerea timpului liber de către turişti. O grupare generală în câteva

categorii mari sugerează varietatea şi importanţa acestei componente a bazei tehnico –

materiale: mijloace destinate distracţiilor (cluburi, săli de jocuri, săli polivalente, parcuri de

distracţie, etc), mijloace de transport pe cablu, mijloace de agrement sportiv (terenuri de

sport, centre de călărie, patinaj, sporturi nautice, etc.) bazine de înot deschise şi acoperite

(unele cu ape termale) etc, respectiv peste 1700 locuri în parcuri distractive, aproape 1.800

de locuri pentru sporturi agrementive , 2.800 locuri în discoteci, aproape 500 de săli cu

jocuri mecanice şi o capacitate de transport pe cablu de peste 4.000 persoane pe oră.

Desigur, această bază de agrement este concentrată îndeosebi pe litoral şi în

principalele staţiuni balneare şi montane, după cum, în mijloacele de transport pe cablu,

turismul prahovean, inclusiv Poiana Braşov deţine aproape 70% din totalul instalaţiilor.

În ceea ce priveşte baza tehnico materială a turismului montan principala

componentă este reprezentată de reţeaua de cazare şi anume: hotelurile, motelurile, vilele,

cabanele cu capacităţi medii sau mici, cu camere separate şi cu dormitoare comune, cu

funcţiune sezonieră sau permanentă; sunt unităţi de cazare cu o largă răspândire în zona

montană, la care se adaugă numeroase refugii sau adăposturi – construcţii din lemn sau din

piatră, lipsite de dotări şi de personal de servire, destinate cazării celor în trecere (amatori

de drumeţie sau de ascensiuni. În strânsă legătură cu vertiginoasa dezvoltare a turismului

automobilistic au apărut campingurile cunoscute în România sub numele de „popasuri

turistice”. Totuşi în regiunea montană acestea sunt mai reduse. Se mai remarcă şi taberele

şcolare şi un număr mare de spaţii de cazare la cetăţeni.

24


Dacă vorbim despre reţeaua de alimentaţie publică, aceasta este construită din

restaurante, rotiserii, bufete, berării, baruri , cofetării, patiserii, chioşcuri şi alte unităţi de

alimentaţie publică.

Agrementul reprezintă şi în aceste regiuni un factor important de care trebuie să se

ţină seama şi care este în plin proces de privatizare.

Pornind din Carpaţii Orientali , străbătând Obcinile Bucovinei , Munţii Rodnei,

Bârgăului, , Suhardului şi Rarău – Giumalău descoperim adevărate frumuseţi care încântă

pe oricine.

Obcinile Bucovinei nu beneficiază de o bază materială bogată cu toate elementele

constructive ale acesteia. Cele mai dese sunt cabanele turistice, la care se adaugă cele

câteva hoteluri şi hanuri turistice de pe traseele ce străbat aceşti munţi.

Astfel întâlnim hanul „Solca” din satul Cocica, de categoria I, ce dispune de un spaţiu de

cazare de 45 locuri, un restaurant, cu 160 de locuri, terasă cu 200 de locuri.

Mai există un popas turistic „Trei brazi” cu cabane şi căsuţe şi restaurant, restaurantul

„Cocica”, berăria „Solca” cu restaurant şi terasă.

În continuarea traseului întâlnim cabana turistică „Palma” care dispune de 24 de

locuri pentru cazare şi 12 camere, bar şi sală de mese, terasă. Hotelul „Zimbru” de două

stele, care are la dispoziţie pentru cazare 160 de locuri, cu restaurant, bar de zi, salon

„Bingo” cu 120 de loc, magazin artizanat; complexul turistic „Ştrand” cu hotel şi cabană,

10 căsuţe, restaurant, bar, terasă, club, sală de sport polivalentă, teren de tenis, bazin de

înot, bowling cu afişaj electronic, saună, băi de cetină, pârtie de schi(cu baby schi lift) şi

alte dotări, plus restaurantul „Carpaţi”, „Rarău”, o cofetărie, toate acestea fac din oraşul

Câmpulung Moldovenesc o staţiune căutată de turişti.

Oraşul Gura Humorului dispune de un hotel, „Carpaţi” cu 18 locuri, un motel, o

tabără pentru copii cu 130 de locuri, vile ca: „Romana” cu 15 locuri, bucătărie cu toate

dotările moderne necesare, salon, cameră de studiu, terasă, cramă, piscină, saună

finlandeză, „Montana Grup Voroneţ”, „Fabian”, „Simeria” şi o serie de restaurante ca

”Select”, „Nadianca”, „Dumbrava Humorului”, discoteci, cofetării.

În satul Lucina găsim cabana turistică „Lucina”, categoria I, dispunând pentru

cazare, de 30 locuri, cu bar şi restaurant însumând 160 locuri.

Satul Mănăstirea Humorului beneficiază de un camping numit „Butucea”, casa

„Gheorghiţă”, de două stele – pensiune agro-turistică omologată – cu 16 locuri terasă în

apropierea căreia sunt pârtii de schi neamenajate.

25


Satul Mestecăniş oferă cazare la cabana turistică „Mestecăniş” cu cabană şi căsuţe,

un restaurant cu 94 de locuri şi loc pentru corturi.

În oraşul Solca, staţiune balneo-climaterică se află un motel. O cabană turistică,

„Trei brazi”, cu cazare la căsuţe, loc pentru corturi, restaurant.

Suceviţa dispune de un popas turistic de categoria I, cu hotel, restaurant şi căsuţe

însumând 70 locuri pentru cazare, pârtie de schi, saună, de un han turistic, cu cazare în han

şi în căsuţe, cu restaurant, terasă şi bar şi o pensiune cu cazare şi pensiune completă pentru

20 de persoane.

Satul Vatra Moldoviţei se remarcă prin popasul turistic „Vatra Moldoviţei, care

dispune pentru cazare de 44 de locuri, restaurant şi terasă cu 160 de locuri, prin motelul

Mărul de Aur, care are 24 locuri pentru cazare, restaurant, terasă, saună, pârtie de schi

neamenajată, şi prin pensiunea „Tradeus” cu terasă.

În satul Voroneţ întâlnim cabana cu acelaşi nume, complexul turistic „Luci-Leo” cu

restaurant, locuri de cazare în număr de 20, amenajări pentru servirea produselor culinare

specifice stânei, bazin cu păstrăvi, un grup de vile de lux dintre care vilele: „Nistor”,

„Lotus”, „Gabriel”.

Dintre toate locurile de cazare şi popas în Obcinele Bucovinei cea mai cunoscută

este cabana turistică „Deia”. În prezent este dezafectată, însă ea figurează ca reper în

hărţile şi ghidurile turistice. În apropiere găsim o pârtie de schi pentru începători. În afara

posibilităţilor de cazare enumerate mai sus, în Obcinile Bucovinei întâlnim o serie de

cabane forestiere, cantoane silvice, stâne, refugii, sălaşe, etc.

Munţii Rodnei sunt compartimentaţi în trei mari masive sunt compartimentaţi în

trei mari masive: Ineu, Pietrosul şi Bătrâna . Aceşti munţi, o lungă perioadă de timp au fost

slab frecventaţi de turişti, poate şi din cauza numărului redus de cabane turistice, ceea ce a

atras puţin interes pentru marcarea şi remarcarea traseelor turistice. Satele şi oraşele din

aceşti munţi precum şi cele din împrejurimile lor deţin o bază materială variată cum ar fi:

- hoteluri ca cele din staţiunea balneoclimaterică Borşa, care dispun de 125 locuri

pentru cazare, restaurante, baruri, hotelul „Cerbul” cu restaurant şi bar, hotelul „Perla

Maramureşului”, hotelul „ Sălăuţa”, „Someşul”, „Hebe” cu 900 de locuri pentru cazare,

restaurant, pensiune, cu 480 de locuri, bar de zi, saună, sală de sport, teren de tenis, teren

de volei, parc pentru copii, magazin, bază de tratament hidro şi fizioterapeutic;

- hanuri turistice ca „Butinarilor”, Dealul Moisei”, hanul turistic „Prislop” situat la

altitudinea de 1.455 m., în Munţii Rodnei, care în prezent funcţionează cu intermitenţă. Se

mai întâlnesc vile, cabane ca: vila „Cascada”, „Stibina”, „Brădet” care însumează peste

26


275 de locuri pentru cazare cu saună, mofetă, masaj cu personal medical calificat,

restaurant, bar, club, bibliotecă, loc pentru corturi, vila „lotus” cu restaurant şi o capacitate

de cazare de 42 de locuri, cabana turistică Capra Neagră cu restaurant, „Preluca Izei” care

beneficiază de 20 locuri pentru cazare, un loc pentru corturi, pârtie de schi cu dificultate

mică-medie, cabana meteorologică „Pietrosul” cu loc pentru corturi, „Pusdrele” care în

prezent este distrusă însă ea figurează ca reper în hărţile şi ghidurile turistice, cu loc pentru

corturi, apă de izvor şi pârtie de schi pentru avansaţi.

Cabana din Şaua Curăţel, parter plus etaj, care pune la dispoziţie turiştilor un număr

de 44 de locuri pentru cazare, unde numai una dintre camere poate fi încălzită (din 5); nu

se asigură hrană sau alte facilităţi. Ultimele trei cabane turistice se află la altitudinea de

peste 1500 de m. în Munţii Rodnei.

Nu poate să nu fie remarcată pârtia de schi de la Borşa care cuprinde teleschi (în 17

minute se parcurge o diferenţă de nivel de 500 m.); capacitate 200 persoane (oră) până pe

culmea Runcu – Ştiol, în continuarea acestuia telescaun (capacitate 400 persoane/oră)până

sub vârful Ştiol. Au fost amenajate trambuline naturale pentru sărituri cu schiurile, de 90

m. (nivel olimpic).

Importanţa cabanelor forestiere din Munţii Rodnei este deosebită, deoarece masivul

este relativ sărac în cabane turistice. Aceste cabane forestiere se află ca puncte de reper,

menţionate în descrierea traseelor montane. Dintre ele se remarcă: grupul de cabane

„Fundătura Izei”, „Izvoarele Borcutului”, „Izvoru Rece”, „Gura Mihăiesei” şi altele fără

denumire.

Dat fiind caracterul de Parc Naţional pe care îl au Munţii Rodnei, locurile pentru

montat corturile sunt în principal următoarele: cabana turistică „Pusdrele”, Pasul Şetref,

Şaua cu Lac, Şaua Gărgălău, Tarniţa La Cruce, Şaua Obârşia Rebri, Pasul Rotunda, Izvorul

Albastru al Izei, poiana Ştiol, La Jgheaburi, lacul Lala Mare etc.

Munţii Bârgău bogaţi în faună, floră, rezervaţii naturale oferă privelişti minunate,

iar pentru ca ele să fie descoperite, cunoscute de către mai mulţi turişti, aceştia trebuie să

fie înzestraţi şi cu o bază materială corespunzătoare.

Astfel şi aici întâlnim multe hoteluri, vile, hanuri turistice, popasuri turistice,

cabane turistice şi forestiere, pârtii de schi dotate corespunzător şi multe altele. Dintre cele

mai cunoscute sunt: cabana turistică „Cobiliţa” din satul cu acelaşi nume situat la

altitudinea de 830 m., care dispune de spaţii pentru cazare cu 40 locuri, restaurant şi o

pârtie de schi pentru începători şi avansaţi la care se adaugă popasul turistic „Valea

Străjii”, cu restaurant şi terasă.

27


Satul Piatra Fântânele, staţiune balneo-climaterică, unde conţinutul de iod

atmosferic este cel mai ridicat din ţară, este cunoscut prin hotelul său numit „Dracula”,

construit în 1983, clădirea fiind concepută sub forma unui castel medieval, de trei stele,

dispunând pentru cazare de 134 de locuri, un restaurant cu 200 locuri, bar de zi, cramă,

saună, pârtie de schi, telescaun, baby-lift.

Nu pot fi trecute cu vederea nici restaurantele „Olti-Mona”, „Est” din satul Poiana

Stampei cu o capacitate de 70 de locuri, hotelul „Heniul” cu restaurant, terasă, bar şi

cofetărie.

Deoarece cabanele forestiere s-au dovedit a fi un refugiu şi un loc de popas destul

de căutat, cele mai importante din Munţii Bârgău sunt: cabana forestieră „Dosul

Gogoaşei”, „Fântânele” care poate oferi adăpost la 10-12 turişti fiind dotată cu un magazin

alimentar, „Dalbidonul”, „Dorna Mică” şi alte grupe de cabane şi barăci al muncitorilor de

la staţiile de încărcare.

Cabanele turistice din Munţii Suhard sunt absente, fapt ce la prim vedere ar crea

mari probleme drumeţilor care s-ar aventura în acest masiv, însă în realitate, pe teren,

întâlnim numeroase cantoane silvice, cabane forestiere, refugii şi cabane pastorale, precum

şi foarte multe stâne sau sălaşe pastorale. Este evident că în aceste locuri de cazare sau

popas confortul este în multe cazuri minim, serviciile turistice neexistând, astfel că

drumeţul trebuie să vină echipat, după caz cu sac de dormit, hrană sau cort.

Problema se pune total diferit iarna, când înainte de a pleca la drum, trebuie

calculate bine etapele în funcţie de posibilităţile de cazare. Astfel întâlnim: cabana turistică

”Mestecăniş”, refugiul turistic „Ouşor”, este amplasat sub vârful Ouşor –1.639 m.-

cabanele pastorale „Recele”, „Omu”, „Romego”, cabanele forestiere „Pârâu Rece”, „Diaca

– Burcut”, „Gândacu”, „Rusoia”, „Netedu”, „Făgeţel”, „Brâncuşorul”, „Ciotina”, şi alte

cabane forestiere,; case de vânătoare ca cea din poiana Rotundă – „Rotunda” sau casa

„Cerbu”.

Lângă acestea se adaugă o serie de hoteluri, moteluri, cabane turistice pe care orice

turist le poate frecventa parcurgând traseele montane din munţii Suhard, ca: hotelul

”Bistriţa” de trei stele, amplasat la poalele muntelui Suhard, şi care dispune de un

restaurant de 120 de locuri, o discotecă, loc pentru pescuit sportiv, magazin, hotelul

„Dorna”, cu restaurant şi bar, hotelul „Căliman”, „SNCFR”, „Vera”, restaurante ca

Bucovina, Veveriţa, Valea Dornelor, Cazinou cu o sală de 300 locuri, aflat în reconstrucţie,

două baze de tratament, 15 vile şi două complexe balneare, însumând circa 1500 locuri şi

multe altele.

28


În munţii Rarău – Giumalău traseele montane nu se întind pe distanţe foarte mari,

aşa cum se întâmplă în alte masive, iar cele două cabane turistice „Zugreni” şi „Giumalău”

precum şi hotelul alpin „Rarău” oferă posibilitatea drumeţilor de a străbate aceşti munţi

fără dificultăţi majore din punct de vedere al spaţiilor de cazare.

Cabana turistică „Zugreni” deţine trei clădiri (cabana, P plus 2 etaje), pentru cazare

150 de locuri, un restaurant non - stop cu 90 de locuri, un salon pentru recepţii cu 65 de

locuri, salon de biliard, discotecă, terasă, saună, sală pentru masaj, magazin, teren de sport,

plajă pe malul râului Bistriţa Aurie.

Cabana turistică „Giumalău” este amplasată în zona sudică a Vf. Giumalău şi pune

la dispoziţia turiştilor 30 de locuri, o pârtie de schi.

Hotelul alpin „Rarău” este amplasat în poiana dintre Piatra Şoimului şi Pietrele Doamnei,

hotel de trei stele, cu restaurant, bar de zi, discotecă, terasă; în apropiere se află pârtii de

schi neamenajate. La circa 200 de m. se află Staţia meteorologică Rarău.

Cu toate acestea importanţa cabanelor şi a cantoanelor forestiere este majoră ca

locuri de popas sau la nevoie ca adăpost pe timp nefavorabil, pe lângă adăposturile

pastorale, care se găsesc aproape în fiecare poiană. Cele mai importante cabane forestiere

de care ar trebui să se ţină seama sunt: cabana „Rusca”, în apropierea cabanei turistice

„Giumalău”, „Poiana Itcani”, „Mestecăniş”, cantonul silvic „La Pârâu”, şi multe altele.

Toate aceste zone montane sunt incluse în circuitul turistic şi datorită marilor

rezervaţii naturale, peşteri, defilee, lacuri, mănăstiri, schituri, aparţinând deopotrivă de

ortodoxiei, catolicism, romano-catolici sau reformaţi, catedrale, biserici, monumente de

arhitectură veche, care fac ca acest spaţiu să se constituie într-o atracţie pentru turismul

intern şi internaţional, care găseşte aici o bogăţie aproape unică în planul arhitecturii,

lăcaşelor de cult a artei religioase, a picturii monumentale.

Dintre toate staţiunile renumite din zona centrală a Carpaţilor Orientali , ce se

înscriu pe retina ochiului mai ales pentru izvoarele lor minerale, cele mai cunoscute sunt:

Vatra Dornei, complex balnear cu bază proprie de tratament, vile, pavilioane,

hoteluri, cabane, popas turistic, pensiuni particulare,

Sângeorz – Băi, complex balnear cu baza proprie de tratament- Hebe (900 de

locuri) şi Sind-România(700 de locuri), vile, pensiune;

Tuşnad, cu hoteluri cu baze proprii de tratament (Tuşnad –200 locuri, Oltul –

250 de locuri, Ciucaş – 150 de locuri, etc) vile, pensiuni, ştrand în aer liber, terenuri de

sport, popas turistic – Moara lui Făgădău, mofete, ape minerale, drumeţii la Lacul Sf. Ana,

mlaştina Mohos, Stânca Şoimilor, etc,

29


Malnaş Băi, Sovata, cu hoteluri cu baze de tratament, Sovata – 320 locuri,

Brădet – 190 locuri, Aluniş –270 locuri, etc, vile , pensiuni, terenuri de sport, piscină

acoperită (hotel Brădet) ştranduri (lacurile Ursu şi Aluniş), bărci şi posibilităţi de pescuit

pe Lacul Tineretului, pârtie de schi cu baby – lift, drumeţii (popasul turistic „Stâna de

Vale”, hanul turistic „Ursul Negru”, păstrăvăria de la Câmpia Cetăţii, etc);

Slănic Moldova, hoteluri cu baza proprie de tratament (Perla –174 locuri,

Sind-România – 560 locuri)restaurante, vile, pensiuni, terenuri de sport, popicărie, pârtie

de schi şi săniuş, discoteci, locuri de plimbare (Parcul staţiunii şi Valea Slănicului) scurte

drumeţii la păstrăvăria şi cascada de pe Valea Slănicului pe muntele Pufu ( de unde se

deschide o frumoasă panoramă asupra staţiunii), pe Muntele Cerbu, Dobru;

Covasna, hoteluri cu baza proprie de tratament (Bradul –200 locuri, Montana

– 500 locuri, Herfaistos – 300 de locuri, Dacia – bază de tratament în incintă, aparatură de

tratament cu laser, piscină, saună, mofete, băi calde cu ape minerale, săli fitness, etc)

Turist – 50 locuri, vile, pensiuni, popas turistic (Valea Zânelor – 40 locuri), scurte plimbări

şi/sau la „Balta Dracului” – în parcul staţiunii )amenajată sub forma uni fântâni larg

deschise, în interiorul ei auzindu-se un zgomot permanent provocat de emanaţiile de CO2,

care în ascensiunea lor împreună cu apa antrenează un nămol fin), la Siclaul sau Planul

înclinat (Valea Zânelor, ingenioasă instalaţie de transport construită în sec XIX care este

formată din două platforme ce alunecă pe şine la o diferenţă de nivel de peste 300 m.), la

Chiuruş, locul unde s-a născut Korosi Csomo Sandor, autorul primului dicţionar tibetano –

englez şi a celei dintâi gramatici tibetane, la cetatea zânelor, etc.

Acţiunea conjugată a soarelui, pădurii, apelor şi altitudinii are efecte miraculoase

asupra unor boli în care numai natura poate da asemenea rezultate.

În Munţii Baiului mişcarea turistică se află încă la început. Motivele principale

care au determinat această rămânere în urmă sunt legate printre altele de vecinătatea

munţilor Bucegi, care prin peisaje extrem de variate şi prin amenajările complexe ce au

absorbit aproape total fluxul de turişti de pe Valea Prahovei.

Pătrunderea pe toate traseele turistice se face fi dinspre Valea Prahovei, fie dinspre

Valea Doftanei. Aceste văi sunt străbătute de căi de comunicaţie moderne care permit

accesul rapid la majoritatea punctelor de pornire. Pe Valea Prahovei se ajunge atât pe calea

ferată, cât şi pe şosea, în staţiunile Sinaia, Poiana Ţapului, Buşteni, Azuga, Predeal, cele

mai vizitate staţiuni montane din România.

Sinaia, recunoscută staţiune balneo – climaterică, numită adesea „Perla Carpaţilor”

este situată pe versantul sud-estic al Masivului Bucegi, la altitudinea de 1.000 m. Staţiunea

30


beneficiază de o importantă bază materială, cu dotările corespunzătoare, care satisfac

nevoile oricărui turist. În prezent Sinaia dispune de o capacitate de cazare de aproape 4.500

de locuri (2.015 în hotelurile Montana, Sinaia, Palas, Alpin, Păltiniş, Caraiman,

Internaţional, 2.050 în vile şi case de odihnă, 208 în hanuri, 233 la cabane, în sezonul

estival se adaugă 240 locuri în campinguri) restaurante multiple. Există două staţii PECO,

un serviciu Salvamont, magazin alimentar, foto-sport.

Formaţia Salvamont Sinaia devine, prin activităţile de marcare, prevenire a

accidentelor de salvare, de ocrotire a naturii de construcţie a unui refugiu model, una din

prestigioasele formaţii de salvatori montani din Carpaţi.

Ocolul Silvic Sinaia, cu sediul chiar în centrul oraşului a manifestat o grijă

permanentă pentru pădurile Bucegilor şi Baiului, păzindu-le de distrugere şui dezvoltându-

le, astfel încât azi aceşti munţi au cele mai frumoase păduri prahovene, adevărate parcuri

naţionale.

În extremitatea sudică, pe versantul stâng al Prahovei se află hanul „Izvorul Rece”

cu 80 locuri, restaurant, braserie, camping cu 160 locuri, loc de recreere şi de plecare în

numeroase drumeţii. În nordul oraşului se află hanul Vadul Cerbului (128 locuri, 80 în

căsuţe, restaurant)punct de plecare, după traversarea Prahovei, pe Muntele Cumpătu şi în

cartierul Cumpătu (vile, restaurante, rezervaţie naturală, trenuri de sport, etc) De lângă gară

se urcă la cabana Piscul Câinelui (950 m. altitudine, 17 locuri, restaurant, belvedere spre

Sinaia şi Munţii Bucegi).

Între obiectivele turistice din oraş reţin atenţia: mănăstirea Sinaia, castelul Peleş,

Foişorul, Expoziţia de artă decorativă Europeană, Muzeul Rezervaţia Naturală Bucegi şi

alte clădiri importante.

Turismul sportiv a pregătit poligoane cartate pentru concursuri, unul dintre ele fiind

poligonul marelui Campionat Naţional din 1978: Sinaia – cota 1500-Vânturiş, care a

cuprins aria Colţilor lui Barbeş, platoul Pietrei Arse şi Gemenea. După 1989 turismul

montan amator, deşi desfăşurat în cadrul general al unei economii de recul, a început să

dezvolte şi activităţi concurenţiale moderne cu unele rezultate rapide şi vizibile.

Au apărut societăţi comerciale de turism, cabane particulare şi cabane noi sau

refăcute. În schimb Cabanele „Vârful cu Dor” şi Cabana Mioriţa au ieşit din circuitul

drumeţiei montane. Cabana Piatra Arsă trece în patrimoniul Ministerului Tineretului şi

Sportului păstrând pentru drumeţia montană o jumătate din capacitatea sa.

S-au îmbunătăţit instalaţiile pe cablu care leagă oraşul de Platoul Bucegilor

(Telecabina Sinaia – cota 1400- 2328 m. lungime, 590 m. diferenţă de nivel, 35 locuri;

31


telecabina „Cota 1400”-„Cota 2000” – 1950 m. lungime, 550 m. diferenţă de nivel,28

locuri, telescaun Cota 1400- Cota 1950 –2.100 m. lungime, 560 m. diferenţă de nivel)

numeroase dotări care permit desfăşurarea în bune condiţii a turismului şi a tratamentelor

în afecţiuni ale tubului digestiv, nevroze, etc.

