444
Afectiuni congenitale ale cristalinului Afectiuni congenitale ale sclerei Afectiuni congenitale ale uveei Afectiunile congenitale ale pleoapelor Alergii oculare Amaurosis fugax Anomali congenitale ale corneei Anomalii congenitale ale aparatului lacrimal Anomalii congenitale ale conjunctivei Anomaliile congenitale ale nervului optic Anomaniile congenitale ale vitrosului Arsurile corneei Astigmatismul Blefarita Blefaroptoza Blefarospasmul Cataracta Concretiunile calcare conjunctivale Conjunctivita Conjunctivita acuta cu bacil Weeks

55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Embed Size (px)

Citation preview

Page 1: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

• Afectiuni congenitale ale cristalinului

• Afectiuni congenitale ale sclerei

• Afectiuni congenitale ale uveei

• Afectiunile congenitale ale pleoapelor

• Alergii oculare

• Amaurosis fugax

• Anomali congenitale ale corneei

• Anomalii congenitale ale aparatului lacrimal

• Anomalii congenitale ale conjunctivei

• Anomaliile congenitale ale nervului optic

• Anomaniile congenitale ale vitrosului

• Arsurile corneei

• Astigmatismul

• Blefarita

• Blefaroptoza

• Blefarospasmul

• Cataracta

• Concretiunile calcare conjunctivale

• Conjunctivita

• Conjunctivita acuta cu bacil Weeks

Page 2: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

• Conjunctivita alergica

• Conjunctivita bacteriana simpla

• Conjunctivita cu Chlamydii

• Conjunctivita difterica

• Conjunctivita din eritemul polimorf

• Conjunctivita fungica

• Conjunctivita gonococica

• Conjunctivita herpetica

• Conjunctivita lemnoasa

• Conjunctivita purulenta gonococica a nou nascutului

• Conjunctivite virale

• Conjunctivitele parazitare

• Conjunctivitele produse de agenti iritanti

• Degenerescenta maculara

• Degenerescente vitreene

• Dezlipirea de retina

• Distrofii ale stromei corneene

• Distrofii corneene anterioare

• Distrofiile corneene de acumulare (tezaurismoze)

• Distrofiile corneene posterioare

• Ectropionul

• Eczema pleoapelor

• Entropionul

Page 3: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

• Erizipelul pleoapei

• Fracturile orbitei

• Glaucom

• Hemoragiile vitreene

• Hepesul palpebral

• Hipermetropia

• Hipotonia oculara

• Infectiile pleoapelor

• Keratita fungica

• Keratitele - Inflamatiile corneei

• Lagoftalmia paralitica

• Leziuni ale pleoapelor in antrax

• Leziuni oculare in lepra

• Leziunile pleoapelor in Moluscum contagiosum

• Meibomita si Tarsita

• Miopia

• Modificari involutive ale corneei

• Orbirea - cecitatea

• Orjeletul (ulcior)

• Pemfigusul conjunctivei

• Pinguecula

• Prezbiopia

• Pterigionul

Page 4: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

• Retinoblastomul

• Salazionul (Chalazionul)

• Sifilisul palpebral

• Sindroame psihovizuale

• Sindromul de retractie a pleoapelor

• Sindromul ochi uscat

• Sindromul Parinaud

• Supuratiile palpebrale - flegmonul si abcesul palpebral

• Toxoplasmoza oculara

• Trahomul

• Traumatismele pleoapelor

• Tuberculoza palpebrala

• Tulburarile de statica si motilitate palpebrala

• Tumorile aparatului lacrimal

• Tumorile conjunctivale

• Tumorile coroidei

• Tumorile nervului optic

• Tumorile pleoapelor

• Tumorile sclerei

• Vaccina

• Xeroza conjunctivei

• Zona zoster oftalmica

Page 5: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Cum functioneaza ochiul ?

Ochiul este ca o camera foto. Imaginati-va ca faceti o fotografie. Lentila care se gaseste in partea din fata a aparatului foto permite trecerea si focalizarea luminii pe filmul situat in partea din spate a aparatului. Cand lumina atinge filmul se realizeaza o fotografie.

Ochiul lucreaza intr-un mod similar. Partile din fata ale ochiului (corneea, umorul apos, cristalinul) sunt transparente si permit luminii sa treaca catre centrul ochiului, unde se gaseste o alta substanta transparenta ca un gel numit vitros.

Transparenta structurilor oculare enumerate mai sus permit luminii sa ajunga catre retina, iar cristalinul permite focalizarea luminii pe retina. Retina este similara filmului fotografic si ea ne permite sa vedem. De la retina pleaca informatii vizuale catre creier, pe calea nervului optic. Acesta este modul in care functioneaza ochiul nostru.

1. Planul lacrimal2. Cornee3. Iris4. Corp ciliar5. Zonula Zinn6. Cristalin7. Vitros8. Retina9. Nerv optic

Page 6: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Miopia

Miopia reprezinta o tulburare de refractie a globului ocular, caracterizata prin faptul ca imaginea obiectelor privite este

focalizata in fata retinei – un dezechilibru intre puterea sistemului de lentile ocular si lungimea axului anteroposterior al

globului ocular, sau altfel spus, un exces de convergenta (in mod normal, imaginea obiectelor este focalizata pe retina, intr-o

zona de acuitate vizuala maxima, denumita "pata galbena") . Corneea si cristalinul reprezinta cele doua medii refractive

ale globului ocular; dintre aceste componente, cornea contribuie cel mai mult la formarea imaginii obiectelor privite, la

nivelul retinei. Daca axul anteroposterior al globului ocular este prea scurt, imaginea obiectelor se va forma in spatele

retinei, situatie patologica, care se insoteste de scaderea acuitatii vizuale – aceasta situatie mai este denumita si

hipermetropie; daca axul anteroposterior al globului ocular este prea lung, puterea refractiva a dioptrului ocular

(sistemul de lentile al ochiului uman) nu va fi suficienta, iar imagina va fi focalizata inaintea retinei – aceasta tulburare

refractiva este denumita miopie si este de asemenea insotita de scaderea acuitatii vizuale.

Acuitatea vizuala se refera la capacitatea unei persoane de a distinge detalii fine ale obiectelor pe care le priveste. O

alta cauza de afectare a acuitatii vizuale, o reprezinta astigmatismul; astigmatismul este tot o tulburare de refractie, datorata

asincronismului refractiv dintre cornee si cristalin. Din fericire, aceste tulburari de refractie pot fi corectate prin

purtarea de lentile aeriene, lentile de contact sau cu ajutorul chirurgiei refractive.

Pacientul miop vede cu claritate obiectele care se afla in apropierea ochiului, insa atunci cand priveste la distanta, vederea

sa este incetosata; aceasta se intampla deoarece fie axul globului ocular este prea lung, fie datorita faptului ca suprafata

anterioara a corneei este prea bombata; la polul opus se afla tulburarea de refractie denumita "hipermetropie" – cornea este

prea aplatizata sau axul anteroposterior al globului ocular este prea scurt, imaginarea formandu-se in spatele retinei. Miopia

Page 7: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

poate fi corectata prin purtarea de lentile divergente (aceste lentile, , deplaseaza’’ imaginea formata, din fata retinei, chiar pe

retina) .

Dioptrul ocular (mediile transparente si refringente ale globului ocular) este constituit din cornee, umoare apoasa,

cristalin si corpul vitros; dintre acestia, capacitatea refractiva a cristalinului (lentila biconvexa) se poate modifica in timpul

procesului de acomodatie (fenomen ce consta in modificarea curburii cristalinului, pentru a permite focalizarea imaginilor

pe retina, atunci cand obiectele sunt aduse la o distanta mai mica de 6 metri de globul ocular) ; in ansamblu, dioptrul ocular

poate fi comparat cu o lentila convergenta cu puterea de 60 dioptrii. In mod normal, cristalinul si cornea functioneaza

precum lentilele unei camere foto, sincronizandu-se pentru a permite formearea pe retina a celei mai bune imagini (este

vorba de o imagine clara a obiectelor privite de aproape sau de la distanta) . Pupila este asemenea unui diafragm si are

rolul de a regla cantitatea de lumina care ajunge la nivelul retinei. Retina reprezinta componenta globului ocular, cu rol

in transformarea stimulului luminos in impulsuri nervoase, ce vor fi transmise pe calea nervului optic pana la nivelul

cortexului vizual (regiunea occipitala), generand astfel senzatia luminoasa.

Pacientul cu miopie are vederea la distanta incetosata, aceasta deoarece imaginea (care se formeaza inaintea retinei),

trimite pe retina doar un con de lumina (cerc de difuziune) . Frecventa miopiei in populatia generala, variaza foarte mult

functie de varsta pacientilor: statistic, aproape 5% dintre nou-nascuti sufera de miopie congenitala (miopie prezenta inca de

la nastere) ; mult mai frecvent, miopia afecteaza populatia adulta – aproape o treime dintre adulti prezinta miopie. Printre

tarile cu cea mai ridicata prevalenta a cazurilor de miopie, putem enumera: China, India, Malaiezia si Marea Britanie.

Recent au fost realizate studii in care a fost demonstrata legatura dintre incidenta crescuta a cazurilor de miopie si nivelul de

educatie al populatiei studiate; cu cat preocuparile intelectuale ale unei populatii sunt mai intense, cu atat mai frecvente sunt

cazurile de miopie. Miopia afecteaza din ce in ce mai mult tarile din Europa de Vest; in ultimii 20 de ani, numarul cazurilor

de miopie la copii s-a dublat.

Page 8: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Patogenie si cauze

Factorul genetic joaca un rol foarte important in aparitia miopiei; miopia este cu atat mai frecventa cu cat unul sau ambii

parinti sunt miopi. Mediul in care persoana respectiva traieste si isi desfasoara activitatea, reprezinta de asemenea un

factor determinant in aparitia miopiei (exista areale geografice in care numarul cazurilor este alarmant) ; numarul cazurilor

de miopie se coreleaza strans cu numarul de ore pe care indivizii unei populatii il petrec in fata calculatorului sau citind de

aproape – cu cat efortul vizual este mai intens, cu atat mai solicitata va fi musculatura globului ocular; iluminarea slaba a

locului de munca faciliteaza si ea aparitia miopiei. Asadar, pentru ca miopia sa apara este nevoie de un teren genetic

predispozant, la care concura anumiti factori de mediu (precum cei enumerati mai sus) .

De asemenea, miopia poate aparea secundar altor boli si sindroame: hipertensiune arteriala, diabet zaharat necontrolat,

sindromul Marfan, sindromul Down, homocistinurie, ectopia lentis, sindromul Turner, sindromul dispersiei pigmentilor.

Daca in miopia simpla putem vorbi despre un viciu de refractie pur – asincronism intre lungimea axului anteroposterior al

globului ocular si puterea refractiva a dioptrului ocular (cornee, cristalin), in miopia degenerativa este vorba despre leziuni

ale globului ocular, induse genetic, care determina alungire progresiva a axului antero-posterior si implicit scaderea

marcanta a acuitatii vizuale. Oricare ar fi tipul de miopia prezenta la un pacient, focarul de formare al imaginii (locul in care

lumina refractata de cornee si cristalin se strange), este plasat inaintea retinei. Ca si curiozitate, o alungire a globului ocular

axul sau anteroposterior cu doar 1 milimetru, va determina o crestere a gradului de miopie, cu cel putin 3 dioptrii.

Diagnostic

Pentru diagnosticarea formelor de miopie simpla se va urmari evaluarea viciului de refractie prin metoda denumita

Page 9: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

refractometrie, precum si realizarea diagnosticului diferential, prin excluderea altor forme de miopie: miopia pilotilor de

supersonice, miopia nocturna, miopia de curbura, miopia de indice.

Refractia oculara poate fi apreciata utilizand metode subiective sau obiective. Metoda Donders reprezinta una dintre metodele de

apreciere subiectiva a refractiei oculare (lentile, optotip) . Ochii pacientului sunt examinati concomitent cu ajutorul optotipului

(optotipul reprezinta un panou pe care sunt inscrise diferite simboluri, pe care in mod normal subiectul le poate descifra de la o

anumita distanta standard, inscrisa pe acel panou) . Dupa examinarea cu ajutorul optotipului, se va proceda la examinarea

pacientului cu ajutorul lentilelor plasate in rama de proba. Plasarea succesiva de lentile, in rama de proba, lentile ce au diferite

dioptrii, poate conduce la elucidarea tipului de viciu prezent la pacientul respectiv: hipermetropie sau miopie. Fanta stenoptica si

cadranul Green sunt utilizatea pentru diagnosticarea astigmatismului (cadranul Green este de forma unui cerc, pe care sunt inscrise

meridiane) ; plasat la nivelul optotipului, acest cadran este util pentru identificarea meridianului astigmat (planul in care se situeaza

viciu de refractie) .

Ca si metoda obiectiva, putem utiliza refractometrul; astfel, se poate determina refractia dioptrului ocular pe cele doua

meridiane principale, precum si inclinatia precisa a acestor meridiane; acest aparat se bazeaza pe proiectia unor imagini si pe studiul

luminii reflectate de catre retina pacientului examinat.

Miopia degenerativa poate fi diagnosticata prin examen oftalmoscopic (examinarea fundului de ochi, care sa permita aprecierea

statusului retinei, vaselor si nervului optic), cand examinatorul va identifica la nivelul retinei, o formatiune denumita, , conus

miopic’’ (cu aspect de semiluna de culoare alba) ; aceasta formatiune apare ca urmare a distensiei structurilor globului ocular. Odata

cu evolutia leziunilor, la nivelul polului posterior al globului ocular vor aparea multiple hemoragii maculare, care pot fi sesizate cu

usurinta la examenul oftalmoscopic. De asemenea, la nivelul maculei (zona de acuitate vizuala maxima de la nivelul retinei), putem

observa regiuni hiperpigmentate, ce apar ca urmare a resorbtiei unor mici hemoragii. Ulterior, zonele hiperpigmentate vor alterna

Page 10: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

cu cele depigemntate, in timp ce reteaua de vase retiniene devine foarte vizibila; corpul vitros este si el afectat – apare o lichefiere

precoce a vitrosului. Ca si complicatii ale miopiei degenerative, se pot instala: cataracta si glaucomul cu unghi deschis. Pe langa

aceste modificari obiective ale structurilor globului ocular, se constata scaderea marcata a acuitatii vizuale; acuitatea vizuala

neputand fi corectata pe deplin prin purtarea ochelarilor; de asemenea, pacientul prezinta grave deficite in ceea ce priveste vederea

nocturna (acesta are o acuitate vizuala foarte scazuta in amurg) ; un miop trebuie depistat precoce prin testari de rutina; se

recomanda ca persoanele cu miopii grave, sa evite conducerea automobilelor.

Semne si simptome

Din punct de vedere clinic putem vorbi despre trei categorii de miopie: miopia simpla (tulburare de refractie), miopia degenerativa

(miopia boala) si miopia maligna. Miopia mai poate fi clasificata functie de valorea dioptrica (miopie mica – pana la 3 dioptrii;

miopie medie – 4 / 6 dioptrii; si miopia mare – peste 6 dioptrii), sau dupa mecanismul de aparitie (miopie axiala, de curbura sau de

indice – este vorba de indicele de refractie) .

Miopia axiala apare atunci cand lungimea axului anteroposterior al globului ocular este mult crescuta fata de normal, in timp ce

puterea de refractie a dioptrului ocular se pastreaza in limite normale. Miopia de curbura apare atunci cand curbura fetei anterioare a

corneei sau a cristalinului este mult accentuata. Miopia de indice se datoreaza modificarii indicelul de refractie al cristalinului (care

este mult crescut), secundar unor boli (diabet zaharat), sau ca urmare a consumului unor chimioterapice (medicamente) .

Miopia simpla apare de obicei in prima coliparie (5-10 ani) ; de aceea mai este cunoscuta si sub denumirea de "miopia

scolarului". Scolarul apropie din ce in ce mai mult privirea de caiet, acesta nu mai vede bine la tabla si solicita mutarea sa cu cateva

banci ma in fata, si de asemena el nu mai vede bine scrisul de la televizor si tinde tot mereu sa se apropie cu privirea de acest aparat.

Page 11: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Miopia simpla este un viciu de refractie pur, care se datoreaza lipsei de corelatie dintre lungimea axului anteroposterior al globului

ocular si puterea refractiva a dioptrului ocular (exces de convergenta) ; in rest, elementele globului ocular sunt normal constituite.

Factorul ereditate joaca un rol important in aparitia miopiei simple, la care se supraadauga factorul comportamental

declansator. Datorita excesului de convergenta, imaginea obiectelor privite se formeaza in fata retinei; apropierea obiectelor de ochi

este urmata in mod firesc de deplasarea focarului catre retina si de perceperea unei imagini mai clare. Miopii au o vedere neclasa la

distanta, aceasta deoarece globul ocular nu detine un mecanism compensator asea cum se intampla in cazul hipermetropiilor.

Pentru o persoana cu miopie, vederea de aproape nu necesita un efort excesiv in ceea ce priveste acomodatia – de obicei miopii

prefera meseriile care implica utilizarea vederii de aproape: ceasornica, bijutier.

Persoanele cu miopie simpla relateaza scaderea acuitatii vizuale pentru distanta si chiar cefalee (dureri de cap) ; vederea la

distanta poate fi imbunatatita prin micsorarea fantei palpebrale (inchiderea partiala a ochilor) ; cu cat valoarea dioptrica a miopiei este

mai mare, cu atat mai scazuta este acuitatea vizuala pentru distanta. Miopia simpla debuteaza in copilarie, insa din fericire ea se

stabilizeaza la varsta adolescentei (in jur de 18 ani) ; sarcina poate conduce la agravarea acestei forme de miopie. Notam faptul ca,

atunci cand miopia debuteaza precoce in copilarie, cel mai probabil ca ea va evolua pe o perioada mult mai mare de timp.

Persoanele care sufera de miopie simpla sunt supuse riscului de a dezvolta strabism divergent (datorita efortului de acomodatie

minim) . Popular, strabismul mai este cunoscut si sub denumirea de "privire incrucisata". Daca a debutat in copilarie, de obicei

miopia simpla are o evolutie lent-progresiva (1-2 dioptrii), pana la varsta adolescentei; atunci cand s-a stabilizat, in foarte rare

cazuri miopia simpla depaseste 6 dioptrii (dioptria reprezinta unitatea de masura a puterii unei lentile) .

Celelalte tipuri de miopie sunt mult mai rar intalnite (miopia degenerativa, miopia maligna) ; ele se datoreaza mai ales unor

importanti factori genetici, care concura la aparitia unor anomalii congenitale ale globului ocular (axul anteroposterior al globului

ocular se alungeste progresiv) . Adesea este vorba despre o tulburare de refractie accentuata (de peste -10 dioptrii), prezenta inca

Page 12: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

de la nastere, si care progreseaza odata cu maturarea organismului (chiar si pana la -30 dioptrii) . Desi mecanismele miopiei

degenerative sunt incomplet elucidate, s-a observat cum tunicile globului ocular sufera un deficit de structura. Miopia degenerativa

poate debuta precum o forma de miopie simpla, insa evolutia acesteia este mult mai alerta.

Pacientul acuza grave tulburari ale acuitatii vizuale, vederea neputand fi corectata pe deplin cu ajutorul lentilelor aeriene; de

asemenea, se constata o reducere a campului vizual si alterarea simtului cromatic (mai ales pentru culoarea albastra) . Odata cu

evolutia leziunilor degenerative se remarca si scaderea progresiva a acuitatii vizuale.

Miopia degenerativa mai este cunoscuta si sub denumirea de "miopia forte"; ea poate conduce la aparitia unor complicatii

nedorite: cataracta (destul de frecventa, are o evolutie lenta), luxatii ale cristalinului (spontane sau aparute in urma unui traumatism al

globului ocular) si dezlipirea de retina (cel mai frecvnt sesizata – se datoreaza fenomenelor degenerative de la nivelul globului ocular

– este o complicatie foarte grava) . Miopia degenerativa se poate asocia cu malformatii genetice ale globului ocular, cu

toxoplasmoza si cu glaucomul cu unghi deschis (incercarea de tratare a glaucomului poate conduce la agravarea miopiei

degenerative si la scaderea si mai accentuata a acuitatii vizuale) .

Tratament

Miopia simpla poate fi corectata cu ajutorul ochelarilor, al lentilelor de contact sau apeland la chirurgia refractiva. De obicei,

sunt preferati ochelarii cu lentile divergente (cea mai mica lentila divergenta care ofera cea mai buna acuitate vizuala) . Odata cu

avansarea miopiei lentilele trebuiesc schimbate, dupa realizarea unui nou consult oftalmologic. Lentilele au rolul de a corecta

viciul de refractie, insa ele nu pot opri evolutia bolii. Metoda chirurgicala a miopiei simple poarta numele de fotokeratectomie

(procedeul LASIK) ; practic, este vorba de utilizarea unui fascicul laser cu ajutorul caruia se aplatizeaza fata anterioara a corneei

Page 13: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

(remodelarea acestei suprafete) ; metoda chirurgicala cu laser are cele mai bune rezultate in cazul miopiilor simple ce nu depasesc 8

dioptrii.

In ceea ce priveste miopia degenerativa, terapia urmareste atat imbunatatirea acuitatii vizuale, cat si oprirea leziunilor

degenerative ale bolii. Tulburarea de refractie in cazul miopiei degenerative nu poate fi corectata pe deplin cu ajutorul lentilelor

divergente; pentru a obtine o vedere binoculara mai buna, de obicei se realizeaza o subcorectie cu maxim 3 dioptrii. Lentilele de

contact sunt mult mai costisitoare, insa ele au avantajul ca largesc limitele campului vizual si permit o mai buna acuitate vizuala.

Tratamentul chirurgical al miopiei degenerative se poate realiza prin implant de cristalin artificial, dupa ce a fost inlaturat

cristalinul nativ; aceasta metoda nu este lipsita de riscuri; posibile complicatii care pot aparea in urma implantului de cristalin:

glaucom sau cataracta.

Din nefericire, nu exista un tratament cert fundamentat stiintific, care sa permita oprirea din evolutie a miopiei degenerative.

Chirurgia miopiei, include urmatoarele procedee:

- keratotomia radiala: procedeu prin care se urmareste realizarea unor incizii radiale (in forma de stea), la nivelul fetei anterioare a

corneei; rolul acestor incizii este de a permite relaxarea curburii corneene si implicit scaderea puterii refractive, sub actiunea presiunii

intraoculare; este un procedeu destul de raspandit in sectiile de oftalmologie iar cele mai bune rezultate s-au obtinut pentru miopiile ce

nu depaseau 5 dioptrii.

- keratomileusis miopic: este un procedeu utilizat pentru corectarea miopiilor degenerative; consta in excizarea, aplatizarea si ulterior

reimplantarea portiunii anterioare a corneei (autogrefa) ; este un procedeu destul de costisitor, insa poate fi utilizat chiar si pentru

corectarea miopiilor de circa 16 dioptrii.

Page 14: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

- keratectomia fotoreactiva (procedeul LASIK) ; metoda chirurgicala realizata cu ajutorul laserului, cand se urmareste remodelarea

fetei anterioare a corneei, pe o grosime de cativa microni; acest procedeu permite corectarea miopiilor de maxim 6 dioptrii; procedeul

poate fi utilizat si pentru tratamentul hipermetropiei.

- epikeratoplastia; este un procedeu chirurgical care evita implantarea unui nou cristalin, cu ajutorul unei grefe refractive atasata fetei

anterioare a corneei.

- colagenoplastie (scleroplastie) : este un procedeu care consta in introducerea de colagen in spatele globului ocular, cu rol de a stopa

alungirea axului anteroposterior; injectarea colagenului stimuleaza cresterea si dezvoltarea celulelor de la nivelul sclerei, si implicit

consolidarea tunicilor globului ocular.

Ca o alternativa pentru tratamentul miopiei, au fost elaborate o serie de scheme terapeutice ca urmareau realizarea unor exercitii

oculare; din nefericire aceste terorii nu sunt suficient de bine fundamentate stiintific pentru a putea fi aplicate pe scara larga, iar

rezultatele obtinute nu sunt spectaculoase. Pentru a preveni miopia, se recomanda utilizarea ochelarilor de citit, a picaturilor

oculare, dar si realizarea a cat mai multor activitati in aer liber, evitand astfel suprasolicitarea vizuala, atat de des intalnita in

zilele noastre (munca de birou, munca in exces in fata computerului) ; si mai mult decat atat, exista studii care atesta faptul ca

lumina naturala joaca un rol important in prevenirea si stoparea evolutiei miopiei.

Denumire generica a tuturor inflamatiilor corneei. Ea se manifesta prin roseata conjunctivei, durere vie, lacrimare, clipit, fotofobie.

Instilatia de colir cu fluoresceina arata o alterare a epiteliului cornean. Keratita poate fi de origine microbiana, virala, micotica,

medicamentoasa sau alergica, de unde existenta a numeroase tipuri de keratita.

Page 15: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Ambliopia

Generalitati

Vederea normala se dezvolta odata cu utilizarea obisnuita, in egala masura pentru ambii ochi. Ambliopia, numita si "ochiul

lenes", debuteaza de obicei cand un ochi nu este folosit suficient pentru ca sistemul vizual din creier sa se dezvolte corespunzator.

Creierul ignora (neutralizeaza) imaginile de la nivelul ochiului strabic si foloseste numai cele formate in ochiul sanatos, ceea ce

determina o vedere nesatisfacatoare. Ambliopia de obicei afecteaza numai un ochi, dar poate aparea si la ambii ochi. Copiii pot

dezvolta ambliopie de la nastere pana in jurul varstei de 7 ani.

Un copil cu ambliopie poate sa nu realizeze ca foloseste un singur ochi. Ignorarea imaginii din ochiul afectat este o reactie

inconstienta pe care copilul nu o poate controla.

CauzeOrice afectiune care indeparteaza ochii copilului de la formarea unei imagini clare, focalizate, sau disturba utilizarea normala a unuia

sau a ambilor ochi poate produce ambliopie.

In majoritatea cazurilor ambliopia poate aparea la ochii care privesc spre doua puncte diferite din spatiu in acelasi timp, proiectand la

nivel cerebral doua imagini diferite. Aceasta afectiune este denumita strabism. La copiii mici cu strabism creierul invata sa evite

confuzia a doua imagini, neutralizand (ignorand) imaginea receptionata de la un ochi.

Ambliopia poate aparea si in cazul in care copilul este mai miop sau hipermetrop la un ochi decat la celalalt. Daca vederea la un ochi

este mai clara decat la celalalt, creierul invata sa ignore imaginea incetosata formata de ochiul bolnav.

Afectiuni care impiedica lumina sa patrunda in globul ocular timp indelungat pot cauza ambliopie. O afectare a cristalinului (ca si

Page 16: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

cataracta) sau a stratului transparent din partea anterioara a globului ocular (cornee) poate determina ambliopia. Ambliopia produsa de

aceste afectiuni este rara, dar grava. Fara tratament precoce la ochiul afectat este posibil ca vederea normala sa nu mai poata fi

restabilita niciodata.

SimptomeUnii copii cu ambliopie pot avea un ochi deviat sau care nu se misca in acelasi timp cu celalalt ochi. Acesta este numit uneori "ochi

lenes". La majoritatea copiilor ambliopia este greu de depistat.

Semnele care pot indica ambliopia sau o afectiune care creste riscul pentru ambliopie sunt:

- ochii nu se misca simultan in aceiasi directie

- ochii nu fixeaza acelasi punct

- plans sau durere cand un ochi este acoperit

- miscari de ridicare si coborare sau de lateralitate a capului, pentru a privi ceva

- o leziune opaca la nivelul corneei (stratul transparent din partea anterioara a globului ocular, precum cataracta)

- o pleoapa care cade si acopera ochiul aproape in totalitate (ptoza).

Parintii pot sa nu observe daca copilul prezinta tulburari de vedere. Deseori pot sa nu apara semne ingrijoratoare si copiii sa nu se

planga de o vedere slaba. Este recomandat consultul oftamologic al copiilor inainte de inceperea scolii.

InvestigatiiUn medic poate diagnostica ambliopia dupa depistarea acuitatii vizuale diminuate la un ochi, in timpul examinarii si dupa excluderea

altor cauze de vedere slaba. Investigatiile care deceleaza ochii neconvergenti (strabismul), diferenta de dioptrii intre ochi sau orice alta

afectiune care produce ambliopie pot ajuta in diagnosticare.

Inainte ca medicul sa examineze vederea copilului este necesara anamneza, care cuprinde intrebari despre:

- simptomele copilului

Page 17: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

- istoricul familial al tulburarilor de vedere (mai multe persoane din familie care au prezentat afectarea vederii)

- alti posibili factori de risc, ca de exemplu greutatea mica la nastere sau nasterea prematura

- daca invatatorii au observat ca acel copil are probleme in a vedea tabla sau are dificultati la citit.

Medicul verifica mai intai ochii copilului, pentru a aprecia daca privesc amandoi in aceiasi directie, in acelasi timp. Un copil cu

ambliopie poate avea un ochi care deviaza sau ramane defazat in urma miscarii celuilalt ochi.

In cazul copiilor in varsta de si peste 2 ani, medicul cere copilului sa identifice sau sa fixeze imagini sau litere de pe perete sau dintr-o

culegere cu diagrame. Aceste teste apreciaza cat de bine vede copilul contururile si detaliile de aproape si de departe. Astfel se poate

demonstra ca are diferenta dioptrica intre ochi (anizometropie).

Alte investigatii, cuprinzand si dilatarea pupilelor oculare, pot fi utilizate pentru a determina daca este necesara folosirea de lentile

pentru corectarea vederii si pentru a verifica structura si functionarea globului ocular. Medicul poate executa diferite teste pentru a

depista cataracta sau strabismul, ambele afectiuni crescand riscul pentru ambliopie.

Screeningul tulburarilor de vedere poate fi realizat de catre: medicul de familie, pediatru, asistent medical sau infirmiera. Daca este

depistata vreo afectiune, copilul va fi indrumat catre un oftalmolog sau optometrist pentru o examinare completa a acuitatii vizuale.

Medicii pot intampina dificultati in realizarea screeningului vederii la unii copii mici. In aceste cazuri, o metoda denumita

fotoscreening poate fi folosita. Fotoscreeningul foloseste o camera speciala sau un sistem video pentru a obtine imaginile formate si

reflectate de la nivelul ochiului, necesitand o cooperare minima cu copilul. Cu toate ca fotoscreeningul nu inlocuieste o investigatie

uzuala a vederii, poate obtine date despre afectiunile care ameninta vederea.

DiagnosticEste recomandat screeningul pentru depistarea ambliopiei, strabismului si afectarea acuiatii vizuale la copiii mai mici de 5 ani. Totusi,

nu trebuie adoptata o atitudine expectativa daca sunt observate semne posibile de ambliopie la copiii mai mici. Nici un copil nu este

prea mic ca sa fie examinat de catre un oftalmolog si examinarea poate fi efectuata oricand apar suspiciuni in legatura cu sanatatea

Page 18: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

ochilor copilului.

Societatea Americana de Oftalmologie recomanda ca toti copiii sa fie examinatii de la varsta de 6 luni de catre un pediatru, medic de

familie sau oftalmolog. Nou-nascutii si copiii trebuie investigati pentru afectiuni oftalmologice ca si cataracta, care impiedica lumina

sa patrunda in ochi si produce ambliopia. Ambliopia din aceste cauze este rara, dar grava. Fara tratament precoce, copilul poate sa nu

dezvolte vedere normala la ochiul afectat.

TratamentTratamentul ambliopiei este instituit cat de curand este posibil dupa diagnostic. Tratamentul precoce de obicei poate compensa

afectiunea si trebuie inceput inainte ca vederea copilului sa fie complet dezvoltata (inainte de varsta de 9 sau 10 ani). Cu cat copilul

este mai mic cand i se instituie tratamentul, cu atat mai bune sunt sansele pentru dezvoltarea unei vederi normale.

Ambliopia este greu de corectat dupa varsta de 9 ani. Cu toate acestea, studiile recente sustin ca tratamentul in jurul acestei varste

poate inca sa corecteze ambliopia.

Ambliopia este tratata in mod obisnuit de catre un oftalmolog.

Pentru a avea succes, tratamentul trebuie sa se adresesze atat ambliopiei cat si cauzelor fundamentale. Corectia optica sau cu lentile de

contact amelioreaza unele afectiuni, ca si diferenta dioptrica (anizometropia). Alte boli, ca si cataracta si anumite forme de strabism

necesita interventie chirurgicala.

Un copil nascut cu cataracta sau alte boli care impiedica lumina sa patrunda in ochi, are nevoie urgenta de tratament deoarece

ambliopia poate deveni permanenta in cateva luni. Ambliopia care este rezultatul nealinierii ochilor (strabism) sau vederii inegale

(anizometropie) se dezvolta mai lent.

Tratamentul corecteaza ambliopia antrenand creierul sa foloseasca semnalele de la ochiul cu vedere slaba, cladind o conexiune mai

puternica intre creier si ochiul afectat si permitand vederii sa se dezvolte normal in acel ochi.

Exista cateva metode de a constrange ochiul strabic sa devina mai puternic. Aceste metode includ purtarea unui plasture pe ochi sau

lentile de contact inchise la culoare (ocluzie) si folosirea de picaturi pentru ochi sau de ochelari (relaxare).

Page 19: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Ocluzia

Acoperind ochiul mai puternic, creierul este fortat sa foloseasca si sa dezvolte o mai buna vedere in ochiul slab.

Purtarea de plasture pe ochi.

Acoperirea ochiului sanatos cu un plasture adeziv sau cu un plasture de culoare inchisa dintr-o banda elastica, este cea mai obisnuita

metoda de tratament. In cazul in care copilul poarta ochelari, medicul poate pune un plasture pe una dintre lentile. Copilul trebuie sa

poarte plasturele tot timpul sau doar in timpul zilei de-a lungul a catorva saptamani sau luni. Cazurile grave pot sa dureze mai mult.

Un studiu recent arata ca, purtarea unui plasture in timpul activitatilor ce solicita vederea de aproape, timp de 2 ore zilnic, este similara

cu purtarea unui plasture 6 ore zilnic.

Purtarea de lentile de contact opace.

Ambliopia poate fi tratata si prin plasarea unei lentile de contact intunecate in ochiul normal. Aceasta poate fi utila cand copilul refuza

sa poarte un plasture sau se uita peste plasture sau ochelari. Este necesara invatarea scoaterii si reinsertiei lentilelor de contact.

Relaxarea Acest tratament estompeaza sau intuneca vederea la nivelul ochiului dominant al copilului, mai degraba decat s-o impiedice complet.

Aceasta determina creierul sa se bazeze pe ochiul cu vederea slabita. Relaxarea este mai putin folosita decat ocluzia. Este benefica

pentru cazurile usoare de ambliopie; in cazurile grave, este dificil de estompat si intunecat vederea la ochiul indemn suficient, astfel

incat creierul sa prefere utilizarea ochiului afectat.

Solutiile oftalmice (picaturile pentru ochi)

Cea mai folosita metoda de tratament a relaxarii este reprezentata de utilizarea solutiilor oftalmice pentru a estompa vederea la ochiul

sanatos si pentru a forta creierul sa foloseasca ochiul strabic.

Ochelarii de vedere

Page 20: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Ochelarii cu lentila opaca in dreptul ochiului sanatos obliga creierul sa foloseasca ochiul slabit.

Medicul va stabili anumite pauze in timpul tratamentului pentru a permite copilului sa-si foloseasca ochiul sanatos si pentru a-l feri de

lezare sau slabire.

Ambliopia poate reapare si dupa un tratament incununat cu succes, astfel ca este recomandata examinarea periodica a copiilor pana la

varsta de 9 sau 10 ani.

Tratament ambulator (la domiciliu) Tratamentul ambliopiei se face zi de zi atat la domiciliu, cat si la scoala. Se incearca tot posibilul ca tratamentul sa aiba succes. Daca

sunt utilizate picaturile de ochi, trebuie urmarit daca sunt folosite de copil la indicatia medicului. Se comunica invatatorului situatia

copilului, pentru ca acesta sa sprijine copilul in timpul tratamentului.

Pentru a fi eficient, plasturele de pe ochi trebuie purtat atat cat este recomandat. Este important sa se ajute copilul sa fie compliant la

tratament astfel incat sa dezvolte o vedere cat mai buna. Cauza majora a neajunsurilor tratamentului ambliopiei este nefolosirea

plasturilor pentru ochi la indicatia medicului.

In cazul in care copilul a urmat tratament pentru ambliopie, se recomanda respectarea sfatului medicului de a efectua examinarile

periodice viitoare. Ambliopia poate sa reapara si dupa un tratament de succes.

Cu cat copilul este mai mic, cu atat mai bune sunt rezultatele tratamentului ambliopiei. Daca se suspicioneaza ca un copil are

ambliopie sau alte afectiuni oftalmologice, se recurge la un consult de specialitate. Tratamentul ambliopiei se instituie imediat ce boala

este descoperita.

Ambliopia este dificil de corectat dupa varsta de 9 ani. Totusi studiile recente sustin ca tratamentul anumitor forme de ambliopie pot

imbunati vederea chiar si la copiii mari si la adulti.

Paralizia Bell (paralizia faciala periferica)

Page 21: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Paralizia Bell reprezinta paralizia sau slabiciunea muschilor de la nivelul unei hemifete. Lezarea nervului facial care inerveaza

musculatura de pe o parte a fetei duce la aparitia unui aspect flasc, cazut al hemifetei respective. Leziunea nervoasa poate de asemenea

afecta si simtul gustului si secretia lacrimala si salivara. Aceasta afectiune debuteaza brusc, adesea peste noapte si se amelioreaza de

obicei de la sine in cateva saptamani.

Paralizia Bell nu constituie rezultatul unui accident vascular cerebral sau al unui accident ischemic tranzitoriu. Cu toate ca accidentul

vascular cerebral si accidentul ischemic tranzitoriu pot produce paralizie faciala, nu exista nici o legatura intre paralizia Bell si oricare

dintre aceste afectiuni. Paralizia Bell presupune pur si simplu slabiciune sau paralizie.

Cauze

Etiologia paraliziei Bell nu este cunoscuta. Specialistii sunt de parere ca in unele cazuri ea poate fi cauzata de catre virusul herpetic

care produce herpesul labial recurent.

In majoritatea cazurilor de paralizie Bell, nervul facial care asigura inervatia muschilor de pe o parte a fetei sufera leziuni datorate

unui proces inflamator.

Exista multe afectiuni care pot produce slabiciunea sau paralizia muschilor fetei. In cazul in care nu se poate identifica un factor

specific care sa stea la baza aparitiei slabiciunii musculare, afectiunea se numeste paralizia Bell.

SimptomePrincipalul simptom ce caracterizeaza paralizia Bell este slabiciunea sau paralizia muschilor de la nivelul unei parti a fetei. Partea fetei

care este afectata este plata si lipsita de expresie sau are un aspect "cazut".

Printre alte simptome se numara:- senzatia de ochi uscat pe partea afectata datorita imposibilitatii de a clipi

Page 22: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

- cresterea secretiei lacrimale la nivelul ochiului afectat;

- durere retroauriculara (portiunea situata in spatele urechii) de partea afectata, care poate aparea la o zi sau doua dupa debutul

paraliziei;

- cresterea sensibilitatii in ceea ce priveste perceptia sunetelor;

- salivatie excesiva datorata imposibilitatii de a inchide complet gura;

- senzatia de gura uscata si dificultati de inghitire datorita scaderii secretiei salivare;

- scaderea sensibilitatii gustative, in special la nivelul varfului limbii.

Evolutia naturala a bolii este spre agravare in primele zile, urmata apoi de vindecare treptata. In majoritatea cazurilor,

simptomatologia dispare in doua luni.

Trebuie retinut faptul ca exista cateva alte afectiuni, cum ar fi de exemplu accidentul vascular cerebral si boala Lyme, care pot

produce slabiciune musculara faciala si paralizie.

InvestigatiiParalizia Bell este de obicei diagnosticata pe baza anamnezei, examenului fizic si examenului neurologic care investigheaza functia

nervului facial si elimina eventuale cauze mai grave de paralizie faciala.

Medicul poate deduce din anamneza ca este vorba de o paralizie Bell prin intrebari tintite in legatura cu antecedentele

personale patologice ale pacientului, cum ar fi:

- ce simptome are pacientul? Cand le-a observat prima data? Le-a mai avut si inainte? S-a lovit recent la cap?

- pacientul are dureri sau si-a pierdut sensibilitatea la nivelul fetei sau in zona capului

- alaturi de simptomele respective au mai existat si alte probleme, cum ar fi ameteala, pierderea auzului, modificarea sensibilitatii

gustative sau slabiciune musculara in orice alta parte a corpului?

- pacientul a suferit recent de vreo raceala, gripa sau o afectiune respiratorie?

Page 23: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

In cadrul examenului neurologic, doctorul va evalua gradul de slabiciune musculara.

Pacientul poate fi rugat sa:

- ridice sprancenele si apoi sa le coboare;

- sa inchida strans ochii si apoi sa-i deschida;

- sa zambeasca sau sa-si arate dintii.

Diagnosticul de paralizie faciala poate fi pus in cazul in care:

- slabiciunea musculara si paralizia apar brusc si afecteaza musculatura de la nivelul unei hemifete

- nu sunt prezente semne ale unei alte boli sau ale unui traumatism care sa explice aparitia slabiciunii si paraliziei.

Slabiciunea musculara la nivelul unei hemifete ar trebui investigata imediat de catre medic cu scopul de a elimina alte afectiuni mult

mai grave. Detectarea si tratamentul precoce al paraliziei faciale pot contribui la prevenirea instalarii leziunilor nervoase permanente.

Doctorul poate solicita efectuarea unor investigatii suplimentare pentru a detecta alte posibile cauze de slabiciune si paralizie

musculara faciala.

Printre aceste teste se numara:

-teste de sange, pentru a elimina unele boli precum boala Lyme, HIV sau sifilis;

- teste de audiometrie, pentru a determina daca sensibilitatea auditiva sau muschii de la nivelul urechii medii au fost afectati;

- CT (computer tomograf) sau RMN (rezonanta magnetica nucleara) pentru detectarea unei tumori cerebrale sau a accidentului

vascular cerebral

- punctie lombara, in vederea identificarii eventualelor semne de infectie sau hemoragie.

Medici specialisti recomandati

Personalul de specialitate in masura sa diagnosticheze si sa trateze paralizia Bell este reprezentat de:

- medicii de familie

- internistii

Page 24: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

- neurologii

- asistentele medicale.

Tratament Tratamentul paraliziei faciale permanente

Daca pacientul dezvolta paralizie faciala permanenta, el poate beneficia de tratament chirurgical sau de fizioterapie.

Medicul poate recomanda tratament chirurgical in conditiile in care pacientul are paralizie Bell care a debutat in urma cu 6 pana la 12

luni si care nu s-a ameliorat.

Tehnicile chirurgicale care pot imbunatati fizionomia pacientului si reface partial functia musculara sunt:

- implantarea unei grefe nervoase care se ataseaza la nervul facial. In multe cazuri, nervul care controleaza sensibilitatea linguala este

atasat nervului facial. Lezarea acestui filet nervos produce pierderea sensibilitatii in jumatate din teritoriul lingual. Totusi, unii pacienti

care au de mult timp paralizie Bell pot prefera aceasta modalitate de interventie decat sa aiba musculatura de pe o parte a fetei complet

paralizata;

- transferul de tesut muscular normal in zona afectata, in special la nivelul buzelor.

Daca apar dureri sau leziuni oculare, poate fi necesara efectuarea unui consult de specialitate de catre medicul oftalmolog.

De asemenea, in conditiile in care afectiunea nu se amelioreaza, cum ar fi de asteptat, medicul poate solicita efectuarea unor teste

suplimentare, cum ar fi RMN (rezonanta magnetica nucleara) sau hemoculturi (insamantarea unei mostre de sange de la pacient pe

medii de cultura cu scopul de a identifica prezenta germenilor), pentru a elimina alte posibile cauze ale paraliziei faciale. Unii pacienti

dezvolta miscari faciale involuntare la cateva luni dupa ce au fost diagnosticati cu paralizie Bell. Aceasta afectiune poate fi tratata cu

injectii pe baza de toxina botulinica, substanta care produce o paralizie temporara a musculaturii faciale.

Page 25: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Tratament ambulatoriuIn cazul in care paralizia Bell afecteaza ochii, gura si limba, se pot lua masuri pentru prevenirea complicatiilor ulterioare.

Masuri pentru protejarea ochilor

Uscarea corneei poate produce tulburari grave de vedere. Clipitul mentine corneea umeda si o protejeaza de praf si alte particule. In

momentul in care pacientul nu mai poate clipi, ochiul se usuca si apar dureri la nivelul corneei. Daca aceste dureri nu sunt tratate ele

pot duce la orbire. In momentul in care, din cauza paraliziei Bell, pacientul nu poate inchide complet ochiul sau nu mai poate clipi, se

pot lua urmatoarele masuri pentru protejarea ochiului:

- inchiderea si deschiderea pleoapelor cu ajutorul degetelor. Efectuarea frecventa a acestor gesturi va mentine corneea umidificata

- utilizarea “lacrimilor artificiale", care sunt picaturi pentru ochi ce contin metilceluloza, pentru mentinerea umidificata a corneei in

timpul zilei

- pacientul trebuie sa ceara sfatul medicului in legatura cu frecventa de administrarea a acestor picaturi

- pentru protejarea ochiului si mentinerea umeda a corneei pacientul trebuie sa aplice un unguent special sau sa poarte un bandaj

pentru ochi in timpul noptii. Uneori poate fi necesar ca pacientul sa-si aplice unguentul si sa mentina pe tot timpul noptii un bandaj

peste pleoapa in pozitie inchisa

- se recomanda purtarea ochelarilor de soare, de vedere sau de protectie pentru a impiedica patrunderea prafului si a altor particule la

nivelul ochiului.

Medicul trebuie consultat imediat in cazul in care pacientul care are paralizie Bell dezvolta simptome oculare cum ar fi de exemplu

inrosirea ochilor, prurit, durere sau tulburari de vedere.

Page 26: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Ingrijirea cavitatii bucale

Cand sensibilitatea pe o jumatate din teritoriul lingual este pierduta si secretia de saliva este de asemenea diminuata in zona respectiva,

particulele alimentare pot ramane blocate in acea portiune a limbii, ceea ce poate duce la aparitia unor afectiuni gingivale si a cariilor

dentare. Perierea frecventa si cu grija a dintilor si utilizarea atei dentare pot ajuta la prevenirea aparitiei acestor afectiuni.

Dificultatile intampinate la inghitire pot fi prevenite prin mancatul incet si mestecarea completa a alimentelor. Consumarea

alimentelor moi, fragede cum ar fi de exemplu iaurtul, poate fi de asemenea de ajutor.

Pe masura ce nervul facial incepe sa isi reia functia normala, efectuarea de exercitii simple, cum ar fi incordarea si relaxarea muschilor

faciali, pot duce la cresterea fortei musculare in teritoriul respectiv si la o recuperare mai rapida. Masarea cu ulei sau crema a fruntii,

obrajilor si buzelor poate fi de asemenea utila.

Paralizia Bell se remite de obicei fara tratament, in special in cazul in care pacientul mai poate totusi sa-si miste partial

muschii de pe partea afectata a fetei. Aproape toti pacientii care mai pot sa-si miste muschii faciali intr-un anumit grad se

recupereaza complet fara a fi necesara instituirea medicatiei sau a vreunui alt tratament.

Sansele de recuperare completa sunt mai mari in conditiile in care simptomatologia incepe sa se amelioreze de la sine in 3 saptamani.

Din trei persoane care fac paralizie Bell, doua se recupereaza complet. Restul raman cu sechele cum ar fi slabiciune musculara si

diferite grade de paralizie de la partiala la completa, care pot sa nu mai dispara complet niciodata. Alti pacienti dezvolta miscari

faciale involuntare, cum ar fi dischinezii ale buzelor, lacrimarea ochilor sau spasme ale fetei sau pleoapelor.

Daca doctorul suspecteaza un anume virus ca fiind etiologia paraliziei Bell, pacientului i se pot administra medicamente antivirale,

cum ar fi acyclovir. Totusi, nu exista dovezi clare ce medicamentele virale reprezinta un tratament eficient al paraliziei Bell.

In conditiile in care medicul este de parere ca la baza aparitiei paraliziei Bell este un proces inflamator produs in cadrul unei alte

afectiuni, pacientului i se pot administra corticosteroizi, cum ar fi prednison, cu scopul de a reduce gradul de inflamatie. Cu toate

acestea, nu au fost inregistrate beneficii in ceea ce priveste aceasta modalitate de tratament.

Page 27: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Daca paralizia Bell afecteaza capacitatea pacientului de a inchide ochiul de partea cu leziunea, este esentiala ingrijirea corespunzatoare

a ochiului, inclusiv umidificarea corneei (membrana transparenta care inveleste ochiul la exterior), pentru a preveni instalarea

leziunilor oculare.

Blefarita

Una dintre cele mai frecvente probleme oculare la adulti este blefarita si reprezinta inflamatia pleoapelor.

Cauza blefaritei este necunoscuta, dar este mai frecventa la persoanele care au matreata, alergii sau eczeme. Forma cea mai obisnuita

apare in asociere cu acneea rozacee sau dermatita seboreica.

De cele mai multe ori aceasta afectiune este una cronica (de lunga durata).De exemplu,

orjeletul (denumit popular "ulcior") apare mai frecvent la bolnavii de blefarita.

SimptomeSimptomele blefaritei includ:

- roseata

- iritatia

- prezenta crustelor la marginea pleoapei. Crustele precum si genele din acea zona pot fi uscate sau grase. Pot cadea.

Marginile pleoapelor sunt de obicei masiv colonizate cu bacterii, de regula cu stafilococi.

Page 28: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

DiagnosticPentru precizarea diagnosticului, medicul specialist oftalmolog analizeaza globul ocular, pleoapa si genele cu ajutorul unui instrument

numit oftalmoscop.

La inspectia atenta, marginile pleoapelor apar unsuroase, ulcerate cu cruste din detritusuri ce se lipesc de gene.

TratamentSe recomanda spalarea pleoapelor, sprancenelor si parului zilnic cu un sampon destinat pentru uzul copiilor. Pentru spalarea

pleoapelor, se pun cateva picaturi de sampon pentru copii intr-un pahar cu apa si se imbiba un tampon de vata sau un betisor folosit la

igiena urechilor. Tinand ochii inchisi, se sterge usor fiecare pleoapa, inclusiv peste gene, de aproximativ 10 ori, pe o directie

orizontala, pornind de la nivelul nasului. Inainte de deschiderea ochilor, trebuie sa clatiti bine cu apa din abundenta.

Alternativ, in timpul dusului, se lasa apa calduta sa curga peste ochii inchisi timp de 1 minut. Apoi, se pun 1-2 picaturi de sampon pe o

bucata de material moale si se sterg usor genele la fel ca mai sus, dupa care se clateste bine

Cataracta

Generalitati

Sus

Vezi galerie foto

Cataracta este o pelicula fina opaca aparuta la nivelul cristalinului, care blocheaza pasajul fasciculului luminos catre retina

(componenta nervoasa a globului ocular la nivelul careia se formeaza imaginea), cauzand tulburari de vedere.

Page 29: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Este important ca parintii sa observe diferitele tulburari vizuale in randul copiilor pentru identificarea precoce a cataractei (cataracta

juvenila) sau a altei patologii oftalmologice.

Cuprins articol

1. Generalitati

2. Cauze

3. Factori de risc

4. Simptome

5. Consult de specialitate

6. Investigatii

7. Diagnostic

8. Tratament

9. Evolutie

Cauze

Sus

Cataracta apare datorita opacifierii cristalinului (lentila globului ocular).

Anumiti factori predispun la aparitia bolii si anume:

- varsta inaintata, imbatranirea (cataracta senila)

- expunerea excesiva la raze ultraviolete (UV), si anume, lumina naturala, expunerea artificiala (saloane pentru bronzat artificial)

- diabetul zaharat, in special diabetul decompensat (cu valori mari ale glicemiei)

Page 30: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

- alte boli oftalmologice: glaucomul (cresterea presiunii intraoculare), uveita cronica, retinita pigmentara (boala degenerativa a

celulelor cu bastonase si conuri de la nivelul retinei) sau dezlipirea de retina

- tratamentul cronic cu corticosteroizi (medicamente antiinflamatorii puternice)

- expunerea frecventa sau tratamentul cu raze X

- agregarea familiala (factorii genetici), unele persoane mostenesc o anumita predispozitie pentru aparitia cataractei

- vitrectomia (indepartarea lichidului din interiorul globului ocular), in special in randul persoanelor de peste 50 de ani. Studiile arata

ca peste 80% dintre persoanele care sufera o vitrectomie, dezvolta si cataracta in intervalul 6 luni si 3 ani de la interventia initiala

- leziunile oculare, o cauza mai rara de cataracta, intalnita mai ales in randul copiilor

Factori de risc

Sus

Factorii de risc includ:

- varsta inaintata;

- etnia, cu un risc crescut in randul nativilor americani si afro-americani;

- sexul feminin, cu toate ca acest lucru nu este dovedit pentru toate tipurile de cataracta;

- istoricul familial (factorii genetici), in special in cazul persoanelor care sufera si de alte boli ereditare. Acestea au un risc de a

dezvolta boala de pana la 50%. Dintre bolile ereditare care asociaza cataracta, amintim: distrofia miotonica (cea mai frecventa

distrofie musculara a adultului) si galactozemia (boala rara, cu afectarea metabolismului galactozei);

- culoarea irisului, dintr-un motiv necunoscut, predispune la cataracta in cazul persoanelor cu ochi caprui inchis sau negru.

Unele boli cronice pot creste riscul aparitiei cataractei. Dintre acestea reamintim pe cele mai importante:

- diabetul zaharat. Pacientii cu diabet zaharat au un risc crescut de aparitiei a cataractei, prin leziuni aparute la nivelul cristalinului ca

rezultat al hiperglicemiei cronice (nivel crescut al glucozei in sange);

Page 31: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

- glaucomul. Anumite medicamente folosite in tratamentul glaucomului cresc riscul aparitiei cataractei. Tratamentul chirurgical al

glaucomului poate, de asemenea, sa creasca riscul de aparitie al cataractei;

- hipertensiunea arteriala. Exista o legatura intre hipertensiunea arteriala si aparitia cataractei fara a cunoaste insa mecanismul

fiziopatologic exact.

Alti factori de risc

- fumatul. Fumatorii au un risc mai mare de a face cataracta, datorita faptului ca fumul afecteaza cristalinul prin radicalii liberi si

diferitele substante toxice eliberate in timpul fumatului. Radicalii liberi pot afecta orice tip celular, inclusiv celulele cristalinului;

- infectiile aparute pe parcursul sarcinii pot afecta fatul, astfel ca rubeola sau varicela pot cauza cataracta dupa nastere;

- lumina ultravioleta (UV), in special tipul B (UVB), pot cauza cataracta. Studiile au aratat ca o expunere indelungata accidentala sau

profesionala la UVB cauzeaza cataracta dupa un anumit interval de timp;

- alcoolul, in special consumul cronic, a fost definit de diferite studii ca poate cauza cataracta;

- corticoterapia indelungata (medicamente cu efect antiinflamator puternic), folosite in mod special in cazul pacientilor cu boli imune,

astm bronsic sau emfizem pulmonar (in ultimele 2 boli se foloseste corticoterapia inhalatorie)

- hipertrigliceridemia (nivel crescut al trigliceridelor in sange) cu depunerea acestora in vasele sanghine mici, poate agrava cataracta;

Anumite simptome pot semnala agravarea cataractei sau aparitia unor complicatii grave:

- durere oculara severa;

- vedere dubla sau pierderea brusca a vederii (amauroza fugace).

Este necesar consultul oftalmologic in urmatoarele situatii:

- necesitatea schimbarii frecvente a lentilelor pentru ochelari;

- vedere dubla, incetosata, aparuta treptat;

- vedere ingreunata in timpul zilei datorata fotofobiei (sensibilitate accentuata la lumina);

Page 32: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

- sofat ingreunat pe timpul noptii datorita sensibilitatii crescute la luminile din trafic;

- tulburari vizuale care afecteaza activitatile zilnice.

In cazul adultilor care sufera de cataracta este recomandat un control oftalmologic la un anumit interval de timp specificat de medicul

de familie.

Simptome

Sus

In cele mai multe cazuri cataracta cauzeaza anumite tulburari vizuale, dintre care amintim:

- vedere incetosata, greoaie, neclara;

- fotofobie (nu suporta lumina), fie cea naturala sau artificiala. Sofatul este de asemenea ingreunat datorita disconfortului vizual cauzat

de lumina farurilor din trafic;

- necesitatea schimbarii relativ frecventa a lentilelor de la ochelari;

- vedere dubla;

- dificultati in desfasurarea activitatilor zilnice, datorate tulburarilor vizuale.

Este important ca parintii sa observe diferitele tulburari vizuale in randul copiilor pentru identificarea precoce a cataractei (cataracta

juvenila) sau a altei patologii oftalmologice.

Consult de specialitate

Sus

Diagnosticul de cataracta, in special in stadiile incipiente, nu necesita un tratament medicamentos sau chirurgical, fiind suficienta doar

o urmarire atenta a evolutiei bolii. Tulburarile vizuale accentuate, care influenteaza activitatile zilnice si predispun la diferite

Page 33: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

accidente, necesita un tratament chirurgical.

Problemele de vedere pot fi evaluate de:

- oftalmolog;

- optometrist;

- asistent medical;

- medicul de familie;

- medic generalist;

- pediatru.

Cu toate ca tulburarile vizuale pot fi evaluate de mai multe persoane care lucreaza in domeniul medical, doar medicul oftalmolog

poate trata cataracta.

Investigatii

Sus

Diagnosticul cataractei se bazeaza pe istoricul medical si examenul clinic. Cel din urma are scopul de a elimina alte patologii posibile,

care ar putea cauza tulburarile vizuale si pentru a confirma diagnosticul de cataracta.

In cazul unor tulburari vizuale care nu pot fi corectate chirurgical, oftalmologul trebuie sa efectueze un examen oftalmologic

amanuntit pentru a evalua calitatea vazului remanent si totodata calitatea vietii.

Diagnostic

Sus

Page 34: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Nu este necesar un test screening (test efectuat in masa pentru detectarea precoce a unei boli) pentru detectarea cataractei, deoarece

majoritatea adultilor care au cataracta se prezinta chiar la primele simptome pentru efectuarea unui consult oftalmologic. Totusi,

parintii cu copii care manifesta diferite tulburari vizuale, trebuie sa apeleze la medicul oftalmolog pentru a confirma sau infirma

diagnosticul de cataracta.

Tratament

Sus

Interventia chirurgicala este singura metoda folosita in mod curent pentru a trata simptomele cauzate de cataracta. Aceasta consta in

indepartarea cristalinului (lentila naturala a globului ocular), deteriorat de cataracta. In mod normal cristalinul are rolul de a focaliza

fasciculul luminos care trece apoi prin celelalte componente ale ochiului pentru a ajunge la retina, unde se formeaza imaginea.

Cristalinul poate fi inlocuit cu o piesa asemanatoare artificiala, numit implant intraocular sau in locul acesteia poate fi folosita o lentila

de contact cu functie identica.

Interventia chirurgicala nu este necesara decat dupa cateva luni sau ani de la debutul bolii. In tot acest timp pacientii isi corecteaza

acest viciu de refractie cu ajutorul ochelarilor sau lentilelor de contact speciale.

Tratamentul cataractei juvenile depinde de felul in care aceasta interfera in dezvoltarea normala a simtului vizual.

In unele cazuri, interventia chirurgicala in randul persoanelor cu cataracta este necesara pentru o alta patologie oftalmologica asociata,

precum retinopatia diabetica sau degenerescenta maculara. De asemenea, in unele cazuri cataracta trebuie indepartata de un

oftalmolog specializat in tratamentul bolilor de retina si a nervului optic.

Deseori, exista o conceptie gresita in legatura cu cataracta, astfel ca in ultimii ani s-au desfasurat mai multe campanii de informare a

persoanelor cu cataracta. Este important sa se stie ca tratamentul chirurgical este necesar doar in cazul in care tulburarile vizuale sunt

Page 35: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

grave si influenteaza desfasurarea normala a activitatilor cotidiene.

Datorita fricii de a nu-si pierde in totalitate vederea, unii pacienti mai in varsta doresc efectuarea interventiei chirurgicale cu toate ca

rezultatul examenului oftalmologic nu recomanda acest lucru si viciul poate fi corectat prin purtarea ochelarilor sau a lentilelor

speciale. In aceste cazuri nu este justificat riscul unei interventii chirurgicale (mai mare la pacientii varstnici, care pot asocia si alte

boli).

Pacientul cu cataracta este singurul care decide daca simptomele bolii sunt suficient de grave si afecteaza viata personala in asa fel

incat este necesar tratamentul chirurgical.

Evolutie

Sus

Cataracta poate ramane usoara si poate trece deseori chiar neobservata. Majoritatea cazurilor de cataracta nu provoaca tulburari

vizuale grave si astfel nu necesita indepartare chirurgicala.

In unele cazuri insa disconfortul vizual exacerbat si evolutia cronica pot cauza:

- cataracta severa, cu tulburari vizuale severe care influenteaza activitatile cotidiene (sofatul, cititul, etc.)

- cecitatea este o complicatie rara. Interventia chirurgicala se realizeaza de obicei inaintea aparitiei unei complicatii atat de grave

- glaucomul

- progresia bolii este legata de opacifierea gradata a cristalinului. Cand acesta devine opac in totalitate, are indicatie de tratament

chirurgical

- cataracta copiilor (juvenila) este rara, insa extrem de severa. In cazul in care cristalinul opacifiat opreste lumina catre retina, centrul

nervos vizual (situat in lobul occipital), nu se mai dezvolta normal, cauzand ambliopie (vedere proasta) care persista si dupa

tratamentul chirurgical de corectare a cataractei.

Page 36: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Orjeletul si Salazionul

Generalitati

Sus

Orjeletul (ulciorul) si salazionul sunt probleme care pot interveni la nivelul unei mici glande sebacee de la nivelul pleoapei superioare

sau inferioare.

Ulciorul (sau orjeletul extern) este infectia unei mici glande sebacee de la nivelul pleoapei, care inconjoara baza unei gene. Initial

apare ca o mica umflatura rosie, moale, care atinge un maxim in 3 zile. Ulciorul se sparge apoi, dreneaza si se vindeca in aproximativ

o saptamana.

Orjeletul intern, ca si ulciorul este o infectie. Acesta afecteaza insa glanda sebacee mai profund in interiorul pleoapei. Acestea sunt de

obicei mai mari si dureaza mai mult decat ulciorul.

Salazionul este o inflamatie a glandelor sebacee profunde de la nivelul pleoapelor. Nu este o infectie. Salazionul tipic se dezvolta lent

pe parcursul a 2-3 saptamani, in general fara durere oculara.

Cuprins articol

1. Generalitati

Page 37: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

2. Cauze

3. Simptome

4. Investigatii

5. Tratament - Generalitati

6. Profilaxie

7. Tratament ambulatoriu

Cauze

Sus

Cauza ulciorului este deseori necunoscuta, dar poate apare datorita:

- frecatului pleoapei, iritand glandele sebacee. Bacteriile de la nivelul mainii pot cauza infectia

- utilizarea rimelului, conturului de ochi sau a altor produse cosmetice, care pot irita ochiul. Daca aceste produse sunt contaminate cu

bacterii poate apare o infectie.

Un salazion se poate dezvolta dintr-un orjelet intern care nu dreneaza si nu se vindeca. Cand porii glandelor sebacee sunt blocati poate

apare atat orjeletul intern cat si salazionul. Porii nu se mai dreneaza astfel si se inflameaza.

O alta problema care se poate adauga sau cu care poate fi confundat ulciorul este o infectie sau inflamatie a pleoapei numita blefarita.

Simptome

Sus

Orjeletul intern, desi mai profund in pleoapa are aceleasi simptome ca si ulciorul.

Page 38: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Salazionul tinde sa creasca mai lent si mai profund in pleoapa decat ulciorul, in general necauzand durere si putand persista cateva

luni. Salazionul poate forma un chist sub piele, mai ales cand porii glandelor sunt blocati si materiile se constituie in interiorul glandei.

Inflamatia si tumefierea se pot extinde la zona inconjuratoare ochiului, de exemplu la nivelul sprancenelor. Se poate extinde suficient

de mult pentru a interfera cu vederea.

Investigatii

Sus

Deseori este dificil de diferentiat ulciorul de salazion, care sunt afectiuni usoare ale pleoapei. Ambele se diagnosticheaza prin

examinarea vizuala atenta a pleoapei. Daca exista o umflatura dura in interiorul pleoapei, aceasta este diagnosticata frecvent ca

salazion.

Daca ulciorul nu se vindeca prin tratament ambulator, fluidul din interior poate fi examinat pentru determinarea exacta a bacteriei

cauzatoare de infectie si tratament adecvat.

Ulciorul incepe ca o macula rosie, sensibila la suprafata pleoapei de-a lungul liniei genelor. Aceasta se transforma intr-o papula mica,

moale asemanatoare acneei. Ochiul poate lacrima si pleoapa sa fie dureroasa. Tipic ulciorul dezvolta un cap (se colecteaza lichid alb

sau galben) si se sparge in aproximativ 3 zile. Dupa deschiderea ulciorului acesta se vindeca si dispare.

Tratament - Generalitati

Sus

Tratamentul ambulator este suficient pentru majoritatea ulcioarelor si orjeletelor interne, probleme minore ale pleoapei. Daca

tratamentul ambulator nu da rezultate, poate fi necesara prescrierea de unguente sau picaturi pentru ochi. Este necesar consultul de

specialitate daca:

- un ulcior devine foarte dureros, creste foarte repede sau continua sa dreneze (mai ales daca se dreneaza puroi)

- roseata si tumefierea ulciorului depasesc exteriorul pleoapei, interiorul ei sau este la nivelul globului ocular

Page 39: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

- sunt probleme vizuale

- ulciorul nu se amelioreaza dupa 3 zile de tratament ambulator sau nu se vinedeca intr-o saptamana de tratament.

Daca infectia se extinde la nivelul pleoapei sau al sprancenei poate fi necesar tratamentul cu antibiotice orale. Daca un ulcior foarte

mare nu se vindeca sub tratament ambulator sau un salazion suficient de voluminos pentru a interfera cu vederea - va trebui incizat de

un specialist, pentru a se drena si vindeca. Dupa aceasta interventie se va utiliza un unguent cu antibiotice sau picaturi oftalmice.

Specialistul poate recomanda spalarea pleoapei sau de-a lungul liniei genelor cu sapun fin sau sampon delicat (cel pentru copii de

exemplu) pentru a reduce sansele infectiei daca sunt antecedente de ulcior recurent sau semne de blefarita. Se poate prepara un sapun

delicat acasa amestecand sapun neiritant, ca samponul pentru copii, cu o cantitate egala de apa calda. De obicei 30 mililitri din fiecare

sunt suficienti. Se va utiliza un prosop curat sau vata inmuiate in solutia preparata pentru spalarea blanda a pleoapei.

Profilaxie

Sus

Pentru a preveni ulciorul, orjeletul intern si salazionul:

- nu se freaca ochii, ceea ce-i poate irita si raspandi infectia

- se protejeaza ochii de praf si poluanti din aer prin purtarea de ochelari de protectie, mai ales cand greblati sau tundeti gazonul

- se evita zonele intens poluate si cu mult praf

- se inlocuiesc cosmeticele, mai ales rimelul cel putin o data la 6 luni. Bacteriile se pot dezvolta in acestea

- se trateaza prompt orice inflamatie sau infectie a pleoapelor (blefarita). In caz contrar infectia se poate extinde la glandele sebacee

ale pleoapei si cauzeaza ulcior.

Page 40: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Tratament ambulatoriu

Sus

Desi majoritatea ulcioarelor si salazioanelor nu sunt contagioase:

- evitati folosirea in comun a prosoapelor, buretilor de baie sau a cosmeticelor

- spalati frecvent mainile si nu frecati ochii, mai ales daca aveti grija de cineva cu ulcior sau orice fel de infectie

- se spala frecvent mainile daca aveti o infectie in organism si nu se introduc in ochi.

Tratamentul ambulator pentru ulcior si salzion este in mod normal suficient. Urmatoarele masuri scad disconfortul si ajuta la

vindecare:

- nu se vor folosi cosmetice sau lentile de contact pana la vindecarea completa a ulciorului sau salazionului

- se aplica comprese calde, umede. Compresele calde, umede aplicate de 3-6 ori pe zi ajuta la vindecarea mai rapida. Compresa calda

ar putea de asemenea ajuta la deblocarea porilor glandelor pentru a se drena si a incepe sa se vindece. Inainte de aplicare se vor spala

mainile. Se utilizeza o panza moale sau tifon muiat in apa calda. Nu se va utiliza apa fierbinte si nu se va incalzi tifonul umed in

cuptorul cu microunde - compresa se poate infierbanta prea tare si arde pleoapa. Compresa se tine pe pleoapa pana se raceste (normal

5-10 minute). Se poate utiliza si ser fiziologic sau apa de trandafiri in locul apei de la robinet pentru grabirea procesului de vindecare.

- lasati ulciorul sau salazionul sa se sparga singur, fara a-l strange sau deschide

- daca utilizati tratament fara prescriptie asigurati-va ca este pentru ochi (oftalmic) si nu pentru urechi (otic). Tratamentele fara

prescriptie disponibile pentru tratarea ulciorului sunt: unguentele si solutiile oftalmice.

Page 41: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Daca ulciorul sau salazionul nu se vindeca prin tratament ambulator este necesar sa apelati la specialist, uneori necesitand unguente cu

antibiotice sau picaturi oftalmice.

Inaintea aplicarii unguentelor sau a picaturilor se vor spala mainile. Nu se atinge varful aplicatorului cu mana. Aplicatorul trebuie sa

fie curat si nu trebuie sa atinga ochiul sau pleoapa in momentul aplicarii. Unguentele sau picaturile se aplica privind intr-o oglinda

bine luminata.

Daca s-a perscris unguent cu antibiotice acesta se aplica in strat subtire pe ulcior inainte de culcare.

Daca s-au prescris picaturi cu antibiotice, aplicarea se face tragand in jos cu doua degete pleoapa inferioara pentru a crea astfel un sant

intre globul ocular si pleoapa, in care se va picura solutia. Ochiul se mentine inchis cateva minute pentru ca picaturile sa difuzeze pe

suprafata ochiului si a pleoapei.

La copii picaturile se aplica in clinostatism (copilul culcat) si avand ochii inchisi. Se aplica o picatura in coltul interior (cel din

apropierea nasului) al ochiului infectat. Apoi copilul va deschide ochiul si picatura se va scurge in interior. Nu se va lasa copilul sa

frece ochiul tratat.

Discromatopsia (lipsa de perceptie a culorilor)

Vezi galerie foto

Discromatopsia (lipsa de perceptie a culorilor)

Page 42: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Discromatopsia este o anomalie a vederii, cauzata de absenta sau o dereglare functionala a celulelor din retina, responsabile de

perceptia cromatica. Retina este portiunea ochiului sensibila la lumina, care contine celule cu conuri, responsabile de vederea colorata

si cu bastonase, responsabile de vederea in intuneric. Cand bastonasele si conurile sunt stimulate, semnalele luminoase sunt transmise

succesiv, prin neuronii retinei, apoi prin fibrele nervului optic ajungand in final la cortexul cerebral.

Persoanele cu discromatopsie prezinta tulburarari ale vederii colorate in spectrul rosu, verde, albastru si ale combinatiilor dintre

acestea.

Ochiul normal prezinta la nivelul retinei trei tipuri de celule sensibile la lumina cromatica, celule cu con sensibile fie la lumina rosie,

verde sau albastra.

Termenul de discromatopsie este mult mai folosit decat cel de lipsa perceptiei culorilor, deoarece majoritatea persoanelor cu probleme

de perceptie a culorilor pot identifica anumite culori. Exista foarte putine cazuri in care pacientii nu sunt capabili sa recunoasca nici o

culoare.

Cuprins articol

1. Generalitati

2. Cauze

3. Simptome

4. Investigatii

5. Diagnostic precoce

6. Tratament medical

Page 43: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

7. Profilaxie

8. Tratament ambulatoriu

Cauze

Sus

Majoritatea tulburarilor de simt cromatic sunt mostenite genetic, fiind mult mai frecvente decat cele dobandite si afecteaza mult mai

frecvent barbatii decat femeile. Exista si tulburari in perceperea culorilor dobandite; acestea sunt determinate de inaintarea in varsta,

de anumite boli sau de traumatisme ale ochiului.

Simptome

Sus

Simptomele discromatopsiei variaza de la o persoana la alta; unii pacienti nu sunt capabili sa recunoasca rosul, verdele si albastrul sau

nuante ale acestor culori. Daca forma de discromatopsie nu este severa persoana nici nu realizeaza ca percepe lumea colorata diferit

fata de ceilalti; poate percepe nuante ale culorilor, dar nu poate deosebi rosu de verde desi recunoaste galbenul si albastrul. De obicei

discromatopsiile sunt pe linia rosu-verde (daltonism). In discromatopsiile severe, nu este perceputa nici o culoare, ci doar nuante de

gri, alb si negru.

Tulburarile de simt cromatic mostenit genetic afecteaza ambii ochi, iar cele dobandite sunt, de obicei, unilaterale sau pot afecta mai

mult un ochi decat pe celalat. Literatura de specialitate arata ca 8% din barbati prezinta daltonism. Aceste tulburari sunt mostenite

genetic, prezente de la nastere, ireversibile si netratabile.

Page 44: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Investigatii

Sus

Metodele de testare constau in recunoasterea culorilor si denumirea lor.

Testul plansa pseudoizocromatica: se cere subiectului sa priveasca un patrat cu puncte colorate care realizeaza un pattern (o litera sau

un numar) si sa recunoasca imaginea alcatuita din punctele colorate. Persoanele ale caror vedere cromatica este intacta, pot recunoaste

aceste pattern-uri, cei cu discromatopsie nu vor recunoaste sau vor identifica doar anumite litere sau cifre.

Testul de ordonare a culorilor: este folosit pentru investigarea discromatopsiilor dobandite dar si pentru a evalua severitatea

discromatopsiilor mostenite. Se ordoneaza nuantele unei culori in functie de o culoare de referinta.

Testele pentru depistarea daltonismului sunt obligatorii pentru cei care doresc sa obtina permisul de conducere si pentru alte categorii

de persoane cu anumite profesii.

Diagnostic precoce

Sus

Discromatopsiile pot avea un impact considerabil asupra vietii individului, afectand dezvoltarea cognitiva (invatarea si citirea) si

putand limita optiunile profesionale. De aceea, diagnosticul tulburarilor de simt cromatic trebuie facut cat mai devreme, in jurul

varstei de 3-5 ani. Monitorizarea perceptiei vizuale este recomandata a fi realizata cel putin o data, inaintea inscrierii la scoala, de

preferinta intre varsta de 3-4 ani.

Tratament medical

Sus

Page 45: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Discromatopsiile mostenite sunt afectiuni invariabile pe parcursul existentei persoanei respective, adica nu pot nici sa se agraveze, dar

nici sa fie tratate.

In functie de cauza, discromatopsiile dobandite pot fi tratate prin:

- interventia chirurgicala, care poate imbunatati perceptia culorilor, in cazul in care cataracta a produs discromatopsia

- oprirea medicamentelor care au cauzat tulburarile de vedere cromatica.

Modalitati de compensare a tulburarilor vedere cromatica:

- lentile de contact colorate sau ochelarii cu lentile colorate: ajuta la perceperea diferentelor dintre culori; nu corecteaza defectul si pot

distorsiona obiectele

- ochelari cu lentile antireflex (cu ecran de protectie- filtru care absoarbe lumina): sunt utile deoarece persoanele cu discromatopsie pot

sesiza diferentele intre culori atunci cand stralucirea si luminozitatea sunt scazute

- ochelari fumurii sau lentilele de contact fumurii cu filtru de protectie: sunt utili in discromatopsia severa,deoarece celulele cu

bastonas functioneaza mai bine la lumina obscura. Sunt necesare si lentile de contact sau ochelari pentru corectia viciilor de refractie

deoarece celulele cu bastonas ofera o imagine mai putin clara.

Profilaxie

Sus

Nu exista masuri de prevenire in cazul discromatopsiilor.

Tratament ambulatoriu

Sus

Page 46: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Impactul asupra vietii individului cu discromatopsie poate fi semnificativ.

Activitatile in care sunt folosite semnale colorate (semne de circulatie, semnale luminoase) pot fi serios perturbate, precum condusul

masinii sau cititul unei harti. Alegerea hainelor asortate sau in culori complementare este o problema. Pentru a compensa aceasta

inabilitate, persoanele cu discromatopsie trebuie se se bazeze pe o mai buna observare a lucrurilor si pe actiunile celor din jur. De

exemplu, culorile semaforului vor fi recunoscute cand sunt aprinse, in functie de ordinea lor pe semafor.

La copii se observa o intarziere in dezvoltarea abilitatilor de invatare si citire; acestia vor ascunde defectul si vor incerca sa copieze

temele de la colegi si actiunile acestora. Astfel, vor avea rezultate scolare slabe si stima de sine scazuta. Testarea vederii colorate intr-

un examen de rutina poate preveni aparitia problemelor scolare ale copilului. Un copil cu rezultate slabe trebuie consultat si de catre

un medic oftalmolog pentru a exclude o eventuala discromatopsie.

Profesorii copilului cu discromatopsie trebuie informati si vor incerca sa-si adapteze metodele de predare, nevoilor speciale ale

copilului (de ex: sa evite folosirea cretei galbene pe o tabla verde). Copilul va fi asezat intr-o banca in care sa se evite reflectarea

luminii stralucitoare. Parintii vor incerca sa identifice acasa care dintre culori sunt mai usor sesizate folosind bucati de creta, creioane

si foi de diferite culori.

Orientarea profesionala poate fi afectata: meseriile de fotograf, designer de interior, pictor necesita o vedere cromatica intacta.

Anumite meserii sunt interzise persoanelor cu discromatopsie, cum ar fi: pilot de avion, ofiter de politie, anumite grade din armata.

Dezlipirea de retina

Page 47: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Generalitati

Sus

Dezlipirea de retina reprezinta o afectiune grava caracterizata prin desprinderea retinei de la nivelul insertiei sale. Deoarece retina nu-

si indeplineste functiile in mod adecvat in cazul acestei boli, cecitatea (pierderea permanenta a vederii) poate apare daca retina nu este

suturata in 24-72 de ore.

Cuprins articol

1. Generalitati

2. Factori de risc

3. Simptome

4. Diagnostic

5. Tratament

6. Profilaxie

Factori de risc

Sus

Dezlipirea de retina este considerata un factor de risc pentru urmatoarele grupuri de persoane:

- miopi

Page 48: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

- persoanele care au un ochi lezat sau au prezentat interventie chirurgicala pentru tratarea cataractei (extragerea cristalinului)

- persoanele cu istoric familial de dezlipire de retina.

Dezlipirea de retina poate apare in mod spontan. Aceasta apare cel mai adesea la persoanele cu tulburari ale vederii de aproape.

Simptome

Sus

Simptome ale dezlipirii de retina cuprind:

- fosfena unica si stralucitoare

- vederea de obiecte de mici dimensiuni care plutesc in campul vizual (fotopsii)

- amputarea periferiei campului vizual.

Nu se asociaza durerea cu dezlipirea de retina, dar daca apare oricare dintre simptomele prezentate anterior, sa se contacteze medicul

curant imediat.

Diagnostic

Sus

Dezlipirea de retina este diagnosticata printr-un examen oftalmologic efectuat de catre un medic specialist.

Tratament

Sus

Page 49: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Exista numeroase optiuni de tratament pentru dezlipirea de retina. Acestea cuprind:

- endolaser sau crioaplicatii sclerale (criopexie) – ambele metode de tratament pot fi folosite pentru a remedia dezlipirea de retina daca

diagnosticul a fost pus precoce

- retinopexia pneumatica – acest procedeu poate fi utilizat pentru a trata dezlipirea de retina daca orificiul rupturii este mic si usor de

inchis. O bula mica de gaz este injectata in corpul vitros, care apoi se eleveaza si apasa pe retina inchizand orificiul. Laserul sau

criopexia poate fi folosita pentru a inchide ruptura. Rata de success a acestei interventii este de aproximativ 85%

- cerclajul scleral – acest tratament al dezlipirii de retina implica plasarea unei benzi de silicon in jurul globului ocular pentru a

mentine retina pe loc. Aceasta banda nu este vizibila si poate ramane permanent atasata. Tratamentul termic poate fi necesar pentru a

inchide ruptura. Eficienta acestui procedeu este crescuta pana la 95%

- vitrectomia – acest procedeu este utilizat in cazul rupturilor mari ale retinei. In timpul vitrectomiei corpul vitros este indepartat din

globul ocular si inlocuit cu solutie salina. Are o rata de success similar cerclajului scleral.

Profilaxie

Sus

Diagnosticul precoce reprezinta cheia prevenirii pierderii vederii asociata dezlipirii de retina. Se recomanda controlul oftalmologic

anual si mult mai des daca o persoana prezinta un risc crescut sau are o boala oftamologica. De exemplu, in cazul bolilor cu o mare

incidenta a dezlipirii de retina ca si diabetul, consultul oftamologic periodic poate detecta precoce modificarile de la nivelul ochiului.

Suplimentar, o buna complianta a pacientului diabetic, cu un control adecvat al bolii poate ajuta in prevenirea afectiunii oftalmologice

diabetice, iar o buna monitorizare a tensiunii arteriale poate impiedica lezarea vaselor retiniene datorita valorilor crescute ale presiunii

sanguine.In plus, controlul oftalmologic periodic este important pentru persoanele cu miopie si a celor cu risc de a dezvolta o dezlipire

de retina.Daca nu se stie cu siguranta care este riscul de a suferi o dezlipire de retina, se recomanda consultul medical. Acesta poate

recomanda periodicitatea efectuarii consulturilor oftalmologice.

Page 50: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Fotofobia (sensibilitatea la lumina)

Generalitati

Sus

Fotofobia, sau sensibilitatea la lumina, reprezinta intoleranta la lumina. Sursele de lumina precum soarele, lumina fluorescenta si

lumina incandescenta pot crea disconfort, alaturi de nevoia de a clipi sau a inchide ochii.

In unele cazuri fotofobia poate fi insotita de cefalee (dureri de cap). Persoanele sensibile la lumina sunt de obicei deranjate de lumina

puternica, stralucitoare. In cazurile extreme, totusi, orice fel de lumina poate determina disconfort.

Cuprins articol

1. Generalitati

2. Cauzele fotofobiei

3. Ingrijirea la domiciliu

4. Consultul medical

5. Tratamentul fotofobiei

Cauzele fotofobiei

Sus

Fotofobia nu este o afectiune in sine, este un simptom a mai multor afectiuni, o infectie sau o inflamatie care irita ochiul. Sensibilitatea

la lumina poate fi, de asemeni, un simptom al unor boli care nu afecteaza direct ochiul, cum ar fi infectiile virale sau cefaleea severa

Page 51: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

(migrena). Persoanele cu o culoare a ochilor mai deschisa pot prezenta mai des o sensibilitate la lumina solara puternica, deoarece

persoanele cu o culoare a ochilor mai inchisa au mai mult pigment care le protejeaza impotriva luminii stralucitoare.

Alte cauze comune ale fotofobiei includ abraziunea corneana, uveita si afectiuni ale sistemului nervos central cum ar fi meningita.

Sensibilitatea la lumina este, de asemeni, asociata cu dezlipirea de retina, iritatiile produse de lentilele de contact, arsurile solare si

chirurgia refractiva. Fotofobia insoteste deseori albinismul (absenta pigmentului ocular), deficienta totala de culoare (persoane care

vad doar tonuri de gri), botulismul, rabia, intoxicatia cu mercur, conjunctivita, keratita si iritita.

Anumite boli rare, cum ar fi o afectiune genetica numita keratita foliculara spinoasa, au fost descrise ca fiind insotite de fotofobie.

Unele medicamnte pot determina sensibilitate la lumina ca efect secundar, printre care belladona, furosemidul, chinina, tetraciclina si

doxiciclina.

Ingrijirea la domiciliu

Sus

Disconfortul determinat de sensibilitatea la lumina poate fi redus prin evitarea expunerii la lumina solara, inchiderea ochilor, purtarea

unor ochelari de soare sau reducerea cantitatii de lumina din camera. Totusi, ar trebui determinata cauza sensibilitatii la lumina, si

astfel se poate institui un tratament adecvat pentru rezolvarea problemei. Se recomanda un consult medical de urgenta daca durerea

este moderata sau severa in conditii de lumina putina.

Consultul medical

Sus

Page 52: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Este necesar un consult medical daca sensibilitatea la lumina este severa. Spre exemplu, daca pacientul are nevoie sa poarte ochelari

de soare in interior. De asemeni, se recomanda un consult de specialitate daca sensibilitatea este insotita de cefalee, ochi rosii sau

tulburari de vedere si daca nu dispare in doua zile. Medicul va realiza un consult medical care va include si un examen oftalmologic.

Pacientului ii pot fi adresate urmatoarele intrebari:

- Cand a aparut sensibilitatea la lumina?

- Durerea este permanenta sau ocazionala?

- Cat de severa este?

- Pacientul are nevoie sa poarte ochelari de soare sau sa stea intr-o camera intunecata?

- A folosit de curand substante pentru dilatare pupilara?

- Foloseste lentile de contact?

- Foloseste sapunuri, lotiuni, cosmetice sau alte substante chimice in jurul ochilor?

- S-a aflat de curand intr-un mediu cu praf, vant, soare puternic, polen sau substante chimice?

- Exista ceva care amelioreaza sau agraveaza sensibilitatea la lumina?

- Exista in antecedente o leziune traumatica?

- Care sunt medicamentele pe care le ia pacientul?

- Ce alte simptome mai prezinta pacientul?

Este important ca pacientul sa-i spuna medicului daca prezinta unul dintre urmatoarele simptome:

- durere oculara;

- cefalee;

- greturi;

- rigiditatea cefei;

- tuburari de vedere;

Page 53: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

- leziune traumatica a ochiului;

- inrosire;

- prurit (mancarime);

- inflamatie, edem;

- ameteli;

- amorteala sau furmicaturi in alta parte a corpului;

- modificari de auz.

Medicul poate face urmatoarele investigatii:

- examinarea cu lampa cu fanta;

- recoltarea unei probe corneene;

- punctia lombara.

Tratamentul fotofobiei

Sus

Cel mai bun tratament pentru fotofobie este tratarea cauzei. Odata ce factorul declansator este tratat, fotofobia dispare in cele mai

multe dintre cazuri. Daca pacientul ia un medicament care determina fotofobie, este bine sa discute cu medicul posibilitatea inlocuirii

acestuia sau intreruperea tratamentului.

Daca pacientul este sensibil la lumina fara vreo cauza, cel mai bine este sa evite expunerea la lumina puternica solara si alte surse de

lumina puternica, protejarea prin palarii cu boruri mari si ochelari de soare cu filtru UV.

Page 54: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

In cazuri extreme, pacientul poate incerca purtarea unor lentile de contact protetice care sunt facute special sa imite culoarea ochilor.

Lentilele de contact protetice pot reduce cantitatea de lumina care patrunde in ochi si pot creste confortul ocular.

Sindromul ochiului uscat

Generalitati

Sus

Sindromul ochiului uscat (keratoconjunctivita sica) apare ca urmare a unei lubrifieri si umidificari insuficiente a ochiului de diverse

cauze: atmosfera uscata, vant, praf, utilizarea de lentile de contact, afectiuni ale pleoapelor, ca parte a procesului de imbatranire,

secundar utilizarii unor medicamente (antialergice, antidepresive, anticonceptionale, multivitamine) sau secundar unor afectiuni

generale (lupusul, artrita reumatoida, sindromul Sjogren) etc. Consecinta este o iritatie permanenta a portiunii anterioare a ochiului

care determina o inflamatie manifestata prin prurit, senzatie permanenta de uscaciune si arsura la nivelul ochilor.

Cuprins articol

1. Generalitati

2. Tratament la domiciliu

3. Tratament medical

Tratament la domiciliu

Sus

Pentru ameliorarea simptomelor ochiului uscat, va recomandam urmatoarele care pot fi efectuate la domiciliu:

Page 55: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

- cresterea umiditatii aerului: prin cresterea umiditatii aerului, lacrimile se evapora mai incet, mentinand senzatia de confort la nivelul

ochiului; atat centrala termica cat si aerul conditionat scad umiditatea aerului

- miscarea excesiva a aerului usuca mucoasa oculara. Evitati miscarea excesiva a aerului prin scaderea vitezei ventilatoarelor din tavan

sau/si a celor oscilante

- pot fi aplicate comprese umede sau masaj al pleoapelor cu sampon de copii, care ajuta la mentinerea unui strat lipidic mult mai

stabil; acest lucru este util mai ales daca exista inflamatie a pleoapelor sau probleme ale glandelor de la nivel ocular care secreta

substante lubrefiante si sebum; caldura incalzeste sebumul de la nivelul glandelor sebacee, determinand curgerea mai usoara a

acestuia; prin masaj se stimuleaza iesirea sebumului de la nivelul glandelor; actiunea de curatare scade numarul bacteriilor care distrug

stratul de sebum

- lacrimile artificiale, gelurile si lubrifiantii lacrimilor (disponibile in farmacii) ajuta la hidratarea si lubrifierea suprafetei oculare; se

administreaza de patru ori pe zi, dar pot fi folositi cat de des este nevoie; solutiile fara conservanti sunt recomandate in cazul in care se

doreste folosirea acestora mai mult de sase ori pe zi

- uileiurile lubrifiante oculare sunt mai groase comparativ cu gelurile si lacrimile artificiale; de aceea au actiune mai indelungata decat

gelurile si lacrimile artificiale. Cu toate acestea, datorita consistentei crescute, uleiurile pot determina vedere neclara in cazul in care

sunt utilizate in timpul zilei. Deci sunt mai ales concepute de a se utiliza pe perioada noptii.

In cazul in care observi ca ochii se usuca mai ales cand citesti sau privesti la televizor, se recomanda efectuarea de pauze frecvente

pentru a permite ochiului sa se relaxeze si hidrateze adecvat.

Tratament medical

Sus

Desi sindromul ochiului uscat nu se poate vindeca, exista o serie de tratamente. Tratamentul depinde de severitatea afectiunii; se pot

utiliza ocazional doar hidratante si lacrimi artificiale sau poate fi necesara interventia chirurgicala pentru a scadea simptomele ochiului

uscat.

Page 56: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Mai exista lacrimi artificiale lubrifiante care ajuta la diminuarea simptomelor. De asemenea medicul oftalmolog poate prescrie o serie

de medicamente pentru a ameliora simptomatologia.

Ingrijirea lentilelor de contact

Generalitati

Sus

Purtarea lentilelor de contact presupune un risc crescut de a dezvolta serioase infectii si leziuni ale corneei. Simptomele ce pot sa

apara sunt roseata, durerea sau senzatia de arsura la nivelul ochiului, serozitate, vedere incetosata sau o sensibilitate extrema la

lumina (fotofobie). Daca aceste simptome persista mai mult de 2 sau 3 ore dupa indepartarea lentilelor de contact si curatirea ochiului

atunci ar trebui consultat un medic oftalmolog.

Lentile de contact purtate zilnic

Purtarea lentilelor de contact moi, zilnic, presupune indepartarea si curatarea acestora pe timpul noptii si reintroducerea lor dimineata.

Ingrijirea acestora este relativ usoara, dar se deterioreaza repede.

Purtarea lentilelor de contact timp indelungat

Acestea pot fi purtate pana la o saptamana atit ziua cat si pe timpul noptii. Apoi sunt indepartate, curatate si reimplantate. Totusi unii

oameni nu pot tolera acest tip de lentile de contact deoarece lentilele determina iritarea ochilor daca acestea nu sunt indepartate si

curatate in mod regulat. Purtarea lentilelor de contact timp indelungat poate fi incomoda si creste riscul aparitiei leziunilor de la

nivelul corneei.

S-a recomandat ca timpul de purtare a acestor lentile sa scada de la 30 zile la 7 zile tocmai pentru a micsora riscul aparitiei leziunilor

corneene. Ideal ar fi ca pacientul sa nu doarma cu lentilele de contact.

Page 57: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Lentile de contact rigide gaz permeabile

Lentilele gaz permeabile costa mai mult decat lentilele conventionale, sunt ceva mai putin durabile, dar sunt mult mai confortabile

decat acestea din urma. Unele tipuri de lentile gaz permeabile sunt fabricate pentru uz prelungit (in timpul noptii, pana la 7 zile) dar

medicii oftalmologi nu indica purtarea acestora timp indelungat.

Lentilele de contact conventionale dure

Lentilele conventionale dure sunt fabricate din plastic extrem de dur (metaacrilatul de polimetil) ce nu se muleaza pe forma ochiului.

Acestea sunt ieftine si durabile, dar sunt lentilele cele mai putin confortabile. Pentru ca reduc cantitatea de oxigen ce ajunge la cornee,

indivizii care le poarta au risc crescut pentru leziuni si infectii ale corneei.

Cuprins articol

1. Generalitati

2. Precautii

Precautii

Sus

Lentilele de contact pot cauza serioase probleme ale ochiului precum leziuni si infectii ale corneei. Pentru evitarea acestor probleme

trebuie urmate unele indicatii simple de curatire si purtare a lentilelor de contact:

- urmati instructiunile de curatire a lentilelor. Pastrati lentilele si tot ceea ce intra in contact cu acestea - maini, recipiente de stocare,

recipientii cu solutii, machiajul - foarte curate. Spalati-va pe maini inainte de a manevra lentilele

- folositi o solutie salina din comert. Solutiile preparate in casa sunt contaminate cu bacterii

- daca solutia de curatare a lentilelor este contaminata, aruncati-o si cumparati un nou flacon

- nu umeziti lentilele de contact in gura

- implantati lentilele de contact inainte de a va machia ochii. Nu aplicati machiaj pe marginea interna a pleoapei. Inlocuiti rezervele de

Page 58: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

machiaj pentru ochi la fiecare 3 pana la 6 luni pentru a reduce riscul contaminarii.

- purtarea pentru o perioada indelungata de timp a lentilelor creste riscul pentru infectii severe ale ochiului. Daca alegeti acest tip de

lentile urmati intocmai instructiunile de folosire si curatare recomandate de medic.

- este indicata o vizita anuala la medicul oftalmolg pentru ca acesta sa verifice starea lentilelor si a ochilor

- lentilele de contact si in special cele moi pot absorbi picaturile pentru ochi. Daca folositi solutii oftalmologice medicamentoase

evitati purtarea lentilelor de contact pentru cel putin 30 de minute dupa folosirea picaturilor.

Degenerescenta maculara

Generalitati

Sus

Vezi galerie foto

Degenerescenta maculara este o boala oftalmologica in urma careia apare distrugerea vederii centrale. Se produc leziuni la nivelul

maculei, o zona mica aflata in partea posterioara a globului ocular. Macula are rol in vederea culorilor si detaliilor obiectelor, necesare

pentru vederea centrala.

Vederea centrala este necesara in desfasurarea unor activitati ca cititul, condusul de autovehicule si recunoasterea persoanelor. Intrucat

degenerescenta maculara nu afecteaza si vederea periferica, nu apare orbirea completa. Riscul de aparitie al degenerescentei maculare

creste pe masura avansarii in varsta, incepand cu 50 de ani.

Exista doua forme de degenerescenta maculara. Ambele forme afecteaza doar un singur ochi, dar daca boala apare la un ochi, in cele

din urma va aparea si la celalalt.

Page 59: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Degenerescenta maculara uscata (nonexudativa) este cea mai frecventa forma (90% din cazuri). Apare treptat si de cele mai multe

ori nu produce pierderi severe de vedere. In aceasta forma, celulele si vasele de sange din interiorul maculei se vor distruge si vor

produce depozite hipertrofice (drusen) in polul posterior al ochiului. Acest lucru produce leziuni la nivelul maculei si ii afecteaza

capacitatea de a transmite mesaje catre creier. Vederea centrala devine treptat mai slaba sau din ce in ce mai incetosata.

Degenerescenta maculara umeda (exudativa) este mai putin frecventa, doar in 10% din cazuri. Poate sa produca leziuni permanente

ale maculei in timpul catorva luni sau chiar saptamani. Forma exudativa apare in cazurile in care exista deja forma nonexudativa. Se

vor forma vase de sange de neoformatie (anormale) care sunt fragile. Aceste vase sangereaza producand distrugerea maculei. De

asemenea vor schimba pozitia normala a maculei, aflata in polul posterior al globului ocular, distrugand vederea centrala.

Cuprins articol

1. Generalitati

2. Cauze

3. Factori de risc

4. Simptome

5. Mecanism fiziopatologic

6. Consult de specialitate

7. Expectativa vigilenta

8. Medici specialisti recomandati

9. Investigatii

10.Diagnostic

Page 60: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

11.Tratament

12.Profilaxie

Cauze

Sus

Pierderea vederii in urma degenerescentei maculare apare datorita distrugerii celulelor pentru vederea diurna (celulele cu con) ce se

gasesc in structura maculei.

Degenerescenta maculara nonexudativa

In acesta forma de boala apare distrugerea maculei, aparand probleme de vedere. Nu se cunosc cauzele datorita carora apare

degenerescenta maculara la unele persoane si la altele nu. In stadiile incipiente de boala, apar niste depozite numite geode, care provin

in urma distrugerilor celulare si se aglomereaza in zona din jurul maculei. Cand sunt evidentiate prin oftalmoscop, o modalitate de a

vedea in interiorul ochiului, geodele apar ca niste pete galbene subretiniene. Unele modificari de acest fel pot sa apara si in interiorul

maculei in urma unui proces normal de imbatranire, dar prezenta unui numar foarte mare de geode se asociaza cu degenerescenta

maculara.

Degenerescenta maculara exudativa

Aceasta forma de boala este produsa in urma aparitiei unor vase de neoformatie submaculare. Motivul aparitiei lor este inca

neelucidat. Aceste vase se distrug destul de repede producand sangerari in interiorul maculei. Cantitatea in exces de lichid si sange,

alaturi de tesutul anormal de cicatrizare care se formeaza in interiorul maculei, distorsioneaza si distrug macula.

Factori de risc

Sus

Cel mai important factor de risc pentru aparitia degenerescentei maculare senile este unul care nu poate fi controlat: inaintarea in

varsta. Persoanele in varsta de peste 65 de ani in proportie de 25% prezinta degenerescenta maculara.

Page 61: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Persoanele care prezinta degenerescnta maculara la un ochi au risc de aparitie a afectiunii si la celalalt ochi. Un studiu estimeaza ca

aproape jumatate din persoanele care prezinta vase de neoformatie submaculare la un ochi, vor avea acelasi problema si la celalalt

ochi.

Alti factori de risc pentru aparitia degenerescentei maculare:

- istoric familial al acestei boli: exista un risc mai mare de aparitie a afectiunii daca un membru apropiat al familiei prezinta aceeasi

boala

- rasa: persoanele din rasa alba au un risc mai mare fata de cei din rasa neagra si hispanici

- prezenta unor depozite la polul posterior al globului ocular: globii oculari care prezinta depozite mai intinse si moi au un risc mai

mare de aparitie a vaselor anormale de neoformatie si implicit de aparitie a degenerescentei maculare exudative

- prezenta unui ochi cu degenerescenta maculara: aproape jumatate din persoanele cu aceasta afectiune la un ochi vor face aceeasi

boala si la celalalt in decurs de 5 ani

- fumatul: fumatorii au un risc de 3 ori mai mare de a dezvolta boala decat nefumatorii, iar riscul creste si mai mult la cei care fumeaza

foarte mult sau cei care au fumat un timp indelungat

- o dieta bogata in grasimi

- operatie de cataracta: este mai probabil sa apara degenerescenta maculara la varstnicii care au fost operati de scurt timp pentru

cataracta

- o dieta saraca in carotenoizi, vitamine antioxidante si zinc.

Simptome

Sus

Degenerescenta maculara forma nonexudativa cat si cea exudativa produc pierderi de vedere si pot avea unele simptome in comun:

- vederea centrala devine mai slaba, incetosata sau mai putin exacta

Page 62: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

- este nevoie de mai multa lumina la citit decat inainte

- este nevoie de mai mult efort pentru a putea fi vazute fetele persoanelor

- obiectele apar distorsionate si mai mici decat sunt in realitate

- in campul vizual cetral apar pete albe sau negre

- liniile drepte devin mai ondulate si mai curbate; acesta este de obicei primul simptom intalnit in forma exudativa

- apare pierderea vederii centrale, care nu dispare sau se agraveaza in timp; aceasta poate fi severa si rapida in cazul degenerescentei

maculare exudative.

Simptomele degenerescentei maculare nonexudative difera in doua moduri de cele ale formei exudative:

- viteza de aparitie: modificarile de vedere produse in urma degenerescentei maculare nonexudative apar lent si treptat incat pot sa nu

fie observate; boala poate exista de multi ani pana in momentul in care incepe se afecteze cititul, condusul autovehiculelor sau

desfasurarea normala a activitatilor zilnice. Daca degenerescenta maculara apare doar la un ochi, se poate sa nu fie observate micile

modificari ale vederii, intrucat ochiul sanatos va compensa automat defectele de vedere mascand astfel problemele celui afectat.

Simptomele care apar in degenerescenta maculara exudativa au o tendinta brusca de aparitie si de asemenea se agraveaza repede.

- severitatea: simptomele care apar in forma nonexudativa sunt mai usoare. Modificarile de vedere si pierderile de vedere sunt mai

severe in degenerescenta maculara exudativa.

Mecanism fiziopatologic

Sus

Degenerescenta maculara nonexudativa

In aceasta forma de boala, acuitatea vizuala se agraveaza treptat pe parcursul mai multor ani. Pe masura ce vasele de sange si celulele

aflate submacular imbatranesc, ele incep sa se subtieze si sa se distruga. In momentul in care aceste celule si vase de sange inceteaza

sa mai functioneze, celulele nervoase ale maculei, cele pentru vederea diurna, nu mai functioneaza corespunzator. Din ce in ce mai

Page 63: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

multe celule nervoase incep sa se distruga, agravand treptat acuitatea vizuala. In prezent, nu exista tratament pentru a preveni

progresia acestui proces.

Pierderea de vedere din degenerescenta maculara nonexudativa este lenta si treptata, permitand adaptarea in timp. Un procent mic de

pacienti cu aceasta forma prezinta vase de neoformatie care vor conduce catre forma exudativa.

Impactul pe care il produce degenerescenta maculara asupra pacientilor depinde de severitatea pierderii de vedere si de stitul lor de

viata. Desi boala afecteaza vederea centrala, nu produce orbire completa, multi pacienti prezentand o vedere periferica buna.

Degenerescenta maculara exudativa

Degenerescenta maculara exudativa debuteaza cu producerea de vase de neoformatie submaculare, fiind partea globului ocular

responsabila pentru vederea centrala. Aceste vase nou aparute se distrug destul de repede. Ele produc sangerare, acumulare de lichid si

producere de tesut cicatrizat (fibros) care vor duce la comprimarea maculei. Vor produce modificari ale formei maculei, facand ca

aceasta sa trimita semnale distorsionate catre creier. Liniile drepte incep sa devina mai ondulate si mai curbate iar obiectele pot sa aibe

forme stranii sau sa fie mai mici decat in realitate.

Datorita tesutului cicatrizant, celulele normale de suport ale maculei nu mai ofera o functionalitate normala. Celulele nervoase ala

maculei incep sa se distruga, producand pierderea vederii centrale. Cand distrugerea celulelor nervoase se produce doar intr-o zona

limitata, pot sa apara in campul vizual pete albe. Pe masura ce aria afectata se mareste, petele albe devin mai mari. Daca nu se trateaza,

tesutul fibros submacular se poate extinde in continuare, afectand din ce in ce mai multe celule nervoase maculare. Acuitatea vizuala

se agraveaza pe masura ce este afectata o parte mai mare de macula. Acest proces poate sa distruga macula in totalitate producandu-se

pierderea completa a vederii.

Tratamentul poate uneori sa amane si sa previna pierderile de vedere care apar in continuare, dar nu poate restabili vederea care a fost

deja afectata. Folosirea corespunzatoare a vederii (la citit sau la privitul la televizor) nu va accentua pierderea de vedere sau agravarea

Page 64: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

bolii. Pierderea vederii in urma degenerescentei maculare exudative este un proces care se produce rapid. Acest lucru nu permite

adaptarea pacientului la capacitatea sa de a vedea.

Consult de specialitate

Sus

Degenerescenta maculara forma exudativa poate duce la pierderea vederii in cateva zile chiar si ore. Leziunile sunt severe si

permanente.

Adresarea imediata la serviciul medical de urgenta este indicata daca:

- apare o pierdere brusca si rapida de vedere

- apare brusc in campul vizual central un punct alb sau negru care nu dispare

- liniile drepte devin curbate sau ondulate, iar obiectele isi schimba forma si marimea devenind distorsionate.

La nevoie se va face consultul medical de catre un medic oftalmolog.

Daca a fost pus diagnosticul de degenerescenta maculara nonexudativa, se va face verificarea acuitatii vizuale in fiecare zi sau cat de

des recomanda medicul specialist. Desi de obicei, forma nonexudativa nu evolueaza catre forma exudativa, se recomanda adresarea de

urgenta la medic daca apare un punct negru sau alb in campul vizual central, care nu a fost observat pana in acel moment sau daca

liniile drepte devin curbate. Acestea sunt semne de existenta a unei forme de degenerescenta maculata exudativa mai severa.

Pierderea lenta a vederii care apare in forma nonexudativa nu necesita adresarea de urgenta la medic. Paloarea culorilor sau vederea

mai slaba progreseaza lent si nu deranjeaza pacientul mai ales daca este afectat doar un singur ochi. Chiar si modificarile care apar

treptat pot sa atraga atentia unei afectiuni serioase.

Se recomanda adresarea la medic pentru un consult medical daca:

Page 65: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

- este necesara din ce in ce mai multa lumina la citit

- culorile incep sa paleasca si nu mai apar atat de vii ca inainte

- vederea devine din ce in ce mai incetosata.

In general, modificarile de vedere care apar brusc si nu dispar necesita o atentie imediata. Modificarile de vedere care evolueaza lent si

treptat sunt mai putin severe. Se recomanda adresarea la medic pentru un consult oftalmologic daca apar tulburari treptate de vedere.

Se recomanada pentru persoanele cu varsta intre 40 si 64 de ani prezentarea la medic pentru un consult oftalmologic complet la fiecare

2-4 ani pentru a se detecta degenerescenta maculara in stadiile incipiente.

Expectativa vigilenta

Sus

Aceasta se refera la asteptarea si observarea eventualelor modificari care pot sa apara.

Expectativa vigilenta nu este solutia in cazul tulburarilor sau pierderilor bruste de vedere. In cazul existentei degenerescentei maculare

exudative amanarea tratamentului poate duce la avansarea modificarilor care apar si pierderea vederii centrale.

Daca exista o forma usoara, lenta de pierdere a vederii, cum este cea produsa de forma nonexudativa, se va practica expectativa

vigilenta. Nu exista tratament pentru forma nonexudativa si este posibil sa nu apara niciodata o pierdere de vedere care sa afecteze

stilul de viata.

Daca apar tulburari rapide de vedere, se recomanda adresarea pe cat de repede cu putinta la medicul specialist. Tratamentul aplicat

imediat poate sa incetineasca procesul de pierdere a vederii in forma exudativa.

Medici specialisti recomandati

Sus

Page 66: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Degenerescenta maculara senila se detecteaza de obicei la un examen oftalmologic de rutina de catre medicul oftalmolog sau

optometrist. Oftalmologul care este specializat in afectiunile retinei si maculei poate diagnostica si ce forme de degenerescenta este

prezenta. De asemenea operatia laser a formei exudative se face de catre oftalmolog.

Investigatii

Sus

Medicul poate detecta cu usurinta degenerescenta maculara la un examen oftalmologic de rutina. La inceput medicul va dori sa

cunoasca cat mai multe despre simptomele prezente sau despre alte probleme oftalmologice, cat si de alta natura, au mai existat in

trecut, facand astfel un istoric al bolii.

Urmatorul pas este testarea vederii centrale si a acuitatii vizuale. In timpul acestei examinari, se acopera un ochi si cu celalalt se citesc

randurile optotipului de la distanta standard. Vederea centrala se agraveaza treptat, in timp, la persoanele cu degenerescenta maculara,

iar acuitatea vizuala se refera la cat de mult s-au agravat tulburarile de vedere de la ultimul examen oftalmologic.

Se va face si testarea campului vizual, testand ambele campuri vizuale, central si periferic.

Oftalmoscopia permite medicului sa examineze interiorul globului ocular. Folosind o sursa de lumina si lentile care maresc, pentru a

observa interiorul globului ocular, medicul oftalmolog poate examina retina si macula, observand eventualele modificari care apar in

degenerescenta maculara. Aparitia unor depozite luminoase, alb-galbui numite geode, este unul din semnele precoce de boala. Daca

exista degenerescenta maculara exudativa se vor observa vase sangvine retiniene luminoase in anumite parti ale retinei sau o cicatrice

alb cenusie in apropierea maculei.

Folosind testul cu grilajul Amsler se poate detecta forma exudativa de boala. Acest grilaj contine o serie de linii drepte de sus pana jos

si de la stanga la dreapta. Grilajul prezinta un punct in centru. In cazul existentei formei exudative, liniile din apropierea punctului din

centru vor aparea ondulate si curbate, in loc sa fie drepte ca in realitate sau este posibila vederea unui punct alb sau o gaura in una din

Page 67: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

partile grilajului Amsler.

Daca medicul suspecteaza degenerescenta maculara exudativa, se va mai face o alta investigatie numita angiograma oculara pentru a

se vizualiza eventualele vase de neoformatie situate submacular. Examinarea poate de asemenea sa localizeze sangerarile

submaculare, ajutand medicul sa determine daca acestea pot fi tratate.

Daca exista degenerescenta maculara si o oarecare pierdere de vedere, se va face o evaluare, in urma careia se gasesc metode pentru

pastrarea acuitatii vizuale restante si mentinerea unui stil de viata cat mai bun.

Diagnostic

Sus

Orice persoana cu varsta peste 50 de ani are un risc de aparitie a degenerescentei maculare. Se face screeningul pentru detectarea bolii

la examenele oftalmologice de rutina prin observarea eventualelor depozite numite geode sau alte modificari care apar in aceasta

afectiune.

Folosirea regulata a testului cu grilajul Amsler poate determina daca forma nonexudativa are tendinta la evolutie catre forma

exudativa. Persoanele care prezinta degenerescenta maculara nonexudativa si cele care prezinta risc de aparitie a unei astfel de

afectiuni, necesita folosirea unui astfel de test Amsler.

Tratament

Sus

Tratament - Generalitati

Degenerescenta maculara nonexudativa

Page 68: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Nu exista tratament curativ pentru degenescenta maculara nonexudativa in acest moment. Se poate sa nu apara modificari

semnificative de vedere timp de multi ani. Pierderile de vedere evolueaza foarte lent si de cele mai multe ori nu sunt severe. De cele

mai multe ori afecteaza doar un singur ochi, existant capacitatea de adaptare a celuilalt ochi pentru a prelua si functia celui afectat. In

cazul existentei acestei forme, se vor urmari recomandarile medicului de a se efectua examene oftalmologice cat mai dese si de

folosire a unui grilaj Amsler la domiciliu intrucat aceasta forma poate sa evolueze cateodata catre forma exudativa.

Degenerescenta maculara exudativa

In unele cazuri, forma exudativa, care este forma cea mai severa de boala, poate fi tratata prin termochirurgie laser cu fotocoagulare

sau terapie fotodinamica. Tratamentul nu vindeca boala dar ii poate opri progresia. Alte tipuri de tratamente chirurgicale si cele

folosind radiatii sau medicamente sunt in faza de studiu, dar sunt considerate experimentale si nu fac parte din tratamentul standard.

Nu toate cazurile de degenerescenta maculara exudativa pot fi tratate. Doar 10-15% din cazuri se trateaza eficient prin fotocoagulare

laser si doar 20-30% din cazuri se trateaza prin terapie fotodinamica.

Tratamentul nu reda vederea, dar uneori poate incetini si amana posibilele leziuni ale vederii centrale. In cele mai multe cazuri apare

formarea de noi vase de sange care sunt fragile si chiar si cu tratament repetat, acesta nu are eficienta pe termen indelungat in

prevenirea pierderii vederii centrale.

Intrucat degenerescenta maculara exudativa produce pierderi rapide ale vederii centrale, este important ca tratamentul sa nu fie

amanat, daca a fost deja recomandat de medic.

De retinut!

Un studiu realizat pe foarte multi pacienti facut de catre Institutul American de Oftalmologie, a relevat faptul ca administrarea de zinc

si vitamine antioxidante, a incetinit progresia degenerescentei maculare in forma avansata si a amanat pierderea vederii la unii pacienti

care aveau deja boala.

Daca exista deja pierderea vederii din cauza acestei afectiuni, se va face o evaluare a vederii restante. Acest lucru va ajuta pacientul

cat si pe medic sa gaseasca metode de folosire eficienta a vederii restante. Este nevoie de consiliere pentru a ajuta pacientul sa se

Page 69: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

descurce cu vederea pe care o mai are si sa-si mentina o calitate a vietii cat mai buna cu putinta.

Intrucat degenerescenta maculara duce de cele mai multe ori la pierderi de vedere si in cele mai multe cazuri nu exista un tratament

eficient, un astfel de diagnostic poate fi foarte greu de acceptat de catre pacient. Medicul va face o recomandare catre specialisti in

consiliere pentru aceste afectiuni.

Tratament ambulator (la domiciliu)

Persoanele care prezinta una din formele de degenerescenta maculara la unul sau la ambii ochi ar trebui sa isi verifice acuitatea

vizuala, folosind grilajul Amsler, in fiecare zi sau de cate ori recomanda medicul. Daca oricare linie a grilajului se schimba ori devine

curbata sau se observa scaderea acuitatii vizuale trebuie apelat medicul. Daca degenerescenta maculara exudativa a inceput sa se

dezvolte sau progreseaza, tratamentul precoce poate intarzia pierderea vederii centrale.

A trai cu vedere redusa

O vedere redusa sau pierderea vederii in urma degenerescentei maculare pot sa afecteze stilul de viata in multe feluri. Cat de mult

afecteaza acest lucru pacientii cu aceasta afectiune, depinde de severitatea pierderii vederii si de stilul de viata. Se recomanda

cooperarea cu medicul pentru a se gasi metode cat mai bune de adaptare a stilului de viata cu acuitatea vizuala ramasa. Exista mai

multe metode de ajutorare a pacientilor pantru a mentine o calitate cat mai buna a vietii:

- se folosesc diferite dispozitive ce maresc si ajuta vederea si instrumente speciale pentru persoanele cu o acuitate vizuala limitata

- este nevoie de ajutorul familiei pentru o cat mai buna desfasurare a activitatilor zilnice

- se poate cere si ajutorul unui medic specializat, ce poate ajuta pacientul sa faca fata cat mai bine tulburarilor de vedere

- se poate incepe si un program de autoeducare a pacientului pentru problemele generate de vederea diminuata. Studii recente

sugereaza ca acest lucru ajuta la crearea unui stil de viata cat mai bun cu putinta, la persoanele cu degenerescenta maculara.

Impactul emotional generat de aparitia degenerescentei maculare

Intrucat aceasta afectiune poate genera o scadere semnificativa a acuitatii vizuale, in majoritatea cazurilor si nu exista nici tratament

eficient pentru aceasta afectiune, a afla de prezenta acestei afectiuni poate fi foarte dificil de suportat. Poate sa apara un sentiment de

furie, intrucat tratamentul nu este de ajutor sau nervozitate generata de posibila pierdere de vedere, care poate face pacientul sa nu se

Page 70: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

mai poata descurca pe cont propriu.

Este normal un sentiment de tristete legat de aceste tulburari care apar, iar in unele cazuri poate sa apara chiar depresia, care necesita

tratament. In aceste situatii se poate cere ajutorul prietenilor si familiei sau unui specialist in astfel de probleme.

Optiuni de medicamente

In prezent exista putine medicamente cu eficacitate dovedita pentru tratarea degenerescentei maculare, dar sunt in studiu si altele. Se

testeaza mai multe medicamente care blocheaza actiunea proteinelor ce duc la formarea de vase de neoformatie. Aceste proteine se

numesc factori de crestere al endoteliului vascular (VEGF).

Cercetatorii testeaza medicamente anti-VEGF sau inhibitorii ai VEGF. Primul medicament aprobat de FDA (food and drug

administration) se numeste Pegaptanib (Macugen). Se pare ca este eficient in incetinirea dezvoltarii acestor vase de neoformatie, care

produc pierderea vederii in forma exudativa de degenerescenta maculara.

Tratament chirurgical

Interventia chirurgicala este tratamentul de prima intentie in acest moment pentru degenerescenta maculara. Se foloseste doar in

formele exudative si este o optiune eficienta doar in anumite cazuri.

Degenerescenta maculara exudativa

Tratamentul chirurgical nu vindeca aceasta forma de boala, dar poate sa ii incetineasca progresia si sa previna posibila pierdere de

vedere. Fara tratament, pierderea de vedere care apare in forma exudativa poate sa evolueze pana la absenta completa a vederii

centrale. Un tratament chirurgical aplicat precoce este vital in incetinirea progresiei catre pierderea vederii, ceea ce se intampla destul

de rapid in evolutie.

In momentul in care se pune diagnosticul de degenerescenta maculara exudativa, majoritatea pacientilor sunt intr-un stadiu mult prea

avansat pentru un tratament chirurgical eficient. Chiar si prin acesta, majoritatea cazurilor evolueaza catre pierdere aproape completa a

vederii centrale.

Degenerescenta maculara nonexudativa

Page 71: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Desi tratamentul chirurgical nu se aplica pacientilor cu aceasta forma, este foarte important un tratament laser prin fotocoagulare a

geodelor, intrucat pot fi prevenite pierderile severe de vedere. Exista dovezi care sugereaza ca tratametul laser prin fotocoagulare

poate sa provoace aparitia vaselor de neoformatie (neovascularizatie coroidala), a caror aparitie induce degenerescenta maculara

exudativa. Tratamentul laser poate sa elimine geodele si sa scada viteza de aparitie a pierderilor de vedere cu 2-5 ani, dar in acelasi

timp, poate sa creasca riscul de aparitie a formei exudative de boala.

In prezent, tratamentul chirurgical nu se aplica formelor nonexudative. Chirurgia laser pote sa elimine depozitele, numite geode

incetinind pierderile de vedere, dar unii experti cred ca ar putea chiar sa creasca riscul de evolutie catre forma exudativa. Se fac studii,

in prezent, pentru demonstrarea eficacitatii tratamentului chirurgical.

Optiuni ale tratamentului chirurgical

Cea mai frecventa metoda chirurgicala de tratare a formei exudative de degenerescenta maculara este terapia laser sau fotocoagularea

laser.

Se cauta in prezent si alte metode chirurgicale de tratare a afectiunii. Acestea pot fi:

- translocatie maculara prin tratament chirurgical: in aceasta procedura se detaseaza macula si se muta intr-o alta zona a globului

ocular mai sanatoasa; diferit de majoritatea tratamentelor pentru degenerescenta maculara, prin aceasta interventie se poate chiar

reface o parte din vederea afectata (in orice caz, sunt implicate riscuri serioase, de aceea trebuie cercetata mai mult metoda pentru a fi

sigura si eficienta)

- interventie chirurgicala submaculara: prin aceasta procedura se indeparteaza vasele de neoformatie, anormale, situate submacular.

Acest tratament poate mentine vederea la unii pacienti, dar studiile au aratat faptul ca interventia poate implica riscuri serioase si poate

sa nu fie foarte eficienta.

De retinut!

Terapia laser poate sa provoace ceva pierderi din vederea centrala, intrucat laserul nu arde numai vasele de neoformatie situate

submacular fara sa arda si neuronii normali ai maculei. Chiar daca vederea se poate sa fie mai slaba post tratament laser, pe termen

lung pierderile de vedere avanseaza mai lent decat in mod normal.

Page 72: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Degenerescenta maculara nu provoaca pierderi de vedere in acelasi fel la persoanele care prezinta aceasta afectiune. Este foarte greu

de stiut dinainte daca tratamentul laser aduce beneficii sau este mai daunator.

Alte tratamente

In afara de tratamentul laser, cel mai frecvent tip de tratament al degenerescentei maculare este terapia fotodinamica. Terapia

fotodinamica foloseste o lumina colorata precisa care produce trombi (cheaguri) sangvini ce opresc formarea de noi vase de sange

situate submacular. Este folosita in masa doar de curand, iar eficienta sa si consecintele pe termen lung sunt inca studiate. Majoritatea

pacientilor necesita tratamente multiple pentru a beneficia de aceasta terapie.

Terapia fotodinamica, este o procedura prin care lumina generata de laser activeaza un medicament ce a fost injectat in torentul

sangvin. Medicamentul care reactioneaza la lumina laserului, obstrueaza vasele de neoformatie aparute in forma exudativa de boala.

Se cerceteaza in continuare si alte tratamente, intrucat, in prezent, nici unul dintre tratatamentele folosite nu a fost eficient. Doar in 10-

15% din cazuri, terapia laser prin fotocoagulare este eficienta in forma exudativa de degenerescenta maculara si doar in 20-30% din

cazuri terapia fotodinamica se poate folosi in tratarea bolii.

Tratamente experimentale

Cercetatorii studiaza mai multe posibilitati de tratament ale degenerescentei maculare. Acestea sunt:

- terapia de iradiere externa, procedura folosita pentru a trata forma exudativa: razele X sunt directionate catre vasele de neoformatie

situate submacular; rezultatele studiilor au fost controversate, cercetatorii nefiind inca siguri daca este un tratament sigur sau daca se

poate folosi in degenerescenta maculara

- terapia laser de indepartare a depozitelor (geode) intraoculare: mai multe studii, au investigat terapia laser in tratamentul geodelor,

depozite formate din resturi ale celulelor moarte, situate la polul posterior al globului ocular. Desi tratamentul poate sa amelioreze

vederea, poate de asemenea sa creasca riscul de aparitie de noi vase de neoformatie situate submacular, care in cele din urma pot

produce pierderea vederii. Se fac in continuare cercetari pentru demonstrarea eficacitatii sale.

- dispozitive electronice de redare a vederii: cercetatorii studiaza mici implanturi intraretiniene sau alte dispozitive care inlocuiesc

Page 73: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

celulele lezate si care raspund la lumina trimitand informatii la creier. Este nevoie de cativa ani inainte de a se cunoaste rolul acestor

mici dispozitive in tratarea degenerescentei maculare.

De retinut!

Tratamentul laser aproape intotdeauna produce pierderi de vedere imediate si permanente (un punct orb central) si nu intotdeauna

previne formarea de vase de neoformatie. Unii cercetatori considera ca terapia fotodinamica si terapia de iradiere sunt mai eficiente si

mai putin distructive decat terapia laser, intrucat sunt mult mai precise. Aceste proceduri pot evidentia mai usor un vas sangvin de

neoformatie, fara a distruge si celulele nervoase retiniene si maculare. Terapia fotodinamica a patruns recent in folosirea pe plan

mondial, iar eficienta sa si consecintele pe termen lung sunt inca in studiu.

Multe din tratamentele folosite pentru degenerescenta maculara sunt scumpe, necesita repetare si multe dintre ele au o eficacitate

limitata. Unele tratamente pot chiar sa agraveze boala si sa cauzeze pierderea vederii. Se recomanda adresarea la medic, pentru a se

cunoaste posibilele beneficii si riscuri asociate tratamentului ales sau reactii adverse.

Profilaxie

Sus

Nu exista vreo metoda de a preveni degenerescenta maculara. Dar exista anumiti pasi care pot fi urmati pentru a scadea riscul de

aparitie a afectiunii:

- examene oftalmologice regulate: in urma unui examen oftalmologic se poate determina daca exista riscul de aparitie a

degenerescentei maculare, iar daca deja exista poate fi depistata in stadiu precoce; daca se poate trata, detectarea precoce poate sa

ajute la diminuarea sau incetinirea pierderii de vedere

- incetarea fumatului: fumatorii au un risc de 3 ori mai mare de aparitie a degenerescentei maculare decat nefumatorii; chiar daca se

inceteaza fumatul, riscul tot persista pentru cativa ani

- alimentatia bogata in fructe: studii recente au demonstrat ca un regim alimentar bogat in fructe poate diminua riscul de aparitie al

afectiunii.

Page 74: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Se pot lua anumite masuri de prevenire a aparitiei formei exudative in conditiile in care exista deja forma nonexudativa:

- administrarea de vitamine antioxidante si zinc: acest tratament este eficient doar daca exista o forma moderata de boala si poate

incetini progresia si aparitia pierderii de vedere; se recomanda administrarea acestora doar la sfatul medicului

- alimentatie bogata in peste: studiile recente au evidentiat faptul ca pestele, care este o sursa de acizi grasi omega-3, poate sa scada

riscul de aparitie a degenerescentei maculare

- scaderea alimentatiei bogata in grasimi daunatoare: conform studiilor recente, o dieta bogata in prea multi acizi grasi saturati, creste

riscul de aparitie sau de agravare al bolii; grasimile care se gasesc in nuci, alune sau peste, pot fi benefice organismului.

Informatii recente au demonstrat posibilitatea unei transmiteri genetice a bolii, ceea ce deschide noi optiuni de cercetat pentru a

preveni boala.

Un studiu recent a aratat ca persoanele supraponderale sunt mai predispuse la aparitia degenerescentei maculare, iar efortul fizic poate

sa scada acest risc.

In cazul existentei bolii, folosirea vederii in mod normal nu poate sa lezeze mai mult ochii. Se examineaza vederea ambilor ochi

folosind grilajul Amsler in fiecare zi sau cat de des recomanada medicul. Se urmaresc posibilele tulburari de vedere in timpul cititului,

privitului la televizor sau observarea fetelor persoanelor aflate la distanta. Daca se observa modificari, se recomanda prezentarea la

medic in eventualitatea unui examen oftalmologic.

Nistagmus

Fenomen spontan sau provocat, congenital sau dobandit, caracterizat prin miscari involuntare si sacadate ale ochilor, de mica

amplitudine, de cele mai multe ori orizontale, dar uneori verticale sau circulare. Un nistagmus poate fi de natura fiziologica sau

patologica.

Page 75: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

nistagmusul fiziologic - nistagmusul optocinetic, denumit si nistagmusul caii ferate, se observa atunci cand ochii incearca sa

urmareasca imaginile care le trec prin fata. nistagmusul vestibular este provocat de o excitatie sau de o paralizie tranzitorie a unuia sau

ambelor labirinturi ale urechii interne, cauzat, de exemplu, de o rotatie pe un scaun turnant sau de o injectare de apa rece sau calduta in

ureche.

Nistagmusul patologic - Aceste miscari sacadate ale ochilor pot fi congenitale sau dobandite.

- Nistagmusurile congenitale, cauzate de leziuni oculare, neurologice sau fara cauza precisa, se manifesta inca de la nastere sau din

prima copilarie si uneori se atenueaza cu timpul. Ele pot insoti alte boli oculare congenitale precum cataracta (opacitatea cristalinului

care produce o cecitate completa sau partiala), albinismul, strabismul, leziunile microretiniene (atingeri ale retinei fatului). Ele pot fi

observate, de asemenea, in cursul unor afectiuni neurologice (hidrocefalie, toxoplasmoza cerebrala) sau pot aparea in mod izolat, legat

sau nu de ereditate. Nistagmusul in resort este forma cea mai obisnuita a nistagmusurilor congenitale: ochii se misca lent intr-un sens

pe orizontala, apoi rapid in sens contrar. Nistagmusul pendular se manifesta prin secuse ritmice si orizontale de durata egala.

Nistagmusurile congenitale se intensifica la oboseala, la emotii, la eforturile de atentie (in timpul cititului, de exemplu). Copilul poate

bloca voluntar aceste nistagmusuri. El isi intoarce atunci frecvent capul, intotdeauna in aceeasi parte si risca sa sufere un torticolis.

- Nistagmusurile dobandite pot aparea la adolescenta sau la varsta adulta. Ele sunt atunci semnele unor afectiuni neurologice, ca

scleroza in placi, ale unei tumori cerebrale sau vestibulare, insotita de tulburari ale auzului, sau ale unei leziuni a creierului mic.

Diagnostic si tratament - electronistagmografia (reprezinta inregistrarea electrica a miscarilor ochiului) permite identificarea

diferitelor forme de nistagmus. In cazul nistagmusurilor congenitale, purtatul lentilelor corectoare cu prisme da posibilitatea suprimarii

pozitiei defectuoase a capului. In fapt, prismele (care sunt adezive atunci cand sunt temporare si incorporate in lentile atunci cand sunt

definitive) antreneaza o deviatie fortata a ambilor ochi in zona de blocaj, evitand astfel intoarcerea capului de catre copil pentru a

utiliza aceasta zona. Atunci cand acest tratament este eficace, o interventie chirurgicala, variabila dupa tipul de nistagmus si dupa

cauza sa, poate permite o ameliorare definitiva. Nistagmusurile dobandite dispar cu tratamentul cauzei lor, atunci cand tratamentul

este posibil

Page 76: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Pregatirea pentru interventia chirurgicala

Generalitati

Sus

Multi pacienti in toata lumea sunt supusi unor interventii chirurgicale in fiecare an, mai ales femei. Multe femei vor primi

recomandare pentru interventia chirurgicala care implica sistemul lor reproducator, numita in mod obisnuit chirurgie

ginecologica. Spre exemplu, histerectomia – o operatie care implica indepartarea uterului si uneori si a altor parti ale sistemului

reproducator – este a doua ca frecventa in chirurgia ginecologica, dupa operatia de cezariana.

A face fata unei interventii chirurgicale poate fi o experienta inspaimantatoare plina de intrebari, indoieli si incertitudini. Totusi,

majoritatea interventiilor sunt elective, adica pacientul decide daca interventia este cea mai buna optiune si poate alege sa faca aceasta

operatie. Acest proces al deciziei deseori ofera pacientei timpul necesar pentru pregatire, reprezentand un pas important. Studiile

sugereaza ca femeile care se pregatesc mental si fizic pentru operatie au mai putine complicatii, mai putina durere si au o recuperare

mai rapida decat cele care nu sunt pregatite.

In 20 de ani de la inventarea anesteziei, la mijlocul secolului 19, interventiile chirurgicale s-au dezvoltat de la afectiuni precum

apendicita pana la fibroame uterine. In ce priveste chirurgia ginecologica, entuziasmul a fost in mod special mai intens, si prima

histerectomie a fost realizata in 1843 in Manchester, Anglia. Astazi, directia in chirurgia ginecologica este catre tehnici mai putin

invazive care nu necesita incizii abdominale largi. Medicii incearca chiar chirurgia fara incizie – o noua tehnica prin care organele

Page 77: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

interne sunt indepartate prin orificiile naturale ale corpului cum ar fi gura sau vaginul. In plus, astazi, au fost dezvoltate anestezice cu

actiune rapida care au mai putine efecte secundare decat agentii anestezici traditionali.

Pregatirea pentru inteventia chirurgicala s-a modificat, de asemeni. Nu in urma cu mult timp, o operatie insemna internarea in spital cu

o zi mai inainte si externarea dupa o saptamana. Astazi, mai mult de jumatate dintre interventiile chirurgicale, printre care si multe

proceduri ginecologice, sunt realizate la pacienti neinternati. Acest tip de interventii nu necesita ca pacientul sa petreaca noaptea in

spital. In schimb, interventia este realizata intr-un centru chirurgical ambulatoriu, iar pacientul se poate intoarce acasa in mai putin de

24 de ore. Aceste facilitati sunt disponibile deocamdata doar in tarile dezvoltate. In general, chirurgia ambulatorie este potrivita pentru

proceduri simple care pot fi realizate in 60-90 de minute si nu necesita ca pacientul sa fie monitorizat atent dupa interventie.

Chirurgia ambulatorie ofera cateva avantaje fata de interventiile care necesita spitalizare, cum ar fi:

- un risc scazut de infectie dupa interventie;

- recuperare la domiciliu;

- mai putine intarzieri si un timp mai scurt de asteptare;

- costuri mai mici;

- o perturbare mai mica a programului pacientului.

Totusi, daca este necesara realizarea unei incizii largi sau exista risc pentru complicatii, chirurgia de o zi poate sa nu fie o optiune

potrivita. Chirurgia ambulatorie nu este pentru orice pacient. Femeile cu afectiuni cronice cum ar fi diabet, afectiuni cardiace sau

hipertensiune arteriala sau care au altfel de risc pentru complicatii care necesita spitalizare, pot sa nu fie eligibile pentru chirurgia de o

zi.

Chirurgia de o zi pune, de asemeni, mai multa responsabilitate asupra pacientului care trebuie sa faca testele preoperatorii necesare,

Page 78: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

sa-si administreze medicatia analgezica, sa mentina inciziile curate si sa realizeze ingrijirea postoperatorie de unul singur. O femeie

care are copii mici de ingrijit acasa poate sa nu doreasca sau sa nu fie capabila sa-si ia si responsabilitati suplimentare si poate sa nu

fie un candidat bun pentru chirurgia de o zi. Aceste avantaje ale interventiei chirurgicale o poate face mai convenabila, dar nu

inseamna ca este mai putin stresanta. Hormonii eliberati ca raspuns la stres pot genera simptome de la cefalee la hipertensiune

arteriala. Hormonii de stres pot duce, de asemeni, la slabirea sistemului imunitar si sa interfereze cu abilitatea organismului de a face

fata durerii si infectiei.

Cuprins articol

1. Generalitati

2. Pregatirea emotionala

3. Pregatirea fizica

4. Consideratii legale

5. Intelegerea durerii

Pregatirea emotionala

Sus

Interventia chirurgicala are si un efect emotional. O femeie care a auzit ca o histerectomie ii va ruina viata sexuala sau o va face sa fie

obosita timp de mai multe luni, spre exemplu, poate deveni deprimata, anxioasa si furiasa pe propriul corp. Pentru unele femei,

anticiparea spitalizarii si separarii de familie poate face adaptarea dificila. Chiar si proceduri simple realizate in cabinetul medicului

pot determina reactii puternice.

Unii experti recomanda pregatirea pentru o interventie chirurgicala printr-o serie de tehnici de relaxare: respiratia profunda, gandirea

pozitiva si vizualizarea: imaginarea si vederea mentala a unui rezultat pozitiv al interventiei chirurgicale si o recuperarea rapida, spre

exemplu.

Page 79: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Pregatirea fizica

Sus

In timp ce pregatirea emotionala este un pas necesar dar deseori trecut cu vederea, pregatirea fizica este este un factor important pentru

evolutia postchirurgicala buna.

In saptamanile de dinainte de interventia chirurgicala, pacientul ar trebui:

- sa se opreasca din fumat si sa evite excesul de alcool;

- sa aiba o dieta echilibrata care sa includa multe alimente bogate in vitamina C, care ajuta la vindecarea tisulara;

- evitarea aspirinei si a altor medicamente asemanatoare aspirinei care interfereaza cu coagularea sangelui, cu cinci-sapte zile inainte

de intervenita chirurgicala;

- exercitiu fizic regulat pentru cresterea nivelului de energie si mentinere fortei;

- pregatirea casei, care sa includa pregatirea hranei si rearanjarea mobilei daca acest lucru este necesar;

- daca este necesar, realizarea unor aranjamente cu persoane care pot ingriji copiii in timp ce pacienta este la spital.

In cazul in care pacienta opteaza pentru chirurgie, ar trebui sa discute urmatoarele cu medicul:

- Programarea interventiei elective, luand in considerare problemele familiale si cele de serviciu;

- Aflarea tipului testelor de laborator de rutina necesare, care pot include radiografii, teste de sange, teste de urina si

electrocardiograma;

- Intrebari legate de modificarea programului administrarii si dozelor de medicamente pe care pacienta deja la ia;

- Daca pacienta este diabetica, trebuie discutata modificarea dozelor de insulina in timpul perioadei preoperatorii cand pacienta nu

mananca;

- Intrucat exista mai multe modalitati de a realiza o procedura specifica, medicul trebuie sa explice pacientei interventia si cum este

realizata, daca exista mai multe tehnici de realizare. Spre exemplu, daca pacienta are fibrom, poate alege intre histerectomie

Page 80: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

(indepartarea intregului uter, care poate fi realizata in mai multe feluri), o miomectomie (indepartarea doar a fibromului), o embolizare

a arterei uterine (intreruperea fluxului sanguin catre uter), plus alte cateva tehnici non-invazive pentru indepartarea fibroamelor;

- Daca pacienta se pregateste pentru interventie electiva, isi poate alege chirurgul si sa-si faca „temele” in ceea ce-l priveste: cat este

de experimentat? Daca are subspecializari? Cat de mult interventii asemanatoare a mai realizat? Care este rata succesului sau? De

retinut totusi ca cel mai important motiv pentru a alege un anume chirurg este ca femeia sa se simta respectata si ascultata.

Consideratii legale

Sus

Odata ce pacienta s-a hotarat pentru interventia chirurgicala, si-a facut testele necesare si s-a pregatit mental si fizic, i se va cere sa

semneze un consimtamant informat. Acum este si cel mai bun moment pentru a dona sange pentru operatie si a oferi directive inainte

de operatie. Aceste instructiuni ii comunica medicului planurile pacientului in perioada in care acesta nu poate vorbi pentru sine.

Exista doua tipuri de instructiuni: un testament pentru viata si o procura de ingrijire medicala. Medicul trebuie sa aiba o discutie

detalaiata cu pacienta inainte de interventie, astfel incat aceasta sa fie complet informata cand ia decizia asupra interventiei

chirurgicale. Acesta poarta numele de consimtamant informat pentru anumite proceduri. Procesul consimtamantului informat ar trebui

sa includa o discutie despre riscurile si beneficiile interventiei propuse.

Formularele de consimtamant difera de la un spital la altul si poate include permisiunea pentru proceduri aditionale, daca acestea sunt

necesare. Este bine ca pacienta sa semneze consimtamantul cu cateva zile inainte pentru a nu se confrunta cu lista de riscuri chiar

inainte de interventie, lucru care poate determina anxietate. Ar fi bine ca pacienta sa semneze consimtamantul doar in momentul in

care a inteles tot ce i s-a explicat si se simte confortabil cu ce a aflat. Aceasta parte a procesului nu trebuie grabita, iar pacienta trebuie

sa puna intrebari daca simte nevoia.

Page 81: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Inainte de interventie pacienta poate fi rugata sa semneze si un formular de acceptare a transfuziei de sange, daca aceasta este

necesara. Sangele transfuzat poate proveni de la banca de sange sau pacienta poate dona sange inainte de operatie, transfuzie numita

autologa. Sau membrii familiei sau prietenii care au aceeasi grupa de sange pot dona pentru pacienta.

Daca pacienta ia in considerare transfuzia cu sange autolog:

- sa intrebe chirurgul daca exista probabilitatea de a avea nevoie de sange si cat de mult;

- sa ia in considerare administrarea de suplimente de fier pentru a reface sangele inainte de operatie.

Intelegerea durerii

Sus

Intelegerea a ceea ce se intampla dupa operatie este la fel de important ca si cunoasterea a cee ce se intampla in timpul operatiei.

Durerea este o parte inevitabila a chirurgiei. Durerea este modul in care organismul trimite semnale de avertizare catre creier,

semnaland faptul ca exista leziuni care trebuie ingrijite.

Desi este o reactie normala la interventia chirurgical, durerea poate interfera cu recuperarea prin:

- poate face ca pacienta sa-si suprime tusea, ducand la acumularea de lichid la nivelul plamanilor si aparitia pneumoniei;

- incetinirea reluarii tranzitului intestinal;

- impiedicarea pacientei sa coboare din pat, crescand riscul de aparitie a cheagurilor de sange;

- cresterea nivelului de stres, depresie si anxietate.

Exista mai multe cai de a reduce durerea dupa operatie: narcoticele, cum ar fi morfina si codeina pot fi prescrise pentru durere severa

si administrate intravenos, oral sau transcutanat (prin plasture). Acetaminofenul, medicamentele antiinflamatorii nesteroidiene, cum a

fi ibuprofenul si alte antalgice non-narcotice pot fi, de asemeni, utilizate, sub forma lichida sau de comprimat. Injectiile locale cu

Page 82: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

anestezic sau creme si plasturi anestezici pot ajuta la pregatirea corpului pentru o procedura sau la ameliorarea durerii dupa

interventie.

In functie de tipul de interventie chirurgicala, pacientei i se pot administra antalgice prin analgezia intravenoasa controlata de pacient,

care este de obicei folosita in spitale pentru durerea acuta postchirurgicala. In cazul acestui tip de administrare, pacientul este conectat

la o masina numita pompa de administrare a antalgicelor controlata de pacient. Cand pacientul apasa buntonul de control, pompa

elibereaza o doza de narcotic sau alt analgezic intravenos. Dozele sunt mai mici decat cele administrate prin injectie, dar intrucat

medicamentul ajunge direct in sange, ameliorarea poate sa apara in cateva secunde. Alte abordari nonmedicale pentru ameliorarea

durerii pot fi eficiente.

Acestea sunt:

- tehnici de relaxare;

- aplicarea de cald sau gheata pe locul operat;

- masajul si exercitiile de intindere (stretching);

Inainte de operatie este bine ca pacienta sa discute cu medicul despre posibilele tipuri de durere ce pot apare si cele mai eficiente

mijloace de a o ameliora.

Nevrita optica

Generalitati

Sus

Page 83: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Nevrita optica reprezinta inflamarea nervului optic (nervul care transmite informatia si stimulii vizuali catre creier) ce se poate

manifesta prin scaderea brusca de vedere in ochiul afectat. Nevrita optica este una din cauzele de pierdere a vederii asociata cu o

durere intensa.

Uneori aceasta afectiune poate fi semnul de debut al unei scleroze multiple. De cele mai multe ori nevrita optica apare datorita unei

boli autoimune ce poate fi declansata de o infectie virala.

Cuprins articol

1. Generalitati

2. Cauze

3. Simptomatologie

4. Complicatii

5. Consultarea unui specialist

6. Investigatii paraclinice

7. Tratament

8. Prognostic

Cauze

Sus

Cauzele exacte ale nevritei optice nu sunt complet cunoscute.

Nervul optic este format din aproximativ 1,2 milioane de axoni si este invelit intr-o teaca izolanta de mielina care are rolul de a

Page 84: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

transmite mult mai repede impulsul electric catre creier unde stimulii din periferie pot fi integrati si analizati astfel incat sa se formeze

imaginile. La adulti tineri nevrita optica pare sa apara cel mai fecvent in cadrul unor procese autoimune care ataca teaca de mielina. Ca

urmare se instaleaza inflamatia si leziunea de nerv.

Inflamarea determina pierderea vederii datorata distrugerii integritatii nervului. Inflamatia poate fi idiopatica (fara o cauza decelabila

sau izolata de catre medici). Cea mai frecventa etiologie a nevritei optice este reprezentata de scleroza multipla. 15 - 20% din cazurile

de scleroza multipla debuteaza cu nevrita optica, iar 38 - 50% din pacientii diagnosticati cu scleroza multipla vor suferi nevrita optica

la un anumit moment in cursul evolutiei bolii.

Scleroza multipla este o afectiune de natura autoimuna - sistemul imun are reactivitate anormala si ataca teaca de mielina a nervilor

importanti si a maduvei spinale. Un studiu important a demonstrat ca riscul de a dezvolta scleroza multipla dupa un episod de nevrita

optica este de 50% dupa o perioada de 15 ani. Riscul este cu atat mai mare cu cat exista leziuni cerebrale identificate paraclinic prin

rezonanta magnetica nucleara (RMN). Pacientii cu nevrita optica si imagini anormale la RMN sunt de trei ori mai susceptibili de a

suferi de scleroza multipla decat cei care au RMN normal.

Un alt proces demielinizant care afecteaza nervul optic este neuromielita optica sau boala Devic. Boala este destul de rara si adesea

este diagnosticata gresit ca scleroza multipla. Totusi, cele 2 sunt entitati patologice complet diferite din punct de vedere al severitatii,

localizarii procesului destructiv si al rezultatelor analizei LCR (lichidului cefalorahidian). Boala Devic afecteaza cu predilectie nervul

optic si maduva spinala si cruta creirul. Nevrita optica ce apare in cadrul neuromielitei optice este mult mai grava comparativ cu cea

care apare in scleroza multipla.

Desi demielinizarea este cel mai frecvent factor incriminat in aparitia nevritei optice, aceasta recunoaste si alte cauze, precum:

Page 85: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

- Boli infectioase: boala Lyme, tuberculoza, sifilis, hepatita B, HIV, infectia cu cytomegalovirus, infectia cu virus herpes simplex.

- Neuroretinita: poate declansa nevrita optica, insa cu declansarea ulterioara a sclerozei multiple.

- Arterita craniana: este o afectiune de natura inflamatorie ce afecteaza endoteliul arterelor intracerebrale. Ca urmare a inflamatiei se

reduce lumenul arterial (chiar pana la obstructie totala) si astfel scade fluxul sangvin spre creier, determinand pierderea vederii sau

aparitia unui accident vascular cerebral. Aceasta cauza de nevrita optica este mai frecvent intalnita in randul pacientilor cu varsta de

peste 80 de ani.

- Diabet zaharat

- Anumite medicamente: in special etambutol (utilizat in tratamentul tuberculozei), cloramfenicol, interferon alfa.

- Boli autoimune (in special lupus eritematos sistemic si vasculite)

- Sensibilitate la gluten

- Sindromul hipereozinofilic

Cauze mai putin frecvente sunt reprezentate de radioterapia cu localizare cefalica, deficit nutritional sever, expunere la factori toxici,

tumori ce comprima nervul optic.

Specialistii au identificat si o serie de factori de risc asociati acestei afectiuni, printre care se numara si:

1. Varsta

Nevrita optica apare mai ales la adultii cu varsta intre 20- 45 de ani. Vasrta medie de debut este de 30 de ani, insa au fost descrise

cazuri si la persoane.

2. Sexul

Femeile sunt de 2 ori mai predispuse la a face nevrita optica comparativ cu barbatii.

Page 86: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

3. Factorii genetici

Haplotipul HLA DR 2 este cel mai frecvent intalnit la pacientii care fac nevrita optica.

Simptomatologie

Sus

De obicei nevrita optica apare la un singur ochi - doar foarte rar afectarea este bilaterala.

Triada simptomatica clasica este formata din:

1. Pierdere vederii

Gradul de pierdere a vederii variaza de la pacient la pacient. Pierderea vederii este temporara si este adesea agravata de expunerea la

caldura.

2. Durere oculara

Evolutia clinica tipica a durerii si afectarii vizuale este spre agravare progresiva in decurs de zile sau o saptamana. Durerea se

amelioreaza dupa cateva zile, de obicei inainte de a aparea afectarea vederii. O parte a pacientilor isi revin in mod spontan, vederea

incepe sa se amelioreze si ea dupa 2 - 3 saptamani si se stabilizeaza in decursul urmatoarelor luni.

3. Discromatopsie (pierderea vederii colorate)

Simptomele aditionale:

- Fosfene induse de zgomot sau miscare (descrise ca strafulgerari luminoase cu durata de 1- 2 secunde);

- Intensificarea simptomelor la expunerea la lumina;

Page 87: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

- Semnul Uhtoff - consta in reducerea vederii dupa exercitiu fizic intens sau expunere prelungita la caldura (apare la 50% din pacientii

cu nevrita optica izolata).

La aproximativ 85% din pacienti apare leziune nervoasa ireversibila, insa adesea aceasta este subclinica (nu se manifesta). Peste 80%

din pacientii cu nevrita optica isi recapata vederea (45% in primele 4 luni dupa debut, 35% in primul an), insa 20% din cei afectati

raman cu sechele importante. Nevrita optica este o boala ce are tendinta la recurenta - pe ochiul anterior afectat sau pe cel

contralateral.

Un studiu efectuat a gasit ca 28-35% din pacientii cu nevrita optica dezvolta un alt episod in 5-10 ani.

Semnele si simptomele nevritei optice pot fi indicatie de debut al unei boli autoimune, cum ar fi scleroza multipla. La 15-20% din

pacientii care vor fi diagnosticati in final cu scleroza multipla, nevrita optica este primul semn.

Complicatii

Sus

Cele mai frecvente complicatii ce pot sa apara in nevrita optica sunt:

1. Pierderea vederii

2. Reactiile adverse sistemice datorate tratamentului prelungit cu corticosteroizi, in special boli infectioase, deoarece in urma

administrarii corticosteroizilor imunitatea organismului este mult diminuata.

Aproximativ 20% din pacientii cu nevrita optica au risc crescut de a dezvolta scleroza multipla. Daca sunt in aceasta situatie,

specialistii recomanda adminsitrarea, in cadrul terapiei initiale, a unor medicamente cu rol protector antiscleroza multipla.

Page 88: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Astfel de medicamente sunt interferon beta 1a si interferon beta 1b. Ele au capacitatea de a temporiza si a preveni debutul sclerozei

multiple in special in cazul pacientilor cu leziuni cerebrale detectate la RMN.

Consultarea unui specialist

Sus

Pacientii sunt sfatuiti sa apeleze cat mai rapid la un medic daca observa ca au tulburari de vedere si au durere periorbitale. In cazul in c

are au fost deja diagnosticati cu nevrita optica trebuie sa se prezinte la medicul oftalmolog in situatia in care:

- Au tulburari de vedere;

- Apare durere;

- Simptomele nu se amelioreaza in urma tratamentului;

- Apar simptome atipice: parestezii (amorteala), anestezii la nivelul membrelor.

Investigatii paraclinice

Sus

Pentru un diagnostic de certitudine medicul oftalmolog trebuie sa realizez o analiza foarte amanuntita a starii de sanatate a pacientului.

Cel mai adesea initial se realizeaza examinarea campului si acuitatii vizuale si gradul de perceptie al culorilor.

Ulterior pot fi realizate urmatoarele investigatii:

1. Oftalmoscopia

In cadrul acestei investigatii medicul va analiza fundul de ochi cu ajutorul unui aparat specal numit oftalmoscop. El poate sa ajute

medicul in stabilirea gradului de afectare a retinei din diverse boli oftalmologice, precum si locului de emergenta a nervului optic.

Page 89: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

2. Reactivitatea pupilara la lumina

In nevrita optica pupila isi pierde reactivitatea normala si nu se mai contracta in prezenta unui stimul luminos.

3. Rezonanta magnetica nucleara

Investigatia poate fi facuta cu sau fara substanta de contrast (prin injectarea substantei de contrast, nervul optic precum si alte structuri

cerebrale sunt mult mai vizibile). Rezonanta magnetica nucleara este indicata in special in cazurile atipice (cu durere prelungita,

pierderi atipice ale acuitatii vizuale, suspiciune de inflamatie orbitala) precum si pentru a exclude alte procese patologice.

In urma efectuarii RMN se poate stabili daca exista zone slab sau complet demielinizate in creier, daca exista procese expansive sau

inlocuitoare de spatiu care stau la aparitia nevritei optice.

Unele studiii au sugerat chiar ca descoperirile facute in urma efectuarii unor RMN-uri pot fi corelate cu prognosticul pacientilor.

4. Analize serologice

Sunt utile pentru detectarea unor anticorpi specifici proceselor autoimune demielinizante sau neuromielitei optice.

5. Teste de inflamatie

Reactantii de faza acuta ce demonstreaza existenta unui proces inflamator in organism sunt reprezentati de VSH (viteza de

sedimentare a hematiilor - este crescuta in inflamatie), PCR (proteina C reactiva, apare pozitiva in cadrul inflamatiei), fibrinogenul

(creste).

Tratament

Sus

In majoritatea cazurilor functia vizuala se amelioreaza in 8-10 saptamani (in nevrita optica de intensitate moderata). Daca exista o

afectare importanta a vederii, atunci tratamentul trebuie sa fie instalat cat mai rapid dupa stabilirea diagnosticului de certitudine.

Acesta include:

Page 90: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

1. Administrarea de corticosteroizi pe cale intravenoasa: ei pot stimula recuperarea vederii insa nu influenteaza procentul recuperarii.

Administrarea lor este grevata de reactiile adverse sistemice pe care le au. Studiile au demonstrat ca administrarea lor precoce reduce

riscul de aparitie a sclerozei multiple in anii urmatori in cazul pacientilor cu lezini cerebrale obiectivate la RMN.

2. Adminstrarea de corticosteroizi oral (in special prednison) poate fi incercata pentru maxim 2 saptamani. Ei sunt administrati dupa

corticosteorizii i.v. Daca se administreaza exclusiv corticosteroizi orali, riscul de recurenta al nevritei optice este semnificativ mai

crescut.De asemenea trebuie tratata si cauza de aparitie a nevritei optice.

Prognostic

Sus

Pacientii care au dezvoltat nevrita optica in absenta unei boli autoimune de tipul sclerozei multiple au un prognostic foarte bun.

Majoritatea pacientilor isi recapata vederea in 6 luni dupa debutul bolii. Daca insa nevrita optica apare in cadrul sclerozei multiple sau

in cadrul lupusului eritematos sistemic (sau a oricarei alte boli cu componenta autoimuna), prognosticul ramane rezervat deoarece pot

sa apara episoade nevritice recurente.

Keratita interstitiala

Generalitati

Sus

Page 91: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Keratita interstitiala este termenul medical care descrie inflamarea corneei si care, lasata netrata, poate sa duca in timp la orbire.

Cea mai frecventa cauza de aparitie a ei este infectia cu Treponema pallidum (agentul etiologic al sifilisului), insa keratita

interstitiala recunoaste si alti agenti etiologici bacterieni, virali, parazitari si chiar autoimuni.

Keratita interstitiala este, prin definitie, o inflamatie nonsupurativa ce se caracterizeaza prin infiltrarea stromei corneene cu celule care

sustin si promoveaza inflamatia. Inflamatia este de obicei rezultatul direct al procesului infectios sau, mai frecvent, apare secundar

raspunsului imun al gazdei impotriva unui antigen specific.

Raspunsul imun poate fi sub forma de complex antigen- anticorp sau reactie de hipersensibilitate intarziata.

Keratita interstitiala este o afectiune care se manifesta in special in decadele 3–5 de viata, iar morbiditatea oculara pe care o implica

este datorata formarii de cicatrici corneene care vor interfera si vor scadea acuitatea vizuala.

Frecventa de aparitie a keratitei interstitiale difera foarte mult de la o regiune la alta, fiind mai crescuta in tarile in care bolile

micobacteriene (tuberculoza, lepra) sunt mai des intalnite (sau sunt chiar endemice).

Cuprins articol

1. Generalitati

2. Cauze

3. Simptomatologie

4. Consultarea unui specialist

5. Investigatii paraclinice

6. Tratament

Page 92: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

7. Complicatii

8. Prognostic

9. Prevenire

Cauze

Sus

Keratita interstitiala este o boala grava ce se caracterizeaza prin infiltrat inflamator celular si aparitie de vase in corneene, fara sa

existe o afectare a epiteliului corneean sau a endoteliului.

Corneea normala este o structura transparenta ce acopera irisul, puplia si care, alaturi de cristalin formeaza aparatul optic refractar al

ochiului. Datorita faptului ca este esential ca ea sa fie transparenta, corneea nu este vascularizata (ea isi ia oxigenul direct din aer).

Desi vasele lipsesc, ea este un tesut foarte bine inervat (are numeroase terminatii nervoase nemielinizate care transmit stimuli termici,

nociceptivi si chimici). Keratita interstitiala implica aparitia unor vase in stroma corneeana ceea ce scade semnificativ din

transparenta.

Cauzele frecvente de aparitie sunt sifilis, tuberculoza si lepra.

Keratita sifilitica apare atat in sifilisul congenital cat si in cel dobandit si afecteaza in special straturile profunde ale corneei. Se pare ca

boala apare printr-o reactie mediata imun impotriva unui antigen treponemic. Keratita interstitiala din sifilisul congenital poate fi

descoperita destul de tardiv (in jurul varstei de 15-20 de ani) si afecteaza in peste 80% din cazuri ambii ochi. Doar foarte rar insa

afectarea bioculara debuteaza simultan. Keratita din cadrul sifilisului congenital se caracterizeaza prin aparitia de infiltrate multifocale

sau inflamarea difuza a stratului corneean profund. Neovascularizatia apare in functie de severitatea procesului inflamtor.

Keratita interstitiala din cadrul sifilisului dobandit apare mai rar compartiv cu cea din sifilisul congenital si afecteaza in mod tipic un

Page 93: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

singur ochi. Keratita apare destul de precoce dupa infectia sistemica primara.

Keratita din lepra apare de obicei bilateral iar Mycobacterium leprae este in general prezent in stroma corneeana (sugerand un

mecanism infectios direct si nu un proces de natura imunologica). Prognosticul pacientilor cu keratita lepromatasa este rezervat

datorita largii intinderi a procesului infectios.

Keratita tuberculoasa apare secundar infectiei pulmonare. Chiar si in acest context, keratita interstitiala tuberculoasa este destul de

rara. Daca apare, afectarea este unioculara si se datoreaza raspunsului imun fata de antigenele tuberculoase. Din punct de vedere al

manifestarilor clinice, keratita interstitiala tuberculoasa este asemanatoare celorlalte keratite interstitiale.

Keratita interstitiala din boala Lyme (infectia cu Borrelia burgdorferi) se manifesta in cadrul afectarii oculare din stadiile 2 si 3 de

boala Lyme. Manifestarile neuro-oftalmologice apar inca din stadiul 2, insa keratita si uveita apar in stadiul 3. Keratita interstitiala din

boala Lyme se caracterizeaza prin aparitia unor infiltrate numulare in stroma, fara sa coexiste si vase de neoformare.

Alte cauze de keratita interstitiala includ:

1. Boli virale - infectia herpetica, infectie cu virusul Epstein Barr, infectia cu virusul Varicelo-zosterian.

2. Infectii parazitare - sunt mai rar intalnite in Europa, insa ele pot fi contactate in cursul calatoriilor in tari exotice. Cei mai frecvent

paraziti incriminati sunt Trypanosoma cruzi, Trypanosoma Brucei, Leishmania (poate determina 2 tipuri de afectiuni oculare : keratita

necrozanta ce poate progresa spre necroza corneeana si perforare si keratita interstitiala cu aparitia ciactricilor corneene), Onchocerca

volvulus (determina cecitatea raurilor sau oncocercoza) care este cauza de aparitie a keratitei interstitiale cu debut in corneea periferica

ce apoi se extinde spre centru, ducand in final la aparitia neovascularizatiei si opacifierii complete a corneei. Keratita severa apare si in

infectia cu Acanthamoeba si este mai grava la pacientii care poarta lentile de contact. O caracteristica a keratitei interstitiale in acest

Page 94: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

caz este faptul ca epiteliopatia este acompaniata de o durere foarte intensa.

3. Sindromul Cogan - este o afectiune caracterizata prin keratita interstitiala nonsifilitica, boala vestibulocohleara si vasculita

autoimuna. Debutul sindromului este cu simptome vestibuloauditive (tinitus, ameteala, greata, varsaturi) si inflamatie corneeana.

Afectarea autoimuna este sub forma granulomatozei Wegener, artritei reumatoide, sau poliartritei nodoase. Aspectul morfopatologic al

corneei este asemanator celui din keratita interstitiala sifilitica: infiltrat inflamator profund si neovascularizatie.

Simptomatologie

Sus

Cele mai frecvente simptome manifestate de catre pacienti sunt:

- Durere oculara;

- Hiperlacrimatie;

- Fotofobie (sesibilitate exagerata la lumina).

Simptomele evolueaza din faza acuta, caracterizata prin scaderea acuitatii vizuale, fotofobie, durere si blefarospasm pana in faza

tardiva ce se manifesta prin reducerea dramatica a acuitatii vizuale. Este surprinzator faptul ca in stadiile finale ale bolii, disconfortul

ocular este minim.

Sifilisul congenital manifesta simptome inca din copilarie si astfel keratita interstitiala sifilitica poate fi diagnosticata mult mai

precoce.

Consultarea unui specialist

Sus

Page 95: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Pacientii diagnosticati cu keratita interstitiala trebuie urmariti si investigati periodic de catre un medic oftalmolog si un specialist in

cauza de baza a inflamatiei corneene (medic reumatolog, infectionist).

Pacientii sunt sfatuiti sa se prezinte de urgenta la medic daca:

- se agraveaza durerea;

- scade brusc acuitatea vizuala;

- ochiul se inroseste;

- apar scurgeri oculare.

Aceste recomandari sunt adresate tuturor pacientilor, in special celor cu transplant de cornee.

Investigatii paraclinice

Sus

Diagnosticul de keratita interstitiala poate fi stabilit relativ usor prin investigatii oftalmologice de specialitate. Cel mai indicat in

aceasta situatie este testul lampei cu fanta.

La consultul clinic, in faza acuta, keratita inetrstitiala este caracterizata prin arii de necroza stromala densa si neovascularizatie (difuza

sau focala). Neovascularizatia din faza acuta contribuie la culoarea rozalie a corneei, insa vasele regreseaza in timp. In urma lor raman

asa numitele vase fantoma. Pe masura ce procesul inflamator se atenueaza, corneea prezinta zone de cicatrizare (mai ales in stroma

corneeana posterioara).

Diagnsoticul keratitei sifiilitice se pune adesea pe rezultatul investigatiilor si examenelor clinice corelate cu teste serologice.

Testele serologice pot fi treponemice si nontreponemice.

Page 96: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Cele treponemice detecteaza anticorpi antitreponema pallidum- ele raman permanent pozitive dupa ce organismul a fost expus

bacteriei. Testele nontreponemice detecteaza anticorpi anticardiolipina. Ele nu sunt specifice si titrul anticorpilor masurati scade pe

masura ce tratamentul isi face efectul. Cele mai frecvente teste nontreponemice sunt VDRL (venereal disease research

laboratory) si RPR (reagina plasmatica).

Determinarile serologice sunt utile si in diagnosticarea sindromului Cogan (desi de cele mai multe ori acest diagnostic se pune prin

excluderea altor patologii posibile sicare apar si mult mai frecvent). Pacientii cu vasculita sistemica activa (aparuta in cadrul

sindromului Cogan) au de obicei limfocitoza si un VSH ridicat.

Diagnosticul diferential al keratitei interstitiale este realizat cu boli oftalmologice precum:

- Distrofie corneeana;

- Tulburaru metabolice corneene;

- Sindromul Cogan;

- Keratoconjunctivita atopica;

- Alte keratite bacteriee, fungice, herpetice.

Tratament

Sus

Tratamentul keratitei interstitiale implica in primul rand tratarea cauzei care a determinat boala si apoi prevenirea cicatrizarii corneei.

In momentul actual exista atat metode farmacologice si suportive de tratare, cat si metode chirurgicale.

Tratamentul medicamentos

Page 97: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Medicamentele utilizate in tratamentul keratitei interstitiale sunt foarte variate si alegerea lor depinde de agentul etiologic incriminat

in aparitia bolii. Specialistii recomanda ca tratamentul sistemic sa fie initat si continuat sub supraveghereaa unui medic internist,

reumatolog si infectionist.