Poiana Ţapului, aşezare aparţinând oraşului Buşteni, deţine numeroase vile, ca şi

locuri unde iarna se pot practica sporturi de sezon. Aerul curat, bogat în ozon, liniştea

deosebită şi cadrul natural pitoresc îi conferă atributele unei importante staţiuni

climaterice.

Buşteni, se desfăşoară îndeosebi pe dreapta Prahovei, între 800 m. şi 940 m.

altitudine. În prezent este o importantă staţiune climaterică. Dispune de 2.183 de locuri de

cazare dintre care 413 în hotelurile „Silva”, „Caraiman”, „Carmen” şi „Căminul Alpin”,

910 locuri în vile, 660 locuri în cabanele din Munţii Bucegi. Localitatea reprezintă cea de-a

doua „poartă” însemnată de intrare în Munţii Bucegi şi cel mai important punct de plecare

pe trasee de alpinism cu grade diferite de dificultate. De aici pleacă telecabina care urcă la

cabana „Babele” (2611 m. lungime, 1237 m. diferenţă de nivel, 20-25 locuri). De

asemenea din Buşteni se pot organiza excursii pe culmea Zamora şi la Vf Cazacu.

Obiectivele turistice mai importante din oraş sunt: Muzeul memorial Cezar

Petrescu, punctul zoologic, păstrăvăria, monumentul Ultima grenadă, etc. În oraş există

diverse magazine, locuri de agrement, etc.

Azuga, se desfăşoară la o altitudine de 940-1020 m. În Azuga există o păstrăvărie,

iar în sudul oraşului se află popasul „Azuga” cu 40 de locuri în 20 de căsuţe. Din diferite

puncte ale oraşului se poate porni în excursii pe Clăbucete, în Munţii Neamţului, la Vf

Cazacu, la poienile din lungul văii Azuga.

Predealul, prin condiţiile naturale (bioclimat tonic, aer curat, puternic ozonat, prin

dotări şi servicii, reprezintă una dintre cele mai însemnate staţiuni climaterice româneşti. În

prezent în zona oraşului există aproape 4500 locuri de cazare dintre care:1632 locuri în 71

de vile, în majoritate pe culmea Cioplea, aproape 1100 locuri în hotelurile „Cioplea”,

„Orizont”, „Carmen”, „Bulevard”, „Rozmarin”, „Predeal”, „Căprioara”, „Cireş”, „Trei

brazi”; 1513 locuri în cabane, din care 93 la „Clăbucet Plecare” şi 60 la „Clăbucet Sosire”,

magazine, staţie PECO, serviciu Salvamont.

În Predeal funcţionează 14 pârtii de schi, dintre care 7 cu grad de dificultate medie

(cele mai lungi – Sub Teleferic, 1200 m., 350 m. diferenţă de nivel, Clăbucet, 2400 m., 400

m. diferenţă de nivel) Ele sunt dotate cu instalaţii de telescaun, două instalaţii de teleschi

(pe Clăbucet) şi mai multe babyschiuri. Pârtii uşoare se află în jurul cabanelor Clăbucet, al

32


hotelurilor Trei Brazi, Orizont, ca şi în lungul văii Puriştoaca. Predealul nu reprezintă

numai o importantă staţiune climaterică şi a sporturilor de iarnă ci şi o însemnată bază de

plecare în traseele turistice în toate masivele din împrejurimi.

Munţii Cindrel, Lotru şi Şureanu, constituie împreună unul dintre cele mai întins

masive din ţară, deţinând o suprafaţă relativ mare în cadrul Carpaţilor Meridionali şi

prezintă o serie de trăsături comun, care se reflectă atât în caracterele geografice ale

peisajului, cât şi în obiectivele turistice pe care le deţin. Dintre cele mai importante

componente le bazei materiale constituite aici, pe traseul de culme care urcă din localităţile

de la margini spre vârfurile cele mai înalte, care fac legătura între cele trei masive

muntoase, se remarcă:

-în Munţii Cindrel: cea mai cunoscută staţiune climaterică şi pentru sporturile de

iarnă, situată la altitudine de 1450 m., este Păltiniş, bogată în zăpezi de lungă durată.

Cazarea şi masa se asigură în peste 80 de vile, hoteluri moderne, pensiuni particulare,

restaurante, cantine, baruri ca: Cabana Păltiniş (82 locuri de cazare, restaurant), Cabana

Casa Turiştilor (180 locuri de cazare, restaurant), hotel Păltiniş(80 locuri de cazare,

restaurant). Staţiunea dispune de un club cu sală de spectacole, bibliotecă, terenuri de

sport, săli de jocuri distractive, popicărie, pârtii de schi şi săniuş (telescaun, teleschi şi

babylift sub Vf. Onceşti).

În afară de staţiunea Păltiniş, pe traseele montane menţionate se mai găsesc şi o

serie de cabane cum sunt: cabana „Fântânele” cu pârtie de schi, bufet, 52 locuri de cazare.

„Gâtul Berbecului”, 60 locui cazare, restaurant, „Curmătura”, 10 locuri cazare în cabană şi

14 în căsuţe, restaurant, posibilităţi de agrement: loc de campare, plajă, înot şi pescuit în

pârâul Şteaza, „Oaşa”, 60 locuri, restaurant, posibilităţi de agrement: loc de campare, plajă,

înot şi pescuit. canotul silvic „La Duşi”, refugiul Cinaia, 30 locuri la pricini, sală de mese

şi multe altele.

- în Munţii Lotrului se remarcă:

Voineasa, staţiune climaterică, cea mai importantă de pe Valea Lotrului, cu

numeroase hoteluri („Lotru”, „Brădişor”, „Vorneşiţa”, „Poieniţa”, „Lotrişor” cu peste

2000 de locuri pentru cazare) restaurante, terase, magazine, braserie, berărie, farmacie,

modernă sală de spectacole (350 locuri), bibliotecă (la hotelul „Lotru”) importantă bază de

tratament (hotel „Brădişor”) 12 vile dotate în stil „familial”. La aceste se adaugă cabana

„Prejba” situată sub Vf Prejba, 80 locuri de cazare, bufet;

oraşul Brezoi care conţine condiţii deosebite pentru escaladarea munţilor şi

organizarea unor drumeţii plăcute. Important centru economic cu posibilităţi de

33


divertisment diverse: cabana „Obârşia Lotrului”- un important complex turistic montan

(cabana veche 35 locuri, 80 locuri în căsuţe, 40 locuri în bungalow-uri), restaurant, staţie

meteo, magazine, loc de campare, cantoane forestiere, hanul „Gura Latoriţei”, 10 locuri de

cazare, bufet, staţie auto.

- în Munţii Sureanu găsim cabana „Sureanu” situată sub Vf Sureanu, cu

46 locuri de cazare, inaccesibilă auto, cabana „Oaşa”, „Prislop”, situată pe

versantul nordic al munţilor Sureanu are 50 locuri de cazare, pârtii de schi pentru

începători şi avansaţi în vecinătate, „Voievodu”, accesibilă auto, cu 78 locuri de cazare;

Gradiştea de Munte- zona cetăţilor dacice din munţii Orăştie; cabana „Costeşti”, etc.

Masivul Făgăraş, prezintă importanţă în mod deosebit, pentru alpinismul de iarnă.

Parcurgerea crestei principale, în condiţii de iarnă, pe zăpadă şi viscol reprezintă o

performanţă deosebită, în special pentru sportivii care urmează să-şi depăşească normele

stabilite în vederea obţinerii unei calificări de alpinism.

Întinsul masiv de granit roşu al Retezatului Central, prezintă un interes deosebit

pentru alpinişti, având în cuprins peste 150 trasee, unele din ele de cea mai mare

dificultate. Ca şi Făgăraşul, masivul Retezat este recomandat practicării alpinismului de

iarnă.

Munţii Cernei şi Mehedinţi oferă multiple trasee în special în apropierea staţiunii

Băile Herculane. În masivul Aninei şi Semenicului, întâlnim renumitele Chei ale Nerei,

Caraşului şi peretele muntelui Rol cu numeroase trasee de alpinism.

Apusenii – cu nucleul lor Bihor – Vlădeasa, de o frumuseţe nebănuită, oferă tuturor

alpiniştilor posibilitatea deschiderii unor noi trasee, atât în pereţii de deasupra, cât mai ales

în subteran (peşteri).

În afară de staţiunile amintite se mai remarcă prin dotările lor menite să atragă

turistul, şi cele de la Băile Herculane, importantă staţiune balneoclimaterică , Soveja

situată pe valea pârâului Suşiţa, la contactul Munţilor Vrancei cu Subcarpaţii de Curbură.

Aceasta pune la dispoziţie hotelul „Zboina”, o stea, cu 300 locuri, hotelul „Mioriţa”, o

stea,, 100 locuri şi trei vile, o stea, capacitate totală 40 locuri. Vatra Dornei amplasată pe

culoarul depresionar ce desparte grupa nordică de cea centrală a Carpaţilor Or8ientali, are

o capacitate de cazare de 220 locuri la hotelul „Cembra” şi vilele „Ozon”, „Suhard”,

„Pârtiei”, „Pinului”. Vidra, situată pe malul lacului Vidra (altitudine 2055 m.) pe versantul

nordic al Munţilor Lotoriţei, dispune de o capacitate de cazare de 100 locuri puse la

dispoziţie de cele 5 vile.

34


Pentru analizarea numărului şi structurii unităţilor de cazare din cadrul

staţiunilor montane am folosit date din publicaţiile oficiale ale României editate între anii

2001 - 2006.

Tabelul nr.2.1 Numărul structurilor de primire turistică din România şi din

staţiunile montane, cu ponderea lor faţă de total, în perioada 2000 -

2005

ANII 2000 2001 2002 2003 2004 2005

Numărul structurilor de primire turistică

din România

3121 3266 3338 3569 3900 4226

Numărul structurilor de primire turistică

din staţiunile montane

702 725 723 787 850 828

Ponderea structurilor din staţiunile

montane în totalul structurilor (%)

22,49 22,20 21,66 22,05 21,79 19,59

Sursa: Date preluate din Anuarul Statistic al României, ediţiile 2002 - 2006

Figura nr. 2.1

Numărul structurilor de primire turistică din

staţiunile montane şi totalul structurilor din România

35


Analizând datele din tabelul.nr.2.1 şi figura nr. 2.1 se poate menţiona că baza

tehnico-materială a staţiunilor montane, exprimată prin numărul structurilor de primire

turistică, reprezintă în jur de de 25% din cea a României.

Din 2000 până în 2002 se observă scăderea numărului unităţilor din staţiunile

montane şi implicit, a ponderii lor în total, de la 22,49% în 2000 la 21,66% în 2002, ca

urmare a creşterii numărului structurilor de primire turistică din România, în paralel cu

reducerea numărului lor în staţiunile montane, urmare a scăderii interesului pentru

practicarea acestei forme de turism, prin diminuarea puterii de cumpărare şi a duratei

procesului de privatizare.În anul 2003 se observă o creştere de până la 22,05% a numarului

de structuri de primire turistică din staţiunile montane urmată apoi de o scădere de pâna la

19,59% în anul 2005.

În staţiunile montane întâlnim diverse tipuri de structuri de primire turistică a căror

structură este prezentată în tabelul nr.2.2:

Tabel nr. 2.2 Ponderea numărului unitaţilor şi structura lor pe tipuri de structuri de

primire turistică, din staţiunile montane, în perioada 2000-2005

TIPURI DE UNITĂŢI PONDEREA UNITĂŢILOR(%)

36


2000 2001 2002 2003 2004 2005Hoteluri 10,55 10,76 10,65 10,80 10,35 11,24Moteluri 2,14 2,07 1,94 1,77 2,00 2,18

Hanuri turistice 0,14 0,00 0,14 0,13 0,12 0,12Hoteluri pt tineret 0,00 0,00 0,00 0,00 0,35 0,60

Vile turistice 26,50 23,86 19,50 18,42 16,24 16,30Bungalouri 4,56 4,14 2,90 2,54 1,53 1,93

Cabane turistice 12,82 12,00 10,51 9,91 9,06 8,09Sate de vacanţă 0,14 0,14 0,14 0,13 0,12 0,24

Campinguri 1,28 1,24 1,11 1,01 0,71 0,97Tabere de copii 7,69 6,76 6,64 5,34 4,70 4,59

Popasuri turistice 0,14 0,41 0,41 0,64 0,94 0,97Pensiuni turistice

urbane5,98 6,62 7,47 9,28 13,29 17,75

Pensiuni turistice rurale

12,25 13,93 14,80 16,01 40,47 34,78

Pensiuni agroturistice 15,24 17,79 23,51 23,76 0,00 0,00Unităţi tip căsuţă 0,43 0,14 0,14 0,13 0,12 0,12

Spaţii de cazare pe nave

0,14 0,14 0,14 0,13 0,00 0,12

TOTAL 100 100 100 100 100 100Sursa: Date preluate din Turismul României - Breviar Statistic - ediţiile 2001 - 2006

Notă: datele pe baza cărora s-au calculat procentele aferente fiecărei structuri de

primire turistică se găsesc în Anexa nr. 1, tabelul nr. 1

Se observă din tabelul nr. 2.2 că în perioada 2000 – 2005 cea mai mare pondere în

totalul unităţilor o deţin vilele turistice cu valori maxime de 26,50% în anul 2000 şi

minime de 16,24% în 2004, urmate de pensiunile turistice rurale, a căror pondere este în

creştere,de la 12,25% în 2000 la 34,78% în 2005, şi cabanele turistice deţin o valoare de

12,82% în 2000 dar care ajunge la 8,09% în 2005, urmate de hoteluri, cu o pondere minimă

10,35% în 2004 şi maximă de 11,24% în 2005. Cele mai mici ponderi revin hanurilor

turistice, acestea plasându-se între 0,14% în 2000 şi 0,12 % în 2005. Alte unităţi de cazare

care deţin un procent la fel de mic sunt satele de vacanţă şi popasurile turistice care

oscilează cu valori de pana la 1%.

Pentru a evidenţia modificarea structurală din 2005 faţă de 2000, se va reprezenta

grafic ponderea unităţilor pe tipuri de structuri de primire turistică în cei 2 ani.

Figura nr. 2.2 Figura nr. 2.3

Ponderea unităţilor pe tipuri de structuri Ponderea unitaţilor pe tipuri de structuri

de cazare in 2000 de cazare în 2005

37


În anul 2005 faţă de 2000 se observă reducerea ponderii corespunzatoare vilelor

turistice de la 26,50% la 16,30%, în favoarea celorlalte, care înregistreză creşteri cuprinse

între 23% la pensiunile turistice rurale şi 12% la pensiunile turistice urbane.Hotelurile din

zona montană înregistrează şi ele o creştere relativ minoră, de 0.70%, iar restul unităţilor

de cazare sunt în continuă scădere.

Evoluţia numărului total de unităţi precum şi a tipurilor de structuri de primire

clasate pe primele locuri (vile turistice şi pensiuni turistice rurale) este prezentată în

graficul nr.2.4:

Figura nr. 2.4

Evoluţia numarului unităţilor de cazare din staţiunile montane

Se observă o tentă de scădere a numărului vilelor turistice de la 186 unităţi la 135

unităţi, însă numărul total al unităţilor din staţiunile montane este în creştere, de la 702

38


unităţi la 828 unităţi, la fel şi cel al pensiunilor turistice rurale, care a crescut cu 202

unităţi.

Tabel nr.2.3 Dinamica numărului structurilor de primire turistică din staţiunile

montane în perioada 2000-2005

ANIIINDICATORI ABSOLUŢI

INDICATORI RELATIVI INDICATORI MEDII

Nr. Unităţi

Modificări absolute

Indicele Dinamicii%

Ritmul%(R)

Nivel mediu

Spor mediu

Indicele mediu al Dinamicii

Ritm mediu

%

Y BF BL BF BL BF BL

2000 702 - - 100 100 - -

770 25,2 1.04 42001 725 23 23 103,28 103,28 3,28 3,282002 723 21 -2 102,99 99,72 2,99 -0,282003 787 85 64 112,11 108,85 12,11 8,852004 850 148 63 121,08 108,00 21,08 8,002005 828 126 -22 117,95 97,41 17,95 -2,59

Sursa: Date preluate din Turismul României - Breviar Statistic - ediţiile 2001 - 2006

Nota: BF = bază fixă, BL = bază în lanţ

= = 25,2

= = 1.04

= ( -1) 100 = 5

= =770

39


Dinamica numărului unităţilor este stabilită atât în valori absolute şi relative,

comparând valoarea fiecărui an cu cea a primului an sau cu cea a anului anterior, cât şi în

valori medii.

În cazul primei comparaţii, faţă de numărul unităţilor din 2000 se observă că, în

fiecare an s-a înregistrat o creştere, cea mai mare fiind sesizată în 2004, când apar cu 148

unităţi mai multe decât în anul de referinţă, ceea ce reprezintă o creştere relativă cu

21,08%.

Comparând numărul unităţilor din fiecare an faţă de cel anterior, se înregistrază o

creştere a acestui indicator, singurele scăderi aparţinând anilor 2002 si 2005, când numărul

unităţilor de cazare faţă de cel din 2001 scade cu 2 unităţi, ceea ce în valoare relativă

reprezintă o scadere cu -0,28% şi faţă de 2004 scade cu 22 unităţi, în valoare relativă fiind

o scădere cu -2,59 %.

Pe ansamblu, în perioada 2000-2005, numărul mediu al unităţilor este de 770

unităţi. Majorarea medie a numărului structurilor de primire turistică cu 25,2 unităţi este

evidenţiată şi prin creşterea medie de 1,04 ori, cu ritmul mediu de 4%.

În strânsă corelaţie cu numărul structurilor de primire turistică apare capacitatea

de cazare existentă, un alt important indicator ce reflectă baza tehnico - materială.

Capacitatea de cazare în existentă, element esenţial în derularea procesului de

cazare, este un indicator cu profunde implicaţii în stabilirea eficienţei activităţii turistice

montane.

Studierea evoluţiei capacităţii de cazare în existentă a staţiunilor montane

presupune o examinare a mutaţiilor structurale, precum şi o analiză în dinamică a acesteia.

Capacitatea de cazare în existenţă din staţiunile montane constituie o parte

componentă a totalului capacităţii de cazare în existenţă din România, astfel încât este bine

ca urmărirea evoluţiei acestui indicator să se realizeze pornind de la compararea celor

două, prezentate în tabelul nr. 2.4:

Tabel nr. 2.4 Capacitatea de cazare existentă în România şi în staţiunile montane şi

40


ponderea lor faţă de total în perioada 2000-2005

ANII 2000 2001 2002 2003 2004 2005

Capacitatea de cazare existentă în

staţiunile montane

35626 34012 31432 32458 32554 51201

Capacitatea de cazare existenta in

Romania

280005 277047 272596 273614 275941 282661

Ponderea capacităţii de cazare din

staţiunile montane în totalul

capacităţii din România (%)

12,72 12,28 11,53 11,86 11,86 18,11

Sursa: Date preluate din Anuarul României, ediţiile 2002 - 2006

Capacitatea de cazare existentă din staţiunile montane raportată la cea a României,

în perioada 2000 – 2005 apare într-o ipostază asemănătoare cu a indicatorului nr.

structurilor de primire turistică. Astfel valorile procentuale, variază de la un an la altul

incadrându-se între un minim de 11,53% înregistrat în 2002 şi maxim de 18.11% ce

aparţine anului 2005, această creştere fiind sesizată şi pe graficul nr.2.5:

Figura nr.2.5

Capacitatea de cazare existentă în staţiunile montane şi în România

Se observă o oscilaţie destul de mică de la an la an, în cadrul capacităţii de cazare

existente în staţiunile montane, până în anul 2005, când acestea înregistreză o majorare de

6,25% faţă de 2004.

Tabel nr.2. 5 Ponderea structurii capacităţii de cazare existente , pe tipuri de unităţi

41


TIPURI DE UNITĂŢIPONDERE FAŢĂ DE TOTAL(%)

2000 2001 2002 2003 2004 2005Hoteluri 30,85 31,22 32,16 33,23 34,53 33,40Moteluri 3,28 3,40 2,93 2,69 3,07 3,21

Hanuri turistice 0,08 0,00 0,04 0,09 0,09 0,04Hoteluri pt tineret 0,00 0,00 0,00 0,00 0,61 0,82




Popasuri turistice 0,08 0,24 0,27 0,57 0,90 1,36Pensiuni turistice urbane 1,70 2,16 2,66 3,38 5,49 7,33Pensiuni turistice rurale 1,69 2,26 3,03 3,72 10,95 10,32Pensiuni agroturistice 2,21 2,87 4,69 5,21 0,00 0,00

Unităţi tip căsuţă 0,53 0,15 0,16 0,15 0,15 0,14Spaţii de cazare pe nave 0,08 0,08 0,09 0,09 0,00 0,06



primire turistică se găsesc în Anexa 2, tabelul nr. 2

Comparativ cu structura unităţilor repartizarea structurală a capacităţii de cazare

existentă este diferită, în sensul că primul loc este deţinut de hoteluri, implicit de numărul

locurilor de cazare oferite, ceea ce s-a remarcat şi prin creşterea procentuală de la 30,85%

în anul 2000, la 34,53% din 2004. În continuare se observă că mai mult de un sfert din

capacitatea de cazare existentă aparţine taberelor pentru copii, a căror pondere este în

continuă scădere, respectiv 30,30% în 2000 şi scade până la 20,23% în 2005.

Pe locul trei se plasează cabanele turistice variind între 13.96% în 2000 şi 12.49%,

în 2005, pentru ca, în final clasamentul să se încheie cu oscilaţiile procentuale cuprinse

între 0,08% şi 10.32% corespunzătoare pensiunilor turistice rurale, casuţelor, motelurilor,

hanurilor turistice, etc.

Structura capacităţii de cazare existentă pe tipuri de unităţi, atât pentru anul 2000

cât şi pentru 2005, este prezentată în figurile nr.2.6 şi nr.2.7.

Figura nr.2. 6 Figura nr.2.7

Ponderea capacităţii de cazare existentă Ponderea capacităţii de cazare existentă

42


pe tipuri de unităţi în 2000 pe tipuri de unităţi în 2005

Comparând ponderile corespunzatoare tipurilor de structuri de primire turistică din

2000 faţă de cele din 2005, se poate observa creşterea ponderii hotelurilor de la 32% în

2000 la 34% în 2005 şi creşterea ponderii pensiunilor rurale de la 2% în 2000 la 11% în

2005, în paralel cu diminuarea ponderii taberelor pentru copii,vilelor şi cabanelor în cadrul

capacităţii de cazare existentă din staţiunile montane, precum şi creşterile procentuale

aparţinând popasurilor turistice şi pensiunilor turistice urbane.

Evoluţia capacităţii de cazare existentă este redată de figura nr. 2.8 ce prezintă

evoluţia valorilor înregistrate în cadrul capacităţii de cazare existentă în staţiunile montane.

Figura nr.2.8

Capacitatea de cazare existentă

Corelograma ne sugerează pe ansamblu tendinţa de scădere până în anul 2004,

urmată de o creştere rapidă aparţinând anului 2005.

43


Această tendinţa poate fi confirmată prin aplicarea metodei trendului liniar , care

presupune ajustarea valorilor înregistrate şi verificarea calitaţii acesteia.

Tabelul nr. 2.6 Algoritm de calcul necesar ajustarii prin trendul liniar,in perioada

2000 - 2005

Anii

Capacitatea

de cazare

existanta

(locuri)

Valoare

timp

Valori ajustate

prin

= a+b

36200.5

+ 3202.5

Abaterile

2000 35626 -1.5 2.25 -53439.0 31396.7 4229.3

2001 34012 -1 1 -34012.0 32998 1014

2002 31432 -0.5 0.25 -15716.0 34599.2 3167.0

2003 32458 0.5 0.25 16229.0 37801.7 5343.7

2004 32554 1 1 32554.0 39403 6849

2005 51201 1.5 2.25 76801.5 41004.2 10196.8

Total 217203 0 7 22417.5 36200.5 30799.8


Funcţia liniară este : = a +

Sistemul de ecuaţii normale în acest caz se scrie :

Dar , deci sistemul devine :

na = a = = 217203 / 6 a = 36200.5

22417.5 / 7 b = 3202.5

Deci ecuaţia liniară este : 36200.5 + 3202.5

Trendul liniar ne sugerează că, în perioada 2000 - 2005 numărul mediu de locuri de

cazare a fost de 36200,5 locuri, cu o creştere medie anuală de 22417,5 locuri.