Schemele terapeutice actuale includ:

1. Administrarea de corticosteroizi - ei sunt substante cu puternice proprietati antiinflamatorii, a caror adminsitrare pe termen lung

este grevata de numeroase reactii adeverse metabolice si imune. Includerea corticosteroizilor in tratamentul keratitei interstitiale, in

special cea aparuta in sifilis congential a influentat foarte mult evolutia bolii, favorizand vindecarea ei mult mai rapida si cu sechele

minime. In lipsa acestor compusi, boala ar fi dus la opacifierea permanenta a corneei (iar prognosticul ar fi fost rezervat). Datorita

proprietatilor pe care le au, corticosteroizii topici pot reduce rapid inflamatia si neovascularizatia si amelioreaza rapid acuitatea

vizuala.

2. Administrarea de antibiotice- antibioticoterapia trebuie realizata cu substante cu spectru larg. Daca keratita interstitiala a debutat

pe fondul sifilisului secundar sau tertiar se pot utiliza cu succes, antibiotice din clasa penicilinelor. Penicilina este, in acest caz,

tratamentul de electie- se administreaza intravenous iar doza depinde de stadiul bolii.

3. Administrarea concomitenta de corticosteroizi si terapie sistemica multimedicamentoasa (in regimuri si scheme

medicamnetoase special concepute de catre specialistii in domeniu) in cazul keratitei interstitiale tuberculoase.

4. Administrarea de dapsona, clofazimina si rifampicina alaturi de tratamentul local cu corticosteroizi in cazul keratitei

interstitiale lepromatoase.

Tratamentul chirugical

Page 98: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Tratamentul chirugical este indicat in cazurile cu evolutie avansata, care nu au fost tratate la timp si care s-au complicat cu opacifierea

permanenta a corneei. O optiune terapeutica este transplantul corneean, insa acesta trebuie realizat doar dupa ce inflamatia oculara s-a

remis. Daca inflamatia este acuta poate determina aparitia complicatiilor si chiar a rejectului de grefa.

Complicatii

Sus

Complicatiile keratitei interstitiale sunt reprezentate de subtierea corneei si perforarea acesteia, in final. Desi aceste situatii sunt relativ

rar intalnite, ele reprezinta urgente oftalmologice care trebuie tratate chirugical imediat (se efectueaza keratoplastie).

Spre deosebire de alte afectiuni oftalmologice in care se practica transplantul de corneene, keratita interstitiala nu raspunde la fel de

bine la aceasta procedura. Cauza principala este iflamatia si neovascularizatia corneei. Datorita vaselor nou aparute, afluxul de

leucocite si celule inflamatorii este semnificativ si ele cresc riscul de respingere a grefei.

Prognostic

Sus

Prognosticul keratitei interstitiale este bun daca afectiunea este diagnosticata si tratata corespunzator si in timp util. Astfel se previne

instalarea opacitatii corneene si se mentine acuitatea vizuala in parametri optimi. Daca insa au aparut cicatrici corneene pacientul are

indicatie de interventie chirugicala si transplant de cornee.

Prevenire

Sus

Metodele de preventie ale keratitei interstitiale sunt nespecfice : pacientii trebuie sa evite contactul cu agentul etiologic principal al

bolii iar daca se infecteaza sunt sfatuiti sa se prezinte imediat la medic pentru consult si tratament de specialitate.

Page 99: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Conjunctivita

Generalitati

Sus

Conjunctivita este o inflamatie a mucoasei pleoapelor (tesutul subtire situat pe fata posterioara a pleoapelor cu rol in apararea si

mentinerea umeda a globului ocular).

Cuprins articol

1. Generalitati

2. Cauze

3. Simptome

4. Tratament

5. Profilaxie

6. Complicatii

7. Tratament medical

Cauze

Sus

Cauzele cel mai des incriminate in aparitia conjunctivitei sunt urmatoarele:

Page 100: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

- infectia cu virusuri

- infectia cu bacterii (precum gonoreea sau chlamydia)

- factori iritanti precum sampoanele, praful, fumul de tigara, gazele si ceilalti poluanti de mediu, clorul folosit in tratarea apei (piscine)

- alergenii, in special praful, fardurile, polenul, lentilele de contact.

Conjunctivita de cauza infectioasa (etiologie virala sau bacteriana), se poate transmite de la o persoana la alta insa nu determina

complicatii serioase daca este diagnosticata si tratata precoce.

Simptome

Sus

Simptomele conjunctivitei difera in functie de gradul inflamatiei conjunctivei si include urmatoarele:

- hiperemia conjunctivala (inrosirea mucoasei conjunctivale)

- hiperlacrimatie (cantitate excesiva de lacrimi)

- secretie alb-galbuie, care se depoziteaza la radacina genelor si coltul ochiului, in special dupa somn

- secretie verzuie, groasa, aparuta la nivelul ochiului

- prurit conjunctival (mancarime, aparuta la nivelul mucoasei conjunctivale, care prin grataj poate accentua hiperemia)

- arsuri oculare

- vedere incetosata

- fotofobie (sensibilitate crescuta la lumina).

Page 101: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Cand apare oricare dintre simptomele specifice conjunctivitei, este necesar consultul medical de specialitate. Oftalmologul va realiza o

examinare minutioasa a ochiului si eventual va recolta cu ajutorul unui tampon steril o proba din secretia oculara patologica.

Examenului microbiologic al secretiei oculare, poate identifica cauza conjunctivitei, astfel incat infectiile oculare virale sau bacteriene,

inclusiv bolile cu transmitere sexuala (BTS), pot fi tratate corespunzator.

Tratament

Sus

Tratamentul corect al conjunctivitei depinde in primul rand de etiologia acesteia.

Conjunctivita bacteriana, inclusiv BTS, se trateaza in mod obisnuit cu antibiotice sub forma de picaturi oculare (colir), unguente sau

pastile. Picaturile oculare si unguentele trebuie aplicate la nivelul conjunctivei de 3-4 ori pe zi pentru o perioada de 5-7 zile. Pastilele

cu antibiotic se administreaza de asemenea pentru mai multe zile (5-7 zile). Simptomele conjunctivitei se amelioreaza sau dispar dupa

aproximativ o sapatmana de la initierea tratamentului corect. Este foarte important ca pacientii diagnosticati cu conjunctivita sa

urmeze tratamentul complet recomandat de medicul oftalmolog si sa nu-l intrerupa chiar daca simptomele s-au ameliorat, pentru a

evita astfel aparitia recidivelor.

Conjunctivita virala este una dintre cele mai frecvente infectii oculare si este de obicei determinata de virusurile gripale si paragripale

(sezoniera). Conjunctivita virala este una dintre primele manifestari ale racelilor sezoniere comune si la fel ca si aceastea are o evolutie

autolimitanta (dispare fara aplicarea unui tratament etiologic), dupa un interval de 5-7 zile de la debut.

Page 102: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Conjunctivita alergica apare cel mai frecvent la persoanele cu atopie (teren alergic) si se trateaza de obicei cu medicatie specifica

antialergica. Este foarte importanta identificarea alergenului care produce conjunctivita pentru a se putea realiza astfel profilaxia unor

episoade noi de conjunctivita alergica.

Conjunctivita determinata de iritanti (substante provenite din mediul inconjurator, care pot cauza iritatia fizica sau chimica a mucoasei

conjunctivale). In cazul acestui tip de conjunctivita este foarte importanta indepartatrea cat mai rapida a iritantului, prin spalare locala

cu apa. In cazul conjunctivitelor determinate de substante acide sau alcaline (inalbitori), este important consultul medical de

specialitate.

Profilaxie

Sus

Pentru prevenirea si ameliorarea simptomelor cauzate de conjunctivita, se recomanda urmatoarele:

- protectia corespunzartoare a ochilor impotriva prafului si iritantilor externi (ochelari de protectie, ochelari de soare, igiena

corespunzatoare a ochilor)

- evitarea utilizarii de produse cosmetice (farduri) in special in cazul persoanelor cu o sensibilitate crescuta

- utilizarea corespunzatoare a lentilelor de contact cu indepartarea regulata si pastrarea corecta a acestora

- utilizarea "lacrimilor artificiale" (picaturi oculare special realizate pentru a mentine globul ocular umed si curat.

Aceste picaturi pot ameliora simptomele neplacute cauzate de conjunctivitele determinate de iritanti (mancarime, usturime, senzatie de

corp strain intraocular). Este foarte important de retinut ca nu toate picaturile oculare sunt indicate in conjunctivite, unele colire

(picaturi) putand chiar inrautatii simptomatologia si pot determina complicatii. De asemenea este foarte importanta folosirea corecta a

recipientelor cu colire care contin antibiotic, pentru a evita contaminarea recipientului care poate cauza reinfectia oculara.

Profilaxia si tratamentul conjunctivitei la copil

Page 103: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Se recomanda urmatoarele in cazul copiilor cu conjunctivita:

- evitarea gratajului (frecatului) si atingerii zonei conjunctivale infectate

- spalarea cat mai frecventa a mainilor cu apa si sapun

- stergerea secretiilor patologice aparute la nivelul ochiului, cu un tampon steril, de cel putin 2 ori pe zi

- igiena corespunzatoare a lucrurilor personale, precum lenjeria pentru pat (fata de perna), prosoapele, care trebuie spalate si

dezinfectate corespunzator

- evitarea folosirii colective a produselor de machiaj (rimel, farduri), precum si evitarea folosirii in comun a celorlalte produse de

ingrijire faciala

- evitarea folosirii in comun a lentilelor de contact

- este recomandata folosirea ochelarilor in locul lentilelor de contact, atunci cand apare iritatia sau infectia ochiului. De asemenea,

trebuie pastrata o igiena corespunzatoare in cazul utilizarii lentilelor de contact (schimbarea regulata si pastrarea corespunzatoare a

acestora)

- spalarea obligatorie a mainilor dupa aplicarea locala a unguentelor si colirelor oculare

- evitarea folosirii in comun a prosoapelor si lenjeriei de pat

- este interzisa folosirea unui recipient pentru picaturi oculare la un copil sanatos dupa ce a fost in prealabil folosit la o persoana cu

conjunctivita infectioasa

- este important ca orice copil cu conjunctivita infectioasa sa fie izolat de restul copiilor cu care poate sa vina in contact pana in

momentul in care acesta nu mai este contagios.

Complicatii

Sus

Conjunctivita este o boala cu evolutie autolimitanta (se vindeca fara tratament dupa un anumit interval de timp) sau care dispare dupa

administrarea tratamentului corespunzator etiologic (antibiotic). Cu toate acestea, trebuie sa se retina ca exista anumite forme de

Page 104: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

conjunctivita care se pot agrava determinand complicatii serioase care pot duce la tulburari de vedere. Conjunctivitele care pot creea

complicatii grave sunt cele cu gonoreea si chlamidia.

Conjunctivita infectioasa este o boala extrem de contagioasa si astfel nu exista un mod sigur de a evita o posibila contaminare. Cu

toate acestea pastrarea unei igiene corespunzatoare reduce riscul contaminarii si aparitiei conjunctivitei.

Conjunctivita alergica are o evolutie ciclica (sezoniera), in functie de expunerea la alergenii care provoaca boala, de aceea este

important sa se evite pe cat posibil expunerile la alergeni (polen, praf, lentile de contact)

Tratament medical

Sus

Utilizarea picaturilor oculare este tratamentul cel mai frecvent folosit in eradicarea conjunctivitelor, de aceea este foarte important ca

aplicarea acestuia sa se faca corect. Este obligatorie citirea cu atentie a prospectului medical inaintea aplicarii tratamentului. Trebuie

evitata atingerea directa a conjunctivei cu picuratorul recipientului pentru a evita contaminarea acestuia cu agentul infectios (bacterie

sau virus). Dupa aplicarea solutiei in unghiul ocular median (deasupra sacului lacrimal), se inchid pleoapele si se mentin ochii inchisi

pentru 1-2 minute, pentru a favoriza absorbtia locala a medicamentului. De obicei sunt indicate 3-4 aplicatii locale in fiecare zi pentru

o perioada de 5-7 zile, in functie de tipul produsului utilizat.

Trebuie sa se retina ca recipientul cu solutie oftalmica este folosit de o singura persoana si nu trebuie utilizat in comun, de asemenea

acesta nu mai poate fi reutilizat cu o alta ocazie (termenul de valabilitate al acestuia este de aproximativ 30 de zile dupa prima

utilizare).

Page 105: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Blefarita

Generalitati

Sus

Una dintre cele mai frecvente probleme oculare la adulti este o afectiune a pleoapei denumita blefarita. Blefarita reprezinta inflamatia

pleoapelor.

Cauza blefaritei este necunoscuta, dar este mai frecventa la persoanele care au matreata, alergii sau eczeme. Forma cea mai obisnuita

apare in asociere cu acneea rozacee sau dermatita seboreica.

De cele mai multe ori aceasta afectiune este una cronica (de lunga durata). Orjeletul (denumit popular "ulcior") apare mai frecvent la

bolnavii de blefarita.

Cuprins articol

1. Generalitati

2. Simptome

3. Diagnostic

4. Tratament

Simptome

Sus

Simptomele blefaritei includ:

- roseata

Page 106: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

- iritatia

- prezenta crustelor la marginea pleoapei. Crustele precum si genele din acea zona pot fi uscate sau grase. Pot cadea.

Marginile pleoapelor sunt de obicei masiv colonizate cu bacterii, de regula cu stafilococi.

Diagnostic

Sus

Pentru precizarea diagnosticului, medicul specialist oftalmolog analizeaza globul ocular, pleoapa si genele cu ajutorul unui instrument

numit oftalmoscop.

La inspectia atenta, marginile pleoapelor apar unsuroase, ulcerate cu cruste din detritusuri ce se lipesc de gene.

Tratament

Sus

Se recomanda spalarea pleoapelor, sprancenelor si parului zilnic cu un sampon destinat pentru uzul copiilor. Pentru spalarea

pleoapelor, se pun cateva picaturi de sampon pentru copii intr-un pahar cu apa si se imbiba un tampon de vata sau un betisor folosit la

igiena urechilor. Tinand ochii inchisi, se sterge usor fiecare pleoapa, inclusiv peste gene, de aproximativ 10 ori, pe o directie

orizontala, pornind de la nivelul nasului. Inainte de deschiderea ochilor, trebuie sa clatiti bine cu apa din abundenta.

Alternativ, in timpul dusului, se lasa apa calduta sa curga peste ochii inchisi timp de 1 minut. Apoi, se pun 1-2 picaturi de sampon pe o

bucata de material moale si se sterg usor genele la fel ca mai sus, dupa care se clateste bine.

Neuropatie optica

Afectiune care atinge nervul optic, responsabil de vedere. Numeroase, cauzele unei neuropatii optice pot fi vasculare (ateroscleroza,

de exemplu), inflamatorii (uveomeningita care asociaza o atingere oculara si o atingere meningeana etc.), legate de o intoxicatie

Page 107: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

medicamentoasa (medicamente antituberculoase, de exemplu), de alcoolism, de tabagism, de o intoxicatie cu produse industriale, de o

boala de sistem (ca lupusul eritematos diseminat) sau neurologica (ca scleroza in placi), de diabet, de un traumatism.

Subiectul sufera de o anomalie a campului vizual, denumita scotom, in care vederea scade intr-o mica regiune a campului vizual.

Sinonim: nevrita optica.

Atrofia nervului optic

Generalitati

Sus

Atrofia nervului optic reprezinta de fapt moartea nervului responsabil de transmiterea stimulilor vizuali de la segmentul de

receptie al analizatorului vizual (ochiul) catre creier.

Atrofia nervului optic reprezinta rezultatul final al multor procese degenerative axonale care pot afecta calea vizuala. Din punct de

vedere clinic, atrofia de nerv optic se manifesta prin modificari de perceptie a culorilor asociate cu alterarea structurii si aspectului

macroscopic al ochiului, totul pe fondul alterarii perceptiei si acuitatii vizuale.

Totusi, din punct de vedere histopatologic atrofia este un termen folosit abuziv deoarece ar presupune involutia unei structuri

anatomice prin nefolosirea ei indelungata.

Nervul optic contine aproximativ 1,2 milioane de axoni ce au originea in stratul celulelor ganglionare din retina. Acesti axoni,

deoarece sunt puternic mielinizati, nu pot fi recuperati dupa ce au fost distrusi (nu au capacitate de regenerare).

Page 108: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Nervul optic are 4 segmente, dupa cum urmeaza:

- Segment intraocular (1mm);

- Segment intraorbital (25 mm);

- Segment intracanalicular (5 mm);

- Segment intracranian (10 mm).

Segmentul intraocular este foarte sensibil deoarece este zona de tranzitie intre regiuni cu presiuni diferite (de la mare spre mica).

Modificarile histopatologice care se pot produce la nivelul nervului optic in cadrul atrofiei sunt reprezentate in principal de:

- Pierderea tecii de mielina;

- Glioza;

- Largirea spatiului subarahnoidian;

- Largirea septului pial;

- Edematierea axonala.

Cuprins articol

1. Generalitati

2. Clasificare

3. Cauze

4. Simptomatologie

5. Consultarea unui specialist

6. Investigatii paraclinice

7. Tratament

Page 109: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

8. Prognostic

9. Complicatii

10.Prevenire

Clasificare

Sus

Specialistii au clasificat atrofa nervului optic dupa criterii fiziopatologice, oftalmoscopice si etiologice.

Conform clasificarii oftalmologice exista mai multe tipuri de atrofie:

1. Atrofie primara

Apare in cadrul unor boli de tipul sclerozei multiple, neuropatiei optice traumatice, tumorilor de nerv optic, tumorilor hipofizare si

consta in degenerarea ordonata a fibrelor nervoase care sunt inlocuite de celule gliale, fara sa apara alterari ale arhitecturii nervului

optic, in special in segmentul intraocular. Vasele retiniene sunt in continuare normale.

2. Atrofie secundara

Apare de obicei in procese de tipul papilitei sau edemului papilar. Nervul optic este profund degenerat, iar tesutul glial prolifereaza

excesiv. Fibrele nervului optic sunt foarte dezorganizate iar arhitectura acestuia se pierde. Apar corpi hialini de degenerescenta si

vasele (atat arteriale cat si venoase) sunt tortuoase. In aceasta situatie apare micsorarea progresiva a campului vizual.

3. Atrofie optica consecutiva

Este caracteristica proceselor patologice din miopie, ocluzie de artera centrala a retinei, retinita pigmentara. Nervul apare foarte palid

iar arterele au calibru foarte diminuat.

4. Atrofie optica glaucomatoasa sau atrofie optica cavernoasa

Page 110: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Se poate observa deviatia nazala a vaselor retiniene, halou clar peripapilar si hemoragie in aschie pe margini.

5. Paloare temporala

Este tipul care apare in neuropatia optica nutritionala sau in cea post traumatica si este tipul frecvent intalnit la pacientii cu scleroza

multipla, in special in cazul celor cu nevrita optica (activa sau in antecedente).

Atrofia nervului optic nu este o boala in sine ci un semn care apare in multe procese patologice. Din acest motiv, datele

epidemiologice depind foarte mult in functie de etiologia acestuia.

Cauze

Sus

Cauzele atrofiei optice sunt foarte variate, cel mai frecvent este un proces ischemic local ce afecteaza in special varstnicii (neuropatie

optica ischemica), insa la fel de bine pot fi incriminate:

- Traumatisme;

- Expunerea la substante chimice toxice;

- Radiatii;

- Socuri;

- Patologia oftalmica, in special glaucomul poate duce la atrofia nervului optic cu cecitate consecutiva.

Din cadrul bolilor neurologice, atrofia apare in:

- Scleroza multipla;

- Arterita temporala;

- Tumori cerebrale;

- Accidente vasculare cerebrale.

Page 111: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Specialistii au realizat o clasificare etiologica a atrofiei de nerv optic.

Conform acesteia, in momentul actual exista:

1. Atrofie ereditara

Atrofie optica congenitala sau infantila (boala cu transmitere dominanta) sau atrofie optica ereditara Behr (care se transmite autozomal

recesiv).

2. Atrofie consecutiva

Apare dupa afectiuni ale coroidei sau retinei: corioretinita, distrofie retiniana pigmentara, degenerare cerebromaculara.

3. Atrofie circulatorie

Este o neuropatie optica ischemica ce apare cand presiunea de perfuzie a corpilor ciliari scade sub presiunea intraoculara. O astfel de

etiologie apare in ocluzia arterei centrale a retinei, ocluzia arterei carotide si arterita craniala.

4. Atrofie metabolica

Este intalnita in oftalmopatia tiroidiana, diabetul zaharat juvenil, ambliopie nutritionala, ambliopie toxica, consum de metanol sau de

anumite medicamente (etambutol, sulfonamide).

5. Atrofie demielinizanta

Apare in scleroza multipla sau boala Devic.

6. Atrofie de tractiune sau de presiune

Este observata in edemul papilar si glaucom.

7. Atrofia postinflamatorie

Este cea din nevrita optica, perinevrita secundara inflamatiei meningeale, din celulita orbitala.

Page 112: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

8. Neuropatia optica traumatica

Procesul fiziopatologic in acest caz este mai putin cunoscut, insa se pare ca hematoamele si impingerea nervului datorita unor corpi

straini penetranti induc disfunctie nervoasa ce se finalizeaza cu atrofie de nerv optic.

Indiferent de etiologie, atrofia de nerv optic este asociata cu grade variabile de alterare a functiei vizuale.

Simptomatologie

Sus

Atrofia de nerv optic determina reducerea acuitatii vizuale, pacientii pierzandu-si capacitatea de a distinge detaliile.

Alte simptome includ:

- Vedere incetosata;

- Alterarea vederii periferice;

- Alterare perceptiei culorilor;

- Incapacitatea de constrictie corespunzatoare si adecvata a pupilei la stimuli luminosi;

- Modificari ale globului ocular.

In final, ochiul isi pierde complet functia si se instaleaza cecitatea.

Cand pacientii au atrofie optica ereditara sau congenitala, manifesta simptome si semne in prima sau cel tarziu in a doua decada de

varsta.

Acestea pot fi de trei tipuri:

1. Atrofie optica cu patologie generalizata a substantei albe cerebrale (adrenoleucodistrofie).

Page 113: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

2. Atrofie optica cu manifestari sistemice aparent necorelate cu aceasta.

3. Atrofie optica izolata.

Consultarea unui specialist

Sus

Pacientii care prezinta factori de risc (boli neurologice, scleroza multipla, glaucom, arterita temporala) trebuie monitorizati atent de

catre un oftalmolog cu experienta in neurooftalmologie.

Specialistii recomanda pacientilor sa se prezinte de urgenta la medic daca observa modificari ale vederii sau orice alte simptome

oftalmologice.

Diagnosticarea prompta si tratarea imediata este esentiala in acest caz!

Investigatii paraclinice

Sus

Atrofia de nerv optic poate fi diagnosticata daca se realizeaza un examen oftalmologic complet. Pentru a detecta cauza de aparitie

pacientii trebuie investigati in amanunt si trebuie sa se realizeze si o serie de investigatii specifice.

Daca la examenul oftalmologic se descopera atrofie optica, pacientul trebuie investigat suplimentar.

Medicul poate efectua:

- Examen complet de camp vizual;

- Rezonanta magnetica nucleara (RMN) cerebrala cu sau fara contrast;

- Computer tomografie cerebrala si de orbita cu substanta de contrast (se pot observa pe langa posibilele formatiuni inlocuitoare de

Page 114: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

spatiu si alte procese care pot explica simptomele);

- Determinare glicemiei, a nivelurilor vitaminei B12, a homocisteinei;

- Examinare cardiovasculara;

- Investigatii serologice - anticorpi antifosfolipidici, anticorpi antinucleari.

Tipul de investigatie neuroimagistica depinde foarte mult de procesul patologic suspicionat, astfel:

- Daca sunt leziuni solide se recomanda RMN (in special in zonele aflate langa planuri osoase).

- Daca sunt fracturi asociate traumatismelor se prefera CT fara substanta de contrast.

La examenul oftalmoscopic se observa:

- Modificari ale fundului de ochi - acesta apare palid, isi pierde inca de la inceputul procesului atrofic nuanta rosiatica naturala si

normala.

- Modificari ale vaselor retiniene - in majoritatea cazurilor acestea au calibru redus sau sunt chiar complet colabate.

Tratament

Sus

Atrofia de nerv optic este un proces ireversibil iar leziunile induse de ea nu pot fi tratate curativ. Daca insa tratamentul este initiat

anterior dezvoltarii atrofiei, el poate fi util si poate salva vederea pacientului. Unele studii au demonstrat rolul important al

administrarii de corticosteroizi intravenos, in special in cazurile de nevrita optica sau neuropatie optica ischemica arteritica.

Tratamentul cu celule stem poate fi o alternativa in viitor, insa inca se efectueaza studii care sa demonstreze eficienta acestora.

In momentul actual cel mai bun tratament este diagnosticarea rapida a atrofiei si rezolvarea proceselor patologice care au dus

la aparitia acesteia.

Page 115: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Prognostic

Sus

Atrofia de nerv optic duce in final la cecitate (orbire). Daca aceasta afectiune nu este descoperita la timp si cauza ei nu este tratata

prompt, prognosticul pacientului este rezervat.

Tratamentul precoce poate salva insa vederea pacientului.

Complicatii

Sus

Complicatiile sunt atat cele ale atrofiei in sine (cecitate) cat si cele ale bolii de baza care a determinat aparitia acestui proces.

Prevenire

Sus

Multe din cauzele atrofiei optice nu pot fi prevenite, insa daca sunt tratate corespunzator, evolutia spre acest proces poate fi stopata

sau incetinita.

Cea mai frecventa cauza de atrofie toxica este metanolul. Acesta se gaseste in cantitati mari in multe din bauturile alcoolice

preparate in casa. De aceea, o metoda preventiva foare utila este evitarea sau reducerea consumului acestora.

Pinguecula

Mica pata galbuie in relief situata sub conjunctiva si vizibila pe albul ochiului. Daca este inestetica, pinguecula poate fi indepartata

chirurgical, sub anestezie locala, dar ea reapare adesea la cateva luni dupa operatie.

Pterigion

Page 116: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Ingrosare vascularizata a conjunctivei, de forma triunghiulara, care se intinde pe cornee pornind din unghiul intern al ochiului.

Un pterigion nu altereaza vederea atata timp cat ramane la marginea corneei. Daca trece de ea, provoaca un astigmatism (vedere

incetosata). Daca se apropie prea mult de axul vizual, pterigionul poate antrena o diminuare a acuitatii vizuale

Tratament - Daca pterigionul invadeaza corneea, ablatia sa chirurgicala poate fi avuta in vedere, realizata sub anestezie locala sau

generala.

Cu toate acestea, pterigionul reapare in 30 pana la 50% din cazuri, intr-un rastimp variabil care poate merge de la o luna la mai multi

ani. O a doua operatie este realizabila la o distanta de cel putin 6 luni de prima.

Ptoza palpebrala (pleoapele cazute)

Generalitati

Sus

Odata cu inaintarea in varsta, ptoza palpebrala, unul dintre semnele imbatranirii devine din ce in ce mai evidena. Caderea pleoapelor

apare datorita scaderii tonusului musculaturii care controleaza miscarile pleoapelor.

Ochii devin iritati si uscati daca pleoapele inferioare se rasfrang in afara (ectropion) si nu-si mai pot exercita functia protectoare, iar

daca rasfrangerea pleoapei se realizeaza spre interior, genele vor produce iritatii si chiar rani ale conjunctivei.

Forma severa a ptozei pleoapelor interfera serios cu vederea. Ptoza palpebrala poate duce la lacrimare excesiva. Aceasta apare si in

alte situatii precum: sensibilitate crescuta la lumina sau vant, infectie oculara sau obstructia ductului lacrimal.

Page 117: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Cuprins articol

1. Generalitati

2. Consultul de specialitate

Consultul de specialitate

Sus

Se recomanda consultul medicului in urmatoarele situatii:

- caderea brusca a pleoapelor

- ptoza palpebrala care diminueaza campul vizual

- ochi uscati si iritati sau comisura palpebrala care nu se inchide complet in timpul somnului

- cand pleoapele zgarie globul ocular.

Informatii esentiale despre sindromul Sjogren

Generalitati

Sus

Page 118: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Sindromul Sjogren este o afectiune a sistemului imun ce afecteaza intregul organism si care este caracterizata prin infiltrarea

limfocitara cronica a organelor cu secretie exocrina. In cadrul acestei boli celulele imune ataca si ajung in final sa distruga in mod

special glandele exocrine (cum ar fi cele implicate in secretia de saliva, de lacrimi).

Datorita acestei particularitati, cel mai adesea pacientul prezinta, din punct de vedere clinic, xerostomie si xeroftalmie, mucoasele

bucale si conjunctivale fiind primele afectate. In general, aceste simptome descriu asa numitele “sindroame sicca”. Ca urmare a

agresiunii autoimune se poate ca in structura glandelor sa apara tesut fibros, cicatricial, care sa modifice nu doar arhitectura si

morfologia glandei, dar mai ales functionarea sa.

Sindromul Sjogren nu apare izolat, ci adesea este insotit (sau insoteste) si alte afectiuni de natura autoimuna. Specialistii recunosc

existenta a doua tipuri de sindroame Sjogren: tipul primar si secundar. Sindromul Sjogren primar apare in absenta unor alte afectiuni

de natura autoimuna sau reumatica, in timp ce tipul secundar are un tablou complex, si poate insoti boli precum sclerodermia, lupusul

eritematos sistemic, poliartrita reumatoida.

Datorita faptului ca simptomele se pot suprapune si chiar coexista cu manifestarile din respectivele boli, diagnosticarea sindromului

Sjogren poate fi facuta in astfel de situatii destul de greu. In fata unui pacient care se prezinta la medic acuzand simptome sicca pentru

o perioada de minim 3 luni, trebuie exclusa o reactie secundara a vreunui tratament medicamentos sau radioterapic. Pe langa

radioterapie, cele mai frecvente medicamente care se pot complica cu aparitia unor astfel de simptome sunt antihistaminicele si

antidepresivele.

Desi sindromul poate sa apara la orice varsta si la ambele sexe, si in cazul acestuia, precum si in cazul majoritatii afectiunilor de

aceasta natura (autoimuna), pacientii sunt in principal femei trecute de varsta de 40 de ani. Rata de afectare a femeilor, comparativ cu

a barbatilor este de 9:1. Chiar daca boala pare a fi mai rar diagnosticata, specialistii estimeaza ca de fapt ea afecteaza un procent

Page 119: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

variabil din populatie, acesta fiind intre 0.1 - 4%.

Diagnosticarea sindromului respecta pasii clasici, anume discutia cu pacientul in vederea stabilirii momentului debutului simptomelor,

caracteristicile acestora, evolutia lor sau antecedentele medicale (atat personale cat si heredo - colaterale). Anamneza va fi ulterior

completata cu efectuarea unor teste speciale care pot stabili diagnosticul de certitudine, in cazul in care se suspicioneaza un astfel de

sindrom autoimun.

Diagnosticul se poate confirma prin recoltarea de produse biologice precum saliva, lacrimi si sange. Morbiditatile asociate acestui

sindrom sunt datorate faptului ca, in timp, pe masura ce boala evolueaza, se pierde din functia glandelor exocrine, care devin infiltrate

cu limfocite. Sindromul Sjogren in sine nu este mortal, insa prin asocierea cu alte afectiuni autoimune poate ridica probleme de

supravietuire.

Cele mai periculoase afectiuni coexistente, care pot modifica speranta de viata a pacientului sunt poliartrita reumatoida si ciroza

biliara primitiva. Desi nu exista un tratament curativ pentru o astfel de afectiune, medicul impreuna cu pacientul pot gasi o schema

terapeutica ce va tine simptomele sub control si nu va permite sindromului sa scada din calitatea vietii pacientului.

Cuprins articol

1. Generalitati

2. Cauze

3. Simptomatologie

4. Investigatii paraclinice

5. Tratament

Page 120: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

6. Medicamente cu risc

7. Terapii adjuvante

8. Complicatii

9. Prognostic

Cauze

Sus

Cauza exacta de aparitie a acestui sindrom nu este deocamdata complet cunoscuta, insa specialistii sunt de parere ca de fapt etiologia

este plurifactoriala si include atat elemente genetice, cat si factori de mediu. De asemenea, ereditatea poate fi un important factor in

aparitia acestui sindrom, deoarece s-a observat faptul ca se poate transmite de la o generatie la alta.

Datorita faptului ca rata de afectare a femeilor este atat de inalta (9:1, comparativ cu barbatii), de-a lungul timpului au fost emise si

teorii conform carora aparitia sindromului este influentata de factorii hormonali estrogenici. Legatura dintre cele doua ramane insa

neclara si insuficient studiata pentru a se putea afirma cu certitudine ca exista o legatura.

Printre alti factori care pot fi asociati aparitiei sindromului Sjogren pot fi inclusi si factorii virali. Virusurile sunt candidati de seama in

etiologia sindromului, multi dintre pacientii diagnosticati cu Sjogren fiind infectati cu virusurile HIV, HTLV- 1 sau cu virusul

hepatitei C. Specialistii sunt de parere ca agresiunea virala initiala este cea care determina activarea anormala a sistemului imun.

Ca urmare, local va aparea o supraproductie de citokine, chemochine precum si alte molecule ce vor intretine inflamatia. In final se va

distruge arhitectura glandulara. Preparatele tisulare recoltate din glandele salivare ale pacientilor cu sindrom Sjogren au evidentiat

faptul ca doar 40% din morfologie se va pastra, restul glandei fiind profund alterata. Infiltratul inflamator corelat cu leziunile tisulare

vor duce in final la distructia glandulara si la diminuarea semnificativa a secretiilor.

Page 121: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Manifestarile extraglandulare ale sindromului Sjogren se datoreaza in principal existentei autoanticorpilor circulanti, a complexelor

imune si a infiltrarii limfocitare extensive si apar la aproximativ o treime dintre pacienti.

Simptomatologie

Sus

Tabloul clinic al sindromului Sjogren este dominat de existenta simptomelor sicca, reprezentate in principal prin uscaciunea mucoasei

bucale (xerostomie) si a mucoasei conjunctivale (xeroftalmie). Pentru a fi sugestive in cadrul sindromului, durata simptomelor trebuie

sa fie mai lunga de 3 luni si acestea trebuie sa apara in afara administrarii unei medicatii ce poate da astfel de reactii adverse. Adesea

pacientii descriu si o senzatie intens pruriginoasa sau chiar de arsura la nivel ocular. Vorbirea este foarte mult afectata deoarece

secretia salivara este atat de diminuata.

Xeroftalmia care caracterizeaza sindromul Sjogren are urmatoarele caracteristici:

- Se insoteste de inflamatia si inrosirea conjunctivei;

- Clipitul este ingreunat, la fel si miscarea globului ocular;

- Apare senzatia de nisip in ochi, care afecteaza semnificativ acuitatea vizuala;

- Este acompaniata de fotofobie (pacientul nu suporta sau este foarte deranjat de lumina);

- Poate fi acompaniata de blefarita (inflamarea pleoapelor);

- Apare senzatia de oboseala a ochilor, pacientul nu se poate uita intr-un anumit punct mai mult timp (de exemplu in ecranul

calculatorului, la televizor, nu poate citi o carte);

- La trezirea matinala poate exista senzatia de pleoape lipide (deoarece lacrimile isi pierd din fluiditate, iar ce se secreta pe timpul

noptii lipeste pleoapele intre ele);

- Existenta unui material vascos care se pot acumula in unghiul intern al ochiului.

Page 122: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Simptomele se agraveaza de-a lungul zilei, pe masura ce se evapora chiar si stratul minim de secretie de la trezire.

Xerostomia din cadrul sindromului poate fi insotita de:

- Dificultatea la masticatie, la deglutitie (acestea sunt ameliorate in cazul in care pacientul ingera si o cantitate crescuta de lichide);

- Alterarea gustului (poate fi modificat dar poate sa si dispara complet);

- Aparitia unor fisuri pe limba sau la nivelul buzelor (datorita uscaciunii permanente);

- Lipirea efectiva a limbii de palatul dur;

- Dificultati la vorbire, raguseala;

- Dezvoltarea unor probleme stomatologice, in principal carii dentare si gingivita;

- Dificultati in mentinerea protezelor dentare la locul lor;

- Dezvoltarea unor episoade frecvente de candidoza bucala si cheilita angulara, ceea ce va determina aparitia unor dureri intense.

Incidenta si gravitatea acestor simptome creste o data cu varsta, mai mult de o treime din pacienti fiind grav afectati. S-a observat

totusi ca astfel de simptome pot sa apara si in afara sindromului, parand a fi corelate cu inaintarea in varsta (caracterizata printr-o

atrofie marcata a glandelor si o scadere a secretiilor, in general). Simptomele sicca sunt mult mai accentuate in cazul femeilor care

folosesc si terapie de substitutie hormonala. Desi xerostomia si xeroftalmia sunt printre cele mai frecvent descrise simptome ale

sindromului Sjogren, ele nu sunt unice.

Pacientii pot acuza si:

- Dispareunie (durere la contactul sexual), vaginita, prurit genital (in cazul femeilor);

- Uscarea mucoasei nazale, insotita de disconfort pronuntat si chiar de sangerare;

- Parotidita (adesea bilaterala).

Page 123: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Sindromul Sjogren se poate acompania si de simptome importante extraglandulare, ca urmare a distructiei sistemice realizate de catre

autoanticorpi.

Astfel, cele mai frecvente simptome cu localizare extraglandulara sunt:

- Manifestari tegumentare: apare prurit generalizat, eruptie cutanata fotosensibila, piele excesiv de uscata, transpiratie diminuata,

vasculita cutanata (sub forma unei purpure palpabile) si fenomene Raynaud (la aproximativ 20% dintre pacienti);

- Manifestari pulmonare: poate sa apara xerotrahee (uscaciunea traheei), tuse uscata, neproductiva, dispnee (in cazul in care sindromul

se complica si cu boala pulmonara interstitiala), sinuzita, bronsita recurenta sau chiar pneumonie si pneumonita (de natura infectioasa

sau nonifectioasa);

- Manifestari gastrointestinale: disfagie, esofagita, boala de reflux gastroesofagian, diaree si dureri abdominale. Mai rar, pacientii pot

suferi si pancreatita acuta sau cronica si uneori apare o malabsorbtie cauzata de secretia pancreatica insuficienta;

- Manifestari cardiace: pericardita si hipertensiunea pulmonara sunt cele mai frecvente complicatii cardiace ale sindromului;

- Manifestari renale: pot sa apara calculi renali, acidoza tubulara renala secundara nefritei interstitiale (cea mai frecventa complicatie

renala);

- Manifestari neurologice: se pare ca afectarea neurologica apare la un procent de pana la 40% din pacienti, iar cele mai frecvente

manifestari includ mielopatie, neuropatia optica, convulsii, disfunctie cognitiva siencefalopatie;

- Alte manifestari generale includ: astenie generalizata, dureri articulare, tumefactie articulara (uneori), mialgii, dureri dentare.

De retinut!

Femeile cu sindrom Sjogren au un risc mult mai crescut de avort spontan sau de sarcini incheiate tragic prin moartea fatului, precum si

risc de tromboza venoasa profunda (ce se poate complica ulterior cu trombembolism pulmonar - o urgenta medicala). Aceste

complicatii se datoreaza existentei in circulatie a anticorpilor antifosfolipidici (anticorpii anticardiolipina).

Page 124: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Sindromul Sjogren poate sa apara si pe fondul unor afectiuni autoimune, cum ar fi lupus eritematos sitemic, poliartrita reumatoida sau

sclerodermie. In aceste situatii este vorba de forma secundara a sindromului. Indiferent daca este vorba de forma primara sau

secundara, simptomele sicca sunt similare. Totusi, diagnosticarea sindromului Sjogren in cadrul unor alte afectiuni se poate realiza

destul de greu, deoarece patologia autoimuna este foarte intricata, iar simptomele acestor boli sunt de multe ori similare. In cazul in

care in evolutia unei boli apar simptome noi, pacientul trebuie sa le comunice medicului, deoarece riscul de aparitie a unor afectiuni

conexe sau al unor complicatii este foarte crescut.

Evolutia sindromului Sjogren variaza foarte multe, in functie de particularitatile fiecarui pacient, in functie de amploarea raspunsului

imun, starea generala de sanatate si in functie de raspunsul la tratament. In unele cazuri evolutia este agravanta, in timp ce la

aproximativ 12% dintre pacienti simptomele se remit spontan. In majoritatea cazurilor, insa, sindromul are caracter si evolutie cronica,

pacientii acuzand simptomele sicca toata viata.

Desi pot sa apara, complicatiile majore asociate acestei afectiuni sunt mai rare, insa in evolutie pot fi afectate si alte organe si sisteme.

Cel mai frecvent este vorba de o implicare plurisistemica, incluzand aparatul respirator, renal, cardiac. Un procent relativ redus din

cadrul pacientilor cu sindrom Sjogren au risc de aparitie a cancerelor limfatice, cum ar fi limfomul non - Hodgkin.

Deoarece exista foarte multe afectiuni similare sindromului Sjogren, diagnosticul diferential este foarte importat in acest caaz.

Simptomele trebuie descrise medicului cu cat mai mare exactitate, astfel incat sa se poata formula un diagnostic de suspiciune corect.

In cazul in care prezentati simptome sugestive pentru sindrom Sjogren, cel mai indicat ar fi sa va adresati unui medic specialist. In

functie de predominanta simptomelor, se poate ocupa de cazul dumneavoastra un reumatolog, oftalmolog, stomatolog sau un medic

internist. Uneori gravitatea situatiei impune realizarea unei echipe mixte, astfel incat sa fie tratate toate aspectele bolii.

Investigatii paraclinice

Sus

Page 125: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Dupa efectuarea anamnezei si stabilirea principalelor simptome, medicul va efectua un examen fizic in urma caruia poate realiza

bilantul clinic al pacientului. Este foarte important de stabilit, in cadrul anamnezei, daca pacientul se afla sub tratament cu vreun

compus care poate determina ca reactie secundara xerostomie sau xeroftalmie. Cele mai frecvente medicamente cu astfel de efecte

sunt cele apartinand clasei antihistaminicelor si antidepresivelor, anticolinergicelor, diureticelor, betablocantelor.

De retinut!

Simptomele sicca pot sa apara si in cazul unor infectii virale, deshidratarii, hipervitaminozei A, anxietatii si depresiei, desfasurarii

activitatii intr- un mediu plin cu iritanti, dupa radioterapie, in boala Alzheimer, in limfoame, sarcoidoza, amiloidoza, sau natural, pe

masura ce organismul imbatraneste iar pacientul inainteaza in varsta.

Datele obtinute in urma efectuarii examenului fizic pot fi foarte sugestive pentru sindromul Sjogren si includ:

- Examen oftalmologic: se pot descoperi vase conjunctivale dilatate, blefarita, cornee opacificata, existenta unor filamente keratozice

sau muco- vascoase;

- Examinarea cavitatii bucale: carii dentare (adesea cu localizari mai putin obisnuite - cum ar fi linia gingivala sau suprafata

incisivilor), boala parodontala, candidoza orala, limba fisurata, eritematoasa, cheilita angulara. Se poate observa marirea in volum a

glandelor parotide, a glandelor submandibulare;

- Examinarea articulatiilor: poate evidentia simptome sugestive pentru artrita (poate sa apara atat in cadrul sindromul Sjogren primar

cat si secundar). Artrita este simetrica, poliartriculara, are intensitate moderata si este, in mod tipic, noneroziva;

- Examinarea pulmonara poate evidentia existenta ralurilor bilaterale bazale (in cazul in care pacientul are boala interstitiala);

- Examinarea tegumentelor: poate obiectiva afectarea vasculitica (prin aparitia purpurei palpabile, localizata in special la nivelul

extremitatilor inferioare).

Deoarece anamneza si examenul clinic nu furnizeaza intotdeauna informatiile de care medicii au nevoie in stabilirea diagnosticului,

Page 126: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

urmatorul pas in investigarea pacientului este reprezentat de efectuarea testelor paraclinice. Ele pot demonstra existenta unei stari

inflamatorii generalizate, sau pot fi foarte specifice si pot evidentia reducerea secretiilor (in special cea lacrimala si salivara).

Inflamatia se poate investiga prin determinarea VSH (volumul de sedimentare al hematiilor), care este crescut, prin determinarea

fibrinogenului (de asemenea crescut), prin determinarea PCR (proteinei C reactive). In ciuda faptului ca apar pozitive, aceste valori nu

sunt specifice sindromului Sjogren, ele fiind crescute si in cazul altor afectiuni autoimune.

Hemograma completa nu arata nimic particular in cazul acestui sindrom. Daca apar date anormale, in special privind leucocitele,

pacientul ar trebui investigat mai amanuntit deoarece exista riscul de aparitie a unor complicatii maligne limforeticulare. In

diagnosticarea sindromului Sjogren, ca si in cazul altor boli autoimune, de importanta esentiala este determinarea autoanticorpilor.

Astfel, cel mai frecvent se vor descoperi:

- Factor reumatoid prezent (este important atat in diagnosticare cat si in stabilirea unui prognostic - daca un factor reumatoid anterior

pozitiv se negativeaza in timp, este un indiciu pentru aparitia unui limfom);

- Anticorpii specifici sindromului Sjogren sunt anticorpii anti - antigen B (SSB/La) si anticorpii antiantigenului A (SSA/Ro). SSA/Ro

apar pozitivi la peste 75% dintre pacientii cu sindrom Sjogren primar. Acest fapt semnifica in acelasi timp ca anticorpii sunt sensibili,

insa ca absenta lor nu exclude diagnosticul. Anticorpii anti SSB/La sunt pozitivi la peste jumatate dintre pacientii cu sindrom primar si

la 15% dintre cei cu sindrom secundar;

- Anticorpii antifosfolipidici sunt prezenti la unii pacienti si sunt insotiti si de manifestari clinice mai grave (avort spontan, accidente

trombotice). In vederea diagnosticarii cu exactitate a sindromului Sjogren, pacientului ii vor fi efectuate cateva teste foarte specifice.

Acestea vor determina fluxul secretiei lacrimale, vor investiga functia glandelor salivare si vor consta chiar in recoltarea de material

bioptic pentru stabilirea gradului de afectare histologica.

Page 127: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Testul Schirmer masoara debitul secretiei lacrimale. Exista doua variante ale acestui test, Schirmer I si Schirmer II. Testul Schirmer I

utilizeaza o banda subtire de hartie de filtru care va fi plasata la nivelul pleoapei inferioare pentru cateva minute. Ulterior, dupa 5

minute, medicul va masura exact, in mm, cat din hartie este imbibata cu lacrimi. Testul Schirmer II presupune stimularea secretiei

lacrimale prin introducerea intranazala a unui betisor cu vata.

Secretia va fi apoi masurata similar, prin masurarea mm udati. De cele mai multe ori se foloseste una din aceste metode, insa daca

rezultatele sunt neclare se pot utiliza combinat. In mod normal, la un adult tanar sanatos vor fi udati aproximativ 15 mm. Deoarece se

considera ca hipolacrimatia poate sa apara o data cu imbatranirea, la 33% din populatia varstnica imnuierea va fi mai redusa (10 mm

in 5 minute). Pacientii cu sindrom Sjogren vor avea un rezultat net inferior, de doar 5 mm (sau mai putin) la 5 minute.

Teste de sialometrie sunt folosite, similar testului Schirmer, pentru determinarea gradului de reducere a fluxului salivar si pentru

obiectivarea xerostomiei. Sialochimia presupune recoltarea de mostre din saliva si investigarea continutului acestora. In cazul

pacientilor cu sindrom Sjogren saliva poate fi mai bogata in sodiu, clor, lactoferina si imunoglobulina A. Scintigrafia salivara este o

metoda mai laborioasa care masoara disfunctia glandulara, dar care nu este insa foarte specifica sindromului Sjogren.

Testul cu roz Bengal este utilizat pentru investigarea unor posibile leziuni corneene ce pot sa apara ca urmare directa a xenoftalmiei.

Testul presupune picurarea de solutie coloranta in sacul conjunctival (o picatura in fiecare ochi). Substanta se va distribui apoi uniform

si se va fixa in zonele cu leziuni. Urmeaza clatirea ochiului cu ser fiziologic si investigarea atenta la lampa cu fanta, pentru a se detecta

unde s-a fixat colorantul. Daca leziunile sunt importante, substanta poate fi vizibila si cu ochiul liber.

Zona colorata este si zona afectata, desigur. Roz bengal este o substanta cu proprietati speciale care se fixeaza pe zonele cu protectie

mucoasa foarte redusa, sau cu leziuni epiteliale. Datorita complexitatii testului, acesta este cel mai bine realizat de catre un oftalmolog.

In prezent, cea mai eficienta metoda pentru diagnosticarea sindroului Sjogren este biopsierea glandelor salivare. Se prefera biopsierea

Page 128: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

glandelor mici.

Se va efectua o incizie foarte fina la nivelul buzei inferioare de unde se va extrage un fragment tisular foarte redus, care apoi va fi

analizat la microscop. Pentru ca analiza sa poata fi efectuata, in fragmentul trimis laboratorului trebuie sa fie minim 4 lobuli

glandulari. Un aspect sugestiv pentru sindromul Sjogren include existenta unor agregate de minim 50 de limfocite, cu minim 1 agregat

limfocitar la fiecare 4 mm 2 examinati, inlocuirea acinilor normali cu limfocite, precum si alte modificari.

Tratament

Sus

Sindromul Sjogren nu are un tratament curativ, insa are tratamente simptomatice si paleative, care pot ameliora semnificativ calitatea

vietii pacientului. Tratamentul este complex si include atat o parte de specialitate, ce presupune administrarea unor medicamente,

precum si o parte pe care pacientul o poate efectua la domiciliu.

Tratamentul initial

Prin administrarea unui tratament corect, simptomele pot fi tinute sub control. Acestea, chiar daca sunt adesea foarte deranjante, nu

sunt dizabilitante, iar pacientii pot lua masuri care sa le reduca impactul asupra starii generale.

Cele mai recomandate masuri ce pot fi luate la domiciliu includ:

- Utilizarea lacrimilor artificiale, astfel incat ochii sa nu fie privati de secretia fiziologica;

- Utilizarea salivei artificiale care sa impiedice aparitia senzatiei de gura uscata si a complicatiilor acesteia;

- Consumul unor dropsuri care pot stimula secretia salivara (in principal a celor cu aroma de lamaie);

- Evitarea expunerii la fum (inclusiv/ mai ales fum de tigara), la vant puternic sau la alti iritanti, astfel incat sa fie redus gradul de

lezare a ochilor;

Page 129: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

- Prevenirea instalarii starii de oboseala prin efectuarea de pauze, exercitii de relaxare;

- Prevenirea aparitiei unor probleme de natura stomatologica prin perierea dintilor conform recomandarilor specialistilor (dupa fiecare

masa) si prin utilizarea atei dentare;

- Ameliorarea problemelor respiratorii si manifestarilor tegumentare, prin mentinerea unei umiditati corespunzatoare in aerul din

incapere si prin aplicarea repetata a unor creme hidratante;

- Ameliorarea simptomelor gastrointestinale, mai ales daca este vorba de boala de reflux, prin administrarea de antiacide sau

protectoare gastrice;

- Controlul durerilor de intensitate moderata prin administrarea de analgezice de tipul paracetamolului sau celor din clasa

antiinflamatoarelor nesteroidiene (cum ar fi ibuprofen);

- Utilizarea de lubrifianti vaginali.

Tratamentul ulterior

Evolutia sindromului Sjogren variaza semnificativ de la individ la individ. In cele mai multe cazuri pacientii se confrunta cu

simptomele bolii timp indelungat, chiar toata viata. Xerostomia si xeroftalmia sunt printre cele mai deranjante simptome. De aceea, si

recomandarile specialistilor se adreseaza ameliorarii, in principal a acestora.

Printre cele mai practice sfaturi se numara:

- Aplicarea repetata a lacrimilor artificiale sau a salivei artificiale, ori de cate ori pacientul simte nevoia;

- Prevenirea aparitiei unor leziuni corneene, prin evitarea expunerii la vant, fum (inclusiv fum de tigara), substante chimice industriale,

sau la alti iritanti din mediu;

- Prevenirea unor probleme stomatologice (in principal a cariilor dentare), printr- un periaj zilnic corect, dupa fiecare masa si prin

utilizarea zilnica a atei dentare;

- Prevenirea instalarii oboselii, prin odihna si relaxare;

Page 130: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

- Ameliorarea problemelor cutanate si respiratorii, prin utilizarea unui umidificator care sa confere aerului din incapere anumite

proprietati ce pot impiedica agravarea simptomelor. Se pot utiliza cu succes si creme special concepute si adresate acestei grupe de

pacienti, creme cu proprietati hidratante;

- Ameliorarea tulburarilor gastrice, prin administrarea de antiacide si protectoare gastrice. Cele mai recomandate sunt inhibitoarele de

pompa de protoni (IPP- uri de genul omeprazol, lansoprazol) si blocantii H2 (precum ranitidina, famotidina);

- Asigurarea unei lubrefieri vaginale adecvate la fiecare contact sexual prin aplicare de geluri si creme speciale;

- Controlul durerii prin administrarea de analgezice obisnuite (de tipul acetaminofenului sau antiinflamatoarelor nesteroidiene);

In cazul in care simptomele nu se amelioreaza prin aplicarea acestor sfaturi practice, sau chiar se agraveaza, cel mai probabil medicul

va recomanda un tratament medicamentos mai agresiv, care sa fie mult mai eficient in combaterea acestor probleme.

In cadrul tratamentului specific se pot administra urmatoarele medicamente: astfel, pentru controlul xeroftalmiei se pot

prescrie:

- Lacrimi artificiale. Preparatele disponibile pot inlocui stratul natural protector de lacrimi. In functie de substantele care sunt incluse

in compozitia fiecarui preparat, ele se pot mentine mai mult sau mai putin la suprafata ochiului. Majoritatea includ metilceluloza sau

dextran. In timpul utilizarii pacientii pot descrie un disconfort local, ceea ce trebuie interpretata ca reactie alergica la excipienti;

- Cevimelim (sub forma de capsule) sau pilocarpina (tablete). Cevimelin este o substanta cu proprietati parasimpatomimetice si un

antagonist al receptorilor muscarinici care se utilizeaza de multi ani cu succes in tratamentul sindromului Sjogren. Ea poate stimula

secretia glandelor salivare si lacrimale, ameliorand astfel semnificativ simptomele. Administrarea sa este insa restransa datorita

efectelor secundare care pot sa apara, anume greata, varsaturi, diaree, diaforeza, eruptii tegumentare, cefalee, tulburarea acuitatii

vizuale. Desi cevimelinul este utilizat in special pentru combaterea xerostomiei, studii recente il indica si pentru ameliorarea

xeroftalmiei. Pilocarpina este utilizata tot pentru a stimula secretia glandelor exocrine, fiind recomandata cand terapia locala nu aduce

imbunatatiri semnificative sau cand este necesara terapia sistemica. Pilocarpina, desi eficienta pentru sindromul Sjogren, poate

interfera cu alte medicamente, si poate creste riscul de aparitie a anomaliilor de conducere atrioventriculara daca pacientul este in

tratament cu beta blocante. Pilocarpina este contraindicata pacientilor cu astm necontrolat terapeutic, cu irita acuta sau cu glaucom,

Page 131: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

deoarece poate precipita simptomele si poate agrava evolutia;

- Daca xeroftalmia nu este ameliorata prin administrarea de lacrimi artificiale se pot utiliza picaturi continand ciclosporina

oftalmologica.

- Antibiotice cu aplicare topica sunt recomandate in special daca apar semne de infectie: roseata conjunctivala, edem, blefarita,

secretie purulenta.

Pentru tratamentul medicamentos al xerostomiei se pot administra:

- Saliva artificiala: acest produs contine metilceluloza, sorbitol si saruri care pot lubrefia si umezi cavitatea bucala. Se recomanda

aplicarea sprayului direct in gura. Produsul poate fi administrat fara precautii speciale, neinteractionand cu alte tratamente locale sau

sistemice. Pacientii trebuie sa fie atenti insa sa nu pulverizeze spray-ul in ochi;

- Medicamente antifungice care pot combate cu succes candidoza bucala ce poate complica uneori sindromul;

- Produse de uz stomatologic care sa contina fluor astfel incat sa fie asigurata o protectie optima impotriva cariilor dentare si altor

complicatii. Se pot folosi paste de dinti speciale sau apa de gura imbogatita cu fluor;

- Stimulante ale secretiei salivare, cum ar fi pilocarpina sau cevimelinul, care si- au demonstrat deja eficienta in ameliorarea

xerostomiei.

De retinut !

Este foarte important ca pacientii cu xerostomie si/sau xeroftalmie sa evite administrarea unor tratamente pe baza de antihistaminice,

care pot agrava foarte mult simptomele.

In cadrul tratamentului destinat ameliorarii uscaciunii vaginale, medicul poate recomanda utilizarea unor creme speciale pe baza de

estrogeni in cazul in care lubrefiantele uzuale nu sunt utile si dispareunia persista. Astfel de creme sunt destinate in special femeilor

aflate la menopauza, insa utilizarea lor poate fi largita. Este foarte important ca pacienta sa fie atenta si sa observe daca apar secretii

Page 132: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

vaginale modificate sau prurit genital, semne ale unei eventuale candidoze vaginale.

Tratamentul artralgiilor se poate face prin administrarea de antiiflamatoare nesteroidiene. Daca actiunea lor nu este suficienta, si

durerile persista, medicul poate recomanda un tratament sistemic al artritei, pe baza de hidroxiclorochina. In cazul in care artrita apare

in cadrul poliartritei reumatoide ce se asociaza sindromului Sjogren, tratamentul trebuie sa fie mult mai specific.

Este foarte important de precizat faptul ca administrarea unui tratament medicamentos specific este realizata doar dupa o atenta

examinare a fiecarui pacient in parte. Reactiile adverse ale terapiei sistemice impun o astfel de prudenta. Aprecierea afectarii oculare

trebuie facuta de catre un oftalmolog. Instituirea tratamentului se va face apoi prin corelarea simptomelor cu datele obtinute la

examenul fizic.

Evolutia sindromului Sjogren variaza foarte mult si ea nu poate fi prevazuta nici macar de catre specialisti. Exista foarte multe

variabile de care trebuie sa se tina cont, fiecare organism avand un raspuns diferit la tratament. Sindromul Sjogren ramane insa o

afectiune cu caracter cronic, in ciuda tratamentului, pacientul confruntandu-se cu simptomele toata viata.

Tratamentul sindromului nu este unul curativ, intru-cat nu se cunoaste cu precizie cauza, deci nu se poate sti impotriva carui agent

trebuie directionat un astfel de tratament. Medicii incerca insa sa controleze simptomele, astfel incat viata pacientilor sa isi reia cursul

normal iar sindromul sa nu interfere foarte mult cu activitatile zilinice.

Efortul terapeutic este insa unul complex si combinat. In realizarea unei scheme terapeutice eficiente sunt implicati medici din diverse

specialitati: reumatologi, oftalmologi, gastroenterologi, stomatologi. Pacientii sunt sfatuiti sa respecte recomandarile facute de catre

medici si sa discute cu acestia ori de cate ori apar agravari ale simptomelor sau chiar simptome noi. In cazul in care tratamentul nu mai

este eficient inseamna ca afectiunea a evoluat si schema terapeutica trebuie regandita.

Page 133: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Pe masura ce apar complicatii tratamentul va fi mai complex, iar medicamentele vor avea o actiune mai intensa (insa si efecte

secundare mai importante). Daca situatia o impune, se poate ajunge chiar si la diverse interventii chirugicale. Acestea sunt de cele mai

multe ori minore, fiind efectuate asupra glandelor salivare sau asupra canalelor lacrimale (in cazul in care apar obstructii care interfera

cu drenarea secretiilor).

Artralgiile, precum si alte manifestari care apar in cadrul sindroamelor insotitoare pot ridica anumite probleme terapeutice. Abordarea

lor este adesea mai agresiva si include administrarea unui tratament ce poate include: - Corticosteroizi, de tipul prednisonului,

administrati in special pentru ameliorarea durerilor articulare si mialgiilor. Utilizarea pe termen lung a corticosteroizilor este insa

grefata de numeroase reactii adverse, printre care aparitia osteoporozei, a glaucomului si a diabetului, cresterea riscului de aparitie a

infectiilor (prin reducerea capacitatii organismului de a se apara). Din acest motiv terapia cu corticosteroizi trebuie rezervata doar

anumitor situatii, atent sectionate si trebuie realizata doar pe termen scurt.

- Agenti modificatori ai bolii sunt recomandati in tratamentul artritei asociate sindromului Sjogren, daca aceasta nu raspunde la

antiinflamatoare nesteroidiene (AINS). Din aceasta grupa face parte hidroxiclorochina, un antimalaric eficient in astfel de situatii.

Medicamentele din aceasta clasa sunt insa mult mai numeroase si ele pot fi administrate combinat, astfel incat sa isi potenteze sau sa

isi completeze efectele terapeutice.

- Agenti alchilanti sunt recomandati daca sindromul Sjogren se complica cu probleme organice majore, cum ar fi aparitia bolii

interstitiale pulmonare. Se pot administra in aceasta situatie ciclofosfamida, agent alchilant cu proprietati imunosupresoare. Dozele

trebuie ajustate permanet, iar starea de sanatate si efectul tratamentului asupra organismului trebuie investigate si ele periodic. Astfel

de medicamente pot creste semnificativ riscul de hemoragii sau de infectii si au un dovedit efect mielosupresor.

Page 134: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

- Substante imunomodulatoare care pot regla activitatea unor factori imuni implicati in stimularea si intretinerea procesului inflamator

sistemic. Se poate administra ciclosporina, substanta recomandata in special pentru ameliorarea xeroftalmiei. Desi substanta nu

prezinta interactiuni cu alte medicamente, ea nu trebuie administrata femeilor insarcinate deoarece riscul asupra fatului inca nu s-a

stabilit cu precizie, iar pericolul de inducere a unor leziuni si malformatii congenitale poate fi prezent. Ciclosporina nu trebuie

administrata pacientilor cu infectii oculare si nici celor cu keratita herpetica.

In anumite cazuri pacientilor cu sindrom Sjogren le este recomandat un tratament antitrombotic pe termen lung, mai ales daca se

documenteaza existenta anticorpilor antifosfolipidici.

De retinut !

In prezent sunt in desfasurare numeroase studi clinice care si- au propus sa investigheze posibile scheme de tratament utile in

sindromul Sjogren, specialistii fiind optimisti in gasirea unor noi si noi substante cu actiune terapeutica. Se pare ca interferonul alfa

poate stimula productia salivara, insa deocamdata nu s-a stabilit siguranta sa in administrare pentru sindromul Sjogren.

Trebuie stablit raportul risc beneficiu in acest caz si ulterior se va putea stabili daca o astfel de substanta este eficienta sau nu. O serie

de substante care pot modula functia sistemului imun, utilizate deja in alte afectiuni de tesut conjunctiv, sunt incluse in studii, pentru a

se determina daca ele pot fi utilizate si in sindromul Sjogren. Printre acestea se numara infliximab, adalinumab.

Tratamentul la domiciliu

Sindromul Sjogren este o afectiune ce nu poate fi tratata prin masuri luate la domiciliu, insa pacientii isi pot ameliora simptomele daca

respecta anumite recomandari medicale. In continuare sunt prezentate cateva sfaturi practice pe care specialistii le indica pacientilor,

acestea putand imbunatati calitatea vietii si reduce modul in care simptomele influenteaza activitatile zilnice. Pe langa acestea, este

foarte important ca pacientii sa se odihneasca din plin, sa nu efectueze activitati fizice epuizante si sa adopte o dieta echilibrata, astfel

Page 135: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

incat organismul sa nu fie privat de elemente minerale, nutrienti si vitamine esentiale.

Pentru evitarea agravarii simptomelor oculare, pacientii pot:

- Sa aplice lacrimile artificiale de mai multe ori pe zi, ori de cate ori este nevoie. Exista foarte multe formule de lacrimi artificiale,

unele mai eficiente decat altele, si cu siguranta se va gasi una care sa fie utila fiecarui pacient in parte. Sunt recomandate formulele

care sa contina cei mai putin excipienti, astfel incat sa nu existe un risc de aparitie a unui disconfort ocular care sa impuna oprirea

aplicarii. Exista lacrimi artificiale disponibile in doze de unica folosinta, astfel incat sa se evite contaminarea bacteriana si aparitia

unor infectii;

- Sa utilizeze unguentelor oftalmice nocturne - acestea se aplica seara la culcare, au o consistenta mai crescuta si protejeaza ochii chiar

si in timpul somnului. Exista riscul ca dupa primele aplicari unguentele sa reduca din acuitatea vizuala a pacientului, insa acest efect

dispare pe masura ce ochiul se obisnuieste;

- Sa evite medicamentele cu actiune antihistaminica, anticolinergica, a antidepresivelor si diureticelor, deoarece ele favorizeaza

deshidratrea generala a organismului, fapt ce se va repercuta negativ asupra simptomelor sicca din cadrul sindromului;

- Sa se protejeze de iritantii din mediu: frig, umiditate redusa, curent, praf;

- Sa evite fumul de tigara si locatiile in care se fumeaza;

- Sa evite sa foloseasca produse cosmetice, farduri, rimel;

- Sa foloseasca ochelari de soare cat mai mari pentru a se proteja de soare, de vant si de praf.

Pentru evitarea agravarii xerostomiei, pacientii sunt sfatuiti:

- Sa consume cat mai multe lichide in cursul zilei, astfel incat sa evite aparitia deshidratarii. Pe timpul noptii este util daca isi pun un

pahar cu apa aproape (langa pat). Trebuie precizat insa ca prin consumul unor cantitati mai crescute de lichide apare si nicturia,

pacientul trezindu-se mai frecvent in timpul noptii pentru a se duce la toaleta. Licihidele pot fi sorbite si in inghituri mici, dar mai

frecvente, sau pacientii pot consuma cuburi de gheata, inghetata sau acadele care sa stimuleze secretia salivara. Sunt recomandate

acadele si bomboanele fara zahar (zaharul poate favoriza aparitia cariilor dentare si a candidozei bucale);

Page 136: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

- Sa utilizeze spray-urilor cu saliva artificiala care formeaza un strat hidratant si protector la nivelul cavitatii bucale;

- Sa evite medicamentele care pot agrava senzatia de xerostomie;

- Sa isi perieze dintii dupa fiecare masa (sau cel putin dimineata si seara) pentru a evita aparitia cariilor dentare (acestea fiind o

adevarata problema in cazul pacientilor cu sindrom Sjogren). De asemenea, se recomanda ca pacientii sa utilizeze si ata dentara si apa

de gura (eventual imbogatita cu fluor, pentru o protectie anticarii suplimentara);

- Sa se prezinte cu regularitate la controale stomatologice, pentru ca medicul sa poata observa evolutia problemelor dentare si sa poata

trata prompt complicatiile;

- Sa isi administreze conform recomandarilor medicului un tratament corespunzator impotriva candidozei bucale (daca aceasta a

aparut).

Pentru evitarea agravarii manifestarilor tegumentare, se recomanda:

- Utilizarea cremelor si unguentelor hidratante. Acestea se pot aplica de mai multe ori pe zi, nu doar dimineata, ori de cate ori

pacientul isi simte tegumetul uscat;

- Evitarea bailor lungi, care favorizeaza deshidratarea pielii. Sunt recomandate mai mult dusurile, si se prefera utilizarea unor sapunuri

sau geluri de dus hidratante. Dupa dus se pot aplica creme si uleiuri care sa mentina starea de hidratare. Nu este recomandat stersul

energic cu prosopul, ci mai degraba uscarea prin tamponare usoara;

- Evitarea expunerii la soare puternic, mai ales in absenta aplicarii unei creme cu factor de protectie solar (minim 30, desi majoritatea

specialistilor recomanda chiar 50). Pielea pacientilor cu sindrom Sjogren este foarte sensibila la radiatiile solare. Pacientii sunt sfatuiti

sa evite soarele intre orele 10 dimineata si 16. In cazul in care este necesara o iesire din casa in acest interval, pielea trebuie protejata

prin creme speciale, prin haine cu maneca lunga (dar care sa fie confectionate din materiale naturale), pantaloni lungi, prin palarii cu

boruri largi si ochelari de soare.

Page 137: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Pentru evitarea agravarii simptomelor respiratorii, pacientii pot sa:

- Utilizeze un umidificator de aer (atat acasa cat si la serviciu) pentru a creste confortul general si a li se usura respiratia;

- Sa utilizeze ori de cate ori este necesar un spray nazal care sa contina apa si saruri ce pot ameliora congestia nazala aparuta prin

deshidratare;

Pentru evitarea agravarii simptomelor genitale, femeile pot sa:

- Utilizeze creme si geluri lubrefiante disponibile in farmacii. Dispareunia datorata insuficientei lubrefieri este foarte frecventa in

cadrul sindromului Sjogren, insa poate fi combatuta. Exista numeroase metode pentru realizarea lubrefierii, printre care:

- Supozitoare vaginale care pot fi introduse anterior actului sexual;

- Geluri pe baza de uleiuri si vaselina, care sunt recomandate femeilor aflate in perioada de perimenopauza sau menopauza; - Geluri

apoase continand celuloza si glicerina - acestia sunt cei mai recomandati lubrefianti deoarece nu contin substante ce pot interfera cu

procesele locale si nici nu modifica mediul intravaginal. Astfel, riscul de aparitie a unor infectii secundare folosirii lubrefiantilor este

mai redus in acest caz;

- Lubrefianti organici;

- Lubrefianti pe baza de silicon.

Utilizarea lubrefiantilor vaginali poate reduce disconfortul aparut in cursul actului sexual. Ei sunt recomandati exclusiv pentru acest

rol, deoarece nu pot sa mentina lubrefierea si umiditatea vaginului mai mult timp.

Pentru evitarea agravarii simptomelor digestive, se recomanda:

- Administrarea de preparate antiacide. Se pot administra preparate eliberate fara prescriptie medicala, cum ar fi preparatele pe baza de

bicarbonat de sodiu, sau medicamente cu mecanism de actiune mai complex, precum inhibitorii pompei de protoni: omeprazol,

lansoprazol. Acestea pot ameliora semnificativ pirozisul, eructatiile si senzatia de disconfort gastric care poate sa apara;

- Ridicarea pernei sau a capului patului cu aproximativ 15 cm, astfel incat sa nu fie favorizat refluxul gastro - esofagian in timpul

Page 138: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

noptii;

- Respectarea unui regim dietetic echilibrat si a unui program regulat al meselor zilnice;

- Consultarea unui medic in cazul in care simptomele gastrice persista sau se agraveaza;

Pentru evitarea aparitiei starii de oboseala se recomanda:

- Intreruperea activitatii ori de cate ori apare senzatia de oboseala. Este foarte important ca activitatile fizice sa fie alternate cu

momente de relaxare. In plus, pacientii pot incerca un stil de viata cu mai mult sport, care le poate creste si rezistenta fizica, in timp;

- Limitarea administrarii medicamentelor care pot induce senzatia de somnolenta. Printre astfel de medicamente se numara cele

recomandate in tratamentul starilor anxioase, al durerilor, si al racelilor obisnuite. Nu este recomandata sistarea acestor tratamente

decat daca si medicul curant considera ca este necesar;

- Respectarea meselor, in special a micului dejun. Printr- o dieta echilibrata si mese regulate organismul poate fi aprovizionat cu

substante energetice, ceea ce ii stimuleaza functionarea corecta de-a lungul intregii zile;

- Reducerea aportului de cafeina, nicotina si alcool, deoarece acestea spoliaza organismul de substante energetice si ii pot induce o

stare de oboseala permanenta;

- Reducerea orelor petrecute in fata televizorului sau a computerului. Este mult mai sanatos daca timpul respectiv este petrecut afara,

in aer liber, impreuna cu prietenii si familia, deoarece poate influenta benefic intregul organism, precum si starea de spirit;

- Respectarea somnului de noapte. Este foarte important ca pacientii sa aibe un somn de noapte cat mai linistit, iar cele 8 ore necesare

pentru refacere sa fie respectate. Oboseala de peste zi poate fi ameliorata daca noaptea pacientul se odihneste corespunzator.

Oboseala ce poate insoti majoritatea simptomelor sugestive sindromului Sjogren poate sa aiba insa numeroase cauze. Este foarte

important ca, in cazul in care ea se mentine chiar si dupa adaptarea stilului de viata si respectarea orarului de odihna, pacientul sa se

adreseze medicului si sa ii prezinte aceasta problema.

Page 139: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Oboseala poate fi un semn ce apare in numeroase boli cronice consumptive, care spoliaza organismul de rezervele sale energetice si

care il fac incapabil sa raspunda in parametri optim sarcinilor zilnice. Sindromul Sjogren poate creste riscul pacientilor de a se

confrunta cu probleme endocrine, in special ale tioridei (hipo sau hipertiroidism) si poate de asemenea, creste riscul aparitiei starilor

depresive. In prezent exista numeroase optiuni terapeutice eficiente pentru tratarea acestor afectiuni coexistente, insa pacientii trebuie

sa se prezinte la medic pentru ca ele sa fie diagnosticate.

Recomandari pentru sporirea confortului zilnic si pentru ameliorarea durerii si inflamatiei:

- Specialistii recomanda inotul ca un sport foarte bun pentru ameliorarea starii articulatiilor, in special in piscine cu apa calduta. Dupa

o zi in care au inotat, pacientii trebuie sa se odihneasca adecvat;

- Se poate administra acetaminofen in vederea inlaturarii durerii asociate artritei sau se pot folosi unguente pe baza de ibuprofen;

Acetaminofenul, compus analgetic cu structura diferita de antiinflmatoarele nesteroidiene nu este eficient si in combaterea inflamatiei,

insa are reactii adverse gastrice mult mai reduse comparativ cu AINS clasice. In functie de componenta dominanta ce trebuie

ameliorata (durere sau inflamatie) pacientii pot opta, dupa sfatuirea cu medicul, pentru un compus sau altul.

Medicamente cu risc

Sus

Exista o serie de medicamente ce pot interfera semnificativ cu evolutia sindromului Sjogren si pe care pacientii diagnosticati cu

aceasta boala trebuie sa le evite. Acestea sunt in general substante care pot determina deshidratarea si care reduc secretiile exocrine. In

cazul in care astfel de medicamente sunt incluse in tratamentul de fond al pacientului, administrate pentru probleme particulare si

specifice, cel mai adesea ele trebuie inlocuite, o data ce diagnosticul de sindrom Sjogren a fost stabilit.

In clasa medicamentelor ce trebuie evitate sunt incluse:

- Antihistaminice;

- Anticolinergice;

Page 140: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

- Antispastice;

- Antihipertensive;

- Diuretice;

- Antidepresive;

- Decongestionante;

- Medicatie cardiaca (beta blocante);

- Antiparkinsoniene;

- Medicamente impotriva bolii Alzheimer;

- Tratamente pentru probleme ale vezicii urinare.

Terapii adjuvante

Sus

Terapiile traditionale si cele naturiste nu s-au dovedit utile in tratamentul eficient al sindromului Sjogren. In cazul in care pacientii

doresc sa recurga la astfel de optiuni, cel mai recomandat este sa se sfatuiasca in primul rand cu medicul care se ocupa de caz. Unele

tratamente nu fac rau, dar nici bine, in timp ce altele pot avea chiar consecinte grave si sunt relativ periculoase si trebuie evitate.

In cadrul terapiilor traditionale este inclusa si acupunctura. Unele studii sugereaza ca aceasta are anumite beneficii, in special in

amelioarea simptomelor sicca (xerostomie si xeroftalmie). Se pare ca si produsele bogate in acizi grasi omega 3 pot influenta benefic

evolutia acestor simptome, deoarece acesti compusi au proprietati antiinflamatorii recunoscute.

De retinut !

Inaintea instituirii oricarui tratament naturist sau alternativ, medicul trebuie consultat. Modul in care astfel de produse influenteaza

organismul este complex si anumite afectiuni nu raspund favorabil la astfel de metode terapeutice. In plus, excipientii adaugati in

Page 141: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

numeroase creme, tablete sau plantele din care sunt facute ceaiuri si suplimente nutritive pot fi foarte suspecte. Ambalajul produsului

trebuie prezentat medicului pentru ca acesta sa poata aprecia daca exista ceva in continutul lui ce este periculos.

Aceasta recomandare este adresata in special femeilor insarcinate, deoarece fatul este foarte sensibil la orice agent extern si

malformatiile pot avea numeroase cauze, unele chiar asa zis “naturale”. In cazul in care produsul dorit este vizat si de catre medic, este

important ca pacientul sa nu exagereze si sa il administreze doar conform recomandarilor producatorului si in doza sugerata.

Complicatii

Sus

Cele mai frecvente complicatii ce pot insoti evolutia sindromului Sjogren includ:

- Infectii ale glandelor parotide - de cele mai multe ori agentii bacterieni incriminati sunt Stafilococul, Streptococul sau Pneumococul.

Semne sugestive pentru o astfel de complicatie sunt agravarea simptomelor, durere localizata, eritem si tumefactie parotidiana;

- Aparitia altor afectiuni de natura autoimuna, cum ar fi lupus eritematos sistemic, poliartrita reumatoida;

- Dezvoltarea unor tumori ale glandelor parotide;

- Aparitia pseudolimfoamelor si a limfoamelor non - Hodgkin (incidenta lor este de aproximativ 5%), iar perioada medie care trece de

la diagnosticarea sindromului si aparitia limfomului este de 7.5 ani;

- Aparitia sindromului antifosfolipidic, manifestat clinic prin devoltarea de episoade trombotice recurente.

Prognostic

Sus

Prognosticul pacientilor diagnosticati cu sindrom Sjogren este in general favorabil. In cazul in care apar complicatii ca urmare a

evolutiei, prognosticul este similar cu al altor pacienti care sufera de afectiunea respectiva (de exemplu lupus eritematos, limfoame) si

variaza in functie de gravitatea complicatiei si de raspunsul terapeutic.

Page 142: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Majoritatea pacientilor cu sindrom Sjogren trebuie sa se prezinte periodic la consult. De cele mai multe ori vizitele la medic trebuie

efectuate la 3 luni, iar in cazul in care boala se stabilizeaza sub tratament, controalele pot fi efectuate la 6 luni. Daca apar insa

complicatii si medicul considera necesar, pacientii pot fi chemati lunar la control.

Strabismul - privirea incrucisata

Generalitati

Sus

Strabismul reprezinta o afectiune vizuala in care ochii nu au capacitatea de a focaliza aceeasi imagine in acelasi timp. Cel mai adesea

apare in copilarie. Uneori strabismul este numit si "ochi-incrucisati", "privire crucisa".

In mod normal, musculatura din jurul fiecarui ochi determina miscarea sincrona in aceeasi directie si in acelasi timp a ambilor ochi.

Strabismul apare atunci cand musculatura oculara nu mai functioneaza corect pentru coordonarea miscarilor oculare. In acest caz,

ochii nu mai sunt centrati corect si creierul are dificultati in suprapunerea celor doua imagini ce provin de la fiecare glob ocular.

Cuprins articol

1. Generalitati

2. Cauze

3. Simptome

Page 143: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

4. Diagnostic

5. Investigatii

6. Tratament

Cauze

Sus

Cel mai adesea cauzele strabismului prezent in copilarie sunt necunoscute, desi se pare ca acesta se intalneste mai frecvent in unele

familii.

Uneori strabismul se dezvolta in urma suprasolicitarii vederii pentru compensarea altei afectiuni oftalmologice, ca de exemplu

prezbitismul (diminuarea treptata a puterii de acomodare a ochiului, care antreneaza o stanjenire a vederii de aproape).

La adulti strabismul poate aparea in urma afectarii globilor oculari sau a vaselor de sange de la nivelul acestora. Cauzele de strabism si

de pierdere a vederii la adult sunt diverse: tumorile craniene sau oculare, boala Graves (boala autoimuna a glandei tiroide care

determina hipertiroidie), accidentele vasculare cerebrale si diverse afectiuni musculare sau nervoase.

Simptome

Sus

Copiii care au strabism pot fi uneori diagnosticati cu usurinta doar prin simpla observare a pozitiei globilor oculari.

Cele mai frecvente semne vizibile sunt :

- globii oculari nu privesc in aceeasi directie in acelasi timp

- globii oculari nu se misca coordonat (directia care afecteaza cel mai mult miscarile oculare depinde de tipul de strabism prezent la

persoana respectiva)

- privirea incrucisata sau inchiderea unui ochi la lumina stralucitoare

- inclinarea sau intoarcerea capului pentru a privi la un obiect

Page 144: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

- impiedicarea persoanei de obiectele care-i stau in cale (strabismul limiteaza aprecierea distantei fata de diferite obiecte).

Copiii cu strabism se pot plange de urmatoarele simptome:

- vedere incetosata

- oboseala ochilor

- sensibilitate la lumina puternica

- vedere dubla (aceasta apare de obicei la aparitia strabismului).

In cazul in care ochii copilului sunt doar putin deviati, este foarte greu de apreciat daca acesta are strabism sau nu. De obicei

simptomele sunt tranzitorii, pot fi prezente sau absente, dar se pot inrautati in cazul in care copilul este obosit sau bolnav. Atunci cand

ochii copilului nu sunt aliniati in acelasi timp, pentru vederea unui obiect, pana la varsta de 4 luni, este necesara efectuarea unui

consult oftalmologic de catre medicul specialist. Aceasta examinare trebuie realizata cat mai curand posibil daca se observa probleme

evidente ale privirii copilului sau daca este recomandata de medicul pediatru sau medicul curant. Medicul de familie poate recomanda

efectuarea unui consult de specialitate la medicul oftalmolog.

Chiar daca nu se observa modificari ale privirii copilului, cei mai multi medici recomanda efectuarea unui consult oftalmologic inainte

de a ajunge la varsta scolara.

Aparitia strabismului la copiii cu varsta cuprinsa intre 7 si 10 ani, de obicei se insoteste de vedere dubla. In cazul in care vederea dubla

persista, este necesara efectuarea unui consult oftalmologic. De asemenea, medicul trebuie sa excluda o alta afectiune mai severa care

poate determina strabismul. Atunci cand vederea dubla se instaleaza brusc, aceasta este o urgenta medicala si persoana respectiva

trebuie sa se prezinte imediat la medic.

La adulti, vederea dubla se poate instala brusc ca urmare a sclerozei multiple (SM), accidentului vascular cerebral (AVC),

hipertensiunii arteriale (HTA) sau diabetului zaharat (DZ). Daca vederea dubla persista, datorita unora dintre afectiunile enumerate

mai sus, o perioada mai lunga de timp, se recomanda consultul unui medic de specialitate. In aceste cazuri este necesara instituirea

unui tratament de urgenta.

Page 145: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Diagnostic

Sus

In urma unor studii se recomanda efectuarea unui screening pentru a detecta ambliopia, strabismul sau alte afectiuni ale vederii la

copii cu varsta sub 5 ani.

Examinarea oftalmologica se recomanda la orice varsta, aceasta fiind recomandata de fiecare data cand apar probleme legate de

afectarea vederii. Academia Americana de Oftalmologie recomanda ca toti copiii sa faca un consult la medicul pediatru, medicul de

familie sau medicul specialist oftalmolog la aproximativ 6 luni.

Investigatii

Sus

Investigatiile pentru strabism sunt facute fie de un medic specialist oftalmolog sau in unele cazuri de optometrician. Medicul poate

diagnostica strabismul la un copil, adesea doar uitandu-se la privirea acestuia. Uneori este evident ca ochii nu sunt orientati in aceeasi

directie si in acelasi timp.

In cadrul examenului oftalmologic, medicul urmareste:

- care dintre ochi este afectat (sau daca sunt afectati ambii ochi)

- directia in care ochiul este orientat (spre interior, exterior, in sus sau in unele cazuri rotator)

- cat de mult este deviat ochiul

- cand apare deviatia anormala (este prezenta permanent sau apare doar atunci cand copilul priveste intr-o anumita directie)

- daca copilul foloseste acelasi ochi pentru a-si concentra privirea pe un obiect sau se misca in fata si in spate, folosind unul cate unul

ochii.

Medicul poate intreba parintii daca nu au observat copilul privind crucis sau inchizand un ochi, inclinand sau rotind capul sau

impiedicandu-se de diverse obiecte aflate in calea sa.

Uneori sunt necesare unele analize pentru a determina daca nu este prezenta de fapt o alta afectiune, ca de exemplu ambliopia, o

Page 146: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

afectiune oculara denumita si "ochi lenes", in care un ochi nu este folosit suficient pentru formarea imaginii la nivelul cortexului

cerebral, astfel ca acel ochi nu se dezvolta corect. Daca strabismul apare doar uneori sau atunci cand copilul schimba ochiul folosit

pentru focalizarea obiectelor, ambliopia este putin probabil sa se dezvolte. Diagnosticarea si tratarea ambliopiei care apare ca urmare a

strabismului precoce, poate preveni pierderea definitiva a vederii.

Tratament

Sus

Tratament - Generalitati

Tratamentul in cazul strabismului trebuie inceput cat mai repede posibil din momentul diagnosticarii. In general, cu cat este mai tanar

copilul, la inceputul tratamentului pentru strabism, cu atat mai mari sunt sansele ca aceasta afectiune sa fie corectata.

De asemenea, tratamentul se recomanda si in ambliopie ("ochi lenes") sau in alte afectiuni oftalmologice cu scopul de a se dezvolta o

vedere normala. In cazul in care exista deja ambliopie, centrarea globilor oculari nu va putea corecta in totalitate ambliopia.

Desi inceperea unui tratament precoce este important pentru corectarea strabismului, trecerea timpului fara un tratament corespunzator

este mult mai critica in cazul ambliopiei. Ambliopia determina afectarea rapida si permanenta a acuitatii vizuale. Nici un tratament nu

poate corecta complet pierderea acuitatii vizuale cauzate de ambliopie daca se initiaza dupa varsta de 7 pana la 10 ani.

Tratamentul strabismului poate include purtarea ochelarilor, folosirea ocluzorului, tratamentul medicamentos, exercitiile globilor

oculari, tratamentul cu toxina botulinica sau tratamentul chirurgical.

Purtarea ochelarilor

In cazul in care exista doar devierea globilor oculari, acestia nefiind centrati, purtarea ochelarilor uneori poate corecta strabismul. Unii

copii au nevoie de purtarea unor lentile bifocale sau lentile speciale numite prisma. In timpul purtarii ochelarilor poate fi necesara

folosirea picaturilor pentru o perioada de timp.

Ocluzarea (acoperirea) ochiului

Page 147: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Acesta este tratamentul de prima intentie pentru ambliopie (ochi lenes), care poate aparea ca urmare a strabismului sau poate fi o

cauza ce determina strabismul. Ochiul mai puternic este acoperit cu un ocluzor (bandaj) cu scopul de a forta copilul sa utilizeze ochiul

mai slab. Este foarte important ca parintii sa respecte cu exactitate instructiunile medicului specialist oftalmolog si sa nu lase copilul

sa poarte ocluzorul o perioada de timp mai mare decat cea recomandata de medic, pentru ca purtarea excesiva a ocluzorului poate

determina aparitia ambliopiei la ochiul care initial era mai puternic.

Exercitiile oculare

Ocazional, se folosesc exercitiile oculare ca tratament aditional la alte metode de tratament, ca de exemplu in tratamentul chirurgical.

Cu toate acestea, exercitiile oculare, fara alt tratament adjuvant nu sunt eficiente in tratarea strabismului.

Toxina botulinica

Toxina botulinica (ca de exemplu Botox) este un medicament care poate impiedica temporar contractiile musculare pentru o perioada

de cateva luni dupa ce a fost administrata. Aceasta determina relaxarea musculaturii afectate de strabism (in acest loc se administreaza

toxina botulinica), care permite musculaturii din partea opusa a globului ocular sa modifice pozitia ochiului.

Uneori, toxina botulinica este folosita ca tratament suplimentar atunci cand tratamentul chirurgical nu reuseste sa corecteze in

intregime deviatiile globilor oculari. Acesta este un tratament controversat, deoarece necesita administrarea mai multor injectii, iar

rezultatele nu sunt intotdeauna previzibile, de asemenea toxina botulinica putand determina alte afectiuni oculare si uneori efectul

acesteia poate fi doar de amanare a viitoarelor interventii chirurgicale.

Optiuni de medicamente

Medicul specialist poate prescrie unele medicamente pentru tratarea strabismului, de obicei sub forma de picaturi. Atropina si alte

substante midriatice, influenteaza musculatura din interiorul globului ocular care controleaza pupila si permite focalizarea ochiului

pentru a capta imaginea. Midriaticele se folosesc mai ales atunci cand strabismul este determinat de problemele focalizarii oculare.

Atropina este folosita uneori ca o alternativa a ocluzarii globului ocular cu scopul de a trata vederea deficitara (ambliopia) la un ochi,

Page 148: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

prin administrarea atropinei la ochiului sanatos pana cand incetosarea vederii la ochiul sanatos este mult mai accentuata decat la ochiul

afectat de ambliopie, determinand in acest fel copilul sa-si utilizeze ochiul afectat de ambliopie.

Tratament chirurgical

Tratamentul chirurgical este de multe ori singurul capabil sa alinieze globii oculari si sa imbunatatesca vederea ochilor cu strabism. In

timpul interventiei chirurgicale, medicul va slabi sau intari musculatura din jurul globului ocular prin modificarea pozitiei sau lungimii

acesteia. Prin modificarea fortei de tractiune exercitata de musculatura implicata in strabism, se pot realinia globii oculari. Uneori

copilul cu strabism are nevoie de mai multe interventii chirurgicale pentru a realinia globii oculari si a imbunatatii vederea, iar dupa

interventia chirurgicala s-ar putea sa aiba nevoie de ochelari sau sa fie nevoit sa continue purtarea ochelarilor recomandati inaintea

operatiei.

Deoarece tratamentul precoce este foarte important in corectarea strabismului, interventia chirurgicala se efectueaza frecvent la copiii

cu varsta mai mica de 2 ani si uneori se poate realiza chiar si la copiii in varsta de 3 luni mai ales in cazurile severe de strabism si in

mod special atunci cand strabismul a fost diagnosticat precoce. Cu toate acestea, eficienta interventiei chirurgicale la copii cu varsta

mai mica de 6 luni este controversata pentru ca musculatura globului ocular nu este inca dezvoltata. Desi foarte rar, strabismul la copii

cu varste foarte mici poate sa dispara de la sine o data cu dezvoltarea musculaturii oculare in timpul cresterii.

Tratamentul chirurgical la adulti este o metoda sigura si eficienta pentru imbunatatirea alinierii globilor oculari, insa aceasta

interventie se recomanda mult mai rar decat in cazul copiilor. Interventia chirurgicala la adulti imbunatateste vederea si aprecierea

distantelor fata de obiectele din jur, amelioreaza vederea dubla, largeste campul vizual in cazul in care ochii sunt orientati spre interior

(privirea ochilor catre radacina nazala) sau reduce campul vizual in cazul in care ochii sunt orientati spre exterior.

Tratamentul chirurgical de asemenea poate aduce beneficii sociale ca de exemplu cresterea respectului de sine si imbunatatirea

comunicarii cu alte persoane.

Tratament ambulator (la domiciliu)

Page 149: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

In cazul in care tratamentul copilului pentru corectarea strabismului include purtarea ochelarilor sau a ocluzorului, parintii trebuie sa

se asigure ca acestia vor purta ochelarii sau ocluzorul conform recomandarilor medicului oftalmolog. Este foarte important ca

ocluzorul sa fie utilizat conform recomandarilor medicale, pentru ca purtarea ocluzorului pe o perioada mai scurta de timp decat cea

recomandata, face tratamentul mai putin eficient, iar purtarea ocluzorului pe o perioada mai lunga de timp, poate cauza afectarea

ochiului mai puternic.

In cazul in care copilul este nevoit sa poarte lentile de contact speciale pentru tratarea ambliopiei ("ochi lenes"), parintii vor fi nevoiti

sa-l invete cum sa le utilizeze. Ei trebuie sa se asigure ca acesta utilizeaza picaturile de ochi intocmai cu recomandarile medicului

oftalmolog.

Existenta strabismului la copil poate afecta foarte mult respectul de sine. In plus fata de afectarea vederii copilului, strabismul

afecteaza si infatisarea acestuia. Copiii cu strabism pot fi tachinati pentru "privirea crucisa" sau pentru privirea spre exteriorul fetei.

Copilul trebuie sprijinit pentru a depasi aceste probleme si se recomanda tratarea acestei afectiuni (strabismului) imediat.

In plus, fata de imbunatatirea vederii copilului, tratamentul care aliniaza globii oculari amelioreaza infatisarea copilului si creste

respectul sau de sine.

Hemoragie intraoculara

Efuziune sangvina intr-una din diferitele parti ale ochiului. Dupa localizare, se deosebesc mai multe feluri de hemoragie intraoculara.

hemoragia retiniana - O hemoragie retiniana este o scurgere sangvina situata in retina. O hemoragie retiniana poate fi cauzata de o

ocluzie a unei vene care dreneaza sangele retinei, de o hipertensiune arteriala, de un diabet sau de o degenerescenta a retinei legata de

varsta sau de miopie. Ea se manifesta printr-o scadere a vederii atunci cand este destul de importanta si cand priveste polul posterior al

retinei si macula. hemoragiile periferice fara alterarea vederii pot sa treaca neobservate; doar examenul fundului de ochi cu lampa cu

fanta poate permite decelarea lor. O hemoragie retiniana poate genera o hemoragie intravitroasa. Nu se cunoaste vreun mijloc care sa

Page 150: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

faca sa dispara acest tip de hemoragie.

Hemoragia subconjunctivala - Este o scurgere sangvina amplasata sub conjunctiva, membrana transparenta care acopera albul

ochiului. O hemoragie subconjunctivala se poate produce spontan, fie ca urmare a unei chinte de tuse, a unor varsaturi repetate, fie

prin cresterea presiunii venoase sau in cursul unui puseu de hipertensiune arteriala. Ea mai poate fi cauzata de tulburari ale coagularii.

O intindere de un rosu, aprins uniform, mai mult sau mai putin extinsa, apare, atingand limbul (limita dintre cornee si sclerotica). Nu

se manifesta nici durere, nici scadere a acuitatii vizuale, iar descoperirea este adesea intamplatoare. Atunci cand aceasta intindere

survine in urma unui traumatism, adesea nu este vazuta limita posterioara si este important sa se verifice starea altor structuri oculare.

Ea se resoarbe in ambele cazuri fara tratament in aproximativ doua saptamani. Episoadele repetate pot traduce o slabiciune locala a

vaselor conjunctivale sau o tensiune arteriala crescuta de care nu se stie.

Uveitele

Generalitati

Sus

Uveita este inflamatia tractului uveal, care este format din iris (irita), corpul ciliar (ciclita) si coroida (coroidita). Afectiunile

inflamatorii ale ochiului se pot, insa, localiza la nivelul retinei (retinita) sau al vascularizatiei retiniene (vasculita retiniana).

Inflamatia intraoculara este clasificata in functie de prezenta predominenta a semnelor de inflamatie in segmentul anterior, posterior

sau de prezenta acestora in cele doua segmente oculare, in:

- uveita anterioara

- uveita posterioara (panuveita).

Page 151: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Uveita mai poate fi clasificata astfel:

- uveita acuta sau cronica

- uveita granulomatoasa sau negranulomatoasa.

In general, mecanismul fiziopatogenic al uveitei este imunologic dar la un numar semnificativ de pacienti, la cei cu SIDA sau alte

afectiuni imunologice, cauza primara este infectia.

Cuprins articol

1. Generalitati

2. Diagnostic

3. Cauze

4. Tratament

Diagnostic

Sus

Uveita anterioara este caracterizata prin celule de tip inflamator si inflamatie in interiorul umorii apoase. Celulele mai pot fi observate

pe endoteliul cornean sub forma de precipitate keratinice (PK).

In uveita granulomatoasa precipitatele keratinice sunt mai mari, "ca seul de oaie", si se pot observa noduli la nivelul irisului.

In uveita negranulomatoasa, precipitatele keratinice sunt mai mici, iar nodulii irisului lipsesc.

In cazuri rare, uveita granulomatoasa poate avea initial un aspect care mimeaza uveita negranulomatoasa. In uveita anterioara severa

poate fi prezent hipopion (colectii stratificata de celulele albe) si fibrina in interiorul camerei anterioare. Practic, in toate formele de

uveita anterioara, pupila este micsorata si odata cu dezvoltarea de sinechii (aderente intre iris si capsula anterioara a cristalinului)

devine si neregulata.

Page 152: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Uveita anterioara negranulomatoasa se manifesta acut, cu durere unilaterala, hiperemie, fotofobie si diminuarea vederii. Uveita

anterioara granulomatoasa debuteaza mai frecvent subacut, cu vedere neclara la un ochi si cu inflamatie discreta.

In uveita posterioara sunt prezente celule in corpul vitros. Leziunile inflamatorii pot fi localizate la nivelul retinei sau coroidei.

Leziunile recente sunt galbene cu margini neclare, in timp ce leziunile vechi au margini mai bine delimitate si sunt de obicei

pigmentate. Ingrosarea peretilor vaselor retiniene se poate produce adiacent acestor regiuni sau pe un teritoriu mai intins. In cazurile

severe, opacifierea vitroasa impiedica vizualizarea detaliilor retiniene. Uveita posterioara se prezinta cu diminuarea progresiva a

durerii la un ochi relativ asimptomatic.

Afectarea bilaterala este obisnuita. Diminuarea vederii se poate datora incetosarii sau opacitatilor vitroase, leziunilor inflamatorii ce

implica macula, edemului macular, ocluziei venelor retiniene sau mai rar neuropatiei optice asociate.

Cauze

Sus

Afectiunile sistemice asociate cu uveita anterioara negranulomatoasa sunt bolile legate de HLA-B27:

- sacroileita

- spondilita anchilozanta

- sindrom Reiter

- psoriazis

- colita ulcerativa

- boala Crohn.

Boala Behcet produce atat uveita anterioara, cu hipopion recurent, cat si uveita posterioara, cu modificari marcate ale vaselor

retiniene. Infectiile cu virusul herpes simplex si cele cu virusul herpes zoster pot determina uveite anterioare negranulomatoase.

Bolile care determina uveita anterioara granulomatoasa au tendinta de a determina si uveite posterioare. Acestea includ:

Page 153: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

- sarcoidoza (afectare bilaterala)

- tuberculoza pulmonara

- sifilis

- toxoplasmoza

- sindromul Vogt-Koyanagi-Harada (uveita bilaterala asociata cu alopecie, polioza - gene, sprancene sau par depigmentate - vitiligo,

hipoacuzie)

- oftalmia simpatica.

Sifilisul genereaza un aspect caracteristic al fundului de ochi (sare si piper), adesea cu diminuarea vizuala surprinzator de usoara cu

exceptia cazurilor in care este prezenta si atrofia optica luetica primara.

In toxoplasmoza sunt prezente de obicei semne ale unor episoade anterioare de retinocoroidita.

Principalii agenti responsabili de inflamatia oculara in SIDA si in alte afectiuni cu imunodeficienta sunt:

- virusul citomegalic

- virusul herpes simplex

- virusul herpes zoster

- micobacteriile

- Criptococcus

- Toxoplasma

- Candida.

Vasculitele retiniene autoimune si pars planitis (uveita intermediara) sunt afectiuni idiopatice care produc uveite posterioare.

Dezlipirea de retina, tumorile intraoculare sau limfomul sistemului nervos central pot mima uveita.

Tratament

Sus

Page 154: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

De regula, uveita anterioara raspunde la tratament cu corticoizi topici. Uneori, pot fi necesare injectii perioculare cu steroizi sau

steroizi sistemici. Dilatarea pupilei este importanta pentru ameliorarea disconfortului si prevenirea sinechiilor posterioare.

Uveita posterioara necesita mai frecvent corticoterapie sistemica si uneori imunosupresie sistemica cu azatioprina sau ciclosporina.

In general, dilatarea pupilara nu este necesara. In toate cazurile in care se identifica o cauza infectioasa poate fi indicata chimioterapia

specifica. In general, prognosticul uveitelor anterioare, in special al celor negranulomatoase, este mai bun decat cel al uveitelor

posterioare.

Ingrijirea pacientilor cu uveita este apanajul specialistului oftalmolog dar cooperarea unor medici de alte specialitati este esentiala

pentru determinarea cauzelor si supravegherea administrarii agentilor antimicrobieni, dozelor mari de corticosteroizi sistemici si a

imunosupresoarelor sistemice.

Traumatismele oftamologice

Generalitati

Sus

Leziunile traumatice oftalmologice se caracterizeaza printr-o mare varietate de cauze, manifestari clinice si severitate. Unele sunt

minore si se pot vindeca prin aplicarea unui simplu tratament si a unui pansament local, in timp ce altele sunt complexe si pot fi chiar

cauza de pierderea vederii la ochiul afectat. Aproximativ 1 din 20 de consulturi oftalmologice este pentru un traumatism ocular.

Frecventa crescuta a acestora este datorata in principal pozitiei anatomice a ochiului.

Page 155: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Acesta este foarte expus incidentelor traumatice, insa, din fericire, doar un procent redus din totalitatea cazurilor au afectare profunda

a structurilor (si prognostic rezervat). Cele mai multe sunt traumatisme superficiale.

Din punct de vedere medical, acestea sunt de mai multe tipuri: arsuri, plagi, contuzii, corpi straini, eroziuni, abraziuni. In cele ce

urmeaza sunt prezentate si descrise cele mai frecvente tipuri de traumatisme oculare, precum si principiile diagnostice si terapeutice.

Cuprins articol

1. Generalitati

2. Cauze

3. Simptomatologie

4. Consultarea unui specialist

5. Tratament

6. Consultari ulterioare

7. Prevenire

8. Prognostic

9. Complicatii

Cauze

Sus

Cele mai des intalnite cauze ale traumatismelor oculare sunt reprezentate de bucati de lemn, aschii, metal, sticla, pietre, mingi de tenis,

fluturasi de badminton, sageti, artificii. Ele pot determina traumatisme penetrante sau perforante (plagi), in care este intrerupta

integritatea epiteliului cornean si structura ochiului este afectata in profunzime, sau contuzii, care nu sunt penetrante si afectarea este

Page 156: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

mai superficiala.

1. Arsurile

Exista mai multe tipuri de arsuri, in functie de tipul agentului etiologic. Sunt descrise arsuri chimice, termice, electrice si chiar cu

ultraviolete.

Arsurile chimice sunt rezultatul contactului direct dintre ochi si o substanta nociva. Unele substante nu sunt capabile sa determine

leziuni foarte extinse sau cu risc vital pentru ochi. Este cazul sapunului, cremelor, si chiar gazului lacrimogen. Ele pot determina

aparitia unei reactii locale insotita de inrosirea ochiului si hiperlacrimatie, simptome ce se rezolva relativ usor, fara sa lase sechele

importante. Cele mai periculoase substante din aceasta categorie sunt insa cele alcaline.

Ele au o mare putere de a penetra in tesuturi si ca urmare pot leza profund epiteliul si cornea, conjunctiva si structurile subiacente lor.

Substantele alcaline sunt continute in soda caustica, var, amoniac. Arsurile sau traumatismele chimice pot sa apara si in cazul

contactului ochiului cu spray de par, spray paralizant.

In cazul in care pacientul vine in contact cu astfel de chimicale, specialistii ii recomanda:

- Sa nu se frece la ochi deoarece astfel se poate extinde substanta pe intreaga suprafata oculara, si se poate instala ischemie locala

importanta. Cu cat leziunea chimica este mai extinsa, cu atat prognosticul pacientului este mai rezervat. In plus, prin frecatul ochilor

cu mainile contaminate se poate transfera o cantitatea suplimentara de substanta chimica in ochi.

- Sa se prezinte imediat la medicul specialist oftalmolog deoarece este foarte importanta indepartarea substantei chiar in primele

minute de la contact pentru a se evita aparitia complicatiilor.

Arsurile termice sunt cauzate de flacari care vin in contact cu ochiul, de vapori de apa fierbinte sau de lichide fierbinti.

Situatiile sunt mai rare, insa apar mai ales in incendii, in explozii, in accidente lalocul de munca (in cazul pacientilor care nu au un

Page 157: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

echipament de protectie adecvat necesitatilor). Gradul de lezarea a suprafetei oculare este mai redus, insa nu trebuie ignorat,datorita

faptului ca pacientul are tendinta reflexa de a inchide ochiul in momentul in care flacara se indreapta spre el. Astfel pleoapele reusesc

sa mai protejeze sensibila suprafata oculara. Daca arsura este insa profunda, se poate ajunge la complicatii corneene grave.

Arsurile cu radiatii ultraviolete pot sa apara chiar si la cateva ore de la expunere, deoarece ochiul este deosebit de sensibil la actiune

lor. Intensitatea simptomatologiei este moderata insa, si nu apar complicatii sau sechele care sa interfere cu corecta functionare a

ochiului.

2. Abraziuni si perforatii

Abraziunile corneene se caracterizeaza ca fiind leziuni superficiale, care nu intereseaza structurile profunde si nici nu altereaza

integritatea epiteliului corneean. Ele sunt produse in diverse situatii, unele foarte frecvente si pacientul poate sa nu fie constient ca a

suferit un astfel de traumatism deoarece simptomele pot fi foarte slab exprimate clinic. Cel mai frecvent abraziunile apar in urma

contactului cu fire de praf grunjoase, cu frunze, ramuri de copac sau aschii sau in momentul in care pacientul este lovit in ochi

(accidental sau voit). Ele pot fi complicatii relativ frecvente in cazul pacientilor care folosesc lentile de contact pentru

corectarea defectelor de vedere sau in scop cosmetic.

Prin mecanism traumatic similar abraziunilor corneene poate sa apara si irita traumatica. Termenul descrie inflamatia de natura

traumatica a irisului. Irisul este de fapt zona colorata a ochiului (contine un strat pigmentar specific) care este responsabila de reglarea

cantitatii de lumina care ajunge la retina. Irita traumatica poate fi rezultatul unor leziuni oculare directe cu un obiect bont, ca de

exemplu un pumn.

3. Perforatiile

Sunt leziuni in care apare o solutie de continuitate in epiteliul afectat, fie ca este vorba de cel conjunctival, corneean sau scleral. Ele

Page 158: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

trebuie investigate foarte atent deoarece pot asocia leziuni profunde care, daca nu sunt tratate corect si la timp, pot afecta serios functia

ochiului. Etiologia acestor traumatisme este multipla si include : contactul cu obiecte metalice zburatoare, aschii, caderi de la inaltime.

Dintre aceste perforatii, cele mai periculoase si grave in acelasi timp sunt plagile sclerale deoarece in urma lor, globul ocular este

deschis. Riscul de aparitie a complicatiilor locale precoce si tardive, inclusiv a celor infectioase este ridicat in cazul in care pacientul

nu se prezinta de urgenta la spital.

4. Hifema si fracturi orbitare

Hifema este termenul medical care descrie acumularea de sange in camera anterioara a ochiului. Camera anterioara este de fapt spatiul

plin cu lichid localizat intre fata posterioara a corneei si fata anterioara a irisului, si contine umorul apos. Hifema poate sa apara sub

forma unor striatii sangvinolente sau sub forma unei acumulari sangvine la baza irisului sau a corneei, in functie de gravitate. Cel mai

adesea apare in urma traumatismelor nepenetrante si poate fi cauza de scaderea brusca si severa a acuitatii vizuale. Afectiunea se poate

complica in timp, daca nu este tratata, cu hemosideroza sau heterocromie (aparitia unor diferente de culoare la nivelul irisilor sau in

cadrul aceluias iris) si chiar cu cresterea presiunii intraoculare.

In unele cazuri hifemele se pot resorbi in mod spontan, daca acumularea de sange nu este importanta, insa de cele mai multe ori

necesita tratament de specialitate. Fracturile orbitare apar in urma unor traumatisme foarte puternice si constau in fisurarea masivului

osos facial in diverse grade. Fractura poate interesa atat peretii cat si podeaua orbitei, iar daca forta care a produs leziunea este destul

de puternica, parti din continutul orbitei pot fi impinse in sinusurile paranazale. Pacientii pot ramane cu sechele importante in urma

acestor tipuri de traumatisme, incluzand diplopie si scaderea acuitatii vizuale.

5. Corpi straini intraorbitali

Page 159: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Prin corp strain se intelege de obicei o bucata de mici dimensiuni de metal, plastic, sticla sau lemn care provine din mediul extern si

ajunge in mod accidental in contact cu ochiul, determinand o simptomatologie specifica si o reactie locala menita sa protejeze ochiul

de actiunea posibil daunatoare. Datorita pozitiei ochiului, aproape orice poate sa vina in contact cu el, iar profunzimea localizarii

corpilor straini difera in functie de natura lor.

Corpii straini corneeni si conjunctivali sunt de cele mai multe ori in contact cu suprafata oculara fara sa penetreze efectiv epiteliul. Pot

fi si exceptii: corpi straini inclavati in cornee care trebuie excizati doar in sala de interventii. In cazul corpilor starini de natura

metalica exista posibilitatea ca dupa cateva ore, in jurul lor sa se formeze un inel de rugina. Acesta trebuie si el tratat si indepartat

dupa ce agentul traumatic in sine este scos.

Corpii straini intraorbitali sunt localizati in interiorul orbitei, insa nu penetreaza efectiv globul ocular. Ei trebuie localizati foarte precis

pentru ca excizia sa fie completa si astfel sa nu ramana vreun fragment intraorbital deoarece acesta se poate mobiliza si penetra ochiul.

Corpi straini intaoculari sunt acei corpi straini care se gasesc in interiorul ochiului, care au penetrat sau perforat epiteliul de la

suprafata si au ajuns in structurile profunde.

6. Keratita prin ultraviolete

Keratita prin ultraviolete apare in urma expunerii ochiului la radiatii de acest tip (atat direct de la lumina solara, cat si prin diverse

lampi - inclusiv lampile clasice de birou cu halogen). Corneea este foarte sensibila si daca pacientul nu se protejeaza corespunzator de

actiunea nociva a radiatiilor (in principal prin ochelarii de soare), ea poate fi lezata cu usurinta.

Simptomatologie

Sus

Page 160: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Simptomele pacientilor cu traumatisme oculare difera in functie de tipul particular al leziunii, natura agentului vulnerant si contextul

de aparitie, astfel:

1. Leziunile chimice

Cele mai frecvente simptome sunt reprezentate de durere oculara, senzatie de arsura. Ochiul se poate inrosi excesiv, apare disconfortul

local intens si edemul palpebral.

2. Hemoragia subconjunctivala

Este de cele mai multe ori paucisimptomatica iar calitatea vederii nu este afectata foarte mult. Ochiul va prezenta striatii sangvinolente

la nivelul sclerei (ca urmare a ruperii unor vase superficiale).

In unele situatii cantitatea de sange extravazat poate fi mai mare si aspectul ochiului ingrijoreaza si sperie foarte mult pacientul, care

se prezinta rapid la medic. Majoritatea colectiilor sangvinolente de aceasta natura nu sunt insa periculoase, si pot sa dispara prin

resorbtie spontana, chiar si in lipsa unui tratament de specialitate.

3. Abraziunile corneene

Se manifesta prin durere, senzatie de corp strain intraocular, si fotofobie (sensibilitate crescuta la lumina).

4. Irita

Are acuze durere oculara (cu caracter de intepatura) si sensibilitate la lumina. Pacientul nu poate sta mult timp in medii luminoase, nu

tolereaza lumina artificiala si prefera locurile intunecoase. Aceste simptome pot fi insotite de hiperlacrimatie.

5. Hifema

Page 161: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Prezinta in special durere si scaderea acuitatii vizuale, uneori chiar pana la disparitia temporara a vederii. Daca afectiunea ramane

netratata apar si semne si simptome ale cresterii presiunii intraoculare.

6. Fracturile orbitei

Se caracterizeaza prin apritia durerii care este agravata de miscarile globului ocular, disparitia vederii bioculare, epistaxis si edem

palpebral important. Pot sa apara hematoame localizate peripalpebral, iar simptomatologia poate fi mai zgomotoasa in cazul in care

traumatismul a fost mai puternic.

7. Perforatii conjunctivale

Se caracterizeaza prin durere, eritem si inrosire accentuata a ochiului, precum si senzatia de corp strain intraocular. Perforatiile

conjunctivale si sclerale au drept element comun durere acompaniata de scaderea acuitatii vizuale.

8. Traumatismele induse de radiatiile luminoase

Sunt reprezentate de keratita prin expunere la ultraviolete (care are drept simptome principale : durere, sensibilitate la lumina,

inrosirea ochiului si senzatia de corp strain in ochi) si retinopatia solara (care prezinta drept simptom primar scaderea acuitatii

vizuale).

Corpii straini au o simptomatologie diversa, in functie de localizarea lor in raport cu structurile orbitei si ale globului ocular:

1. Corpii straini corneeni: determina aparitia unei senzatii de disconfort, de nisip in ochi, scaderea acuitatii vizuale si aparitia

fotofobiei, pe fondul hiperlacrimatiei. Uneori corpul starin poate fi observat la suprafata corneei (in special in examinarea cu lampa cu

fanta). In cazul in care este vorba de un corp strain metalic apare un inel de rugina in jurul acestuia care poate complica afectiunea si

care necesita, la randul lui, tratament de specialitate.

Page 162: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

2. Corpii straini intraorbitali: determina aparitia unei simptomatologii la cateva zile de la traumatismul intial. Pacientul acuza dureri

intense, ce se accentueaza la mobilizarea ochiului, scaderea vederii si diplopie. Exista insa si cazuri pauci sau chiar asimptomatice.

3. Corpii straini intraoculari: sunt initial asimpotmatici, insa pe parcurs pacientul descrie durere, fotofobie, ochiul se inroseste si

poate sa apara si edemul local.

Consultarea unui specialist

Sus

Specialistii recomanda pacientilor sa se prezinte la un consult medical de specialitate (la un oftalmolog) in cazul in care resimt o

senzatia acuta de disconfort ocular, aparuta in urma unui traumatism sau chiar spontan, daca au dureri, apare fotofobia sau orice alt

simpotm sugestiv pentru o leziune de natura oftalmica. Deoarece ochiul are o patologie aparte si complicatiile pot sa apara si sa

evolueze foarte rapid, uneori cu consecinte si sechele grave, pacientii trebuie sa se adresee unui medic chiar daca simptomele descrise

sunt moderate. Intotdeuna este mai usor de prevenit o boala decat de tratat, iar bolile de natura oftalmologica, in special traumatismele

care sunt zgomotoase si alerteaza pacientul, nu sunt o exceptie.

Situatii in care cea mai inteleapta decizie este reprezentata de consultul de specialitate sunt reprezentate de:

1. Expunerea la substante chimice cu potential daunator, in special daca este vorba de o substanta cunoscuta a fi caustica. Contactul

accidental cu substante alcaline sau acide trebuie tratat imediat deoarece se poate complica rapid, iar ochiul pacientului poate ajunge in

stadiul de ochi de portelan, predispus la perforatii corneene.

2. Aparitia hemoragiilor subconjunctivale.

3. Scaderea acuitatii vizuale si ingustarea campului vizual.

Page 163: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

4. Existenta unui traumatism in antecedentele recente care s-a complicat cu rupturi, penetratii corneene.

5. Aparitia retinopatiei solare.

6. Existenta unor corpi straini intraoculari ce nu pot fi indepartati de catre pacient.

La cabinetul medicului specialist pacientii pot adresa o serie de intrebari menite sa ii ajute sa intelega mai bine procesul de recuperare

dupa traumatism, tratamentul si importanta igienei locale. De asemnea, este important de stabilit prognosticul precum si gradul de

afectare a vederii pe termen lung.

Investigatii paraclinice Investigarea traumatismelor oftalmologice trebuie sa respecte algoritmul clasic, cu exceptia situatiilor de

urgenta, cand salvarea ochiului este prioritatra si medicul poate efectua anamneza mult mai repede, fiind interesat doar de anumite

aspecte. Daca insa situatia o permite, in urma anamnezei trebuie sa se stabileasca simptomatologia exacta, daca aceasta s-a agravat sau

s-a ameliorat in intervalul de timp dintre debut si prezentarea la medic, care a fost contextul de aparitie al acesteia. Trebuie stabilit si

daca pacientul a avut in antecedente (sau are inca) si alte probleme de natura oftalmologica si alte patologii sistemice. Anamneza este

completata cu examenul fizic.

Se poate realiza examinarea oftalmologica cu lampa cu fanta. Aceasta este un dispozitiv care permite o investigare mult mai

amanuntita a ochiului, deoarece mareste mult, asemeni unui microscop. Investigatiile specifice depind de natura traumatismului. In

traumatismele penetrante se exploreaza plaga, atat cu lampa cu fanta cat si cu pensa. Corpii straini sunt evidentiati foarte bine la

lampa, iar daca exista leziuni corneene se prefera si colorarea corneei cu solutie de fluoresceina. Aceasta este picurata cu grija in ochi

si apoi se urmaresc zonele de fixare. Aceastea sunt cele lezate, dezepitelizate. Fluoresceina este utila si pentru aprecierea

extinderii eroziunilor dar si pentru aprecierea profunzimii lor.

Page 164: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

In cazul corpilor straini se prefera si investigatiile imagistice pentru ca localizarea acestora asa fie cat mai exacta. Se pot realiza

radiografii, insa doar cu un regim de raze slab (asemanator celor utilizate in stomatologie) sau computer tomografia, in cazurile mai

complicate. Aceste investigatii sunt indicate in special in cazurile corpilor metalici localizati intraocular si/ sau intraorbital si nu sunt

indicate in cazul corpilor inclavati in cornee.

Tratament

Sus

Tratament la domiciliu

Arsurile chimice sunt destul de complexe si se recomanda prezentare la medic in cazul in care substanta de contact este periculoasa :

caustica, acid, baza. Daca insa pacientul a intrat in contact cu sapun, creme, cel mai bine este sa se spele cat mai repede cu apa din

abundenta. Desi se recomanda solutie salina, este tolerata si apa de la robinet, in cazul in care aceasta solutie nu este disponibila. In

cazul leziunilor chimice timpul este foarte important: paicentul trebuie sa se spele pe ochi si in ochi cat mai repede, chiar imediat.

Specialistii recomanda ca spalarea sa se faca timp de minim 20 de minute, iar in acest interval pleoapele trebuie tinute deschise cat

mai larg.

De retinut!

Este foarte important ca pacientii sa se spele corect dupa ce au fost expusi la substante chimice cu potential daunator. Spalarea se face

cu multa apa. Specialistii accentueaza acest lucru : este chiar mai important decat tehnica in sine. O cismea este foarte buna deoarece

jetul de apa este orientat antigravitational si ajunge direct in ochi. In acest caz pacientul nu trebuie decat sa se aplece peste cismea, sa

regleze presiunea apei si sa tina ochiul deschis. In cazul in care se spala acasa, la robinet, poate sa stranga apa in maini si sa o

stropeasca energic peste fata. Se recomanda repetarea de foate multe ori. In cazul in care este disponibil un dus, pacientul poate intra

Page 165: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

sub dus pe care sa il lase sa curga peste ochii larg deschisi.

Solutii utile pot fi reprezentate si de turnarea de apa in ochi folosind un pahar, utilizarea unui furtun de gardina la o presiune foarte

mica, sau orice alta metoda pe care pacientul o considera utila pentru a se spala si a indeparta substanta chimica din ochi. Indiferent de

tehnica, specialistii insista ca este important ca spalarea sa dureze aproximativ 30 de minute si sa se faca doar cu apa proaspata sau

solutie salina.

1. Tratamentul hemoragiilor subconjunctivale este minim.

Se recomanda evitarea frecarii ochiului pentru a nu se inrosi si pentru a nu il expune unor alte traumatisme. In general, cazurile

necomplicate se rezolva de la sine, iar leziunea se vindeca in timp.

2. Abraziunile corneene

Sunt afectiuni care ar trebui sa beneficieze exclusiv de tratament de specialitate deoarece se pot complica si afecta sever integritatea

structurala si functionala a ochiului. Exista o serie de sfaturi adresate pacientilor care au astfel de leziuni, insa acestea au mai degraba

scop de a preveni aparitia acestora. In cazul in care persoanele utilizeaza frecvent lentile de contact trebuie sa fie foarte atente in

manipularea acestora, in indepartarea si apoi montarea lor deoarece pot cauza leziuni superficiale la nivelul ochiului. Daca au aparut

leziuni se recomanda evitarea purtarii lor o perioada, in functie de sfatul medicului oftalmolog.

3. Irita traumatica

Poate fi prevenita sau ameliorata prin utilizarea ochelarilor de soare cu filtru impotriva radiatiilor ultraviolete. Ei sunt indicati in

special pe durata tratamentului, si chiar anterior inceperii sale propriu-zise.

4. Hifema

Page 166: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Este o urgenta medicala, pacientii nu trebuie sa o ignore si se recomanda prezentarea grabnica la medic. Pana cand se poate institui

tratamentul medical adecvat sunt recomandate urmatoarele : evitarea pozitiei culcat, evitarea eforturilor fizice si a suprasolicitarilor

oculare si evitarea adminsirarii unor analgezice de tipul aspirinei, deoarece aceasta are proprietati anticoagulante si cresc riscul de

sangerare.

5.Pacientii cu fracturi orbitale

Sunt sfatuiti sa aplice local comprese cu gheata pentru a reduce tumefactia si durerea, sa tina capul ridicat si sa evite administrarea de

aspirina sau alte medicamente cu efec anticoagulant pentru a evita complicatiile hemoragice.

6. Plagile palpebrale

Necesita ingrijiri medicale specializate. Ingrijirile la domiciliu nu sunt indicate deoarece exista riscul de suprainfectare locala cu

complicatii locoregionale grave. Pacientii nu trebuie sa atinga zona traumatizata si nici ochiul, si de asemenea trebuie sa evite aspirina

ca analgezic. Plagile oculare (corneene, sclerale) trebuie tratate de urgenta de catre specialisti si nu au indicatie de tratament la

domiciliu. Pacientul trebuie sa evite, ca si in celelalte cazuri, adminstrarea de aspirina ca analgezic.

7. Corpii straini intraoculari

Pot fi indepartati prin clatirea usoara a ochiului cu apa proaspata din abundenta. Majoritatea vor fi spalati prin aceasta metoda,

exceptie facand cei care sunt inclavati in epiteliul corneean. Nu se recomanda stergerea suprafetei oculare cu batiste, servetele sau

orice altceva deoarece nu se va reusi inlaturareea agentului strain, insa se poate leza suplimentar corneea (abraziunile corneene minore

apar frecvent in urma acestor manevre nerecomandate).

Tratamentul de specialitate

Page 167: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Tratamentul de specialitate in cazul traumatismelor oftalmologice depinde foarte mult de natura acestuia. Majoritatea sunt urgente

medicale si pacientul este sfatuit sa se prezinte cat mai repede la spital in vederea diagnosticarii si tratatrii corecte a acestora.

Tratamentul arsurilor chimice

1. Consta in indepartarea substantei chimice

Aceasta poate fi continuta in particule sau detritusuri. Secundar inlaturarii acesteia se fac spalaturi ocular. Acestea sunt realizate chiar

daca pacientul si-a facut deja spalaturi acasa. Spalaturile se fac cu ser sau orice alt lichid netoxic, steril. Sunt realizate timp de minim

30 de minute, verificandu-se apoi pH-ul secretiei lacrimale. Spalaturile se realizeaza pana ce acesta devine neutru. Gesturile

terapeutice consecutive difera in functie de natura substantei chimice propriu-zise : daca este vorba de alcali sau acizi, pupila se dilata

cu o substanta speciala iar pacientul poate primi si colire cu antialgice.

In tratamentul arsurilor severe sunt indicate : administrarea de solutie de acid ascorbic, administrarea de cisteina, de agenti hipotensivi

oculari (arsurile pot modifica sever structura ochiului, favorizand aparitia hipertensunii intraoculare) si tratament antibiotic particular.

In cazul in care evolutia pacientului nu este favorabila si nu se produce reepitelizarea tisulara, se recomanda aplicarea unui pansament

local sau a unor lentile de contact terapeutice. Cele mai grave sunt arsurile cu alcaline, ele fiind cel mai greu de tratat si avand un

prognostic mai rezervat.

2. Tratamentul hemoragiilor subconjunctivale

Este relativ simplu si consta in pansarea ochiului, punerea acestuia in repaus. Cu timpul, sangele se resoarbe si vederea pacientului

este refacuta, fara sa existe sechele ale traumatismului. Pacientul nu trebuie sa frece ochiul si este sfatuit sa asigure o toaleta locala

riguroasa. In cazul in care pacientul acuza un prurit local, acesta este tratat prin aplicarea de lacrimi artificiale in ochiul respectiv.

Acestea sunt indicate doar in situatii particulare deoarece se pare ca lacrimile artificiale incetinesc procesul de vindecare al

hemoragiilor.

Page 168: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

3. Pacientii cu hifema

Sunt adesea internati in sectiile specializate pentru a fi tinuti sub observatie. Sunt sfatuiti sa tina capul cat mai ridicat, motiv pentru

care patul este inclinat iar capul patului si perna sunt pozitionate mai sus decat de obicei (de cele mai multe ori la 45- 60 de grade fata

de orizontala). Pupilele pot fi dilatate cu substante speciale, iar ochiul va fi acoperit cu un pansament (optional). Local se pot aplica

comprese cu gheta sau, daca durerea este intensa, se administreaza acetaminofen. Nu este indicata folosirea aspirinei ca analgezic

deoarece predispune la hemoragii. Daca recomandarile specialistilor sunt urmate intocmai, pacientii se pot ingriji si acasa.

4. Tratamentul iritei traumatice

Implica administrarea de colire cu antiinflamatoare sau cu substante ce pot dilatat pupila.

5. Abraziunile corneene

Au un tratament particular, in functie de gravitate si de localizarea lor. In general, tratamentul cuprinde : - Aplicarea locala de

comprese cu gheata pentru 24- 48 de ore pentru a reduce edemul. Sunt recomandate masuri terapeutice mai agresive doar in cazul in

care situatia se complica iar ochiul se inroseste, se edematiaza, durerea este accentuata si apar chiar si scurgeri oculare.

Pacientii sunt sfatutii sa se prezinte grabnic la medic daca observa astfel de semne si simptome.

- Administrarea de antiinflamatoare si analgezice de intensitate moderata si pansarea ochiului.

- Administrarea de antibiotice in cazul in care abraziunea nu este determinata de lentile de contact si a existat contact cu un element

exogen, posibil infectant. Administrarea de antibiotice previne eventualele infectii, ochiul fiind unul din cele mai sensibile organe, in

special daca exista zone dezepitelizate la nivelul corneei ce pot fi adevarate cai de intrare pentru germeni.

La camera de garda pacientul poate primi, in functie de gravitatea cazului, anestezice locale sau cicloplegice pentru a i se ameliora

Page 169: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

confortul si a diminua simptomele. Aceste substante sunt foarte eficiente in a ameliora durerea, insa ele nu pot fi prescrise pacientului

si ca tratament la domiciliu, sunt administrate exclusiv in spital. Anestezicele locale trebuie folosite cu moderatie deoarece studiile au

demonstrat ca adminsitrate pe termen lung ele interfera cu vindecarea abraziunii si pot chiar leza suplimentar corneea.

Aplicarea unui pansament local pe parcursul vindecarii abraziunii este optiunea medicului oftalmolog. Studiile sunt inca

neconcludente cu privire la utilitatea acestuia, experienta specialistului fiind cea care dicteaza indicatia aplicarii acestuia. Exista

medici care sustin ca pansamentul favorizeaza vindecarea leziunii si amelioreaza simptomatologia pacientului, in timp ce altii sunt de

parere ca acestea nu fac decat sa creeze un mediu propice dezvoltarii infectiilor.

Pansamentul este contraindicat pacientilor care au un risc crescut de infectii datorita unor conditii sistemice (de exemplu tratament cu

corticosteroizi), care poarta lentile de contact sau care au venit in contact direct cu material vegetal (acesta fiind agentul etiologic al

abraziunii croneene).

6. Fracturile orbitale

Sunt tratate in functie de contextul in care apar. Unele cazuri sunt urgente medico-chirurgicle, altele sunt considerate cazuri

semiurgente. Strict din punctul de vedere al interesarii oculare se practica : aplicarea de comprese cu gheta si tinerea capului pe un

plan inclinat in sus cu 60 de grade fata de orizontala, adminstrarea de analgezice simple, de tipul acetaminofenului, pentru tratarea

durerii, administrarea unui decongestionant nazal si a unui antibiotic. Acestea se pot administra timp de 1- 2 saptamani. In cazul in

care pacientul are indicatie de interventie chirugicala se recomanda efectuarea acesteia dupa ce inflamatia si edemul s-au redus

deoarece altfel pot sa apara complicatii locale.

7. Plagile

Sunt leziuni care trebuie, de cele mai multe ori, suturate. Daca leziunea a aparut intr-o zona mai putin critica si are dimensiuni mici,

Page 170: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

poate fi lasata sa se vindece singura, medicul urmarindu-i atent evolutia. Daca insa plaga are localizare critica, se recomanda sutura si

pansarea ochiului respectiv. Se recomanda aplicarea imediata a unui tratament antibiotic, atat pe cale locala cat si generala. Plagile

oculare sunt suturate doar sub anestezie, iar daca situatia o impune, pacientul poate fi chiar operat pentru rezolvarea cazului.

8. Corpii straini intraoculari

Sunt extrasi, cel mai adesea cu pensa, insa ei pot fi indepartati si cu un ac steril. Daca insa corpul strain este situat adanc in ochi, el se

indeparteaza doar in sala de operatii, dupa anestezierea pacientului. Se recomanda de asemenea tratament cu antibiotice, cicloplegice

si un pansament steril.

Consultari ulterioare

Sus

Consulturile ulterioare depind de severitatea leziunilor in sine si natura agentului vulnerant, astfel:

- Arsurile chimice - pacientii revin la control in functie de severitatea leziunii primare si caracterul substantei: acid sau baza.

- Hemoragiile subconjunctivale - pacientii sunt chemati la control mai rar, insa in cazul in care situatia pare sa se complice, consultul

medical de specialitate este indicat.

- Abraziunile corneene au indicatie de consult in cazul in care nu dispar in 24 de ore de la aplicarea masurilor terapeutice

corespunzatoare si in special daca pacientul nu poarta lentile de contact. Abraziunile importante trebuie atent monitorizate iar procesul

de reepitelizare trebuie si el verificat permanent.

Page 171: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

- Irita traumatica are recomandare de reevaluare oftalmologica in vederea urmaririi procesului de vindecare.

- Hifema - cazurile de hifema sunt internate si pacientul este monitorizat permanent. In cazul in care spitalizarea nu este posibila sau

pacientul nu o doreste, este chemat la consult a doua zi de la diagnosticare si inceperea tratamentului.

- Fracturile de orbita trebuie reevaluate la cateva zile de la externare.

- Plagile oculare au indicatie de consulturi ulterioare externarii. Daca pacientul are factori de risc pentru dezvoltarea unor infectii

locale consulturile sunt efectuate chiar si la 24- 48 de ore de la externare. In cazul in care s-a practicat suturarea unei plagi

tegumentare (localizata la pleaoapa), firele se indeparteaza la 5 zile, insa daca s-a efectuat o rafie, firele se scot dupa doua saptamani.

Plagile globului ocular trebuie foarte atent monitorizate, deoarece daca sunt scapate de sub observatie si se suprainfecteaza sau se

complica, pacientul isi poate pierde ochiul si vederea.

- Pacientii cu corpii straini extrasi, care nu au fost inclavati in profunzimea globului ocular pot fi rechemati la control in functie de

preferintele medicului si de experienta sa clinica. Cazurile necomplicate nu necesita reevaluari frecvente, eventual doar pentru a

verifica reepitelizarea zonei. Daca insa corpul strain a fost metalic si au aparut depozite de rugina in jurul sau, acestea trebuie si ele

indepartate, in maxim 1- 2 zile, daca nu chiar concomitent. Pacientii trebuie reconsultati in cazurile grave, cand corpul strain a fost

situat in profunzimea globului ocular.

- Pacietii cu keratita indusa de ultraviolete au indicatie de consult suplimentar daca simptomele nu dispar la 24 de ore de la initierea

terapiei. Pacientii care poarta lentile de contact trebuie monitorizati mai atent comparativ cu cei care nu au lentile. Retinopatia solara

este o afectiune care necesita controale periodice permanente.

Page 172: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Prevenire

Sus

O mare parte din traumatismele oftalmologice pot fi prevenite prin purtarea de ochelari de soare sau de ochelari de protectie.

Paicentii sunt sfatuiti:

- Sa nu se frece excesiv la ochi;

- Sa evite bronzarea in salon fara sa poarte ochelari speciali;

- Sa nu privesca niciodata direct soarele. Este foarte importanta alegerea si purtarea unei perechi de ochelari de soare care sa aiba filtu

de protectie anti ultraviolete si nu doar din motive estetice;

- Sa poarte ochelari de protectie daca lucreaza in medii industriale, laboratoare.

Prognostic

Sus

Prognosticul pacientilor cu traumatisme oculare variaza in functie de afectiune:

- Arsurile chimice au un prognostic ce depinde de substanta implicata in agresiune. Daca este vorba de o baza, prognosticul este

rezervat deoarece acestea pot afecta foarte grav ochiul. Bazele sunt capabile sa treaca usor prin menbranele celulare, atacand sever

integritatea tesuturilor cu care vin in contact. Daca leziunea a fost extinsa, pacientul poate chiar sa isi piarda vederea. Exista insa si

substante chimice cu care paicentii vin in contact dar care se vindeca fara a alsa sechele.

- Hemoragiile subconjunctivale, abraziunile corneene si irita traumatica au un prognotic foarte bun, cu recuperarea completa.

Page 173: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

- Hifema are un prognostic ce depinde de dimensiunile ei efective, precum si de resangerare.

- Fracturile orbitale - prognosticul depinde de natura si extinderea fracturii. Unele fracturi sunt importante si au indicatie de interventie

chirugicala.

- Plagile palpebrale au un prognostic favorabil, insa exista si in aceste cazuri riscul de aparitia a complicatiilor infectioase, dar si a

cicatrizarilor inestetice.

- Plagile oculare au intodeuna un prognostic rezervat - Corpii straini intraoculari au un prognostic favorabil, insa fragmentele de

rugina neindepartate pot determina aparitia tulburarilor vizuale (situatie rar intalnita). Daca insa corpul strain a fost localizat adanc in

structura globului ocular, indepartarea lui nu este atat de usoara si procedeul de extragere poate fi complicat. In aceste situatii

prognosticul depinde de localizarea exacta a corpului strain si de proximitatea lui fata de structurile vitale ale ochiului.

- Leziunile induse de radiatii au un prognostic bun keratita indusa de ultraviolete se vindeca de obicei in cateva zile, iar retinopatia

raspunde bine la masuri preventive. In aceste situatii este importanta reducerea expunerii la soare, prognosticul fiind influentat direct

de acest factor. Daca pacientii nu se protejeaza de soare, poate sa apara tulburarea acuitatii vizuale si chiar diminuarea vederii datorita

leziunilor retiniene.

Complicatii

Sus

Cele mai frecvente complicatii includ:

- In cazul arsurilor chimice: ischemie limbica, dezvoltarea “ochiului de portelan “, alb, care este predispus la perforarea corneei;

- In cazul corpilor staini cu localizare intraoculara: aparitia metalozelor;

Page 174: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

- In cazul hifemei: aparitia hemosiderozei si a heterocromiei, precum si cresterea presiunii intraoculare ca urmare a acumularii

sangelui;

- In cazul eroziunilor corneei: aparitia cicatricilor corneene;

- In cazul plagilor ocular: infectie grava care impune extragerea ochiului, oftalmie simpatica.

Pe langa aceste complicatii specifice, traumatismele oftalmologice se pot complica, in general cu: cicatrizari, uveite, hemoragii

vitroase, cataracta, glaucom postraumatic, deslipire de retina

Citomegalovirus - CMV

Generalitati

Sus

Citomegalovirusul (CMV) este un virus ce poate fi transmis fatului in plina dezvoltare inainte de nastere. Infectia citomegalovirusului

este de obicei nevatamatoare si rareori cauzeaza boli. Pentru majoritatea persoanelor sanatoase ce iau acest virus dupa nastere, exista

cateva simptome si nu exista consecinte medicale pe termen lung. Odata ce o persoana este infectata, virusul ramane activ, dar de

obicei latent de-a lungul vietii respectivei persoane.

Exista diferite tipuri de infectii:

- citomegalovirus primar

- citomegalovirus recurent.

Page 175: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Infectia primara poate cauza mai multe probleme in sarcina decat cea recurenta. In orice caz, daca sistemul imunitar al unei persoane

este slabit, atunci el poate deveni activ si poate cauza boala citomegalovirus. Pentru majoritatea persoanelor cu citomegalovirus, nu

vor exista probleme reale.

Cuprins articol

1. Generalitati

2. Simptome

3. Caracteristicile citomegalovirusului

4. Frecventa citomegalovirusului

5. Diagnostic

6. Tratament

7. Prevenirea

8. Citomegalovirusul in timpul sarcinii

Simptome

Sus

Majoritatea copiilor si adultilor infectati cu citomegalovirus nu prezinta simptome, pe cand altii prezinta urmatoarele simptome, la un

interval de 3-12 saptamani de la expunere:

- febra

- inflamarea glandelor

- oboseala, epuizare.

Page 176: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Caracteristicile citomegalovirusului

Sus

Citomegalovirusul face parte din grupul de virusi ai herpesului, caracterizat prin proprietatea de a ramane latent in organism pe o

perioada lunga de timp. Infectia poate exista in lichidele corpului precum:

- urina

- saliva

- sange

- lacrimi

- laptele matern.

Citomegalovirusul se poate afla in aceste lichide fara a putea fi detectate semnele si simptomele acestuia.

Frecventa citomegalovirusului

Sus

- infectii la 50%-85% din adultii trecuti de varsta de 40 de ani

- este mai comun in tarile mai dezvoltate

- riscul este crescut in cazul fatului aflat in uter, persoanelor ce lucreaza cu copii, persoane afectate de HIV.

Cum este transmis citomegalovirusul?

Transmiterea citomegalovirusului se face de la persoana la persoana, neavand legatura cu apa, mancarea sau animalele. Acesta nu are

o rata mare de transmitere insa s-a observat faptul ca este mai transmisibil in cadrul centrelor pentru copii.Transmiterea se face prin

contactul apropiat de persoana infestata, prin urina, saliva, laptele mamar sau alte fluide ale corpului.

Page 177: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Diagnostic

Sus

Majoritatea citomegalovirusurilor sunt rar diagnosticate deoarece persoanele infestate prezinta putine simptome. Pentru a determina

existenta sau nu a virusului, se fac analize de sange sau culturi de urina, din gat sau prelevare de tesut. Testele de laborator pentru a

cultiva virusul sunt scumpe si nu sunt la indemana oricarei tari.

In cazul in care o femeie insarcinata este diagnosticata cu citomegalovirus, exista doua variante in care fatul poate fi examinat pentru

existenta sau nu a acestuia, precum amniocenteza, prin care se pot lua probe de sange. Simptomele ce pot aparea sunt nivele scazute

de lichid amniotic, limitarea dezvoltarii intrauterine si marirea tesutului in creier. In momentul in care copilul s-a nascut se pot lua

probe de sange, urina si saliva.

Tratament

Sus

In cazul unei infectii cu citomegalovirus in timpul sarcinii, se poate trata cu unul din cele doua medicamente, ce sunt folosite doar in

forme severe. Nu exista tratamente pentru terapia prenatala si postnatala a infectiei, insa se fac cercetari pentru obtinerii unor

vaccinuri.

Prevenirea

Sus

De cele mai multe ori, transmiterea citomegalovirusului poate fi prevenita deoarece acesta se face prin intermediul fluidelor corpului,

ce vin in contact cu mainile si pot fi absorbite prin nas sau gura.

Persoanele care lucreaza cu copiii trebuie sa utilizeze metode igienice, incluzand spalarea pe maini si folosirea manusilor in momentul

schimbarii scutecelor. Daca va spalati mainile cu sapun bun, puteti impiedica imprastierea citomegalovirusului.

Page 178: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Citomegalovirusul in timpul sarcinii

Sus

Femeile insarcinate sanatoase nu sunt expuse unui risc mare de infectare cu acest virus. De fapt, incidenta de infectare cu

citomegalovirusul primar variaza intre 0,7-4%. Femeile insarcinate ce au citomegalovirusul nu prezinta sau prezinta foarte putine

simptome, insa copilul este expus unui risc destul de mare de a fi afectat. Rata de transmitere la fat este de 24-75% cu o rata medie de

40%.

Acestea sunt potentialele probleme ce pot aparea la copil in cazul in care acesta a fost afectat in timpul sarcinii:

-o marire moderata a splinei si a ficatului

- 80-90% din copii prezinta complicatii in primii ani de viata precum: caderea parului, probleme cu vederea, grade diferite de retardare

- 5-10% nu vor prezenta simptome la nastere, insa cu timpul vor aparea probleme mintale si cu vederea.

Recomandari femeilor insarcinate:

- aveti grija de igiena personala,

- faceti un test pentru detectarea existentei sau nu a citomegalovirusului.

- nu folositi in comun mancarea si nici ustensilele pentru a manca sau paharul cu care beti.

Conjunctivita

Page 179: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Generalitati

Sus

Conjunctivita este o inflamatie a mucoasei pleoapelor (tesutul subtire situat pe fata posterioara a pleoapelor cu rol in apararea si

mentinerea umeda a globului ocular).

Cuprins articol

1. Generalitati

2. Cauze

3. Simptome

4. Tratament

5. Profilaxie

6. Complicatii

7. Tratament medical

Cauze

Sus

Cauzele cel mai des incriminate in aparitia conjunctivitei sunt urmatoarele:

- infectia cu virusuri

- infectia cu bacterii (precum gonoreea sau chlamydia)

Page 180: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

- factori iritanti precum sampoanele, praful, fumul de tigara, gazele si ceilalti poluanti de mediu, clorul folosit in tratarea apei (piscine)

- alergenii, in special praful, fardurile, polenul, lentilele de contact.

Conjunctivita de cauza infectioasa (etiologie virala sau bacteriana), se poate transmite de la o persoana la alta insa nu determina

complicatii serioase daca este diagnosticata si tratata precoce.

Simptome

Sus

Simptomele conjunctivitei difera in functie de gradul inflamatiei conjunctivei si include urmatoarele:

- hiperemia conjunctivala (inrosirea mucoasei conjunctivale)

- hiperlacrimatie (cantitate excesiva de lacrimi)

- secretie alb-galbuie, care se depoziteaza la radacina genelor si coltul ochiului, in special dupa somn

- secretie verzuie, groasa, aparuta la nivelul ochiului

- prurit conjunctival (mancarime, aparuta la nivelul mucoasei conjunctivale, care prin grataj poate accentua hiperemia)

- arsuri oculare

- vedere incetosata

- fotofobie (sensibilitate crescuta la lumina).

Cand apare oricare dintre simptomele specifice conjunctivitei, este necesar consultul medical de specialitate. Oftalmologul va realiza o

examinare minutioasa a ochiului si eventual va recolta cu ajutorul unui tampon steril o proba din secretia oculara patologica.

Page 181: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Examenului microbiologic al secretiei oculare, poate identifica cauza conjunctivitei, astfel incat infectiile oculare virale sau bacteriene,

inclusiv bolile cu transmitere sexuala (BTS), pot fi tratate corespunzator.

Tratament

Sus

Tratamentul corect al conjunctivitei depinde in primul rand de etiologia acesteia.

Conjunctivita bacteriana, inclusiv BTS, se trateaza in mod obisnuit cu antibiotice sub forma de picaturi oculare (colir), unguente sau

pastile. Picaturile oculare si unguentele trebuie aplicate la nivelul conjunctivei de 3-4 ori pe zi pentru o perioada de 5-7 zile. Pastilele

cu antibiotic se administreaza de asemenea pentru mai multe zile (5-7 zile). Simptomele conjunctivitei se amelioreaza sau dispar dupa

aproximativ o sapatmana de la initierea tratamentului corect. Este foarte important ca pacientii diagnosticati cu conjunctivita sa

urmeze tratamentul complet recomandat de medicul oftalmolog si sa nu-l intrerupa chiar daca simptomele s-au ameliorat, pentru a

evita astfel aparitia recidivelor.

Conjunctivita virala este una dintre cele mai frecvente infectii oculare si este de obicei determinata de virusurile gripale si paragripale

(sezoniera). Conjunctivita virala este una dintre primele manifestari ale racelilor sezoniere comune si la fel ca si aceastea are o evolutie

autolimitanta (dispare fara aplicarea unui tratament etiologic), dupa un interval de 5-7 zile de la debut.

Conjunctivita alergica apare cel mai frecvent la persoanele cu atopie (teren alergic) si se trateaza de obicei cu medicatie specifica

antialergica. Este foarte importanta identificarea alergenului care produce conjunctivita pentru a se putea realiza astfel profilaxia unor

episoade noi de conjunctivita alergica.

Conjunctivita determinata de iritanti (substante provenite din mediul inconjurator, care pot cauza iritatia fizica sau chimica a mucoasei

conjunctivale). In cazul acestui tip de conjunctivita este foarte importanta indepartatrea cat mai rapida a iritantului, prin spalare locala

Page 182: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

cu apa. In cazul conjunctivitelor determinate de substante acide sau alcaline (inalbitori), este important consultul medical de

specialitate.

Profilaxie

Sus

Pentru prevenirea si ameliorarea simptomelor cauzate de conjunctivita, se recomanda urmatoarele:

- protectia corespunzartoare a ochilor impotriva prafului si iritantilor externi (ochelari de protectie, ochelari de soare, igiena

corespunzatoare a ochilor)

- evitarea utilizarii de produse cosmetice (farduri) in special in cazul persoanelor cu o sensibilitate crescuta

- utilizarea corespunzatoare a lentilelor de contact cu indepartarea regulata si pastrarea corecta a acestora

- utilizarea "lacrimilor artificiale" (picaturi oculare special realizate pentru a mentine globul ocular umed si curat.

Aceste picaturi pot ameliora simptomele neplacute cauzate de conjunctivitele determinate de iritanti (mancarime, usturime, senzatie de

corp strain intraocular). Este foarte important de retinut ca nu toate picaturile oculare sunt indicate in conjunctivite, unele colire

(picaturi) putand chiar inrautatii simptomatologia si pot determina complicatii. De asemenea este foarte importanta folosirea corecta a

recipientelor cu colire care contin antibiotic, pentru a evita contaminarea recipientului care poate cauza reinfectia oculara.

Profilaxia si tratamentul conjunctivitei la copil

Se recomanda urmatoarele in cazul copiilor cu conjunctivita:

- evitarea gratajului (frecatului) si atingerii zonei conjunctivale infectate

- spalarea cat mai frecventa a mainilor cu apa si sapun

- stergerea secretiilor patologice aparute la nivelul ochiului, cu un tampon steril, de cel putin 2 ori pe zi

- igiena corespunzatoare a lucrurilor personale, precum lenjeria pentru pat (fata de perna), prosoapele, care trebuie spalate si

Page 183: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

dezinfectate corespunzator

- evitarea folosirii colective a produselor de machiaj (rimel, farduri), precum si evitarea folosirii in comun a celorlalte produse de

ingrijire faciala

- evitarea folosirii in comun a lentilelor de contact

- este recomandata folosirea ochelarilor in locul lentilelor de contact, atunci cand apare iritatia sau infectia ochiului. De asemenea,

trebuie pastrata o igiena corespunzatoare in cazul utilizarii lentilelor de contact (schimbarea regulata si pastrarea corespunzatoare a

acestora)

- spalarea obligatorie a mainilor dupa aplicarea locala a unguentelor si colirelor oculare

- evitarea folosirii in comun a prosoapelor si lenjeriei de pat

- este interzisa folosirea unui recipient pentru picaturi oculare la un copil sanatos dupa ce a fost in prealabil folosit la o persoana cu

conjunctivita infectioasa

- este important ca orice copil cu conjunctivita infectioasa sa fie izolat de restul copiilor cu care poate sa vina in contact pana in

momentul in care acesta nu mai este contagios.

Complicatii

Sus

Conjunctivita este o boala cu evolutie autolimitanta (se vindeca fara tratament dupa un anumit interval de timp) sau care dispare dupa

administrarea tratamentului corespunzator etiologic (antibiotic). Cu toate acestea, trebuie sa se retina ca exista anumite forme de

conjunctivita care se pot agrava determinand complicatii serioase care pot duce la tulburari de vedere. Conjunctivitele care pot creea

complicatii grave sunt cele cu gonoreea si chlamidia.

Conjunctivita infectioasa este o boala extrem de contagioasa si astfel nu exista un mod sigur de a evita o posibila contaminare. Cu

toate acestea pastrarea unei igiene corespunzatoare reduce riscul contaminarii si aparitiei conjunctivitei.

Page 184: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Conjunctivita alergica are o evolutie ciclica (sezoniera), in functie de expunerea la alergenii care provoaca boala, de aceea este

important sa se evite pe cat posibil expunerile la alergeni (polen, praf, lentile de contact)

Tratament medical

Sus

Utilizarea picaturilor oculare este tratamentul cel mai frecvent folosit in eradicarea conjunctivitelor, de aceea este foarte important ca

aplicarea acestuia sa se faca corect. Este obligatorie citirea cu atentie a prospectului medical inaintea aplicarii tratamentului. Trebuie

evitata atingerea directa a conjunctivei cu picuratorul recipientului pentru a evita contaminarea acestuia cu agentul infectios (bacterie

sau virus). Dupa aplicarea solutiei in unghiul ocular median (deasupra sacului lacrimal), se inchid pleoapele si se mentin ochii inchisi

pentru 1-2 minute, pentru a favoriza absorbtia locala a medicamentului. De obicei sunt indicate 3-4 aplicatii locale in fiecare zi pentru

o perioada de 5-7 zile, in functie de tipul produsului utilizat.

Trebuie sa se retina ca recipientul cu solutie oftalmica este folosit de o singura persoana si nu trebuie utilizat in comun, de asemenea

acesta nu mai poate fi reutilizat cu o alta ocazie (termenul de valabilitate al acestuia este de aproximativ 30 de zile dupa prima

utilizare).

Infectiile virale

Generalitati

Sus

Page 185: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Virusul este un agent submicroscopic care cauzeaza o infectie in organism. Acesta detine material genetic de tip ADN - ARN, pe

care il reproduce. Pentru ca un virus sa supravietuiasca trebuie sa invadeze si sa se ataseze de o celula vie (celula gazda), unde se

va multiplica, dand nastere altor virusuri. Prin atasarea la celula gazda, virusul poate distruge sau modifica functiile celulei, astfel sunt

eliberate noi tipuri de virusuri si sunt infectate alte celule. Practic, acesta este mecanismul prin care virusurile provoaca boli.

De regula, virusul infecteaza un singur tip de celula; de exemplu, virusul care provoaca raceala infecteaza numai celulele tractului

respirator superior.

Virusurile pot fi transmise prin: contactul cu o persoana infectata, ingestie, inhalare sau sex neprotejat. Igiena deficitara si obiceiurile

alimentare neadecvate pot creste riscul de a contacta o infectie virala.

Barierele externe (pielea si mucoasele) reprezinta prima linie de aparare a sistemului imunitar. Acesta se activeaza cand virusul

patrunde in organism prin actiunea globulelor albe (limfocite si monocite) care incep sa atace si sa distruga virusul. Acest tip de

protectie este specific imunitatii innascute sau naturale.

Cuprins articol

1. Generalitati

2. Tipuri de virusuri

3. Diagnosticare

4. Simptome

5. Infectia virala vs. infectia bacteriana

6. Cauze

Page 186: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

7. Infectiile virale la copii si bebelusi

8. Tratament

9. Ce se intampla dupa infectiile virale?

10.Profilaxie

Tipuri de virusuri

Sus

Virusurile pot afecta orice parte a corpului sau orice sistem din corp si poate provoca infectii cum ar fi: raceala, gripa, gastroenterita,

varicela sau herpesul. Cel mai comun tip de infectii virale implica tractul respirator.

Raceala este o infectie virala care apare frecvent si se manifesta prin: stranut, nas infundat, dureri de gat si tuse. Desi racelile sunt

infectii minore ale gatului si nasului, pot dura de la doua zile pana la doua saptamani. Boala este contagioasa si se raspandeste prin

fluidele infectioase raspandite prin stranut sau tuse

Gripa este o infectie respiratorie cauzata de virusuri, care se manifesta prin: frisoane, febra, dureri de gat si disconfort muscular. Spre

doesebire de alte infectii virale respiratorii, gripa poate provoca complicatii care ar putea pune viata in pericol. Se transmite prin aer,

asemeni racelii.

In ambele situatii, virusurile se transmit usor in zonele foarte populate, aglomerate.

Sistemul gastrointestinal este o alta cale de patrundere a virusurilor in organism. In aceasta situatie, simptomele specifice sunt

diareea si varsaturile. Virusurile care afecteaza stomacul pot fi contactate din alimentele sau apa contaminate si pot provoca

gastroenterita virala (inflamatie a stomacului si intestinelor). Spalarea neadecvata a mainilor dupa scaun sau manipularea nepotrivita a

Page 187: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

unui scutec ce apartine unei persoane bolnave pot raspandi afectiunea de la o persoana la alta. Gastroenterita se manifesta prin greata,

cu sau fara varsaturi, diaree, frisoane si dureri abdominale. Multi oameni numesc gastroenterita, raceala la stomac, cu toate ca acest

virus nu este unul specific racelilor.

Si pielea poate fi afectata de o infectie virala, cum ar fi verucile sau chiar varicela. Varicela este o boala infectioasa cu incidenta

ridicata in randul copiilor cu varsta mai mica de 15 ani. Boala se poate manifesta si la adolescenti si adulti. Gradul de contagiune este

ridicat. Transmiterea se face prin contact uman. Simptomele includ eruptii pruriginoase, febra si dureri de cap. Eruptiile cutanate sunt

localizate pe fata, pielea capului si a trunchiului. De obicei, boala este usoara si dureaza 5-10 zile. Varicela este un virus care ramane

pentru totdeauna in organism si, in majoritatea cazurilor, o peroana care a manifestat virusul, nu va mai contacta boala vreodata.

Herpesul este cauzat de virusul herpes simplex (HSV). Aceasta infectie apare la nivelul gurii (herpesul oral) sau la nivelul organelor

genitale, feselor si anusului (herpesul genital). Herpesul genital este o boala cu transmitere sexuala (BTS) si se transmite prin contact

sexual oral sau genital. Acest virus se poate raspandi chiar si atunci cand leziunile nu sunt prezente. Ca si varicela, virusul va ramane

inactiv in organism pentru totdeauna. Cu toate acestea, o persoana cu herpes poate manifesta o recurenta a bolii sau focare pe

parcursul intregii vieti.

Diagnosticare

Sus

Diagnosticarea infectiilor virale se face pe baza simptomelor fizice, tinand cont si de istoricului medical al pacientului. O afectiune

cum este gripa va fi usor de diagnosticat, deoarece majoritatea oamenilor sunt familiarizati cu simptomele acesteia. Alte tipuri de

infectii viralepot fi mai dificil de identificat si pot necesita investigatii suplimentare.

Printre testele recomandate pentru depistarea infectiilor virale intalnim:

Page 188: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

- teste de sange pentru stabilirea anticorpilor virali;

- culturi din sange, fluide corporale sau alte probe si analize recolate din zona infectata;

- punctia lombara pentru a examina lichidul cefalorahidian;

- PCR - reactia in lant a polimerazei - este o tehnica folosita pentru a multiplica materialul genetic viral, care permite identificarea cu

precizie a virusului;

- imagistica prin rezonanta magnetica (RMN) care stabileste nivelul de inflamatie al lobilor temporali.

Simptome

Sus

Infectiile virale au o varietate de simptome care variaza in intenstitate in functie de partea corpului care este afectata, tipul de virus

implicat, varsta si starea generala de sanatate a pacientului. Aceste manifestari pot include:

- febra;

- dureri musculare;

- tuse;

- stranut;

- rinoree;

- dureri de cap;

- frisoane;

- diaree;

- varsaturi;

- eruptii;

- slabiciune.

Page 189: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Printre simptomele severe se afla:

- tulburarile de personalitate;

- rigiditatea la nivelul cefei;

- deshidratarea;

- convulsii;

- paralizii ale membrelor;

- confuzie;

- dureri de spate;

- parestezii;

- insuficienta renala si disfunctii ale intestinului gros;

- somnolenta care se poate transfora in coma sau deces.

Infectia virala vs. infectia bacteriana

Sus

Ambele tipuri de infectii provoaca o afectiune, si cu toate acestea exista o diferenta intre ele.

Infectia virala este cauzata de un virus - organism mai mic decat o bacterie, care are un strat de protectie greu de distrus. Infectiile

virale implica existenta unor virusuri in stare latenta in interiorul unor celule si rescrierea codurilor genetice ale celulelor cu cele ale

virusului. Virusurile nu sunt organisme vii, din aceasta cauza pentru a supravietui si pentru a se reproduce au nevoie de o celula gazda.

De obicei, infectiile virale afecteaza tractul respirator (inferior si superior). Infectiile virale provoaca atat boli minore ca racelile, dar si

boli grave, precum sida.

Pentru a contacta o infectie bacteriana, bacteria patogena trebuie sa ajunga in interiorul organismului prin intermediul apei

Page 190: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

contaminate, taieturi sau contactul cu o persoana sau obiect infectat. Infectiile bacteriene comune apar ca urmare a invaziei de bacterii

patogene prin tractul respirator sau digestiv. Unele dintre acestea sunt contagioase (de exemplu, streptococul betahemolitic), iar altele

nu sunt.

Una dintre diferentele majore dintre infectiile virale si bacteriene este sustine ca infectiile bacteriene pot fi transmise si prin

intermediul obiectelor (clante, tastatura, etc). O alta diferenta este ca bacteria este un microorganism care are viata si se reproduce prin

diviziune, in timp ce virusul va muri daca nu se ataseaza unei celule gazda.

Cauze

Sus

Celulele umane sunt vulnerabile in fata virusurilor si atunci cand organismul este expus la particule virale. Organismul cu ajutorul

sistemului imunitar va incerca sa distruga aceste particule si sa le elimine. O imunitate scazuta permite mai usor virusului sa se ataseze

de o celula gazda, fapt ce duce la aparitia bolilor si a simptomelor specifice.

Infectiile virale la copii si bebelusi

Sus

Copiii vin deseori in contact cu bolnavi care sufera de o afectiune virala: isi petrec timpul liber in jurul altor copii care sunt raciti, de

exemplu. Sistemul imunitar al copiilor nu este la fel de puternic ca al adultilor, iar in primele stadii de viata corpul abia invata cum sa

lupte impotriva virusurilor. Unele infectii se pot manifesta destul de virulent. Deseori, copiii si sugarii manifesta simptome precum:

febra, dureri de cap, nas infundat, tuse, durere in gat si oboseala. Acestea sunt cauzate de lupta dintre virus si sistemul imunitar al

organismului.

- Este foarte important ca bebelusii si copii mici sa se odihneasca suficient atunci cand au febra.

- Pentru copii mai mici care nu isi pot sufla nasul se utilizeaza un instrument cu rol de aspirare, prin care se va face drenajul secretiilor

Page 191: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

nazale. Inainte de aspirarea secretiilor nazale, umidificati fosele nazale cu apa de mare sau apa calduta.

- Copiii mai mari de patru ani vor putea utiliza pastile de supt pentru ameliorarea inflamatiei gatului.

- Ar trebui ca pacientii sa consume suficiente lichide, sucuri de fructe sau supe - nu este recomandat laptele la sugari (daca acesta nu

reprezinta hrana exclusiva) pentru a evita congestia.

- Este recomandat ca cei mici sa respire aer cald/fierbinte pentru fluidizarea mucusului din piept si din pasajele nazale.

Tratament

Sus

Cel mai eficient mod a trata infectiile virale ramane forta de actiune a sistemului imunitar, la care se adauga starea generala de

sanatate, varsta, gravitatea bolii si tipul de virus implicat.

De regula, afectiunile minore cauzate de infectii virale implica doar tratament simptomatic. In cazul starilor mai grave ar putea fi

necesar un tratament mai complex sau chiar pe toata durata vietii. O combinatie intre tratamentele alternative, cum sunt medicina

conventionala, terapia complementara si medicina naturala ajuta in lupta impotriva infectiei, prin ameliorarea simptomelor si

consolidarea raspunsului imun.

Tratarea infectiilor virale nu se face cu antibiotice. Utilizarea acestora poate slabi sistemul imunitar, crescand probabilitatea contactarii

altei infectii.

Medicina conventionala in cazul infectiilor virale

- Medicamente eliberate fara prescriptie medicala, antiinflamatoare, paracetamol sau ibuprofen care pot ameliora simptomele.

Utilizarea pe termen lung si consumul excesiv are efecte adverse.

- Medicamentele antivirale si de sustinere a sistemului imunitar, cum ar fi interferonul si imunoglobulinele, recomandate in cazul

Page 192: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

infectiilor grave. Acestea se vor administra pe cale orala, intravenos, intramuscular, topic sau prin inhalare. Deoarece virusul traieste

in interiorul celulelor, antiviralele pot avea reactii secundare severe intrucat sunt administrate in scopul de a ucide virusul, iar acest

lucru conduce la distrugerea celulelor din organism.

- Terapia antiretrovirala suprima replicarea virusului imunodeficientei umane (HIV) chiar daca nu exista simptome specifice. Scopul

tratamentului este de a contribui la scaderea incarcaturii virale.

Terapii complementare

- acupunctura;

- homeopatia;

- ayurveda;

- regim alimentar;

- meditatia, psihoterapia, consilierea - benefice atunci cand exista consecinte pe termen lung si implicatii psihologice.

Ce se intampla dupa infectiile virale?

Sus

Infectiile virale se pot manifesta timp de pana la doua saptamani, iar dupa tratarea infectiei este importanta stimularea sistemului

imunitar. In acest scop, se recomanda consumul alimentelor bogate in vitamine (portocale, morcovi, kiwi, stafide, fasole verde,

capsuni), o hidratare adecvata, reducerea consumului de glucide (crearea unui mediu acid ajuta la inmultirea agentilor patogeni).

Practicati regulat exercitii fizice (mersul pe bicicleta sau pe jos, inot), la inceput cu pauze pentru a permite organismului sa se

adapteze. Mergeti pe jos 20 de minute zilnic si veti reusi sa va mentineti sanatatea organismului dupa infectia virala. Avand grija de

sistemul imunitate nu veti fi protejati doar de infectiile virale, ci si de multe alte afectiuni.

Profilaxie

Sus

Page 193: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Exista mai multe modalitati de a preveni infectia si transmiterea germenilor. Urmatoarele sfaturi sunt utile pentru mentinerea starii

optime de sanatate si pentru a dezovolta un sistem imunitar puternic.