Pentru a stabili dacă funcţia liniară este potrivită pentru ajustare astfel încât aceasta

să fie fidelă, se foloseste metoda coeficientului de variaţie:

44


14,18019%

14,18%

Valoarea înregistrata a coeficientului de variaţie de 14,18% este o valoare mult mai

mare de 5,ceea ce arată ca acestă metoda nu este fidelă şi nici de calitate.

Folosind aceleaşi date privind capacitatea de cazare existentă în staţiunile montane,

s-a stabilit şi dinamica indicatorului în perioada 2000-2005.

Tabelul nr.2.7 Dinamica privind capacitatea de cazare existentă din staţiunile

montane î n perioada 2000-2005

ANIIINDICATORI ABSOLUŢI INDICATORI RELATIVI INDICATORI MEDII

Nr.Locuri


Indicele Dinamicii

%

Ritmul%(R)

Nivel mediu

Spor mediu

Indicele mediu al

Dinamicii

Ritm mediu

%

Y BF BL BF BL BF BL

2000 35626 - - 100 100 - -

34773.9

3115 1.10 102001 34012 -1614 -1614 95.47 95.47 -4.53 -4.532002 31432 -4194 -2580 88.28 92.41 -11.72 -7.592003 32458 -3168 1026 91.10 103.26 -8.90 3.262004 32554 -3072 96 91.37 100.29 -8.63 0.292005 51201 15575 18647 143.71 157.28 43.71 57.28Total 184825


= 34773.9

=3115

1.10

= (1,10-1) 100 = 10

O analiză comparativă a numărului locurilor din fiecare an faţă de cel din primul

an, 2000, ne sugerează, pe ansamblu, scăderi ale capacităţii de cazare existente,cea mai

mare scădere este de -4194 locuri în anul 2002, cu un ritm de -11,72% şi cea mai mică

scădere aparţine anului 2001 şi este de -1614 locuri,cu un ritm de -4,53%;se înregistreză şi

45


o creştere aparţinând ultimului an, 2005, cu 15575 locuri, careia îi corespunde valoarea

procentuală de 43,71%.

Capacitatea de cazare existentă din fiecare an este comparată cu cea din anul

anterior pentru a stabilii dacă evoluţia constă într-o creştere sau descreştere continuă şi cât

de mari sunt fluctuaţiile apărute în această perioadă. Astfel, în anul 2001 faţă de 2000 se

înregistreză o scădere de -1614 locuri cu un ritm de -4,53%;în 2002 faţă de 2001 se

înregistreză tot o scădere de -2580 locuri cu un ritm de -7,59%. Din anul 2003 încep să se

observe creşteri, cea mai mare aparţinând anului 2005 faţă de 2004,aceasta fiind de 18647

locuri,cu un ritm de 57,28% şi cea mai mică creştere fiind în anul 2004 faţă de 2003, 96

locuri cu un ritm de 0,29%.

În perioada 2000-2005, capacitatea de cazare existentă înregistrează o creştere de

3115 locuri pe an şi de 1,10 ori cu un ritm mediu de creştere de 10%, în condiţiile stabilirii

unei capacităţi medii de cazare existente de 34773 locuri.

Principalii indicatori ce conturează imaginea vizând baza tehnico - materială a

staţiunilor montane (număr unităţi şi capacitatea de cazare existentă) au înregistrat creşteri

în perioada 2000-2005, în anul 2005 observându-se cea mai pronunţată creştere.

2.2 Cuantificarea circulaţiei turistice din zona turismului montan

Analiza datelor statistice a evidenţiat faptul că circulaţia turistică a avut de-a lungul

anilor un ritm ascendent,fapt ce a determinat dezvoltarea industriei turistice şi preocuparea

specialiştilor de a găsii factorii care influenţează evoluţia acesteia.9

Într-o anumită masură, circulaţia turistică are drept cauză dorinţa oamenilor de a se

relaxa,de a petrece timpul liber.

Majoritatea specialiştilor grupează factorii circulaţiei turistice în : timp liber, venit,

ofertă şi motivaţie, deoarece se consideră că aceştia sunt absolut necesari pentru a

determina deplasarea persoanelor în afara localităţii de reşedinţă.

În practică,numărul factorilor care influenţează călătoriile turiştilor este mare;există

o serie de abordări atât a criteriilor de delimitare cât şi a tipologiei acestora,ele

diferenţiindu-se de la un cercetător la altul în funcţie de scopul urmărit,ca de exemplu:

studiul atracţiilor dintr-o zonă(mărime, natură, atractivitate);

dezvoltarea pieţei (extindere,restrângere,menţinere) ;

9 "Economia turismului şi amenajarea turistică a teritoriului"(curs), Firoiu Daniela, Editura Sylvi,Bucureşti, 2002

46


cercetarea clienţilor şi a motivaţiilor lor ;

studii economice(situaţii financiare,analize de preţ) ;

studii de fezabilitate(cererea pentru anumite hoteluri, zone turistice,etc)

Pentru a evidenţia într-un mod sintetic natura factorilor ce determină circulaţia

persoanelor la un anumit moment de timp,este prezentată în continuare următoarea

structura:10

1. în funcţie de natura lor:

- factori economici:venituri,preţuri şi tarife, ofertă turistică;

- factori tehnici:dotările mijloacelor de transport, a unităţilor de cazare, alimentaţie,

agrement,etc;

- factori sociali:urbanizarea,timpul liber,moda;

- factori demografici:numărul populaţiei, structura acesteia;

-factori psihologici: nivelul de instruire, educaţie, dorinţa de cunoaştere, caracterul

individual;

- factori naturali: aşezarea geografică, relieful;

- factori organizatorici şi politici.

2. după durata acţiunii lor în timp:

- factori cu acţiune permanentă sau de durată: creşterea populaţiei globului, creşterea

duratei timpului liber, sporirea veniturilor populaţiei, dezvoltarea transporturilor;

- factori sezonieri:succesiunea anotimpurilor, structura anului şcolar, activităţile agricole;

- factori conjuncturali cu acţiune în sens pozitiv- negativ:fenomenele inflaţioniste, crizele

economice, şomajul, dezechilibrele naturale.

3. după importanţa/rolul lor în determinarea fenomenului turistic:

- factori primari:oferta,preţurile,veniturile,timpul liber, creşterea demografică;

- factori secundari:climatul internaţional,formalităţile de viză.

4. după direcţia de acţiune:

- factori exogeni/obiectivi:sporul natural, creşterea PIB, timpul liber, creşterea gradului de

urbanizare;

- factori endogeni, cu caracter economic,social,psihologic,care se referă la modificările

conţinutului activităţii la nivel de firmă şi la modificările de comportament ale populaţiei.

5. după orientarea influenţei lor asupra componentelor pieţei turistice:

- factori ai ofertei:calitatea serviciilor,baza materială, costurile;

10 "Turismul,fenomen complex contemporan", Editura Economică, Bucureşti,1999

47


- factori ai cererii : venituri, urbanizare, timp liber;

- factori ai confruntării cererii cu oferta:numărul de agenţii de voiaj, infrastructura, sisteme

legislative, facilităţi.

Creşterea circulaţiei turistice de la un an la altul, a intrat în atenţia specialiştilor,

care au găsit o serie de metode de înregistrare utilizate pentru obţinerea unor informaţii

calitative şi cantitative.

Printre elementele de ordin cantitativ se află:

- număr turişti;

- număr zile-turist;

- volumul consumului turistic,etc.

Iar cele calitative pot cuprinde:

- vârsta turiştilor;

- ocupaţia;

- forma de turism practicată;

- motivul călătoriei,etc.

2.2.1 Complexitatea şi particularităţile cererii turistice din zona montană

Nevoia de relaxare, creşterea timpului liber, sporirea dorinţei de a cunoaşte

destinaţii noi, obiceiuri,tradiţii, sunt numai câteva cauze ale existenţei turismului şi implicit

ale cererii de turism, care comportă la rândul său anumite definiţii formulate de o serie de

specialişti ce au încercat să identifice motivaţii şi căi de stimulare a călătoriilor oamenilor.

Cererea turistică ="ansamblul persoanelor care îşi manifestă dorinţa de a se deplasa

periodic şi temporar în afara reşedinţei proprii, pentru alte motive decât prestarea unei

activităţi remunerate la locul de destinaţie."11 Formarea cererii turistice se realizează la

locul de reşedinţă al turistului, determinând "bazinul cererii turistice", caracterizat printr-o

serie de particularităţi de natură economică,socială,politică,etc.

Cererea poate fi analizată ca:

- cererea pieţei turistice – reprezentând numărul de vizitatori corespunzători sectorului

geografic dat, în cursul unei perioade precizate, în condiţiile determinate de mediu şi

răspunzând unui program de marketing specific;

11 "Economia turismului şi amenajarea turistică a teritoriului"(curs), Firoiu Daniela, Editura Sylvi,Bucureşti, 2002

48


- cererea potenţială – corespunde limitei către care tinde cererea pieţei, dacă eforturile de

marketing ale sectorului turistic cresc la maximum. Astfel, condiţii economice mai bune

cresc potenţialul pieţei turistice;

- previziunea cererii turistice – indică, pentru o perioadă viitoare determinată, care va fi la

nivelul cererii în funcţie de eforturile de marketing ale întreprinderilor.

Cererea turistică se naşte dintr-o necesitate specifică şi se transformă într-un

consum specific. Pentru ca cererea să se transforme într-un act de consum, trebuie

îndeplinite trei condiţii : timp liber, venit disponibil, motivaţie. Printre determinanţii cererii

turistice amintim:

- factorul demografic. Populaţia reprezintă un rezervor pentru cererea turistică, dar

creşterea populaţiei nu conduce la o creştere în aceeaşi măsură a cererii turistice, aceasta

depinzând de gradul de dezvoltare economică a ţării, precum şi de structura pe vârste a

populaţiei.

- Venitul. Baza materială a oricărui act de consum, deci şi a participării la circulaţia

turistică. Nivelul ratei de consum turistic depinde atât de venitul naţional cât şi de venitul

individual, deşi trebuie precizat că mai curând structura, repartizarea şi evoluţia venitului

naţional permit apariţia şi manifestarea cererii turistice, decât nivelul său. Venitul trebuie

să atingă un anumit prag peste care devine posibilă satisfacerea nu numai a necesităţilor

vitale, dar şi a celor legate de ridicarea nivelului de trai, ceea ce va duce la creşterea ratei

cererii turistice. Nivelul acestui prag variază în timp şi spaţiu, deoarece structura

consumului individual este strâns legată de gradul de dezvoltare economică, de

mentalitatea oamenilor, obiceiuri, tradiţii, grad de cultură.

- Gradul de urbanizare. Oraşele reprezintă poli puternici emiţători de călători care doresc să

evadeze din viaţa trepidantă provocată de ritmul de muncă, atmosfera poluată, viaţa în

comun în locuinţele de capacitate mare etc. Cu cât gradul de urbanizare creşte cu atât

creşte proporţia cererii turistice pe plan naţional.

- Determinanţii motivaţionali. Pot fi grupaţi în : motivaţii psihice (dorinţa de recreere, de a

efectua diferite sporturi sau motivaţii legate de îngrijirea sănătăţii); motivaţii culturale;

motivaţii interpersonale (dorinţa de a cunoaşte alte persoane, de a ieşi dintr-o anumită

rutină).

Prin indicatorii statistici putem analiza cererea turistică în structura şi dinamica ei.

Aceştia pot fi grupaţi astfel:

- cererea totală– mărime absolută, constituită din cererea internă şi cererea externă.

49


Mărimile de structură reflectă ponderile pe care le deţin cele două tipuri de cereri în

cererea totală.

Evoluţia în timp a celor trei tipuri de cereri poate fi evidenţiată sub formă de

indici:

- Din punct de vedere a provenienţei cererii se urmăreşte să se pună în evidenţă ţările care

deţin cea mai mare pondere în cererea turistică externă

- pentru cererea turistică internă, ponderile zonelor de provenienţă (oraşul sau regiunea)

- structura şi dinamica cererii pe principalele mijloace de cazare

- din punct de vedere al mijloacelor de transport cererea turistică poate fi structurată pe

următoarele variante:

cererea totală pentru transportul cu avionul;

cererea totală pentru transportul cu autocarul;

cererea totală pentru transportul feroviar;

cererea totală pentru transportul cu autoturismul;

cererea totală pentru transportul maritim;

cererea totală pentru alte forme de treansport ( transport pe cablu etc.)

- sezonalitatea cererii poate fi urmărită calculându-se:

coeficientul lunar de trafic ca raport între numărul de turişti din luna cu trafic

maxim şi numărul de turişti din luna cu trafic minim;

coeficientul trimestrial;

ponderi ale cererii turistice pe luni, în total cerere.

- Repartiţia cererii pe modalităţi de organizare a călătoriei;

- Repartiţia cererii pe criterii sociale (vârstă, starea civilă, sex);

- Indicatori de fidelitate a cererii turistice calculata ca raport între numărul de turişti care au

venit sau au intenţia să revină în viitor şi cererea totală.

Coeficientul de elasticitate presupune analiza modificării cererii în funcţie de modificarea

factorilor de influenţă, putând fi utilizat şi pentru analize în structura fenomenelor

(împărţirea consumatorilor în câteva grupe după venituri).

previziunea cererii turistice – permite întreprinderilor turistice să sesizeze noi

oportunităţi, să se organizeze în funcţie de schimbările defavorabile, să aibă o

planificare de marketing mai eficientă.

Metodele de previziune a cererii turistice pot fi clasificate în trei categorii:

50


- metode calitative;

- metoda seriilor de timp;

- metode cauzale.

Metodele calitative şi indicatori cantitativi

Se referă la:

- măsurarea intenţiei de cumpărare. Presupune efectuarea unui studiu de piaţă, luând în

considerare un eşantion de persoane care sunt chestionate în legătură cu intenţia lor de a

efectua un voiaj turistic în următoarele şase luni. Metoda prezintă dezavantajul că este

costisitoare, iar între intenţia şi comportamentul viitor este o legătură slabă.

- Analiza istorică. În cazul unui lanţ hotelier, determinarea cererii pentru primele luni, într-

un hotel pus în funcţiune, se face comparând cererea hotelurilor similare, recent deschise.

Analiza seriilor de timp

Presupune analiza statistică a evoluţiei în timp a innoptărilor sau a sosirilor trecute ,

determinând:

- tendinţa sau componentele trendului, care rezultă din evoluţia pe termen lung a seriei;

- ciclicitatea, care este conţinută în evoluţia sinusoidală;

- caracterul sezonier, care corespunde evoluţiei regulate a seriei în cursul anului;

- eroarea, ca urmare a acţiunii factorilor aleatori.

2.2.2 Evoluţia indicatorilor circulaţiei turistice din zona montană

Fluctuaţiile circulaţiei turistice în cadrul staţiunilor montane pot fi evidenţiate prin

mutaţiile structurale ale principalilor săi indicatori, numărul turiştilor cazaţi şi a

înnoptărilor dar şi prin tendinţele vizând evoluţia acestora în perioada 2000-2005.

Tabel nr. 2.8 Numărul turiştilor cazaţi în România şi în staţiunile montane cu

ponderea lor faţă de total, în perioada 2000-2005

51


INDICATORI 2000 2001 2002 2003 2004 2005

Numarul turiştilor cazaţi in România

(mii)

4920 4875 4847 5057 5639 5805

Numărul turiştilor cazaţi în staţiunile

montane (mii)

756 750 700 748 836 828

Ponderea turiştilor cazaţi în staţ.

montane in totalul turiştilor (%)

15,36 15,38 14,44 14,79 14,82 14,26


Figura nr. 2.9

Turiştii cazaţi în România şi în staţiunile montane în perioada 2000-2005

Şi ponderea turiştilor cazaţi în staţiunile montane cunoaşte acelaşi tip de oşcilaţie,

ca în cazul celorlalţi doi indicatori ai ofertei, numai că maximul procentual se înregistrează

în 2001 fiind de 15,38%, iar minimul în 2005 când se stabilesc doar 14,26%.

Studierea modificărilor structurale în ceea ce priveşte primul indicator, număr

turişti, începe de la o clasificare a acestora pe cele două categorii,români şi străini, astfel:

Tabelul nr. 2.9 Numărul turiştilor şi structura lor pe categorii,în staţiunile

montane,în perioada 2000-2005

ANII

NR. TURIŞTILOR (mii) PONDERE FAŢĂ DE TOTAL(%)

ROMÂNI STRĂINI TOTAL ROMÂNI STRĂINI TOTAL

2000 668 88 756 88,36 11,64 100

2001 662 88 750 88,26 11,74 100

2002 602 98 700 86,00 14.00 100

2003 650 98 748 86,90 13,10 100

52


2004 720 116 836 86,12 13,88 100

2005 715 113 828 86,35 13,65 100


Ponderea turiştilor străini este foarte redusă comparativ cu cea a turiştilor români,

fapt datorat în principal lipsei contractelor ferme cu agenţiile din străinătate, cât şi lipsei de

promovare a marii majorităţi a staţiunilor montane pe plan internaţional. Dacă la acestea se

mai adaugă şi calitatea bazei tehnico-materiale, aflate sub standardele de calitate întâlnite

la nivel mondial pentru practicarea cu succes a turismului montan internaţional, procentul

poate fi justificat.

În figurile nr. 2.10 şi nr. 2.11 este prezentată ponderea turiştilor români şi străini în

totalul numărului turiştilor înregistraţi în staţiunile montane în 2000 şi 2005

Figura nr. 2.10 Figura nr.2.11

Turiştii cazaţi în cadrul staţiunilor montane Turiştii cazaţi în cadrul staţiunilor

în anul 2000 montane în anul 2005

Se poate observa creşterea procentuala cu 2% din 2005 faţă de 2000, ca urmare a

majorării numărului turiştilor străini în totalul turiştilor din staţiunile montane.

Mutaţiile structurale pot fi studiate şi pe baza datelor vizând sosirea turiştilor şi

cazarea lor în diferitele tipuri de unităţi turistice din staţiunile montane.

Tabelul nr.2.10 Ponderea numărului turiştilor din staţiunile montane pe tipuri de

structuri de primire turistice,în staţiunile montane, în perioada

2000-2005

TIPURI DE UNITĂŢIPONDERE FAŢĂ DE TOTAL(%)

2000 2001 2002 2003 2004 2005

Hoteluri 59,53 56,21 60,43 61,71 59,21 60,92

53


Moteluri 2,38 3,20 3,71 3,35 5,02 4,70Hoteluri pt tineret 0,00 0,00 0,00 0,00 0,84 0,36




Popasuri turistice 0,26 0,27 0,14 0,13 0,24 0,36Pensiuni turistice urbane 2,25 3,20 3,57 4,15 4,90 6,75Pensiuni turistice rurale 0,54 0,67 1,57 2,28 8,37 7,24Pensiuni agroturistice 0,79 1,47 2,43 2,81 0,00 0,00

Unităţi tip căsuţă 0,39 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00Spaţii de cazare pe nave 0,13 0,13 0,00 0,00 0,00 0,12



primire turistică se găsesc în Anexa 3, tabelul nr.3

Urmărind rezultatele din tabelul numărul 2.10 se observă că ponderile cele mai

mari, ce oscilează între 56,21% (2001) şi 61,71% (2003), plasează hotelurile în topul

preferinţelor turiştilor care practică turismul montan.

La mare distanţă, cu mai puţin de un sfert din ponderile vizând repartiţia turiştilor

pe tipuri de unităţi, se află cabanele turistice, scăderea lor procentuală fiind destul de mare,

de la procentul de 12,18% în 2000 ajungând în 2005 să-i revină doar 6,27%.

Cu valori apropiate de cabanele turistice se află şi vilele turistice, a căror pondere

variază de la 10,45% în 2000 la 7,60% în 2005.

Pe locul patru se situează taberele pentru copii a căror pondere este în continuă

scădere, de la 9,66% în 2000 scade la 4,83% în 2005.

Pensiunile turistice urbane şi rurale sunt în continuă creştere,acestora aparţinâdu-le

ponderi de la 2,25% - 0,54% în 2000,până la 6,75% - 7,24% în 2005.

Motelurilor şi campingurilor le revin între 2,38% respectiv 1,05% în 2000 şi 4,70%

- 0,24% în 2005, pentru ca acest clasament să se încheie cu bungalourile, satele de vacanţă,

popasurile turistice, casuţele şi spaţiile de cazare pe nave cărora le corespund procente

variind între 0,13% şi 0,39 %.

Cercetarea în paralel doar a anilor 2000 şi 2005 vizând structura numărului

turiştilor pe tipurile de unitaţi, a fost posibilă şi prin trasarea graficelor corespunzătoare

(figurile nr. 2.12 şi 2.13), din care se observă tendinţa de uşoară creştere a preferinţei

turiştilor privind cazarea în hoteluri, moteluri, pensiuni turistice urbane şi rurale, în

defavoarea celorlalte structuri de cazare turistică.

54


Figura nr. 2.12 Figura nr.2.13

Ponderea nr turiştilor în cadrul Ponderea nr turiştilor în cadrulstaţiunilor montane în 2000 staţiunilor montane în 2005

Organizarea activităţii în staţiunile româneşti, tarifele practicate şi calitatea serviciilor au

influenţat şi determinat apariţia unor astfel de modificări structurale.

Dacă avem în vedere şi doleanţele turiştilor în ceea ce priveşte confortul, ne putem

forma o imagine de ansamblu pe baza următoarelor date:

Tabelul nr.2.11 Numărul turiştilor din unităţile clasificate pe categorii de

confort,din staţiunile montane,în perioada 2000-2005

CATEGORII

NUMĂR TURIŞTI (MII)

2000 2001 2002 2003 2004 2005

Neclasificate 126 139 97 92 85 57

1* 148 134 104 104 94 67

2* 334 316 298 333 335 311

3* 127 138 162 162 212 264

4* 21 23 39 57 110 128

5* 0 0 0 0 0 1

Total 756 750 700 748 836 828


Figura nr.2.14

Numărul turiştilor cazaţi în unităţi turistice pe categorii de

confort din staţiunile montane

55


Din punct de vedere al preferinţelor manifestate în randul turiştilor cu privire la

categoria de confort în unităţile de cazare turistică existente în staţiunile montane, se

remarcă orientarea lor spre structurile de primire turistică de 2 stele şi 3 stele.

Dacă evoluţia numărului turiştilor sosiţi în unitaţile de 2 stele a fost aproximativ

constantă,cea corespunzătoare unităţilor de 3 stele a înregistrat o creştere de la an la an.

Această situaţie poate fi sesizată şi ca urmare a stabilirii structurii numărului

turiştilor sosiţi în unităţile clasificate pe categorii de confort în perioada 2000-2005.

Tabelul nr.2.12 Ponderea turiştilor din unităţile turistice pe categorii de confort,din

staţiunile montane,în perioada 2000-2005

CATEGORII

PONDERE FAŢA DE TOTAL

2000 2001 2002 2003 2004 2005

Neclasificate 16,67 18,54 13,86 12,30 10,18 6,89

1* 19,58 17,87 14,86 13,90 11,24 8,09

2* 44,18 42,13 42,57 44,52 40,07 37,56

3* 16,80 18,4 23,14 21,66 25,35 31,88

4* 2,77 3,06 5,57 7,62 13,16 15,46

5* 0,00 0,00 0,00 0,00 0 0,12

Total 100 100 100 100 100 100


Figura nr.2.15 Figura nr.2.16

Ponderea turiştilor,pe categorii de Ponderea turiştilor,pe categorii de

confort, în 2000 confort, în 2005

56


Unităţile de 2 stele au cazat aproape jumate din numărul turiştilor sosiţi în staţiunile

montane,ponderile înregistrând uşoare fluctuaţii, cuprinse între 37,56% şi 44,52%.Daca în

anul 2000 unităţile de două stele deţineau 43% din total,pană în 2005 ponderea lor a

scăzut, ajungând la 38%.

Unităţile neclasificate şi cele de 1 stea sunt în continuă scădere,de la an la an,astfel

încât dacă în 2000 ponderea lor era aprox 20%, pâna în 2005 au înregistrat o scădere de

mai mult de 10%.

Unitaţile de 3 şi 4 stele sunt în continuă creştere şi de la o pondere de 16,80% în

2000 pentru unităţile de 3 stele se ajunge la 31,88% în 2005,acestea efectiv se dublează, iar

unităţile de 4 stele se majorează de la 2,77% în 2000, la 15,46% în 2005, aceasta

însemnând că în perioada 2000-2005 unităţile de 4 stele ajung să fie de 6 ori mai multe.