- Mancati sanatos si corespunzator, odihniti-va suficient si practicati exercitii fizice in mod regulat;

- Spalati-va mainile frecvent si cu atentie, inainte de gatit, de a manca sau dupa vizita la toaleta;

- Evitati contactul cu persoanele care sufera de raceala, gripa, varicela sau rujeola;

- Nu atingeti ochii sau nasul daca ati intrat in contact cu o persoana care suferea de raceala;

- Mentineti-va o igiena personala zilnica (dus, taiat unghii, curatarea parului, etc.);

- Folositi periuta de dinti si ata dentara de doua ori pe zi si vizitati regulat medicul stomatolog pentru a preveni infectiile si cariile

dentare;

- Acoperiti-va gura atunci cand stranutati sau tusiti;

- Nu mancati si nu beti atunci cand manevrati obiecte contaminate sau in timp ce faceti curatenie;

- Practicati sexul protejat. Folositi prezervativul in timpul actului sexual pentru a reduce riscul de a contacta boli cu transmitere

sexuala;

- Consumati proteine si legume fierte cel putin de doua ori pe zi pentru a stimula sistemul imunitar;

- Beti apa filtrata sau imbuteliata deoarece riscul ca aceasta sa fie contaminata este mai mic;

- Consumati suplimente nutritionale daca este cazul pentru a preveni infectiile, prin stimularea eliminarii toxinelor si imbunatatirea

functiei digestive;

- Pastrati-va o atitudine pozitiva si optimista pentru a consolida sistemul imunitar, pentru un tonus ridicat si mentinerea starii de

sanatate.

Glaucomul

Page 194: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Generalitati

Sus

Glaucomul cuprinde totalitatea afectiunilor oftalmologice in care se produce lezarea nervului localizat in polul posterior al ochilor

(nervul optic), rezultand in final pierderea vederii. La inceput, se pierde campul vizual periferic. Daca nu se trateaza, se agraveaza

pierderea acuitatii vizuale, ducand in timp la orbire definitiva.

Exista 3 forme de glaucom:

-glaucomul cu unghi deschis este cea mai frecventa forma de glaucom. In aceasta forma, nervul optic este doar usor lezat, de obicei

provocand pierderea gradata a vederii. Pot fi afectati ambii ochi in acelasi timp, desi de obicei unul estemai afectat decat celalalt. De

obicei este nevoie sa fie afectat mai mult campul vizual pentru a se observa modificarea

-glaucomul cu unghi inchis este mai putin frecvent, fiind cam 10% din cazuri. In aceasta forma de glaucom, partea colorata a globului

ocular (irisul) si cristalinul blocheaza circulatia umorii din camerele globului ocular, facand ca presiunea intraoculara sa creasca si

astfel sa comprime sistemul de drenare (sistemul de trabecule) al ochiului. Acest lucru poate cauza pierderea brusca a vederii insotita

de durere, eritem (inrosire) la inceput doar la nivelul unui singur ochi. Alte simptome care apar sunt greata si varsaturi. Un anume

subtip de glaucom cu unghi inchis este de cele mai multe ori o situatie de urgenta care necesita tratament imediat pentru a se preveni

lezarea definitiva a ochiului

-glaucomul congenital este o forma rara de glaucom care apare la unii copii la nastere. Glaucomul care apare in primii ani de viata se

numeste glaucom infatil. Copiii cu glaucom congenital sau infantil au de cele mai multe ori ochii congestionati, prezentand

sensibilitate la lumina si lacrimare excesiva. Aceste simptome apar dupa varsta de 6 luni chiar un an dupa nastere. Daca problema nu

este detectata precoce si tratata poate sa apara scadere severa a acuitatii vizuale sau chiar orbire. Persoanele cu varsta dupa 3 ani si

adultul tanar pot prezenta o astfel de forma de glaucom numit glaucom juvenil.

Page 195: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Cuprins articol

1. Generalitati

2. Cauze

3. Simptome

4. Mecanism fiziopatogenetic

5. Factori de risc

6. Consultul de specialitate

7. Expectativa vigilenta

8. Medici specialisti recomandati

9. Investigatii

10.Diagnostic precoce

11.Tratament medical

12.Tratament initial

13.Tratament de intretinere

14.Tratament in cazul agravarii bolii

15.Profilaxie

16.Tratament ambulatoriu

17.Tratament medicamentos

18.Tratament chirurgical

Page 196: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

19.Alte tratamente

20.Optiuni terapeutice

Cauze

Sus

Glaucomul cuprinde totalitatea afectiunilor oftalmologice in care se produce lezarea nervului localizat in polul posterior al ochilor

(nervul optic), rezultand in final pierderea vederii. In multe din cazuri aceste leziuni ale nervului optic se banuieste ca apar datorita

cresterii presiunii intraoculare (TIO-tensiunea intraoculara) care rezulta datorita acumularii lichidului (umoarea apoasa) intraocular.

Uneori leziunile apar chiar daca nu creste presiunea intraoculara.

Glaucomul cu unghi deschis

In glaucomul cu unghi deschis nu se cunoaste cauza exacta a lezarii nervului optic. In mod normal forma partii frontale a globului

ocular (camera anterioara a globului ocular) este mentinuta de un lichid numit umoare apoasa, care este produsa si eliminata,

mentinand o presiune constanta intraoculara. In unele cazuri umoarea apoasa nu este drenata in mod corespunzator, dar motivul

aparitiei acestui lucru nu este cunoscut. Cand acest lucru se produce, lichidul se acumuleaza intraocular provocand cresterea tensiunii

intraoculare. Presiunea crescuta intraoculara lezeaza nervul optic producand scaderea progresiva a acuitatii vizuale.

Nu toate persoanele cu glaucom cu unghi deschis prezinta o crestere a presiunii intraoculare. Se estimeaza ca 16-40% din cazurile de

glaucom cu unghi deschis se produc fara o crestere a presiunii intraoculare. In aceste cazuri, scaderea fluxului sangvin care vasculariza

nervul optic se banuieste a fi cauza. Semnele de debut care apar in glaucomul cu unghi deschis sunt tensiunea intraoculara normala sau

crescuta, modificari la nivelul globului ocular (excavatia papilei nervului optic) si pierderea vederii campului periferic - cand nu creste

presiunea intraoculara.

Glaucomul cu unghi inchis

Glaucomul cu unghi inchis apare atunci cand unghiul de drenaj pentru umoarea apoasa deja ingustat devine blocat. Acest lucru apare

cand:

Page 197: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

-partea colorata a globului ocular (irisul) si cristalinul blocheaza circulatia umorii apoase din camera anterioara. Blocajul produce

cresterea presiunii intraoculare si face ca irisul sa comprime sistemul de drenare al ochiului (sistemul trabecular). Acest lucru produce

cresterea presiunii intraoculare si lezeaza nervul optic, conducand la pierderea progresiva a vederii pana la orbire

-defectele care apar la nivelul irisului il fac sa se deplaseze anterior, blocand unghiul de drenaj. Alti factori sunt tumorile care

comprima si deplaseaza irisul anterior, inchizand unghiul de drenaj.

Glaucomul congenital si infantil

Glaucomul care este prezent de la nastere (glaucomul congenital) sau cel care apare in primii ani de viata (glaucomul infantil) sunt de

cele mai multe ori provocate de defecte congenitale. Un defect congenital apare datorita unei infectii a mamei in timpul sarcinii, cum

este rubeola sau cum este o boala mostenita, neurofibromatoza. Glaucomul este estimat ca apare la aproximativ 30% din persoanele cu

sindrom Stuge-Weber care determina cresterea presiunii la nivelul partii albe a globului ocular (sclera).

Glaucomul secundar

Glaucomul apare si in urma altor afectiuni si se numeste glaucom secundar.

-glaucomul apare dupa un traumatism ocular, dupa o interventie chirurgicala, datorita cresterii unei tumori sau ca urmare a unei

complicatii a unei afectiuni medicale cum este diabetul

-administrarea unor anumite medicamente cum sunt corticosteroizii folositi pentru tratarea unei infectii oculare sau a altor boli

-glaucomul poate sa apara si in urma distrugerii si imprastierii materiilor colorate intraoculare (pigmenti) care se gasesc la nivelul

irisului. Aceasta forma de glaucom secundar se numeste glaucom pigmentar. Un alt material care se imprastie (de origine

necunoscuta) care se depoziteaza in camera anterioara a globului ocular poate produce glaucom congenital numit sindrom exofoliativ

(pseudoexfoliativ)

-cataracta care produce marirea cristalinului poate cauza un glaucom secundar (glaucom fakomorfic). Pe masura ce avanseaza

cataracta, cristalinul se ingroasa inchizand unghiul de drenaj al ochiului, ceea ce duce la cresterea presiunii intraoculare. Tratamentul

medicamentos si posibil cel chirurgical se pot folosi pentru a scadea tensiunea intraoculara. Este nevoie de eliminarea cataractei pentru

a se trata glaucomul fakomorfic.

Page 198: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Simptome

Sus

Simptomele difera in functie de tipul glaucomului.

In glaucomul cu unghi deschis singurul simptom care apareconsta inscaderea acuitatii vizuale. Campul vizual periferic se pierde

inaintea celui central, care se foloseste in vederea cu acuratete a detaliilor.

Se poate ca scaderea acuitatii vizuale sa nu fie observata decat atunci cand devine severa intrucat ochiul afectat mai putin compeseaza

si pentru celalalt. Scaderea acuitatii vizuale poate sa devina evidenta intr-un stadiu mai avansat al bolii. Intre timp s-a pierdut foarte

mult din acuitatea vizuala.

Glaucomul cu unghi inchis poate sa nu provoace nici un simptom aparent sau simptome minore. Se poate intampla sa apara simptome

pe o perioada scurta de timp (glaucom cu unghi inchis subacut) care de obicei apar seara si dispar pana dimineata urmatoare sau poate

sa apara simptomatologie severa (acuta) care necesita un tratament medical de urgenta. Simptomele glaucomului cu unghi inchis apar

de obicei la un singur ochi odata si de cele mai multe ori sunt:

-vedere incetosata care apare brusc

-durere severa, care apare la nivelul globului ocular sau in zonele imediat apropiate ochiului

-halou color in jurul surselor de lumina

-eritem al ochiului

-greata si varsaturi.

Simptomele care apar in glaucomul congenital sau cel care apare in primii ani de viata (glaucomul infantil) sunt:

-ochi plini de lacrimi sau o sensibilitate la lumina (a copilului)

-unul sau ambii ochi congestionati, indicand ca zona transparenta a ochiului (corneea) a suferit o leziune

-marirea globilor oculari datorita cresterii presiunii intraoculare, avand un aspect exoftalmic (ochi protruzivi). Acest lucru nu apare la

Page 199: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

adulti.

-prurit (mancarime) sau senzatie de nisip in ochi sau inchiderea ochilor in cea mai mare parte de timp.

Mecanism fiziopatogenetic

Sus

De cele mai multe ori glaucomul afecteaza la debut campul vizual periferic. Daca nu se trateaza, poate sa agraveze progresiv acuitatea

vizuala, astfel incat in timp sa apara orbirea. Daca se identifica la debut si se trateaza corespunzator, poate fi mentinuta acuitatea

vizuala normala.

Glaucomul cu unghi deschis, cea mai frecventa forma de glaucom, afecteaza de cele mai multe ori ambii ochi simultan. In orice caz,

unul din ochi este afectat mai mult decat celalalt. In aceasta forma de glaucom, acuitatea vizuala se modifica incet, astfel incat sa nu

fie observata cand a evoluat.

-presiunea crescuta intraoculara sau alti factori externi pot provoca leziuni progresive ale nervului optic

-campul vizual periferic este afectat la inceput. Punctele negre observate in ambele campuri vizuale se vor intalni intr-un punct comun,

marind astfel zona de pierdere a vederii. Campul vizual central este afectat ultimul

-daca glaucomul cu unghi deschis netratat afecteaza vederea centrala (care se foloseste la citit si vederea detaliilor obiectelor), apare

orbirea definitiva.

Glaucomul cu unghi inchis este mai putin frecvent si afecteaza de obicei cate un ochi odata. Aproape jumatate din persoanele care au

glaucom cu unghi inchis dezvolta boala si la celalalt ochi in urmatorii 5 ani.

Glaucomul acut cu unghi inchis apare brusc si necesita tratament chirurgical de urgenta:

-blocajul drenarii umorii apoase cauzeaza o crestere brusca a tensiunii intraoculare

-daca nu se trataeaza de urgenta, presiunea crescuta provoaca lezarea rapida si permanenta a nervului optic

-dupa ce apar simptomele se poate sa se instaleze orbirea permaneta in decursul catorva ore sau zile.

Pot sa apara episoade scurte de glaucom cu unghi inchis. Fara tratament, aceste episoade recurente pot deveni situatii de urgenta

Page 200: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

(glaucom acut cu unghi inchis) sau sa devina o problema de lunga durata (glaucom cronic cu unghi inchis). Daca glaucomul cu unghi

inchis nu se trateaza, se va pierde in mod treptat vederea pana la orbire.

Glaucomul care este prezent de la nastere (glaucomul congenital) sau cel care apare in primii ani de viata (glaucom infantil) sunt

forme rare. Dar acestea pot fi forme foarte serioase de glaucom. Daca glaucomul congenital ramane netratat, poate sa apara rapid

orbirea definitiva.

Tratamentul pentru orice tip de glaucom poate sa amane sau sa previna pierderea vederii, dar nu poate sa refaca leziunile care s-au

produs deja. In unele forme de glaucom congenital, s-au produs vindecari ale leziunilor nervului optic.

Chiar daca exista glaucom, nu se va accentua pierderea vederii sau inrautatirea problemelor existente suprasolicitand ochii (cum ar fi

la citi sau statul la televizor).

Modificarile stilului de viata depind de severitatea afectiunii.

Factori de risc

Sus

Factorii de risc pentru glaucom difera in functie de tipul glaucomului.

Factorii de risc pentru glaucomul cu unghi deschis:

-presiunea crescuta intraoculara (PIO). Glaucomul cu unghi deschis este asociat, in cele mai multe cazuri cu o presiune intraoculara

mai mare decat normalul, mai multe de 10% din persoanele cu varsta peste 40 de ani au o presiune crescuta intraocular (presiunea mai

mare de 21 de mm Hg). Unele studii au indicat faptul ca printre persoanele cu POI 15-40% intre acestea isi pierd vederea in urmatorii

10 ani de evolutie. Presiunea intraoculara crescuta este singurul factor de risc care se poate trata. Dar prezenta numai a unei tensiuni

intraoculare crescute nu este un motiv de diagnostic al glaucomului si nu necesita intotdeauna tratament.

-varsta. Riscul de aparitie al glaucomului creste dupa varsta de 40 de ani. Persoanele cu varsta mai mare de 70 de ani au un risc de 4-7

ori mai mare de a dezvolta un glaucom decat cei cu varsta intre 40 si 50 de ani

Page 201: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

-rasa. La populatia de culoare riscul pentru glaucom este de 4 ori mai mare decat la populatia alba. Un studiu a aratat ca afroamericanii

peste 30 de ani au risc de a face glaucom la varste mai tinere decat albii. De asemenea au un risc mai mare de a se produce lezarea

nervului optic decat albii

-istoric familial de glaucom. Este de 9 ori mai mare riscul de glaucom la rudele persoanelor care au glaucom, neprovocat de alte

afectiuni (numit glaucom cu unghi deschis primar). Modificarile de la nivelul globului ocular cum sunt excavatia papilei nervului

optic, fara o crestere a presiunii intraoculare pot fi primele simptome de glaucom

-pierdere a vederii la unul din ochi. Leziunile la un ochi datorate glaucomului se asociaza cu o accentuare a leziunilor de la celalalt

ochi. Daca nu este tratat exista riscul aparitiei unor leziuni mai severe si la celalalt ochi in proportie de 29%.

Altii factori de risc posibili

-diabetul zaharat. Diabeticii au o presiune mai mare intraoculara decat populatia generala. De asemenea ei au un risc mai mare de a

dezvolta un glaucom secundar datorita neovascularizatiei care apare si blocheaza sistemul de drenare al umorii apoase (sistemul

trabecular)

-alti factori de risc. Studiile indica o serie de alti factori care pot fi implicati in aparitia bolii cum sunt tulburari de vedere la distanta

(miopia) sau o presiune intraoculara crescuta (hipertensiune), boli cardiovasculare, cefalee migrenoasa, vasospasm periferic (spasm si

ingustarea lumenului vasului sangvin) sau o cornee subtire. In orice caz dovezile acestor studii sunt destul de inconsistente si este inca

nesigur cum aceste afectiuni pot sa creasca riscul de glaucom cu unghi deschis. Este nevoie de cercetari mai exacte pentru a se indica

legatura dintre acesti factori de risc si boala.

Factorii de risc pentru glaucomul cu unghi inchis:

-rasa. Populatia din Asia de Estprecum si canadienii, populatia din Alaska si Groenlanda au un risc mai mare pentru aparitia

glaucomului cu unghi inchis decat populatia generala

-varsta. Populatia peste 40 de ani are un risc mai mare

-sexul. Apare mai frecvent la femeile mai in varsta fata de barbatii cu aceeasi varsta

Page 202: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

-defecte congenitale. Persoanele care prezinta de la nastere un unghi de drenaj mai ingust pot sa dezvolte in timp un glaucom cu unghi

inchis, daca pupilele acestora stau dilatate mult timp. Timpul cat stau dilatate, producand un atac de glaucom cu unghi inchis, difera de

la persoana la persoana

-hipermetropia (vedere cu dificultate a obiectelor situate aproape). Hipermetropii au risc mai mare de aparitie a glaucomului cu unghi

inchis intrucat au un glob ocular mai mic si astfel unghiul de drenaj este mai ingust, facandu-l sa se blocheze mai usor

-istoricul familial este un factor de risc pentru aparitia bolii

-prezenta glaucomului cu unghi inchis la un ochi creste riscul de aparitie a afectiunii si la celalalt ochi. Aproape jumatate din

persoanele care au avut un atac de glaucom la un ochi pot sa dezvolte boala si la celalalt in urmatorii 5 ani.

Factorii de risc pentru glaucomul congenital:

- infectii ale mamei in timpul sarcinii. Copiii nascuti din mame care au avut infectii virale in timpul sarcinii cum este rubeola au un

risc mai mare pentru aparitia glaucomului congenital

- factorii genetici, aproape 10% din nou nascuti mostenesc boala.

Consultul de specialitate

Sus

Se vor contacta imediat serviciile medicale de urgenta daca apar urmatoarele simptome ale atacului de glaucom cu unghi inchis

(glaucom acut):

-incetosarea brusca a vederii

-durere puternica la nivelul ochiului afectat

-inrosirea ochiului afectat

-greata si varsaturi

-vederea unui halou colorat in jurul surselor de lumina.

Page 203: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Se recomanda adresarea la medic in urmatoarele conditii:

-vederea unor puncte negre (miodesopsii) in campul vizual periferic la unul sau la ambii ochi

-dificultati de vedere care apar treptat

-existenta unui istoric familial de glaucom cu unghi deschis, varsta peste 40 de ani, lispa unui examen oftalmologic in ultimul an sau

mai mult. Este nevoie de examinarea oftalmologica sau optometrica pentru evidentierea de semne de glaucom

-existenta glaucomului si aparitia de simptome datorita tratamentului medicamentos administrat.

Expectativa vigilenta

Sus

Expectativa vigilenta nu se recomanda daca exista semne ale unui atac de glaucom cu unghi inchis.

Daca la examenul oftalmologic se observa o presiune intraoculara crescuta si nu exista alti factori de risc pentru glaucom, se poate

amana tratamentul. Dar se recomanda examinarea regulata a presiunii intraoculare si de asemenea examinari regulate oftalmologice

pentru a se diagnostica boala daca este cazul.

Medici specialisti recomandati

Sus

Urmatorii medici pot diagnostica glaucomul:

-optometrist

-oftalmolog.

Deciziile pentru tratarea glaucomului se iau prin consularea oftalmologului.

Optometristul nu poate trata glaucomul.

Page 204: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Investigatii

Sus

Pentru diagnosticarea glaucomului se face o anamneza si un examen fizic. Daca se suspecteaza glaucom se va face o trimitere catre

medicul oftalmolog pentru a realiza mai multe investigatii si a face un tratament.

Detectarea precoce si tratarea unui glaucom cu unghi deschis sunt importante pentru a controla boala si a preveni pierderea vederii.

Poate fi nevoie de un tratament de urgenta in cazul in care exista un atac de glaucom cu unghi inchis.

Oftalmologul va cauta semne de lezare a nervului optic in polul posterior al globului ocular pentru a stabili daca este prezenta

afectiunea si care este severitatea ei. Istoricul medical si rezultatele urmatoarelor investigatii poate determina punerea diagnosticului:

-oftalmoscopia utilizata pentru a vedea interiorul globului ocular. Pentru glaucom se examineaza zona prin care nervul optic paraseste

globul ocular (numita papila sau disc optic). Lezarea nervului optic care apare in glaucom se poate diagnostica prin oftalmoscopie.

Persoanele care prezinta leziuni ale nervului optic vor avea si tulburari de vedere pe partea afectata

-gonioscopia foloseste lentile speciale pentru a vizualiza unghiul de drenare a umorii apoase. Acesta este un test obisnuit pentru o

evaluare initiala pentru a se diagnostica sau nu glaucomul

-tonometria masoara presiunea intraoculara. Presiunea normala intraoculara este intre 10 si 21 mmHg. Persoanele cu glaucom au o

presiune mai mare decat normalul

-examinare prin biomicroscop se folosete pentru a mari toate partile componente ale globului ocular. Prin aceasta metoda se poate face

si gonioscopia si tonometria

-examinarea campului vizual (perimetria) si a acuitatii vizuale. Acestea se fac pentru a se examina cat de bine sunt vazute detaliile

obiectelor si pentru vederea obiectelor din campul periferic si central care pot semnifica o leziune la nivelul nervului optic cauzata de

glaucom. Aceasta este cea mai buna examinare pentru a se pune diagnosticul de glaucom cu unghi deschis. Perimetria se face ca parte

a examinarilor pentru urmarirea evolutiei glaucomului. Perimetria este o investigatie scumpa si care necesita mult timp de aceea nu se

face ca un examen screening de rutina sau ca alte investigatii mai rapide pentru glaucom.

Page 205: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Dupa stabilirea diagnosticului de glaucom cu unghi deschis, se vor face examinari oftalmologice de rutina inclusiv tonometrie si

gonioscopie pentru a se monitoriza boala. Perimetria se face o data pe an dupa ce s-a pus diagnosticul de glaucom cu unghi deschis.

Se pot face mai multe examinari pentru a se stabili care sunt leziunile produse de glaucom asupra nervului optic. Acestea sunt

tomografia Heildelberg a retinei, analiza GDx a fibrelor nervului optic, tomografia pe lungimea nervului optic pentru a se observa

continuitatea sa. Intrucat acestea sunt investigatii mai noi, sunt mai rar accesibile.

Studii recente au sugerat ca masurand grosimea structurii transparente a ochilui (corneea) cu investigatii cum sunt ecografia

pahimetrica poate permite medicului specialist sa determine care este riscul de glaucom. O cornee mai subtire central este considerata

factor de risc pentru glaucom. Testarea grosimii corneei este un nou concept si se fac studii in continuare pentru a se determina

acuratetea metodei in predictia glaucomului.

Daca exista deja glaucomul si a aparut o pierdere semnificativa a vederii, se va face o examinare a acuitatii vizuale ramase pentru

gasirea de metode eficiente de folosire maxima a vederii si de mentinere a unui stil cat mai bun de viata.

Diagnostic precoce

Sus

Intrucat multe persoane cu glaucom prezinta o presiune normala intraoculara, masurarea presiunii intraoculare (tonometria) nu trebuie

facuta ca singura investigatie pentru diagnosticarea glaucomului. Necesita asocierea ei cu alte metode pentru un diagnostic cat mai

exact.

Este recomandat ca toate persoanele peste 20 de ani sa efectueze un examen screening pentru depistarea glaucomului. Este cu atat mai

necesar pentru cei cu factori de risc sa fie supusi unui examen screening in fiecare an. Persoanele cu un risc crescut sunt reprezentate

de:

-persoanele peste 65 de ani

Page 206: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

-afroamericanii (pentru glaucom cu unghi deschis), cei din Asia de est sau persoane descendente din acele zone (pentru glaucom cu

unghi inchis)

-hipermetropii (risc crescut pentru glaucomul cu unghi inchis)

-leziune oculara in urma unui tratament chirurgical, cum ar fi operatia pentru cataracta

-diabetici

-tensiune arteriala crescuta (hipertensivi)

-cei tratati cu medicamente corticosteroidiene

-cei cu istoric familial de glaucom.

Tratament medical

Sus

Tratamentul glaucomului se concentreaza pe mentinerea vederii prin incetinirea evolutiei leziunilor de la nivelul nervului localizat in

partea posterioara a ochiului (nervul optic). La adulti, tratamentul nu poate restitui vederea ce a fost pierduta din cauza glaucomului.

Totusi, la anumiti copii, anumite leziuni produse de glaucomul congenital pot fi reversibile.

La ora actuala, majoritatea tratamentelor glaucomului sunt indreptate spre scaderea presiunii de la nivelul ochiului (presiunea

intraoculara, PIO). Lezarea nervului optic se poate produce la orice valoare a presiunii intraoculare, chiar si la valorile considerate

normale. Scaderea PIO poate ajuta la prevenirea aparitiei unor leziuni ulterioare la nivelul nervului optic.

Optiunile terapeutice includ medicatie, tratament laser si tratament chirurgical. In Statele Unite, tratamentul este inceput de obicei prin

administrarea unei medicatii. Atunci cand tratamentul medicamentos nu a avut succes in scaderea PIO, sunt luate in considerare

tratamentul laser si tratamentul chirurgical. Totusi, in anumite cazuri, tratamenul laser si cel chirurgical pot fi de prima alegere mai

ales in cazurile moderate pana la severe. Studiile arata ca atat terapia medicala cat si cea chirurgicala sunt eficiente, dar riscurile si

Page 207: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

beneficiile pot diferi in functie de tipul glaucomului, varsta, rasa si alti factori. Pacientul cu glaucom trebuie sa isi consulte medicul in

privinta tuturor optiunilor terapeutice iar acesta sa determina care optiune ar fi cea mai buna in situatia data.

Tratament initial

Sus

Pacientilor diagnosticati cu glaucom li se stabileste o tinta a presiunii intraoculare pentru fiecare ochi. Aceasta tinta este fixata in

functie de gradul leziunilor de la nivelul nervului optic si de PIO la care aceasta leziune s-a produs. Presiunea intraoculara tinta este cu

aproximativ 20% mai mica decat presiunea intraoculara anterioara. Pe parcursul tratamentului, tinta presiunii intraoculara poate fi

modificata pentru a preveni aparitia leziunilor la nivelul nervului optic. Sunt necesare consulturi oftalmologice regulate in conditiile in

care exista PIO ridicata fara a fi prezente semne de glaucom. Daca PIO este suficient de mare, se va initia terapia medicamentoasa

pentru scaderea PIO si prevenirea pierderii vederii. Totusi, decizia de incepere a tratamentului in absenta existentei unor leziuni de

nerv optic este foarte importanta, deoarece expune pacientul la riscurile si cheltuielile unui tratament de lunga durata.

Tratamentul glaucomului cu unghi deschis implica medicatie (picaturi de ochi) ce scade PIO, tratament laser sau alt tip de tratemnt

chirurgical. In Statele Unite, picaturile de ochi (colir) pentru scaderea PIO sunt de obicei prima optiune terapeutica. Reducearea PIO la

pacientii cu glaucom cu unghi deschis incetineste progresia bolii si ajuta la prevenirea reducerii ulterioare a vederii.

Totusi, alte optiuni terapeutice (laser sau chirurgie) pot fi uneori considerate drept optiuni terapeutice initiale in cazul pacientilor cu

glaucom cu unghi deschis moderat pana la sever.

Glaucomul cu unghi inchis este uneori o afectiune ce necesita interventie de urgenta (glaucomul cu unghi inchis acut) deoarece

blocarea fluidului la nivel ocular poate duce la o crestere brusca a PIO ceea ce duce la aparitia rapida a leziunilor la nivelul nervului

optic. Glaucomul cu unghi inchis acut duce la aparitia unei dureri semnificative la nivel ocular. Glaucomul cu unghi inchis acut

Page 208: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

necesita interventie terapeutica de urgenta, incluzand medicatie pentru scaderea PIO, monitorizarea unghiului de drenaj si chiar terapie

chirurgicala. Daca aceasta afectiune nu este tratata de urgenta, orbirea se poate instala rapid.

Glaucomul congenital necesita in aproape toate cazurile corectia chirurgicala a defectului. Uneori poate fi utilizata terapia

medicamentoasa, dar de obicei, aceasta nu are efecte pe termen lung.

In cazul pacientilor ce au suferit o pierdere semnificativa a vederii, medicul va efectua o evaluare a vederii scazute. Aceasta evaluare

va ajuta medicul si pacientul in gasirea celor mai bune modalitati de folosire a vederii ramase. Poate, de asemenea, sa includa sugestii

in ceea ce priveste consilierea si antrenarea in a face fata vederii reduse.

In conditiile in care glaucomul poate duce la o pierdere semnificativa a vederii inainte de a fi detectat, constientizarea acestei afectiuni

poate fi greu de realizat. Persoanele diagnosticate cu aceasta afectiune pot resimti o stare de suparare si depresie. Acestia pot fi

indrumati spre centre de consiliere unde vor fi ajutati sa se obisnuiasca cu aceasta situatie.

Tratament de intretinere

Sus

Odata ce tratamentul pentru glaucom a fost inceput, oftalmologul va efectua evaluari periodice ale functiei oculare. In timpul acestor

evaluari este masurata de obicei PIO. Vizitele la medic pot fi zilnice pana la atingerea PIO tinta. Odata ce aceasta a fost atinsa, vizitele

la medic vor fi efectuate la fiecare 3 pana la 6 luni. Oftalmologul va analiza modificarile de la nivelul nervului optic ce indica

agravarea afectiunii in ciuda tratamentului si daca este nevoie, va ajusta PIO tinta.

Daca presiunea intraoculara continua sa fie crescuta sau daca leziunile la nivelul nervului optic sa inrautatesc in ciuda tratementului cu

picaturi pentru ochi, se va lua in considerare terapia laser.

Persoanele ce prezinta canale de drenaj inguste vor dezvolta mai probabil glaucom cu unghi inchis. Cei ce prezinta glaucom cu unghi

inchis vor necesita evaluari regulate ale unghiurilor de drenaj si a PIO. Este posibila instituirea terapiei laser pentru prevenirea

inchiderii bruste a unghiului de drenaj.

Page 209: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Medicamentele, de obicei picaturi pentru ochi (colir) sunt utilizate pentru reducerea PIO fie prin scaderea cantitatii de lichide secretate

la nivel ocular, fie prin cresterea drenajului lichidelor de la nivel ocular. Este important de inteles ca tratamentul glaucomului va fi

administrat cel mai probabil toata viata.

Tratamentul la domiciliu poate fi util in ajutarea pacientului in a se adapta efectelor glaucomului. Pot fi utilizate suporturi pentru

vedere si tehnologii adaptative, precum sistemul de amplificare video sau articole tiparite cu litere mari care pot imbunatati conditiile

de viata ale persoanelor cu vedere redusa; dezvoltarea unei retele de oameni ce pot ajuta la efectuarea unor sarcini mai dificile;

consilierea si antrenarea in scopul adaptarii la vederea redusa si a cresterii calitatii vietii.

Tratament in cazul agravarii bolii

Sus

Tratamentul chirurgical in glaucom este necesar numai in cazul scaderii progresive a vederii si nereducerii PIO sub tratament

medicamentos sau laser. In anumite tari, precum Marea Britanie, tratamentul chirurgical este aplicat in stadiile initiale ale bolii.

Tratamentul chirurgical poate consta in crearea unei alte zone prin care lichidul sa paraseasca ochiul. Uneori, tratamentul chirurgical

poate consta in distrugerea unei portiuni a structurii oculare implicate in secretia lichidului intraocular (corpul ciliar) cu scopul de

scadere a secretiei lichidiene. Acest tip de interventie este rezervat de obicei cazurilor avansate de glaucom pentru care alte forme de

tratament nu au fost eficiente.

De retinut!

Glaucomul nu poate fi vindecat, dar PIO poate fi controlata cu ajutorul medicamentelor, terapiei chirugicale sau ambelor. La adulti,

tratamentul glaucomului nu poate restitui vederea pierduta din cauza acestei afectiuni, dar poate preveni lezarea in continuare a

nervului optic si poate mentine vederea ramasa. La anumiti copii, leziunile la nivelul nervului optic produse de glaucomul congenital

pot fi reversibile.

Picaturile de ochi sunt de obicei utilizate pentru tratamentul glaucomului. In anumite cazuri, vor fi utilizate zilnic, pentru tot restul

vietii. Ar putea constitui un inconvenient administrarea de picaturi oculare la anumite intervale orare. La anumite persoane, aceste

Page 210: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

picaturi pot duce la aparitia unui anumit nivel de disconfort. Este importanta respectarea indicatiilor de administrare si a intervalelor

orare pentru ca aceste picaturi sa fie eficiente.

Spre deosebire de alte afectiuni cronice in care neadministrarea medicatiei duce la aparitia unei simptomatologii evidente,

neadministrarea medicatiei pentru glaucom asa cum a fost prescrisa nu va duce la aparitia unor simptome evidente. Totusi, poate duce

la o degradare lenta, adesea nedetectabila a vederii, o degradare permanenta si care poate duce in cele din urma la orbire.

Deoarece glaucomul nu poate fi vindecat iar tratamentul nu poate preveni intotdeauna pierderea in continuare a vederii, pacientii

suferinzi de glaucom incearca metode terapeutice alternative precum acupunctura sau marijuana. Totusi, majoritatea acestor terapii

alternative fie nu au fost studiate, fie au fost dovedite ineficiente. Asemenea tratamente pot fi scumpe si unele pot fi periculoase pentru

sanatate.

Profilaxie

Sus

Majoritatea factorilor de risc (precum varsta, rasa si istoricul familial) pentru glaucom nu pot fi modificati. Persoanele in varsta peste

20 de ani vor necesita un consult oftalmologic ce cuprinde si teste pentru glaucom la fiecare 3 pana la 5 ani. Aceste teste pot fi

efectuate de un medic oftalmolog. Pentru persoanele ce au un istoric de glaucom in familie sau care prezinta alti factori de risc pentru

glaucom este necesara o consultare cu medicul specialist pentru efectuarea unor evaluari ale functiei oculare mai frecvente. Persoanele

cu risc crescut necesita controale regulate efectuate de catre un medic oftalmolog.

Tratament ambulatoriu

Sus

Succesul tratamentului glaucomului depinde de gradul de informare al pacientului, de utilizarea de catre acesta a medicatiei conform

prescriptiei medicale si de efectuarea de evaluari de rutina pentru monitorizarea afectiunii si prevenirea complicatiilor. Respectandu-se

Page 211: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

aceste principii se pot reduce sansele de pierdere a vederii:

- medicatia pentru glaucom trebuie utilizata asa cum a fost prescrisa de medic. Se poate folosi un cod al culorilor pentru capacele

tuburilor de medicamente pentru a facilita retinerea momentului de administrare. Pentru a nu se uita momentul administrarii, se pot

folosi ceasurile cu alarma, notite atasate de oglinda sau de masa, sau orice alt dispozitiv de atentionare. Daca apar probleme in ceea ce

priveste respectarea programului de administrare al medicamentelor trebuie consultat medicul specialist. Anumite sfaturi pentru

scaderea efectelor adverse ale medicatiei glaucomului, precum modul corect de aplicare al picaturilor de ochi, pot ajuta la o

adminsitrare corecta a medicamentului. Daca apar efecte secundare trebuie consultat medicul specialist. Este posibila modificarea

medicatiei

- administrarea de medicamente fara prescriptie medicala (medicamente tip OTC) trebuie discutata in prealabil cu medicul specialist.

Daca unghiurile de drenaj ale umorii apoase sunt inguste si exista riscul de aparitie al glaucomului cu unghi inchis, medicul va

avertiza pacientul in legatura cu administrarea de medicamente ce dilata (maresc diametrul) pupila. Cand pupila se dilata, unghiurile

de drenaj se pot inchide ceea ce duce la aparitia glaucomului cu unghi inchis. Anumite medicamente trebuie evitate, precum anumite

medicamente antihistaminice sau medicamente pentru raul de miscare. De asemenea, medicul oftalmolog trebuie informat in legatura

cu toate medicamentele administrate pacientului. Toti medicii ce trateaza un pacient cu glaucom trebuie atentionati de afectiunea

acestuia

- este recomandata purtarea in portofel a unui card sau orice mod de identificare care sa precizeze ca purtatorul prezinta glaucom.

Cardul ar trebui sa prezinte toate medicamentele administrate, inclusiv medicatia pentru glaucom.

A trai cu vederea redusa

Reducerea vederii determinata de glaucom poate afecta viata unei persoane in mai multe feluri. Gradul de severitate al afectarii

depinde de severitatea reducerii vederii, tipul activitatilor practicate si de stilul de viata. Cu ajutorul medicului pot fi gasite modalitati

de utilizare la maxim a vederii ramase. Pot fi utilizate suporturi pentru vedere precum sistemul de amplificare video sau articole

tiparite cu litere mari, dezvoltarea unei retele de oameni ce pot ajuta la efectuarea unor sarcini mai dificile; consilierea si antrenarea in

scopul adaptarii la vederea redusa si a cresterii calitatii vietii.

Page 212: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

In conditiile in care glaucomul duce adesea la pierderea semnificativa a acuitatii vizuale, constientizarea acestei afectiuni este adesea

dificila. Pacientii pot resimti furie si frica sau o stare de tristete sau chiar instalarea unei stari depresive. Aceste sentimente sunt perfect

normale. Pentru a le face mai bina fata, este recomandabila discutia cu medicul, familia si prietenii. De asemenea, exista consilieri

specializati in ajutarea oamenilor ce se confrunta cu o pierdere a vederii. In conditiile in care glaucomul este o afectiune cronica,

inregistrarea intr-un grup de suport pentru oamenii cu aceasta afectiune ar putea fi de ajutor.

Tratament medicamentos

Sus

Medicatia pentru reducerea presiunii intraoculare (PIO) este folosita in toate tipurile de glaucom. Mecanismul de actiune al acestora se

bazeaza fie prin reducerea cantitatii de lichid (umoare apoasa) secretata la nivel ocular fie prin cresterea cantitatii de lichid ce dreneaza

de la nivelul ochiului. Medicatia poate fi administrata sub forma de picaturi de ochi, pastile, solutie cu administrare orala sau in situatii

de urgenta, pe cale intravenoasa. In majoritatea cazurilor, picaturile de ochi sunt primele utilizate.

Intr-un atac acut de glaucom cu unghi inchis, medicatia poate fi utilizata pentru scaderea presiunii intraoculare. Medicatia ce inchide

pupila (pupiloconstrictoare) ar putea fi folosita pentru deschiderea unghiului de drenaj. Daca medicatia reduce PIO dupa un episod

acut de glaucom cu unghi inchis, tratamentul laser este aplicat la scurt timp dupa acesta pentru a preveni un episod recurent. Daca

medicatia nu reduce PIO, tratamentul laser va fi aplicat imediat.

In cazul glaucomului congenital, medicatia poate fi utilizata pentru reducerea PIO si reducerea gradului de opacitate de la nivelul

suprafetei globului ocular (cornea). Medicatia in acest caz nu este eficienta pentru o perioada lunga de timp si este de obicei utilizata

pana in momentul in care se poate efectua interventia chirurgicala.

Exista multa publicitate in jurul ideii folosirii marijuanei in tratamentul glaucomului. Inhalarea fumului de marijuana a fost demonstrat

ca reduce PIO cu 25%, insa efectul nu dureaza mai mult de 3 pana la 4 ore. De asemenea, nu toate persoanele ce folosesc marijuana au

o asemenea reducere a PIO, acest lucru se intampla doar la 60% pana la 65% dintre cei ce fumeaza marijuana. Fumul are efecte toxice

Page 213: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

asupra altor parti ale organismului, in special palmanii, iar substantele din fumul inhalat determina modificari ale statusului mental.

Cantitatea de marijuana pe care o persoana ar trebui sa o fumeze pentru a mentine PIO scazuta duce la aparitia unor efecte secundare

semnificative. Datorita acestor efecte toxice si psihoactive, precum si datorita nivelului redus al efectului benefic de reducere a PIO,

marijuana nu este considerata o optiune terapeutica buna in cazul pacientilor cu glaucom si nu este recomandata pentru tratamentul

acestora.

Medicatia pentru tratamentul galucomului determina reducerea presiunii intraoculare (PIO), fie prin reducerea cantitatii de lichid

(umoare apoasa) secretata la nivel ocular, fie prin cresterea cantitatii de lichid ce dreneaza de la nivelul ochiului.

Medicamentele ce reduc cantitatea de lichid secretata intraocular sunt:

- beta blocantele

- agonisti adrenergici

- inhibitori ai anhidrazei carbonice

- hiperosmotice.

Medicamentele ce cresc cantitatea de lichid drenata de la nivel ocular sunt:

- colinergice

- agonisti adrenergici

- analogi de prostaglandine.

De retinut!

Atunci cand medicamentele sunt utilizate pentru tratamentului glaucomului, scopul este de a preveni evolutia leziunilor de nerv optic

prin reducerea PIO. Valoarea PIO ce duce la aparitia leziunilor de nerv optic variaza de la o persoana la alta. De aceea, nu este folosita

o tinta unica a PIO pentru toata lumea. PIO tinta a unei persoane poate necesita ajustari in cazul in care leziunile nervului opic

evolueaza in ciuda tratamentului. In cazul in care glaucomul a produs reducerea vederii, aceasta situatie se poate agrava chiar daca

medicatia utilizata a determinat valori normale ale PIO. In majoritatea cazurilor, medicatia folosita pentru tratamentul glaucomului

Page 214: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

trabuie utilizata zilnic pentru tot restul vietii. Ar putea fi un inconvenient administrarea de picaturi de ochi la anumite intervale de

timp. Picaturile de ochi ar putea de asemenea duce la aparitia unui nivel de disconfort. Trebuie respectata prescriptia medicala pentru

administrarea picaturilor pentru ca acestea sa aiba efectul scontat:

- este necesara analiza impreuna cu medicul a telurilor tratamentului, perioada de timp pentru care medicatia va fi incercata si

posibilele efecte secundare ale acesteia. Aparitia efectelor secundare trebuie raportata medicului oftalmolog

- cunoasterea modului corect de aplicare al picaturilor de ochi poate duce la cresterea eficacitatii medicatiei si la evitarea aparitiei

efectelor secundare. Ar putea fi de folos utilizarea unui carnet medical in care sa se noteze medicatia si momentul de administrare al

acesteia. De asemenea, utilizarea de capace multicolorate pentru recipientele de medicamente poate ajuta la recunoasterea

medicamentelor

- imediat dupa inceperea unei terapii medicamentoase este recomandata efectuarea unui consult medical pentru a se evalua eficacitatea

acesteia, aparitia efectelor secundare sau orice probleme aparute cu programul de administrare.

Medicatia utilizata in tratamentul glaucomului poate fi scumpa. Ar putea fi de ajutor utilizarea unor instrumente de masurare exacte.

Toti medicii ce evalueaza un pacient cu glaucom trebuie instiintati de afectiunea acestuia si de medicatia pe care acesta o primeste.

Alte medicamente administrate la un pacient cu glaucom vor necesita, in cazul unora dintre ele, ajustarea dozelor sau chiar oprirea lor.

In timp ce noile tehnici chirurgicale pentru glaucom implica mai putine efecte secundare, tratamentul medicamentos are in continuare

efecte secundare mai reduse decat tratamentul chirurgical. Multe persoane ce primesc tratament medical nu vor necesita niciodata

tratament chirurgical pentru glaucom.

Tratament chirurgical

Sus

Tratamentul chirurgical nu este intotdeuna necesar pentru tratamentul glaucomului. Medicatia controleaza in multe cazuri PIO,

prevenind degradarea vederii si orbirea. Inainte ca tratamentul chirurgical sa fie luat in considerare, mai intai va fi incercata terapia

Page 215: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

medicala.

Tratamentul chirurgical este indicat in:

- glaucom cu unghi inchis acut. Tratamentul laser poate crea un orificiu la nivelul irisului permitand drenarea fluidului de la nivelul

ochiului. Pacientii ce prezinta glaucom cu unghi inchis la un ochi vor necesita tratament laser si la celalat ochi pentru a preveni

aparitia glaucomului si la acesta. De asemenea persoanele ce prezinta unghiuri de drenaje ale umorii apoase inguste pot necesita

terapie laser pentru prevenirea aparitiei glaucomului cu unghi inchis acut. Daca terapia laser nu este eficienta, se iau in considerare

interventii chirurgicale clasice precum iridectomia si trabeculectomia

- glaucomul cu unghi deschis. Daca PIO se mentine la un nivel inalt sau daca leziunile de la nivelul nervului optic evolueaza in ciuda

medicatiei, tratamentul chirurgical este necesar si in cazul glaucomului cu unghi deschis. Terapia laser ar putea fi necesara inca din

stadiile initiale pentru tratamentul glaucomului cu unghi deschis, in special la persoanele ce prezinta PIO crescuta din stadiile

incipiente sau glaucom sever. In anumite cazuri, terapia chirurgicala in stadiile incipiente in cazul glaucomului cu unghi deschis poate

fi mai eficienta decat picaturile de ochi (colir) pentru reducerea PIO si prevenirea orbirii.

Copii cu glaucom congenital necesita tratament chirurgical pe cat de repede posibil pentru prevenirea orbirii.

Scopul principal al terapiei chirugicale in glaucom este mentinerea vederii prin:

- mentinerea sanatatii nervului optic

- reducerea PIO prin deschiderea unghiurilor de drenaj blocate sau prin creerea unor noi zone de drenaj pentu umoarea apoasa.

In anumite situatii, interventia chirugicala este efectuata pentru ameliorarea simptomatologiei dureroase la pacientii cu glaucom.

Tipuri de tratament chirurgical

Exista mai multe tipuri de interventii chirurgicale pentru tratamentul glaucomului la adult.

- interventia chirurgicala pentru cresterea drenajului umorii apoase de la nivelul ochiului. Acest tip de interventie chirurgicala

presupune creerea unei portite prin care lichidul sa fie drenat de la nivelul ochiului. In cazurile de glaucom sever, interventia

chirurgicala presupune montarea unui sistem de filtrare (seton), de obicei confectionat din plastic, care permite drenarea fluidului de la

nivleul portiunii anterioare a ochiului intr-o zona de la care poate fi drenat in afara ochiului. Aceasta procedura este folosita in cazul

Page 216: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

tratamentului glaucomului cu unghi deschis si a glaucomului cu unghi inchis cronic

- trabeculectomie

- chirurgie cu sunt tubular (cu seton)

- interventie chirurgicala pentru prevenirea inchiderii unghiului de drenaj. Aceasta interventie presupune creerea unei noi deschizaturi

in zona irisului ce permite curgerea lichidului la nivel ocular. Este utilizata pentru tratarea atacul de glaucom cu unghi inchis acut sau

pentru prevenirea apartitiei glaucomului cu unghi inchis la persoanele ce prezinta unghiuri de drenaj inguste. Astazi, iridectomia laser

poate fi efectuata in locul iridetomiei chirurgicale. Totusi, anumite persoane cu glaucom sever sau complicat pot necesita iridectomia

chirurgicala

- interventia chirurgicala efectuata pentru reducerea cantitatii de umoare apoasa secretata la nivel ocular.

In cazul in care alte interventii chirurgicale nu reusesc sa imbunatateasca circulatia lichidului la nivel ocular, se poate efectua o

interventie de distrugere a portiunii ochiului implicata in secretia acestui fluid (corpii ciliari). Aceasta interventie este indicata si in

cazul aparitiei de tesut cicatriceal in urma interventiilor anterioare.

Distrugerea corpilor ciliari reduce cantitatea de lichid secretata la nivel ocular, reducandu-se astfel presiunea intraoculara. Interventiile

ce au drept scop reducerea cantitatii de lichid de la nivelul ochiului sunt indicate numai in cazul persoanelor cu glaucom sever a caror

situatie nu s-a imbunatatit in urma utilizarii tratamentului medical sau a altor tipuri de interventii chirurgicale. Aceasta interventie

chirurgicala poate fi efectuata numai cu ajutorul laserului. In anumite cazuri, poate fi efectuata utilizand o sonda criogenica aplicata

extern sau chirurgia deschisa.

Tratamentul chirurgical pentru glaucomul congenital

Pentru glaucomul congenital exista doua interventii usor diferite prin care se incearca deschiderea directa a unghiurilor de drenaj ale

umorii apoase. Sunt in mod egal eficiente la copii, dar nu sunt folosite la adulti. Daca aceste interventii esueaza la copii, atunci se pot

tenta trabeculectomia sau interventia seton.

Page 217: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

- goniotomie

- trabeculotomie.

De retinut!

Medicatia poate fi utilizata inaintea interventiei chirurgicale pentru a reduce gradul de opacitate al corneii.

Cataracta (opacifierea lentilei de la nivelul ochiului-cristalinul) poate aparea in urma tratamentului chirurgical pentru glaucom si

acesta este motivul pentru care interventia chirurgicala nu este o metoda terapeutica de prima intentie in cazul glaucomului cu unghi

deschis.

Cataracta poate aparea si la persoanele ce sufera de glaucom fara ca acestia sa fi suferit o interventie chirurgicala; acest fenomen apare

de obicei la persoanele in varsta. Tratamentul pentru cataracta poate fi efectuat simultan cu cel pentru glaucom. Daca aceste interventii

se efectuaza simultan, se poate observa o imbunatatire a vederii postchirurgie.

Decizia de a accepta sau nu interventia chirurgicala este de obicei mai greu de luat in cazul celor cu glaucom decat in cazul altor

afectiuni deoarece:

- in multe cazuri, persoana nu resimte durere si nici pierderea acuitatii vizuale

- interventia chirurgicala determina imediat dupa aceasta o inrautatire a vederii. Vederea poate fi afectata pentru saptamani si luni

dupa interventia chirurgicala. Pentru anumite persoane, acuitatea vizuala nu va fi niciodata la fel de buna ca inainte de interventia

chirurgicala. Tratamentul chirurgical nu vindeca complet glaucomul. Totusi, tratamentul chirurgical reduce sansele de pierdere

ulterioara a vederii.

Ca si in cazul oricarui alt tip de interventie chirurgicala, decizia de tratament chirurgical trebuie luata impreuna cu medicul analizand

riscurile si beneficiile interventiei. Un factor ce trebuie luat in considerare consta in alegerea ochiului ce trebuie operat mai intai.

Exista si alte probleme ce trebuie discutate cu medicul specialist inainte de a lua decizia unui tratament chirurgical.

Interventiile prin care se distrug corpii ciliari implicati in secretia umorii apoase (interventii ciclodistructive) sunt folosite de obicei

atunci cand alte tratamente, inclusiv alte tratamente chirurgicale, au esuat. Efectuarea mai multor astfel de interventii de-a lungul

Page 218: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

timpului poate duce la distrugerea unei portiuni prea mari din corpii ciliari, astfel incat se secreta o cantitate prea mica de umoare

apoasa. Aceasta poate duce la inmuierea globului ocular determinand opacifierea cristalinului (cataracta).

Alte tratamente

Sus

Tratamentul laser se bazeaza pe utilizarea luminii tip laser in locul instrumentelor chirurgicale clasice si poate fi utilizat in cazul

anumitor persoane suferind de glaucom.

Tratamentul laser poate fi folosit pentru tratamentul glaucomului cu unghi deschis inainte ca tratamentul medicamentos sa fie incercat.

Intr-un studiu efectuat pe un numar mare de persoane, cei ce au avut glaucom cu unghi deschis, au fost tratati fie cu laser fie cu

medicamente. Rezultatele studiului au aratat ca cei ce au primit tratament laser:

- au avut presiuni mai mici intraoculare. De asemenea au suferit o pierdere mai redusa a vederii pe o perioada de 3,5 ani comparativ cu

cei tratati medicamentos

- erau mai putin probabil sa necesite medicatie multipla pentru controlul PIO.

Din nefericire, nu toate persoanele tratate cu laser prezinta o PIO redusa in urma tratamentului. Pentru anumite persoane, aceasta PIO

scazuta se mentine doar pentru cativa ani. Altii pot prezenta o crestere a PIO. Anumite tipuri de glaucom cu unghi deschis raspund mai

bine la tratamentul laser decat altele.

Glaucomul determina orbire prin distrugerea celulelor nervoase dispuse in partea posterioara a globului ocular si se produce adesea

fara o crestere PIO. Multi medici considera ca glaucomul este o boala neurodegenerativa, mai degraba decat o boala determinata doar

de o PIO crescuta. Acest lucru are o importanta majora in conditiile in care tratamentele viitoare vor putea proteja celulele nervoase de

la nivel ocular de efectele glaucomului (terapie neuroprotectiva). Astfel de terapii sunt in testare, dar nici una nu s-a dovedit pana

acum sigura si eficienta in tratamentul glaucomului.

In conditiile in care glaucomul nu poate fi vindecat iar tratamentul nu previne in toate cazurile evolutia pierderii vederii, persoanele

suferind de aceasta boala pot fi tentate sa incerce terapiile alternative, precum acupunctura sau marijuana. Anumite terapii alternative

Page 219: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

sau complementare au fost testate in glaucom, insa majoritatea nu au fost studiate si nici nu a fost demonstrata eficacitatea acestora.

Anumite astfel de terapii alternative pentru tratamentul glaucomului pot ficostisitoare si consumatoare de timp, cateva pot fi chiar

periculoase pentru sanatate.

Optiuni terapeutice

Sus

Tratamentul laser pentru cresterea drenajului lichidului de la nivel ocular

Tratamentul laser pentru cresterea drenajului de la nivel ocular implica interventia la nivelul unghiurilor de drenaj ale umorii apoase.

Aceste interventii sunt utilizate pentru tratamentul glaucomului cu unghi deschis sau a glaucomului cu unghi inchis cronic

Trabeculoplastia laser

Sclerostomia laser

Tratamentul laser pentru prevenirea inchiderii unghiului de drenaj

Tratamentul laser pentru prevenirea unghiului de drenaj implica efectuarea unei noi deschizaturi la nivelul irisului ce permite curgerea

lichidului prin ochi. Aceasta interventie este utilizata pentru tratamentul atacului acut de glaucom cu unghi inchis si poate preveni

aparitia glaucomului cu unghi inchis la persoanele cu unghiuri de drenaj inguste.

Iridotomie laser

Tratamentul laser pentru scaderea cantitatii de lichid secretata la nivel ocular

Atunci cand alte interventii chirurgicale esueaza in a imbunatati curgerea umorii apoase in ochi, pot fi incercate interventiile pentru

distrugerea corpilor ciliari. Aceste interventii sunt utilizate si in cazul formarii de tesut cicatriceal in urma interventiei chirurgicale.

Distrugerea corpilor ciliari reduce cantitatea de lichid secretata la nivel ocular, reducandu-se astfel PIO. Interventiile pentru scaderea

cantitatii de umoare apoasa secretata sunt utilizate doar la pacientii cu glaucom sever a caror situatie nu s-a imbunatatit in urma

tratamentului medicamentos sau a altor tipuri de tratamente chirurgicale. Cel mai adesea, aceasta interventie se realizeaza fara a se

patrunde in globul ocular. Totusi, in anumite situatii, o sonda introdusa in ochi poate fi utilizata pentru tratamentul direct al corpilor

Page 220: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

ciliari.

Ciclofotocoagulare laser

De retinut!

Tratamentul laser este primul incercat atunci cand medicatia pentru glaucom nu este eficienta in reducerea PIO. Daca terapia laser nu

este eficienta, se pot tenta alte terapii chirurgicale.

Efectele anumitor terapii laser nu se mentin pe o perioada mare de timp. Repetarea terapiilor laser, a tratamentului medicamentos sau a

altor tratamente chirurgicale poate fi necesara dupa o perioada de timp.

Uveitele

Generalitati

Sus

Uveita este inflamatia tractului uveal, care este format din iris (irita), corpul ciliar (ciclita) si coroida (coroidita). Afectiunile

inflamatorii ale ochiului se pot, insa, localiza la nivelul retinei (retinita) sau al vascularizatiei retiniene (vasculita retiniana).

Inflamatia intraoculara este clasificata in functie de prezenta predominenta a semnelor de inflamatie in segmentul anterior, posterior

sau de prezenta acestora in cele doua segmente oculare, in:

- uveita anterioara

- uveita posterioara (panuveita).

Uveita mai poate fi clasificata astfel:

- uveita acuta sau cronica

- uveita granulomatoasa sau negranulomatoasa.

Page 221: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

In general, mecanismul fiziopatogenic al uveitei este imunologic dar la un numar semnificativ de pacienti, la cei cu SIDA sau alte

afectiuni imunologice, cauza primara este infectia.

Cuprins articol

1. Generalitati

2. Diagnostic

3. Cauze

4. Tratament

Diagnostic

Sus

Uveita anterioara este caracterizata prin celule de tip inflamator si inflamatie in interiorul umorii apoase. Celulele mai pot fi observate

pe endoteliul cornean sub forma de precipitate keratinice (PK).

In uveita granulomatoasa precipitatele keratinice sunt mai mari, "ca seul de oaie", si se pot observa noduli la nivelul irisului.

In uveita negranulomatoasa, precipitatele keratinice sunt mai mici, iar nodulii irisului lipsesc.

In cazuri rare, uveita granulomatoasa poate avea initial un aspect care mimeaza uveita negranulomatoasa. In uveita anterioara severa

poate fi prezent hipopion (colectii stratificata de celulele albe) si fibrina in interiorul camerei anterioare. Practic, in toate formele de

uveita anterioara, pupila este micsorata si odata cu dezvoltarea de sinechii (aderente intre iris si capsula anterioara a cristalinului)

devine si neregulata.

Uveita anterioara negranulomatoasa se manifesta acut, cu durere unilaterala, hiperemie, fotofobie si diminuarea vederii. Uveita

anterioara granulomatoasa debuteaza mai frecvent subacut, cu vedere neclara la un ochi si cu inflamatie discreta.

In uveita posterioara sunt prezente celule in corpul vitros. Leziunile inflamatorii pot fi localizate la nivelul retinei sau coroidei.

Page 222: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Leziunile recente sunt galbene cu margini neclare, in timp ce leziunile vechi au margini mai bine delimitate si sunt de obicei

pigmentate. Ingrosarea peretilor vaselor retiniene se poate produce adiacent acestor regiuni sau pe un teritoriu mai intins. In cazurile

severe, opacifierea vitroasa impiedica vizualizarea detaliilor retiniene. Uveita posterioara se prezinta cu diminuarea progresiva a

durerii la un ochi relativ asimptomatic.

Afectarea bilaterala este obisnuita. Diminuarea vederii se poate datora incetosarii sau opacitatilor vitroase, leziunilor inflamatorii ce

implica macula, edemului macular, ocluziei venelor retiniene sau mai rar neuropatiei optice asociate.

Cauze

Sus

Afectiunile sistemice asociate cu uveita anterioara negranulomatoasa sunt bolile legate de HLA-B27:

- sacroileita

- spondilita anchilozanta

- sindrom Reiter

- psoriazis

- colita ulcerativa

- boala Crohn.

Boala Behcet produce atat uveita anterioara, cu hipopion recurent, cat si uveita posterioara, cu modificari marcate ale vaselor

retiniene. Infectiile cu virusul herpes simplex si cele cu virusul herpes zoster pot determina uveite anterioare negranulomatoase.

Bolile care determina uveita anterioara granulomatoasa au tendinta de a determina si uveite posterioare. Acestea includ:

- sarcoidoza (afectare bilaterala)

- tuberculoza pulmonara

- sifilis

Page 223: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

- toxoplasmoza

- sindromul Vogt-Koyanagi-Harada (uveita bilaterala asociata cu alopecie, polioza - gene, sprancene sau par depigmentate - vitiligo,

hipoacuzie)

- oftalmia simpatica.

Sifilisul genereaza un aspect caracteristic al fundului de ochi (sare si piper), adesea cu diminuarea vizuala surprinzator de usoara cu

exceptia cazurilor in care este prezenta si atrofia optica luetica primara.

In toxoplasmoza sunt prezente de obicei semne ale unor episoade anterioare de retinocoroidita.

Principalii agenti responsabili de inflamatia oculara in SIDA si in alte afectiuni cu imunodeficienta sunt:

- virusul citomegalic

- virusul herpes simplex

- virusul herpes zoster

- micobacteriile

- Criptococcus

- Toxoplasma

- Candida.

Vasculitele retiniene autoimune si pars planitis (uveita intermediara) sunt afectiuni idiopatice care produc uveite posterioare.

Dezlipirea de retina, tumorile intraoculare sau limfomul sistemului nervos central pot mima uveita.

Tratament

Sus

De regula, uveita anterioara raspunde la tratament cu corticoizi topici. Uneori, pot fi necesare injectii perioculare cu steroizi sau

steroizi sistemici. Dilatarea pupilei este importanta pentru ameliorarea disconfortului si prevenirea sinechiilor posterioare.

Page 224: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Uveita posterioara necesita mai frecvent corticoterapie sistemica si uneori imunosupresie sistemica cu azatioprina sau ciclosporina.

In general, dilatarea pupilara nu este necesara. In toate cazurile in care se identifica o cauza infectioasa poate fi indicata chimioterapia

specifica. In general, prognosticul uveitelor anterioare, in special al celor negranulomatoase, este mai bun decat cel al uveitelor

posterioare.

Ingrijirea pacientilor cu uveita este apanajul specialistului oftalmolog dar cooperarea unor medici de alte specialitati este esentiala

pentru determinarea cauzelor si supravegherea administrarii agentilor antimicrobieni, dozelor mari de corticosteroizi sistemici si a

imunosupresoarelor sistemice.

Iridociclita

inflamatie oculara ce afecteaza irisul si corpul ciliar. O iridociclita este o afectiune relativ frecventa, acuta si cronica, atingand adesea

ambii ochi si cu tendinta de a recidiva.

Cauze - Acestea sunt multiple si uneori dificil de determinat. O iridociclita survine adesea dupa o infectie bacteriana (sinuzita, abces

dentar, infectie urinara, tuberculoza, sifilis, bruceloza etc.), virala (herpes, zona zoster indeosebi) sau parazitara (leptospiroza).

Simptome - O iridociclita se manifesta prin dureri oculare surde si moderate si printr-o scadere variabila, in general limitata, a

acuitatii vizuale. Examenul constata o inrosire a ochiului.

Tratament - Acesta este concomitent cu cel al cauzei atunci cand ea a fost gasita, si cel al simptomului inflamator cu colire sau cu

injectii subconjunctivale antiinflamatorii, cu colire midriatice care dilata pupila pentru a evita sinechiile si, uneori, prin corticoterapie

Page 225: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

generala.

Sinonim: irita.

Keratoconul

Generalitati

Sus

Keratoconul reprezinta termenul medical ce descrie o afectiune de natura noninflamatorie cu caracter progresiv a corneei, care se

manifesta de obicei bilateral (dar asimetric). El consta in deteriorarea progresiva a structurii epiteliului corneean. Cu timpul

corneea se subtiaza si in final pot sa apara modificari de forma ale suprafetei oculare. De obicei, keratoconul este diagnosticat la un

singur ochi si dupa o evolutie destul de lenta se manifesta si la ochiul aparent sanatos. Daca simptomele sunt discrete, pacientii ignora

insa aceasta afectiune, uneori prezentandu-se la medic in stadii foarte avansate.

Vindecarea leziunilor corneene se face prin cicatrizare, un proces care sta la baza aparitiei tulburarilor de vedere. Astigmatismul si

miopia sunt alte doua complicatii majore ale acestei boli. Lasata netratata, boala poate afecta capacitatea pacientului de a citi, de a

conduce un automobil si ii scade semnificativ calitatea vietii.

Se pare ca keratoconul afecteaza toate straturile cornee, in principal stroma, determina rupturi ale membranei Bowman si favorizeaza

aparitia depozitelor de fier in celulele epiteliale bazale ale corneei (formand asa numitele inele Fleischer). Membrana Bowman

reprezinta de fapt un strat foarte dens de colagen al carei rol principal este acela de a proteja stroma corneeana, in ciuda grosimii sale

Page 226: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

de numai 8-14 micrometri. Stroma corneeana se afla sub membrana Bowman si contine fibre de colagen cu dispozitie neregulata si

keratocite. In stroma exista peste 200 straturi de colagen tip 1, ea fiind responsabila in proportie de 90% de grosimea si consistenta

corneei.

Frecventa acestei boli in populatie variaza foarte mult in functie de regiunea geografica. Specialistii considera ca apare mai frecvent in

zone din Arabia, din India si Noua Zeelanda.

Keratoconul apare de cele mai mult izolat, insa au fost descrise si cazuri ce au debutat pe fondul unor afectiuni sistemice sau oculare

cronice. Cele mai frecvente afectiuni oftalmologice care s-au complicat la un moment dat in evolutie cu keratocon sunt reprezentate de

keratoconjunctivita venerica, retinita pigmentosa, amauroza congenitala Leber, iar dintre bolile sistemice cel mai adesea au fost

asociate: sindromul Marfan, sindromul Ehlers- Danlos, prolapsul de valva mitrala, dermatita atopica si sindromul Down. In cazul

pacientilor cu sindrom Down keratoconul are tendinta de evolutie mult mai rapida. Majoritatea cazurilor apar spontan, insa la 14% din

pacienti exista semne de transmitere genetica a afectiunii.

Keratoconul este o boala care debuteaza la pubertate si are progresie relativ lenta pana in jurul decadei a patra de varsta. El este

considerat a fi cea mai cunoscuta si frecventa distrofie corneeana, afectand 1 din 1000 de persoane tinere. La varstnici apare, insa,

destul de rar.

Cuprins articol

1. Generalitati

2. Cauze

3. Simptomatologie

4. Consultarea unui specialist

Page 227: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

5. Investigatii paraclinice

6. Tratament

7. Prognostic

8. Complicatii

9. Prevenire

Cauze

Sus

Cauza exacta de aparitie a keratoconului este incomplet cunoscuta, insa se pare ca exista anumite corelatii cu activitatea anormala a

unor enzime ale corneei. Studiile au demonstrat ca cele mai multe cornee keratoconice se caracterizeaza printr-o activitate crescuta a

proteazelor, enzime capabile sa distruga legaturile dintre fibrele de colagen din stroma. Aceasta activitate aberanta apare pe fondul

unei reduceri a mecanismelor de inhibare a functiei lor.

Exista si teorii care sustin ca mecanismul patogen are la baza acumularea de radicali liberi in cornee datorita reducerii activitatii unei

enzime numite aldehid dehidrogenaza. Indiferent care ar fi mecanismul exact de aparitie a bolii, efectul ramane acelasi: rezistenta

mecanica si grosimea corneei este foarte redusa.

Keratoconul apare mai frecvent la pacientii care poarta lentile de contact si la cei care au miopie, iar unele studii au remarcat existenta

unei corelatii cu terenul atopic sau/si alergic al pacientilor. Specialistii considera ca aceasta afectiune poate fi asociata cu boli

sistemice si oftalmologice, cu frecatul excesiv la ochi, cu alergii oculare specifice. Se pare, de asemenea, ca pacientii cu distrofii

corneene au un risc mai crescut de a dezvolta keratocon.

Simptomatologie

Sus

Page 228: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Keratoconul poate determina in timp scaderea acuitatii vizuale datorita modificarii de transparenta a corneei (prin

dezvoltarea cicatricilor). Alte acuze includ:

- aparitia halourilor luminoase in jurul obiectelor;

- diplopie monoculara;

- imagini distorsionate.

In general simptomele se agraveaza pe masura ce boala evolueaza. Daca la inceput defectele de refractie sunt minime, in stadiile

avansate este afectata vederea la intuneric, pacientul nu poate dstinge clar detaliile, sau chiar formele. Afectiunea este bilaterala, dar

adesea are caracter asimetric: unul din ochi este mult mai afectat comparativ cu celalalt. Unii pacienti dezvolta fotofobie (sensibilitate

exagerata la lumina), senzatie de tensiune oculara, prurit ocular. Durerea nu apare decat in cazurile complicate, cu evolutie foarte

lunga.

Initial, corectia cu ochelari sau lentile de contact flexibile poate ameliora vederea, insa acuitatea vizuala este intr-un declin permanent

daca nu se trateaza corespunzator boala. In final se poate ajunge la corectie optica cu lentile de contact rigide.

Consultarea unui specialist

Sus

Pacientii sunt sfatuiti sa se prezinte la un control de specialitate daca acuza scaderi ale acuitatii vizuale, diplopie sau orice alt simptom

de natura oftalmologica, pentru a fi diagnoticati si pentru a primi tratament de specialitate. In cazul in care corectia cu ochelari sau

lentile de contact nu este satisfacatoare, specialistii recomanda ca pacientul sa fie consultat de catre un oftalmolog cu experienta in

astfel de cazuri sau chiar cu o supraspecializare in acest domeniu.

Investigatii paraclinice

Sus

Page 229: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Adesea keratoconul este diagnoticat in adolescenta. Scaderea acuitatii vizuale este principalul simtpom care determina prezentarea

pacientului la medic. Investigarea bolnavului este inceputa cu anamneza, medicul afland in cadrul acesteia simptomele exacte, debutul

lor si daca pacientul are antecedente personale patologice sugestive. Este foarte important de aflat daca astfel de probleme au existat in

familie, deoarece keratoconul poate avea transmitere genetica.

Investigatia oftalmologica initiala in keratocon este reprezentata de examenul cu lampa cu fanta a corneei. Daca boala este avansata,

aspectul corneei este foarte sugestiv si un specialist cu experienta in domeniu poate diagnostica foarte rapid cazul. In functie de etapa

de evolutie in care este surprins keratoconul, medicul poate indica si alte investigatii mai exacte. Se pot realiza masuratori

keratometrice, care pot obiectiva aparitia unui astigmatism sau se pot realiza retinoscopii.

La examinarile oftalmologice cel mai frecvent se observa:

1. Aparitia unor pigmentatii verzui denumite inele Fleischer - ele sunt caracteristice in peste 50% din cazuri si sunt reprezentate de

depunerea de hemosiderina in epiteliul corneean.

2. Existenta striatiilor Vogt - sunt linii patologice foarte fine care se pot observa in cornee.

3. Dezvoltarea cicatricilor corneene care pot avea aspect nodular sau fibrilar.

Pentru obtinerea unui diagnostic de certitudine se poate realiza topografia corneeana sau videokeratografia. Ea este de fapt o

procedura diagnostica noninvaziva utila in realizarea unei harti topografice a curburilor de la suprafata corneei. Procedura se

realizeaza in doar cateva secunde si este nedureroasa. Rezultatele ei sunt foarte bune si pot localiza eventuale cicatrici sau regiuni

distorsionate, astfel incat diagnosticarea keratoconului sa fie cat mai exacta.

Page 230: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

In cazurile neclare, care au nevoie de confirmarea grosimii corneei se poate realiza o investigatie speciala numita pahimetrie.

Investigarea paraclinica a pacientului este foarte complexa deoarece medicul trebuie sa excluda si alte afectiuni probabile care au

simptome asemanatoare sau care se manifesta prin subtierea corneei. Cele mai frecvente patologii cu care se realizeaza diagnosticul

diferential al keratoconului includ: diplopia, keratita interstitiala, keratoglobus (afectiune rara in care corneea se subtiaza mai ales la

margini si care poate coexista cu keratoconul ereditar), degenerare pellucida marginala (afecteaza in special zona marginala a corneei

pe o portiune ingusta, de 1-2 mm, de obicei de-a lungul marginii inferioare).

In general, alte investigatii de laborator nu sunt necesare: testele de refractie, keratometria, topografia corneeana si examenul cu lampa

cu fanta sunt cele care il ajuta cel mai mult pe medic sa stabileasca diagnosticul de keratocon.

Tratament

Sus

Pentru majoritatea pacientilor cu keratocon, tratamentul de baza este reprezentat de corectia optica cu lentile de contact rigide. Daca

keratoconul este in faza precoce de evolutie, medicul poate recomanda ochelari sau lentile flexibile, moi. Keratoconul evolutiv,

avansat, are intotdeuna indicatie de lentile de contact rigide.

Purtarea prelungita a lentilelor de contact poate fi complicata cu episoade de intoleranta, reactii alergice, abraziuni corneene si chiar

neovascularizare corneeana, care reduc semnificativ acuitatea vizuala prin scaderea transparentei. Acest fapt scade considerabil

complianta pacientilor la tratament si este motivul pentru care, cel putin in etapele de inceput, pacientii prefera ochelarii. Calitatea

vederii pacientului se poate modifica destul de mult in cursul catorva luni, ceea ce impune schimbarea periodica a lentilelor de

contact sau a ochelarilor.

Uneori, in cazurile de keratocon avansat si foarte neregulat, medicii pot prescrie si lentile sclerale. Ele acopera o suprafata mult mai

Page 231: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

mare a ochiului si cresc astfel stabilitatea. Totusi, dimensiunile mai mari, comparativ cu lentilele de contact clasice, le fac mai putin

atragatoare pentru pacient, care are probleme in a le aplica si care le poate simti mult mai inconfortabile.

Keratoconul nu are indicatie directa de tratament farmacologic, insa administrarea de antiinflamatoare nesteroidiene, antihistaminice

sau stabilizatori de membrana mastocitara pot controla cu succes semnele si simptomele diverselor alergii oculare si pruritului local,

care pot duce la frecarea excesiva a ochilor.

Tratamentul chirugical este recomandat pacientilor cu cicatrici nodulare centrale. Ele pot fi indepartate prin keratectomie superficiala.

In urma procedurii se amelioreaza semnificativ tolerabilitatea lentilelor de contact. Cazurile extreme pot avea indicatie de

transplant de cornee.

O noua procedura chirugicala a fost propusa pentru tratarea keratoconului. Ea foloseste lumina ultravioleta si riboflavina.

Procedura presupune initial indepartarea epiteliului corneean, cu expunerea stromei, care va fi supusa tratamentului cu riboflavina si

lumina UV. Apoi, corneea este lasata sa se reepitelizeze, sperand ca noul strat de colagen va fi mult mai puternic si va creste

rigiditatea corneei. Aceasta metoda ramane deocamdata controversata, specialistii avand pareri impartite despre eficienta ei. Ca

urmare, studiile si experimentele de laborator inca verifica aplicabilitatea ei pe scara larga in viitor.

Prognostic

Sus

Majoritatea cazurilor de keratocon se pot ameliora semnificativ prin corectia optica oflosind lentile de contact. Tipul acestora depinde

in principal de stadiul de evolutie al bolii, mai exact, daca boala este la debut, pacientul poate primi lentile flexibile, insa daca

diagnosticul este tardiv, atunci lentilele moi sunt depasite din punct de vedere terapeutic si se indica lentile rigide. Acuitatea vizuala

este redobandita, iar daca pacientul are o igiena riguroasa si o toaleta locala stricta, riscul de aparitie a complicatiilor cauzate

Page 232: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

de lentilele de contact este relativ scazut.

Chiar si daca se indica transplantul de cornee, rezultatele sunt bune si prognosticul pacientului este favorabil. Se pare ca in final 10-

20% din pacientii cu keratocon au indicatie de transplant de cornee, iar procentul poate sa creasca daca tratamentul cu lentile de

contact nu este disponibil.

Studiile recente au demonstrat ca aceasta afectiune, chiar daca are tendinta la progresie in timp, se va stabiliza la un moment dat. Cel

mai adesea keratoconul progreseaza timp de 10- 20 de ani si apoi modificarile devin permanente.

Diagnosticare bolii la varste foarte tinere sugereaza un prognostic mai prost si o evolutie mai severa a keratoconului in anii ce

urmeaza.

Complicatii

Sus

Cazurile de keratocon avansat pot sa evolueze rar catre hidrops corneeal acut (keratocon acut), mai ales daca se rupe membrana

Descemet. In aceasta situatie apare edemul stromal central si cicatrizarea corneeana severa. Simptomele acestei complicatii sunt

reprezentate de scaderea brusca a acuitatii vizuale si disconfort ocular.

Pacientii cu lentile de contact pot dezvolta complicatii induse de prezenta acestora pe suprafata ochiului, in special abraziuni si

conjunctivita paplilara giganta.

Pacientii diagnosticati cu keratocon ar trebui sa evite orice interventie laser pe ochi. Prezenta acestei afectiuni reprezinta o

contraindicatie pentru acest tip de interventii si din acest motiv, anterior fiecarei operatii se realizeaza topografierea corneei.

Page 233: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Prevenire

Sus

Nu exista masuri preventive specifice pentru evitare keratoconului. Unii specialisti considera ca pacientii cu aceasta patologie trebuie

sa fie cat mai prompt si corect tratati pentru alergii oculare si trebuie educati in vederea evitarii frecarii la ochi. Acestia sunt

importanti factori de risc pentru aparitia keratoconului, iar indepartarea lor poate avea efecte benefice asupra evolutiei bolii

de fond.

Camp vizual

Ansamblul punctelor din spatiu pe care ochiul il poate percepe atunci cand este imobil.

Explorarea campului vizual

- Explorarea clinica are avantajul de a putea fi realizata in orice loc, fara instrumente. Principalul ei inconvenient este faptul de a nu fi

reproductibila: ea nu poate servi deci decat ca examen de depistare. In testul de confruntare, subiectul, care priveste drept in fata lui,

trebuie sa semnaleze momentul in care percepe un obiect ("testul") pe care examinatorul il deplaseaza in fata ochilor sai de la periferie

spre centru. In proba lui Amsler, subiectul trebuie sa fixeze punctul central al unei scheme desenand anomaliile pe care le percepe.

- Explorarea instrumentala prezinta avantajul de a fi reproductibila: ea permite deci, daca e cazul, sa se urmareasca evolutia diferitilor

parametri. Ea utilizeaza un test luminos mobil si inregistreaza diferitele locuri in care acesta devine vizibil pentru pacient. Explorarea

instrumentala se face, in general, cu ajutorul unui aparat numit "perimetrul lui Goldmann". Analizorullui Friedmann foloseste aceleasi

principii.

Anomalii ale campului vizual

Page 234: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

- Amputarea este o ingustare a limitei periferice a campului vizual. In anumite cazuri, ea este consecinta unui glaucom foarte evoluat

sau unei retinopatii pigmentare (degenerescenta ereditara). In alte cazuri, amputarea campului vizual este urmarea unei atingeri a

cailor vizuale. Ea este localizata atunci intr-o parte precisa, antrenand o cuadranopsie (amputarea unui sfert de camp vizual al fiecarui

ochi) sau o hemianopsie (amputarea unei jumatati a campului vizual al unui ochi), mai des verticala decat orizontala.

- Scotomul este o zona de orbire sau de vedere slaba din interiorul campului vizual cauzata de o atingere a retinei sau a cailor vizuale.

Subiectul poate sa nu perceapa aceasta zona in mod spontan sau poate sa o perceapa ca pe o pata.

Tensiunea oculara, cheia ingrijirii bolnavilor de glaucom

Conform unui nou studiu realizat de cercetatorii de la universitatea "Yonsei University College of Medicine in

Seoul" din Coreea de Nord, chiar daca tensiunea oculara a bolnavilor de glaucom are, in medie, valori scazute,

fluctuatiile valorilor sunt asociate cu reducerea campului vizual periferic.

Studiul a fost efectuat pe un lot de 408 pacienti, cu varsta medie de 66 de ani, care au urmat un tratament triplu

pentru glaucom, inclusiv operatii chirurgicale. Dupa operatie, la toti pacientii s-au inregistrat valori scazute ale

tensiunii oculare. Pacientii, ale caror campuri vizuale si valori ale tensiunii oculare au fost monitorizate timp de

cativa ani dupa operatie, au fost impartiti in 2 grupuri in functie de gradul de fluctuatie a tensiunii oculare.

Ultimele examinari, realizate la 13 ani dupa operatie, au evidentiat ca pacientii a caror tensiune oculara prezenta fluctuatii puternice,

aveau o deficienta mult mai grava in ceea ce priveste campul vizual. Rezultatele sugereaza ca partea campului vizual deteriorata de

glaucom, nu poate fi stabilizata doar prin scaderea tensiunii oculare post-operatorii, ci necesita, de asemenea, reducerea pe termen

lung a fluctuatiilor tensiunii oculare post-operatorii

Page 235: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Hipermetropia

Generalitati

Sus

Hipermetropia reprezinta o afectiune care se manifesta prin vedere incetosata. Persoanele ce sufera de hipermetropie vad bine la

distanta si vad obiectele departate mai aproape decat sunt in mod obisnuit, desi tulburarile sunt si la nivelul vederii de aproape si la

vederea la distanta. Aceste persoane au de cele mai multe ori probleme in a focaliza imaginile apropiate si nu pot realiza activitati

precum cititul sau cusutul. Desi defectele ce cauzeaza aceasta boala pot fi prezente de la nastere (de exemplu aplatizarea corneei sau

glob ocular scurt), lungirea globului ocular in copilarie poate corecta tulburarile de vedere.

Pe masura ce se inainteaza in varsta ochiul isi pierde capacitatea de acomodare (modificare a diametrelor sau a formei lentilelor

oculare asa incat imaginea sa se focalizeze pe retina). Hipermetropia este de cele mai multe ori evidenta dupa varsta de 40 de ani, cand

ochii pierd capacitatea de acomodare. Tulburarile de focalizare datorate varstei, ce poarta denumirea de prezbitie, determina ca

hipermetropia sa devina aparenta.

Cuprins articol

1. Generalitati

2. Cauze

3. Simptome

Page 236: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

4. Mecanism fiziopatologic

5. Factori de risc

6. Consult de specialitate

7. Medici specialisti recomandati

8. Investigatii

9. Tratament

10.Profilaxie

Cauze

Sus

Hipermetropia apare atunci cand razele luminoase ce patrund in ochi se focalizeaza in spatele retinei (in mod normal ele trebuie sa se

focalizeze pe retina). Aceasta afectiune este cauzata de un glob ocular cu diametru antero-posterior mic, o cornee ce are curbura mica

sau cristalinul este impins spre posterior in interiorul ochiului.

Hipermetropia este de obicei congenitala, o persoana cu rude ce au hipermetropie au riscul mai mare de a dezvolta la randul lor

afectiunea.

Hipermetropia apare din copilarie, dar pana la varsta de 40 de ani procesul de acomodare corecteaza tulburarile de vedere. Capacitatea

de focalizare a obiectelor de aproape se pierde cu varsta, atat la persoanele cu hipermetropie, cat si la miopi si la emetropi (persoane

care nu au tulburari de vedere) - acest lucru poarta numele de presbitie.

Aceasta tulburare poate fi determinata de retinopatie, tumori oculare si dizlocari de cristalin.

Simptome

Sus

Page 237: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Principalul simptom al hipermetropiei este vederea incetosata, in special pentru obiectele de aproape. Devin dificile activitati ca cititul

sau cusutul.

Pot de asemenea sa apara:

- vedere incetosata, in special in timpul noptii

- cefalee frecventa (durere de cap)

- durere si tensiune oculara

- dificultate in a mentine randul atunci cand citeste sau tendinta de a citi acelasi rand de mai multe ori

Copii care au hipermetropie de cele mai multe ori nu au manifestari, totusi unii pot manifesta :

- cefalee frecventa

- isi freaca ochii des

- nu manifesta un interes prea mare pentru citit

- au dificultati de citit.

Mecanism fiziopatologic

Sus

Hipermetropia apare inca din copilarie, dar cresterea globului ocular si alungirea lui corecteaza afectiunea. Daca hipermetropia nu se

corecteaza pana la varsta de 9 ani, atunci cand ochiul se opreste din dezvoltare, vederea se poate totusi pastra nemodificata prin

acomodare.

Copii a caror hipermetropie nu se corecteaza prin acomodare, pot necesita ochelari sau lentile de contact. La adulti se indica chirurgie

care sa modifice forma corneei sau sa inlocuiasca cristalinul.

Hipermetropia poate trece neobservata pana la varsta de 40 de ani, dar dupa aceasta varsta muschii care controleaza contractia

cristalinului devin mai putin eficienti. Scaderea flexibilitatii cristalinului va scadea abilitatea de focalizare. Rigidizarea cristalinului se

numeste presbiopie.

Page 238: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Pe masura ce hipermetropia avanseaza, atat vederea la distanta cat si cea la apropiere sunt afectate si vor necesita corectare.

Ochelerii si lentilele de contact vor corecta tulburarile de vedere, dar nu influenteaza progresia bolii. Simptomele hipermetropiei se

accentueaza cu varsta.

Hipermetropia creste riscul aparitiei de strabism sau ambliopie (unul dintre ochi nu este folosit si zona corticala sufera o involutie).

Factori de risc

Sus

Factorii de risc pentru hipermetropie sunt:

- rude de gradul I (parinti, frati) cu hipermetropie

- varsta inaintata, peste 50-60 de ani, in special prin asociere cu prezbitie.

Consult de specialitate

Sus

Se apeleaza la medic atunci cand apar:

- o modificare brusca a vederii

- pierdere brusca sau o tulburare

- durere

- o secretie galbena sau verzuie de la nivelul ochiului

- atunci cand un copil sau un adolescent are simptome de hipermetropie sau are tulburari de vedere

- hipermetropie care se inrautateste la un adult

- apare intoleranta la lentilele de contact.

Medici specialisti recomandati

Sus

Page 239: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

- medicul pediatru

- medicul de familie

- medicul de medicina interna

- medicul oftalmolog.

Investigatii

Sus

Un consult oftalmologic de rutina poate diagnostica hipermetropia sau alte tulburari de refractie, boli care afecteaza ochiul.

Consultul oftalmologic complet poate dura 30-60 minute.

Un consult oftalmologic de rutina include:

- istoricul medical al pacientului (alte boli ale pacientului) si examenul fizic

- istoricul medical al familiei pacientului

- teste vizuale (acuitatea vizuala, campul vizual, refractia oculara)

- tonometrie, masurarea presiunii intraoculare

- oftalmoscopia, care permite vizualizarea fundului de ochi si a altor componente oculare, utilizand un ansamblu de lentile care maresc

imaginea si o sursa de lumina

Pentru a diagnostica hipermetropia se instileaza in ochi substante cicloplegice, pentru a dilata pupila si a minimaliza acomodarea.

Depistarea precoce a hipermetropiei se face prin testarea acuitatii vizuale in special in cadrul examenelor generale din copilarie.

In cazul copiilor se pot aplica procedee de fotoscreening. Se realizeaza imagini video si nu necesita cooperare din partea copilului.

Tratament

Sus

Page 240: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Tratament - generalitati

Majoritatea persoanelor cu hipermetropie nu necesita tratament.

Ochelarii sau lentilele de contact imbunatatesc vederea atunci cand aceasta este alterata.

Prin corectarea cu lentile sau ochelari imaginea se va focaliza pe retina. Ochelarii si lentilele de contact sunt prima optiune terapeutica

a hipermetropiei, ambele sunt eficiente, au un risc mai mic si sunt mai ieftine decat procedeele chirurgicale.

La pescrierea de lentile se specifica atat forma lentilei cat si puterea ei de refractie. Ochelarii nu ofera aceeasi calitate a imaginii in

centru si la periferie, pe cand lentilele de contact ofera.

In cazul in care hipermetropia este corectata fiziologic prin acomodare, pot sa apara dureri de cap (cefalee). In acest caz, prescrierea de

ochelari nu va ameliora capacitatea vizuala, dar va scadea simptomele.

Procedeele chirurgicale urmaresc modificarea suprafetei corneene, asa incat imaginea sa se formeze direct pe retina. Procedurile

chirurgicale folosite sunt: keratectomie fotorefractiva, keratoplastia termica, keratoplastia electrica si implantul de lentile intraoculare.

Avantaje si dezavantaje ale mijloacelor terapeutice:

- ochelarii reprezinta cea mai simpla si mai sigura metoda de corectie; dar se rup sau se sparg cu usurinta

- lentilele de contact produc o corectie predictibila si adecvata, dar cresc riscul de aparitie a leziunilor corneene si de infectii corneene.

De asemenea pot fi pierdute usor sau pot fi lovite

Procedeele chirurgicale: desi la cele mai multe persoane chirurgia corecteaza total hipermetropia, la unele este necesara si dupa

chirurgie corectia cu lentile sau ochelari. Procedeele chirurgicale au un risc crescut de infectii.

Terapia indicata pentru corectia hipermetropiei depinde de mai multi factori. Sunt anumite profesii care nu sunt compatibile cu

anumite procedee, de exemplu profesia de pilot de avion nu este compatibila cu anumite corectii.

Anumite boli sau terapii medicamentoase pot interfera cu terapia chirurgicala, de exemplu, bolile care determina scaderea imunitatii

sau anumite medicamente incetinesc procesul de vindecare in urma chirurgiei. Anumite boli ca diabetul zaharat sau stari fiziologice ca

sarcina pot determina modificari ale vederii (instabilitate refractara).

Page 241: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Varianta terapeutica trebuie aleasa si in functie de alte afectiuni asociate. La pacientii care au istoric de glaucom, keratocon, boala

inflamatorie oculara, keratita herpetica, leziuni oculare sau au suferit o interventie chirurgicala la nivelul ochiului se evita procedeele

laser pentru corectia hipermetropiei.

Tratament ambulator (la domiciliu)

Hipermetropia nu poate fi vindecata sau prevenita. In cazul in care vederea necesita corectie, aceasta trebuie sa fie cat mai comoda si

mai la indemana pacientului.

Pentru a imbunatati vederea se indica pauze periodice de la activitatile care sunt solicitante pentru ochi si folosirea de protectie in

cazul activitatilor periculoase.

Lentilele de contact necesita o ingrijire speciala care include curatirea conform instructiunilor si depozitarea lor in cutii speciale, care

se aerisesc din cand in cand pentru a impiedica contaminarea.

Dupa procedeele chirurgicale se indica uneori purtarea de bandaje, de lentile de contact speciale pentru cateva zile. Se pot administra

picaturi pentru a reduce inflamatia, uneori se pot administra cateva luni dupa chirurgie.

Se indica de asemenea evitarea activitatilor sportive, folosirea de farduri sau de alte substante care sa irite ochiul sau sa permita

intrarea de apa in ochi. Se interzice de asemenea dusul pentru 2 zile dupa interventia chirurgicala pentru a evita patrunderea de apa in

ochi.

Vederea poate fi diminuata cateva zile dupa procedeele chirurgicale.

Simptomele de ochi uscat sunt frecvente dupa chirurgie, dar de obicei sunt temporare.

Tratament chirurgical

In cazul hipermetropiei sunt disponibile mai multe procedee chirurgicale. Prin aceste tehnici se modifica forma corneei, asa incat

focalizarea sa se faca direct pe retina.

Scopul procedeelor chirurgicale este acela de a permite persoanelor cu hipermetropie sa vada bine fara lentile de corectie. Majoritatea

medicilor considera ca o acuitate vizuala de 20/40 obtinuta in urma chirurgiei reprezinta un rezultat satisfacator. Persoanele cu

Page 242: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

acuitatea vizuala de 20/40 pot sa conduca masina fara sa necesite ochelari.

Procedeele laser pentru corectarea hipermetropiei nu sunt la fel de uzuale ca cele pentru coretarea miopiei. In cazul hipermetropiei,

corneea trebuie remodelata si intarita, lucru mai dificl de realizat decat aplatizarea care se face pentru corectarea miopiei.

Procedeele laser se folosesc pentru corectia gradelor mici de hipermetropie.

Alte optiuni, ca implantarea de lentile intraoculare, pot corecta mai usor hipermetropia.

Alte procedee folosite in terapia hipermetroiei includ lentile intraoculare cristaliniene sau inlocuirea de cristalin. Desi indepartarea

cristalinului si introducerea unui alt cristalin duce la pierderea abilitatii de acomodare, acest procedeu poate fi optiunea cea mai buna

pentru persoanele in varsta, la care oricum acomodarea este aproape pierduta.

Exista 3 procedee principale de corectie laser a hipermetropiei:

Keratomielia laser in situ, care foloseste unda laser pentru a inmuia partea centrala a corneei, a devenit cea mai des folosita terapie in

tratarea hipermetropiei. Aceasta tehnica are simptome postoperatorii (durere) mai putin severe decat celelalte proceduri, iar

stabilizarea campului vizual dupa terapie este mai rapida. Aceasta metoda este folosita pentru corectarea hipermetropiei moderate sau

usoare.

Keratectomie fotorefractiva laser este un procedeu care foloseste laserul pentru a remodela corneea si a o inmuia. Acest procedeu nu

implica incizii, dar este un procedeu dureros si cu vindecare mai lenta. Corecteaza hipermetropia mica si moderata.

Keratoplastia termica este un procedeu ce utilizeaza energia calorica pentru a modifica suprafata corneei, prin scurtarea fibrelor de

colagen din interiorul ei. Sunt doua tipuri de keratoplastie: noncontact (keratoplastie laser) si contact (keratoplastie prin conductie).

Ambele au risc de a favoriza astigmatismul.

Terapii alternative

Hipermetropia nu poate fi corectata prin alte terapii, iar terapiile complementare, ca dieta, activitatea fizica sau masurile de auto-

intretinere nu au nici un efect.

Page 243: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Profilaxie

Sus

Hipermetropia nu poate fi prevenita.

Diagnosticarea precoce poate preveni procesele de acomodare, ce pot fi simptomatice si pot obosi ochiul. Screening-ul precoce poate

identifica de asemenea alte boli asociate, ca strabism si ambliopie.

Astigmatismul

Generalitati

Sus

Astigmatismul reprezinta o afectiune oftalmologica destul de frecvent intalnita, in special in randul copiilor. Se poate corecta

usor prin lentile de contact, ochelari sau chiar prin interventii chirugicale.

Astigmatismul apare cand corneea prezinta curubri anormale si are mai degraba o forma ovoidala decat rotunda.

Astigmatismul este o tulburare de refractie si este fiziologica (cand are o valoare in jur de 0,5 dioptrii) sau patologica (daca este mai

mare de 1 dioptrie). In situatia in care curbura corneei este foarte accentuata, pacientii au indicatie de tratament. Daca insa

astigmatismul are valori mici si nu interfereaza cu calitatea vietii pacientului, specialistii recomanda necorectarea lui.

Globul ocular are forma sferica si doua lentile: corneea si cristalinul.

Corneea este transparenta si acopera irisul, pupila si camera anterioara a ochiului. Cristalinul este localizat in spatele irisului, iar

posterior de el se afla corpul vitros (sau simplu, vitrosul). El are o forma biconvexa si alaturi de cornee refracta lumina ce va fi

Page 244: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

focalizata pe retina.

Corneea si cristalinul au impreuna mai mult de 2/3 din intreaga putere optica a ochiului. In mod normal, cand raza luminoasa patrunde

in ochi ea se refracta uniform si determina o imagine clara, unica a obiectului.

In ochiul cu astigmatism acest lucru nu se intampla - lumina este refractata cu putere diferita intr-o zona fata de alta, astfel incat

ajunge sa fie focalizata doar o parte din obiect. Obiectul in ansamblul sau va aparea neclar si incetosat. Pacientii cu astigmatism nu pot

percepe detaliile si uneori chiar si liniile verticale par distorsionate.

Exista doua tipuri de astigmatism:

1. Astigmatismul neregulat - adesea cauzat de leziuni cicatriciale corneene sau cristaliniene si nu poate fi corectat prin lentile

externe, ci doar prin lentile de contact rigide si permeabile (care pot fi destul de inconfortabile pentru pacient).

2. Astigmatismul regulat - poate fi corectat prin ochelari.

Astigmatismul este relativ frecvent intalnit in populatie: specialistii oftalmologi considera ca 3 din 10 copii cu varsta intre 5 si 17 ani

au astigmatism.

Tratamentul acestei afectiuni include atat metode chirugicale, cat si corectie externa (prin ochelari cu lentile cilindrice).

Astigmatismul se masora in dioptrii. Se indica corectarea sa daca valoarea lui depaseste 1 dioptrie. In unele cazuri se poate corecta cu

lentile de contact, insa indicatiile acestora sunt mai reduse comparativ cu ale ochelarilor.

Page 245: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Astigmatismul patologic poate fi mostenit (are caracter ereditar). Adesea apare in combinatii cu alte tulburari oftalmologice de tipul

miopiei sau hipermetropiei.

Cuprins articol

1. Generalitati

2. Cauze

3. Simptomatologie

4. Diagnosticare

5. Tratament

Cauze

Sus

Specialistii nu au descoperit deocamdata cauzele aparitiei astigmatismului si nici de ce unele persoane dezvolta aceasta boala in timp

ce altele nu.

Astigmatismul poate fi ereditar – in aceasta situatie este prezent inca de la nastere, sau poate fi dobandit - ca urmare a unei presiuni

importante exercitate de pleoape asupra corneei, a posturii inadecvate, a utilizarii prelungite a vederii la locul de munca (in special

pentru observarea detaliilor).

Unii copii se nasc cu astigmatism (astigmatism congenital) insa majoritatea cazurilor apar in cursul vietii.

Majoritatea afectiunilor refractive au tendinta la stabilizare (din punct de vedere al dioptriilor) in jurul varstei de 25- 30 de ani.

Page 246: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Desi cauza exacta de aparitie a astigmatismului nu se cunoaste, exista o serie de factori cu potential daunator (considerati a fi

factori de risc sau agenti cu rol patogenic) cum ar fi :

-Vindecari prin cicatrici ale abraziunilor sau perforatiilor corneene;

-Contuzii sau alte traumatisme oculare;

-Infectii oculare;

-Modificari de forma ale corneei secundare interventiilor chirugicale oftalmologice.

O cauza mai rara de astigmatism este cheratoconul. De fapt, acesta este o tulburare caracterizata prin deformarea cronica a corneei,

insotita de scaderea vederii (ca rezultat al modificarilor de refractie). Afectiunea debuteaza la pubertate si afecteaza in special femeile.

Se pare ca la baza aparitiei keratoconului se afla sinteza anormala de colagen (deoarece corneea este de natura colagenica, este si ea

afectata). Evolutia cheratoconului poate fi spre indicatia realizarii unui transplant de cornee. Aceasta masura terapeutica are foarte

mari sanse de reusita, iar prognosticul pacientilor este excelent - nu exista rejecte de cornee.

Astigmatismul poate fi atat corneean cat si lenticular.

Astigmatismul lenticular este determinat de anomalii ale cristalinului si apare intr-o serie de boli cu componenta metabolica de tipul

diabetului zaharat, sindromului metabolic sau hipertensiunii arteriale (aceastea pot modifica forma cristalinului). Forma revine la

normal daca nivelul glicemiei este pastrat in parametrii normali prin administrarea insulinei sau prin modificari de natura dietetica.

Simptomatologie

Sus

Pacientii cu astigmatism nediagnosticat si netratat au adesea:

-Cefalee;

-Oboseala oculara;

Page 247: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

-Vedere incetosata;

-Acuitate vizuala scazuta in special pentru vederea la distanta.

Desi astfel de simptome sunt nespecifice si nu sugereaza imediat un astigmatism, pacientii sunt sfatuiti sa se prezinte la medic in

vederea stabilirii unui diagnostic de certitudine si instituirii unui tratament adecvat.

Nu exista factori de risc specifici pentru aparitia astigmatismului (in afara de un istoric familial de astigmatism) – oricine poate

dezvolta astigmatism, indiferent de varsta.

Diagnosticare

Sus

Medicul oftalmolog poate diagnostica astigmatismul in urma unui examen oftalmologic foarte amanuntit.

Astigmatismul poate sa apara concomitent cu alte tulburari de vedere, cum ar fi miopia, hipermetropia. Din pacate, un mare procent

din copiii si adolescentii cu astigmatism nu sunt diagnosticati precoce.

Valoarea (masurata in dioptrii) a astigmatismului se mareste anual, de aceea pacientii sunt sfatuiti sa se prezinte anual la un

consult de specialitate.

Astigmatismul poate fi diagnosticat de catre un optometrist care poate sa prescrie si ochelari sau lentile de contact si de catre un

oftalmolog - acesta poate acorda ingrijiri complete si mult mai complexe - de la diagnostic pana la tratament medical sau chirugical.

Pentru a stabili diagnosticul de astigmatism, medicul oftalmolog poate realiza mai multe teste. Cele mai importante sunt prezentate in

continuare.

Page 248: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

1. Examinarea campului vizual

Este cel mai simplu test, face parte din examinarea oftalomologica standard si ofera informatii foarte utile. Se utilizeaza un optotip (o

plansa cu litere si/ sau cifre de dimensiuni standard) pe care pacientul trebuie sa il citeasca de la o distanta predeterminata (de obicei 5

metri).

2. Teste de refractie

Se realizeaza cu diverse tipuri de lentile. Medicul poate utiliza un retinoscop (oftalmoscop) pentru a urmari modul in care lumina este

reflectata in ochi si astfel poate stabili daca exista greseli de refractie. Utilizand apoi alte lentile, medicul va cere pacientului sa

precizeze cu care dintre acestea vede cel mai clar la optotip. Dupa ce se realizeaza masuratori la ambii ochi, oftalmologul va prescrie

ochelarii in functie de lentilele cu care s-a putut corecta defectul de vedere.

3. Keratometrie

Keratometrul este un aparat care masoara curbura corneei. Corneele care nu au astigmatism au o curbura uniforma si simetrica, insa

cele cu aceasta afectiune nu sunt uniforme.

Exista doua tipuri distincte de keratometre (sau oftalmometre): Javal-Schotz si Bansch-Lomb.

Principiile keratometrului se bazeaza pe relatia dintre marimea obiectivului, marimea imaginii precum si distanta dintre suprafata

reflectata si obiect. In urma masuratorilor se determina forma corneei si puterea ei de focalizare.

Keratometrul este, de asemenea, utilizat pentru prescrierea lentilelor de contact si pentru a monitoriza curbura corneei dupa

interventiile chirugicale.

4. Topografia corneeana

Aceasta tehnologie avansata aduce cele mai multe si detaliate informatii despre forma (curburile) corneei. Procedura mai este

cunoscuta si sub denumirea de fotokeratoscopie sau videokeratografie. Este o tehnica imagistica noninvaziva folosita in oftalmologie

care poate realiza o harta a suprafetei corneei.

Page 249: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Topografia acesteia este deosebit de importanta deoarece corneea are peste 70% din puterea de refractie a ochiului. Harta

tridimensionala a suprafetei corneene este utila specialistilor atat in diagnosticarea, cat si in tratarea unui numar mare de afectiuni.

Procedura de realizare dureaza doar cateva secunde si este complet nedureroasa.

Tratament

Sus

Astigmatismul poate fi tratat cu ochelari, lentile de contact sau prin interventie chirurgicala.

1. Ochelarii cu lentile cilindrice

Au o forma particulara, menita sa echilibreze forma patologica a corneei (care determina tulburarile de acuitate vizuala). Ochelarii

sunt utili pentru vederea la distanta. Daca pacientul priveste insa prea mult timp in jos, imaginile pot aparea distorsionate. Unii

specialisti sunt de parere ca daca defectul este mic, astigmatismul poate fi lasat necorectat.

Daca insa pacientul are ochelari, ajunge sa se obisnuiasca cu ei in aproximativ o saptamana. In cazul in care vederea ramane in

continuare neclara, pacientii sunt sfatuiti sa se adreseze medicului pentru a li se prescrie alte lentile si pentru a li se verifica ochelarii

pe care deja ii au.

2. Lentile de contact

Exista lentile de contact speciale care pot corecta astigmatismul. Lentilele obisnuite isi modifica pozitia cand persoana clipeste (se

rotesc). Lentilele pentru astigmatism au, insa, capacitatea de a reveni la pozitia intiala ori de cat ori pacientul clipeste.

3. Interventiile chirugicale

Page 250: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Astigmatismul poate fi tratat cu laser. Metoda isi propune sa remodeleze corneea astfel incat aceasta sa poata focaliza lumina mult mai

bine. Se considera ca tratamentul chirugical este singurul tip de tratament care poate sa corecteze efectiv cauza de aparitie a acestui

defect.

Interventia se realizeaza cu pacientul sub anestezie locala (cateva picaturi de anestezic oftalmic previn durerea). Se realizeaza un fald

mic printr-o incizie foarte fina. Faldul de tesut corneean este apoi ridicat si tras inapoi pentru ca portiunea centrala sa devina accesibila

tratamentului cu laser.

Se trece la excizarea unor mici fragmente de cornee (din partea interna) si la sfarsit faldul se trece peste zona de lucru pentru a se

acoperi corneea interna. Se administreaza picaturi oftalmice cu antibiotice si antiinflamatoare pentru a se preveni instalarea unor

eventuale complicatii.

Dezavantaje ale acestei operatii:

-Pacientii pot prezenta xeroftalmie;

-Pacientii pot sa perceapa un halou in jurul luminilor puternice, in special noaptea, care poate fi foarte deranjant;

-Se poate mentine indicatia de ochelari chiar si daca pacientul este operat pentru alte defecte de vedere (miopie).

4. Keratotomia astigmatica

Este o procedura chirurgicala utilizata in tratamentul astigmatismului care are la baza keratotomia radiala. In cadrul acestei tehnici se

realizeaza mici incizii in cornee, in zonele strategice, unde unghiurile sunt cele mai ascutite. In urma keratotomiei corneea devine

capabila sa focalizez mult mai precis lumina pe retina. Aceasta metoda este inlocuita insa treptat cu procedurile laser.

De retinut!

Indicatia de purtarea a ochelarilor, lentilelor sau cea de interventie chirurgicala se stabileste in functie de starea de sanatate oculara,

Page 251: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

capacitatea de refractie precum si modul de viata al pacientului si profesia acestuia (necesitatile oculare ale pacientului).

Daca pacientii au keratocon, se pare ca lentilele de contact rigide si permeabile le imbunataesc acuitatea vizuala mai bine decat

ochelarii.

Daca insa astigmatismul este sever, atunci specialistii le pot recomanda ochelari sau chiar interventie chirugicala

Retinopatia sau retinita pigmentara

Generalitati

Sus

Retinopatia pigmentara sau retinita pigmentara este denumirea utilizata pentru un grup de boli ereditare care afecteaza retina.

Retina este situata in partea din spate a ochiului si actioneaza ca un film intr-un aparat de fotografiat; aceasta contine celule

vizuale speciale care actioneaza la razele luminii prin intermediul unor fotoreceptori. Celulele fotoreceptoare capteaza si proceseaza

lumina contribuind la optimizarea vederii.

Exista doua tipuri de celule vizuale fotoreceptoare: celule conuri si celule bastonase.

Celulele de tip bastonas sunt implicate in procesul de adaptare al vederii la intuneric sau luminozitate slaba. De asemenea, acest tip de

celule permit vizualizarea imaginilor si a detaliilor periferice si laterale. Celulele de tip con sunt concentrate in macula; acestea sunt

responsabile de vederea clara, detaliata, colorata din centrul imaginii.

Page 252: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Impreuna, celulele conuri si bastonase asigura vizualizarea detaliata a imaginilor si transforma lumina in impulsuri electrice care vor fi

transmise la creier. Prin degenerarea si distrugerea acestor celule (retinita pigmentara) vederea se va deteriora progresiv.

Cuprins articol

1. Generalitati

2. Simptome

3. Cauze

4. Factori de risc

5. Detectare si diagnosticare

6. Tratament

7. Informatii utile

Simptome

Sus

Simptomele retinitei pigmentare pot fi observate atat la copii si adolescenti, cat si adultii tineri. Boala progreseaza continuu pe

parcursul intregii vieti, iar simptomele se agraveaza, de obicei, dupa o perioada mai lunga de timp.

Simptome:

- vedere slaba pe timp de noapte sau in zonele slab iluminate;

- pierderea vederii periferice;

- pierderea vederii centrale (in cazurile avansate).

Page 253: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Cauze

Sus

In cele mai multe cazuri retinita pigmentara este ereditara, boala fiind cauzata de o serie de defecte genetice. Celulele tip bastonas,

care controleaza vederea pe timp de noapte, sunt cel mai frecvent afectate. Totusi, in unele cazuri, sunt deteriorate intr-o proportie mai

mare celulele de tip con. Principalul semn al bolii este prezenta unor pete intunecate, pigmentate, la nivelul retinei.

Factori de risc

Sus

Principalul factor de risc este existenta bolii in istoricul familial. Afectiunea poate fi legata de cromozomul X - manifestandu-se de la

mama la fiu, poate fi autozomal recesiva - se transmite la ambele sexe daca ambii parinti au gena sau autozomal dominanta - prin

intermediul unei gene dominante provenite de la unul din parinti.

Detectare si diagnosticare

Sus

Adesea, retinopatia pigmentara este depistata atunci cand un pacient se plange de vedere slaba pe timp de noapte. Specifica acestei

boli este atrofia arterelor subtiri si prezenta petelor pigmentare de culoare inchisa, care corespund ariilor retiniene afectate.

Oftalmologul va examina retina prin intermediul oftalmoscopiei sau a electroretinogramei, astfel, va fi evaluat modul in care ochiul

raspunde la lumina. Testul ofera informatii privind capacitatea de functionare a celulelor tip bastonas si a celor tip con de la nivelul

retinei.

Tratament

Sus

Page 254: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

In prezent, nu exista tratament eficient pentru retinopatia pigmentara. Cu toate acestea, se fac cercetari intense pentru descoperirea

cauzelor, prevenirea si tratarea retinopatiei pigmentare. Desi nu vindeca boala, vitamina A se pare ca incetineste progresia retinitei

pigmentare la unii bolnavi. De asemenea, folosirea ochelarilor de soare pentru protejarea retinei de razele ultraviolete contribuie la

pastrarea vederii. Colaborarea cu un oftalmolog il va ajuta pe pacient sa faca fata manifestarilor, si cu toate ca afectiunea va evolua

acest lucru se va intampla intr-un ritm mai lent.

Orbirea completa este mai putin frecventa.

Informatii utile

Sus

Majoritatea simptomelor sunt specifice mai multor tipuri de retinita; cel mai des intalnit fiind nebulozitatea (tulburarea) umorului

vitros - lichidul care umple cavitatea din spatele globului ocular. Oftalmologul va detecta acest lucru prin examinarea ochiului cu

ajutorul unui instrument numit oftalmoscop.

Prin intermediul consilierii genetice, se poate stabili care este gradul de risc de a manifesta boala in cazul copiilor care au parinti cu

aceasta afectiune. Astfel, daca vederea devine neclara pe timp de noapte, mergeti la consult la medicul oftalmolog inainte ca boala sa

evolueze.

Orbirea sau cecitatea

Generalitati

Sus

Page 255: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Orbirea sau cecitatea consta in absenta vederii din cauza unor leziuni ale mediilor transparente oculare, ale retinei, ai centrilor

nervosi. Cecitatea poate fi partiala sau totala, dobandita sau congenitala.

In caz de orbire partiala: acuitatea celui mai bun ochi este cuprinsa intre 1/20 si 1/50, pentru orbire aproape totala: acuitatea celui mai

bun ochi este cuprinsa intre 1/50 si pragul de percepere al luminii si cand este totala: lumina nu este perceputa.

Persoanele care vad mai slab decat 20/200 sunt considerati orbi in majoritatea statelor din Statele Unite ale Americii.

Cuprins articol

1. Generalitati

2. Cauze

3. Factorii de risc

4. Ingrijirea la domiciliu

5. Consultul de specialitate

6. Orbirea - complicatie a unor boli

7. Orbirea ca simptom

Cauze

Sus

Urmatoarele statistici ofera diferite date cu privire la cauzele orbirii:

- 97% din cazurile de cecitate sunt rezultatul unor boli comune ale ochilor in SUA (Studiul pentru prevenirea orbirii, NISE, FSN);

- 0,8% din adultii, care sufera de diabet zaharat si apeleaza la cabinete specializate de diabetologie, sufera de orbire - conform studiilor

din 2002, Australia (Australia's Health, 2004, AIHW);

Page 256: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

- 12.000 - 24.000 de noi cazuri de orbire raportate anual sunt cauzate de retinopatia diabetica in SUA (Conform evidentelor National

Diabetes Statitics, NIDDK, 2003);

- Diabetul provoaca 8000 de noi cazuri de orbire in SUA (conform cercetarilor pentru prevenirea orbirii, NISE, NSF);

- 5.500 bolnavi raman anual fara vedere din cauza glaucomului in SUA (Studiul pentru prevenirea orbirii, NISE, FSN);

- 120.000 bolnavi sunt in prezent orbi din cauza glaucomului in SUA (Studiul pentru prevenirea orbirii NISE, FSN);

- 104.000 cazuri de orbire din cauze legate de varsta, in mod special degenerescenta maculara sunt raportate in SUA (Studiul pentru

prevenirea orbirii, NISE, FSN);

- 30.000 de bolnavi sunt fara vedere din cauza uveitei in SUA (Studiul pentru prevenirea orbirii, NISE, FSN).

Diabetul este principala cauza de cecitate la adultii cu varste cuprinse intre 20 si 74 de ani. Retina este o membrana subtire aflata in

partea din spate a ochiului. Aceasta este formata din celule care furnizeaza imaginea vizuala si o trimit la creier. Afectiunile retiniene

includ degenerarea maculara legata de varsta, retinopatia diabetica si dezlipirea de retina.

La nivel mondial, principalele cauze de orbire sunt cataracta, lepra, deficitul de vitamina A, onchocerciaza, trachoma.

Urmatoarele cauze pot determina pierderea vederii.

1. Pierderea vederii centrale - cauze:

- intunecarea campului vizual;

- cataracta;

- degenerescenta maculara;

- nevrita optica - poate provoca pierderea brusca, unilaterala,a vederii centrale;

- scleroza multipla - deoarece aceasta poate provoca nevrita optica;

Page 257: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

- tumori cerebrale;

- anevrism cerebral.

2. Pierderea vederii periferice - cauze:

- intunecarea campului vizual;

- dezlipirea de retina.

3. Alte cauze:

- leziuni la nivelul ochiului;

- degenerescenta maculara;

- glaucom;

- anumite boli oculare;

- retinopatie;

- retinopatie diabetica;

- accident vascular cerebral;

- scleroza multipla;

- compresia nervului optic;

- hipertensiune craniana;

- edem papilar bilateral;

- infarct cerebral bilateral la nivelul lobului occipital;

- blocarea vaselor de sange;

- complicatii la nasterea prematura;

- complicatii in urma chirurgiei oculare;

Page 258: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

- ambliopia;

- nevrita optica;

- boala Tay-Sachs;

- retinita pigmentara;

- retinoblastom;

- saturnism;

- gliom optic (sau gliom de cale optica).

Factorii de risc

Sus

In cazul orbirii factorii de risc nu par a avea o cauza directa cu aceasta, ci exista numai o asociere. Existenta unei predispozitii la

cecitate creste riscul instalarii acesteia, dar nu conduce intotdeaun la orbire. La polul opus, absenta factorilor de risc sau protejarea

ochiului nu garanteaza ca o persoana nu va suferi de cecitate.

Ingrijirea la domiciliu

Sus

Posibilitatea ca pacientul care sufera de cecitate (totala sau partiala) sa functioneze independent (sa se imbrace, sa manance, sa traiasca

in conditii de siguranta) este un lucru extrem de important. Exista servicii disponibile care ofera instruire, suport, cadre specializate

care ajuta persoanele nevazatoare sa-si imbunatatesc calitatea vietii lor.

Consultul de specialitate

Sus

Page 259: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Pierderea brusca a vederii, intotdeauna, va reprezenta o situatie de urgenta, chiar daca acestea nu afecteaza total vederea. Luati

legatura cu un medic oftalmolog sau mergeti la camera de garda a unui spital de oftalmologie. Pierderea vederii este nedureroasa, si

tocmai absenta durerii ii determina pe unii oameni sa amane consultul medical de specialitate. Majoritatea afectiunilor care conduc la

pierderea vederii pot fi vindecate doar daca sunt depistate si tratate in stadiul incipient al bolii.

La ce sa va asteptati la consultul medical?

Se va efectua un examen oftalmologic complet si amanuntit. Schema de tratament va depinde de cauza afectiunii.

Orbirea - complicatie a unor boli

Sus

Afectiuni care ar putea avea drept complicatie cecitatea sau pierderea vederii:

- degenerescenta maculara;

- sindromul Alpers;

- boala Batten;

- boala Behcet;

- blefarospasm esential benign;

- cataracta;

- glaucom cu unghi inchis;

- glaucom;

- citomegalovirus la copii;

- keratita;

- lepra;

- scleroza multipla;

Page 260: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

- herpes ocular;

- glaucom cu unghi deschis;

- dezlipire de retina;

- retinita pigmentara;

- retinopatie;

- retinopatie la prematuri;

- boala Sandohoff Boilor;

- sarcoidoza;

- sifilis;

- arterita temporala;

- trachoma (conjunctivita cronica provocata de chlamydia trachomatis);

- sindromul Usher;

- deficit de vitamina A;

- bolile Von Hippel-Lindau.

Orbirea ca simptom

Sus

Pierderea vederii este un simptom pentru urmatoarele afectiuni:

1. Orbire brusca (considerate intotdeauna urgente medicale):

- o leziune la nivelul ochiului;

- obstructia unei artere oculare;

- obstructia unei artere retiniana;

Page 261: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

- obstructia unei vene retiniana;

- arterita temporala;

- dezlipire de retina;

- amaurosis fugax sau amauroza fugace (tulburari tranzitorii de vedere);

- accident vascular cerebral;

- migrene;

- nevrita optica;

- hemoragie in corpul vitros;

- glaucom acut;

- intoxicatie cu alcool metilic;

- isterie;

- leziuni la nivelul creierului.

2. Orbire progresiva:

- cataracta;

- degenerescenta maculara;

- retinopatia diabetica;

- glaucom;

- hipertensiune oculara;

- coroidita;

- retinita pigmentara;

- trachoma (conjunctivita cronica provocata de chlamydia trachomatis).

Page 262: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Daca manifestati oricare dintre aceste simptome adresati-va medicului specialist

Diplopie

Perceperea a doua imagini ale unui obiect privit.

Tipuri?- Diferite tipuri de diplopie:?

- Diplopiile monoculare persista atunci cand se inchide ochiul care nu este atins: ele provin dintr-o atingere a globului ocular.

Diplopiile monoculare apar la debutul anumitor cataracte, in cazul afectarii maculei (zona centrala a retinei) sau chiar de iridectomie

(ablatia unui fragment de iris) chirurgicala sau traumatica.?

- Diplopiile binoculare, in schimb, dispar atunci cand se inchide unul sau altul dintre ochi: este vorba de o atingere a muschilor

oculomotori. Ele pot proveni dintr-o paralizie oculomotorie de origine traumatica, tumorala, vasculara sau din cauza unei afectiuni, ca

diabetul sau scleroza in placi.

O diplopie binoculara poate surveni, de asemenea, in cazul unei afectiuni musculare (miastenie, miopatie endocriniana) sau in cazul

unei heteroforii (tulburare a vederii binoculare legata de variatiile de echilibru ale muschilor oculomotori). In acest ultim caz, tendinta

devierii ochiului, corectata in mod obisnuit spontan pentru a evita diplopia, reapare sub efectul oboselii sau al unei intoxicatii

alcoolice.

Tratament - Tratamentul diplopiilor monoculare este, in principal, cel al cauzei, atunci cand este posibil: tratarea unei cataracte,

repararea chirurgicala a unei iridectomii prea intinse. Tratamentul diplopiilor binoculare consta in prima etapa in depistarea ochiului

Page 263: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

afectat, cu scopul de a aduce o micsorare rapida a suferintei pacientului. Daca diplopia persista, se poate ajunge la plasarea pe sticla

lentilelor a unor prisme, care vor fi incorporate in sticla daca afectiunea continua. In ce priveste tratamentul chirurgical, el nu poate fi

propus decat in unele paralizii definitive. In toate cazurile in care este posibil, tratamentul cauzei este indispensabil.

Prezbiopia

Generalitati

Sus

Prezbiopia reprezinta diminuarea puterii de acomodare a ochiului o data cu inaintarea in varsta, mai ales la distingerea obiectelor de

aproape. Pe masura apropierii de varsta medie, cristalinul (lentila ochiului) se subtiaza si isi pierde din elasticitate. Acomodarea

vizuala reprezinta capacitatea cristalinului de a-si modifica convexitatea si grosimea pentru a permite focalizarea obiectelor aflate la

diferite distante. Pierderea acestei proprietati duce la diminuarea vederii, deoarece obiectele nu mai sunt focalizate bine.

Aceste probleme incep sa fie remarcate in jurul varstei de 45 de ani, cand pentru a citi dintr-o carte sau dintr-un ziar, acestea trebuie

indepartate de ochi pentru a vedea mai bine. In mod normal, muschii care sustin cristalinul se relaxeaza si se contracta in functie de

distanta la care se afla obiectele. In prezbiopie muschii inca functioneaza, dar cristalinul isi pierde din elasticitate si nu-si mai poate

modifica convexitatea pentru a vedea bine obiectele de aproape.

Imaginile sunt focalizate in spatele retinei, in loc sa fie focalizate pe retina, aceasta determinand o vedere neclara. Pentru

Page 264: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

imbunatatirea vederii se mareste distanta dintre obiect si ochi si astfel proiectia va avea loc la nivelul retinei. De exemplu, se poate

indeparta ziarul pana se obtine o imagine buna. Din acest motiv prezbiopia este uneori numita sindromul "bratului scurt".

Cuprins articol

1. Generalitati

2. Cauze

3. Simptome

4. Diagnostic

5. Tratament

6. Evolutie

Cauze

Sus

Prezbiopia este un proces normal in cadrul imbatranirii. O data cu inaintarea in varsta cristalinul se subtiaza si isi pierde din elasticitate

iar muschii ce sustin cristalinul sunt si ei usor afectati. Aceste doua schimbari scad capacitatea de acomodare in special pentru vederea

la apropiere. Insa aceste modificari apar gradat, desi poate parea ca aceasta diminuarea a acomodarii survine brusc.

Simptome

Sus

Principalul simptom al prezbiopiei este vederea neclara in special in distingerea obiectelor apropiate. Aceasta se inrautateste la lumina

slaba sau pe un fond de oboseala. Prezbiopia poate de asemenea sa produca cefalee (dureri de cap) sau astenopie (oboseala ochilor).

Page 265: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Diagnostic

Sus

Boala poate fi diagnosticata printr-un control oftalmologic obisnuit. Medicul oftalmolog va testa acuitatea vizuala, puterea refractara

(capacitatea ochiului de a schimba focalizarea de la apropiere la departare), starea muschilor si starea retinei. Medicul va putea masura

si dioptriile in cadrul acestui consult.

Tratament

Sus

In mod normal, prezbiopia poate fi corectata cu ochelari sau lentile de contact. Daca persoana afectata de prezbiopie nu a avut nevoie

de ochelari sau lentile de contact pana atunci, i se va corecta vederea prin prescrierea unor ochelari pentru vederea de aproape.

Cumpararea ochelarilor fara recomandarea medicului ar putea fi suficienta pentru corectarea vederii, dar cel mai bine ar fi consultarea

unui specialist pentru a determina exact ochelarii necesari. Daca totusi se doreste cumpararea unor ochelari fara a avea o reteta de la

medicul specialist trebuie sa se incerce mai multe perechi de ochelari de diferite dioptrii pentru ai nimeri pe cei potriviti, astfel incat sa

se poata citi fara ca ochii sa oboseasca.

Daca prezbiopia se suprapune la o persoana care deja foloseste ochelari pentru apropiere, distanta sau astigmatism este nevoie de o

noua reteta. Se recomanda folosirea unor lentile bifocale in care partea superioara a lentilei este pentru vederea la distanta si partea

inferioara pentru vederea de aproape. Alte optiuni sunt lentilele trifocale ce corecteaza atat vederea de aproape si distanta cat si pe

aceea la o distanta medie.

Acestea sunt lentilele de contact bifocale sau doua lentile de contact cu rol diferit, care corecteaza vederea la distanta in ochiul mai

Page 266: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

putin afectat de prezbiopie si vederea de aproape in ochiul afectat mai mult de prezbiopie. Pe masura ce boala avanseaza se recomanda

consultul de specialitate pentru noile modificari.

Daca nu se doreste folosirea ochelarilor de vedere sau a lentilelor de contact se poate apela si la chirurgie pentru a corecta prezbiopia.

Procedurile folosite in tratamentul prezbiopiei sunt: LASIK - un tip de operatie laser folosita pentru a schimba forma corneei pentru

reducerea dioptriilor ochelarilor sau lentilelor de contact la persoanele cu miopie severa; PRK - keratectomie fotorefractara, care

foloseste laserul pentru a modela corneea si inlocuirea cristalinului natural cu unul artificial prin implant.

Nici una din aceste interventii chirurgicale nu va reda vederea intr-o stare perfecta. De exemplu, se poate efectua interventia

chirurgicala pentru corectarea vederii la distanta si se recomanda folosirea ochelarilor pentru citit pentru corectarea vederii de aproape

sau se poate interveni chirurgical la unul din ochi pentru corectarea vederii la distanta si la celalalt ochi pentru corectarea vederii la

apropiere. In acest moment sunt studiate si testate noi proceduri pentru corectarea prezbiopiei.

Evolutie

Sus

Vederea de aproape se inrautateste datorita prezbiopiei in jurul varstei de 45 de ani. Pana la 60 de ani ochii isi vor pierde capacitatea

de acomodare in mod continuu necesitand schimbarea dioptriilor ochelarilor sau a lentilelor de contact. La aceasta varsta (60 de ani)

acest proces se opreste si vederea nu se mai inrautateste.

Operatia De Cataracta

Page 267: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Cataracta este o afectiune a ochiului ce se manifesta prin opacifierea progresiva a cristalinului acest fapt ducand la o vedere neclara,

incetosata. Desi uneori apare ca rezultat al altor boli ale ochiului, principala sa cauza este de cele mai multe ori inaintarea in varsta.

Simptomele cele mai frecvente ale cataractei

• Vedere incetosata, fara senzatie de durere;

• Culorile sunt percepute mai fad si avand tenta maronie;

• Vederea nocturna slabita;

• Nevoia schimbarii frecvente a prescriptiei de ochelari;

• Disconfort la lumina puternica.

Singurul tratament eficient al cataractei este cel chirurgical. In cadrul clinicii de oftalmologie Vista Vision efectuam astfel de

interventii de cataracta prin intermediul tehnicii facoemusificarii in regim ambulatoriu.

Operatia de cataracta consta in inlocuirea lentilei naturale a ochiului – cristalinul- cu una artificiala. Tehnica folosita se numeste

facoemulsificare prin SISTEMUL ALCON LEGACY si se efecueaza cu ajutorul unei sonde care emite ultrasunete; aceasta se

introduce în ochi printr-o incizie atat de mica incat nu este nevoie de sutura. În locul cristalinului extras se plaseaza o lentila numita

cristalin artificial foldabil (pliabil) care va ramâne în ochi pe toata durata vietii ducand la imbunatatirea considerabila a vederii.

In cadrul clinicii noastre interventia se realizeaza sub anestezie topica durata fiind foarte scurta - de ordinul a catorva minute, iar

pacientul paraseste clinica in aceeasi zi fiind nevoie doar de un pansament ocular pana la controlul de a doua zi.

In cazul operatiei de cataracta cu ultrasunete este deosebit de important ca interventia sa se faca la momentul oportun, respectiv in

momentul in care pacientul sesizeaza un disconfort vizual.

Page 268: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

In zilele noastre operatia de cataracta prin facoemulsificare a devenit una din cele mai sigure si mai eficiente proceduri chirurgicale.

Glaucomul

Aceasta boala se manifesta prin distrugerea progresiva a nervului optic datorita cresterii tensiunii intraoculare. Astfel campul vizual se

restrange treptat pana cand se ajunge, in final la orbire.

Exista 3 forme de glaucom:

• Glaucomul cu unghi deschis este cea mai frecventa dintre acestea. In cazul persoanelor care manifesta aceasta forma nervul

optic este lezat treptat, putin cate putin, bolnavii confruntandu-se cu o pierdere gradata a vederii. Exista cazuri in care ambii

ochi sunt afectati in acelasi timp, desi de obicei unul este mai afectat decat celalalt.

• Glaucomul cu unghi inchis este mai putin frecvent, fiind prezent la aproximativ 10% din bolnavii de glaucom. In aceasta forma

a bolii, irisul si cristalinul blocheaza circulatia umorii din camerele globului ocular, facand ca presiunea intraoculara sa creasca

si astfel sa comprime sistemul de drenare al ochiului. Din aceasta cauza se poate ajunge la pierderea brusca a vederii insotita de

durere si de asemenea posibil sa apara simptome precum greata si varsaturi.

• Glaucomul congenital este o forma rara de glaucom care apare la unii copii la nastere. In cazul in care aceasta boala apare in

primii ani de viata se numeste glaucom infatil. Copiii cu glaucom congenital sau infantil au de cele mai multe ori ochii

congestionati, prezentand sensibilitate la lumina si lacrimare excesiva.

Glaucomul nu se vindeca, este o boala progresiva care dureaza toata viata si nu se cunoaste un tratament care sa-l vindece, însa daca

este descoperit în faze mai putin avansate, poate fi supravegheat si mentinut în acea stare.

Page 269: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Este recomandat ca persoanele a caror varsta trece de 40 de ani sa-si facaun consult oftalmologic anual si, în mod deosebit, cei care au

mai avut cazuri de glaucom în familie.

Afectiuni congenitale ale cristalinului

Pot fi anomalii de forma si pozitie sau anomalii de transparenta (cataracta congenitala). Anomaliile de forma si pozitie sunt: afachia,

lenticonul anterior sau posterior, ombilicatia, colobomul cristalinian, microsferofachia si ectopia cristaliniana.

Afachia reprezinta absenta congenitala a cristalinului datorata lipsei formarii placodului cristalinian. Clinic pacientul este un

hipermetrop si nu poate face acomodatie. Corectia afachiei cuprinde mai multe etape:

• implantarea unui cristalin artificial in camera posterioara sau mai rar in cea anterioara este metoda curativa. Puterea refractiva este

calculata astfel incat sa fie cat mai aproape de emetropie sau miopie mica. Contraindicatiile sunt temporare si tin de existenta

vreunei inflamatii locale (uveite severe, vitroretinopatie proliferativa).

• folosirea lentilelor de contact au dezavantajul costului ridicat, ingrijirii greoaie si al infectiilor care pot aparea.

Microsferofachia consta in existenta bilaterala a unui cristalin mai mic si de forma sferica. Este frecvent asociata unor afectiuni sau

sindroame familiale (Weill-Marchesani, Marfan) avand tendinta de luxatie in adolescenta.

Lenticonul este o deformare conica sau sferica a fetei anterioare sau posterioare a cristalinului in regiunea axiala. Aceasta protruzie

determina astigmatism cristalinian influentind dezvoltarea acuitatii vizuale. Corectia se face chirurgical.

Colobomul cristalinului este o anomalie a dezvoltarii fibrelor zonulare care se manifesta sub forma lipsei unei portiuni din cristalin.

Poate fi asociat cu un colobom uveal inferior.

Page 270: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Ombilicatia apare ca o depresiune localizata si opaca a fetei posterioare a cristalinului.

Ectopia cristalinului consta in pozitia anormala a acestuia cu sau fara parasirea sacului capsular. In functie de gradul de deplasare se

manifesta clinic sub doua forme subluxatie atunci cand cristalinul nu paraseste sacul capsular si luxatia cand acesta paraseste loja

cristaliniana. Chiar daca la nastere este doar putin deplasat cu varsta evolueaza spre luxatie. Se manifesta clinic prin scaderea vederii,

astigmatism, diplopie si iridodonezis partial. Ectopiile cristaliniene apar adesea insotite de alte sindroame congenitale cum ar fi:

homocistinuria, sindromul Marfan si Weill-Marchesani. Sindromul Marfan pe langa afectare oculara mai cuprinde grave malformatii

cardiovasculare, renale, pulmonare, arachnodactilie, dolicocefalie. Sindromul Marchesani cuprinde brahicefalie, sistem muscular

excesiv dezvoltat, talie mica, redoarea articulatiilor. Gonioscopia si ecografia sunt necesare pentru punerea diagnosticului. Daca

deplasarea cristalinului este mare si tulburarile vizuale importante se impune interventia chirurgicala.

Modifcari ale transparentei –opacifieri ale acestuia constituie cataracta congenitala.

Afectiuni congenitale ale pleoapelor

Se pot grupa in: anomalii morfologice, anomalii ale deschiderii pleoapelor, anomalii ale cililor, anomalii ale marginilor libere ale

pleoapelor, anomalii tegumentare si anomalii de motilitate.

Anomalii ale morfologiei pleoapelor

Page 271: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

• Ablefaria afectiune grava care consta in absenta pleoapelor sau inlocuirea acestora cu un tesut membranos; se asociaza cu absenta

globului ocular si alte malformatii grave.

• Microblefaria este o anomalie caracterizata prin pleoape de dimensiuni mai mici dar de structura normala. Uneori poate asocia

simblefaron temporal. In cazurile accentuate se manifesta prin imposibilitatea inchiderii fantei palpebrale (lagoftalmie) cu toate

consecintele nefaste care decurg din aceasta (ochi uscat, keratoconjunctivita de expunere, aspect inestetic). De aceea se impune

corectia chirurgicala.

• Colobomul palpebral defineste o lipsa de substanta de forma triunghiulara ce intereseaza toate planurile pleoapei sau doar tarsul

(colobom partial). Se produce datorita lipsei fuziunii sau fuziunii incomplete a mugurilor embrionari palpebrali. Atunci cand

afecteaza treimea medie si are o intindere mare provoaca lagoftalmie. Poate fi asociat cu alte coloboame (uvelale, de nerv optic), cu

lipodermoidul limbului sau cu alte malformatii faciale luand forma sindromului Goldenhar si Franceschetti. Tratamentul

chirurgical consta in apropierea si sutura plan cu plan a marginilor colobomului in coloboamele mici si inlocuirea tesuturilor lipsa

in coloboamele intinse.

Anomalii ale deschiderii palpebrale

• Criptoftalmia consta in lipsa fantei palpebrale. Polul anterior al ochiului este acoperit de un tesut rezultat din fuziunea fara

demarcatie a celor doua pleoape, superioara si respectiv inferioara. Diferenta de ablefarie consta in calitatea acestui tesut care este

normal in criptoftalmie. Corectia se face chirurgical.

• Euriblefaronul consta intr-o largire exagerata a deschiderii fantei palpebrale permitand vizualizarea fundului de sac conjunctival.

• Blefarofimoza se manifesta prin imposibilitatea deschiderii complete a fantei palpebrale, unghiurile palpebrale parand sudate.

Apare frecvent asociata cu epicantus si microblefarie. Diagnosticul diferential se face cu ptoza congenitala de care o diferentiaza

functia normala a muschiului ridicator al pleoapei superioare si cu microblefaria. Tratamentul este unul chirurgical purtan

denumirea de cantoplastie interna sau externa.

Page 272: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

• Epicantus (cuta mongoloida) consta in existenta bilaterala a cate unui pliu musculocutanat, cu directie verticala care acopera

unghiul intern. Este o anomalie transmisa autosomal dominant destul de frecventa (2-5% din populatie). Apare datorita unui exces

tegumentar sau insertiei aberante a unor fibre apartinand orbicularului. Este fiziologic la mongoli iar pentru restul populatiei la

sugari pana in luna a V-a datorita lipsei de dezvoltare a piramidei nazale. Se descriu doua forme de epicantus: direct atunci cand

pliul porneste dinspre pleoapa superioara si invers in cazurile in care pliul porneste de la pleoapa inferioara. Cele de intindere mica

nu necesita tratament, ele putand chiar sa dispara pana la pubertate odata cu dezvoltarea piramidei nazale. Pentru cele foarte intinse

care micsoreaza campul vizual este necesar tratament chirurgical care consta in excizia excesului tegumentar si ancorarea

tegumentului la ligamentul palpebral intern.

• Epiblefaronul defineste prezenta unui pliu cutanat orizontal paralel cu marginea libera a pleoapei. Daca nu dispare cu varsta se

practica excizia semilunara a excesului tegumentar.

• Blefarochalazisul este asemanator clinic cu epiblefaronul doar ca in patogenie este implicata o modificare degenerativa a dermului

si o relaxare a septului orbitar. Atat blefarochalazisul cat si epiblefaronul pun adesea mai mult probleme estetice dar pot duce si la

aparitia ptozei si implicit a limitarii campului vizual caz in care necesita excizia excesului de piele, a unei portiuni din orbicular si

intarirea septului orbitar.

• Aspectul antimongoloid al fantei palpebrale consta intr-o oblicitate inversa a deschiderii fantei palpebralecu unghiul extern situat

sub nivelul celui intern. Apare in sindromul Francois si sindromul Goldenhar.

Anomaliile ciliare

• Hipotricoza este absenta cililor sau inlocuirea acestora cu cativa oeri subtiri si rari; apare in alopecii. Problema mai degraba de

natura estetica se poate remedia cu ajutorul chirurgiei plastice.

• Hipertricoza este dimpotriva o exagerare a dezvoltarii cililor atat in grosime si lungime cat si ca numar. Cilii pot fi dispusi in doua

trei randuri. Rezolvarea problemei se face prin electroliza foliculilor.

• Cilii moniliformi au aspectul de sirag de margele (sunt strangulati din loc in loc).

Page 273: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

• Ectopia cililor anomalie care consta in prezenta cililor la nivelul pleoapelor in alte locuri decat cel normal. Indepartarea lor se face

prin excizie sau electroliza.

• Cilii incarnati apar datorita directiei anormale de crestere a acestora astfel incat acestia ies pe fata conjunctivala a pleoapei.

Anomaliile tegumentelor pleoapelor

• Ichtioza este o afectiune cu caracter ereditar (transmitere legata de X) care se manifesta prin ingrosarea si uscarea excesiva a

tegumentelor pleoapelor, dar nu numai, care capata un aspect solzos. Procesul avanseaza cu varsta iar tratamentul simptomatic

consta in administrarea de unguente pentru inmuierea pielii. Asocierea congestiei tegumentare defineste eritrodermoichtioza.

• Chistul dermoid este o formatiune pseudotumorala de dimensiuni mici elastica, mobila si bine delimitata situata spre unghiul

palpebral extern. Tratamentul consta in extirparea chirurgicala inclusiv a capsulei pentru a preveni viitoare recidive.

Anomalii de motilitate ale pleoapelor cuprind ptoza congenitala si retractia congenitala a pleoapei superioare.

Anomaliile marginilor libere includ entropionul si ectropionul congenital si ankiloblefaronul.

• Entropionul –rasfrangerea congenital a pleoapei inferioare spre globul ocular- este cauzata de aplazia tarsului sau hipertrofiei

muschiului ciliar. Daca nu dispare spontan necesita corectie chirurgicala.

• Ectropionul – rasfrangerea in afara a marginii pleoapei- este determinat de dezvoltarea insuficienta a tegumentului.

• Ankiloblefaronul se manifesta prin imposibilitatea deschierii fantei palpebrale cauzata de solidarizarea marginilor celor doua

pleoape prin intermediul unei membrane. Tratamentul consta in sectionarea acestei membrane.

Alergii oculare ( Conjunctivita alergica)

Page 274: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Conjunctivita alergica este o inflamatie a mucoasei ce acopera fata interna a pleopelor si fata anterioara a ochilor si este declansata

de o reactie alergica. Aceasta se intampla atunci cand ochiul vine in contact cu un alergen si reactioneaza prin eliberarea de histamina.

Histamina determina dilatarea vaselor sanguine ale conjunctivei. Dilatarea vaselor de sange este urmata rapid de simptome

oculare,cum ar fi inrosirea ochilor,senzatie de mancarime si lacrimare. Aceste simptome sunt insotite de obicei de simptome nazale,

cum ar fi congestia nazala, stranut si mancarime la nivelul nasului. In timp ce conjunctivitele care nu sunt alergice afecteaza adesea

doar un singur ochi, conjunctivita alergica afecteaza ambii ochi in acelasi timp. Conjunctivita alergica tinde sa apara mai frecvent la

persoanele care au alte tipuri de alergii, in special rinite alergice. Spre deosebire de conjunctivitele bacteriene si virale , conjunctivita

alergica nu este contagioasa.

Exista mai multe tipuri de conjunctivita alergica:

• Conjunctivita alergica sezoniera ( este cea mai comuna forma de conjunctivita alergica,apare ca reactie la polenul plantelor si

mucegai. Este adesea o consecinta a rinitei alergice (febra fanului).

• Conjunctivita alergica perena ( este o forma mai putin frecventa de conjunctivita alergica, in care simptomele sunt prezente pe

tot parcursul anului. Principalii alergeni implicati in conjunctivita alergica perena sunt parul animalelor, praful si penele. Desi

Page 275: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

simptomele pot aparea pe tot parcursul anului si sunt mai putin severe decat cele ale conjunctivitei alergice sezoniere, acestea se

pot agrava sezonier).

• Conjunctivita vernala (este o forma cronica de conjunctivita, care apare de cele mai frecvent primavara si toamna. Aceasta poate

afecta permanent vederea si apare mai frecvent la barbati decat la femei, in special la copii sub 10 ani, care au un istoric de alergii.

In general copiii se vindeca de aceasta afectiune pana ajung la maturitate).

• Keratoconjunctivita atopica (este un tip de conjunctivita alergica,care este asociat cu dermatita atopica a pleoapelor si fetii.

Simptomele includ roseata, mancarime, arsuri, lacrimare, secretii vascoase si umflarea pleopelor. Varsta de debut este, de obicei,

inainte de 20 de ani la pacientii cu istoric de alergii, mai ales rinite alergice si astm bronsic).

• Conjunctivita papilara giganta (este un tip de conjunctivita asociata cu purtarea lentilelor de contact. Acest tip de conjunctivita se

considera a fi o reactie alergica la proteinele din solutia ce realizeaza fixarea lentilelor. Asa cum arata si numele, papile gigante

apar pe suprafata interioara a pleoapelor superioare).

Netratate, conjunctivitele alergice sezoniere sau perene, rareori duc la complicatii pe termen lung. Cu toate acestea, boala poate

interesa si alte parti ale ochilor ( provoaca inflamatia irisului). Conjunctivita vernala si keratoconjunctivita atopica au potential de

deteriorare a vederii.

Conjunctivita alergica este o reactie la anumite tipuri de alergeni. Cei mai frecventi alergeni care declanseaza conjunctivita alergica

sunt:

• Granulele mici de polen pot ajunge cu usurinta in aer. Polenul provine de cele mai multe ori de la pomi,plante leguminoase si

buruieni.

• Praful este un amestec care contine acarieni, mici particule de sol, fragmente vegetale, celule moarte de pe piele umana si animala,

par, fibre sintetice.

• Scuamele sunt celulele moarte de la suprafata pielii care cad si ajung in aer.

Page 276: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

• Mucegaiurile-sporii de ciuperci care formeaza mucegaiurile pot ajunge in aer. Acestea se gasesc in special in lemnul putrezit si in

case (in special in zonele umede, subsoluri si bai).

• Conservantii continuti de picaturile pentru ochi si solutiile pentru lentilele de contact uneori pot determina aparitia unei reactii

alergice la persoanele sensibile.

• Substantele iritante precum fumul de tigara, praful de creta si parfumurile pot declansa conjunctivita alergica.

Semnele si simptomele de conjunctivita alergica sunt:

• Umflarea pleoapelor

• Mancarime si senzatia de arsura la nivelul ochilor

• Lacrimare excesiva

• Dilatarea vaselor de sange de la nivelul conjunctivei ceea ce va duce la roseata conjunctivei

• Scurgeri oculare apoase sau mucoase

• Ochi rosii

• Sensibilitate la lumina (fotofobie)

• Vedere neclara (uneori)

• Cearcane (cerc vanat care apare in jurul ochilor)

• Tulburari ale somnului (insomnie).

Anomalii congenitale ale corneei

Anomaliile congenitale sunt definite ca alteratii morfologice evidente la nastere rezultate din dezvoltarea defectuoasa in timpul vietii

intrauterine. Anomaliile congenitale ale corneei sunt foarte diverse dar pot fi clasificate in doua mari grupe: anomalii de forma si

anomalii de structura.

Page 277: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Anomaliile de forma si marime

Anomaliile de forma si marime sunt: absenta corneei, microcorneea, megalocorneea, corneea plana, keratectazia, keratoconul

posterior generalizat.

• Absenta corneei este foarte rara; uneori poate fi prezenta o pseudocornee rudimentara fibroepiteliala.

• Microcorneea se defineste atunci cand diametrul corneei este mai mic de 10 mm. Aceasta modificare se concretizeaza intr-o

refractie mare (pana la + 46D) si adeseori hipermetropie. Daca apare in contextul unui segment anterior micsorat este vorba de

microftalmie anterioara, daca tot globul este micsorat si malformat se numeste microftalmie iar nanoftalmia desemneaza starea in

care ochiul este mai mic dar absolut normal. Microftalmia poate asocia si alte anomalii congenitale dintre care cel mai frecvent

glaucomul congenital, coloboame, cataracta congenitala.

• Megalocorneea defineste situatia in care corneea are diametrul orizontal mai mare de 13 mm dar nelegata de glaucom congenital si

avand o structura histologica normala. Are o transmitere recesiv legata de sex (90 % din cazuri sunt barbati) si este de obicei

bilaterala. In general apare izolata dar se poate asocia si cu anomalii sistemice cum ar fi sindromul Down, sindromul Marfan,

sindrom Alport. De-a lungul vietii se poate complica cu glaucom secundar tardiv, cataracta presenila sau ectopia cristalinului.

• Corneea plana apare ca o consecinta a opririi din dezvoltare a corneei de obicei in lunile a 4-a sau a 5-a a vietii intrauterine astfel

incat raza de curbura ramane aceeasi cu a scleroticii iar refractia ramane foarte redusa 20-30 D. Acuitatea vizuala este scazuta

(puterea dioptrului ocular variaza de la +7 la -9 D) la aceasta contribuind si asocierea altor anomalii oculare cum ar fi aplazia

retinei, coloboame, sclerocornee cu reducerea preponderent a diametrului vertical, cataracta congenitala.

• Keratectazia consta intr-o cornee opaca care prezinta o proeminenta inspre fanta palpebrala. Ca etiologie este incriminata keratita

intrauterina urmata de perforarea corneei.

• Keratoconul posterior generalizat consta intr-o curbura foarte accentuata a fetei posterioare in discrepanta cu fata anterioara care

este perfect normala. Afecteaza predominant sexul feminin si este asimptomatica.

Page 278: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Anomaliile de stuctura

Anomaliile de stuctura cuprind: embriotoxonul posterior, anomalia si sindromul Rieger, keratoconul circumscris posterior, anomalia si

sindromul Axenfeld, anomalia Peters, sclerocorneea si embriotoxonul anterior.

• Embriotoxonul posterior consta intr-o ingrosare cu deplasarea centrala a marginii anterioare a inelului Schwalbe (jonctiunea intre

reteaua trabeculara si membrana Descemet) devenind vizibila cu ochiul liber. Se transmite autosomal dominant si poate asocia alte

anomalii ale polului anterior (filamente iriene, cornee plana, coloboame, s. a. ) sau sindroame sistemice. Determina o predispozitie

pentru aparitia glaucomului.

• Anomalia si sindromul Axenfeld. Anomalia consta in asocierea embriotoxonul posterior cu procese iriene proeminente aderente

la inelul Schwalbe. Sindromul Axenfeld presupune asocierea anomaliei Axenfeld cu glaucomul si uneori cu asimetrie faciala,

hipoplazie faciala, hipertelorism.

• Anomalia si sindromul Rieger. Anomalia cuprinde embriotoxonul posterior, atrofia stromei iriene si procese iriene proeminente

care pot asocia sinechii anterioare periferice, pseudopolicorie si glaucomul (50 % din cazuri). Sindromul Rieger asociaza in plus si

anomalii scheletice faciale si dentare cu sau fara retard mental.

• Anomalia Peters cuprinde leucom corneean la nivelul caruia apar defecte endoteliale si stromale. Apare in asociere cu cataracta,

glaucom (in 50 % din cazuri) si leziuni generale (palatoschizis, buza de iepure, defecte cardiace, s. a. ). Una din cauze o poate

constitui inflamatia intrauterina, caz in care apar si sechele ale inflamatiei: precipitate endoteliale, vascularizatie corneeana.

• Sclerocorneea reprezinta o opacifiere neinflamatorie si neevolutiva care intereseaza corneea periferica sau in totalitate. In general

este bilaterala si are caracter ereditar. Poate asocia alte anomalii ca afachia, oligofrenia, malformatii scheletice.

• Embriotoxonul anterior sau arcul juvenil este reprezentat de prezenta in periferia corneei a unei formatiuni inelare opace

asemanatoare gerontoxonului. Asociaza aniridei, sclere albastre, megalocornee.

Page 279: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

• Keratoconul circumscris posterior consta intr-o excavatie a fetei posterioare a corneei situata central sau paracentral fara

afectarea curburii anterioare. Defectul este adeseori unilateral, neevolutiv si asimptomatic (poate asocia uneori ambliopie)

Afectiuni congenitale ale sclerei

Pot fi impartite in doua categorii si anume: afectiuni legate de grosimea sclerei si afectiuni legate de culoare. Aceste afectiuni, de

multe ori, prezinta importanta nu atat din punct de vedere al afectarii oculare in sine care adesea este benigna si inconstanta cat mai

ales din punct de vedere al afectarii asociate altor organe.

Afectiunile legate de grosimea sclerei

Apar in buftalmie, stafilomul Sarpa si protruzia congenitala Von Ammon. Clinic se traduc prin modificari de volum ale globului

ocular.

• Buftalmia se manifesta prin cresterea diametrului anteroposterior al globului ocular si a diametrului corneei ceea ce provoaca

hipertensiune oculara. Sub actiunea acesteia sclera se subtiaza, capata o nuanta albastruie si este predispusa la rupturi chiar la cele

mai mici traumatisme.

• Stafilomul posterior din miopia forte (stafilomul Sarpa) provoaca subtierea sclerei la nivelul polului posterior si in segmentul

dintre ecuator si insertia muschilor drepti.

• Protruzia congenitala Von Ammon: Sclera este subtiata si captusita doar de o foita retiniana aplazica. In timp poate evolua spre

ruptura maculara si dezlipire de retina

Page 280: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Afectiunile legate de culoare

Pot apare prin doua mecanisme si anume: difuziunea luminii ce traverseaza sclera a carei structura e modificata si acumularea de

pigment. Modificarile de culoare pot apare izolate ca in cazul melanosis oculi si nevului Ota sau in cadrul unor sindroame determinate

de tulburari ale metabolismului tesutului conjunctiv ca in cazul sindromului sclerelor albastre. De aceea gravitatea simptomatologiei

variaza de la inestetic pana la scaderea sperantei de viata.

Exista insa si o pigmentare fiziologica numita melanoza stromala fiziologica a sclerei care apare la persoanele cu iris pigmentat in

special la africani.

• Melanosis oculi sau melanoza oculara congenitala benigna Bourquin are caracteristic doua aspecte histologice: prezenta unui

numar crescut de melanocite normale si dispunerea in gramezi a melanocitelor puternic pigmentate la nivelul tesuturilor sclerale si

episclerale. Se prezinta sub forma de placarde sclerale maronii, neregulate, situate preecuatorial cu conjunctiva supraiacenta

normala. Atitudinea terapeutica este cea de supraveghere deoarece rata malignizarii este mare.

• Nevul Ota ocupa o suprafata foarte intinsa cuprinzand teritoriul cutanat inervat de primele doua ramuri ale trigemenului, anumite

membrane oculare si chiar pavilionul urechii si mucoasa orala. Pigmentarea intereseaza conjunctiva, sclera, coroida, irisul si mai

rar corneea, grasimea periorbitara si teaca nervului optic. La nivel scleral se prezinta sub forma de puncte, pete sau plaje in nuante

de albastru, gri pana la negru. Leziunea pune doar probleme estetice.

• Sindromul sclerelor albastre apare in diferite sindroame produse de tulburari ale metabolismului tesutului conjunctiv si osos sau

de aberatii cromozomiale avand ca manifestare clinica comuna printre altele si aspectul albastru al sclerelor. Coloratia albastra este

data de vizibilitatea prin sclera translucida a uveei. Aceste afectiuni sunt: maladia Lobstein, sindromul Marfan, sindromul Ehlers-

Danlos, hipofosfatezemia, sindromul Albright II.

• Maladia Lobstein sau "boala oaselor de sticla” este o boala ereditara transmisa autosomal dominant caracterizata clinic de triada

clasica:

• sclere albastre (in toate nuantele) ; mai rar poate asocia si miopie, embriotoxon, cataracta congenitala;

Page 281: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

• fragilitate osoasa severa manifestata prin fracturi cvasispontane ce afecteaza cu predilectie diafizele oaselor lungi ale membrelor

inferioare;

• surditatea este elementul cel mai inconstant si tardiv.

In mod inconstant poate asocia si anomalii dentare, hiperlaxitate ligamentara, cifoscolioza.

• Sindromul Marfan este o boala autosomal dominanta care se manifesta prin sinteza unui colagen cu structura alterata. Anomaliile

oculare constand in sclere albastre, megalocornee, sferofachie, cataracta congenitala, colobom irian asociaza si extremitati lungi,

musculatura atrofiata, anomalii cardiovasculare (cele mai grave).

• Sindromul Ehlers-Danlos numit si fibroplazia elastica generalizata este afectiune transmisa autosomal dominant care afecteaza

cu predilectie sexul masculin. Semnele clinice sunt expresia unui deficit enzimatic implicat in procesul asamblarii precolagenului.

Pentru multi pacienti simptomatologia este saraca astfel ca raman adesea nediagnosticati. Manifestarile clinice cuprind semne de

afectare cutanata (aspectul de hiperextensibilitate – cutix laxa, escare, atrofice si echimoze), afectare articulara mergand pana la

dislocatii ale soldului, cifoscolioza si semne de afectare oculara (decolare de retina, miopie, striuri angioide retiniene, sclere

albastre).

• Hipofosfatezemia este o boala ereditara severa cu transmitere recesiv autosomala produsa de mutatii la nivelul genelor care

codeaza fosfatazele alcaline. Se manifesta clinic prin multiple malformatii scheletice insotite adesea de fracturi ale oaselor lungi,

edentatie totala precoce, sclere albastre si nefrocalcinoza care conduce adesea la deces.

Diagnosticarea corecta si orientarea terapiei presupune o abordare interdisciplinara asociind examenul oftalmologic cu cel cardiologic,

genetic, stomatologic, s. a. m. d.

Page 282: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Tratamentul poate fi medical si chirurgical si se adreseaza in principal afectiunilor de baza. Urmareste evitarea factorilor de risc

(traumatismelor, factorilor alimentari, toxice, s. a. ) si intarzierea aparitiei complicatiilor (in principal cardiovasculare) care pot pune in

pericol viata pacientilor.

Afectiuni congenitale ale cristalinului

Pot fi anomalii de forma si pozitie sau anomalii de transparenta (cataracta congenitala). Anomaliile de forma si pozitie sunt: afachia,

lenticonul anterior sau posterior, ombilicatia, colobomul cristalinian, microsferofachia si ectopia cristaliniana.

Afachia reprezinta absenta congenitala a cristalinului datorata lipsei formarii placodului cristalinian. Clinic pacientul este un

hipermetrop si nu poate face acomodatie. Corectia afachiei cuprinde mai multe etape:

• implantarea unui cristalin artificial in camera posterioara sau mai rar in cea anterioara este metoda curativa. Puterea refractiva este

calculata astfel incat sa fie cat mai aproape de emetropie sau miopie mica. Contraindicatiile sunt temporare si tin de existenta

vreunei inflamatii locale (uveite severe, vitroretinopatie proliferativa).

• folosirea lentilelor de contact au dezavantajul costului ridicat, ingrijirii greoaie si al infectiilor care pot aparea.

Microsferofachia consta in existenta bilaterala a unui cristalin mai mic si de forma sferica. Este frecvent asociata unor afectiuni sau

sindroame familiale (Weill-Marchesani, Marfan) avand tendinta de luxatie in adolescenta.

Lenticonul este o deformare conica sau sferica a fetei anterioare sau posterioare a cristalinului in regiunea axiala. Aceasta protruzie

determina astigmatism cristalinian influentind dezvoltarea acuitatii vizuale. Corectia se face chirurgical.

Page 283: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Colobomul cristalinului este o anomalie a dezvoltarii fibrelor zonulare care se manifesta sub forma lipsei unei portiuni din cristalin.

Poate fi asociat cu un colobom uveal inferior.

Ombilicatia apare ca o depresiune localizata si opaca a fetei posterioare a cristalinului.

Ectopia cristalinului consta in pozitia anormala a acestuia cu sau fara parasirea sacului capsular. In functie de gradul de deplasare se

manifesta clinic sub doua forme subluxatie atunci cand cristalinul nu paraseste sacul capsular si luxatia cand acesta paraseste loja

cristaliniana. Chiar daca la nastere este doar putin deplasat cu varsta evolueaza spre luxatie. Se manifesta clinic prin scaderea vederii,

astigmatism, diplopie si iridodonezis partial. Ectopiile cristaliniene apar adesea insotite de alte sindroame congenitale cum ar fi:

homocistinuria, sindromul Marfan si Weill-Marchesani. Sindromul Marfan pe langa afectare oculara mai cuprinde grave malformatii

cardiovasculare, renale, pulmonare, arachnodactilie, dolicocefalie. Sindromul Marchesani cuprinde brahicefalie, sistem muscular

excesiv dezvoltat, talie mica, redoarea articulatiilor. Gonioscopia si ecografia sunt necesare pentru punerea diagnosticului. Daca

deplasarea cristalinului este mare si tulburarile vizuale importante se impune interventia chirurgicala.

Modifcari ale transparentei –opacifieri ale acestuia constituie cataracta congenitala.

Afectiuni congenitale ale uveei

Uveea-tunica medie a globului ocular- este formata din trei portiuni distincte: iris si corp ciliar anterior si coroida posterior. Anomalii

congenitale pot apare in embriogeneza oricarei portiuni, cele ale corpului ciliar fiind insa si mai rare.

Page 284: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Anomaliile congenitale ale irisului sunt: aniridia, pseudopolicoria, corectopia, chisturile congenitale, colobomul irian, heterocromia

iriana, anizocoria, albinismul, persistenta membranei pupilare.

• Aniridia se manifesta prin absenta irisului sau prin reducerea acestuia la un rudiment stromal inelar periferic de aproximativ 1 mm

situat in spatele limbului sclero- corneean. Subiectiv se insoteste de fotofobie si scaderea acuitatii vizuale. Poate asocia alte

anomalii oculare dar si somatice printe care tumora Wilms, de aceea se impun investigatii paraclinice pentru detectia precoce a

acesteia. Tratamentul este mai mult paleativ si vizeaza indepartarea fotofobiei prin folosirea de ochelari fumurii si lentile de contact

cu iris colorat.

• Colobomul irian consta intr-o lipsa de substanta ce intereseaza suprafata iriana (cel mai frecvent sectorul inferior) in diferite

grade (intre 1/6 si 1/3 din suprafata iriana), uni- sau bilaterala. Pupila capata un aspect caracteristic de, , gaura de cheie”. Leziunea

apare rareori izolata. Fotofobia simptomul dominat se combate cu ochelari fumurii iar aspectul inestetic cu lentile de contact cu iris

colorat. Procedeul chirurgical de reconstructie a irisului numit iridopexie poate constitui in unele cazuri optiunea terapeutica.

• Corectopia afectiune ereditara ce se defineste printr-o pozitie anormala (ectopica) a corneei in periferia irisului.

• Pseudopolicoria consta in aspectul perforat al irisului in mai multe puncte care da senzatia existentei mai multor pupile. Dar aceste

gauri nu sunt pupile propriu-zise deoarece nu au sfincter si motilitate reflexa proprie. Sunt produse in urma vindecarii sechelare a

unor procese inflamatorii intrauterine.

• Heterocromia iriana consta intr-o pigmentare inegala a irisului in doua sectoare diferite ale aceluiasi ochi (forma unilaterala) sau

coloratie diferita a irisului celor doi ochi (forma bilaterala). Exista trei forme clinice: forma simpla nu are semnificatie patologica,

forma consecutiva leziunilor simpaticului cervical si heterocromia complicata Fuchs care asociaza ciclita si cataracta.

• Anizocoria este o anomalie rara ereditara caracterizata prin inegalitatea diametrelor celor doua pupile. Reflexele pupilare sunt

normale spre deosebire de anizocoriile dobandite (traumatice, uveitice, tabetice, glaucomatoase) in care aceste reflexe sunt absente

sau alterate.

Page 285: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

• Chisturile congenitale sunt foarte rare, apar sub forma unor proeminente (, , ciucuri”) maronii, vizibile biomicroscopic, care

proemina in campul pupilar.

• Albinismul este o afectiune ereditara caracterizata prin absenta melaninei in melanocite. Clinic se manifesta prin depigmentarea

parului, tegumentelor si structurilor oculare. Exista doua forme clinice principale:

• albinismul oculo-cutanat se caracterizeaza prin culoare blonda a parului, tegumente palide, decolorare a irisului si a fundului de

ochi ceea ce permite vizualizarea vaselor coroidiene. Simptomatologia include scaderea acuitatii vizuale (adesea sub 1/10),

fotofobie iar in formele grave alterari ale simtului cromatic, nistagmus, torticolis si ingustari ale campului vizual.

• albinismul ocular izolat afecteaza in diferite grade doar structurile oculare si se manifesta prin fotofobie si scaderea acuitatii

vizuale.

Tratamentul vizeaza corectarea viciilor de refractie, reducerea fotofobiei cu ajutorul ochelarilor fumurii si lentile de contact estetice.

Afectiunile congenitale ale corpului ciliar sunt mult mai rare si constau in inlocuirea unei portiuni cu tesut conjunctiv vascularizat

(colobom) sau metaplazii ale epiteliului ciliar cu pigmentarea acestuia.

Afectiunile congenitale ale coroidei sunt colobomul coroidei, coroideremia si angiomul coroidei.

• Colobomul coroidei poate sa apara sub doua forme: colobom tipic dispus inferior in spatiul dintre papila si marginea inferioara a

coroidei si colobom atipic care ocupa regiunea maculara. Intotdeauna este insotit de colobomul retinian. Consta intr-o zona alba ce

porneste din vecinatatea nervului optic pana in regiunea ciliara. Colobomul atipic (macular) se prezinta sub forma unei zone albe

marginita de pigment negru. Tratamentul vizeaza corectarea deficitelor vizuale care pot apare: strabism, ambliopie, nistagmus.

• Coroideremia se manifesta prin absenta coroidei si a epiteliului pigmentar retinian. Fundul de ochi reprezentat de sclerotica

capata o nuanta alb cenusie vizibila prin retina transparenta.

Page 286: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

• Angiomul coroidei este o tumora vasculara benigna, foarte rara a corodei aparand mai mult in ochi enucleati

Anomalii congenitale ale aparatului lacrimar

Aparatul lacrimal este alcatuit din glande lacrimale (principale si accesorii) si cai lacrimale.

Glanda lacrimala principala este situata in unghiul superoextern al orbitei trimitand si o prelungire palpebrala (numita si glanda

accesorie Rosenmuller) . Ea are o secretie seroasa paroxistica (reflexa).