Daca în perioada 2000-2004 unităţile de 5 stele erau inexistente în cadrul staţiunilor

montane,în anul 2005 apare şi o astfel de unitate.

Evoluţia numărului turiştilor (mii) în perioada 2000-2005 în staţiunile montane

poate fi stabilită atât prin trasarea cronogramei (figura nr. 2.17) cât şi prin determinarea

dinamicii corespunzătoare acestui indicator.

Tabel nr. 2.13 Evoluţia numărului turiştilor din staţiunile montane,în perioada

2000-2005

ANII 2000 2001 2002 2003 2004 2005

NR. TURIŞTILOR

(MII)

756 750 700 748 836 828


Figura nr.2.17

Evoluţia numărului turiştilor în staţiunile montane

57


Graficul ne sugerează o creştere pe ansamblu a numărului turiştilor sosiţi în

staţiunile montane de la un minim de 700 turişti înregistraţi în 2002 până la maxim 836

turişti corespunzător anului 2004.

Pentru a evidenţia dacă funcţia are o tendinţă de liniaritate se aplică metoda

trendului liniar după cum urmează:

Tabelul nr.2.14 Algoritmul de calcul necesar ajustării prin trendul liniar în

perioada 2000-2005

Anii

Capacitatea

de cazare

existanta

(locuri)

Valoare

timp

Valori ajustate

prin

= a+b

769,67+

31,14

Abaterile

2000 756 -1.5 2,25 -1134 722,96 33,04

2001 750 -1 1 -750 738,53 11,47

2002 700 -0.5 0,25 -350 754,1 54,1

2003 748 0.5 0,25 374 785,24 37,24

2004 836 1 1 836 800,81 35,19

2005 828 1.5 2,25 1242 816,38 11,62

Total 4618 0 7 218 4618,02 182,66


Tendinţa de creştere a numărului turiştilor sosiţi în staţiunile montane este

evidenţiată din grafic,dar şi din rezultatele aplicării metodei trendului liniar şi parabolic:

58


Ecuaţia liniară este : 769,67+ 31,14


să fie fidelă, se foloseste metoda coeficientului de variaţie:

3,95%

Algoritm de calcul necesar ajustării prin trendul parabolic şi extrapolarea numărului

turiştilor în staţiunile montane în 2006 şi 2007.

Funcţia parabolică este:

Tabelul nr.2.15 Algoritm de calcul necesar ajustării prin trendul parabolic în

perioada 2000-2005

Anii

Numărul

turiştilor

Valoare

timp

Valori ajustate prin

=734,14+31,14 +

30,45

Abaterile

2000 756 -1.5 2,25 5,0625 -1134 1701 755.94 0.06

2001 750 -1 1 1 -750 750 733.45 16.55

2002 700 -0.5 0,25 0,0625 -350 175 726.18 26.18

2003 748 0.5 0,25 0,0625 374 187 773.39 25.39

2004 836 1 1 1 836 836 795.73 40.27

2005 828 1.5 2,25 5,0625 1242 1863 849.36 21.36

Total 4618 0 7 12,25 218 5512 4634.05 129.81


Sistemul de ecuaţii normale se scrie:

Dar , deci sistemul devine:

b = 31,14

c = 30,45

a = 734,14

Iar ecuaţia devine

59


Coeficientul de variaţie vine să confirme sau să infirme fidelitatea ajustării pe baza

acestei metode.

129.81/4618*100=2.81%

Valorile obţinute în urma calculării acestui coeficient sunt apropiate: 3,95% în

cazul aplicării trendului liniar şi 2,81% a trendului parabolic,ceea ce ne permite să

menţionăm că ambele metode sunt fidele şi de calitate.

Dinamica numărului turiştilor staţiunilor montane este stabilită prin calcularea

indicatorilor absoluţi,relativi şi medii care încearcă să contureze imaginea evoluţiei acestui

indicator al circulaţiei turistice.

Tabelul nr.2.16 Dinamica numărului turiştilor în cadrul staţiunilor montane,în

perioada 2000-2005

ANIIINDICATORI ABSOLUŢI INDICATORI RELATIVI INDICATORI MEDII

Nr.Turişti


Indicele Dinamicii

%

Ritmul%(R)

Nivel mediu

Spor mediu

Indicele mediu al

Dinamicii

Ritm mediu

%

Y BF BL BF BL BF BL

2000 756 - - 100 100 - -

765,2 14,4 1,02 2

2001 750 -6 -6 99,20 99,20 -0,8 -0,8

2002 700 -56 -50 92,59 93,33 -7,41 -6,67

2003 748 -8 48 98,94 106,85 -1,06 6,85

2004 836 80 88 110,58 111,76 10,58 11,76

2005 828 72 -8 109,52 99,04 9,52 -0,96


Tendinţa de creştere a numărului turiştilor sosiţi în staţiunile montane, evidenţiată

de graficul şi rezultatele aplicării metodelor menţionate, este confirmată şi prin calculul

indicatorilor medii care ne indică o creştere medie cu aproximativ 14 turişti anual,adică o

majorare medie de 1,02 ori cu un ritm mediu de 2 turişti,în condiţiile sosirii anuale a 765

turişti/an.

Până în anul 2003 numărul turiştilor a scăzut în comparaţie cu anul 2000,cea mai

mare scădere a înregistrat-o în anul 2002, cu -56 turişti,deci de -7,41%. Cea mai mare

majorare a numărului de turişti s-a înregistrat în 2004 şi a fost cu 80 turişti,deci de 10,58%

faţă de valoarea aceluiaşi an iniţial.

60


Numărul turiştilor sosiţi anual oscilând de cel al anului precedent în plus sau în

minus, a determinat apariţia unor creşteri de până la 88 turişti cu un ritm de 11,76% în

2004 faţă de 2003,de la un minim de 48 turişti înregistraţi în 2003 faţă de 2002 şi a unor

scăderi de până la -50 turişti, adică -6,67% în 2002 faţă de 2001,pe ansamblu fiind sesizate

diferenţe destul de mari de la un an la altul.

Al doilea indicator important utilizat în analiza circulaţiei turistice îl reprezintă

numărul înnoptărilor.

Indicatorul număr înnoptări fiind obţinut ca produs între numărul turiştilor şi

numărul zilelor cât aceştia s-au cazat în unităţile de primire turistică din staţiunile montane,

este firesc să sesizăm o evoluţie asemănătoare cu a primului indicator analizat (numărul

turiştilor).

Se începe studierea evoluţiei indicatorului,analizând evoluţia acestuia în paralel în

România şi în staţiunile montane.

Tabel nr.2.17 Evoluţia înnoptărilor în staţiunile montane şi în România şi ponderea

lor faţă de total, în perioada 2000-2005

ANII 2000 2001 2002 2003 2004 2005

Numărul înnoptărilor în România (mii) 17647 18122 17277 17845 18501 18373

Numărul înnoptărilor în staţiunile

montane (mii)

2138 2014 1809 1876 2060 2013

Ponderea înnoptărilor în staţiunile

montane in totalul turiştilor (%)

12,12 11,11 10,47 10,51 11,13 10,96


Raportând numărul înnoptărilor din staţiunile montane la totalul înnoptărilor din

România se constată variaţii ale ponderii obţinute, cu valoarea minimă înregistrată în 2002

de 10,47% şi maximă în 2000 de 12,12%.

Figura nr. 2.18

Numărul înnoptărilor din staţiunile montane şi România

61


Pe ansamblu, ponderea înnoptărilor din staţiunile montane în totalul înnoptarilor se

situează la nivelul de 11,05%,cu valori oscilante,înregistrând scăderi până în anul 2002,

valoarea minimă fiind de 1809 mii înnoptări în 2002,urmate apoi de majorări până în 2004

iar în 2005 se înregistrează din nou o mica scădere de 47 de mii înnoptări.

Mutaţiile structurale stabilite pe cele două categorii de turişti în staţiunile montane,

români şi străini, se prezintă astfel:

Tabelul nr. 2.18 Numărul înnoptărilor şi structura lor pe categorii de turişti în

staţiunile montane din perioada 2000-2005

ANII

NR. ÎNNOPTĂRI (MII) PONDERE FAŢĂ DE TOTAL

ROMÂNI STRĂINI TOTAL ROMÂNI STRĂINI TOTAL

2000 1898 240 2138 88,77 11,23 100

2001 1801 213 2014 89,42 10,58 100

2002 1579 230 1809 87,29 12,71 100

2003 1659 217 1876 88,43 11,57 100

2004 1790 270 2060 86,89 13,11 100

2005 1749 264 2013 86,89 13,11 100


Ca şi în cazul numărului turiştilor, numărul înnoptărilor pentru români este

covârsitor, permiţând obţinerea unor procente ce variază între 86,89% (2004,2005) şi

89,42% (2001), în defavoarea înnoptărilor străinilor a căror pondere oscilează de la

maximul de 13,11 în 2004 şi 2005 la minimul de 10,58% înregistrat în 2001.

62


Tendinţa modificărilor structurale din 2005 faţă de 2000, în ceea ce priveşte

numărul înnoptărilor pe categorii de turişti români şi străini din staţiunile montane, se

observă foarte bine comparând graficele nr.2.19 şi 2.20:


Ponderea înnoptărilor în 2000 Ponderea înnoptărilor în 2005

Aceste reprezentări grafice evidenţiază creşterea procentuală a numărului

înnoptărilor corespunzătoare turiştilor străini sosiţi în staţiunile montane, de la 11,23% în

2000 la 13,11% în 2005 în defavoarea înnoptărilor turiştilor români care înregistrează o

scădere de 2% în 2005 faţă de 2000.

Structura înnoptărilor, privită din punctul de vedere al clasificării pe tipuri de

structuri de primire turistică, este determinată şi prezentată în tabelul nr. 2.19:

Tabelul nr. 2.19 Ponderea numărului înnoptărilor şi structura lor pe tipuri de

unităţi turistice,în staţiunile montane, din perioada 2000-2005

TIPURI DE UNITĂŢI

PONDERE FAŢĂ DE TOTAL(%)2000 2001 2002 2003 2004 2005

Hoteluri 60,47 58,14 61,91 60,82 59,16 63,48Moteluri 1,17 1,94 2,38 2,56 3,45 2,98

Hoteluri pt. 0,00 0,00 0,00 0,00 0,97 0,39

63


tineretVile turistice 10,34 9,34 8,35 7,77 7,96 7,40Bungalouri 0,47 0,35 0,33 0,20 0,15 0,15


Campinguri 0,51 1,09 0,72 0,16 0,15 0,30Tabere pt. copii 15,76 17,08 12,49 11,94 9,90 6,26

Popasuri turistice 0,09 0,09 0,06 0,11 0,15 0,25Pensiuni urbane 1,65 2,28 3,15 3,94 5,24 6,66Pensiuni rurale 0,33 0,55 1,33 2,13 6,99 6,41

Pensiuni agroturistice

0,56 1,24 2,32 3,09 0,00 0,00

Casuţe 0,14 0,00 0,06 0,05 0,05 0,05Spaţii de cazare

pe nave0,09 0,05 0,06 0,00 0,00 0,05

Total 100 100 100 100 100 100Sursa: Date preluate din Turismul României - Breviar Statistic - ediţiile 2001 - 2006


primire turistică se găsesc în Anexa 4, tabelul nr.4

Figura nr.2.21 Figura nr. 2.22

Ponderea înnoptărilor pe tipuri Ponderea înnoptărilor pe tipuri

de unităţi în 2000 de unităţi în 2005

Cum preferinţa turiştilor(hotelul), s-a detaşat de celelalte, şi în cazul numărului

înnoptărilor el rămâne lider,cu procente variind între 61% şi 64% în perioada 2000-2005,

cu un maxim atins în 2005 de aprox 64% şi minim de 58% înregistrat în 2001.

64


Taberele pentru şcolari şi preşcolari se situează pe locul 2, cu valori procentuale în

scădere,de la 15,76% în 2000 până la 6,26% în 2005,cu un maxim atins în 2001 de 17,08 şi

un minim de 6,26% în 2005.

Pe locul 3 se situează vilele turistice, a căror valori procentuale sunt în continuă

scădere, de la un procent de 10,34% deţinut în anul 2000, acestea scad până ajung la un

procent de 7,40% înregistrat în 2005.

Celelalte tipuri de unităţi reuşesc să-şi reţină turiştii pentru prea puţine zile,astfel că

procentele nu depăşesc valoarea minimă de 0,05% şi maximă de 8,28%.

Datele privind numărul înnoptărilor înregistrate în unităţile turistice clasificate pe

categorii de confort în staţiunile montane au permis realizarea unei reprezentări grafice

care să reliefeze tendinţele evolutive ale acestui indicator în 2005 faţă de 2000.

Tabelul nr.2.20 Numărul înnoptărilor pe categorii de confort a unităţilor turistice

din staţiunile montane în perioada 2000-2005

Categorii NUMĂRUL ÎNNOPTĂRILOR (MII)

2000 2001 2002 2003 2004 2005

Neclasificate 462 469 306 305 264 168

1* 416 370 316 311 311 193

2* 886 798 738 781 765 784

3* 333 331 369 361 481 588

4* 41 45 79 118 239 276

5* 0 1 1 0 0 3

Total 2138 2014 1809 1876 2060 2012


Figura nr. 2.23

Numărul înnoptărilor pe categorii de confort în anii 2000 şi 2005

65


Figura nr. 2.24

Numărul înnoptărilor pe categorii de confort

Unităţile turistice de 2 stele deţin primul loc,acestea au valori oscilante de la un an

la altul şi au cunoscut o scădere relativă a numărului înnoptărilor în 2005 faţă de 2000, spre

deosebire de unitaţile de 3 stele care înregistrează o creştere considerabilă din 2000 până în

2005.Unităţile de 1 stea şi neclasificate înregistreză scăderi. Structurile de 4 stele

evoluează de la an la an,ajungând în 2005 să deţină un număr de 7 ori mai mare de

înnoptări decât în anul 2000.Unităţile de 5 stele deţin un numar nesemnificativ de

înnoptări, dar care este în creştere.

Tabelul nr. 2.21 Structura numărului înnoptărilor pe categorii de confort ale

unităţilor turistice din staţiunile montane, în perioada 2000-2005

66


Categorii PONDEREA NUMĂRULUI ÎNNOPTĂRILOR FAŢĂ DE TOTAL

2000 2001 2002 2003 2004 2005

Neclasificate 21,61 23,29 16,92 16,26 12,82 8,35

1* 19,46 18,37 17,47 16,58 15,10 9,59

2* 41,44 39,62 40,79 41,63 37,14 38,97

3* 15,58 16,43 20,40 19,24 23,34 29,22

4* 1,91 2,24 4,37 6,29 11,60 13,72

5* 0,00 0,05 0,05 0,00 0,00 0,15

Total 100 100 100 100 100 100



Ponderile categoriilor de confort în Ponderile categoriilor de confort în

numărul înnoptărilor în anul 2000 numărul înnoptărilor în anul 2005

Din punct de vedere procentual, situaţia prezentată se transpune prin creşteri

variind între 16%(2000) şi 29%(2005) pentru unităţile de 3 stele, şi unităţile de 4 stele,

între 2%(2000) până la 14%(2005).Unităţile de 2 stele înregistrează scăderi de la

41%(2000) la 39%(2005), la fel şi cele neclasificate şi cele de 1 stea,variază între 8% şi

10%.

Evoluţia numărului înnoptărilor în cadrul staţiunilor montane este prezentată atât

prin reprezentare grafică (figura nr. 2.27), cât şi prin stabilirea dinamicii acestui

indicator,în perioada 2000-2005.

Tabelul nr. 2.22 Evoluţia numărului înnoptărilor turiştilor din staţiunile

montane,în perioada 2000.2005

67


Anii 2000 2001 2002 2003 2004 2005

Numărul înnoptărilor(mii

)

2138 2014 1809 1876 2060 2012


Figura nr. 2.27

Numărul înnoptărilor în staţiunile montane

Cronograma ne sugerează că evoluţia numărului înnoptărilor este şi ea

asemănătoare cu a numărului turiştilor , numai că punctele de minim şi maxim sunt mult

mai profunde,deci tendinţa este mai mult parabolică decât liniară.

Pentru confirmarea situaţiei prezentate se porneşte de la metoda trendului liniar

prezentată în continuare:

Tabelul nr. 2.23 Algoritm de calcul necesar ajustării prin trendul liniar a numărului

înnoptărilor din staţiunile montane,în perioada 2000-2005

Anii

Numărul

înnoptărilor

Valoare

timp

Valori ajustate

prin a+b

1984,83 -

15,64

Abaterile

2000 2138 -1.5 2,25 -3207,0 2008,29 129,71

2001 2014 -1 1 -2014,0 2000,47 13,53

2002 1809 -0.5 0,25 -904,5 1992,65 183,65

2003 1876 0.5 0,25 938,0 1977,01 101,01

2004 2060 1 1 2060,0 1969,19 90,81

2005 2012 1.5 2,25 3018,0 1961,37 50,63

Total 11909 0 7 -109,5 11908,98 569,34


Coeficientul de variaţie este deteminat în continuare, pentru a stabili fidelitatea

metodei:

68


4,7807% < 5 %

Deoarece valoarea coeficientului de variaţie este mai mică de 5%, dar este foarte

apropiată de această valoare, se constată că ajustarea prin trendul liniar nu este cea mai

potrivită metodă.

Evoluţia numărului înnoptărilor din staţiunile montane, în perioada 2000-2005, este

reflectată şi prin calculul indicatorilor dinamicii,după cum urmează:

Tabelul nr.2. 24 Dinamica numărului înnoptărilor din staţiunile montane în

perioada 2000-2005

ANIIINDICATORI ABSOLUŢI

INDICATORI RELATIVI INDICATORI MEDII

Nr. înnoptări

(mii)


Indicele Dinamicii

%

Ritmul%(R)

Nivel mediu

Spor mediu

Indicele mediu al

Dinamicii

Ritm mediu

%

Y BF BL BF BL BF BL

2000 2138 - - 100 100 - -

1966,8

-25,2 0,9846 -1,542001 2014 -24 -24 94,20 94,20 -5,8 -5,82002 1809 -329 -205 84,61 89,82 -15,39 -10,182003 1876 -262 67 87,74 103,70 -12,26 3,702004 2060 -78 184 96,35 109,80 -3,65 9,802005 2012 -126 -48 94,10 97,66 -5,9 -2,34Total 11909


În comparaţie cu anul 2000, se observă o diminuare continuă a numărului

înnoptărilor, cea mai mare scădere se înregistrează în 2002, cu -329 înnoptări, deci de 0,84

ori cu un ritm de - 15,39%, iar cea mai mică în 2001, cu -24 înnoptări faţă de 2000 şi

ritmul de -5,8%.

Dacă în comparaţie cu 2000 nu avem nici o majorare a numărului de înnoptări, de

la un an la altul situaţia se prezintă astfel:

cea mai mare scădere aparţine anului 2002 faţă de 2001, cu -205 înnoptări şi un

ritm de -10,18%, iar cea mai mica se înregistrează în 2001 faţă de 2000 şi este de

-24 înnoptari cu un ritm de -5,8%.

69


cea mai mare creştere aparţine anului 2004 faţă de 2003, cu 184 înnoptări şi un ritm

de 9,80%, şi cea mai mica cu 67 înnoptări, în 2003 faţă de 2002, cu un ritm de

3,70%

Numărului mediu al înnoptărilor de 1967 înnoptări îi corespunde o scădere medie

anuală - 25 înnoptări şi procentuală de -1,54%.

Analiza indicatorului numărului înnoptări justifică asemănarea evoluţiei acestuia cu

a numărului turiştilor.

Deci, ca o concluzie,putem să menţionăm că circulaţia turistică stabilită prin prisma

numărului turiştilor şi a înnoptărilor a cunoscut o evoluţie oscilatorie în scădere până în

anul 2003,urmată apoi de o creştere până în anul 2004, şi ajunge din nou să scadă până în

2005.

70


CAPITOLUL III

ANALIZA ACTIVITĂŢII TURISTICE DIN ZONA DE PRACTICARE A

TURISMULUI MONTAN

3.1 Tendinţe în evoluţia capacităţii de cazare în funcţiune din zona montană

Adaptarea bazei tehnico-materiale la cererea turistică reprezintă una din

particularităţile de bază ale turismului, iar cazarea turistică, componenta esenţială a acestei

baze, prin oferta sa, constituie un punct de echilibru pentru activitatea turistică montană.

Capacitatea de ca zare în funcţiune , element esenţial în derularea procesului de

cazare, este un indicator cu profunde implicaţii în stabilirea eficienţei activităţii turistice

montane.

Studierea evoluţiei capacităţii de cazare în funcţiune a staţiunilor montane

presupune o examinare a mutaţiilor structurale, precum şi o analiză în dinamică a acesteia.

Capacitatea de cazare în funcţiune din staţiunile montane constituie o parte

componentă a totalului capacităţii de cazare în funcţiune din România, astfel încât este bine

ca urmărirea evoluţiei acestui indicator să se realizeze pornind de la compararea celor

două, prezentate în următorul tabel nr.3.1:

Tabelul nr.3.1 Capacitatea de cazare în funcţiune din România şi din staţiunile

montane cu ponderile corespunzătoare, în perioada 2000-2005

-mii locuri-zile-

ANII 2000 2001 2002 2003 2004 2005

Capacitatea de cazare în

funcţiune în România

50197 51882 50752 51632 53989 54979


funcţiune în staţiunile montane

9022 9119 8248 8398 9099 9153

Ponderea capacităţii de cazare

în funcţiune din staţiunile

montane în total (%)

17,97 17,57 16,25 16,27 16,85 16,65


71


Figura nr.3.1

Ponderea capacităţii de cazare în funcţiune din staţiunile montane în totalul

capacităţii din România

Capacitatea de cazare în funcţiune din staţiunile montane reprezintă mai puţin de

un sfert din cea corespunzătoare structurilor de primire turistică din România, după cum se

observă şi din figura nr.3.1.

În perioada 2000- 2006 ponderile stabilite prin raportarea procentuală a

indicatorului staţiunilor montane la cel al României, au o modificare aproape insesizabilă,

cuprinsă între 17,97% în 2000 şi 16,65% în 2005, cu un minim de 16,25% plasat la nivelul

anului 2002.

Modificări structurale apar şi în cazul repartizării capacităţii de cazare în funcţiune

pe tipurile de unităţi turistice din staţiunile montane din perioada 2000-2005.

72


Tabel nr.3.2 Structura capacităţii de cazare în funcţiune , pe tipuri de unităţi-

ponderea faţă de total (%)

TIPURI DE UNITĂŢI PONDERE FAŢĂ DE TOTAL

2000 2001 2002 2003 2004 2005Hoteluri 37.17 34.96 39.01 40,08 39,92 39,76Moteluri 2.89 2.83 2.46 2,76 3,15 3,32

Hoteluri pt tineret 0,00 0,00 0,00 0,00 0,68 0,64Vile turistice 9.80 8.94 8.36 8,39 8,21 8,06Bungalouri 0.39 0.35 0.40 0,37 0,35 0,46

Cabane turistice 15.20 13.77 12.37 14,01 14,97 12,59Sate de vacanţă 0.16 0.14 0.15 0,15 0,14 0,43

Campinguri 2.43 3.99 3.43 0,43 0,37 0,70Tabere de copii 25.12 26.36 23.41 20,57 17,77 13,25

Popasuri turistice 0.06 0.12 0.11 0,30 0,36 0,39Pensiuni turistice urbane 1.82 2.30 3.00 4,21 3,97 8,75Pensiuni turistice rurale 1.97 2.42 2.75 3,56 9,98 11,50Pensiuni agroturistice 2.76 3.62 4.39 5,04 0,00 0,00

Unităţi tip căsuţă 0.10 0.10 0.08 0,07 0,09 0,06Spaţii de cazare pe nave 0.13 0.10 0.08 0,06 0,04 0,09


Notă: datele pe baza cărora s-au calculat procentele eferente fiecărei structuri de

primire turistică se găsesc în Anexa 5, tabelul nr. 5

În baza datelor din tabelul nr.3.2 putem afirma că primul loc este deţinut de

hoteluri,cu valori oscilante,un minim de 34,96% în 2001 şi un maxim de 40,08% în 2003,

urmat de taberele pentru copii, care, deşi au înregistrat o scădere de 11,87% în perioada

2000-2005, de la ponderea de 25,12% în 2000 la 13,25% în 2005, rămân în continuare

situate la distanţă apreciabilă faţă de celelalte tipuri de structuri de cazare. În continuare se

situează cabanele turistice,care au înregistrat o valoare minimă de 12,37% în anul 2002 şi

una maximă de 15,20% în 2000, numărul acestora fiind în scădere.