Glandele lacrimale accesorii sunt de trei tipuri:

• cu secretie seroasa (glandele Krause si Wolfring- Ciaccio),

• cu secretie de mucina (glandele Henle si Manz) si

• cu secretie lipidica, de tip sebaceu, acestea produc stratul superficial al filmului lacrimal (glandele Moll, Zeiss si Meibonius) .

Glandele accesorii sunt situate la nivelul conjunctivei tarsale, intratarsal sau sub forma de celule libere pe suprafata conjunctivei.

Glandele accesorie asigura secretia mucoasa bazala, permanenta.

Caile lacrimale (canale excretorii, puncte lacrimale, sacul lacrimal si canalul lacrimonazal) au rolul de a aduce lacrimile in contact cu

conjunctiva si corneea si de evacuare a acestora inspre meatul inferior al foselor nazale. Filmul lacrimal cu o grosime intre 4 si 8 µ se

formeaza prin intinderea lacrimilor (din secretia bazala) pe epiteliul corneean prin actul reflex al clipitului. Filmul lacrimal are

proprietati antibacteriene atat prin imunoglobulinele tip Ig A si sistemului complement continute cat si prin mecanism pur fizic de

Page 287: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

indepartare continua a bacteriilor. Indicele bacteriostatic al lacrimilor poate fi dozat. Cealalta functie majora a filmului lacrimal consta

in asigurarea nutritiei corneei (tesut in mod normal avascular) si prevenirii deshidratarii acesteia.

Anomaliile congenitale pot interesa atat glandele lacrimare cat si sistemul excretor avand pe plan clinic urmatoarele consecinte:

• sindromul de ochi uscat congenital cu deshidratarea si tulburari trofice ale corneei urmate de aparitia de mici eroziuni ce predispun

la suprainfectii. Cauza acestui sindrom o poate constitui fie absenta glandelor lacrimale fie de anomalii neurologice (hipoplazia

nucleului lacrimal, paralizii congenitale ale nercilor cranieni VI, VII, XII) .

• staza lacrimilor in caile lacrimale cu suprainfectarea acestora,

• epifora (expresie a sindromului ochiului lacrimos) adica scurgerea libera si permanenta a lacrimilor pe obraz in lipsa unei stimulari

reflexe.

Anomaliile congenitale ale glandelor lacrimale:

• Glandele supranumerare sunt glande in plus fata de cele normale situate ectopic la diferite nivele ale ochiului (iris, orbita,

dermoidul limbului, corp ciliar, etc. ) . Manifestarea clinica este aparitia sindromului ochiului lacrimos cu lacrimare excesiva

(epifora) .

• Chisturi congenitale este o anomalie cunoscuta si sub denumirea de „dacryops” constand in existenta congenitala a unor formatiuni

lichidiene in unghiul superoextern al ochiului. Chisturile contin lacrimi cu o dominanta a componentei seroase sau mucinoase.

Expresia clinica este aparitia exoftalmiei uneori chiar importanta. Cele de dimensiuni mai mari pot fi palpate. Ecografia este utila

pentru punerea diagnosticului. Tratamentul consta in extirparea in bloc a chisturilor pentru a evita recidiva.

• Fistulele congenitale sunt comunicari anormale situate deasupra marginii superioare a cantusului extern sau deasupra marginii

superioare a tarsului. Tratamentul consta in extirparea chirurgicala a acestora sau transplantarea lor in fundul de sac conjunctival.

• Alacrimia este urmarea lipsei congenitale a glandelor lacrimale ce apare in cadrul anoftalmiei sau criptoftalmiei.

Page 288: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Anomalii congenitale ale cailor lacrimale

• Imperforatia sau ocluzia punctului lacrimal are ca urmare aparitia epiforei. Tratamentul vizeaza dilatarea punctului lacrimal

folosind o sonda extrem de fina sub microscop.

• Ocluzia canaliculului lacrimal este ceva mai frecventa decat precedenta avand uneori transmitere ereditara. poate afecta canaliculul

in totalitatea sau doar portiunea externa a acestuia.

• Prezenta de canaliculi supranumerari este in majoritatea cazurilor asimptomatica. Daca se insoteste de prezenta unor fistule

conduce la eliminarea lacrimilor pe piele ceea ce impune necesitatea extirparii fistulelor.

• Dacriocistografia este explorarea paraclinica de electie care poate evidentia si alte anormalitati cum ar fi existenta diverticulilor

sacului sau canalului lacrimonazal si in mod cu totul exceptional absenta completa a cailor lacrimale in anomalii grave ale fetei.

• Imperforarea congenitala a canalului lacrimonazal duce la manifestari cum ar fi epifora, conjunctivita purulenta, dacriocistita care

apar in general intre a 10-a si a 12-a zi dupa nastere pana cel tarziu in a doua luna.

Canalul fie se termina in meatul inferior dar fara al perfora fie se termina sub forma unui reces intre mucoasa meatului si peretele osos.

Portiunea osoasa a conductului poate fi absenta. Pentru punerea diagnosticului se folosesc teste de permeabilitate cum ar fi:

• instilarea de fluoresceina sau orice alt lichid colorat in fundul de sac conjunctival trebuie sa ajunga in nas,

• injectarea de ser in canaliculul inferior este urmata de refluare prin canaliculul superior in cazul unui obstacol situat in aval,

• rinoscopia poate evidentia o posibila cauza nazala a imperforarii,

• sondajul cailor lacrimale evidentiaza obstacolul,

• radiografia cu substanta de contrast de asemenea poate localiza obstacolul.

Page 289: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Tratamentul in aproape jumatate din cazuri nu este necesar, vindecarea obtinandu-se spontan.

Intr-o prima etapa se administreaza antiseptice si decongestive conjunctivale, se maseaza regiunea sacului lacrimal si se face irigare

sub presiune cu astuparea prealabila a punctului lacrimal superior pentru a forta ruperea membranei Hasner (valvula Hasner este

situata la deschiderea nazala a canalului lacrimonazal avand rolul fiziologic de a impiedica refluarea lichidului din nas contaminat deci

cu bacterii in sistemul lacrimal sau patrunderea aerului) . Daca permeabilizarea totusi nu se obtine se face inainte de trei luni sondajul

canalului, procedeu ce poate fi repetat de doua trei ori.

Ca ultima varianta terapeutica se practica interventia chirurgicala numita dacriocistorinostomia dar dupa ce copilul a implinit varsta de

trei ani.

Anomalii congenitale ale conjunctivei

Conjunctiva este membrana transparenta care inveleste fata posterioara a pleoapelor (conjunctiva tarsala) si partea anterioara a sclerei

(conjunctiva bulbara) .

Anomaliile congenitale ale conjunctivei sunt afectiuni rare si cuprind malformatii congenitale, tumori disgenetice si tulburari

metabolice. Observarea si evaluarea periodica este atitudinea standard, tratamentul impunandu-se in cazurile in care datorita cresterii

in dimensiuni a acestor formatiuni se produc la scaderi ale campului vizual sau acuitatii vizuale, sau din ratiuni estetice si nu numai

atunci cand asociaza si alte anomalii.

Limfedemul conjunctival congenital este o conditie foarte rara ce apare datorita malformatiilor vaselor limfatice (staza limfatica) .

Semnul major este edemul dur al conjunctivei bulbare, unilateral sau bilateral. Exista doua forme de manifestare: precoce (pana in

Page 290: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

varsta de un an) si tardiva (intre 10 si 20 de ani) . Asociaza uneori diverse malformatii ale membrelor (sindactilie, polidactilie) sau

poate aparea in cadrul sindromului Milroy (debuteaza la nivelul membrelor inferioare la la mai multe persoane ale unei familii dar in

generatii succesive) .

Epitarsul sau sortul conjunctival este o afectiune uni- sau bilaterala constand in existenta unei cute anormale a conjunctivei tarsale

mai ales la nivelul pleoapei superioare aparuta probabil ca o consecinta a unor inflamatii intrauterine a conjunctivei.

Tumorile disgenetice sunt tumori congenitale care afecteaza tesuturile epitelial, glandular, nervos, pigmentar si limfatic precum si

vasele de sange. Sunt localizate preponderent la nivelul limbului sclero-corneean. Cuprind urmatoarele entitati clinice:

• Dermoidul limbului este o mica proeminenta, alb-rozie din care pleaca mai multe fire de par, aderenta la planurile profunde situata

la nivelul limbului. Este in mare majoritate a cazurilor unilateral. De dimensiuni mici la nastere, poate creste destul de mult la

pubertate acoperind o parte din cornee.

• Dermolipomul este o formatiune formata din tesut conjunctiv dens, fibros, acoperita de epiteliu pavimentos stratificat cheratinizat

situata in regiunea supero-externa a conjunctivei si aderenta la aceasta. In profunzime se continua nemijlocit cu paniculul adipos.

Poate prezenta anexe sebacee si piloase. Apare de obicei in asociere cu alte anomalii congenitale ale fetei (fistule preauriculare,

apendicele preauricular) sau in cadrul asa numitelor sindroame fisurale ale fetei (sindromul Franceschetti si Goldenhar) .

• Melanomul benign al conjunctivei apare sub forma unei formatiuni foarte usor proeminenta, mobila pe planurile subjacente, de

culoare brun neagra situata in preajma limbului sclero-corneean sau a plicii semilunare. Au o crestere marcata atat in dimensiuni

cat si ca pigmentare inainte de pubertate dar fara a prezenta risc de malignizare.

• Angiomul conjunctival congenital este o tumoreta proeminenta, de culoare rosie sau cianotica (in functie de felul sangelui pe care il

contine arterial sau venos), variabila ca marime (de la 2-3 mm la dimensiunile uni bob de mazare) situata la nivelul carunculei

lacrimale sau a conjunctivei palpebrale. Poate avea diferite forme : telangiectazic sau cavernos, sesil sau pediculat. Poate avea

caracter infiltrativ si potential de a creste in dimensiuni.

Page 291: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

• Osteosarcomul si condromul conjunctivei sunt afectiuni foarte rare constand in prezenta de la nastere a unor formatiuni nodulare,

mobile, dure, situate indeosebi in cadranul superolateral al sclerei. Sunt formate din osteocite sau condrocite si cresc foarte putin

de-a lungul vietii.

Cistinoza este o tulburare metabolica ereditara constand in imposibilitate metabolizarii cistinei fapt care duce la depozitarea acesteia

intracelulara sub forma de cristale. Intereseaza diferite tesuturi si organe printre care si conjunctiva si corneea. Se deosebesc trei tipuri

clinice: a copilului, a adolescentului si a adultului. Tratamentul vizeaza reducerea aportului (dieta) si facilitarea eliminarii prin

administrarea de cisteamina.

Anomalii congenitale ale nervului optic

Colobomul papilar tipic este o anomalie cu transmitere autosomal dominanta care poate aparea izolat sau in cadrul colobomului

corioretinian constand in lipsa unei portiuni variabile ca intindere din papila optica si retina cu respectarea vaselor retiniene. Poate fi

uni- sau bilateral. Obiectiv discul apare de dimensiuni marite adesea ovalizat vertical. Tabloul clinic depinde de marimea colobomului

si eventuala asociere a altor anomalii oculare dar in principal este dominat de ingustari sectoriale ale campului vizual corespunzator

colobomului.

Colobomul papilar atipic este foarte rar constand in prezenta unei excavatii la nivelul jumatatii inferioare a papilei. Functia vizuala

poate fi alterata de marimea colobomului, de eventuale leziuni asociate ale globului ocular sau posibile complicatii.

Page 292: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Fosetele colobomatoase sunt mici excavatii, in general unilaterale (95%) constand din lipsa de substanta la nivelul suprafetei capului

nervului optic. Culoarea leziunilor variaza: gri pentru cca. 60 % dintre ele, alb-galbui 30 % si negru 10 %. Profunzimea depresiunilor

variaza intre 0, 5 si 25 dioptrii. In timp poate aparea o decolare seroasa cu dezvoltarea unei maculopatii.

Sindromul morning glory este o anomalie rara care asociaza un deficit al peretelui scleral, o papila largita, care prezinta o excavatie

profunda sub forma de palnie, prezenta unui stafilom scleral peripapilar si a unui burelet proeminent pigmentat ce inconjoara papila.

Rasunetul clinic consta in scaderea acuitatii vizuale sub 1/50 la aproape toti pacientii. In evolutie poate duce la dezlipire de retina care

este principala complicatie ce poate surveni. Efectuarea unei tomodensiometrii este necesara pentru diferentierea leziunii de o tumoare

(a retinei sau a papilei optice).

Disversiile papilare definesc starea in care axa deschiderii papilei si axa vaselor centrale sunt orientate intr-o orice alta directie decat

temporala (care este cea normala). Astfel se deosebesc disversii: inferioare, inferioare si nazale, inferioare si temporale, superioare,

nazale. Acestea din urma mai sunt cunoscute si sub denumirea de inversie papilara sau situs inversus. Acuitatea vizuala ramane

scazuta sub 5/10 chiar si dupa corectie la aproximativ 67% din disversii. Alte consecinte ale leziunii sunt aparitia scotomului central,

marirea petei oarbe, scotom tip Bjerrum si deficite in cadranul temporal superior.

Conusul congenital defineste o suprafata regulata, semilunara, localizata in axa disversiei asociate al carei planseu este mai profund

decat planul retinei invecinate.

Atrofia corioretiniana in sector se prezinta sub forma unei regiuni depigmentate, de dimensiuni variabile, care intereseaza fie o zona

restransa in jurul conusului fie intreaga portiune inferioara a retinei ajungand pana la ora serrata. In regiunea afectata de atrofie se

obiectiveaza o miopie.

Page 293: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Asocierea conusului, atrofiei corioretiniene in sector si situs inversus al vaselor retiniene definesc sindromul disversiei papilare.

Aplazia papilara este o afectiune rarisima si grava care presupune absenta papilei, a nervului optic si a unei portiuni de retina avand

drept consecinta clinica existenta enei cecitati congenitale necurabile.

Hipoplazia papilara desemneaza o diminuare congenitala uni- sau bilaterala a dimensiunilor papilei si nervului optic. Consecintele

clinice ale acestui fapt sunt aparitia strabismului si a nistagmusului precum si scaderea acuitatii vizuale pana la perceptie luminoasa in

unele cazuri. In alte cazuri acuitatea vizuala poate fi normala. Papila este alcatuita preponderent din tesut glial stratul de fibre optice

fiind redus. Asocierea hipoplaziei papilare cu alte anomalii craniofaciale este frecventa.

Megalopapila este o papila optica mai mare decat cea considerata statistic normala.

Tulburarile de mielinizare ale nervului optic se manifesta sub doua forme clinice:

• sindromul Beauvieux sau pseudoatrofia cenusie a papilei este o afectiune rara constand in intarzierea mielinizarii nervului optic

care in mod normal se incheie cel tarziu imediat dupa nastere. Intereseaza preponderent nou-nascutii prematur care prezinta cecitate

in ciuda aspectului normal al ochilor. Semnul caracteristic este aspectul cenusiu metalic al papilei.

• persistenta fibrelor de mielina peripapilare (avand o frecventa de 0, 3-1%) . Aspectul tipic care pune diagnosticul este acela de

rozeta sau flacara alb stralucitoare, matasoasa pornind de la papila si continuandu-se cu prelungiri care urmeaza adeseori traiectul

vaselor sanguine retiniene. Functia vizuala este normala.

Membrana epipapilara apare sub forma unui voal conjunctiv, fin, transparent care acopera in totalitate sau partial discul optic.

Page 294: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Anomalii congenitale ale vitrosului

Apar datorita persistentei diferitelor structuri fetale sau printr-o dezvoltare anormala a acestora.

Persistenta resturilor sistemului hialoidian este aproape o regula la copiii nascuti prematur (95%) si rara la cei nascuti la termen

(cca. 3%).

Punctele Mittendorf reprezinta resturi ale sistemului vascular fetal anterior situate inferonazal la polul posterior al cristalinului. Nu

produc tulburari optice.

Papila Bergmeister este o proeminenta papilara caracterizata de absenta excavatiei fiziologice, de forma lineara, situata anterior

papilei nervului optic. Este constituita din resturi obliterate ale portiuni posterioare a arterei hialoide si tesut glial.

Chisturile vitreene sunt resturi ale sistemului hialoidian situate in vitrosul anterior sau posterior. tulburari functionale pot apare in

functie de numar si localizare.

Persistenta arterei hialoide apare sub forma unui conduct filamentos, rareori permeabil inconjurat uneori de tesut glial care se

intinde de la discul optic la cristalin.

Persistenta vitrosului primitiv este o malformatie congenitala grava, de obicei unilaterala care intereseaza portiunea anterioara a

vitrosului primitiv sub forma unei placi fibrovasculare aderente la capsula posterioara cristaliniana si la corpul ciliar pe care il

tractioneaza central. Poate asocia microftalmie. Evolutia este nefavorabila antrenand reducerea profunzimii camerei anterioare,

opacifierea cristalinului, hemoragii vitreene si glaucom secundar. Diagnosticul diferential se face cu retinoblastomul, cataracta

Page 295: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

congenitala si persistenta resturilor arterei hialoide. Tratamentul consta in ablatia totala a malformatiei decoland-o cu mare grija de pe

fata posterioara a cristalinului pentru a nu leza capsula. in ultima instanta in cazurile foarte severe se poate ajunge la enucleatie.

Vitroretinopatia exsudativa dominanta evolueaza asemanator retinopatiei prematuritatii dar in in lipsa oxigenarii postnatale in trei

stadii:

• decolarea posterioara a vitrosului cu formarea de bride care tractioneaza retina;

• ingrosarea cicatriceala a membranelor vitreene si neoangiogeneza; vasele retiniene temporale capata un aspect tortuos;

• apar fibroza vitreana si exsudatele subretiniene care produc in final dezlipirea de retina.

Degenerescenta vitreoretiniana periferica (boala Wagner) apare datorita unui defect de dezvoltare a vitrosului secundar exprimat

prin prezenta unor spatii optic vide in vitros delimitate de membrane subtiri, fenestrate, avasculare dispuse anteroposterior si aderente

la nivelul ecuatorului. Patogenic procesul este initiat de leziuni degenerative ale vaselor apartinand anastomozei circulatiei vitreo-

retiniene la nivelul careia se acumuleaza tesut conjunctiv amorf, nediferentiat care in timp sufera un proces de hialinizare si scleroza.

Leziunile degenerative corioretiniene care pot varia de la atrofia coriocapilarelor coroidei pana la zone degenerative intinse asociate cu

intecuirea vaselor retiniene se obiectiveaza cu ajutorul examenului fundului de ochi. Progresia bolii se face in directia aparitiei

dezlipirii de retina.

Distrofia vitreoretiniana Goldmann-Favre se manifesta prin degenerescenta pigmentara retiniana primara care declanseaza

procesele degenerative vitreene (degenerescenta macrofibrilara a vitrosului insotita de lichefierea sa) si retinoschizis periferic.

Simptomatologia clinica cuprinde scaderea progresiva a acuitatii vizuale pana la 1/10, stramtorarea concentrica a campului vizual,

discromatopsie in axul albastru-galben. Investigatii paraclinice utile sunt adaptometria si angiofluorografia.

Arsurile corneei

Page 296: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Sunt leziuni corneene necrotico-inflamatorii produse de contactul cu un agent chimic (acizi sau baze tari), electric, termic sau actinic

(radiatii). Agentul cauzator produce in prima etapa necroza tisulara care este urmata de edem si inflamatie.

Arsurile chimice sunt cauzate de baze (hidroxid de sodiu, amoniac, anilina, var, etc. ) si acizi tari (acid sulfuric, azotic, clorhidric,

acetic, fluorhidric s. a. ), aflate in diferite stari de agregare. Acizii actioneaza asupra proteinelor provocand denaturarea, coagularea si

precipitarea acestora formand astfel o bariera protectoare ce limiteaza oarecum patrunderea toxicului. Bazele tari saponifica lipidele

peretelui celular provocand moartea celulelor epiteliale dupa care patrund adanc in stroma provocand distructia keratocitelor, a

substantei fundamentale si edematierea fibrelor de colagen. Simptomatologia difera in functie de gravitatea arsurii si consta in

lacrimare, durere vie, blefarospasm insotite in zilele urmatoare de o scadere progresiva a acuitatii vizuale. Modificarile obiective

variaza in functie de gravitatea arsurii: in arsurile usoare apar mici eroziuni epiteliale; in arsurile medii se observa opacifierea corneei

si ischemia conjunctivelor atinse (conjunctiva palida) ; arsurile severe produc o dezepitelizare si opacifiere completa a corneei si

ischemie conjunctivo-sclerala. In cazul arsurilor grave vindecarea este greoaie si incompleta existand riscul aparitiei a numeroase

complicatii. Acestea pot interesa: conjunctivele prin formarea de aderente intre conjunctiva tarsala si cea bulbara (simblefaron) si

ocluzia punctelor lacrimale; corneea prin apritia leucomului corneean bine vascularizat si perforatie; pleoapele-malpozitii palpebrale,

s. a.

Tratamentul se face in trei etape:

• tratamentul de urgenta- cel mai important pentru vindecarea ad integrum-consta in indepartarea toxicului, incepe chiar la locul

accidentului si consta in spalarea cu apa din abundenta a ochiului. Se continua apoi in spital cu spalarea cu ser fiziologic inclusiv a

fundurilor de sac conjunctivale si extractia daca este cazul a returilor solide ale substantei chimice.

Page 297: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

• a doua etapa are ca obiectiv stimularea reepitelizarii (coliruri cicatrizante, pansament) si a sintezei de colagen (citrat de sodiu, acid

ascorbic), limitarea reactiei inflamatorii si a necrozei stromale (inhibitori de colagenaza ca L-cisteina sau EDTA sodic) si

combaterea durerii.

• tratamentul tardiv urmareste rezolvarea sechelelor functionale (simblefaron, entropion, opacifierea corneei, etc. ) si estetice.

Arsurile fizice sunt produse de agenti termici si radiatii (ultraviolete si ionizante).

Arsurile termice sunt produse de contactul cu materiale topite (metal, smoala, mase plastice etc. ) si vapori sau gaze fierbinti. Toate

acestea provoaca coagularea proteinelor.

Tabloul clinic este asemanator cu cel din arsurile chimice cu deosebirea ca sunt intotdeauna insotite de afectari palpebrale.

Tratamentul vizeaza limitarea reactiei inflamatorii (corticosteroizi administrati local), combaterea reactiei irido-ciliare, evitarea

suprainfectiilor (pansamente sterile, camera umeda si unguente cu antibiotice) si stimularea reepitelizarii.

Arsurile produse de radiatiile ultraviolete (lampi solare, aparate de sudura, arcuri carbonice, eclipse solare) se manifesta la cateva

ore de la expunere prin fotofobie, durere, senzatie de corp strain. Tratamentul se face prin administrarea de cicloplegice cu actiune

rapida pentru combaterea spasmului ciliar, coliruri cu antibiotice si analgezice pentru combaterea durerii. Profilaxia se poate face

foarte usor prin folosirea ochelarilor de protectie. Radiatiile ionizante provoaca atingeri corneene variabile: hipoestezie, keratite,

necroza aseptica, tratamentul fiind acelasi.

Conjunctivita acuta

Page 298: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Conjunctivita acuta reprezinta inflamatia conjunctivei palpebrale si/sau bulbare cu durata mai mica de 4 saptamani.

Semne si simptome:

• Generale: in infectia virala, bacteriana, alergica, atopica sau nespecifica

• Hiperemie conjunctivala, ochi rosu

Page 299: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

• Prezenta secretiei

• Senzatie de corp strain

• Prezenta de cruste la nivelul pleoapei

• Acuitate vizuala si reactivitate pupilara normal

• Conjunctivita virala, cu adenovirus sau enterovirus - apar sporadic la copii, sau se pot asocial cu gripa, rujeola sau parotidita

epidemica

• Istoric de infectie a cailor respiratorii superioare sau simptome sistemice de infectie virala

• Poate debuta la un ochi, cu progresarea la ambii ochi in 1-2 zile

• Secretie mucoasa apoasa

• Foliculi ai conjunctivei palpebrale inferioare

• Adenopatie preauriculara palpabila

• Conjunctivita virala cu herpes simplex sau herpes zoster

• Poate exista istoric de herpes simplex ocular recurent

• Senzatie de arsura, rareori prurit

• Unilateral, asociata cu vezicule cutanate herpetice la nivelul pleoapei sau in teritoriul de distributie a ramurii oftalmice a

nervului trigemen in infectia cu herpes zoster

• Nodule preauriculari palpabili

• Conjunctivita bacteriana, infectia gonococica acuta

• Debut rapid in 12-24 ore

• Secretie purulenta abundenta

• Chemozis - edem conjunctival

• Extindere rapida a ulceratiei corneene superioare

• Edem palpebral

Page 300: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

• Adenopatie preauriculara

• Istoric sau semne de boala cu transmitere sexuala (Chlamydia, HIV)

• Conjunctivita bacteriana, nongonococica: poate fi epidemica

• Prurit usor

• Secretie purulenta redusa cantitativ

• Chemozis - edem conjunctival

• Fara adenopatie preauriculara

• La pacientii care folosesc lentil de contact trebuie exclusa cheratita cu pseudomonas

• Conjunctivita alergica

• Pruritul este simptomul dominant

• Secretie apoasa

• Istoric de alergie cu caracter sezonier sau la particule de praf

• Chemozis - edem conjunctival

• Edem si eritem palpebral

• Fara adenopatie preauriculara

• Conjunctivita aopica/alergica ("de primavara") recurenta

• Istoric de atopie

• Prurit

• Secretie vascoasa abundenta

• Recurente sezoniere

• Papile conjunctivale mari situate subpalpebral

• Uneori ulcer cornean superior (infiltrat steril, de culoare cenusiu-albicioasa)

• Uneori sunt prezente puncte albe supradenivelate pe fata interna a pleoapelor

Page 301: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

• Uneori cheratopatie punctata superficial la coloratia cu fluoresceina

• Conjunctivita nespecifica iritativa

• Uscaciunea mucoasei globului ocular cu eritem si secretie intermitenta de mucus

• Iritatie secundara expunerii la agentii chimici sau reactiei la medicamente

• Corp strain: eritemul si secretia pot persista timp de 24 ore dupa indepartarea corpului strain

Cauze:

• Conjunctivita virala

• Adenovirusuri (guturaiul)

• Virusul Coxsackie

• Enterovirusuri (conjunctivita hemoragica acuta)

• Herpes simplex (infectie primara si recurenta)

• Herpes zoster sau varicela

• Molluscum contagiosum

• Virusul rujeolic, virusul urlian, sau virusul gripal

• Conjunctivita bacteriana

• Staphylococcus aureus

• S. epidermidis

• Streptococcus pneumonia

• Haemophilus influenzae (mai ales la copii)

• Specii de Pseudomonas (trebuie excluse la cei ce utileaza lentile de contact; infectia progreseaza frecvent catre ulcer cornean)

• Neisseria gonorrheae

• Neisseria meningitidis

Page 302: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

• Chlamydia trachomatis produce conjunctivita cronica - cu debut gradat in 4 saptamani

• Conjunctivita alergica

• Rinoconjunctivita (febra de fan), alergii sezoniere

• Conjunctivita de primavara/atopie

• Conjunctivita nespecifica

• Substante iritative: medicamente topice, vant, expunere la raze ultraviolet, vapori de fum

• Boli autoimune: sindrom Sjögren, pemfigus, granulomatoza Wegener

• Rar: ricketsii, fungi, paraziti, tuberculoza, sifilis, boala Kawasaki, boala Graves, guta, sindrom carcinoid, sarcoidoza, psoriazis,

sindrom Stevens-Johnson, sindrom Reiter

Factori de risc:

• Istoric de contact cu personae infectate; epidemii de conjunctivita virala sau bacteriana

• Contactul cu personae cu boli cu transmitere sexuala: gonoree, Chlamydia, sifilis, herpes

• Utilizarea lentilelor de contact: pseudomonas

Tratament - masuri generale:

• Comprese reci si curatarea zonei palpebrale de 4 ori pe zi

• Intreruperea utilizarii lentilelor de contact in faza inflamatorie

• Acoperirea ochiului afectat nu este utila

• Evitarea agentilor iritanti precum vapori de fum, vantul, expunerea prelungita la soare

Degenerescenta vitreene

Page 303: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Degenerescenta senila a vitrosului este o modificare spontana, progresiva, care apare in lipsa unui agent agresor ca expresie a

imbatranirii. Este dovedita de: modificarea aspectului canalului Cloquet care din orizontal si rectiliniu la nastere devine sinuos si

coborat sub axa optica si de extinderea spre inapoi pana aproape de ecuator a bazei vitrosului. Procesul incepe in centrul vitrosuluicare

se clarifica pentru deveni intr-un final optic vid. Fibrele de colagen modificate se aglutineaza la periferie.

Synchysis scintillans (sinchisis scanteietor) este o degenerare bilaterala a vitrosului, asimptomatica, descoperita intamplator (de

obicei in jurul varstei de 40 de ani). Consta in aparitia in interiorul vitrosului a numeroase particule mobile, stralucitoare de culoare

aurie sau policrome. Biochimic sunt sferule de hemoglobina sau cristale de colesterol dar fara a fi asociate cu hipercolesterolemia.

Vitrosul din vecinatatea acestor opacitati este lichefiat si degenerat cu deplasarea periferica a colagenului. Prezenta lor este obiectivata

cu ajutorul biomicroscopiei.

Amiloidoza vitreana apare secundar amiloidozei sistemice. Consta in prezenta la nivelul vitrosului uni- sau bilateral, in vecinatatea

retinei in prima instanta dar apoi si anterior, a unor opacitati albicioase, de aspect vatos (depozite de amiloid). Afecteaza deasemenea

vasele retiniene, coroidiene si coriocapilare. Structura specifica poate fi observata cu ajutorul microscopiei electronice iar componenta

principala (o proteina asemanatoare prealbuminei) identificata cu ajutorul studiilor de imunocitologie. Patogenia implica fagocitarea

de catre hialocite a proteinei anormale. Tratamentul chirurgical constand in vitrectomie se practica doar daca apar tulburari importante

ale acuitatii vizuale.

Degenerescenta miopica este o degenerscenta a vitrosului care apare la miopi, se aseamana ca tablou cu degenerscenta senila si

evolueaza spre decolare posterioara de vitros si colaps. Sunt descrise doua tipuri: microfibrilara si macrofibrilara. Cea microfibrilara

apare la miopii de varsta medie care nu au antecedente de dezlipire de retina. Degenerescenta macrofibrilara poate apare si la emetropi

si se instaleaza precoce (pana la pubertate) si evolueaza rapid spre decolare de vitros.

Page 304: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Hialoza asteroida (Bola Benson) sau synchisis albescens este o afectiune benigna rara (0, 04-0, 5%) intalnita la persoanele in varsta

(raportul barbati/femei fiind de 2/1). Se manifesta prin aparitia la nivelul vitrosului a unor particule rotunde, de culoare alb- galbuie

dispuse in siraguri sau ciorchine (aspect ecografic de fulgi de zapada). Este unilaterala in trei sferturi din cazuri. Acesti corpusculi

asteroizi sunt alcatuiti in principal dn fosfor si calciu (sub forma de sapunuri de calciu: stearat si palmitat de calciu, calciu

hidroxifosfat si oxalat de calciu), cristale de fosfolipide complexe si acid mucopolizaharidic. Tratamentul- constand in vitrectomie- se

face in cazurile in care hialoza asteroida in stadii avansate si bilaterale reduce foarte mult acuitatea vizuala.

Dezlipirea de retina

Page 305: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Separarea retinei senzoriale de epiteliul pigmentar subiacent al retinei se numeste dezlipirea de retina.

• Dezlipirea de retina de tip regmatogen (fisura)(DRR): cel mai frecvent tip. Se produce atunci cand lichidul vitros intra in contact cu

spatiul subretinian prin intermediul unei fisuri la nivelul retinei

• Dezlipirea exsudativa sau seroasa: se produce in absenta unei fisuri retiniene, de obicei datorita unui proces inflamator sau tumoral.

• Dezlipirea prin tractiune: aderentele vitroretiniene exercita o tractiune mecanica asupra retinei, pe care o detaseaza de epiteliul

pigmentar. Cea mai frecventa cauza este retinopatia diabetica proliferativa.

Semne si simptome:

• Flash-uri (fotopsie)

• Fosfene

• Modificari ale campului vizual

Page 306: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

• Celule pigmentare in corpul vitros (“particule de tutun”)

• Vederea centrala este pastrata daca macula nu este detasata

• Acuitate vizuala scazuta (20/200 sau mai mica) in cazul pierderii vederii centrale datorita detasarii maculei

• Supradenivelarea retinei asociata cu una sau mai multe fisuri retiniene in DRR, sau supradenivelarea retinei in absenta fisurilor in

dezlipirea exsudativa

• La 3-10% din pacientii cu DRR presupusa nu se evidentiaza nici o fisura retiniana

• Tractiunea retinei fara fisuri retiniene in dezlipirea prin tractiune

Cauze:

• Tractiunea cauzata de detasarea posterioara a corpului vitros (DVP) determina producerea celor mai multe fisuri. Odata cu

inaintarea in varsta, gelul vitros se lichefiaza, conducand la separarea vitrosului de retina.Gelul vitros ramane totusi atasat la nivelul

bazei vitroase, in periferia retinei, tractiunea exercitata de corpul vitros provocand fisuri la periferia retinei.

• DVP asociata cu hemoragie vitroasa determina o incidenta crescuta a fisurilor retiniene

• Dezlipirea exsudativa:

• Tumori

• Afectiuni inflamatorii (sindrom Harada, sclerita posterioara)

• Diverse (retinopatie seroasa central, exsudat la nivelul uveei, hipertensiune maligna)

• Dezlipirea prin tractiune:

• Retinopatie diabetica proliferativa

• Retinopatie cicatriciala de prematuritate

• Retinopatia proliferativa cu cellule falciforme

• Traumatism penetrant

Page 307: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Factori de risc:

• Miopie (mai mare de 5 dioptrii)

• Afachia (absenta cristalinului) sau pseudoafachia

• DVP si conditii associate (afachia, afectiuni inflamatorii si traumatisme)

• Traumatisme

• Dezlipirea retinei la nivelul ochiului controlateral

• Degenerare reticulara. Degenerarea reticulara este o anomalie vitroretiniana cu incidenta de 6-10% in populatia generala

• Glaucom

• Ghemuri vitroretiniene. Se formeaza prin tractiune vitroasa localizata

• Pliuri la nivelul meridianelor. Retina in cantitate excesiva se gaseste la nivelul cadranului supranazal.

Tratament - masuri generale:

• Nu toate fisurile sau rupturile retiniene necesita tratament. Rupturile in lambou sau in potcoava la pacientii simptomatici (cu flash-

uri sau fosfene) trebuie tratate. Fisurile operculate la pacientii simptomatici sunt uneori tratate. Fisurile atrofice la pacientii

simptomatici sunt rareori tratate.

• Degenerarea reticulara cu sau fara fisuri la pacientii asimptomatici cu antecedente de dezlipire de retina la ochiul controlateral

poate fi tratata profilactic

• Rupturile retiniene in lambou la pacientii asimptomatici sunt frecvent tratate profilactic

• Dezlipirea exudativa este de obicei controlata prin tratarea afectiunii subiacente

• Dezlipirea prin tractiune este controlata de obicei prin simpla tinere sub observatie. Daca este implicata foveea, atunci este necesara

vitrectomia.

Discromatopsia sau lipsa perceptiei culorilor

Page 308: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Discromatopsia este o anomalie a vederii, cauzata de absenta sau o dereglare functionala a celulelor din retina, responsabile de

perceptia cromatica. Retina este portiunea ochiului sensibila la lumina, care contine celule cu conuri, responsabile de vederea colorata

si cu bastonase, responsabile de vederea in intuneric. Cand bastonasele si conurile sunt stimulate, semnalele luminoase sunt transmise

succesiv, prin neuronii retinei, apoi prin fibrele nervului optic ajungand in final la cortexul cerebral.

Persoanele cu discromatopsie prezinta tulburarari ale vederii colorate in spectrul rosu, verde, albastru si ale combinatiilor dintre

acestea.

Ochiul normal prezinta la nivelul retinei trei tipuri de celule sensibile la lumina cromatica, celule cu con sensibile fie la lumina rosie,

verde sau albastra.

Termenul de discromatopsie este mult mai folosit decat cel de lipsa perceptiei culorilor, deoarece majoritatea persoanelor cu probleme

de perceptie a culorilor pot identifica anumite culori. Exista foarte putine cazuri in care pacientii nu sunt capabili sa recunoasca nici o

culoare.

Page 309: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Cauze:

Majoritatea tulburarilor de simt cromatic sunt mostenite genetic, fiind mult mai frecvente decat cele dobandite si afecteaza mult mai

frecvent barbatii decat femeile. Exista si tulburari in perceperea culorilor dobandite; acestea sunt determinate de inaintarea in varsta,

de anumite boli sau de traumatisme ale ochiului.

Simptome:

Simptomele discromatopsiei variaza de la o persoana la alta; unii pacienti nu sunt capabili sa recunoasca rosul, verdele si albastrul sau

nuante ale acestor culori. Daca forma de discromatopsie nu este severa persoana nici nu realizeaza ca percepe lumea colorata diferit

fata de ceilalti; poate percepe nuante ale culorilor, dar nu poate deosebi rosu de verde desi recunoaste galbenul si albastrul. De obicei

discromatopsiile sunt pe linia rosu-verde (daltonism). In discromatopsiile severe, nu este perceputa nici o culoare, ci doar nuante de

gri, alb si negru.

Tulburarile de simt cromatic mostenit genetic afecteaza ambii ochi, iar cele dobandite sunt, de obicei, unilaterale sau pot afecta mai

mult un ochi decat pe celalat. Literatura de specialitate arata ca 8% din barbati prezinta daltonism. Aceste tulburari sunt mostenite

genetic, prezente de la nastere, ireversibile si netratabile.

Discromatopsiile mostenite sunt afectiuni invariabile pe parcursul existentei persoanei respective, adica nu pot nici sa se agraveze, dar

nici sa fie tratate.

In functie de cauza, discromatopsiile dobandite pot fi tratate prin:

Page 310: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

• interventia chirurgicala, care poate imbunatati perceptia culorilor, in cazul in care cataracta a produs discromatopsia

• oprirea medicamentelor care au cauzat tulburarile de vedere cromatica.

Modalitati de compensare a tulburarilor vedere cromatica:

• lentile de contact colorate sau ochelarii cu lentile colorate: ajuta la perceperea diferentelor dintre culori; nu corecteaza defectul si

pot distorsiona obiectele

• ochelari cu lentile antireflex (cu ecran de protectie- filtru care absoarbe lumina): sunt utile deoarece persoanele cu discromatopsie

pot sesiza diferentele intre culori atunci cand stralucirea si luminozitatea sunt scazute

• ochelari fumurii sau lentilele de contact fumurii cu filtru de protectie: sunt utili in discromatopsia severa, deoarece celulele cu

bastonas functioneaza mai bine la lumina obscura. Sunt necesare si lentile de contact sau ochelari pentru corectia viciilor de

refractie deoarece celulele cu bastonas ofera o imagine mai putin clara.

Distrofii ale stromei corneene

Dintre toate distrofiile corneei acestea sunt cele mai severe deorece produc modificari ale transparentei corneei (mergand pana la

opacifiere totala) si o scadere importanta a acuitatii vizuale.

Distrofia granulara sau nodulara Groenow I este o afectiune cu transmitere autosomal dominanta care debuteaza in primii ani de

viata dar trece o perioada variabila de mai multi ani pana la aparitia simptomatologiei. In stroma anterioara apar opacitati nodulare de

dimensiuni inegale si margini neregulate separate intre ele de zone de cornee normala. Microscopia optica evidentiaza un material

granular infiltrat la nivelul membranei Bowman si care se coloreaza in rosu cu tricrom Masson. La microscopul electronic se observa

cristale paralelipipedice asezate in placi confluente in stroma anterioara. Nodulii superficiali bombeaza epiteliul modificandu-i curbura

Page 311: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

si determinand astigmatism si eroziuni corneene recidivante care genereaza fenomene iritative. In fazele foarte avansate in care apar

serioase tulburari de vedere se practica keratoplastia perforanta. Dupa mai multi ani sunt posibile recidive pe grefon.

Distrofia grilajata sau reticulara isi datoreaza numele eroziunilor lineare, refringente cu aspect de grilaj cu dublu contur, bifurcate in

unghi ascutit fara a se anastomoza, localizate central care afecteaza straturile anterioare ale stromei. Se transmite autosomal dominant.

Aspectul leziunii a fost asemanat cu crinul de Florenta, transparent, muiat in sirop, in jurul caruia zaharul a cristalizat. Exista doua

tipuri de distrofie grilajata:

• distrofia corneeana grilajata de tip I (Biber-Haab-Dimmer) este de fapt o forma speciala de amiloidoza primara localizata

(amiloidul tip A a fost identificat in corneea acestor pacienti) ;

• distrofia corneeana grilajata de tip II (sindromul Meretoja) presupune coexistenta distrofiei grilajate cu o amiloidoza sistemica.

Manifestarile clinice cuprind: blefarosalazis, paralizii de nervi cranieni si periferici, piele uscata si laxa cu depozite amilodice,

leziuni corneene mai fruste situate indeosebi periferic. Microscopic s-a dovrdit existenta depozitelor amiloide in stroma anterioara

si subepitelial. Acest fapt duce la modificarea aderentei fiziologice intre stroma si epiteliu si aparitia eroziunilor epiteliale.

Modificari ale functiei vizuale se produc in general tardiv spre 40-50 de ani dar beneficiaza de keratoplastie perforanta.

Distrofia maculara Fehr sau distrofia patata Groenow II este o afectiune autosomal recesiva severa care consta in aparitia unor

opacitati de culoare alb-cenusie in toata stroma superficiala si care se extind cu timpul in toata grosimea stromei. Anumite perturbari

in sinteza keratansulfatului conduc la formarea depozitelor corneene de glucozaminoglicani. Consecinta majora pe plan clinic este

scaderea transparentei corneei urmata de scaderea precoce si accentuata a acuitatii vizuale care in jurul varstei de 40 de ani ajunge sub

limita utilitatii practice moment in care se impune instituirea tratamentului chirurgical constand in keratoplastie.

Distrofia centrala cristalina Schnyder este o afectiune transmisa autosomal dominant, asociata cu hiperlipidemie, care apare in

primul an de viata avand o evolutie lent progresiva. Leziunea tisulara consta intr-o opacitate centrala discoida (cristale alb-galbui),

Page 312: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

localizata in stroma anterioara sub membrana Bowman insotita de o innfiltratie difuza stroma si un inel infiltrativ limbic. Se constata

deasemenea o acumulare de colesterol si grasimi neutre.

Distrofia punctata (flek) afecteaza stroma in intregime constand in prezenta la nivelul acesteia a unor mici opacitati gri cu aspect de

matreata. Cauza aparitiei acestor depozite o reprezinta excesul de lipide si glicozaminoglicani datorat unui dezechilibru al

metabolismului acestora la nivel ocular. Afectiunea uni- sau bilaterala asimetrica, stationara este insotita uneori de keratocon, dermoid

limbic, pseudoxantom elastic, etc. Rasunetul asupra functiei vizuale este minim sau absent.

Distrofia predescemetica sau distrofia profunda Maeder si Danis este o afectiune fara transmitere genetica, caracterizata de

prezenta unor opacitati lineare, punctate sau spiculi albastrui la nivelul stromei predescemetice. Apare la persoane in varsta de peste

30 de ani carora nu le afecteaza functia vizuala. Poate aparea in asociere cu alte afectiuni cum ar fi ihtioza, keratoconul, distrofia

Cogan, etc. Histopatologic se evidentiaza alterarea keratocitelor din vecinatatea membranei Descemet care contin un material PAS

pozitiv.

Distrofia stromala posterioara amorfa este o afectiune cu transmitere autosomal dominanta, bilaterala cu debut precoce care consta

in aparitia unor opacitazi difuze in stroma posterioara cu extindere spre limb. Este insotita de hipermetropie si astigmatism neregulat,

goniosinechii, anomalii iriene, subtierea corneei in portiunea centrala.

Distrofia stromala congenitala ereditara este o afectiune rarisima, transmisa dominant autosomal si neevolutiva manifestata inca de

la nastere prin incetosarea vederii datorata prezentei unor opacitati sub forma de fulgi in stroma corneeana anterioara cu respectarea

periferiei.

Page 313: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Distrofia noroasa centrala François este o afectiune bilaterala, simetrica si asimptomatica caracterizata prin prezenta de opacitati

multiple, imprecis delimitate separate de sparturi cenusii si zone clare. Nu evolueaza cu varsta.

Distrofiile corneene anterioare

Distrofia Cogan cunoscuta si sub denumirea de distrofia microchistica sau distrofia in harta sau in picatura. Pete de culoare gri sau

microchisturi pot fi observate prin retroiluminare in stratul epitelial central. Liniile in functie de grosime si dispunere dau aspectul de

amprenta sau harta geografica.

Anatomopatologic s-au evidentiat urmatoarele aspecte:

• depunerea unui material fibrilar intre membrana Bowman si membrana bazala a epiteliului,

• ingrosarea multilaminara a membranei bazale care da aspectul de amprenta,

• celule epiteliale cu microchisturi.

Simptomatologia cuprinde pe langa scaderea acuitatii vizuale, fenomene iritative periodice (durere, fotofobie, senzatie de corp strain,

lacrimare) datorita eroziunilor corneene superficiale recidivante care se intalnesc la 10 % din bolnavii cu aceata distrofie.

Manifestarile clinice apar dupa varsta de 30 de ani.

Tratamentul este unul de intretinere fara rezultate deosebite. Se recomanda administrarea de trofice corneene (sub forma de instilatii

sau unguente), folosirea lentilelor de contact si indepartarea epiteliului distrus.

Page 314: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Distrofia Meesmann sau distofia epiteliala juvenila ereditara este o afectiune cu transmitere autosomal dominanta care apare in primii

doi ani de viata manifestandu-se printr-o usoara scadere a acuitatii vizuale si fenomene iritative. Leziunile constau in mici opacitati

punctiforme si vezicule epiteliale localizate in dreptul fantei palpebrale si vizibile prin retoiluminare. Microscopic s-a observat

vacuolizarea celulelor epiteliale, ingrosarea epiteliului si existenta unor prelungiri in stratul bazal al epiteliului de dinspre membrana

bazala. Keratoplastia lamelara se impune in cazurile cu scadere importanta a vederii.

Distrofia inelara Reis-Bücklers este o afectiune cu transmitere autosomal dominanta care intereseaza indeosebi membrana Bowman

si se manifesta in primii ani de viata ai copilului. Modificarile observate constau in opacitati corneene centrale superficiale cu aspect

de harta geografica si opacitati inelare neregulate subepitelial. Cicatrici epiteliale neregulate se formeaza in urma eroziunilor repetate

si impreuna cu edemul stromei subjacente contribuie la aparitia tulburarilor de vedere. Exista zone intregi in care membrana bazala

epiteliala si membrana Bowman lipsesc. Aspectul de opacitati subepiteliale este dat de tesutul fibrocelular care inlocuieste membrana

Bowman. Tratamentul chirurgical constand in keratoplastie lamelara sau perforanta este grevat de reaparitia leziunilor la nivelul

grefonului.

Distrofiile corneene de acumulare (tezaurismoze)

Tezaurismozele sunt un grup mare de boli caracterizate prin acumulare in exces a unor substante aflate normal in organismul uman

dar care datorita absentei sau insuficientei enzimelor implicate in metabolismul acestora nu mai pot fi metabolizate. Modificarile

corneene sunt bilaterale. In principiu tratamentul acestor boli consta in limitarea aportului si administrarea unor medicamente care fie

sa lege (agenti chelatori) aceste substante si sa faciliteze eliminarea lor fie sa induca cresterea activitatii enzimatice reziduale

(inductori enzimatici) iar in ultima instanta transplantul organelor compromise.

Page 315: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Tirozinemia este o afectiune cu transmitere autosomal recesiva produsa de un deficit de tirozinaminotransferaza (enzima implicata in

metabolismul tirozinei). Consecinta acestui deficit este acumularea tirozinei. Tabloul clinic cuprinde hiperkeratoza palmoplantara si a

coatelor, retard mintal iar la nivel ocular fotofobie, lacrimare si episoade repetate de eroziuni corneene de aspect pseudodendritic.

Boala Wilson sau degenerescenta hepatolenticulara este o afectiune autosomal recesiva determinata de sinteza insuficienta a

ceruloplasminei (proteina care leaga si transporta cuprul in organism) in ficat. Consecinta este depozitarea cuprului in mai toat e

tesuturile, organele predilecte fiind creierul si ficatul. La nivel corneean acesta se depune sub forma ionica in stroma si sub forma de

saruri in membrana Descemet. Depunerile corneene debuteaza in partea superioara avand forma unui inel galben-maroniu sau verde

numit inelul Kayser-Fleischer. Simptomele cele mai grave sunt date de afectarea neurologica si hepatica. Functia vizuala nu este deloc

influentata.

Ocronoza sau alcaptonuria este o afectiune metabolica cu transmitere autosomal recesiva caracterizata prin imposibilitatea

metabolizarii normale a acidului homogentizic; acesta este in parte excretat urinar si in parte depozitat dupa oxidare si polimerizare

sub forma unei substante asemanatoare melaninei numita alcapton la nivelul tesutului conjunctiv conferindu-i acestuia o culoare

albastru-cafenie. Urina acestor pacienti devine bruna in contact cu aerul (prin oxidare) . Tabloul clinic mai cuprinde litiaza renala,

artropatii, iar la nivel corneean (mai ales membrana Bowman si la nivelul epiteliului) aparitia unor depozite galben-cafenii cu aspect

de picatura.

Mucolipidozele sunt un grup de afectiuni cu transmitere autosomal recesiv ce constau in tulburari ale metabolismelor lipidic si al

mucopolizaharidelor care se depun in viscere si cornee, iar sfingolipidele in retina si creier. Aceasta grupa de afectiuni cuprinde:

sindromul Berman, sindromul Goldberg, sindromul Spranger, fucosidozele s. a.

Page 316: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Sfingolipidozele sunt un grup de afectiuni transmise autosomal recesiv (exceptie facand sindromul Fabry care are transmitere

gonosomal recesiva) determinate de tulburari ale metabolismului sfingolipidelor cu depunerea acestora in diferite organe si tesuturi.

Dintre acestea amintim: boala Fabry, boala Hand-Schuller-Christian, boala Tay-Sachs etc. La nivel corneean se formeaza depozite

lipidice sub forma de arc in xantomatoza esentiala hiperlipemica sau cu o dispozitie radiara de la centru spre periferie (cornee

verticilata) in boala Fabry. La nivel ocular mai pot aparea anevrisme conjunctivale, dilatatii ale vaselor retiniene, edem papilar si

atrofie oprica datorita acumularii sfingolipidelor la nivelul endoteliului vascular.

Mucopolizaharidozele sunt un grup de afectiuni majoritatea cu transmitere autosomal recesiva (exceptie face sindromul Hunter cu

transmitere gonosomal recesiva) caracterizate de depunerea in tesuturi a unor substante precum heparansulfatul, dermatansulfatul si

keratansulfatul ca urmare a unei tulburari a metabolismului hidratilor de carbon. Se cunosc opt sindroame din aceasta categorie de

tezaurismoze cele mai importante fiind: sindromul Hunter (gargoilismul), Hurler, Sanfilipo, Morquio. Tabloul clinic este foarte variat

cuprinzand atrofie optica, degenerescenta pigmentara a retinei, dispazii scheletice, afectare corneeana si retard mental.

Simptomatologia debuteaza in primul an dupa nastere. Modificarile corneei constau in opacifieri multiple de culoare galben-cenusie

localizate in toate straturile datorate acumularii de mucopolizaharide in keratocite. In timp acestea pot evolua si pot determina scaderi

ale vederii.

Cistinozele sunt afectiuni cu transmitere autosomal recesiva care consta in tulburari ale metabolismului aminoacizilor avand drept

consecinta depunerea cistinei in conjunctiva, cornee, sclera, uvee si alte tesuturi. Se deosebesc doua forme:

• Forma infantila (sindromul Lygnac-Fanconi) se manifesta prin nanism, rahitism hiperaminoacidurie si afectare renala fiind fatala in

prima decada de viata in lipsa transplantului renal;

• Forma adulta nu pune in pericol viata bolnavului, pacientii acuzand insa usoara fotofobie. La nivelul stromei corneene si a

membranei Bowman se afla cristale policrome aciculare de cistina.

Page 317: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Distrofiile corneene posterioare

Corneea guttata consta in prezenta unor mici excrescente localizate central la nivelul membranei Descemet si endoteliului.

Microscopic se observa variatii ale numarului, marimii si formei celulelor endoteliale. Celulele endoteliale produc colagen descemetic

cu o structura anormala dand corneei aspectul de „ argint batut ” in lumina reflectata. Afectiunea care evolueaza bilateral asimetric nu

afecteaza in sine vederea ci determina aparitia unui edem corneean. Se poate decompensa dupa interventii chirurgicale.

Distrofia endoteliala Fuchs mai este cunoscuta si sub denumirea de distrofie endoepteliala. Se manifesta intr-un prim stadiu evolutiv

prin semne de cornee guttata la care ulterior se adauga progresiv edemul stromei, bule epiteliale si fibroza subepiteliala. Ingrosarea

membranei Descemet insotita de instalarea edemului stromal duce la aparitia cutelor descemetice. La nivelul endoteliului corneean se

formeaza depozite pigmentare. Datorita edemului corneea isi dubleaza grosimea in portiunea centrala (ajunge la 1mm), iar la nivelul

epiteliului apar bule care se rup. Sensibilitatea corneeana aproape dispare. Leziunile endoteliale (primare) preced cu mai multi ani

leziunile epiteliale (edemul) si cele stromale. Manifestarile clinice apar dupa varsta de 50 de ani, mai frecvent la sexul feminin.

Semnele majore sunt scaderea acuitatii vizuale si durerea oculara datorata ruperii bulelor de edem epitelial.

Tratamentul vizeaza calmarea durerii si reducerea edemului prin instilatii cu solutie de clorura se sodiu si diferite unguente. In ultima

instanta se intervine chirurgical recurgandu-se la keratoplastie perforanta.

Distrofia polimorfa posterioara este o afectiune bilaterala si asimetrica, cu transmitere autosomal dominant, aparuta in primii ani de

viata exprimandu-se clinic foarte variabil (grupe de vezicule izolate pe fata posterioara a corneei, benzi late cu margini dintate,

corectopie, sinechii largi iridocorneene, edem stromal) . Microscopic se poate observa faptul ca celulele endoteliale arata si se

Page 318: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

comporta exact ca niste celule fibroblastice (au microvili, dau reactie pozitiva pentru cheratina, prezinta desmozomi si au tendinta la

proliferare)

Distrofia endoteliala congenitala si ereditara are caracteristic existenta edemului corneean bilateral congenital. Anomalia se pare ca

s-ar datora diferentierii anormale a ectodermului crestelor neurale in luna a 5-a de gestatie sau dupa. In functie de modul de

transmitere are doua forme:

• Formele cu transmitere autosomal recesiva sunt manifeste inca de la nastere si asociaza nistagmus. Corneea se ingroasa (grosime

de 2-3 ori cea normala) datorita edemului epitelial fara bule. Leziunile nu se agraveaza ci au o evolutie stationara. Aceste forme

sunt cele mai frecvente.

• Forma cu transmitere dominanta evolueaza lent incepand din al doilea an de viata manifestandu-se prin durere, lacrimare si

fotofobie fara nistagmus. Corneea de culoare gri-albastruie capata un aspect de sticla sparta.

Ectropionul

Ectropionul reprezinta rasfrangerea in afara a marginii libere a pleoapei cu imposibilitatea ocluziei fantei palpebrale si expunerii

conjunctivei tarsale. Aceasta are drept consecinta uscarea si dezepitelizarea corneei cu aparitia keratitei lagoftalmice, hipertrofierea

conjunctivei si epifora- curgerea lacrimilor pe obraz datorita pierderii contactului punctului lacrimal cu lacul lacrimal. Patogenic se

disting urmatoarele forme: ectropion congenital, cicatriceal, spastic, paralitic si senil.

Ectropionul congenital este rar si aproape asimptomatic nenecesitand tratament.

Ectropionul cicatriceal apare in urma unor traumatisme, arsuri grave, dupa diverse infectii si interventii chirurgicale.

Page 319: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Tratamentul consta in refacerea pleoapei prin inlocuirea tesuturilor lipsa cu grefe libere sau plastii prin alunecare.

Ectropionul paralitic este produs de paralizia nervului facial si apare doar la pleoapa inferioara. In scop terapeutic se indica utilizarea

unor lentile cu “camera umeda”, administrarea locala de lubrifianti, tarsorafie laterala.

Ectropionul spastic apare mai frecvent la copii in urma inflamatiilor cronice ale pleoapelor. Indepartarea cauzelor duce la vindecare.

Ectropionul senil este cauzat de scaderea tonicitatii muschilor retractori ai pleoapei inferioare si orbicular.

Aparitia epiforei determina pacientul sa-si stearga lacrimile dinspre unghiul intern spre cel extern ceea ce accentueaza pozitia vicioasa

a pleoapei.

Tratamentul este chirurgical si urmareste scurtarea orizontala a pleoapei.

Entropionul

Entropionul reprezinta orientarea marginii libere a pleoapei spre interior astfel incat malpozitia cililor irita permanent corneea. Dupa

mecanismul de producere exista trei forme clinice: congenital, cicatriceal si spastic.

Entropionul congenital este cauzat de modificari de insertie a muschiului orbicular, microftalmie si modificari congenitale ale

tarsului. Se poate vindeca spontan in primele luni dupa nastere.

Page 320: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Entropionul spastic produs de spasmul muschiului orbicular datorat la randul sau apritiei unor factori iritativi locali (conjunctivita,

blefarita etc)

Entropionul cicatriceal apare dupa vindecarea cicatriceala a unor traumatisme si arsuri sau poate fi provocat de boli infectioase

(trahom, herpes) sau autoimune (pemfigoidul cicatriceal).

Simptomatologia este dominata de lacrimare si senzatia de usturime provocate de contactul permanent dintre cili si cornee. La

inspectie se observa pozitia anormala a pleoapei, conjunctiva congestionata si chiar mici eroziuni ale corneei care prezinta riscul

suprainfectiei.

Tratamentul in cazurile mai usoare de entropion spastic indepartarea bolii cauzatoare este suficienta, eventual insotita de fixarea

pleoapei in pozitie normala cu benzi de leucoplast. In entropionul sever se impune tratamentul chirurgical care consta in excizarea

unei portiuni din pleoapa avand drept consecinta crearea unei tractiuni asupra marginii libere. In cazul entropionului cicatriceal post

arsuri trebuie avuta in vedere si reconstructia estetica a regiunii.

Fracturile orbitei

Fracturile orbitei se impart in functie de mecanismul de producere in fracturi directe (cauzate de lovituri puternice la nivelul orbitei)

si fracturi iradiate (indirecte pornind de la fracture de baza de craniu) .

Fracturile directe pot afecta rebordul orbitar sau peretii orbitari.

Page 321: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Fracturile rebordului orbitar:

• Fractura masivului maxilo-facial are frecventa cea mai mare. Clasificarea Le Fort dupa sediul liniilor de fractura le imparte in:

• fractura le Fort I – linia de fractura merge din loja canina spre piramida nazala

• fractura Le Fort II – linia de fractura merge descendent de la apofiza zigomatica pe planseul orbitei incalecand apoi piramida

nazala,

• fractura Le Fort III – linia de fractura porneste de la apofiza zigomatica se continua pe peretele extern al orbitei si fanta

sfenoidala ajungand pe peretele intern al orbitei.

Manifestarile clinice imediate cuprind durere difuza accentuata la presiune, echimoze si edem palpebral, epistaxis, epifora,

ptoza. La un interval de cateva zile apar exoftalmia, diplopia si tulburari senzitive in regiunea suborbitara. Radiografia craniului

este examenul de electie care pune diagnosticul. In timp pot aprea complicatii cum ar fi deformarea orbitei urmata de

enoftalmie, sinuzita maxilara prin facilitarea patrunderii germenilor patogeni in sinus, leziuni ale continutului orbitei (glob

ocular, nervi, muschi, vase) .

Tratamentul medical urmareste profilaxia infectiilor prin administrare de antibiotice pe cale sistemica.

Tratamentul chirurgical urmareste repunerea in pozitie normala a osului malar cu ajutorul unui croset, reconstructia planseului

orbitar in cazurile cu pierdere osoasa si reinsertie musculara daca e cazul.

• Fractura rebordului orbitar inferior este urmata deschiderea sinusului maxilar cu emfizem orbitar, diplopie, epistaxis si risc crescut

de aparitie a infectiilor. Alte complicatii posibile sunt dacriocistita cronica si nevralgia suborbitara.

• Fracturi ale rebordului orbitar superior pot avea localizare in treimea externa sau in jumatatea interna. Cele din treimea externa sunt

mai periculoase deoarece pot antrena luxatia sau rupture glandei lacrimale necesitand adesea extirparea acesteia. In cazul localizarii

interne se pot produce lezari ale celulelor etmoidale anterioare, sinusului frontal, nervului supraorbitar sau smulgerea tendonului

Page 322: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

reflectat al oblicului mare (necesita repozitionarea acestuia) . Rasunetul clinic al acestor leziuni cuprinde nevralgia, aparitia

epistaxisului si a emfizemului orbitar, diplopie si tulburari de motilitate la care se pot adauga complicatii cum ar fi supuratia

sinusului frontal si licvoree.

Fracturile peretilor orbitari:

• Fractura planseului orbitar este insotita de fractura rebordului orbitar.

Situatia tipica in care se produce este contuzia orbitara cu mingea de tenis care cauzeaza o crestere brusca a presiunii

intraoculare. Planseul orbitei fiind mai subtire este cel care cedeaza.

Manifestarile clinice sunt numeroase si depind in mare masura de severitatea traumatismului. Pot fi observate urmatoarele

semne si simptome: edem si echimoza perioculara, enoftalmie (apare dupa circa 10- 14 zile posttraumatic dupa resorbtia

edemului), anestezia regiunii suborbitare (pleoapa inferioara, tegumente, dinti superiori ai hemiarcadei respective etc. ), diplopie

dubla atat la privirea in sus cat si la privirea in jos, epistaxis, emfizem subcutanat periocular, hemoragii subconjunctivale,

hipema si mai rar rupturi retiniene. Pentru punerea diagnosticului sunt necesare radiografia orbitara care evidentiaza hernierea

continutului orbitar in sinusuri si tomografia orbitara care arata extinderea fracturii si gradul de afectare al partilor moi.

Tratamentul urmareste prevenirea aparitiei enoftalmiei si a diplopiei verticale permanente. Tehnica chirurgicala presupune

reconstructia planseului cu material sintetic sau grefon osos autolog si scoaterea continutului orbitar herniat. Interventia

chirurgicala se impune:1) in situatiile in care fractura cuprinde mai mult de jumatate din planseul orbitar si este insotita de

diplopie persistenta si hernierea continutului orbitar si 2) in cazul in care chiar daca fractura cuprinde mai putin de jumatate din

planseul orbitar dar este insotita de enoftalmie mai mare de 2 mm si diplopie precoce.

Page 323: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

• Fractura peretelui medial apare arareori izolata. In cast caz tratamentul se impune doar in cazul lezarii concomitente si a muschiului

drept intern.

• Fractura tavanului orbitei se produce in general in urma caderii bolnavului pe un obiect ascutit. Se manifesta prin aparitia unei

echimoze perioculare de aceeasi parte in prima instanta si apoi, in decurs de cateva zile, bilateral.

Fracturile iradiate:

• Fractura craniului poate iradia spre varful orbitei si produce leziuni ale nervului optic manifestate clinic prin sindromul de canal

optic (pierderea reflexului fotomotor direct dar pastrarea celui consensual, amauroza, staza papilara) . Atrofia optica apare dupa un

interval de 3 saptamani.

• Fractura bazei craniului determina aparitia unui tablou clinic caracteristic care cuprinde: aparitia la un interval de 3 pana la 5 zile

dupa traumatism a echimozei in ochelari, emfizem palpebral, chemozis si rinoree (scurgere nazala de lichid cefalorahidian) .

Glaucomul primar cu unghi deschis

Page 324: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR
Page 325: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Glaucomul primar cu unghi deschis reprezinta neuropatie optic ace provoaca pierderea vederii, asociata frecvent cu cresterea

presiunii intraoculare. Lezarea glaucomatoasa a nervului optic poate surveni si in prezenta unui presiuni intraoculare normale, precum

si ca manifestare secundara a altor afectiuni, asa cum este gaucomul indus de corticosteroizi. Umoarea apoasa este produsa de epiteliul

ciliar al corpului ciliar, si excretata in camera posterioara a globului ocular. Umoarea apoasa traverseaza la nivelul pupilei si patrunde

in camera anterioara, fiind drenata de reteaua trabeculara in unghiul iridocornean, in canalul Schlemm si in sistemul venos episcleral.

5-10% din cantitatea totala de umoare apoasa este drenata pe calea uveo-sclerala.

Semne si simptome:

• Pierderea lent, progresiva, nedureroasa a vederii. De obicei, pacientii nu remarca pierderea vederii decat in faza avansata a bolii,

deoarece acuitatea vizuala centrala ramane intact pana in aceasta faza.

• Cresterea presiunii intraoculare

• Raportul C/D ( intre diametrul zonei central a discului optic si diametrul intregului disc) > 0,5

• Primele defecte vizuale sunt scotoamele central

Cauze:

• Alterarea drenajului umorii apoase prin reteaua trabeculara

• Cresterea rezistentei in sistemul de drenaj al umorii apoase

Factori de risc:

• Cresterea presiunii intraoculare

• Descendenta afro-americana

• Persoane varstnice

• Istoric familial pozitiv

Page 326: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

• Miopia

• Diabet zaharat

• Subtierea centrala a corneei < 555 microni

• Cresterea raportului vertical C/D

• Cresterea raportului orizontal C/D

• Hemoragia discului optic

• Utilizarea prelungita a corticosteroizilor topici, periocular, inhalator sau pe cale sistemica

Prin aplicarea terapiei in glaucoma, rata scaderii acuitatii vizuale in GPUD este scazuta. Pierderea treptata a vederii si cecitatea pot

surveni chiar si in prezenta tratamentului adecvat. Conform unui studiu in care pacientii au fost urmariti timp de 22 ani, rata cecitatii

provocate de GPUD a fost de 19%.

Glaucomul primar cu unghi inchis

Page 327: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Galucomul primar cu unghi inchis rezulta in urma obstruarii drenajului unorii apoase prin reteaua trabeculara de catre apozitia

periferica a irisului fata de cornee cu cresterea consecutiva a presiunii intraoculare. Mecanismul are la baza blocarea pupilei, datorita

careia excretia unorii apoase prin pupila este limitata, avand drept consecinta deplasarea anterioara a irisului. Glaucomul cu unghi

inchis poate fi subacut, acut si cronic si se asociaza cu ingustarea anatomica a unghiului camerei anterioare; unghiul cuprinde irisul

periferic, corpul ciliar anterior, reteaua trabeculara si cornea periferica, si poate fi pus in evident numai printr-o tehnica speciala de

examinare numita gonioscopie. In forma sa acuta, glaucomul primar cu unghi inchis este o urgenta oftalmologica datorita tendintei de

evolutie catre pierderea vederii.

Semne si simptome:

• Forma subacuta

• Durere surda intra - sau perioculara, la nivelul unui singur ochi

• Vedere usor incetosata

• Simptomele apar cand pacientul se uita la televizor sau la un ecran de cinematograf intr-o camera intunecata, cand citeste sau

este oboist. Se amelioreaza prin somn sau odihna.

• Presiune intraoculara normal

• Camera anterioara ingustata

• Iris bombat

• Sinechii anterioare periferice intermitente

• Pupila marita

• Forma acuta

• Durere ocular

• Vedere incetosata

• Lacrimare

Page 328: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

• Halou in jurul surselor de lumina

• Cefalee frontala

• Greata si varsaturi

• Simptomele apar in situatii de stress emotional in timpul activitatilor enumerate la forma subacuta

• Presiune intraoculara crescuta

• Edem cornean microchistic

• Edem palpebral, hiperemie conjunctivala si congestie pericorneeana

• Pupila fixa semidilatata, adesea ovala

• Camera anterioara ingustata prin reactie inflamatorie

• Forma cronica

• Poate avea simptome ale formei subacute sau poate fi asimptomatica

• Sinechii anterioare periferice multiple

• Presiune intraoculara normala sau crescuta

• Cresterea raportului intre diametrul zonei central a discului optic si diametrul intregului disc

• Pupila normal

Cauze: Anatomie oculara predispozanta.

Factori de risc:

• Cornee mica

• Hipermetropie

• Camera anterioara ingusta

• Descendenta din eschimosi

Page 329: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

• Sex feminin

• Utilizarea antidepresivelor sau a altor medicamente care produc inhibitie colinergica

• Cataracta

• Chisturi ale irisului sau ale corpului ciliar.

Glaucomul cu unghi inchis secundar poate fi determinat de multiple afectiuni oculare obisnuite intalnite la varstnici, care includ

cataracta, chirurgia oculara si diabetul.

Hemoragiile vitreene

Vitrosul reprezinta cea mai mare cavitate a ochiului (80% din volumul acestuia) dar in ciuda acestui fapt importanta participarii sale la

dioptrul ocular este neglijabila (singura conditie e sa ramana transparent). Este delimitata anterior de cristalin si aparatul ciliar iar

posterior de retina. Contine un gel transparent alcatuit din fibre de colagen, substanta fundamentala bogata in acid hialuronic si celule

vitreene. Prezenta sangelui in vitros datorita ruperii unor vase sanguine defineste hemoragia vitreeana. Aceste vase pot fi normale,

alterate (diabet, ateroscleroza, tulburari de coagulare) sau de neoformatie si cedeaza de obicei sub actiunea unei cresteri presionale

hidrostatice fiziologice sau nu ori a unui traumatism penetrant. Semnele clinice si evolutia ulterioara sunt influentate de volumul

hemoragiei si de calitatea vitrosului. Etiologia cea mai frecventa o constiuie maladii ca retinopatia diabetica, hemoglobinopatii,

retinoschizisul congenital, ocluziile venoase, rupturile retiniene, traumatismele.

Simptomatologie

Page 330: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Debutul este brutal cu scaderea unilaterala si nedurereasa a acuitatii vizuale, incetosarea vederii ca un voal negru ce se pune peste ochi

pana la “perceptie luminoasa”. In cazul hemoragiilor mai mici pacientul observa puncte negre mobile cu miscarile ochiului.

Diagnostic

Examenul luminii pupilare constata lipsa rosului pupilar daca este o hemoragie masiva sau opacitati hemoragice mobile in hemoragiile

moderate. Ecografia este indicata in cazul in care etiologia este neclara sau se suspicioneaza un neoplasm. Resorbtia sangelui se face

lent data fiind capacitatea fibrinolitica redusa a vitrosului. De asemenea acest proces este influentat si de calitatea vitrosului astfel daca

hemoragia se produce intr-un vitros a carui structura este alterata, lichefiata resorbtia se produce mult mai repede. Organizarea

conjunctiva a vitrosului cu formarea de bride si membrane alb-galbui reprezinta una din frecventele complicatii. Aceasta poate duce la

opacifierea vitrosului. Glaucomul hemolitic si sideroza retiniana pot fi deasemenea complicatii ale hemoragiei vitreeene.

Tratamentul este medical (local si general) iar in cazurile in care opacitatile nu cedeaza nici dupa sase luni se intervine chirurgical

practicandu-se vitrectomia. In cazul hemoragiilor masive este indicata chirurgia inca dela inceput. Profilactic se recomanda

diagnosticarea precoce si tratamentul corect al bolilor de baza care pot provoca in evolutie hemoragie vitreeana.

Hipermetropia

Page 331: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Hipermetropia este o tulburare de refractie, frecvent intalnita, data de forma si lungimea globului ocular (ochiul este prea scurt sau

curbura corneei este plata).

In cazul hipermetropiei, razele luminoase nu sunt focalizate pe retina, fiind deviate in spatele retinei, generand astfel o imagine

imprecisa, neclara a obiectelor aflate in apropiere.

Persoanele ce sufera de hipermetropie vad bine la distanta si vad obiectele departate mai aproape decat sunt in mod obisnuit, desi

tulburarile sunt si la nivelul vederii de aproape si la vederea la distanta. Aceste persoane au de cele mai multe ori probleme in a

focaliza imaginile apropiate si nu pot realiza activitati precum cititul sau cusutul.

Cauze:

Globul ocular al persoanelor hipermetrope este mai scurt decât normal şi ca urmare, razele de lumină care intră în ochi sunt focalizate

în spatele retinei.

Mulţi copii se nasc cu hipermetropie, dar unii dintre ei se vindecă odată cu alungirea globului ocular odată cu creşterea normală a

Page 332: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

organismului.

Oamenii confundă hipermetropia cu presbiopia, afecţiune în care există de asemenea dificultăţi în vederea de aproape, dar care are o

cu totul altă cauză.Capacitatea de focalizare a obiectelor de aproape se pierde cu varsta, atat la persoanele cu hipermetropie, cat si la

miopi si la emetropi (persoane care nu au tulburari de vedere) - acest lucru poarta numele de presbiopie.

Factori de risc:

• rude de gradul I (parinti, frati) cu hipermetropie

• varsta inaintata, peste 50-60 de ani, in special prin asociere cu presbiopia

Forme de manifestare:

Spre deosebire de miopie, hipermetropia este mult mai "discreta", datorita faptului ca:

• Se manifesta cu precadere dupa varsta de 40 ani ( presbiopia)

• Este mai putin evolutiva

• Nu este insotita de grave complicatii ( spre ex. dezlipire de retina...)

Principalul simptom al hipermetropiei este vederea incetosata, in special pentru obiectele de aproape.

Alte simptome:

• Dificultate in a mentine randul atunci cand citeste sau tendinta de a citi acelasi rand de mai multe ori

• Senzatie usoara de durere sau de usturime la nivelul ochilor

• Tendinta de a indeparta cartea

• Lacrimare frecventa

• Inrosirea ochilor

Page 333: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

• Oboseala

• Dureri de cap

• Lipsa coordonarii ochi-mana

• Nervozitate

• Iritabilitate

Toti copiii sunt hipermetropi.

In general, nu sunt deranjati de acest defect vizual, deoarece cristalinul, prin puterea de acomodare, corecteaza aceasta tulburare

oculara.

Pe masura ce ochiul se dezvolta ( varsta 6-10 ani), hipermetropia “fiziologica” dispare.

In anumite cazuri, hipermetropia poate genera strabismul, care va fi corectat prin purtarea ochelarilor.

Majoritatea persoanelor cu hipermetropie nu necesita tratament.

Ochelarii sau lentilele de contact imbunatatesc vederea atunci cand aceasta este alterata.

Prin corectarea cu lentile sau ochelari imaginea se va focaliza pe retina. Ochelarii si lentilele de contact sunt prima optiune terapeutica

a hipermetropiei, ambele sunt eficiente, au un risc mai mic si sunt mai ieftine decat procedeele chirurgicale.

La pescrierea de lentile se specifica atat forma lentilei cat si puterea ei de refractie. Ochelarii nu ofera aceeasi calitate a imaginii in

centru si la periferie, pe cand lentilele de contact ofera.

In cazul in care hipermetropia este corectata fiziologic prin acomodare, pot sa apara dureri de cap (cefalee). In acest caz, prescrierea de

ochelari nu va ameliora capacitatea vizuala, dar va scadea simptomele.

Procedeele chirurgicale urmaresc modificarea suprafetei corneene, asa incat imaginea sa se formeze direct pe retina. Procedurile

chirurgicale folosite sunt: keratectomie fotorefractiva, keratoplastia termica, keratoplastia electrica si implantul de lentile intraoculare.

Page 334: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Avantaje si dezavantaje ale mijloacelor terapeutice:

• ochelarii reprezinta cea mai simpla si mai sigura metoda de corectie; dar se rup sau se sparg cu usurinta

• lentilele de contact produc o corectie predictibila si adecvata, dar cresc riscul de aparitie a leziunilor corneene si de infectii

corneene. De asemenea pot fi pierdute usor sau pot fi lovite

Procedeele chirurgicale: desi la cele mai multe persoane chirurgia corecteaza total hipermetropia, la unele este necesara si dupa

chirurgie corectia cu lentile sau ochelari. Procedeele chirurgicale au un risc crescut de infectii.

Terapia indicata pentru corectia hipermetropiei depinde de mai multi factori. Sunt anumite profesii care nu sunt compatibile cu

anumite procedee, de exemplu profesia de pilot de avion nu este compatibila cu anumite corectii.

Anumite boli sau terapii medicamentoase pot interfera cu terapia chirurgicala, de exemplu, bolile care determina scaderea imunitatii

sau anumite medicamente incetinesc procesul de vindecare in urma chirurgiei. Anumite boli ca diabetul zaharat sau stari fiziologice ca

sarcina pot determina modificari ale vederii (instabilitate refractara).

Varianta terapeutica trebuie aleasa si in functie de alte afectiuni asociate. La pacientii care au istoric de glaucom, keratocon, boala

inflamatorie oculara, keratita herpetica, leziuni oculare sau au suferit o interventie chirurgicala la nivelul ochiului se evita procedeele

laser pentru corectia hipermetropiei.

Tratament ambulator:

Hipermetropia nu poate fi vindecata sau prevenita. In cazul in care vederea necesita corectie, aceasta trebuie sa fie cat mai comoda si

mai la indemana pacientului.

Pentru a imbunatati vederea se indica pauze periodice de la activitatile care sunt solicitante pentru ochi si folosirea de protectie in

cazul activitatilor periculoase.

Lentilele de contact necesita o ingrijire speciala care include curatirea conform instructiunilor si depozitarea lor in cutii speciale, care

se aerisesc din cand in cand pentru a impiedica contaminarea.

Page 335: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Dupa procedeele chirurgicale se indica uneori purtarea de bandaje, de lentile de contact speciale pentru cateva zile. Se pot administra

picaturi pentru a reduce inflamatia, uneori se pot administra cateva luni dupa chirurgie.

Se indica de asemenea evitarea activitatilor sportive, folosirea de farduri sau de alte substante care sa irite ochiul sau sa permita

intrarea de apa in ochi. Se interzice de asemenea dusul pentru 2 zile dupa interventia chirurgicala pentru a evita patrunderea de apa in

ochi.

Vederea poate fi diminuata cateva zile dupa procedeele chirurgicale.

Simptomele de ochi uscat sunt frecvente dupa chirurgie, dar de obicei sunt temporare.

Hipotonia oculara

Presiunea exercitata de lichidele intraoculare asupra peretilor globului ocular se defineste prin termenul de oftalmotonus. Valorile

normale ale acesteia variaza intre 10-21 mm Hg. Sindromul de hipotonie oculara este dat de scaderea tensiunii intraoculare sub

valoarea de 7 mm Hg. Valori ale tensiunii intraoculare intre 0-5 mm Hg, mentinute perioade lungi de timp produc grave disfunctii

constituind oftalmomalacia sau hipotonia complicata.

Patogenie

Tensiunea oculara este mentinuta la valori normale in urma unui echilibru intre urmatorii trei factori: presiunea intrinseca a

continutului asupra peretilor, presiunea extrinseca asupra peretilor si integritatea peretilor. Modificari asupra oricaruia dintre acesti

factori pot duce la cresterea sau scaderea tensiunii intraoculare. In primul rand orice leziune penetranta la nivelul peretilor este urmata

de scaderea tensiunii oculare. Presiunea intrinseca este asigurata de umoarea apoasa, vitros si sangele circulant. Asadar, hipotonia

Page 336: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

oculara se produce in oricare din situatiile urmatoare: diminuarea secretiei ciliare sau resorbtia exagerata a umorii apoase, modificarea

presiunii sanguine in arterele ciliare si artera oftalmica, precum si pierderea de vitros (de cauza traumatica sau iatrogena) . Hipotoniile

musculare produc si ele o diminuare a tensiunii oculare.

Forme clinice

In functie de severitatea scaderii presiunii oculare, a perioadei de timp in care aceasta se mentine si a gravitatii modificarilor oculare

de deosebesc forme de hipotonie necomplicate cu prognostic bun (in contuzii oculare, dezlipire de retina, postoperator, in uveite si

afectiuni generale) si forma complicata grava –oftalmomalacia.

Hipotonia oculara fara complicatii apare in contuzii oculare, dezlipire de retina, postoperator, in uveite si unele afectiuni generale.

Hipotonii in contuzii oculare. Socul posttraumautic produce edem la nivelul uveei cu transsudarea plasmei in spatiul extravascular

datorita faptului ca coriocapilarele coroidei sunt lipsite de stratul muscular. Acest transsudat determina decolarea coroidei si ulterior a

corpului ciliar si implicit diminuarea secretiei umorii apoase. Datorita gradientului presiunii intraoculare mai mici decat cea

intracraniana apare edemul papilar si cute radiare in regiunea maculei. La nivelul fundului de ochi apar pliuri stelate sub forma de

dungi radiare avand ca punct de plecare papila.

Hipotonii postoperatorii apar dupa operatii de glaucom si cataracta fiind cauzate de atalamii pasagere cu decolare de coroida. Daca

persista necesita reinterventie.

Afectiunile generale care perturba echilibrul acido- bazic determinand acidoza cum ar fi de exemplu diabetul zaharat provoaca

hipotonie ocularaprin alterarea balantei osmotice intre plasma si tesuturi.