Vilele turistice, înregistrează şi ele scăderi, şi dacă în anul 2000 deţineau o pondere

de 9,80%,până în 2005 ajung la valorea de 8,06%.

Alte tipuri de unităţi,dar care înregistrează creşteri, sunt pensiunile turistice urbane

şi cele rurale, care, de la o pondere de apox 2 % ,deţinută în anul 2000, ajung până la apox

10% în anul 2005.

Celelalte tipuri de unităţi abia ating ponderi între 0,06% şi 3,00%.

73


Deoarece hotelurile dispun de cea mai mare capacitate de cazare în funcţiune,

deţinând astfel locul primordial în totalul structural, este interesant de observat evoluţia

acestora în anul 2005 faţă de 2000.


Ponderea hotelurilor în totalul capacităţii Ponderea hotelurilor în totalul capacităţii

de cazare în funcţiune în 2000 de cazare în funcţiune în 2005

Din figurile numărul 3.2 şi 3.3, în care este prezentată ponderea deţinută de hoteluri

în totalul capacităţii de cazare în funcţiune în 2000 şi respectiv în 2005, se poate observa

creşterea acesteia de la 37% în 2000 la 40% în 2005, urmare a acordării unei atenţii

deosebite acestei structuri de primire turistică, ştiut fiind, din analizele anterioare, că ea

constituie principala preferinţă de cazare a turiştilor.

Analiza modificărilor structurale a capacităţii de cazare în funcţiune din staţiunile

montane în perioada 2000-2005 este completată de cea a evoluţiei stabilite pe baza

cronogramei.

Figura nr. 3.4

Capacitatea de cazare în funcţiune în staţiunile montane

74


Graficul reflectă o evoluţie în creştere a capacităţii de cazare în funcţiune din

staţiunile montane, care ar sugera o tendinţă de liniaritate;datorită scăderii înregistrate în

2002 şi 2003 ar putea să apară şi o tendinţă parabolică.

Tabelul nr. 3.3 Algoritmul de calcul necesar ajustării prin trendul liniar al

capacităţii de cazare în funcţiune pentru anii 2006,2007,2008

Anii

Capacitatea

de cazare în

funcţiune

(locuri)

Valoare

timp

Valori ajustate prin

a+b

8839,8+35,93

Abaterile

2000 9022 -1.5 2.25 -13533 8785,9 236,1

2001 9119 -1 1 -9119 8803,8 315,2

2002 8248 -0.5 0.25 -4124 8821,8 573,8

2003 8398 0.5 0.25 4199 8857,7 459,7

2004 9099 1 1 9099 8875,7 223,3

2005 9153 1.5 2.25 13729,5 8893,7 259,3

Total 53039 0 7 251,5 53038,6 2067,4


Funcţia liniară = a + devine în acest caz : 8839,8+35,93


să fie fidelă, se foloseşte metoda coeficientului de variaţie:

3,90%

Deoarece valoarea coeficientului de variaţie corespunzător trendului liniar

înregistrează o valoare mai mică de 5% (3,90%), rezultă că funcţia liniară ajustează destul

de bine capacitatea de cazare în funcţiune.

Tendinţa evoluţiei capacităţii de cazare în funcţiune din staţiunile montane se va

contura după determinarea şi interpretarea indicatorilor dinamici:

75


Tabelul nr. 3.4 Dinamica vizând capacitatea de cazare în funcţiune a staţiunilor

montane, în perioada 2000-2005

ANII

INDICATORI ABSOLUŢI INDICATORI RELATIVI INDICATORI MEDIIcapacitatea de cazare

în funcţiune(mii locuri

zile)


Indicele Dinamicii

%

Ritmul%(R)

Nivel mediu

Spor mediu

Indicele mediu al Dinamici

i

Ritm medi

u%

Y BF BL BF BL BF BL

2000 9022 - - 100 100 - -

8790,3 26,2 1,0049 0,49

2001 9119 97 97 101,07 101,07 1,07 1,072002 8248 -774 -871 91,42 90,44 -8,58 -9,562003 8398 -624 150 93,08 101,81 -6,92 1,812004 9099 77 701 100,85 108,34 0,85 8,342005 9153 131 54 101,45 100,59 1,45 0,59Total 53039


Analiza evoluţiei capacităţii de cazare în funcţiune din staţiunile montane între anii

2000 şi 2005 ne sugerează că numărul mediu de locuri de cazare s-a situat la valoarea de

8790,3 mii locuri zile, cu o creştere medie anuală de 26,2 mii locuri zile.De asemenea se

observă o creştere medie a capacităţii de cazare în funcţiune de 1,0049 ori cu un ritm

mediu corespunzător de 0,49%.

Valorile redate de grafic sunt confirmate prin rezultatele obţinute ca urmare a

comparării valorilor indicatorului din fiecare an cu cea din 2000, deoarece aceasta

reprezintă maximul capacităţii de cazare în funcţiune a staţiunilor montane. Cea mai mare

creştere se înregistrează în 2005, cu 131 mii locuri zile,căreia îi corespunde un ritm de

1,45%, iar cea mai mică, se înregistrează în 2004,cu 77 mii locuri zile şi un ritm de 0,85%.

Se observă şi două scăderi, la nivelul anilor 2002 şi 2003, cea mai profundă fiind cea din

anul 2002, cu -774 mii locuri zile şi un ritm de -8,58%.

Situaţia este diferită dacă se analizează capacitatea de cazare în funcţiune a

staţiunilor montane din fiecare an faţă de cel anterior, deoarece se înregistrează o singură

scădere în anul 2002 faţă de 2001, cu -871 mii locuri zile şi un ritm de -9,56%. Cea mai

mare creştere se înregistrează la nivelul anului 2004 faţă de 2003, cu 701 mii locuri zile şi

un ritm de 8,34%, şi cea mai mică valoare îi corespunde anului 2005 faţă de 2004 ,când

capacitatea de cazare în funcţiune a înregistrat o majorare de doar 54 mii locuri zile,cu un

ritm de 0,59%.

76


Evoluţia capacităţii de cazare în funcţiune din staţiunile montane îşi pune profund

amprenta în ceea ce priveşte derularea activităţii turistice şi implicit a eficienţei acesteia,

fapt ce va fi confirmat printr-o analiză a eficienţei utilizării capacităţii de cazare în

funcţiune studiată pe tipuri de unităţi turistice.

3.2 Analiza eficienţei utilizării capacităţii de cazare în funcţiune

Eficienţei activităţii turistice şi implicit a activităţii turismului montan, i se poate

contura o imagine în condiţiile analizei eficienţei utilizării capacităţii de cazare în

funcţiune, corespunzătoare anilor 2004 şi 2005.

Această analiză începe cu determinarea indicilor de utilizare a capacităţii de cazare

în funcţiune pe tipuri de structuri de primire turistică, a cărei dinamică este prezentată în

tabelul nr. 3.5:

Tabelul nr. 3.5 Determinarea indicilor de utilizare a capacităţii de cazare în funcţiune

pe structuri de primire turistică

TIPURI DE UNITĂŢI

Înnoptări(mii)


funcţiune (mii locuri zile)

Indici de utilizare a

capacităţii de cazare

Dinamica pentruÎnnoptările din 2004 cu

cap. caz 2005

2004 2005 2004 2005 2004 2005 Înnoptări I ucf Cap.caz.

Hoteluri 1219 1278 3541 3640 0,344 0,351 1.05 1.02 1.03 1252.16Moteluri 72 60 287 304 0,250 0,197 0.82 0.79 1.06 76

Hoteluri pt. tineret

20 8 62 59 0,322 0,135 0.40 0.42 0.95 18.998

Vile turistice 164 149 738 737 0,222 0,202 0.91 0.91 0.99 163.614Bungalouri 3 3 31 42 0,096 0,071 1,00 0.74 1.35 4.032

Cabane turistice

117 106 1271 1152 0,092 0,092 0.91 1,00 0.91 105.984

Sate de vacanţă

3 7 13 39 0,230 0,179 2.33 0.78 3,00 8.97

Campinguri 3 6 34 64 0,088 0,093 2,00 1.06 1.88 5.632Tabere de

elevi204 126 1616 1213 0,126 0,103 0.62 0.82 0.75 152.838

Popasuri turistice

3 5 33 36 0,090 0,138 1.67 1.53 1.09 3.24

Pensiuni tur. urbane

108 134 551 801 0,196 0,167 1.24 0.85 1.45 156.996

Pensiuni tur. rurale

143 129 908 1052 0,157 0,122 0.90 0.77 1.16 165.164

Casuţe 1 1 9 6 0,111 0,166 1,00 1.49 0.67 0.666Total 2060 2012 9099 9153 2114.294


77


Pentru calculul indicilor de utilizare a capacităţii de cazare în funcţiune s-au

raportat înnoptările la capacitatea de cazare în funcţiune din fiecare an (2004,2005), pe

tipuri de unităţi turistice.

Rezultatele obţinute ne arată că atât în 2004, cât şi în 2005, indicii de utilizare a

capacităţii de cazare în funcţiune înregistrează valoarea maximă de 0,344, respectiv 0,351,

pentru hoteluri.Valoarea minimă nu aparţine în ambii ani aceleiaşi structuri de primire

turistică, astfel că, dacă în 2004, ultimul loc a aparţinut campingurilor, indicele fiind de

0,088, în următorul an, 2005, acesta va fi ocupat de bungalouri, prin minimul de 0,071.

Pe ansamblu se remarcă valori oscilante ale indicilor în 2005,comparativ cu 2004,

unele structuri de primire înregistrând creşteri, cum sunt hotelurile, campingurile,

popasurile turistice şi unităţile tip casuţă, iar restul unităţilor înregistrând scăderi ale

indicilor.

După stabilirea evoluţiei indicilor de utilizare a capacităţii de cazare în funcţiune se

poate analiza o dinamică privind capacitatea de cazare în funcţiune, înnoptările şi indicii de

utilizare a capacităţii de cazare în funcţiune, pe tipuri de structuri de primire turistică, în

staţiunile montane.

Capacitatea de cazare în funcţiune în anul 2005 comparativ cu 2004 a înregistrat:

o creştere pentru hoteluri, moteluri, bungalouri, sate de vacanţă, campinguri,

popasuri turistice, pensiuni turistice urbane şi pensiuni turistice rurale.

o scădere pentru hoteluri pt. tineret, vile turistice, cabane turistice, tabere pt. copii,

unităţi tip casuţă.

Astfel, cea mai mare creştere este sesizată la satele de vacanţă, de 3 ori cu un spor

relativ de 20%, iar cea mai mică la hoteluri, doar 1.03 ori, în mărime relativă 3%.

Scăderea cea mai mare o înregistrează unităţile tip casuţă, de 0.67 ori cu ritmul de

scădere de -33%, în timp ce vilele turistice au o scădere doar de 0,99 ori, cu ritmul

corespunzător de -1%.

În ceea ce priveşte dinamica înnoptărilor pe fiecare tip de structură, se poate

observa pe ansamblu, o variaţie a valorilor indicilor,notă discordantă făcând satele de

vacanţă,care au înregistrat o creştere de 2,33 ori cu ritmul de 13,3%.

Se observă scăderi la moteluri,hoteluri pentru tineret,vile turistice,cabane turistice,

tabere pentru elevi şi pensiuni turistice rurale, cuprinse între 0,40 şi 0,91, procentual între

-60% şi -9%, celelalte tipuri de structuri de primire cunosc creşteri de maxim 2,33 ori cu

un ritm de 133% şi minim de 100%.

78


Dinamica indicilor de utilizare a capacităţii de cazare în funcţiune este

asemănătoare cu a înnoptărilor,doar valorile oscilând:

creşterile sunt diferite de la un tip de unitate la altul,cea mai mare fiind înregistrată

la popasurile turistice, de 1,53 ori cu sporul relativ de 53%, iar cea mai mică

aparţine cabanelor turistice, de 1,00 ori.

scăderea maximă aparţine hotelurilor pentru tineret, de 0,42 ori cu un ritm de -58%,

şi cea minimă de 0,91 ori cu un ritm de -9%

Înnoptările pot fi considerate drept măsură absolută a eficienţei capacităţii de

cazare şi sunt dependente în mod direct de circulaţia turistică şi oferta materială de cazare.

Dinamica înnoptărilor, considerată ca o rezultantă medie,pe cei doi ani 2004 şi

2005, este condiţionată de doi factori: indicii de utilizare a capacităţii de cazare în

funcţiune şi capacitatea de cazare în funcţiune.

Influenţa conjugată a celor doi factori permite ca în anul 2005 să se înregistreze o

scădere absolută cu -48 mii înnoptări şi relativă de -2,33% faţă de 2004.

3.3 Corelaţia dintre capacitatea de cazare în funcţiune şi înnoptările din

staţiunile montane

Pentru a stabili în ce măsură înnoptările sunt influenţate de capacitatea de cazare în

funcţiune, în cadrul staţiunilor montane, vom folosii metode statistice parametrice

(coeficienţii de corelaţie - r) şi neparametrice (coeficienţii Sperman şi Kendall - Cs şi Ck):

Tabelul nr. 3.6 Calculul coeficientului de corelaţie r

ANII

CAPACITATEA DE CAZARE ÎN FUNCŢIUNE (mii locuri zile)

ÎNNOPTĂRI

(mii)

2000 9022 2138 19289036 81396484 4571044

2001 9119 2014 18365666 83156161 4056196

2002 8248 1809 14920632 68029504 3272481

2003 8398 1876 15754648 70526404 3519376

2004 9099 2060 18743940 82791801 4243600

2005 9153 2012 18415836 83777409 4048144

Total 53039 11909 105489750 469677755 23710841


79


Existenţa şi forma de legătură între înnoptări şi capacitatea de cazare în funcţiune,

pot fi reflectate şi prin calculul unui coeficient de corelaţie (r).

Relaţia de calcul este:

= =

şi rezultatul: 0,8798019

Valoarea coeficientului de corelaţie indică existenţa unei legături directe şi

puternice între capacitatea de cazare în funcţiune şi înnoptări.

Caracterizarea şi măsurarea intensităţii legăturilor dintre cele două variabile se

poate realiza şi prin folosirea metodelor neparametrice - coeficienţii de corelaţie a

rangurilor Spearman (Cs) şi Kendall (Ck).

Tabelul nr. 3.7 Calculul coeficientului de corelaţie a rangului Spearman

ANII

CAPACITATEA

DE CAZARE ÎN

FUNCŢIUNE

ÎNNOPTĂRI

RANGURI

di = Rx-Ry di²Rx Ry

2000 9022 2138 3 6 -3 9

2001 9119 2014 5 4 1 1

2002 8248 1809 1 1 0 0

2003 8398 1876 2 2 0 0

2004 9099 2060 4 5 -1 1

2005 9153 2012 6 3 3 9

Total 53039 11909 0 20


Aplicând coeficientul Spearman rezultă următoarele concluzii:

0,4286

d= diferenţa dintre rangul variabilei x şi al variabilei y şi n= numărul anilor

80


Această valoare a coeficientului de corelaţie Spearman ne indică că, între rangurile

capacităţii de cazare în funcţiune şi ale înnoptărilor există o legătura directă, slabă.

Cs²= 0,1836

Coeficientul de determinaţie calculat după Spearman (Cs²) ne arată că 18,36% din

variaţia înnoptărilor poate fi pusă pe seama influenţei capacităţii de cazare în funcţiune,

restul de 81,64% reprezentând influenţa altor factori.

Tabelul nr. 3.8 Calculul coeficientului de corelaţie a rangului Kendall

CAPACITATEA

DE CAZARE ÎN

FUNCŢIUNE

ÎNNOPTĂRI Rx Ry Pi Qi Si=Pi-Qi

9153 2012 1 4 2 3 -1

9119 2014 2 3 2 2 0

9099 2060 3 2 2 1 1

9022 2138 4 1 2 0 2

8398 1876 5 5 1 0 1

8248 1809 6 6 0 0 0

9 6 3


Pe baza datelor din tabelul nr.3.8 se calculează coeficientul Kendall.

0,2 Ck²=0,04

Din calculul coeficientului de corelaţie Kendall reiese că, între rangurile capacităţii

de cazare în funcţiune şi ale înnoptărilor, legătura este directă şi slabă. Dacă şi pe baza

acestuia se stabileşte coeficientul de determinaţie, rezultatul obţinut (Ck²) ne indică

influenţa scăzută a capacităţii de cazare în funcţiune asupra înnoptărilor, de doar 4%, restul

de 96% reprezentând influenţa altor factori.

Rezultatele obţinute ca urmare a aplicării metodelor statistice neparametrice,

reflectă realitatea ultimilor 6 ani, în care capacitatea de cazare în funcţiune influenţează

puţin înnoptările, între ele existând o corelaţie directă,slabă.

81


CAPITOLUL IV

NECESITATEA DEZVOLTĂRII STAŢIUNILOR MONTANE ÎN CONTEXTUL

PRACTICĂRII UNUI TURISM DURABIL

Desfăşurarea activităţilor turistice presupune existenţa mediului înconjurător cu

calităţi superioare din punct de vedere al condiţiilor naturale, care se constituie ca

elemente de atracţie, acesta având un rol deosebit în selecţia şi delimitarea ariilor teritoriale

ce urmează a fi destinate desfăşurării turismului.

Dezvoltarea turismului se află în strânsă legătură atât cu caracteristicile mediului

înconjurător şi cu dezvoltarea celorlalte ramuri care exploatează aceleaşi resurse cât şi cu

populaţia existentă în această zonă.

O dezvoltare haotică poate avea numai efecte negative asupra calităţii mediului,

aceste efecte manifestându-se prin: deteriorarea echilibrului ecologic, poluare, distrugerea

peisajelor, deteriorarea cadrului artificial, la care se adaugă o poluare psihică resimţită atât

de rezidenţi cât şi de turişti prin:aglomerare,aspect dezolant al localităţilor turistice,

confruntarea cu un exod mare de turişti.

Pentru a acţiona ca un factor activ în protejarea mediului şi nu ca un factor de

deteriorare, în scopul amenajării turistice a unei zone trebuie realizată o evaluare a tuturor

categoriilor de resurse şi analizarea rolului lor în creşterea economică, precum şi a

posibilităţilor şi a limitelor dezvoltării turistice.

Dezvoltarea durabilă vizează cel puţin trei planuri12:

economic,prin creşterea gradului de exploatare şi valorificarea resurselor;

ecologic, prin reciclare, evitarea degradării mediului, reducerea sustragerii

terenurilor din circuitul agricol;

social,prin creşterea numărului locurilor de muncă, practicarea meseriei

tradiţionale, atragerea populaţiei la practicarea turismului, ca măsuri de regenerare

fizică şi politică,etc.

12 "Turismul fenomen social - economic şi cultural" dr. Ionescu,Ion, Editura Oscar Print, Bucureşti, 2000

82


Dezvoltarea conceptului de turism durabil, precum şi experienţa unor ţări care

aplică o politică turistică în acest spirit permit enunţarea câtorva principii de dezvoltare

durabilă a turismului, şi anume:13

mediul are o valoare intrinsecă, care este deosebit de mare pentru turism;de el

trebuie să se bucure şi generaţiile viitoare;

turismul trebuie văzut ca o activitate pozitivă de care să beneficieze mediul

ambiant, comunităţile locale şi vizitatorii;

relaţia dintre mediu şi turism poate fi dezvoltată astfel încât mediul să susţină

activitatea turistică pe termen lung;dezvoltarea turismului, la rândul său, nu

trebuie să ducă la degradarea mediului;

dezvoltarea activităţii de turism trebuie să respecte caracteristicile locului unde

se desfăşoară (ecologice, sociale,economice, culturale) ;

scopul dezvoltării turismului trebuie să fie întotdeauna echilibrarea nevoilor

turiştilor cu cele ale destinaţiilor şi gazdelor acestora;

industria turistică, guvernele, autorităţile responsabile cu protecţia nevoilor şi

organismele internaţionale trebuie să respecte aceste principii şi să conlucreze

pentru a le pune în practică.

Astfel, orice dezvoltare durabilă în plan turistic, trebuie să implice o abordare

managerială integratoare ecologică şi economică. Statul, prin politicile sale, trebuie să

asigure cadrul general al dezvoltării pe baza acestor principii prin crearea unui cadru

legislativ care să ofere:garanţii împotriva naţionalizării, disponibilitatea în schimburi

valutare, repatrierea capitalului investit, elaborarea unor strategii de promovare a

turismului montan, a staţiunilor turistice în condiţiile instruirii unui program naţional de

protejare şi conservare a valorilor turistice, colaborarea dezvoltării turistice cu prevederile

generale ale sistematizării complexe a teritoriului.

Amenajarea, exploatarea raţională şi conservarea mediului înconjurător în teritoriile

turistice valorificate incomplet, în concordanţă cu perspectivele de dezvoltare turistică,

astfel încât să satisfacă şi cerinţele unor fluxuri viitoare alături de amenajarea, protejarea şi

conservarea monumentelor naturii, a vestigiilor istorice, a arhitecturii tradiţionale trebuie

să devină, de asemenea, direcţii prioritare în dezvoltarea turismului românesc.

13 "Managementul turismului durabil în ţările riverane Mării Negre", Stănciulescu, G., Emilian,R.,Ţigu,G., Nistorescu,P.,Diaconescu,C.,Grofu,M.,Editura ALL BECK,Bucureşti,2000

83


4.1 Perspectivele dezvoltării turismului montan

Procesul prin care se încearcă anticiparea viitorului şi în acest fel stabilirea cursului

care trebuie urmat pentru a obţine cele mai bune rezultate, pentru realizarea anumitor

obiective, stă la baza tuturor deciziilor privind strategia companiilor.

Previziunea este privită ca o modalitate, un procedeu sau un ansamblu de procedee,

cu ajutorul căruia realizăm cercetarea, analiza, cunoaşterea şi descrierea realităţii obiective,

în scopul anticipării, iniţierii şi organizării unei acţiuni viitoare pe baza de criterii de

eficienţă. Metoda nu se referă la o cunoaştere în mod pasiv al realităţii, ci arată care sunt

cele mai bune căi de urmat.

Previzionarea activităţii turismului montan pentru următorii trei ani (2006, 2007,

2008), se poate realiza plecând de la evoluţia urmarită pe cei 6 ani anteriori (2000-2005)

pentru principalii indicatori care să evidenţieze tendinţa viitoare a acestora.

Dintre multiplele metode de previziune, metodele sporului mediu, a trendului liniar,

parabolic şi a lanţurilor lui Markov, sunt cele care pot reliefa o tentă a evoluţiei activităţii

turismului în cadrul staţiunilor montane.

Previziunea vizează atât principiul indicator al bazei tehnico - materiale

(capacitatea de cazare existentă şi capacitatea de cazare în funcţiune) precum şi ai

circulaţiei turistice (număr turişti şi număr înnoptări).

Evoluţia capacităţii de cazare existentă din staţiunile montane în perioada 2000-

2005, pe ansamblu, cu tendinţă de creştere, îşi pune amprenta şi asupra previziunii acesteia

în următorii trei ani(2006,2007,2008):

Tabelul nr. 4.1 Algoritm de calcul privind extrapolarea capacităţii de cazare

existentă în staţiunile montane, în perioada 2006-2008

Anii Valoare timp Valori extrapolare prin trendul liniar

=36200.5 + 3202.5

2006 2 42605,5

2007 2,5 44206,75

2008 3 45808

84


Previziunea capacităţii de cazare existentă realizată cu ajutorul metodei trendului

liniar, redă creşterea numărului locurilor în perioada 2006-2008.

Astfel, dacă în 2005 valoarea capacităţii de cazare existentă era de 41004.2 locuri,

în 2006 înregistrează o creştere de 1,0390 ori, cu un ritm de 3,9%, în 2007 de 1,0781 cu un

creşterea relativă de 7,81%, pentru ca în 2008 să fie de 1,1171 ori cu modificarea relativă

de 11,71%.

În strânsă legătura cu capacitatea de cazare existentă se află capacitatea de cazare în

funcţiune,fiind rezultatul numărului de locuri existente şi a zilelor de funcţionare a

unităţilor turistice din staţiunile montane. Astfel, şi evoluţia capacităţii de cazare în

funcţiune o urmează pe cea a capacităţii de cazare existentă înregistrându-se o creştere care

se presupune că se va continua şi în următorii ani,după cum urmează:

Tabelul nr. 4.2 Algoritm de calcul privind extrapolarea capacităţii de cazare în

funcţiune din staţiunile montane, în perioda 2006-2008


=8839,8+35,93

2006 2 8911,66

2007 2,5 8929,625

2008 3 8947,59

Metoda trendului liniar ajustează destul de bine capacitatea de cazare în funcţiune,

deoarece coeficientul de variaţie de 3,90% este mai mic de 5%, permiţând astfel aplicarea

extrapolării, care conduce la rezultate care se majorează de la un an la altul.

Faţă de 2005,în 2006 creşterea este redată prin modificarea relativă de 0,20%, în

2007 prin 0,40%,pentru ca în 2008 să atingă 0,60%, adică mai mult cu 53,89 mii locuri

zile.

Previziunea vizând principalii indicatori de caracterizare a bazei tehnico- materiale,

este completată de cea a circulaţiei turistice.

85


Numărul turiştilor şi numărul înnoptărilor, ca indicatori de bază în reflectarea

circulaţiei turistice, în perioada 2000-2005 au cunoscut o evoluţie oscilatorie, cu maxime

(în 2000 înnoptările şi 2001 numărul turiştilor) şi minime( în 2002 înnoptările şi în 2005

numărul turiştilor), nesemnificative, care au dat o tentă mai mult liniară decât parabolică

acestora.

În ceea ce priveşte previziunea numărului turiştilor, ca urmare a aplicării metodelor

de ajustare prin trendul liniar şi parabolic, s-au obţinut următoarele rezultate:

Tabelul nr.4.3 Algoritm de calcul privind extrapolarea prin trendul liniar şi

parabolic a numărului turiştilor din staţiunile montane, în perioada

2006-2008

Anii Valoare timp Valori extrapolare prin trendul liniar şi parabolic

769,67+ 31,14 =734,14+31,14 +30,45

2006 2 831,95 918,22

2007 2,5 847,52 1002,3025

2008 3 863,09 1101,61

Valorile coeficientului de variaţie de 3,95% pentru trendul liniar şi 2,81% pentru

cel parabolic sunt destul de apropiate,tenta lor impunând urmatoarele rezultate:

la trendul liniar, valorile obţinute pentru anii 2006,2007 şi 2008 reflectă creşteri de

1,90%, 3,81% respectiv 5,72%.

extrapolarea parabolică a condus la obţinerea următoarelor valori, în creştere,

pentru anul 2006 - 8,10%, pentru 2007 - 18%, iar pentru 2008 - 29,69%.

Previziunea numărului turiştilor sosiţi în staţiunile montane poate fi realizată şi prin

aplicarea metodei sporului mediu:

86


Tabelul nr.4.4 Algoritm de calcul privind ajustarea numărului turiştilor

staţiunilor montane în perioada 2000-2005 şi extrapolarea pentru

2006 , 2007, 2008

Anii Nr. turişti(mii)

756+14,4

2000 756 0 756,0 0,00

2001 750 1 770,4 416,16

2002 700 2 784,8 7191,04

2003 748 3 799,2 2621,44

2004 836 4 813,6 501,76

2005 828 5 828 0

TOTAL 4618 4752 10730,4

2006 6 842,4

2007 7 856,8

2008 8 871,2

Funcţia de ajustare a sporului mediu este:

Cum =756

14,4 mii turişti

funcţia de ajustare devine: 756+14,4

769,66

Pentru a verifica dacă metoda sporului mediu ajustează bine numărul turiştilor, vom

determina coeficientul de variaţie folosind relaţia:

5,49% > 5%

Valoarea coeficientului de variaţie nu înregistrează o valoare care să tindă către 0,

prin urmare, rezultatul obţinut(5,49%) duce la concluzia că aplicarea metodei sporului

87


mediu nu este cea mai potrivită pentru analizarea evoluţiei numărului turiştilor în staţiunile

montane.

Extrapolarea numărului turiştilor realizată pe baza acestei metode duce la obţinerea

unor valori în creştere de 1,74 în 2006, de 3,48% în 2007 şi de 5,22% în 2008, care totuşi

nu reflectă foarte bine realitatea în comparaţie cu cea corespunzătoare trendului parabolic

ce reprezintă o situaţie viitoare.

Previziunea înnoptărilor din staţiunile montane poate fi realizată şi prin aplicarea

metodei sporului mediu:

Tabelul nr.4.5 Algoritm de calcul privind ajustarea numărului turiştilor

staţiunilor montane în perioada 2000-2005 şi extrapolarea pentru

2006 , 2007, 2008

Anii Nr. înnoptărilor

(mii) 2138-25,4

2000 2138 0 2138 0,00

2001 2014 1 2112,6 9721,96

2002 1809 2 2087,2 77395,242003 1876 3 2061,8 34521,64

2004 2060 4 2036,4 556,96

2005 2012 5 2011 1

TOTAL 11909 12447 122196,8

2006 6 1985,6

2007 7 1960,2

2008 8 1934,8

Aplicând funcţia de ajustare după metoda sporului mediu, obţinem:

-25,4

1984,83

88


Pentru a verifica dacă metoda sporului mediu ajustează bine numărul înnoptărilor,

vom determina coeficientul de variaţie folosind relaţia:

7,19% > 5%

Valoarea acestuia fiind mai mare de 5%, rezultă că metoda trendului liniar nu este

cea mai potrivită pentru a reda situaţia reală.

Deci, nici extrapolarea pentru următorii ani nu va fi cea care să reflecte o tendinţă

viitoare reală,valorile în descreştere, în comparaţie cu anul 2005, de -1,26 în 2006, de -2,52

în 2007, de -3,79% în 2008.

Previziunea numărului înnoptărilor realizată ca urmare a aplicării metodei trendului

liniar, este o continuare a situaţiei prezentate în analiza evoluţiei acestui indicator, prin

urmare tenta de scădere este evidentă:

Tabelul nr.4.6 Algoritm de calcul privind extrapolarea prin trendul liniar a

numărului înnoptărilor din staţiunile montane în perioada

2006,2007,2008


=a+b =1984,83 - 15,64

2006 2 1953,55

2007 2,5 1944,9

2008 3 1937,91

Faţă de valoarea de 1961,37 înnoptări obţinută prin ajustare la nivelul anului 2005,

în următorii ani se vor înregistra scăderi:de 0,99 ori cu un ritm de -0,39 în 2006, de 0,99 ori

cu o scădere relativă de - 0,83 în 2007,pentru ca la nivelul anului 2008 să se ajungă la o

micşorare de 0,98 ori, cu modificarea relativă de -1,19%.

Dacă s-ar fi aplicat metoda trendului parabolic, atunci ar fi fost evidentă tendinţa

reală de creştere, care se desprinde şi din graficul realizat pe baza datelor iniţiale, şi care

s-ar menţine în condiţiile de cazare care ar atrage turiştii şi ar determina o creştere a

numărului înnoptărilor.

89


Pe baza structurii numărului înnoptărilor din staţiunile montane, pe cele două

categorii de turişti(români şi străini) se poate aplica o altă metodă de previziune,metoda

lanţurilor lui Markov.

Aplicarea metodei lanţurilor lui Markov implică 4 etape, după cum urmează:

Tabelul nr.4.7 Numărul înnoptărilor şi structura acestora pe categorii de

turişti(români şi străini) în perioada 2003-2005

Categorii

de turişti

Număr înnoptări Structura înnoptărilor

2003 2004 2005 2003 2004 2005

Români 1659 1790 1749 88,43 86,89 86,93

Străini 217 270 263 11,57 13,11 13,07

Total 1876 2060 2012 100 100 100


Etapa 1. Calcularea matricelor de tranziţie.

Tabelul nr.4.8 Matricea de tranziţie nr. 1

Români Străini 2003

Români 86,89 1,54 88,43 1,54

Străini 0 11,57 11,57 0

2004 86,89 13,11 100

0 1,54

Rezultatele obţinute indică faptul că în 2004 faţă de 2003 ponderea turiştilor străini

a crescut cu 1,54% în detrimentul ponderii turiştilor români, unde s-a înregistrat o scădere

de 1,54%.

Tabelul nr.4.9 Matricea de tranziţie nr. 2

Români Străini 2004

Români 86,89 0 86,89 0

Străini 0,04 13,07 13,11 0

2005 86,93 13,07 100

0,04 0,04

90


În 2005 faţă de 2004 se constată două creşteri ale ponderii, cresc cu 0,04% şi

turiştii străini şi cei români.

Etapa 2: Calcularea matricei totale de tranziţie prin însumarea celor 2 matrice de

tranziţie calculate anterior.

Tabelul nr.4.10 Matricea totală de tranziţie

Români Străini Total

Români 173,78 1,54 175,32 1,54

Străini 0,04 24,64 24,68

Total 173,82 26,18 200

0,04 1,58

Etapa 3:Calcularea matricei probabilităţilor de tranziţie prin împărţirea fiecărui

element al matricei totale de tranziţie la totalul de pe linie.

Tabelul nr.4.11 Matricea probabilităţilor de tranziţie

Români Străini Total

Români 0,9912 0,0088 1

Străini 0,0016 0,9984 1

Calcularea structurilor previzionale, prin înmulţirea transpusei matricei

probabilităţilor de tranziţie, cu vectorul structurii din anul 2005.

* =

Prin urmare, structura previzionată a anului 2006 este următoarea:

Tabelul nr.4.12 Structura înnoptărilor în anul previzionat 2006

Anul 2006

(previzionat) -%-

Români 86,19

Străini 13,81

Total 100

91


Se observă astfel tendinţa de scădere a ponderii turiştilor români cu 0,74% faţă de

2005 şi de creştere a ponderii turiştilor străini cu aceeaşi valoare.

4.2 Analiză SWOT în zona de derulare a turismului montan

Stabilirea strategiilor aplicate turismului montan din România, atât la nivel

macroeconomic, cât şi la nivel microeconomic, trebuie să pornească de la o bună

cunoaştere a potenţialului turistic montan, a gradului actual de valorificare, precum şi a

conjuncturii economice, sociale şi politice care influenţează evoluţia turismului românesc

în general şi a celui montan în particular.

Pentru a crea un echilibru între obiective, resurse, aptitudini şi posibilităţi trebuie să

existe o activitate planificată strategic atât la nivelul staţiunii, a fiecarei unităţi de prestări

servicii turistice cât şi în cadrul acestora.

În acest scop este necesară. în primul rând definirea misiunii unităţilor existente în

staţiune precum şi a resurselor materiale şi umane ce sunt necesare desfăşurării activităţii şi

atingerii scopurilor propuse, precum şi identificarea a noi posibilităţi de desfăşurare a

activităţilor curente, de modernizare şi diversificare a serviciilor oferite.

Analizarea punctelor tari şi a punctelor slabe ajută la stabilirea locului pe care

unităţile turistice îl ocupă pe piaţa şi care sunt ocaziile în care trebuie să investească

resurse umane şi materiale.

PUNCTE FORTE

1. Potenţialul turistic

a.. Relief variat ce creează peisaje pitoreşti.Prezenţa lanţului muntos al Carpaţilor, a

Subcarpaţilor, a dealurilor şi podişurilor, precum şi a câmpiilor, a luncilor şi a văilor

formate de numeroase ape ce străbat ţara oferă multitudinea de obiective turistice naturale

precum şi peisaje montane de excepţie, stânci izolate de munte, peşteri, chei, defilee,

cascade.Varietatea imaginilor realizate de îmbinarea armonioasă a zonelor montane cele

deluroase şi a ariilor depresionare oferă pitorescul ţinuturilor.

92


b. Clima de tip temperat continentală . Poziţia geografică şi complexitatea formelor

de relief oferă climat favorabil dezvoltării turismului montan prin condiţiile ce le oferă tot

timpul anului.

c. Reţeaua hidrografică densă, bogată în ape de suprafaţă şi resurse hidrominerale,

importantă atât din punctul de vedere al valorificării cât şi a peisajelor pe care le generează.

Romania este strabatută de o vastă reţea hidrografică, alcatuită din râuri, fluvii,

lacuri.Acest lucru interesează din punct de vedere turistic prin pitorescul văilor râurilor,

prin varietatea lacurilor şi importanţa terapeutică a izvoarelor minerale.

d. Vegetaţia şi fauna caracterizate prin marea bogaţie a speciilor floristice şi

faunistice în toate masivele montane. Bogat potenţial cinegetic şi piscicol ce influenţează

dezvoltarea formelor de turism de vânătoare şi pescuit.

e. Existenţa a numeroase obiective turistice de natură antropică, atât în staţiuni cât

şi în împrejurimile lor. Imens tezaur cultural -istoric şi de tradiţie etno-folclorică.

Potenţialul turistic antropic este compus din numeroase obiective turistice de mare interes:

muzee, monumente istorice, construcţii deosebite din punct de vedere arhitectural, precum

şi obiective turistice de natură religioasă: biserici, mânăstiri, etc.

f. Varietatea folclorului şi a tradiţiilor moştenite bine păstrate în zonele montane.

Multitudinea tradiţiilor şi obiceiurilor străvechi, la care se adaugă talentul meşterilor

populari în prelucrarea lemnului, olărit, arta ţesăturilor au ca efect interesul crescut al

turiştilor pentru valorile tradiţiei populare, pentru cunoşterea datinilor şi obiceiurilor, multe

dintre ele etalate cu prilejul numeroaselor festivaluri şi manifestări populare, târguri şi

expoziţii, sărbători;

g. Istoria şi continuitatea locuirii poporului român au generat un patrimoniu

vast,urme ale trecutului bogat în evenimente fiind prezente în toate localităţile româneşti;

h. Nivelul ridicat de conservare a zonelor montane;

i. Creşterea suprafeţei de arii protejate din zonele montane;

j. Nivelul redus de poluare în aer, apă şi sol;

2. Accesibilitate

a. Acces relativ facil în majoritatea staţiunilor turistice de interes naţional şi în

masivele montane importante.

3. Echipamente turistice

93


a. Baza tehnico-materială de cazare. Posibilitatea de staţionare a turiştilor în diferite

localităţi în funcţie de formele de turism practicate şi de preferinţele turiştilor pentru

anumite tipuri de structuri de primire (hoteluri, moteluri, cabane, vile, pensiuni,

campinguri, popasuri turistice, unităţi tip casuţă precum şi în cadrul taberelor).

b. Amplasarea de echipamente turistice în punctele de interes turistic. Turiştii aflaţi

în circuit pot înnopta în unităţi de cazare turistică aflate în apropierea obiectivelor turistice

pentru care manifestă interes.

c. Distribuţia unităţilor de alimentaţie publică pe tot cuprinsul localităţilor intr-o

gamă relativ diversă de unităţi de profil. Posibilitatea servirii mesei atât de către turişti cât

şi de populaţia rezidentă, în funcţie de preferinţele pentru unităţile de alimentaţie cu meniu

clasic sau specializate pe diverse bucătării,sau chiar de tip fast-food

4. Circulaţia turistică

a. Numărul turiştilor destul de însemnat, reprezentând aproape un sfert din totalul

circulaţiei turistice din România prezintă interes pentru sporturile montane şi specificul

staţiunilor turistice. Sosirile de turişti determină efecte economice pozitive asupra

activităţii firmelor din zonă.

5. Baza tehnico-materiala destinată agrementului

a. Unul din principalele moduri de petrecere a timpului liber este reprezentat de

baza tehnico-materială de agrement. Cererea turistică pentru activitatea de recreere şi

destindere sau pentru practicarea diverselor sporturi şi activităţi a determinat

implementarea de amenajări cum sunt bazele de agrement pentru practicarea sporturilor de

vară şi iarnă, parcuri etc. Acestea completează serviciile de cazare şi alimentaţie, dând

posibilitatea turiştilor de a petrece timpul lor intr-un mod agreabil, fapt ce determină

creşterea atractivităţii zonei.

PUNCTE SLABE

1. Slaba calitate a infrastructurii generale şi a căilor de acces la staţiuni

a. Deteriorarea multor căi mai ales a drumurilor secundare ceea ce crează unele

stări de nemulţumire ale turiştilor în legatură cu transporturile, neîncrederea în ceea ce

94


priveşte siguranţa călătoriei şi accesibilitatea în zonele de interes, ajungând până la

renunţarea la atingerea obiectivelor turistice.

b. Starea tehnică a infrastructurii căii ferate a înregistrat în ultimii ani o degradare

continuă ceea ce a condus la o orientare accentuată spre transportul rutier în defavoarea

celui feroviar, deşi gradul de poluare generat de utilizarea celui din urmă este de 10 ori mai

mic, iar siguranţa călătoriei este de 2900 ori mai bună decât cea a transportului rutier.

2. Pregătirea personalului

a. Angajarea de personal fără pregătire sau studii de specialitate, precum şi lipsa de

interes a managerilor în atragerea, antrenarea, formarea şi motivarea personalului conduc

la formarea unei imagini nefavorabile în rândul turiştilor.

3. Echipamente turistice

a. Raportul preţ-calitate este necorespunzător în ceea ce priveşte oferta de

servicii,tarifele fiind mari în comparaţie cu serviciile oferite, creându-se imaginea unei

destinaţii scumpe în raport cu calitatea serviciilor primite;

b. Absenţa din peisajul structurilor de cazare a mai multor tipuri de unităţi de 5 *

( agreate de anumite segmente de turişti). Cererea potenţială este distribuită spre alte tipuri

de structuri, cu consecinţe nefavorabile asupra activităţii turistice, datorită creării unei stări

de insatisfacţie şi nemulţumire a turiştilor;

c.Servicii de cazare şi alimentaţie de o calitate necorespunzătoare standardelor în

domeniu;

d. Necorelarea dezvoltării domeniului schiabil cu infrastructura generala;

e. Neamenajarea în totalitate a traseelor turistice montane din masivele circulate

(marcaje, elemente de siguranţă pentru turişti);

f. Lipsa structurilor primire turistică cu funcţiuni de cazare specifice zonelor

montane ( cabane, refugii, etc.);

g. Existenta a numeroase echipamente turistice aflate în stadiu avansat de uzură

fizică ceea ce conduce la diminuarea interesului pentru întreaga staţiune datorită condiţiilor

precare de cazare, agrement şi alimentaţie;

h. Instalaţii de transport pe cablu învechite, uzate fizic şi moral;

i. Domeniul schiabil modernizat numai parţial;

95


j. Lipsa instalaţiilor mici de transport cu cablu pentru persoane de tip teleschi,

babyschi,în multe staţiuni;

k.Inexistenţa informaţiilor cu privire la starea traseelor turistice montane ( grad de

dificultate, accesibilitatea în funcţie de anotimp, etc.)

4. Poluarea

a.Poluarea poate îmbrăca mai multe forme: poluare cu diferite substanţe nocive,

poluare fonică, deşeurile provenite de la firme care îşi desfăşoară activitatea în zonă şi de

la turişti.Acest lucru are implicaţii negative asupra mediului şi implicit asupra desfăşurării

activităţilor turistice în condiţii optime şi determină evitarea de către turişti a zonelor

afectate.

OPORTUNITĂŢI

a. Creşterea cererii privind ecoturismul/turismul în arii protejate;

b. Creşterea cererii pentru practicarea turismului activ pe pieţele europene;

c. Atenţia internaţionala acordata turismului montan în general şi domeniului

schiabil în principal;

d. Dezvoltarea facilitaţilor de cazare în principal în mediul rural;

c.Creşterea interesului touroperatorilor pentru turismul montan în general;

d. Exploatarea şi valorificarea complexă a resurselor turistice în condiţiile

respectării şi promovării principiilor de dezvoltare durabilă;

e. Strategii de dezvoltare a sistemului rutier, reabilitarea drumurilor naţionale,

construcţii (reconstrucţii) de poduri, construirea de variante ocolitoare a marilor

oraşe,construirea de autostrăzi;

f. Aderarea la un lanţ hotelier voluntar. Aderarea oferă o serie de avantaje-campanii

promoţionale, editarea de ghiduri incluzând toate hotelurile aderente, birou de rezervări

informatizat, posibilităţi de finanţare preferenţială;

g. Diversificarea ofertei prin construirea unor parcuri tematice,cu teme bazate pe

specificul local,folclor,obiceiuri pentru satisfacerea nevoilor şi dorinţelor de divertisment a

cât mai multor segmente de turişti;

96


h. Restaurarea clădirilor reprezentative,a monumentelor de arhitectură,ce se bucură

de un renume istoric,în scopul redării lor circuitului turistic şi crearea unui ambient

specific;

i. Asigurarea de spaţii speciale de cazare cu dotările necesare pentru animalele de

casă ce însoţesc turiştii în staţiune;

j. Deschiderea de reprezentanţe turistice în străinătate pentru promovare, pentru a

intra în contact direct cu turiştii interesaţi de produsele turistice oferite;

k. Stabilirea de parteneriate cu organizaţii şi agenţii din străinătate în scopul

promovării staţiunilor montane româneşti;

l. Organizarea unor cursuri de specializare şi policalificare profesională a

angajaţilor din turism; stimularea lor prin participarea la concursuri profesionale pe

meserii; folosirea facilităţilor oferite de învăţământul la distanţă;

m. Promovarea ideii de destinaţie sigură, stabilitate politică, procent redus de

criminalitate, fără atentate.

AMENINŢĂRI

a. Domeniul schiabil mult mai dezvoltat în majoritatea ţărilor europene;

b. Calitatea şi diversificarea serviciilor turistice de profil pe plan extern;

c. Lipsa avioanelor charter şi a avioanelor de linie de pe principalele pieţe europene

importante pentru dezvoltarea turismului montan;

d. Reducerea veniturilor populaţiei în general în paralel cu creşterea preţurilor la

facilităţile pentru practicarea schiului;

e. Lipsa materialelor de promovare pentru zonele montane sau calitatea slabă a

informaţiei în majoritatea cazurilor;

f. Stagnarea cererii europene pentru schiul de iarnă (ex. numai 10% din francezi

merg la schi o dată pe an), cât şi tendinţa pentru experienţe “uşoare”, cu mai multe

activităţi de iarnă în afara schiului;

g. Costurile relativ ridicate ale unor astfel de produse care limitează accesul la

publicul larg;

h. Nivelul ridicat de investiţii necesar pentru dezvoltarea staţiunilor de schi, fie el

public sau privat (câteva comunităţi locale trebuie să-şi schimbe investitorii după câţiva ani

în care staţiunea s-a confruntat cu dificultăţi), ceea ce ar putea conduce la pierderea

unor oportunităţi mai favorabile (schi fond, mersul pe tălpici de zăpadă, activităţi de

97


vară);

i. Nevoia de contractori străini (companii de teleschiuri) pentru dezvoltarea

staţiunilor de schi, care ar putea limita beneficiile locale ale programului Superski în

Carpaţi;

j. Timpul de viata al produselor de schi, care necesita investiţii continue pentru

menţinerea teleschiurilor, pentru îmbunătăţirea dificultăţii pantelor sau calităţii

covorului de zăpada (zăpada produsa artificial) când se îmbunătăţeşte nivelul de

schiere (staţiunile se uzează moral foarte rapid);

4.3 Strategiile de promovare a produsului turistic din zona montană şi propuneri de dezvoltare a acestuia

Pe plan naţional dispunem de resurse, atracţii deosebit de valoroase, care necesită

studierea şi valorificarea corespunzatoare, pentru a transforma România dintr-o ţară cu

potenţial turistic bogat si variat într-o ţară cu turism dezvoltat, modern şi competitiv.

Oferta turistică este mai solicitată atunci când serviciile turistice sunt realizate la

parametrii calitativi superiori - conţinut, promptitudine, grad ridicat de satisfacere al

clienţilor, etc., fapt confrmat de experienţa naţională şi internaţională.

În viziunea marketingului produsul nu este un scop în sine ci un mijloc prin care

cumpărătorul îşi soluţionează nevoile resimţite sau obţine anumite satisfacţii.

Comparativ cu alte domenii de activitate, turismul a reacţionat cu o anumită

întarziere la aplicarea metodelor şi tehnicilor de marketing. În prezent însă se constată o

mai mare extindere şi aprofundare în aplicarea acestor tehnici în scopul valorificării

resurselor şi eficientizării întregii sale activităţi.

Planificările strategice ce pot fi adoptate la nivelul companiilor prestatoare de

servicii montane trebuie să urmarească "principalele forţe ale macromediului (demografic,

economic, tehnologic, politic, instituţional, social, cultural) şi componentele micromediului

(c1ienţii, concurenţii, canalele de distribuţie, furnizorii) care vor influenţa capacitatea

acestora de a obţine profituri".

Astfel, pentru a satisface cererea la un nivel înalt trebuie să existe o ofertă

corespunzătoare cantitativ, calitativ, structural şi spaţial modului de manifestare a cererii

turistice, adaptată potenţialului turistic montan, a gradului de valorificare actual precum şi

a conjuncturii economice, sociale şi politice care influenţează evoluţia turismului

98


românesc. Instrumentele de marketing folosite spre a veni în întâmpinarea satisfacerii

cererii sunt:

a) Politica produsului turistic - se poate realiza prin:

- proiectarea, selecţionarea şi introducerea pe piaţă a unui produs turistic care satisface cu

succes nevoile;

- dezvoltarea produselor existente.

b) Politica preţurilor şi tarifelor - rolul tarifelor si preţurilor este de reglare a raportului

dintre cerere şi ofertă, exprimat într-o mare măsură prin diferenţierea lor pe sezoane.

c) Politica de distribuţie si promovare a produsului turistic - de regulă comercializarea

produsului turistic montan se realizează de către prestatori prin două sisteme de desfacere:

direct către client şi indirect printr-un lanţ de intermediari: agenţii de voiaj, tour

operatori,etc.

Nu există o strategie de planificare care să fie potrivită fiecărei companii în parte.

Printre multitudinea de factori care afectează o decizie "corectă" în cazul unei anumite

companii, rata schimbărilor ce au loc în mediul extern a primit o atenţie din ce în ce mai

mare.

O companie de succes aplică strategiile cele mai apropiate de gradul de instabilitate

ce există în mediul în care acţionează.

Aceasta implică analizarea mediului intern al pieţei, scoţând în evidenţă punctele

tari şi punctele slabe ale turismului montan românesc precum şi ale mediului extern,

respectiv stabilirea oportunităţilor şi a factorilor ce limitează dezvoltarea turismului

montan.

O unitate turistică are nevoie de un obiectiv bine stabilit, locul său specific în

mediul înconjurător şi de un scop şi un plan de dezvoltare. Un asemenea sens al misiunii

defineşte strategia unei companii.

Conceperea unei strategii pentru dezvoltare implică luarea unei decizii, în primul

rând, care să direcţioneze ţelurile unităţii turistice, iar în al doilea rând alegerea celei mai

favorabile pentru companie. Dintre strategiile globale cel mai frecvent folosite, fac parte:

- strategia de adaptare caracterizează tendinţa unităţii de a urmări evoluţia cererii şi de a

se adapta la ea - este specifică întreprinderilor mici şi mijlocii.

- strategia de creştere, presupune iniţierea unui program de cercetare - dezvoltare, prin

aplicarea unui marketing ofensiv. Aceasta strategie se poate realiza prin urmatoarele

direcţii: penetrarea pe o piaţă turistică prin amplificarea fluxurilor turistice; dezvoltarea

99


pieţelor turistice prin desfacerea produselor turistice actuale pe noi pieţe; dezvoltarea

produselor turistice prin lansarea de noi produse pe pieţele actuale.

- strategia de supravieţuire se caracterizează prin preocuparea unităţilor pentru realizarea

unei prestaţii turistice corespunzătoare, fără să ţină seama de elementele pieţei. Este prin

esenţă o strategie defensivă, care nu poate contribui la reuşita activităţii unei unităţi

turistice.

- strategia legată de cota de piaţă - în funcţie de poziţia pe care o ocupă la un moment dat

pe o piaţă, opţiunile strategice sunt: de lider al pieţei, de challanger, de urmăritor şi de

jucăuş de nişă.

- strategia de produs / piaţă are în vedere modul cum îşi abordează organizaţia

consumatorii şi oferta: de penetrare a pieţei, de extindere a pieţei, de dezvoltare a

produsului, de diversificare a ofertei.

- strategii bazate pe concurenţă - strategii ce au rol de a crea un avantaj competitiv care

îl va face pe consumator să prefere compania în locul rivalilor.

Pentru a promova turismul montan românesc sunt necesare adoptarea unor măsuri

ce să acţioneze atât în interiorul firmelor prestatoare de servicii turistice montane cât şi

asupra potenţialilor clienţi.

Promovarea reprezintă o componentă de bază a sistemului de comunicatie al firmei

cu mediul, ea având rol principal de informare a potenţialilor consumatori de produsele

turistice, de a-i determina să cumpere precum şi de a le reaminti de existenţa şi calităţile

produsului turistic respectiv, făcând practic legatura între activităţile acesteia, reflectate în

produs, preţ si distribuţie şi clienţii săi efectivi sau potenţiali.

Activităţile promoţionale se pot derula sub forma publicităţii, promovării

vânzărilor, relaţiilor publice, utilizării mărcilor, manifestărilor promoţionale si forţelor de

vânzare, combinarea lor eficientă formând "mixul de marketing".

Propuneri de dezvoltare a turismului montan

Pentru amenajarea la standarde turistice europene a staţiunilor montane şi

diversitatea ofertei pentru practicarea sporturilor de iarnă se pot pune în practică

urmatoarele acţiuni strategice:

1. Modernizarea şi dezvoltarea staţiunilor intrate în circuitul turistic internaţional;

100


2. Valorificarea integrală a potenţialului turistic montan al staţiunilor intrate în circuitul

turistic prin amenajarea complexă a domeniului de schi şi asigurarea corespunzătoare a

acestora cu mijloace de transport pe cablu şi instalaţii de zăpadă artificială.

Unul dintre obiectivele principale ale strategiei Ministerului Turismului îl

constituie revitalizarea turismului montan în România. Dacă în anul 2001 au fost evidente

acţiunile de revitalizare a litoralului, s-a avut în vedere de la bun început şi turismul

montan,prin lansarea programului naţional de dezvoltare turistică "SUPER SCHI

CARPAŢI".

Deoarece, atât programul cât şi oferta de turism montan pentru sporturi de iarnă se

vor dezvolta în etape succesive, în anul 2001 s-a susţinut financiar,parţial, instalaţiile de

zăpadă artificială ale pârtiilor de la Azuga şi Predeal.

Pentru informaţiile necesare etapei de diagnoză a domeniului s-au efectuat

numeroase studii şi analize, inclusiv cele ale corpului de control al ministrului

turismului,concluziile fiind:

- peste 95% din numărul instalaţiilor pe cablu au o vechime de peste 10 ani;

- dintre acestea 25,7% au peste 30 de ani, 34,8% au între 20 şi 30 ani, 34% între 10 şi 20 de

ani;

- numai 4,7% au o vechime sub 10 ani;

Practic, toate instalaţiile pe cablu sunt uzate fizic şi moral,comparativ cu tipurile de

instalaţii folosite pe plan mondial.

Pe de altă parte, nici introducerea în ţară de instalaţii second-hand şi montarea lor

pe pârtiile de schi din România nu este o soluţie eficientă din cauza costurilor de întreţinere

foarte ridicate.

Reuşita acestei iniţiative a necesitat transformarea acesteia în program naţional de

dezvoltare turistică şi propunerea de legiferare prin act normativ. Este necesar ca alături de

Ministerul Turismului prevederile proiectului de act normativ în curs de avizare să devină

şi să aibă statutul de obiective prioritare şi pentru celelalte ministere implicate, pentru

autorităţile administraţiei publice locale şi pentru partenerii privaţi.

Principalele direcţii ale programului sunt:

- stabilirea zonelor şi suprafeţelor care vor fi incluse în domeniul de schi;

- dezvoltarea durabilă a domeniilor de schi - în prima zonă Valea Prahovei cu localităţile

Sinaia, Buşteni, Azuga, zona Predeal-Râşnov, staţiunea Poiana Braşov, zona Leaota şi

Padina-Peştera(Valea Ialomiţei), zona Valea Doftanei şi zona Valea Superioară a

Teleajenului staţiunea Cheia;

101


- asigurarea corelaţiei optime între dimensiunea domeniului de schi, dotarea cu instalaţii de

transport pe cablu pentru persoane şi instalaţii de zăpadă artificială;

- amenajarea, dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii generale:căi de acces, alimentări

cu apă, gaze,energie electrică, canalizări, parcări, regularizări de cursuri de

ape,canalizare,etc.

Factorul principal în dinamizarea turismului montan îl reprezintă instalaţiile de

transport pe cablu. În acest context, este necesară şi posibilă crearea parteneriatului Stat -

Administraţie Publică Locală- Firme private în realizarea investiţiilor pentru instalaţiile de

transport pe cablu, în condiţiile în care minimul de investiţie este de circa 1,5 milioane

USD iar recuperarea investiţiei se face pe o durată lungă de timp.

În cadrul acestui Program, importantă este şi colaborarea cu Ministerul Tineretului

şi Sportului pentru realizarea omologărilor necesare în vederea introducerii pârtiilor de

toate tipurile(schi alpin, biatlon, bob şi sanie,etc.), şi implicit a staţiunilor turistice

montane, în marile circuite şi competiţii sportive internaţionale.

3. Modernizarea, dezvoltarea şi diversificarea agrementului cu accent pe

agrementul "apres ski".

4. Iniţierea unui program complex de modernizare şi dezvoltare a reţelei de cabane

şi refugii montane.

5. Permanentizarea Programului "Revelion în România".

Statisticile ultimilor ani indică faptul că oferta turistică de categorie 4 stele nu mai

este atât de profitabilă; turiştii care până acum apelau la serviciile hotelurilor cu grad sporit

de confort având propriile case de vacanţă.

În consecinţă, este necesar ca oferta să se adreseze celor cu salarii medii, care îşi

pot permite să petreacă sejururi în unităţi hoteliere de 2 stele cu grad ridicat de confort.

Măsuri pe termen mediu şi scurt

1. Modernizarea şi dezvoltarea staţiunilor montane Poiana Braşov şi Sinaia prin:

- modernizarea structurilor de primire turistică existente;

- construirea de noi elemente de infrastructura şi capacităţii de primire turistică;

- extinderea amenajării domeniilor de schi şi dotarea pârtiilor cu mijloace de transport pe

cablu moderne, de mare capacitate, dimensionate la capacitatea de primire a staţiunilor şi a

pârtiilor;

102


- diversificarea mijloacelor de agrement hivernal (prin oferte specifice "apres schi") şi a

ofertei de agrement estival;

2. Amenajarea integrată a domeniului de schi Predeal - Azuga şi dotarea cu

instalaţii de transport pe cablu şi de producere a zăpezii artificiale.

3.Amenajarea integrată a domeniului de schi din staţiunile Vatra Dornei şi Borşa şi

dotarea cu instalaţii de transport pe cablu moderne corelate cu capacitatea domeniului de

schi şi a staţiunilor;

4. Amenajarea integrată a domeniului de schi situat în arealul staţiunilor Sinaia-

Buşteni, al Văii Ialomiţa(Munţii Bucegi), respectiv, arealul Leaota-Padina-Peştera, al Văii

Doftanei şi Văii Superioare a Teleajenului(staţiunea Cheia).

5. Extinderea valorificării potenţialului turistic montan prin iniţierea construirii de

noi obiective turistice, cu dublă funcţionalitate(sporturi de iarnă şi odihnă-recreere), cu

ofertă competitivă pe piaţa turistică, în Munţii Apuseni (Arieşeni,Stâna de Vale, Băişoara,

Fântânele),Munţii Rodnei (Puzdrele), Munţii Parâng(Valea Jiului - Petroşani), Munţii

Hăşmaş( Lacul Roşu, Harghita-Băi) ş.a.

6. Reabilitarea reţelei de cabane turistice montane prin:

- modernizarea şi dezvoltarea reţelei de cabane şi refugii montane,dotate şi echipate

corespunzător(instalaţii şi echipamente ecologice, staţii de localizare,etc) cu precădere în

staţiunile montane deficitare şi pentru cele amplasate pe traseele de creastă;

- întreţinerea, modernizarea şi amenajarea de trasee montane şi integrarea în sistemul

european.

Extinderea ofertei pentru practicarea sporturilor de iarnă şi modernizarea

principalelor staţiuni turistice montane, de interes internaţional (Sinaia, Predeal, Poiana

Braşov), vor crea premisele creşterii cererii turistice pentru turismul montan.

În prezent aportul turismului românesc în economia naţională este relativ

nesemnificativ în raport cu realizările altor ţări concurente,inclusiv din Europa Centrală şi

de Est.

103


CONCLUZII

Pe parcursul lucrării s-a urmărit prezentarea turismul montan românesc din punct

de vedere al locului şi rolului acestuia în cadrul pieţei turistice româneşti,al tendinţelor în

evoluţia capacităţii de cazare în funcţiune şi al dezvoltării staţiunilor montane în contextul

practicării unui turism durabil.

Apărut în zonele cu potenţial natural şi economic bogat, turismul montan a

cunoscut în ultimele decenii o evoluţie spectaculoasă, atât în planul ofertei,cât şi al

cererii,sub influenţa a numeroşi factori. Dintre aceştia,un impact deosebit l-au avut

creşterea veniturilor, dezvoltarea ofertei turistice montane,prin crearea unor situri de

referinţă şi multiplicarea lor în foarte multe ţări ale lumii, dezvoltarea

infrastructurii,difuziunea socială a practicilor turistice montane,etc.

Astfel putem vorbi astăzi despre o "colonalizare a spaţiului montan",destinat

satisfacerii unei varietăţi de nevoi şi desfăşurării unei largi palete de activităţi, cu efecte

pozitive importante în plan economic şi social, dar adeseori negative pentru mediul montan

şi general fragil,ceea ce a dus la conştientizarea necesităţii unei promovări a dezvoltării

durabile în zona montană şi a intensificării măsurilor de protecţie.

Tendinţele actuale de pe piaţa turismului montan relevă o relativă stagnare a pieţei

sporturilor de iarnă şi în acelaşi timp creşterea interesului pentru practicarea unor sporturi

de vară în zonele montane şi pentru petrecerea vacanţelor în mediul rural montan, fiind

preferate acele destinaţii care oferă o bună acesibilitate pentru principalele centre urbane

emiţătoare şi o mare atractivitate turistică corespunzătoare principalelor motivaţii

(contemplarea peisajelor, drumeţie,sporturi de vară, schi, etc.)

Acestor tendinţe, promoterii turismului le-au răspuns prin adoptarea unor strategii

de amenajare şi dezvoltare a zonelor montane care să corecteze greşelile din trecut,

caracterizate printr-un interes mai mare acordat mediului natural dar şi celui uman, prin

abordarea amenajării montane într-o concepţie unitară, în perfectă armonie cu celelalte

activităţi economice(agricultura, silvicultura, prelucrarea lemnului), prin acordarea

colectivităţilor locale a mijloacelor de control al beneficiilor amenajării, prin susţinerea

mai ales a dezvoltării staţiunilor mici şi mijlocii, care aduc avanteje economice mai mari

populaţiei locale şi nu conduc la degradarea mediului, prin evaluarea capacităţii de primire

104


a teritoriului sub aspect fizic, ecologic, social-perceptiv şi psihologic, în vederea unei

dezvoltări durabile a turismului montan, prin promovarea pe o scară mai largă a turismului

social, prin urmărirea creşterii rentabilităţii şi calităţii serviciilor turistice prestate în

staţiunile montane, prin coordonarea permanentă a concepţiilor regionale şi locale cu

concepţia turistică naţională de amenajare şi dezvoltare a zonei montane, etc.

Toate acestea trebuie să îşi găsească utilitatea pentru ţara noastră, în sensul că

România poate adopta o strategie de dezvoltare a turismului montan folosind experienţa

altor ţări, valorificând oportunităţile pieţei internaţionale şi exploatând avantajele sau

punctele forte ale zonei noastre montane. Carpaţii româneşti oferă nenumărate posibilităţi

de valorificare în concordanţă cu noile preferinţe ale clientelei turistice.

Efortul de îmbunătăţire a echipamentelor şi serviciilor turistice trebuie să fie însă

ridicat, pentru a putea satisface aceste preferinţe.

Interesul autorităţilor naţionale pentru dezvoltarea turismului montan şi a

turismului în general va trebui să sporească. Recenta strategie naţională de dezvoltare

economică a României pe termen mediu evidenţiază, printre altele, necesitatea continuării

privatizării, a îmbunătăţirii mediului de afaceri şi a dezvoltării sectorului terţiar, precum şi

situarea între obiectivele prioritare ale economiei naţionale a celui legat de valorificarea

eficientă a potenţialului turistic.

Acest lucru este de natură să ne dea speranţe în ceea ce priveşte implicarea mai

profundă şi cu mai bune rezultate a statului român în dezvoltarea şi promovarea turismului,

ca o ramură strategică, aşa cum este considerat de foarte multe ţări.

Pentru a prezenta evoluţiile înregistrate în turismul montan românesc,este necesară

analiza evoluţiei indicatorilor specifici acestuia:numărul structurilor de primire turistică,

capacitatea de cazare existentă şi în funcţiune, numărul turiştilor şi numărul înnoptărilor în

staţiunile montane.

În urma analizării datelor referitoare la numărul structurilor de primire turistică din

staţiunile montane din România,în perioada 2000-2005 s-a observat o majorare medie a

numărului acestora cu 25,2 unităţi, evidenţiată şi prin creşterea medie de 1,04 ori cu ritmul

de 4%.Ponderea lor faţă de numărul structurilor de primire turistică înregistrată la nivelul

ţării noastre se încadrează la un nivel ridicat, având valori cuprinse între 20 şi 23%.

În întreaga perioadă analizată cea mai mare pondere în totalul unităţilor o deţin

vilele turistice (cu valori oscilând între 26,50% în 2000 şi 16,30% în 2005), urmate de

pensiunile turistice rurale care ating o valoare maximă de 40,47% în 2004 şi minimă

12,25% în 2000; şi cabanele turistice deţin un procent de 12,82% în 2000 dar sunt în

105


continuă scădere şi ajung în anul 2005 la un procent de 8,09%.Hotelurile însă, deşi au o

pondere relativ mică, de 10,55% în 2000, tind să crească, şi ajung în 2005 la o valoare de

11,24%. Cele mai mici ponderi revin hanurilor turistice, acestea plasându-se între 0,14% în

2000 şi 0,12 % în 2005. Alte unităţi de cazare care deţin un procent la fel de mic sunt

satele de vacanţă şi popasurile turistice care oscilează cu valori de până la 1%.

În strânsă corelaţie cu numărul structurilor de primire turistică apare capacitatea de

cazare existentă din staţiunile montane, care, raportată la a României, înregistrează ponderi

cuprinse între 11,53% şi 18,11%.

Comparativ cu structura unităţilor, repartizarea structurală a capacităţii de cazare

existentă este diferită, în sensul că primul loc este deţinut de hoteluri, cu o valoare minimă

de 30,85% în 2000 şi una maximă de 34,53% în 2004,urmate de taberele pentru copii, a

căror valoare este în continuă scădere, de la o pondere de 30,30% în 2000, ajunge la

20,23% în 2005. Pe locul trei se plasează cabanele turistice variind între 13.96% în 2000 şi

12.49%, în 2005, pentru ca, în final clasamentul să se încheie cu oscilaţiile procentuale

cuprinse între 0,08% şi 10.32% corespunzătoare pensiunilor turistice rurale, casuţelor,

motelurilor, hanurilor turistice, etc.Schimbarea de locuri este justificată de capacitatea de

cazare numeric superioară a hotelurilor comparativ cu celelalte tipuri de unităţi.

Analiza trendului liniar sugerează că, în perioada 2000 - 2005 numărul mediu de

locuri de cazare a fost de 36200,5 locuri, cu o creştere medie anuală de 22417,5 locuri.

În dinamică se înregistrează o creştere medie cu 3115 locuri pe an, având dinamica

de 1,10 ori cu un ritm mediu de creştere de 10% în condiţiile stabilirii unei capacităţi medii

de cazare existente de 34773 locuri.

Principalii indicatori ce conturează imaginea vizând baza tehnico-materială a

staţiunilor montane( număr unităţi şi capacitatea de cazare existentă) au înregistrat creşteri

în perioada 2000-2005, în anul 2005 observându-se cea mai pronunţată creştere.

Ţările ce privesc turismul ca un element important al strategiei de dezvoltare,

trebuie să acorde o mai mare atenţie motivaţiilor practicării turismului montan, factorilor

ce le generează şi cauzelor obiective sau subiective ce influenţează deplasările turiştilor în

staţiunile montane. Cunoaşterea factorilor ce determină şi favorizează turismul montan sau

care,dimpotrivă, prezintă efecte de frânare relativă asupra acestuia,devine necesară cu atât

mai mult în economia de piaţă, în cercetarea de marketing, în planificarea dezvoltării

zonale sau naţionale de profil, în promovarea activităţilor turistice etc. cu cât se doreşte o

relansare a turismului montan românesc la standarde internaţionale.

106


Printre factorii ce influenţează dezvoltarea turismului montan şi implicit circulaţia

turistică din staţiuni, se situează:nevoia de recreere, odihnă,timpul liber, practicarea unor

sporturi de iarnă, olimpiade sportive, organizarea de conferinţe şi simpozioane, festivaluri

naţionale de artă tradiţională, activităţi sportive,etc.

Numărul turiştilor cazaţi în staţiunile montane prezintă ponderi ce oscilează între

14,26% şi 15,38% din numărul total al turiştilor la nivelul României. Pentru a evidenţia

mutaţiile suferite de acest indicator în perioada 2000-2005, a fost studiată evoluţia lui

pornind de la o clasificare pe cele două categorii:români şi străini şi continuând cu

studierea datelor vizând cazarea lor în diferite tipuri de unitaţi turistice şi pe categorii de

confort.

Analizând datele referitoare la numărul turiştilor în staţiunile montane în periaoda

2000-2005 se constată o pondere redusă a turiştilor străini comparativ cu a celor români,

fapt datorat în principal lipsei contractelor ferme cu agenţiile din străinătate, cât şi lipsei

de promovare a marii majorităţi a staţiunilor montane pe plan internaţional. Dacă la acestea

se mai adaugă şi calitatea bazei tehnico-materiale, aflate sub standardele de calitate

întâlnite la nivel mondial pentru practicarea cu succes a turismului montan internaţional,

procentul poate fi justificat.

Cum era de aşteptat în urma analizării datelor referitoare la capacitatea de cazare

existentă, mutaţiile structurale studiate pe baza datelor vizând sosirea turiştilor şi cazarea

lor în unităţi turistice, plasează hotelurile în topul preferinţelor acestora, cu ponderi ce

variază între 56,21% şi 61,71%, urmate, la mare distanţă, de cabanele turistice, a căror

scădere procentuală este destul de mare, de la procentul de 12,18% în 2000 ajungând în

2005 să-i revină doar 6,27%.Cu valori apropiate de cabanele turistice se află şi vilele

turistice, a căror pondere variază de la 10,45% în 2000 la 7,60% în 2005. Pe locul patru se

situează taberele pentru copii a căror pondere este în continuă scădere, de la 9,66% în 2000

scade la 4,83% în 2005. Pensiunile turistice urbane şi rurale sunt în continuă

creştere,acestora aparţinâdu-le ponderi de la 2,25% - 0,54% în 2000,pâna la 6,75% - 7,24%

în 2005. Motelurilor şi campingurilor le revin între 2,38% respectiv 1,05% în 2000 şi

4,70% - 0,24% în 2005,pentru ca pe ultimele locuri să se situeze bungalourile,satele de

vacanţă,popasurile turistice,casuţele şi spaţiile de cazare pe nave cărora le corespund

procente variind între 0,13% şi 0,39 %.

Din punct de vedere al preferinţelor manifestate în rândul turiştilor, cu privire la

categoria de confort, în unităţile de cazare turistică existente în staţiunile montane, se

remarcă orientarea lor spre structurile de primire turistică de 2 stele şi 3 stele.

107


Unităţile de 2 stele au cazat aproape jumate din numărul turiştilor sosiţi în staţiunile

montane,ponderile înregistrând uşoare fluctuaţii, cuprinse între 37,56% şi 44,52%.Dacă în

anul 2000 unităţile de două stele deţineau 43% din total,pană în 2005 ponderea lor a

scăzut, ajungând la 38%.

Unităţile neclasificate şi cele de 1 stea sunt în continuă scădere,de la an la an,astfel

încat dacă în 2000 ponderea lor era aprox 20%, pâna în 2005 au înregistrat o scădere de

mai mult de 10%.

Unităţile de 3 şi 4 stele sunt în continuă creştere şi de la o pondere de 16,80% în

2000 pentru unităţile de 3 stele se ajunge la 31,88% în 2005,acestea efectiv se dublează, iar

unităţile de 4 stele se majorează de la 2,77% în 2000, la 15,46% în 2005, aceasta

însemnând că în perioada 2000-2005 unităţile de 4 stele ajung să fie de 6 ori mai multe.

Daca în perioada 2000-2004 unităţile de 5 stele erau inexistente în cadrul staţiunilor

montane,în anul 2005 apare şi o astfel de unitate.

Pe ansamblu se înregistrează o creştere a numărului turiştilor sosiţi în staţiunile

montane de la un minim de 700 turişti înregistraţi în 2002 până la maxim 836 turişti

corespunzător anului 2004, tendinţă evidenţiată şi prin aplicarea metodelor trendului liniar

şi parabolic.

Valorile obţinute în urma calculării coeficienţilor sunt apropiate: 3,95% în cazul

aplicării trendului liniar şi 2,81% a trendului parabolic,ceea ce ne permite să menţionăm că

ambele metode sunt fidele şi de calitate, deci evoluţia numărului turiştilor poate fi privită

atât sub aspectul unei creşteri cu tentă de liniaritate, cât şi sub forma unor oscilaţii mari cu

tendinţă de maxime şi minime de la un an la altul (sub forma unor parabole).

Dinamica numărului turiştilor staţiunilor montane este stabilită prin calcularea

indicatorilor absoluţi, relativi şi medii care conturează tendinţa de creştere a numărului

turiştilor sosiţi în staţiunile montane şi indică o creştere medie cu aproximativ 14 turişti

anual,adică o majorare medie de 1,02 ori cu un ritm mediu de 2% turişti,în condiţiile sosirii

anuale a 765 turişti /an.

Al doilea indicator important utilizat în analiza circulaţiei turistice din staţiunile

montane îl reprezintă numărul înnoptărilor, a cărui pondere în totalul înnoptărilor din

România, variază de la un minim de 10,47% înregistrat în 2002 la valoarea maximă de

12,12% din 2000.

Ca şi în cazul numărului turiştilor, numărul înnoptărilor pentru români este

covârsitor, permiţând obţinerea unor procente ce variază între 86,89% (2004,2005) şi

108


89,42% (2001), în defavoarea înnoptărilor străinilor a căror pondere oscilează de la

maximul de 13,11 în 2004 şi 2005 la minimul de 10,58% înregistrat în 2001.

Structura înnoptărilor privită din punctul de vedere al clasificării pe tipuri de

structuri de primire turistică confirmă locul întâi,deţinut de hoteluri, în preferinţele

turiştilor, cu procente variind între 61% şi 64% în perioada 2000-2005, cu un maxim atins

în 2005 de aprox 64% şi minim de 58% înregistrat în 2001,urmat de taberele pentru şcolari

şi preşcolari, cu valori procentuale în scădere,de la 15,76% în 2000 până la 6,26% în

2005,cu un maxim atins în 2001 de 17,08 şi un minim de 6,26% în 2005.

Din punct de vedere al categoriilor de confort, preferinţele turiştilor se îndreaptă

spre unităţile de 3 stele şi 4 stele. Unităţile de 2 stele înregistrează scăderi de la 41%(2000)

la 39%(2005), la fel şi cele neclasificate şi cele de 1 stea,variază între 8% şi 10%.Unităţile

de 3 şi 4 stele înregistează creşteri variind între 16%(2000) şi 29%(2005), pentru unităţile

de 3 stele, şi unităţile de 4 stele, între 2%(2000) până la 14%(2005).

Evoluţia numărului înnoptărilor este şi ea asemănătoare cu a numărului turiştilor,

numai că punctele de minim şi maxim sunt mult mai profunde, deci tendinţa este mai mult

parabolică decât liniară după cum se constată şi prin aplicarea metodei trendului liniar care

se dovedeşte a nu fi cea mai potrivită metodă confirmată prin valoarea coeficientului de

variaţie (4,7807%).

În urma calculării indicatorilor dinamicii se constată o scădere medie anuală - 25

înnoptări şi procentuală de -1,54%,corespunzătoare unui număr mediu al înnoptărilor de

1967 înnoptări.

Deci putem să menţionăm că circulaţia turistică stabilită prin prisma numărului

turiştilor şi a înnoptărilor a cunoscut o evoluţie oscilatorie în scădere până în anul

2003,urmată apoi de o creştere până în anul 2004, şi ajunge din nou să scadă până în

2005,ceea ce semnifică o decădere a activităţii turistice a staţiunilor montane pentru care

trebuiesc luate măsuri şi găsite noi soluţii spre a le reintroduce în circuitul turistic intern şi

internaţional.

Unul din principalele aspecte îl reprezintă adaptarea bazei tehnico-materiale la

cererea turistică.Pentru a determina eficienţa activităţii turistice montane studierea

capacităţii de cazare în funcţiune devine necesară.

Capacitatea de cazare în funcţiune din staţiunile montane reprezintă mai puţin de

un sfert din cea corespunzătoare structurilor de primire turistică din România.

Studiind repartizarea capacităţii de cazare în funcţiune din staţiunile montane, se

observă că primul loc este deţinut de hoteluri,cu valori oscilante,un minim de 34,96% în

109


2001 şi un maxim de 40,08% în 2003, urmat de taberele pentru copii, care, deşi au

înregistrat o scădere de 11,87% în perioada 2000-2005, de la ponderea de 25,12% în 2000

la 13,25% în 2005, rămân în continuare situate la distanţă apreciabilă faţă de celelalte tipuri

de structuri de cazare. În continuare se situează cabanele turistice,care au înregistrat o

valoare minimă de 12,37% în anul 2002 şi una maximă de 15,20% în 2000, numărul

acestora fiind în scădere. Vilele turistice, înregistrează şi ele scăderi, şi dacă în anul 2000

deţineau o pondere de 9,80%,până în 2005 ajung la valorea de 8,06%. Alte tipuri de

unităţi,dar care înregistrează creşteri, sunt pensiunile turistice urbane şi cele rurale, care, de

la o pondere de apox 2 % ,deţinută în anul 2000, ajung până la apox 10% în anul 2005.

Celelalte tipuri de unităţi abia ating ponderi între 0,06% şi 3,00%.

Deoarece valoarea coeficientului de variaţie corespunzător trendului liniar

înregistrează o valoare mai mica de 5% (3,90%), rezultă că funcţia liniară ajustează destul

de bine capacitatea de cazare în funcţiune.

Tendinţa evoluţiei capacităţii de cazare în funcţiune din staţiunile montane se va

contura după determinarea şi interpretarea indicatorilor dinamici.Astfel, analiza evoluţiei

capacităţii de cazare în funcţiune din staţiunile montane între anii 2000 şi 2005 sugerează

că numărul mediu de locuri de cazare s-a situat la valoarea de 8790,3 mii locuri zile, cu o

creştere medie anuală de 26,2 mii locuri zile.De asemenea se observă o creştere medie a

capacităţii de cazare în funcţiune de 1,0049 ori cu un ritm mediu corespunzător de 0,49%.

Evoluţia capacităţii de cazare în funcţiune din staţiunile montane îşi pune profund

amprenta în ceea ce priveşte derularea activităţii turistice şi implicit a eficienţei acesteia,

fapt ce va fi confirmat printr-o analiză a eficienţei utilizării capacităţii de cazare în

funcţiune studiată pe tipuri de unităţi turistice prin raportarea înnoptărilor la capacitatea de

cazare în funcţiune din fiecare an (2004,2005), pe tipuri de unităţi turistice.

Indicii de utilizare a capacităţii de cazare în funcţiune înregistrează valoarea

maximă de 0,344, respectiv 0,351, pentru hoteluri.Valoarea minimă nu aparţine în ambii

ani aceleiaşi structuri de primire turistică, astfel că, dacă în 2004, ultimul loc a aparţinut

campingurilor, indicele fiind de 0,088, în următorul an, 2005, acesta va fi ocupat de

bungalouri, prin minimul de 0,071. Pe ansamblu se remarcă valori oscilante ale indicilor în

2005,comparativ cu 2004, unele structuri de primire înregistrând creşteri, cum sunt

hotelurile, campingurile, popasurile turistice şi unităţile tip casuţă, iar restul unităţilor

înregistrând scăderi ale indicilor.

110


În ceea ce priveşte dinamica înnoptărilor pe fiecare tip de structură, se poate

observa pe ansamblu, o variaţie a valorilor indicilor,notă discordantă făcând satele de

vacanţă,care au înregistrat o creştere de 2,33 ori cu ritmul de 13,3%.

Dinamica indicilor de utilizare a capacităţii de cazare în funcţiune este

asemănătoare cu a înnoptărilor,doar valorile oscilând.

Pentru a stabili în ce măsură înnoptările sunt influenţate de capacitatea de cazare în

funcţiune, în cadrul staţiunilor montane, vom folosii metode statistice parametrice

(coeficienţii de corelaţie - r) şi neparametrice (coeficienţii Sperman şi Kendall - Cs şi Ck).

Prin calculul coeficientului de corelaţie r putem să afirmăm că, între capacitatea de

cazare în funcţiune şi înnoptări, există o legătură directă şi puternică.

Coeficientul de determinaţie calculat după Spearman (Cs²) ne arată că 18,36% din

variaţia înnoptărilor poate fi pusă pe seama influenţei capacităţii de cazare în funcţiune,

restul de 81,64% reprezentând influenţa altor factori.

Stabilind coeficientul de determinaţie Kendall, rezultatul obţinut ne indică influenţa

scăzută a capacităţii de cazare în funcţiune asupra înnoptărilor, de doar 4%, restul de 96%

reprezentând influenţa altor factori.

Rezultatele obţinute ca urmare a aplicării metodelor statistice neparametrice,

reflectă realitatea ultimilor 6 ani, în care capacitatea de cazare în funcţiune influenţează

puţin înnoptările, între ele existând o corelaţie directă,slabă.

Dezvoltarea turismului se află în strânsă legătură atât cu caracteristicile mediului

înconjurător şi cu dezvoltarea celorlalte ramuri care exploatează aceleaşi resurse cât şi cu

populaţia existentă în acestă zonă.

Pentru a acţiona ca un factor activ în protejarea mediului şi nu ca un factor de

deteriorare, în scopul amenajării turistice a unei zone trebuie realizată o evaluare a tuturor

categoriilor de resurse şi analizarea rolului lor în creşterea economică, precum şi a

posibilităţilor şi a limitelor dezvoltării turistice.

Previzionarea activităţii turismului montan pentru următorii trei ani (2006, 2007,

2008), se poate realiza plecând de la evoluţia urmarită pe cei 6 ani anteriori (2000-2005)

pentru principalii indicatori ai bazei tehnico-materiale (capacitatea de cazare existentă şi

capacitatea de cazare în funcţiune) precum şi ai circulaţiei turistice (număr turişti şi număr

înnoptări), care să evidenţieze tendinţa viitoare a acestora.

Dintre multiplele metode de previziune, metodele sporului mediu, a trendului liniar,

parabolic şi a lanţurilor lui Markov, sunt cele care pot reliefa o tentă a evoluţiei activităţii

turismului în cadrul staţiunilor montane.

111


Previziunea capacităţii de cazare existentă realizată cu ajutorul metodei trendului

liniar, redă creşterea numărului locurilor în perioada 2006-2008.

Astfel, dacă în 2005 valoarea capacităţii de cazare existentă era de 41004,2 locuri,

în 2006 înregistrează o creştere de 1,0390 ori, cu un ritm de 3,9%, în 2007 de 1,0781 cu un

creşterea relativă de 7,81%, pentru ca în 2008 să fie de 1,1171 ori cu modificarea relativă

de 11,71%.

În strânsă legătură cu capacitatea de cazare existentă se află capacitatea de cazare în

funcţiune ce prezintă o evoluţie asemănătoare cu cea a capacităţii de cazare existentă,

înregistrându-se o creştere care se presupune că se va continua şi în următorii ani. Faţă de

2005,în 2006 creşterea este redată prin modificarea relativă de 0,20%, în 2007 prin

0,40%,pentru ca în 2008 să atingă 0,60%, adică mai mult cu 53,89 mii locuri zile.

În ceea ce priveşte previziunea numărului turiştilor, ca urmare a aplicării metodelor

de ajustare prin trendul liniar şi parabolic se constată majorări în rândul acestora.

Previziunea numărului turiştilor sosiţi în staţiunile montane poate fi realizată şi prin

aplicarea metodei sporului mediu dar, cum valoarea coeficientului de variaţie nu

înregistrează o valoare care să tindă către 0, prin urmare, rezultatul obţinut(5,49%) duce la

concluzia că aplicarea metodei sporului mediu nu este cea mai potrivită pentru analizarea

evoluţiei numărului turiştilor în staţiunile montane.

Previziunea numărului înnoptărilor realizată ca urmare a aplicării metodei trendului

liniar, este o continuare a situaţiei prezentate în analiza evoluţiei acestui indicator, prin

urmare tenta de scădere este evidentă.

Pe baza structurii numărului înnoptărilor din staţiunile montane, pe cele două

categorii de turişti(români şi străini) se poate aplica o altă metodă de previziune,metoda

lanţurilor lui Markov. Se observă astfel tendinţa de scădere a ponderii turiştilor români cu

0,74% faţă de 2005 şi de creştere a ponderii turiştilor străini cu aceeaşi valoare.

Realizarea unei analize SWOT cu prezentarea punctelor tari, a punctelor slabe,a

oportunităţilor şi a limitelor, ajută la stabilirea locului pe care unităţile turistice îl ocupă pe

piaţă şi a ocaziilor în care trebuie să investească resurse umane şi materiale.

Oferta turistică este mai solicitată atunci când serviciile turistice sunt realizate la

parametrii calitativi superiori - conţinut, promptitudine, grad ridicat de satisfacere al

clienţilor, etc.,fapt confirmat de experienţa naţională şi internaţională.

Conceperea unei strategii pentru dezvoltare implică luarea unei decizii, în primul

rând, care să direcţioneze ţelurile unităţii turistice, iar în al doilea rând alegerea celei mai

favorabile pentru companie.

112


Pornind de la analizarea punctelor tari şi a oportunităţilor,atât unităţile turistice cât

mai ales statul, trebuie să valorifice turismul montan într-un mod cât mai profitabil prin

reducerea punctelor slabe în limitele desfăşurării unui turism durabil.

Dintre strategiile globale ce pot fi aplicate în turismul montan fac parte: strategii de

adaptare la evoluţia cererii, strategii de creştere, ce presupun iniţierea unui program de

cercetare - dezvoltare, prin aplicarea unui marketing ofensiv, strategii de supravieţuire ce

sunt prin esenţă strategii defensive, care nu pot contribui la reuşita activităţii unei unităţi

turistice, strategii legate de cota de piaţă în funcţie de poziţia pe care o ocupă la un moment

dat sau strategia de produs/piaţă ce are în vedere modul cum îşi abordează organizaţia

consumatorii şi oferta precum şi strategii bazate pe concurenţă ce au rol de a crea un

avantaj competitiv care îl va face pe consumator să prefere compania în locul rivalilor.

O dezvoltare echilibrată, în deplină armonie cu mediul natural şi cu cel socio-uman,

dar şi cu rezultate economice benefice, nu poate fi realizată fără existenţa unei concepţii

unitare privind turismul montan, elaborate la nivel macroeconomic, care să traseze liniile

directoare şi să asigure un cadru benefic realizării strategiilor adoptate pe plan local, la

nivelul staţiunilor sau întreprinderilor turistice.

O corelare a strategiilor de dezvoltare la cele două niveluri devine o necesitate

absolută, date fiind caracterul integrat al turismului, caracterul unitar fizico-spaţial al zonei

noastre montane şi necesitatea protejării mediului.

Dat fiind faptul că în cele mai multe staţiuni montane funcţionează mai multe

întreprinderi turistice, care oferă servicii diverse, aflate în concurenţă sau în relaţie de

complementaritate din punctul de vedere al componentelor produsului turistic, necesitatea

unei concepţii unitare de amenajare şi dezvoltare apare şi la acest nivel. Acest lucru este

posibil odată cu implicarea autorităţilor şi comunităţilor locale în coordonarea eforturilor

fiecărui agent economic, în găsirea oportunităţilor de dezvoltare care să aducă beneficii

tuturor precum şi în promovarea ofertei staţiunii pe pieţele interne şi internaţionale.

Plecând de la experienţa şi progresele real dezvoltate, adaptând unele concepte şi

soluţii la realităţile specifice ţării noastre folosind gama diversificată a bazei tehnico-

materiale turistice, sectorul turistic şi-ar putea valorifica potenţilaul său, în condiţiile

utilizării eficiente a resurselor naturale, a diminuării impactului asupra mediului

înconjurător, adică tot ceea ce reprezintă realizarea dezvoltării durabile a turismului

montan, exigenţă fundamentală, sintetică, a calităţii acestuia.

Adaptarea bazei tehnico-materiale specifice turismului montan la exigenţele

derulării turismului durabil în România, poate beneficia de utilizarea fondurilor oferite de

Uniunea Europeană precum şi de diverse alte organisme internaţionale.

113


ANEXA NR. 1

Tabel nr 1 Numărului unitaţilor şi structura lor pe tipuri de structuri de

primire turistică, din staţiunile montane, în perioada 2000-2005


TIPURI DE UNITĂŢI NUMĂRUL UNITĂŢILOR2000 2001 2002 2003 2004 2005

Hoteluri 74 78 77 85 88 93Moteluri 15 15 14 14 17 18

Hanuri turistice 1 - 1 1 1 1Hoteluri pt tineret - - - - 3 5

Vile turistice 186 173 141 145 138 135Bungalouri 32 30 21 20 13 16

Cabane turistice 90 87 76 78 77 67Sate de vacantă 1 1 1 1 1 2

Campinguri 9 9 8 8 6 8Tabere de copii 54 49 48 42 40 38

Popasuri turistice 1 3 3 5 8 8Pensiuni turistice urbane 42 48 54 73 113 147Pensiuni turistice rurale 86 101 107 126 344 288Pensiuni agroturistice 107 129 170 187 - -

Unităţi tip căsuţă 3 1 1 1 1 1Spaţii de cazare pe nave 1 1 1 1 - 1

TOTAL 702 725 723 787 850 828

114


ANEXA NR. 2

Tabel nr. 2 Structura capacităţii de cazare existentă pe tipuri de unităţi turistice

din zona montană, din perioada 2000-2005

nr locuri (mii)

TIPURI DE UNITĂŢI 2000 2001 2002 2003 2004 2005Hoteluri 10989 10620 10110 10786 11242 11087Moteluri 1168 1158 919 872 1001 1066

Hanuri turistice 30 - 12 30 30 12

Hoteluri pt tineret - - - - 197 272Vile turistice 3682 3088 2574 2615 2494 2299Bungalouri 144 124 102 102 94 121



Popasuri turistice 30 84 86 184 292 450Pensiuni turistice urbane 604 727 837 1096 1788 2432Pensiuni turistice rurale 600 768 952 1208 3563 3426Pensiuni agroturistice 786 976 1474 1690 - -

Unităţi tip căsuţă 189 50 50 48 48 48Spaţii de cazare pe nave 30 30 29 29 - 20

TOTAL 35626 34012 31432 32458 32554 33196


115


ANEXA NR. 3

Tabelul nr. 3 Numărului turiştilor din staţiunile montane pe tipuri de structuri de

primire turistice , în perioada 2000-2005

TIPURI DE UNITĂŢINUMĂR TURIŞTI

2000 2001 2002 2003 2004 2005


Hoteluri pt tineret 0 0 0 0 7 3Vile turistice 79 70 51 52 58 63Bungalouri 2 3 4 2 1 1



Popasuri turistice 2 2 1 1 2 3Pensiuni turistice urbane 17 24 25 31 41 56Pensiuni turistice rurale 4 5 11 17 70 60Pensiuni agroturistice 6 11 17 21 0 0

Unităţi tip căsuţă 3 0 0 0 0 0Spaţii de cazare pe nave 1 1 0 0 0 1

TOTAL 756 749 700 747 836 829


116


ANEXA NR. 4

Tabelul nr 4 Numărul înnoptărilor şi structura lor pe tipuri de unităţi

turistice, în staţiunile montane, din perioada 2000-2005

TIPURI DE UNITĂŢI NUMĂRUL ÎNNOPTĂRILOR(mii)2000 2001 2002 2003 2004 2005


Hoteluri pt. tineret 0 0 0 0 20 8Vile turistice 221 188 151 146 164 149Bungalouri 10 7 6 4 3 3


Campinguri 11 22 13 3 3 6Tabere pt. copii 337 344 226 224 204 126

Popasuri turistice 2 2 1 2 3 5Pensiuni urbane 35 46 57 74 108 134Pensiuni rurale 7 11 24 40 144 129

Pensiuni agroturistice 12 25 42 58 0 0Casuţe 3 0 1 1 1 1

Spaţii de cazare pe nave

2 1 1 0 0 1

Total 2138 2014 1809 1876 2060 2013


117


ANEXA NR 5

Tabel nr 5 Structura capacităţii de cazare în funcţiune pe tipuri de unităţi turistice,

din perioada 2000-2005 nr.locuri-zile

TIPURI DE UNITĂŢI

2000 2001 2002 2003 2004 2005


Hoteluri pt tineret

- - - - 61599 58586

Vile turistice 886042 815646 691046 704974 737875 737747Bungalouri 35422 31592 34728 30666 31448 41527



Popasuri turistice 5440 11184 10728 24804 33032 36034Pensiuni turistice

urbane164319 210417 247866 353247 351126 801284

Pensiuni turistice rurale

177910 220846 228276 298749 908450 1052475

Pensiuni agroturistice

248989 329678 363827 422851 - -

Unităţi tip căsuţă 8626 9150 7516 5856 8784 5856Spaţii de cazare

pe nave10980 8845 7975 5307 3660 7952

TOTAL 9022255 9118743 8247535 8398060 9098790 9153362


118


BIBLIOGRAFIE

Borza, Alexandru "Pledoarii vechi pt un turism nou",edituraUranus, Bucuresti, 2004

Bojan, Neagoe Gheorghe "Carpaţii Orientali 1. Obcinele Bucovinei, Rodnei,Bârgăului, Suhardului, Rarău Giumalău", Editura Cantemir, Bucureşti, 1999

Cosmescu,Ion "Turismul: Fenomen complex contemporan", Editura Economică, Bucureşti, 1999

Dinu , Mihaela "Geografia turismului", editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2004

Dinu, Mihaela; Peţan Ioana "Geografia turismului în România" Edit Sylvi, Bucuresti, 2003

Firoiu, Daniela "Economia turismului si amenajarea turistica a teritoriului",Edit Sylvi,Bucuresti, 2002

Ghica,Moise Radu "Sinaia –Perla Carpaţilor: Geografie, Istorie, Turism", Editura Fundaţiei România de Mâine,

Bucureşti, 1999

Ieleniez,Mihai;Comanescu Laura "Romania Potential Turistic",editura Universitara, Bucuresti, 2006

Ionescu,Ion "Turismul fenomen social - economic şi cultural" Editura Oscar Print, Bucureşti, 2000

Minciu,Rodica "Economia turismului", Editura Uranus, Bucuresti,2001

Papuc,Mihai "Tehnici promoţionale" Editura Universitară, Bucureşti, 2006

Popescu,Nae "Munţii Bucegi, Sinaia, Munţii Baiului" ,Editura Şchei, Braşov, 1999

Postelnicu,Gheorghe "Introducerea în teoria şi practica turismului", Editura Dacia, Cluj Napoca, 2000

119


Snack,O.; Baron,P.; Neacşu,N. „Economia turismului”, Ed.Expert, Bucuresti , 2001

Stănciulescu, G.;Emilian,R.;Ţigu,G.; "Managementul turismului durabil în ţările Nistorescu,P.;Diaconescu,C.;Grofu,M. riverane Mării Negre", Editura ALL BECK,Bucureşti,2000

Ţigu,Gabriela "Turismul montan", Editura Uranus, Bucureşti, 2001

Ţuclea,Claudia "Management strategic", Editura Uranus, Bucureşti, 2003

Zaharia,Marian;Busuioc,Marian; "Economia serviciilor", Editura Universitară, Stan,Roxana;Vădineanu,Cristina. Bucureşti, 2004

*Comisia Naţională de Statistică "Anuarul statistic al Romaniei" - editiile 2002- 2006

*Comisia Naţională de Statistică "Turismul României - Breviar Statistic"- ediţiile 2001 - 2006*Guvernul României, "Srategia naţională de dezvoltare economică pe Autoritatea Naţ. pentru Turism termen mediu", 2000-2004, Bucureşti, 2000

* www.biblioteca.ase.ro

* www.insse.ro

120

Documents

49091066 Perspectivele Dezvoltarii Turismului Montan in Contextul Dezvoltarii Durabile