Page 337: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Dezlipirea de retina poate provoca hipotonie oculara atunci cand se propaga spre regiunea ciliara. Apare mai ales dupa plagi

perforante oculare cu sau fara corpi straini intraoculari. Presiunea intraoculara revine la normal odata cu vindecarea chirurgicala a

dezlipirii de retina.

Uveitele repetate pot determina reducerea secretiei de umoare apoasa, edem corioretinian si atrofia corpului ciliar caz in care tensiunea

oculara scade sub 5 mm Hg si apare si atrofia globului ocular.

Hipotonia complicata sau oftalmomalacia se manifesta prin pierderea ireversibila a functiei vizuale. Apare dupa plagi perforante

urmate de hernie de membrane si vitros sau dupa interventii chirurgicale repetate. Trebuie sa constituie un semnal de alarma scaderea

tensiunii oculare sub 5mm Hg.

Tratamentul hipotoniei oculare este individualizat in functie de cauza generatoare. Hipotoniile postoperatorii se vindeca printr-o noua

interventie si sutura corecta a plagii, cele cauzate de decolari cilio-coroidiene beneficiaza de efectuarea unor incizii sclerale radiar pe o

circumferinta de 180 grade pentru drenarea lichidului. Serclajul preecuatorial cu banda de silicon poate reprezenta o solutie pentru

cresterea oftalmotonusului in hipotoniile mari posttraumatice. Mentinerea echilibrului acido bazic si a glicemiei in limite normale

poate contribui la profilaxia hipotoniei oculare la pacientii diabetici.

Keratita fungica

Keratitele fungice apar mai frecvent pe leziuni preexistente ale corneei cum ar fi keratoconjunctivita sicca sau ulcere traumatice.

Abuzul de antibiotice si de steroizi in aplicatii locale precum si orice stare insotita de diminuarea imunitatii constituie factori

Page 338: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

favorizanti ai aparitiei keratitelor fungice. Aparitia keratitelor fungice este in general precedata de un traumatism minor cu un corp

vegetal (ramuri de copaci), caruia nu i se da importanta de catre pacient.

Etiologia este reprezentata in special de fungi saprofiti cum sunt Penicillium, Fumigatus, Aspergillus, Fusarium dar in cazuri mai rare

pot fi identificati si Actynomices, Sporotrichum, Candida albicans s. a.

Aspectul clinic cuprinde infiltrat necrotic cu marginile efilate avand aspect de pana situat in stratul superficial al corneei. Infiltratul

ulcereaza, apare hipopion si o falsa membrana uscata ce acopera ulceratia dar care se indeparteaza si se reface usor. Leziunile

evolueaza lent, in cateva saptamani, spre perforatie. De multe ori coexista cu infectii bacteriene si/sau herpetice ale corneei.

Diagnosticul este sugerat de conditiile in care apare simptomatologia si de caracterele clinice ale ulcerului. Confirmarea diagnosticului

se face in urma izolarii si identificarii ciupercii in cultura. Recoltarea produsului biologic se face in cazul infectiilor profunde prin

biopsie corneeana.

Tratamentul este greoi si indelungat datorita slabei penetrante oculare a multora dintre antifungicele administrate sistemic

(Mycostatine, Amphotericine B) .

Pentru keratitele al caror agent etiologic este Fusarium unicul medicament cu rezultate bun este Natamycin suspensie 5 % care trebuie

folosit timp de 3-4 saptamani.

Keratitele provocate de Candida si Aspergillus se trateaza cu Amphotericina B solutie 0, 05-0, 2 % sau Miconazole administrat

subconjunctival 5-10 mg sau pe cale sistemica 30 mg/kgc/zi.

Page 339: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Alte medicamente folosite sunt Clotrimazole subconjunctival 5-10 mg si Fluconazole 200-400 mg/zi pe cale orala.

Lagoftalmia paralitica

Lagoftalmia paralitica se defineste ca fiind imposibilitatea ocluziei palpebrale cauzata de paralizia periferica a nervului facial. Fanta

palpebrala este intredeschisa, globul ocular deviat in sus si in afara iar pleoapa inferioara usor ectropionata fapt ce produce epifora.

Inocluzia palpebrala este permanenta (chiar mai accentuata in timpul somnului), lucru care duce la uscarea, dezepitelizarea si ulcerarea

corneei (keratita lagoftalmica).

Tratamentul variaza in functie de gradul deficitului ocluzional. Astfel, in cazul in care exista un deficit usor si perspective de

recuperare tratamentul se limiteaza la pansarea ochiului peste noapte si administrarea de solutii protectoare. Daca apar insa leziuni

corneene se impune blefarorafia temporara in doua treimi externe ale pleoapelor. O alta masura vizeaza fixarea in pozitie corecta a

pleoapei inferioare.

Miopia

Page 340: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Miopia se caracterizeaza printr-un exces de refractie oculara din cauza caruia razele de lumina paralele venite de la infinit se intalnesc

intr-un focar situat inaintea retinei. Miopul se caracterizeaza prin vedere foarte buna de aproape dar cu o vedere neclara la distanta.

Cauze

Miopia este de obicei o variatie a privirii normale si nu o boala. Mai rar aceasta poate apare datorita sau in cadrul unor boli.

Cele mai multe cazuri de miopie sunt produse de o modificare a formei globului ocular. Acesta la subiectii normali este rotund, dar la

cei cu miopie este asemanator ca forma cu un ou. Din aceasta cauza lumina in loc sa focalizeze pe retina (membrana situata la nivelul

polului posterior al globului ocular unde se gasesc celule ce receptioneaza semnalele luminoase, care sunt apoi transmise prin

intermediul nervului optic la creier unde sunt transformate in imagini), se focalizeaza in fata ei. Miopia este de obicei o conditie

mostenita, astfel un copil are mari sanse de a fi miop daca unul sau ambii parinti sufera de miopie.

Page 341: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

S-a crezut mult timp ca miopia este produsa de activitatile care implica folosirea pentru un timp indelungat a vederii de aproape, cum

ar fi cititul sau vizionarea programelor de televiziune de la o distanta prea mica. Studii recente au confirmat aceasta afirmatie,

dovedind ca persoanele care lucreaza in posturi care implica cititul pentru perioade lungi de timp au miopie in stadii mai avansate

decat alte persoane.

In afara de aceste modificari ale formei globului ocular, mai exista cateva cauze rare de miopie.Acestea sunt:

• miopia patologica este o boala in care polul posterior al globului ocular continua sa se dezvolte dupa ce a atins dimensiunile

fiziologice (dimensiunile globului ocular la care vederea este clara)

• miopia secundara apare ca urmare a altor boli sau situatii patologice cum ar fi nasterea prematura (nasterea inainte de implinirea

celor 9 luni de sarcina)

• pseudomiopia sau miopia brusc instalata este o situatie in care miopia se agraveaza rapid din cauza unei alte boli, cum ar fi diabetul

zaharat necontrolat prin dieta sau medicamente.

Rar miopia poate fi produsa de boli oculare, ca de exemplu cataracta (opacifierea structurilor anterioare ale globului ocular) sau

keratoconus (protruzia anormala de forma conica a corneei; corneea reprezinta unul dintre invelisurile globului ocular care are doua

portiuni: una anterioara transparenta si alta posterioara opaca).

Nasterea prematura creste riscul de dezvoltare a miopiei la copil, mai ales daca prezinta retinopatie de prematuritate (boala este mai

frecventa la prematurii care au primit terapie cu oxigen la si in perioada imediat urmatoare nasterii si se caracterizeaza prin inlocuirea

tesutului normal al retinei cu alte forme de tesut care impiedica functiile acesteia).

Factori de risc

Page 342: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

• Exista un risc crescut pentru miopie la persoanele de origine asiatica sau la cei cu istoric familial (mai multe persoane cu miopie

intr-o familie).

• Femeile au un risc mai mare de a dezvolta miopie si de asemenea, odata dezvoltata, de a avea o forma mai severa de boala decat

barbatii.

• Prematurii, in special cei care au retinopatie de prematuritate, au un risc crescut. Exista boli mostenite ale ochiului sau alte afectiuni

care pot creste riscul de imbolnavire.

• Studii recente au stabilit o legatura intre activitatile in care este folosita timp indelungat vederea la aproape (de exemplu cititul) si

miopie.

Tipuri

• Benigna (“miopia scolarului”) - este descoperita in jurul varstei de 6 –7 ani, avand o evolutie lent progresiva pana in jurul varstei

de 20 – 25 ani, cand devine stationara. Nu ajunge la valori mai mari de – 6,00; - 7,00 dioptrii. Acesti copii nu vad bine la distanta si

au tendinta de a apropia cartile de ochi, de asemenea au tendinta de a strange din pleoape pentru vederea la distanta.

• Maligna (evolutiva) – este prezenta de la nastere, evolueaza progresiv toata viata putand atinge valori mari de – 20,00 sau – 40,00

dioptrii. In aceasta forma de miopie apar leziuni intraocula

Simptome

Miopia este una dintre bolile care produc vederea incetosata, neclara. Persoanele care sufera de aceasta boala pot prezenta:

• dificultati in vederea obiectelor situate la distanta, cum ar fi vederea la tabla la scoala, la televizor sau la ecranele cinematografelor

• reducerea performantelor scolare sau sportive.

Page 343: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Copii mai mici de 8-9 nu isi dau seama ca nu pot vedea obiectele situate la distanta, dar parintii sau profesorii pot depista aceasta

problema daca copilul:

• priveste aceste obiecte cu ochii usor intredeschisi si cu fruntea incruntata

• tine cartea sau alte obiecte foarte aproape de fata

• sta in bancile din fata clasei, in randurile din fata la teatru sau sta aproape de televizor sau computer

• nu este interesat de sport sau alte activitati care implica o vedere buna la distant

• frecvent are dureri de cap (cefalee).

Evolutia miopiei nu poate fi oprita odata ce boala a debutat, se poate doar incerca corectarea vederii folosind ochelari, lentile de

contact sau interventia chirurgicala.

Desi tratamentul nu poate opri evolutia, este important ca aceasta boala sa fie depistata rapid; cei la care nu este diagnosticata au

probleme scolare si de adaptare sociala, pierd increderea in sine.

Persoanele care au un grad inalt de miopie, conditie cunoscuta sub denumirea de miopie severa au un risc crescut pentru dezlipirea de

retina sau glaucom (cresterea tensiunii in interiorul globului ocular). Motivele pentru aceasta evolutie a miopiei nu sunt

cunoscute.Riscul este direct proportional cu gradul de miopie; astfel miopia severa are un risc mult mai mare decat cea moderata.

Pacientii cu miopie patologica au un risc crescut de a dezvolta cataracta, glaucom sau dezlipire de retina.

Desi miopia nu poate fi vindecata, tratamentul poate restabili vederea normala sau aproape normala.

Optiunile terapeutice includ lentilele corectoare (ochelari sau lentile de contact) si interventia chirurgicala. Folosirea ochelarilor este

cea mai folosita metoda de tratament.

Page 344: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Lentilele corectoare fac ca lumina care patrunde in globul ocular sa fie focalizata pe retina. Ochelarii si lentilele de contact sunt

tratamentul preferat pentru cei mai multi pacienti cu miopie. Ambele sunt sigure si eficiente si sunt mai putin riscante si mai ieftine

decat interventia chirurgicala.

Uneori pacientii constata ca ochelarii nu ofera aceiasi claritate a vederii periferice sau centrale ca si lentilele de contact. Desi lentilele

de contact ofera o vedere excelenta, ele prezinta riscul de infectie. Retetele pentru ochelari sau lentile de contact cuprind forma si

puterea lentilelor.

Scopul interventiei chirurgicale este acela de a corecta tulburarea de refractie prin modificarea formei corneei. Chirurgia corectoare a

miopiei este o tehnica relativ noua si cuprinde mai multe tehnici: LASIK, keratectomie fotorefractiva (ambele procedee folosesc

terapia laser), implantarea unui inel cornean (Intacs) sau implantarea unor lentile intraoculare (IOLs).

Tratament ambulator

Desi miopia nu poate fi prevenita sau vindecata se poate colabora cu medicul oftalmolog pentru a fi corectata.

Pot fi nevoie de ingrijiri la domiciliu dupa ce s-a practicat interventie chirurgicala pentru a corecta miopia. Astfel, poate fi nevoie de

un bandaj sau lentile de contact speciale cateva zile dupa interventie. Se pot prescrie picaturi care sa reduca inflamatia si riscul de

infectie, picaturi ce se pot utiliza de la cateva zile pana la cateva luni dupa interventie. Se recomanda de asemenea ca 2 saptamani dupa

operatie sa se evite activitati sportive intense, machiajul si activitati care implica patrunderea apei in ochi (de exemplu inaintea

operatiei se poate face baie si apoi aceasta se evita 1-2 zile dupa interventie). In functie de tipul operatiei practicate, acuitatea vizuala

poate fi redusa pentru cateva zile dupa si se interzice conducerea autovehiculelor pana in momentul cand vederea revine complet si

devine clara. Simptome datorate lipsei umiditatii normale a ochiului apar frecvent insa sunt temporare. Pot fi tratate cu picaturi ce

lubrefiaza ochiul sau daca problema persista se poate practica infundarea ductelor care dreneaza in mod normal globul ocular.Nu se

folosesc medicamente pentru a corecta miopia.

Page 345: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Modificari involutive ale corneei

Apar ca urmare a degenerescenteii senile aparute in general la persoane in varsta de peste 40 de ani.

Arcul senil (gerontoxon) consta in aparitia bilateral a unor opacifieri inelare, periferice ale stromei avand o latime de cca. 1, 5 mm.

Epiteliul nu este afectat. Marginea periferica a arcului este regulata pe cand cea centrala difuza. Procesul incepe in partea superioara si

inferioara a corneei progresand apoi sub forma de arc de cerc. O zona de cornee transparenta de 0, 5 mm grosime desparte

gerontoxonul de limbul scero-corneean. Intereseaza persoane in varsta de peste 40 de ani, incidenta ajungand aproape de 100 % la

varstnicii de peste 80 de ani (s-ar putea spune ca e aproape fiziologic).

In patogenie este implicata o predispozitie genetica la care se poate asocia o hiperlipoproteinemie fapt sustinut de evidentierea pe

sectiuni la gheata a depozitelor lipidice in stroma corneeana cu predilectie si in cantitati mai mari in proximitatea membranelor

Bowman si Descemet.

Trebuie diferentiat de arcul juvenil care apare in copilarie. Este asimptomatic si nu necesita tratament.

Degenerescenta „ in piele de crocodil ” (crocodile shagreen) sau degenerescenta in mozaic Vogt consta in aparitia unor opacitati

centrale, poligonale separate de zone clare, situate la nivelul membranei Bowman si Descemet unde se produc rupturi. Afectiunea

poate aparea si secundar unor traumatisme sau inflamatii.

Page 346: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Corneea farinata Vogt consta in aparitia predescemetic in stroma corneeana profunda a unor pete (depozite) mici de culoare gri

bogate in lipofuscina. Este asimptomatica si prezinta importanta clinica din puctul de vedere al diagnosticului diferential cu distrofiile

evolutive.

Inelul alb limbic Vogt reprezinta o degenerescenta subepiteliala a colagenului manifestata prin aparitia la varstnici a unor formatiuni

punctiforme, aciculare de culoare alba (depozite de saruri de calciu) localizate la nivelul limbului nazal si temporal.

Corpii Hassall- Henle constituie proliferari localizate ale membranei Descemet avand aceasi structura cu aceasta. Apar ca niste

proeminente spre camera anterioara situate la periferia corneei pe care o pot invada spre centru odata cu inaintarea in varsta ozazie cu

care are loc si cresterea numarului acestora.

Obstructia canalului lacrimal

Lacrimile se dreneaza in mod normal prin canale mici numite ducte lacrimale care pornesc de la globul ocular si ajung in piramida

nazala. O obstructie a ductului lacrimal apare cand deschiderea canalului, care in mod normal permite lacrimilor sa se dreneze, este

blocata sau nu se deschide normal. Daca un duct lacrimal ramane obstruat, sacul lacrimal se umple cu lichid si devine tumefiat si

inflamat si uneori se infecteaza.

Se considera ca obstructia ductelor lacrimale apare la 30% dintre nou-nascuti. Oricum, simptomele apar doar la 2% pana la 4% din

nou-nascuti. Un canal lacrimal obstruat de la nastere (congenital) este numit uneori obstructie de canal nazo-lacrimal sau

dacriostenoza. Obstructia canalelor lacrimale la adulti este neobisnuita. Ea apare la varstnici mai frecvent si este de obicei rezultatul

unei injurii (traumatism) sau este aferenta altor boli.

Page 347: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Cauze la nou-nascuti si sugari

La nou-nascuti si sugari cea mai comuna etiologie a obstructiei de duct lacrimal este incapacitatea tesutului de acoperire de la capatul

canalului de a se deschide normal in timpul nasterii sau in preajma nasterii.

Alte cauze mai putin frecvente ale obstructiei de canal lacrimal la copii includ:

• Infectii

• dezvoltarea anormala a osului nasului ceea ce exercita o presiune neobisnuita asupra canalului lacrimal si il inchide

• deschiderea (punctele lacrimale) canalelor lacrimale in coltul intern al ochiului, locul in care se scurg lacrimile in canalele

lacrimale, este inchisa sau nedezvoltata.

La adulti aceste canale se pot obstrua ca rezultat al ingrosarii tesutului ductului lacrimal, tesutului nazal sau a problemelor sinusale, a

afectiunilor osului sau tesuturilor din jurul ochilor (ca pometii), a infectiilor sau a formatiunilor tumorale din zona.

Cauze la adulti

Cea mai frecventa cauza a unui canal lacrimal obstruat este imposibilitatea epiteliului sau a membranei care acopera canalul lacrimal

de a se deschide normal in nas, la scurta vreme dupa nastere. Acest fenomen intrerupe drenajul normal al lacrimilor in canalele

lacrimale.

Simptomele nu apar daca blocajul se deschide singur inaintea primei secretii lacrimale a nou-nascutului. In mod normal lacrimile se

produc incepand cu primele zile dupa nastere pana la cateva saptamani.

Cauze mai putin frecvente ale obstructiei de duct lacrimal la nou-nascuti pot include:

Page 348: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

• infectii ale canalelor prin care trec lacrimile de la nivelul ochilor in nas (dacriocistita)

• blocarea canalului lacrimal la ambele capete (dacriocistocel)

• dezvoltarea anormala a osului nazal ceea ce duce la inchiderea ductului prin cresterea presiunii exercitate asupra acestuia

• deschiderile nedezvoltate sau inchise din coltul ochilor (punctele lacrimale) pe unde se dreneaza lacrimile in mod normal.

Cauzele obstructiei de canal lacrimal la adulti sunt de obicei corelate cu o alta boala sau leziune a zonei implicate. De exemplu, o

obstructie de duct lacrimal poate rezulta prin ingrosarea epiteliului ce tapeteaza canalul lacrimal datorita unor structuri sau tesuturi

anormal dezvoltate sau complicatii ale unor interventii chirurgicale la nivelul nasului sau in jurul acestuia. Aceste probleme apar mai

frecvent dupa varsta de 60 de ani decat la adultul tanar.

Factoride risc

• nasterea prematura (nasterea inainte de termen)

• probleme structurale sau functionale ale sistemului de drenare a lacrimilor (datorate infectiilor, dezvoltarii anormale a osului sau

tumorilor)

• antecedente familiale de obstructie a canalului lacrimal.

Simptome

De obicei, primul simptom al unei obstructii lacrimale consta in lacrimare excesiva cu un aspect de ochi umed pana la lacrimi care

curg pe obraz (epifora). Nou-nascutii cu astfel de probleme prezinta, de obicei, simptome care apar in primele zile sau saptamani de

viata. Daca apare infectia sistemului de drenare a secretiilor lacrimale, poate apare inflamatia care include roseata si edemul

(umflarea) zonei din jurul ochiului sau a nasului. De asemenea se poate observa o secretie de mucus galben in coltul ochiului si genele

se pot lipi unele de altele. In cazuri severe, infectia poate include genele si zonele din jurul ochilor.

Page 349: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Simptomele unei obstructii de canal lacrimal se pot accentua dupa o infectie a cailor respiratorii superioare, ca o raceala sau o sinuzita.

De asemenea, simptomele pot fi mai evidente dupa o expunere la vant sau temperaturi scazute.

Tratament la copii

Copii nascuti cu obstructie de duct lacrimal, de obicei, nu necesita tratament. Mai mult de 90% din cazuri se rezolva fara nici o

interventie pana la varsta de un an. Masurile de tratament la care se poate apela acasa, curatarea ochiului si drenarea ductului, pot ajuta

la prevenirea infectiei. De obicei, antibioticele sunt necesare daca apar semne de infectie ca roseata, edem sau secretii de culoare

galbena.

Daca ductul ramane obstruat pana la varsta de 6 luni se poate face o manevra simpla de sondaj a canalului lacrimal. Aceasta deschide

canalul lacrimal la mai mult de 90% din sugari. Sondajul cailor lacrimale nu se face la adulti deoarece nu este eficient de obicei.

Alte tratamente includ antibiotice pentru o infectie pe termen lung sau o interventie chirurgicala pentru rezolvarea problemelor legate

de tesuturi sau dezvoltari anormale.

O obstructie de canal lacrimal se rezolva de obicei fara nici o interventie in timpul primului an de viata. Infectia poate fi prevenita prin

curatarea ochiului si masarea zonei obstructiei pentru a preveni cresterea vascozitatii secretiei in interiorul canalului.

Daca ductul ramane obstruat dupa varsta de 6 luni pana la un an, se poate rezolva cu o manevra simpla de sondaj al cailor lacrimale.

Alte tratamente chirurgicale nu sunt recomandate de obicei. Foarte rar apar situatii in care este nevoie de interventii chirurgicale mai

complicate la copii.

Tratament la adulti

La adulti, tratamentul se face in functie de cauzele obstructiei. Daca obstructia este rezultatul unei infectii de lunga durata (cronica)

Page 350: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

este nevoie de tratament cu antibiotice. Poate fi nevoie de interventii chirurgicale pentru cauze structurale (din cauza unor leziuni sau

modificari ale structurilor legate de varsta) sau pentru cresteri aberante ale tesuturilor.

Tratament ambulator

Majoritatea obstructiilor de cai lacrimale apar la sugari. Daca nou-nascutul are obstructie de cai lacrimale, aceasta se poate rezolva de

la sine pana la varsta de un an.

Prevenirea infectarii obstructiei de cai lacrimale la nou-nascut se poate face prin curatarea ochiului si masarea usoara a zonei. Mainile

trebuie spalate inainte de a atinge aria din jurul ochiului.

Pentru a mentine un ochi curat se recomanda:

• curatarea secretiilor din jurul ochiului - Se umezeste un tampon de vata sau o batistuta cu apa calduta (nu fierbinte) si se sterge usor

din coltul interior al ochiului (partea mai aproape de nas) spre coltul extern. De fiecare data se foloseste alt tampon de vata sau

batistuta. Se poate pastra o rezerva de tampoane umezite intr-o punga de plastic in cazul in care mama si copilul nu sunt acasa.

• daca genele se acopera cu secretii, acestea trebuie curatate cu un tampon de vata umed cu o miscare usoara, de sus in jos. Daca

genele se lipesc se aplica un tampon umed, curat pe ochi pentru cateva minute pentru a se inmuia.

Masarea trebuie facuta sub indrumarea si supravegherea directa a unui medic. De obicei se face de doua, trei ori pe zi pentru cateva

luni.

Orbirea - cecitatea

Page 351: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Pierderea treptata a vederii datorita unor leziuni ale mediilor transparente oculare, ale retinei, ale nervului optic sau ale centrilor

corticali poarta denumirea de cecitate sau orbire.

Dupa gravitate orbirea se clasifica astfel:

• orbire absoluta –fara perceptie luminoasa;

• asa-zisa orbire sociala atunci cand pacientul nu poate efectua o activitate practica avand o acuitate vizuala sub 1/20 ;

• stramtorari concentrice ale campului vizual de 5-10º.

Dupa momentul aparitiei orbirea poate fi congenitala sau dobandita in urma unor boli/accidente sau cvasifiziologic ca urmare a

imbatranirii. Reprezentarile celor doua categorii difera fundamental.Cecitatea dobandita poate fi la randul ei temporara (datorata unor

tulburari ischemice tranzitorii, hipertensiune, edem cerebral, cecitatea pitiatica) sau definitiva (invazie tumorala/ enuclere, distructia

centrilor corticali, s. a. ).In functie de sediul leziunilor cerebrale se disting urmatoarele entitati:

• Cecitatea corticala - afectiune rara care se produce prin leziuni bilaterale ale cailor optice retrogeniculate si ariei optice primare.

Aceste leziuni pot avea cauze diverse printre care tulburari vasculare, embolii, encefalite, traumatisme, in rare cazuri tumori. Se

manifesta prin pierdere brusca si totala a vederii, absenta reflexelor de fixatie, de fuziune, de clipire si optochinetic, aspect normal

al fundului de ochi.

Paraclinic apar modificari ale electroencefalogramei la deschiderea ochilor si potentialelor evocate occipitale.

• Cecitatea psihica este mai degraba o agnozie pacientul vede obiectele dar nu le recunoaste, "se uita ca mata-n calendar".

Localizarea leziunilor este imprecis delimitata dar se pare ca ar afecta ariile pre si parastriate.

• Cecitatea pitiatica apare in urma unor traume psihice la unele persoane mai sensibile. Adesea dispare spontan dupa cateva zile.

Examenul oftalmoscopic prezinta un aspect normal de aceea trebuie facut diagnostic diferential cu cecitatea simulata.

Page 352: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Etiologie

Cauzele orbirii sunt foarte multe si foarte diverse.

Glaucomul, cataracta si miopia forte sunt o cauza majora a orbirii datorita diagnosticului tardiv.

Traumatismele si arsurile prin ele insele sau datorita suprainfectiilor si oftalmiei simpatice duc adeseori la pierderea vederii.

Dezlipirea de retina indiferent de natura ei (miopica, traumatica sau chiar arareori iatrogena) duce la pierderea definitiva a vederii.

Sifilisul afecteaza sistemul nervos central ducand la atrofia nervului optic.

Bolile infectioase (conjunctivita difterica, lepra, rujeola, varioala, tuberculoza, oftalmia neonatorum gonococica, iridociclitele,

trahomul-constituie o reala problema in tarile subdezvoltate) prin afectarea corneei sau prin organizarea conjunctiva a exudatelor

inflamatorii pot provoca orbirea in conditiile unui tratament necorespunzator.

Printre cauzele mai rare se numara anomalii congenitale (anoftalmia, aniridia, criptoftalmia, microftalmia) , boli cu caracter ereditar

(Sindrom Marfan, retinopatia pigmentara, albinismul, atrofia optica Leber, idiotia amaurotica Tay-Sachs), tumorile maligne

(retinoblastom, melanom, etc) prin pierderea globului ocular. Intoxicatiile cu diferite medicamente, metale grele, alcool metilic se

numara printre cauzele care pot fi cel mai usor evitate.

Manifestarile clinice

Manifestarile clinice sunt variate si pot asocia pe la langa scaderea marcanta a acuitatii vizuale si/sau a campului vizual semne si

simptome proprii bolilor primare (durere oculara, cefalee, halucinatii, lacrimare, etc. ).

Pentru stabilirea diagnosticului:

• Anamneza releva simptomatologia bolii de baza si evolutia acesteia in timp

Page 353: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

• Se efectueaza urmatoarele examene paraclinice: examen biomicroscopic, examen oftalmoscopic, examenul fundului de ochi,

refractometrie, determinarea acuitatii vizuale si a campului vizual, reflexele oculare cu scopul verificarii starii de integritate

anatomica si functionala a globului ocular.

Explorari neurofiziologice sunt necesare daca se suspecteaza afectare corticala, investigatii imagistice daca se suspecteaza o tumoare.

O categorie aparte si o problema de diagnostic o reprezinta simulantii- acele persoane care doresc sa obtina diferite foloase pretinzand

ca sunt orbi. Aceasta suspiciune apare atunci cand exista o neconcordanta intre declaratiile pacientului si datele obtinute in urma

examenului obiectiv. Aceste persoane pot simula pierderea vederii unilateral (amauroza unilaterala) sau bilateral (amauroza

bilaterala). In comportamentul persoanelor care simuleaza cecitatea bilaterala apar o serii de indicii care ii tradeaza, "sunt mai orbi

decat orbii". Simulantul merge ezitant, cu tendinta de a intinde mainile inaintea lui, se loveste de obiectele din calea lui cu dorinta de a

dovedi ca nu vede, daca ii spunem sa se apropie el merge in alta directie decat cea din care vine vocea si tot asa. Examenul obiectiv

bine facut dovedeste faptul ca aparatul vizual este normal. Urmatoarele probe sunt utile in acest sens: - se cerceteaza reflexul

fotomotor - se provoaca reflexul de clipire prin apropierea brusca si rapida de ochi a unui obiect taios sau ascutit - se pune pe un ochi

un pansament ocluziv iar comportamentul, , bolnavului” se schimba radical In cazul simularii amaurozei unilaterale se face un examen

obiectiv complet si se utilizeaza niste probe de control: proba cu lentile convexe, proba cu prisme, proba cu lectura controlata, proba

cu lentile colorate.

Tratament

Tratamentul difera in functie de cauzele orbirii.

Cecitatea corticala nu are tratament curativ.

Cataracta si lipsa congenitala a cristalinului se opereza efectuandu-se implant de cristalin artificial. In cecitatea pitiatica este indicata

Page 354: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

psihoterapia. Strategia terapeutica cuprinde insa in principal doua componente: profilaxia si recuperarea/reeducarea orbilor iar prima

este de dorit dat fiind faptul ca e mult mai ieftina si mai comfortabila pentru pacient.

Profilaxia se face prin preventia accidentelor de munca si auto, evitarea conflictelor armate, vaccinare, printr-un tratament adecvat

medical si/sau chirurgical al boliilor infectioase, degenerative sau tumorale care pot duce la orbire.

Reeducarea persoanelor cu cecitate dobandita este un proces complex prin care acestea invata cu ajutorul celorlalte simturi sa se

autoingrijeasca si sa-si gaseasca un alt loc de munca. Aceasta reeducare cuprinde mai multe faze:

• Reeducarea psihoterapeutica

• Reeducarea pedagogica presupune invatarea scrisului si cititului Braille, Hebold, Wagner, dactilografie la masina de scris pe

sistemul Dichte pentru asi putea continua studiile.

• Reeducarea profesionala care presupune invatarea unor meserii ca masaj, impletituri de nuiele, de papura, tesaturi, tricotat,

activitati artistice cantat la un instrument muzical si vizeaza reintegrarea in munca atat pentru beneficiile materiale cat mai ales

pentru cele psihice.

Orjeletul (ulciorul) si salazionul

Page 355: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Denumirea populara de “urcior” se refera la orice inflamatie sau infectie a marginii palpebrale ce afecteaza foliculii pilosi ai genelor

(orjelet extern), glandele meibomiene (orjelet intern) sau infectia granulomatoasa a glandelor meibomiene (salazion).

Semne si simptome:

• Eritem al marginii palpebrale cu descuamare, colectie purulenta

• Inflamatie localizata a genelor

Pacientii pot prezenta prurit sau descuamare la nivelul pleoapei, eritem cronic, iritatie ocular care determina sensibilitate locala si

durere.

Cauze:

• Cele mai frecvente cauze ale infectiilor palpebrale sunt stafilococice, desi pot fi implicate si alte microorganisme

• Seboreea poate predispune la infectii palpebrale

Factori de risc:

• Blefarita predispozanta (infectie cu o gravitate mai redusa a marginii palpebrale)

• Igiena palpebrala deficitara

• Persoanele ce poarta lentile de contact

• Machiajul ochilor

Tratament – masuri generale:

• Compresele calde pe zona inflamata pot ajuta la cresterea fluxului sangvin si la stimularea drenajului spontan

• Igiena personala adecvata punandu-se accent pe curatarea zilnica a pleoapelor pentru a preveni infectiile recurente

Page 356: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

• Aplicarea unui unguent cu antibiotic (cum ar fi eritromicina) pe marginea pleoapei, dupa igiena adecvata (cu exceptia copiilor sub

12 ani unde exista riscul de aparitie a vederii incetosate si ambliopiei). Ajuta la diminuarea proliferarii bacteriene

Ptoza palpebrala

Ptoza palpebrala reprezinta caderea pleoapei superioare.

Aceasta afectiune este cauzata de slabirea muschiului responsabil de ridicarea pleoapei, afectarea nervului care controleaza acest

muschi sau relaxarea (moliciunea) pielii pleoapei superioare. Aceste cauze au la baza boli sau leziuni oculare, defecte congenitale,

varsta, interventii chirurgicale, etc.

In unele cazuri ptoza palpebrala poate fi asociata cu strabism. Netratata poate impiedica dezvoltarea normala a vederii, ducand la

ambliopie.

Daca caderea pleoapei apare brusc si evident, consultul oftalmologic trebuie facut imediat si obligatoriu.

Odata cu inaintarea in varsta, ptoza palpebrala, unul dintre semnele imbatranirii devine din ce in ce mai evidena. Caderea pleoapelor

apare datorita scaderii tonusului musculaturii care controleaza miscarile pleoapelor.

Ochii devin iritati si uscati daca pleoapele inferioare se rasfrang in afara (ectropion) si nu-si mai pot exercita functia protectoare, iar

daca rasfrangerea pleoapei se realizeaza spre interior, genele vor produce iritatii si chiar rani ale conjunctivei.

Page 357: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Forma severa a ptozei pleoapelor interfera serios cu vederea. Ptoza palpebrala poate duce la lacrimare excesiva. Aceasta apare si in

alte situatii precum: sensibilitate crescuta la lumina sau vant, infectie oculara sau obstructia ductului lacrimal.

Factori de risc

• Varsta

• Diabet

• atacuri de cord

• sindrom Horner

• miastenia gravis

• tumori cerebrale

Simptome

• caderea uneia sau ambelor pleoape

• iritatie

• dificultate in inchiderea completa a ochiului

• oboseala oculara din cauza efortului depus pentru a tine ochii deschisi

• strabism

• vedere dubla

• lacrimare excesiva

In majoritatea cazurilor de ptoza palpebrala este necesara interventia chirurgicala, care se efectueaza cu scopul de a intari si a tonifia

muschiul ridicator al pleoapei.

Page 358: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Retinopatia diabetica

Retinopatia diabetica este o afectiune retiniana noninflamatorie caracterizata prin blocarea capilarelor retiniene si microanevrisme.

Ischemia retiniana conduce la eliberarea unui factor vasoproliferativ ce stimuleaza neovascularizatia retinei, nervului optic sau irisului.

Retinopatia diabetic prezinta trei stadia:

• Retinopatie diabetica in stadiul incipient

• Retinopatie diabetica preproliferativa

• Retinopatie diabetic proliferative

Semne si simptome:

Retinopatie diabetica in stadiul incipient:

• Microanevrisme

• Hemoragii intraretiniene

• Edem macular

• Depozite lipidice

Retinopatia diabetica preproliferativa:

• Infarcte ale fibrelor nervoase (punctiforme – “in fulgi de bumbac”)

• Vene dispuse in siraguri

• Dilatatii venoase

• Anomalii microvasculare intraretiniene

Page 359: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

• Hemoragii retiniene extinse

Retinopatia diabetica proliferativa:

• Proliferare de vase sanguine noi (neovascularizatie) la nivelul suprafetei retiniene, nervului optic si irisului

Cauze: asociata cu dezvoltarea microanevrismelor diabetice si a anomaliilor microvasculare

Factori de risc:

• Durata diabetului zaharat (de obicei mai mare de 10 ani)

• Control neadecvat al glicemiei

• Sarcina

• Boli renale

• Hipertensiune sistemica

• Fumatul

• Nivelurile serice crescute ale lipidelor sunt associate cu cresterea riscului de depozite lipidice retiniene (exsudate)

• Proteinurie

Daca tratamentul este aplicat precoce, prognosticul este favorabil. Intarzierea tratamentului poate avea ca rezultat instalarea cecitatii

Sindromul ochi uscat

Page 360: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

În mod normal suprafaţa ochiului (corneea) trebuie să fie permanent umedă.

Sindromul de Ochi uscat apare mai frecvent la femei, probabil datorită variaţiilor hormonale.

Simptome

In sindromul ochiului uscat filmul lacrimal devine mai subţire şi mai puţin stabil. Apar suprafeţe uscate care nu mai permit alunecarea

usoara a pleoapelor pe suprafaţa oculară. Corneea, foarte bogata in terminatii nervoase are o sensibilitate deosebită. Simptomele sunt

uşoare în stadiile incipiente dar se agravează cu mărirea gradului de uscăciune:

• Senzatia de corp străin: geană sau nisip în ochi

• Senzatia de presiune: cu cefalee

• Arsură

• Sensibilitate la lumină

• Ochi umezi: uscăciunea stimulează secreţia lacrimală

• Senzatie de uscăciune

• Dificultate în a deschide ochii: gene grele, refractare la mişcare

• Vedere neclară: ca un văl pe ochi

Page 361: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

• Incapacitatea de a plânge

• Roşeaţă: in special de-a lungul marginii ciliare a pleoapelor

• Secreţii: fire lipicioase şi pruriginoase

Xeroftalmia nu poate fi vindecata, dar exista un numar de pasi ce ar trebui urmati in tratamentul afectiunii. Ar trebui discutate

optiunile de tratament cu un oftalmolog.

Tratamentul xeroftalmiei poate include:

• colire oftalmice (picaturi pentru ochi) si unguente. Utilizarea colirelor oftalmice reprezinta tratamentul de baza al

keratoconjunctivitei uscate. Nu intotdeauna acelasi tip de picaturi e eficient pentru toti pacientii, astfel incat uneori este necesara

incercarea mai multor produse pana la descoperirea tratamentului optim. Daca este prezenta xeroza cronica se recomanda utilizarea

picaturilor chiar in absenta simptomelor, pentru a mentine ochii lubrefiati. Daca ochii se usuca in timpul somnului, se recomanda

folosirea unui lubrefiant dens, ca de exemplu unguent pe timpul noptii

• ocluzia temporara a ductului lacrimal – uneori este necesara inchiderea ductelor care dreneaza lacrimile in exteriorul ochiului.

Aceasta se realizeaza printr-o procedura nedureroasa prin care un tampon care se va dizolva rapid este inserat in ductul lacrimal la

nivelul pleoapei inferioare. Aceasta reprezinta o interventie temporara, realizata pentru a furniza o suplimentare adecvata a

lacrimilor

• ocluzia permanenta a ductului lacrimal – daca ocluzia temporara a ductului lacrimal este eficienta, atunci poate fi folosit un tampon

de silicon (ocluzia punctata). Tampoanele vor aduna lacrimile la nivelul ochilor atata timp cat se afla plasate in ductul lacrimal,

acestea putand fii inlocuite. Rareori tampoanele ies din ductul lacrimal in mod spontan sau migreaza de-a lungul canalului lacrimal.

Multi pacienti observa ca obstruarea canalului lacrimal imbunatateste confortul si reduce necesitatea utilizarii picaturilor de

ochRestasis – in 2002 a fost aprobata prescrierea colirului oftalmic Restasis pentru tratamentul xeroftalmiei cronice. In prezent este

singurul tip de colir oftalmic recomandat, care ajuta ochii sa-si creasca secretia de lacrimi prin folosirea continua a acestui preparat

Page 362: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

• alte optiuni de medicamente – alte medicamente, ca de exemplu steroizii topici, pot fi benefici in anumite cazuri

• tratamentul chirurgical – daca este necesar, ductul care dreneaza lacrimile in cavitatea nazala poate fi inchis permanent pentru a

permite lacrimilor sa ramana la nivelul globului ocular. Aceasta este realizata cu anestezie locala in ambulator. Nu se recomanda

limitarea activitatilor dupa acest tip de interventie chirurgicala.

Profilaxie

În afară de vizitele regulate la oftalmolog şi optician precum şi testele obişnuite se mai pot face o serie de lucruri pentru a preveni,

calma sau vindeca acest sindrom:

• Faceţi exerciţii în aer liber, în mod regulat

• Beţi cel puţin 2 litri de apă, zilnic

• Includeţi vitamine în alimentaţie

• Asiguraţi-vă că dormiţi suficient

• Evitaţi contactul direct al feţei cu curenţii de aer: în maşină, avion, locuri de distracţie

• Folosiţi ochelari de protecţie la ski, ciclism şi înot

• Nu fumaţi şi evitaţi atmosfera cu fum

• Evitaţi aerul condiţionat

• Folosiţi aparate de umidificat atmosfera

• Păstraţi lentilele de contact umede

• Lucraţi la monitor la lumina zilei dar nu direct în lumina soarelui

• Utilizati lumină articiala puternică dar nu orbitoare sau formatoare de halouri

• Evitaţia reflecţiile în ecran

• Păstraţi o distanţă de 50-70 cm de ecran

Page 363: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

• Clipiţi des şi luaţi des pauze scurte

Strabism

Strabismul apare cand axele globilor oculari nu sunt paralele intre ele, astfel incat ochii (unul sau ambii) sunt deviati fie spre nas

(strabism convergent), fie spre ureche (strabism divergent).

Cel mai adesea apare in copilarie, mai este numit si “ochi-incrucisati”.

Daca in mod normal musculatura din jurul ochilor determina miscarea sincrona in acelasi timp si in aceeasi directie a ambilor ochii, in

strabism musculatura nu functioneaza normal si ochii nu au capacitatea de a focaliza aceeasi imagine in acelasi timp. Imaginea se va

forma corect la nivelul unui singur ochi, iar imaginea perceputa de ochiul deviat va fi neclara. Creierul o va refuza preferand-o pe cea

Page 364: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

a o ochiului nedeviat. In timp, imaginile provenite de la ochiul strabic vor conduce la pierderea capacitatilor vizuale, deci la scaderea

continua si treptata a vederii.

Tipuri

• Strabism concomitent (“strabism” propiu-zis): strabism care apare in toate directiile privirii, in mai mare masura unilateral

(acelasi ochi) sau alternant (ambii ochii deviaza pe rand). Mentionam:

• Strabism convergent - spre interior (spre nas);

• Strabism divergent - spre exterior (spre ureche);

• Heterotropia – strabism manifest;

• Heteroforia – strabism latent, manifest numai la suprasolicitare, de exemplu la boala, oboseala;

• Strabismul acomodativ (de obicei spre interior) acentuat la efortul de acomodare, concomitent cu hipermetropia;

• Strabism tardiv apare la un copil dupa 3 ani.

• Strabism paralitic: apare datorita paraliziei musculaturii oculare, in urma unui traumatism, nevrite, infectii, tumori;

• Strabism “fiziologic” - apare la sugari pana la 3 luni;

• Pseudostrabism in epicantus, radacina nasului plat.

Cauze

Cel mai adesea cauzele strabismului prezent in copilarie sunt necunoscute. Totusi, el se poate transmite genetic (se intalneste mai

frecvent in unele famili). Uneori strabismul se dezvolta in urma suprasolicitarii vederii pentru compensarea altei afectiuni

oftalmologice, ca de exemplu prezbitismul (diminuarea treptata a puterii de acomodare). De asemenea, afectiunea poate fi determinata

de o distanta mai mare intre cei doi ochi datorita unei conformatii speciale a orbitelor. O alta cauza poate fi insuficienta in miscarea de

convergenta a ochilor. La adulti, strabismul poate aparea in urma afectarii globilor oculari sau a vaselor de sange de la nivelul

Page 365: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

acestora. Cauzele de strabism si de pierdere a vederii la adult sunt diverse: tumorile craniene sau oculare, boala Graves, accidentele

vasculare cerebrale si diverse afectiuni musculare sau nervoase. Strabismul poate aparea si din dorinta copilului de a vedea clar, astfel

face un efort de acomodare ce se insoteste de miscarea de convergenta a ochilor.

Simptome

Copiii care au strabism pot fi uneori diagnosticati cu usurinta doar prin simpla observare a pozitiei globilor oculari.

Cele mai frecvente semne vizibile sunt :

• globii oculari nu privesc in aceeasi directie in acelasi timp

• globii oculari nu se misca coordonat (directia care afecteaza cel mai mult miscarile oculare depinde de tipul de strabism prezent la

persoana respectiva)

• • privirea incrucisata sau inchiderea unui ochi la lumina stralucitoare

• • inclinarea sau intoarcerea capului pentru a privi la un obiect

• • impiedicarea persoanei de obiectele care-i stau in cale (strabismul limiteaza aprecierea distantei fata de diferite obiecte).

Copiii cu strabism se pot plange de urmatoarele simptome:

• vedere incetosata

• oboseala ochilor

• sensibilitate la lumina puternica

• vedere dubla (aceasta apare de obicei la aparitia strabismului).

Page 366: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

In cazul in care ochii copilului sunt doar putin deviati, este foarte greu de apreciat daca acesta are strabism sau nu. De obicei

simptomele sunt tranzitorii, pot fi prezente sau absente, dar se pot inrautati in cazul in care copilul este obosit sau bolnav. Atunci cand

ochii copilului nu sunt aliniati in acelasi timp, pentru vederea unui obiect, pana la varsta de 4 luni, este necesara efectuarea unui

consult oftalmologic de catre medicul specialist. Aceasta examinare trebuie realizata cat mai curand posibil daca se observa probleme

evidente ale privirii copilului sau daca este recomandata de medicul pediatru sau medicul curant. Medicul de familie poate recomanda

efectuarea unui consult de specialitate la medicul oftalmolog.

Chiar daca nu se observa modificari ale privirii copilului, cei mai multi medici recomanda efectuarea unui consult oftalmologic inainte

de a ajunge la varsta scolara.

Aparitia strabismului la copiii cu varsta cuprinsa intre 7 si 10 ani, de obicei se insoteste de vedere dubla. In cazul in care vederea dubla

persista, este necesara efectuarea unui consult oftalmologic. De asemenea, medicul trebuie sa excluda o alta afectiune mai severa care

poate determina strabismul. Atunci cand vederea dubla se instaleaza brusc, aceasta este o urgenta medicala si persoana respectiva

trebuie sa se prezinte imediat la medic.

La adulti, vederea dubla se poate instala brusc ca urmare a sclerozei multiple (SM), accidentului vascular cerebral (AVC),

hipertensiunii arteriale (HTA) sau diabetului zaharat (DZ). Daca vederea dubla persista, datorita unora dintre afectiunile enumerate

mai sus, o perioada mai lunga de timp, se recomanda consultul unui medic de specialitate. In aceste cazuri este necesara instituirea

unui tratament de urgenta.

Tratamentul in cazul strabismului trebuie inceput cat mai repede posibil din momentul diagnosticarii. In general, cu cat este mai tanar

copilul, la inceputul tratamentului pentru strabism, cu atat mai mari sunt sansele ca aceasta afectiune sa fie corectata.

Page 367: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

De asemenea, tratamentul se recomanda si in ambliopie ("ochi lenes") sau in alte afectiuni oftalmologice cu scopul de a se dezvolta o

vedere normala. In cazul in care exista deja ambliopie, centrarea globilor oculari nu va putea corecta in totalitate ambliopia.

Desi inceperea unui tratament precoce este important pentru corectarea strabismului, trecerea timpului fara un tratament corespunzator

este mult mai critica in cazul ambliopiei. Ambliopia determina afectarea rapida si permanenta a acuitatii vizuale. Nici un tratament nu

poate corecta complet pierderea acuitatii vizuale cauzate de ambliopie daca se initiaza dupa varsta de 7 pana la 10 ani.

Tratamentul strabismului poate include purtarea ochelarilor, folosirea ocluzorului, tratamentul medicamentos, exercitiile globilor

oculari, tratamentul cu toxina botulinica sau tratamentul chirurgical.

Purtarea ochelarilor

In cazul in care exista doar devierea globilor oculari, acestia nefiind centrati, purtarea ochelarilor uneori poate corecta strabismul. Unii

copii au nevoie de purtarea unor lentile bifocale sau lentile speciale numite prisma. In timpul purtarii ochelarilor poate fi necesara

folosirea picaturilor pentru o perioada de timp.

Ocluzarea (acoperirea) ochiului

Acesta este tratamentul de prima intentie pentru ambliopie (ochi lenes), care poate aparea ca urmare a strabismului sau poate fi o

cauza ce determina strabismul. Ochiul mai puternic este acoperit cu un ocluzor (bandaj) cu scopul de a forta copilul sa utilizeze ochiul

mai slab. Este foarte important ca parintii sa respecte cu exactitate instructiunile medicului specialist oftalmolog si sa nu lase copilul

sa poarte ocluzorul o perioada de timp mai mare decat cea recomandata de medic, pentru ca purtarea excesiva a ocluzorului poate

determina aparitia ambliopiei la ochiul care initial era mai puternic.

Page 368: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Exercitiile oculare

Ocazional, se folosesc exercitiile oculare ca tratament aditional la alte metode de tratament, ca de exemplu in tratamentul chirurgical.

Cu toate acestea, exercitiile oculare, fara alt tratament adjuvant nu sunt eficiente in tratarea strabismului.

Toxina botulinica

Toxina botulinica (ca de exemplu Botox) este un medicament care poate impiedica temporar contractiile musculare pentru o perioada

de cateva luni dupa ce a fost administrata. Aceasta determina relaxarea musculaturii afectate de strabism (in acest loc se administreaza

toxina botulinica), care permite musculaturii din partea opusa a globului ocular sa modifice pozitia ochiului.

Uneori, toxina botulinica este folosita ca tratament suplimentar atunci cand tratamentul chirurgical nu reuseste sa corecteze in

intregime deviatiile globilor oculari. Acesta este un tratament controversat, deoarece necesita administrarea mai multor injectii, iar

rezultatele nu sunt intotdeauna previzibile, de asemenea toxina botulinica putand determina alte afectiuni oculare si uneori efectul

acesteia poate fi doar de amanare a viitoarelor interventii chirurgicale.

Optiuni de medicamente

Medicul specialist poate prescrie unele medicamente pentru tratarea strabismului, de obicei sub forma de picaturi. Atropina si alte

substante midriatice, influenteaza musculatura din interiorul globului ocular care controleaza pupila si permite focalizarea ochiului

pentru a capta imaginea. Midriaticele se folosesc mai ales atunci cand strabismul este determinat de problemele focalizarii oculare.

Atropina este folosita uneori ca o alternativa a ocluzarii globului ocular cu scopul de a trata vederea deficitara (ambliopia) la un ochi,

Page 369: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

prin administrarea atropinei la ochiului sanatos pana cand incetosarea vederii la ochiul sanatos este mult mai accentuata decat la ochiul

afectat de ambliopie, determinand in acest fel copilul sa-si utilizeze ochiul afectat de ambliopie.

Tratament chirurgical

Tratamentul chirurgical este de multe ori singurul capabil sa alinieze globii oculari si sa imbunatatesca vederea ochilor cu strabism. In

timpul interventiei chirurgicale, medicul va slabi sau intari musculatura din jurul globului ocular prin modificarea pozitiei sau lungimii

acesteia. Prin modificarea fortei de tractiune exercitata de musculatura implicata in strabism, se pot realinia globii oculari. Uneori

copilul cu strabism are nevoie de mai multe interventii chirurgicale pentru a realinia globii oculari si a imbunatatii vederea, iar dupa

interventia chirurgicala s-ar putea sa aiba nevoie de ochelari sau sa fie nevoit sa continue purtarea ochelarilor recomandati inaintea

operatiei.

Deoarece tratamentul precoce este foarte important in corectarea strabismului, interventia chirurgicala se efectueaza frecvent la copiii

cu varsta mai mica de 2 ani si uneori se poate realiza chiar si la copiii in varsta de 3 luni mai ales in cazurile severe de strabism si in

mod special atunci cand strabismul a fost diagnosticat precoce. Cu toate acestea, eficienta interventiei chirurgicale la copii cu varsta

mai mica de 6 luni este controversata pentru ca musculatura globului ocular nu este inca dezvoltata. Desi foarte rar, strabismul la copii

cu varste foarte mici poate sa dispara de la sine o data cu dezvoltarea musculaturii oculare in timpul cresterii.

Tratamentul chirurgical la adulti este o metoda sigura si eficienta pentru imbunatatirea alinierii globilor oculari, insa aceasta

interventie se recomanda mult mai rar decat in cazul copiilor. Interventia chirurgicala la adulti imbunatateste vederea si aprecierea

distantelor fata de obiectele din jur, amelioreaza vederea dubla, largeste campul vizual in cazul in care ochii sunt orientati spre interior

(privirea ochilor catre radacina nazala) sau reduce campul vizual in cazul in care ochii sunt orientati spre exterior

Page 370: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

.

Tratamentul chirurgical de asemenea poate aduce beneficii sociale ca de exemplu cresterea respectului de sine si imbunatatirea

comunicarii cu alte persoane.

Tratament ambulator (la domiciliu)

In cazul in care tratamentul copilului pentru corectarea strabismului include purtarea ochelarilor sau a ocluzorului, parintii trebuie sa

se asigure ca acestia vor purta ochelarii sau ocluzorul conform recomandarilor medicului oftalmolog. Este foarte important ca

ocluzorul sa fie utilizat conform recomandarilor medicale, pentru ca purtarea ocluzorului pe o perioada mai scurta de timp decat cea

recomandata, face tratamentul mai putin eficient, iar purtarea ocluzorului pe o perioada mai lunga de timp, poate cauza afectarea

ochiului mai puternic.

In cazul in care copilul este nevoit sa poarte lentile de contact speciale pentru tratarea ambliopiei ("ochi lenes"), parintii vor fi nevoiti

sa-l invete cum sa le utilizeze. Ei trebuie sa se asigure ca acesta utilizeaza picaturile de ochi intocmai cu recomandarile medicului

oftalmolog.

Existenta strabismului la copil poate afecta foarte mult respectul de sine. In plus fata de afectarea vederii copilului, strabismul

afecteaza si infatisarea acestuia. Copiii cu strabism pot fi tachinati pentru "privirea crucisa" sau pentru privirea spre exteriorul fetei.

Copilul trebuie sprijinit pentru a depasi aceste probleme si se recomanda tratarea acestei afectiuni (strabismului) imediat.

In plus, fata de imbunatatirea vederii copilului, tratamentul care aliniaza globii oculari amelioreaza infatisarea copilului si creste

respectul sau de sine.

Page 371: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Toxoplasmoza oculara

Toxoplasma gondii este un parazit obligatoriu intracelular care are ca gazda definitiva pisica infectand accidental omul. Se reproduce

sexuat doar in intestinul pisicii iar oochistii astfel rezultati sunt eliminati in materiile fecale.

La om infectia se poate produce prin ingestia acestor oochisti, prin consumatea de carne insuficient preparata termic de vita, miel sau

porc care contine chisturi tisulare, transfuzii de sange total sau transplacentar.

Parazitul se multiplica in interiorul fiecarei celule nucleate pana la aparitia anticorpilor cand formeaza chisturi tisulare care pot persista

chiar si ani de zile mai ales in creier si muschi. Acest fapt explica rata mare a recidivelor.

Poate provoca numeroase manifestari clinice cum ar fi limfadenopatia benigna, afectarea SNC cu potential letal, corioretinita si retard

mintal. Raspandirea protozoarului este universala; se crede ca aproape jumatate din populatia generala este seropozitiva –marea

majoritate fiind asimptomatici. Infectia prezinta un risc deosebit de sever pentru fetusul uman in formare si pentru persoanele

imunocompromise (in special HIV-SIDA).

Dupa momentul in care se manifesta exista trei forme clinice ale toxoplasmozei oculare:

• congenitala-manifesta la nastere,

• pseudocongenitala e prezenta la nastere dar se manifesta tardiv,

• dobandita in decursul vietii.

Page 372: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

La oricare dintre acestea leziunea de baza este retinocoroidita localizata in macula asociata cu reactii exudative.

Manifesterile clinice ale toxoplasmozei congenitale variaza. In primul trimestru de sarcina avortul spontan si moartea in utero apar

frecvent. In trimestrele II si III apar corioretinita focala, calcificari craniene. La nou nascut boala poate fi foarte severa cu icter,

hepatosplenomegalie, urmate de corioretinita bilaterala, hidrocefalie, calcificari cerebrale si retard psihomotor. Simptomatologia

oculara cuprinde: scaderea acuitatii vizuale (dificil de investigat la nou nascut), miodezopsii (prezenta de muste volante in campul

vizual), durere, roseata, fotofobie.

Examenul fundului de ochi evidentiaza leziunea de baza -focarul de retinocoroidita care in evolutie determina cicatrici alb-galbui “in

rozeta” patognomonice pentru toxoplasmoza oculara.

Diagnosticul se pune pe baza simptomelor si examenul fundului de ochi la care se mai adauga si determinarea anticorpilor materni si

fetali prin diferite metode (testul de coloratie Sabin-Feldman, testul de aglutinare directa, testul de fluorescenta indirecta).

Tratamentul se impune numai in leziunile cu localizare in vecinatatea nervului optic sau care dau reactie vitreana importanta si la

gravida. Profilaxia presupune in primul rand corecta preparare a hranei si evitarea contactului cu pisicile mai ales ptr femeile de varsta

fertila si gravide.

Tratamentul preventiv la gravida difera in functie de varsta sarcinii astfel in primul trimestru avort terapeutic, iar in trimestrele II si III

se administreaza spiramicina (care va continua si la copil dupa nastere).

Page 373: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Tratamentul curativ standard consta in administrarea de sulfadiazina si pirimetamina (nu se foloseste in sarcina deoarece are efect

teratogen). Alte chimioterapice folosite sunt spiramicina si clindamicina. Tratamentul patogenic constand in administrarea de

corticosteroizi e controversat putandu-se face sau nu de la caz la caz.

Trahomul

Trahomul este o conjunctivita granulomatoasa severa, endemica cu evolutie cronica care debuteaza ca o foliculita acuta si foarte

contagioasa. Boala afecteaza ambii ochi astfel incat principala consecinta in evolutia naturala este orbirea. Este o boala a mizeriei care

face ravagii in tarile lumii a treia din Africa si Asia favorizata de conditiile socio-economice precare la accentuarea carora contribuie

inchizandu-se astfel un cerc vicios. La nivel mondial aproximativ 8 milioane de oameni au ramas orbi datorita acestei afectiuni.

Etiologie

Trahomul este cauzat de Chlamydia trachomatis. Chlamydiile sunt bacterii cocoide, imobile, adaptate foarte bine la parazitismul

intracelular (cum sunt incapabile sa sintetizeze ATP pot fi considerate paraziti energetici) .

Page 374: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Aceasta insusire are trei consecinte importante:

• infectia cronica coexista cu fenomene de hipersensibilizare de tip IV,

• pot fi cultivate doar in sacul vitelin al embrionului de gaina sau pe celule vii,

• pentru tratament sunt necesare antibiotice cu buna penetrare intracelulara.

In mediul extern, deshidratati corpusculii elementari sunt foarte rezistenti dar sunt rapid inactivati cu eter (30 minute), caldura umeda

60 ºC (in 10 minute), fenol, saruri de amoniu etc.

In functie de structura antigenica se deosebesc serovarurile grupate astfel:

• serovarurile A, B, Ba si C determina trahomul,

• serovarurile D-K au transmitere sexuala care la nivel ocular pot genera conjunctivite cu incluzii. Contactarea germenilor se face fie

prin autoinoculare sau de la partenerul sexual la adulti, fie in timpul nasterii la nou-nascuti.

• serovarurile L1-L3 genereaza limfogranulomatoza veneriana inghinala.

Ciclul de multiplicare al clamidiilor dureaza 24- 48 ore. Corpii elementari - forma infectioasa a chlamidiilor- se fixeaza pe receptori

specifici ai celulei gazde de care este fagocitat. Intracelular se transforma in corpi reticulati care se idvid formand o colonie

(incluziuni) care la maturitate se transforma din nou in corpi elementari. Celula gazda este lizata si corpii elementari sunt eliminati

urmand sa infecteze alte si alte celule. Acestora li se adauga distructiile tisulare provocate de raspunsul imun.

Infectia cu Chlamydia trachomatis desi induce formarea de anticorpi acestia nu asigura protectie in cazul unei reinfectii viitoare.

Tablou clinic

Page 375: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Boala evolueaza in decurs de mai multi ani timp in care se succed perioade de reinfectie si acutizari motiv pentru care caracteristic

tabloului clinic este coexistenta leziunilor evolutive cu cele cicatriceale. Afectiunea are patru stadii evolutive:

• Stadiul I incipient debuteaza cu senzatie de greutate palpebrala si usoara lacrimare. Conjunctiva hiperemiata, lipsita de transparenta

si luciu prezinta foliculi albiciosi prepomderent la partea superioara. Fine arcade vasculare apar apar in vecinatatea limbului.

Corpusculii Prowazek sunt markerii identificati in produsul de raclaj al epiteliului conjunctival.

• Stadiul II florid aduce agravarea semnelor si simptomelor. Pleoapele superioare grele, coborate in fata fantelor palpebrale dau

bolnavului aspectul caracteristic adormit. Pe conjunctiva tarsala a pleoapei superioara apar numerosi foliculi cu aspect de icre de

stiuca care plesnesc la presiune. Vasele superficiale cu punct de plecare limbul superior invadeaza corneea conducand la aparitia

panusului. Acesta are aspect de perdea care are drept consecinta clinica aparitia fotofobiei, lacrimarii si scaderea acuitatii vizuale.

Alti foliculi care apar in periferia corneei, dupa resorbtie provoaca modificari ale suprafetei corneei (curburii) concretizate prin

astigmatism. Stadiul II dureaza in general de la doua luni la 2-3 ani.

• Stadiul III precicatriceal dureaza cativa ani. Se caracterizeaza prin existenta pe conjunctiva tarsala a unor foliculi mai putin

numerosi in diferite stadii evolutive, o puternica dezvoltare a panusului si prezenta liniei ARTL- linie de culoare alba paralela cu

marginea palpebrala libera. In fundul se sac apar frauri cicatriceale.

• Stadiul IV cicatriceal se caracterizeaza prin inlocuirea foliculilor cu tesut cicatriceal care antreneaza fenomene retractile. Corneea

ramane vascularizata si opalescenta putand prezenta leucoame vascularizate. Acestea determina scaderea acuitatii vizuale

Diagnosticul este sugerat de antecedente si anamneza (contact cu persoane infectate in familie sau comunitate, calatorii in zone

endemice) si aspectul clinic caracteristic. Diagnosticul de laborator se pune in urma analizei produsului de raclaj conjunctival. Aceasta

se poate face prin microscopie directa care urmareste incluziunile intracelulare prin coloratie imunofluorescenta, coloratie Giemsa sau

Lugol sau prin cultivare pe culturi celulare sau in sacul vitelin al embrionului oului de gaina. In vederea obtinerii culturilor tampoanele

cu material biologic trebuie imersate imediat dupa prelevare intr-un mediu de transport cu zaharoza-fosfat-glutamat. Reducerea

incarcaturii electronegative a suprafetei celulare si pretratarea celulelor cu idoxuridina sunt masuri care faciliteaza inmultirea.

Page 376: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Evolutie si prognostic

Evolutia este de lunga durata alternand perioade de remisiune si recidive. Prognosticul nu este unul foarte bun dat fiind numarul mare

de complicatii ce por surveni: suprainfectii cu gonococ, bacili Weeks, complicatii cicatriceale (trichiazis, simblefaron, entropion, ptoza

palpebrala, distrugerea glandelor lacimale) si cea mai de temut –orbirea.

Tratamentul

Profilaxia presupune asigurarea unor conditii de igiena generala individuala si izolarea si tratarea bolnavilor si contactilor.

Tratamentul curativ poate fi medical (sistemic si local) si chirurgical. Local se administreaza solutii de nitrat de argint 1%, sulfat de

cupru 1 % si aureomicina sub forma de instilatii. Masajul foliculilor este deasemenea util. Pe cale generala se administreaza

antibiotice cu cu spectru larg si sulfamide.

Tratamentul chirurgical realizeaza cauterizarea foliculilor si cura sechelelor prin operatii plastice.

Tumorile coroidei

Page 377: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Teoretic absolut orice fel de celula care inra in alcatuirea coroidei poate prolifera anormal dand nastere unei tumori benigne sau

maligne. Tumorile coroidiene sunt: nevul coroidian (melanom benign), hemangiomul si melanomul malign. Deasemenea coroida,

fiind foarte bine vascularizata, poate fi sediul metastazelor diferitelor cancere.

Nevul coroidian numit si melanom benign este o afectiune de natura congenitala cu frecventa crescuta dar complet asimptomatica. La

examenul fundului de ochi apare sub forma unor pete pigmentare subretiniene de culoare cenusie cu marginile sterse. In vecinatatea

leziunii pot aparea proliferari ale epiteliului pigmentar retinian. Explorarile paraclinice necesare sunt ecografia si angiografia

fluoresceinica. Tumora nu creste in dimensiuni in timp si in foarte putine cazuri degenereaza malign totusi se recomanda

supravegherea la intervale regulate de timp (fotografiere, ecografie).

Hemangiomul coroidei - tumora situata profund, in spatiul subretinian care histologic se prezinta sub forma unui angiom cavernos cu

spatii vasculare pline cu sange. Afectiunea apare aproape intotdeauna in cadrul sindromului de angiomatoza encefalotrigeminala

Sturge- Weber-Krabbe.

Melanomul malign coroidian este o afectiune rara dar cea mai frecventa tumora maligna oculara. Apare in general dupa varsta de 50

ani afectand in mod egal ambele sexe. Se dezvolta in majoritatea cazurilor pe nevi preexistenti, dar si dupa inflamatii oculare sau

traumatisme. Simptomatologia cuprinde scaderea acuitatii vizuale, distorsiunea imaginilor, afectarea campului vizual, exoftalmia,

congestie perikeratica.

Evolutia clinica a tumorii urmeaza cinci stadii:

• stadiul incipient este asimptomatic foarte mult timp. Tulburarile de vedere care apar mai ales in localizarea posterioara sunt:

fosfene, metamorfopsii, scotom central, hipermetropie progresiva. Obiectiv se constata o proeminenta lenticulara care ridica usor

retina printr-un transsudat; diagnosticul diferential trebuie facut cu nevul coroidian.

Page 378: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

• in stadiul de decolare de retina aceasta proemina in vitros datorita cresterii tumorii. Clinic apar modificari ale campului vizual.

Ecografia si biomicroscopia sunt necesare evidentiind atat vascularizatia retinei cat si a tumorii.

• stadiul de glaucom secundar apare mai tarziu dar uneori poate fi chiar primul simptom al melanomului. Se produce datorita

cresterii tensiunii oculare produsa de cresterea tumorii care impiedica scurgerea umorii apoase la nivelul trabeculului.

• stadiul de exteriorizare se manifesta clinic prin aparitia exoftalmiei, paraliziilor oculare si aparitia tumorii prin sclerotica subtiata.

• stadiul de metastazare duce foarte rapid la exitus; sediile cele mai frecvente sunt ficatul, plamanii si vertebrele.

Pentru punerea unui diagnostic corect sunt necesare:

• Examenul oftalmoscopic evidentiaza decolarea de retina si prezenta planului dublu vascular (retinian si tumoral). Tumora se

prezinta ca o masa neagra-cenusie sub retina decolata.

• Ecografia ajuta la aprecierea dimensiunilor si clasificarea tumorilor.

• Tomografia computerizata axiala indica intinderea extrasclerala.

• Punctia-biopsie coroidiana translerala este absolut necesara pentru diagnosticul de certitudine (examen histopatologic)

• RMN pentru evidentierea posibilelor metastaze

Prognosticul melanomului malign este unul sumbru datorita capacitatii mare de metastazare.

Tratamentul difera in functie de gradul invaziei locale si metastatice precum si de afectarea uni sau bilaterala. Profilaxia sau cel putin

depistarea in stadiu incipient presupune supravegherea nevilor coroidieni. In cazul tumorilor mici se practica tumorectomia sau

tratament conservator prin iradiere cu protoni, plasarea placutelor radioactive (rutheniu, iridiu, iod) pe sclera, fotocoagulare.

Pentru tumorile de dimensiuni mai mari se face enucleatia globului ocular asociata si precedata de radioterapie. Ochiul enucleat nu se

protezeaza pentru a nu masca posibilele recidive. In cazul extensiei extrasclerale se practica exenteratia in asociere cu imuno-, chimio-

Page 379: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

si radioterapie. In formele bilaterale se enucleaza ochiul cel mai afectat si se pastreaza celalalt. In cazul metastazelor hepatice unice se

practica embolizarea vascularizatiei metastazelor sau indepartarea chirurgicala a acestora.

Metastazele coroidiene sunt favorizate de vascularizatia bogata a coroidei. Pot avea ca punct de plecare cancere pulmonare, osoase,

hepatice, din sfera genitala, leucemii (coroida sufera un proces infiltrativ difuz mai ales la nivelul polului posterior). Apar ca

proeminente alb-galbui, bine vascularizate, unice sau multiple. Spre deosebire de tumorile primare acestea sunt bilaterale si

nepigmentate. Produc decolarea exudativa a retinei ceea ce determina pierderea vederii. De obicei apar in stadiile finale ale bolilor de

baza dar se poate incerca iradiere localizata cu cobalt, aur, iridiu.

Tumorile nervului optic

Nervul optic se formeaza din prelungirile axonale ale celulelor ganglionare retiniene la nivelul papilei nervului optic si se continua

pana la nivelul chiasmei optice unde se incuciseaza cu nervul controlateral. Dupa originea embrionara a celulelor din care se dezvolta

tumorile nervului optic se clasifica in tumori ectodermale (glioame) si tumori mezodermale (meningioame).

• Glioamele nervului optic sunt tumori benigne (astrocitoame, oligodendroglioame) care apar cel mai frecvent in perioada

copilariei. Clinic se manifesta printr-o scadere a acuitatii vizuale si exoftalmie cu urmatoarele caracteristici: ireductibila, nepulsatila

si nedureroasa; acestea sunt determinate de compresiunea posterioara exercitata de tumora asupra globului ocular. Campul vizual

este modificat in functie de localizarea tumorii. Oftalmoscopic se observa atrofie optica si/sau congestie vasculara cu edem papilar.

Page 380: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

In vederea punerii diagnosticului de certitudine sunt necesare urmatoarele investigatii paraclinice: radiografia, computer

tomografia, RMN si ecografie care arata modificarile nervului optic precum si intinderea acestora. Evolutia este lenta cu un

prognostic in general bun (rata malignizarii foarte scazuta). Tratamentul consta in rezectia tumorii in limite de siguranta oncologica

(certitudinea de tumora benigna e data doar in urma examenului histopatologic) urmata de radioterapie in cazul recidivelor.

• Glioamele maligne ale nervului optic sau glioblastoamele afecteaza mai frecvent adultii. Clinica este marcata de scaderea rapida

si severa a acuitatii vizuale, diabet insipid si semne de hipertensiune intracraniana cauzate de invazia intracraniana a tumorii.

Tratamentul este chirurgical insotit de radioterapie dar prognosticul este sumbru (majoritatea pacientilor decedeaza in mai putin de

un an).

• Meningioamele nervului optic sunt tumori benigne cu caracter invaziv care se dezvolta din cele trei teci ale nervului optic (dura,

arahnoida si piamater). Afecteaza preponderent femeile. Simptomatologia asemanatoare celei din gliom se diferentiaza de aceasta

prin faptul ca exoftalmia precede tulburarile functionale. Ca explorari paraclinice mai sunt necesare si arteriografia carotidiana si

electroencefalograma pentru a obiectiva simptomatologia data de compresiunea intracraniana. Diagnosticul diferential se face cu

gliomul nervului optic. Tratamentul consta in rezectia completa a tumorii iar cand acest lucru nu e posibil radioterapia reduce rata

recidivelor. Prognosticul este bun singura complicatie grava care poate apare malignizarea fiind rara

Uveita

Uveita reprezinta un termen nespecific care descrie o afectiune inflamatorie intraoculara. Simptomele depind de gradul afectarii si

conditiile asociate.

• Uveita anterioara - inflamatie oculara limitata la iris (irita) sau care afecteaza irisul si corpul ciliar (iridociclita)

• Uveita intermediara - inflamatia structurilor situate posterior de cristalin (pars planitis sau uveita periferica)

Page 381: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

• Uveita posterioara - inflamatia coroidei (coroidita), a retinei (retinita), sau a corpului vitros in apropierea nervului optic si

maculei.

Semne si simptome:

• Uveita anterioara:

• Scaderea acuitatii vizuale

• De obicei debutul este acut

• Durere ocular profunda

• Fotofobie

• Dilatatia vaselor conjunctivale

• Dilatatie perilimbica (circumcorneeana) a vaselor sclerale si episclerale (congestie ciliara)

• Scaderea dimensiunii pupilare de partea ochiului afectat

• Adesea este unilaterala

• Afectarea bilaterala si simptomele generale (febra, oboseala, durere abdominala) pot fi asociate cu nefrita interstitiala

• Boala sistemica este cel mai frecvent asociata cu uveita anterioara

• Uveita intermediara si posterioara:

• Scaderea acuitatii vizuale

• De obicei debutul este insidios

• Mai frecvent bilaterala

• Inflamatia posterioara va determina durere sau roseate minima, cu exceptia cazului in care este asociata irita

Cauze:

• Infectioase - etiologie virala, bacteriana, parazitara, sau fungica

Page 382: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

• Suspectarea unei cause imunologice - a fost postulat un posibil mecanism autoimun sau medit prin complexe imune in asociere cu

boli sistemice (in mod special afectiuni reumatismale)

• Boala oculara izolata

• Idiopatica

• Sindroamele "de mascare" - procese maligne nerecunoscute care sunt interpretate in mod gresit ca fiind inflamatii ocular.

Xeroza conjunctivei

Xeroza conjunctivei consta in aparitia unei metaplazii a conjunjunctivei care capata un aspect epidermoid. Are doua forme xeroza

epiteliala (intereseaza doar stratul epitelial) si xeroza parenchimatoasa (afecteaza toata conjunctiva).

Xeroza epiteliala clinic consta in aparitia pe conjunctiva bulbara a unei pete triunghiulare de culoare alba cu baza la limb acoperita de

o spuma fina. In asociere cu stramtorarea campului vizual si ambliopie crepusculara desemneaza sindromul Bitot. Se pare ca etiologia

o constituie lipsa vitaminei A, afectiunea aparand mai frecvent la persoane insuficient hranite (batrani, oameni ai strazii, toxicomani).

Tratamentul consta in cresterea aportului de beta caroten si vitamina A din alimentatie (morcovi, fructe, untura de peste) si/sau

administrarea topica (instilatii) si sistemica a vitamineiA.

Xeroza parenchimatoasa se produce in urma actiunii unor factori locali (trahom, pemfigus, arsuri s. a. ) care provoaca uscarea

conjunctivei insotita de tulburari trofice si fenomene inflamatorii. Conjunctiva capata o culoare cenusie, devine aspra si lipsita de

transparenta. Modificarile cuprind inclusiv fundurile de sac si glandele conjunctivale. Ca tratament se face modificarea traseului

Page 383: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

canalului Stenon astfel incat acesta sa ajunga sa se verse in fundul de sac conjunctival. Concretiunile calcare conjunctivale sunt mici

granulatii superficiale formate din saruri de calciu care dau senzatie de corp strain. Prin frictiune repetata pot dezepiteliza corneea.

Tratamentul urmareste dizolvarea acestor depozite prin administrarea de instilatii de tartrat de amoniu 1-10% sau citrat de sodiu 8% de

doua ori pe zi; in ultima instanta se pot extirpa dupa prealabila anestezie a conjunctivei.

Afectiuni oculare

Afectiuni ale ochilorOchi umflati (Exoftalmie)

Inflamarea muschilor sau a tesutului din spatele ochilor - conduc la umflarea ochilor.

Cataracta

Cataracta este o forma degenerativa de afectiune oculara caraterizata prin faptul ca lentila ochiului (cristalinul) devine treptat opaca, ceea ce impiedica vederea.

Retinita CMV (citomegalovirus)

Retinita CMV este o infectie grava a retinei, ce afecteaza aproape jumatate din populatia cu SIDA, precum si alte persoane cu tulburari ale sistemului imunitar.

Page 384: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Strabismul (ochi incrucisati)

Strabismul este un termen general pentru ochi nealiniati care sunt indreptati in directii diferite.

Edemul macular diabetic (EMD)

Edemul macular diabetic se caracterizeaza prin acumularea de lichid in macula. Pacientii cu EMD se confrunta cu vedere incetosata, care poate conduce la orbire.

Retinopatia diabetica

Retinopatia diabetica reprezinta deteriorarea vaselor de sange la nivelul ochilor, datorata diabetului. Vasele de sange deteriorate pot pierde lichid sau chiar sangera, producand inflamarea retinei si incetosarea vederii.

Glaucomul

Glaucomul apare atunci cand creste presiunea intraoculara (prin blocarea drenajului), distrugand nervul optic.

Keratoconus

Aceasta afectiune se caracterizeaza prin bombarea si deformarea corneei de la forma normala rotunda, la forma conica urmata de subtierea ei.

Ochi lenes (Ambliopie)

Cunoscuta sub numele de ochi lenes, ambliopia inseamna vederea slaba la ochiul care nu este folosit corespunzator in primii ani ai copilariei.

Page 385: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Vederea slaba

Vederea slaba apare atunci cand ochelarii obisnuiti sau lentilele de contact nu asigura vedere clara.

Degenerescenta maculara legata de varsta

Degenerarea maculara legata de varsta reprezinta deterioarea zonei centrale a retinei (macula) odata cu inaintarea in varsta.

Hipertensiunea oculara

Hipertensiunea oculara reprezinta cresterea presiunii la nivelul ochilor peste nivelul normal.

Dezlipirea de retina

Atunci cand retina se dezlipeste (in ruma unei afectiuni sau traumatism), corpul vitros pur si simplu se distanteaza de aceasta.

Spasmul ocular (ticuri)

Uneori pur si simplu apare spasmul palpebral.

Uveita

Uveita reprezinta inflamarea interiorului ochiului, afectand una sau mai multe din cele trei parti ale ochiului care constituie uveea.

Page 386: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Tulburari de VedereDaca imaginile pe care le vezi sunt neclare, acest lucru se poate datora uneia dintre urmatoarele patru cauze.

MiopieO persoana mioapa vede clar obiectele de aproape, dar cele de la distanta sunt neclare si greu de distins.

Citeste mai mult

HipermetropiePersoanele cu hipermetropie vad neclar la toate distantele si depun in mod constant efort de acomodatie pentru a clarifica imaginea.

Citeste mai mult

Page 387: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

AstigmatismPersoanele cu astigmatism vad atat obiectele de la distanta cat si pe cele de la aproape distorsionate.

Citeste mai mult

PrezbiopiaPrezbiopia este un proces natural asociat cu inaintarea in varsta si care determina dificultati la vederea de aproape. Acest fenomen incepe sa se manifeste in jurul varstei de 40 ani.

Test pentru PrezbiopieCum poti afla daca esti un candidat potrivit pentru lentilele de contact PureVision® Multi-Focal? Raspunde la urmatoarele 4 intrebari si vei afla.

Test

1. Atunci cand citesti caractere mici de pe o foaie, trebuie sa indepartezi foaia respectiva ca sa poti citi clar?

2. Citesti cu dificultate in conditii de lumina difuza, la condus pe timp de noapte sau seara tarziu?

Page 388: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Uita-te la imaginea de mai jos si raspunde la ultimele doua intrebari:

3. Citesti cu dificultate toate randurile de mai sus la o distanta confortabila (aproximativ la 35 cm de fata)?

4. Este mai usor de citit atunci cand te indepartezi de scrisul respectiv (pana la o lungime de brat, de fata)?

Infectii si IritatiiCa orice alt organ, ochiul se poate imbolnavi. Multe afectiuni se pot insa vindeca usor.

Keratita cu Fusarium

Fusarium este o ciuperca larg raspandita, care se gaseste in mediul in care traim, inclusiv pe pielea noastra.

Ochiul uscat

Ochiul uscat apare ca efect al pierderii sau reducerii abilitatii normale a ochiului de a produce lacrimi.

Alergii

Daca suferi de alergii, ochii tai pot fi de asemenea afectati. Se pot inrosi, apare senzatia de mancarime, poti lacrima excesiv, sau se pot inflama impreuna cu pleoapele tale.

Page 389: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Lacrimare excesiva

Ochii aposi se datoreaza productiei excesive de lacrimi.

Inflamatia pleoapei

Iritatia poate apare cand glandele situate la baza genelor secreta substante lipidice in exces.

Corpi straini

Un corp strain poate fi o particula de praf, polen, nisip sau chiar ceva de dimensiuni mai mari si mai serios.

Ochi rosu

Cunoscut si sub denumirea de conjunctivita, ochiul rosu este inflamarea membranei care captuseste pleoapele si suprafata ochiului.

Ulcior

Ulciorul este o infectie bacteriana care apare la baza unei gene.

Infectia canalelor lacrimale

Sindromul vederii la calculator

Computerele ne solicita ochii, creind o tulburare cunoscuta sub numele de Sindrom al vederii la calculator (CVS - Computer Vision Syndrome).

Page 390: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Tulburari de vedere la nou nascuti si copiiParintii sunt cei care trebuie sa observe primele semne care pot indica nevoile mai speciale ale copiilor in ceea ce priveste vederea. Nu ezita sa intrebi pediatrul sau medicul oftalmolog daca ai motive de ingrijorare legate de vederea copilului tau. Tulburarile minore se pot corecta foarte usor cu ochelari.

Orice alte tulburari de vedere sau afectiuni care nu pot fi corectate cu ochelari sau lentile de contact - pot fi observate de catre parinti sau descoperite in cadrul examinarilor oftalmologice precoce.

Iata cateva dintre cele mai comune tulburari de vedere:Potrivit departamentului ce studiaza dezvoltarea vederii din cadrul Colegiului american de optometrie, aproximativ 25% dintre copii scolari din SUA necesita corectarea vederii. Iata cele mai frecvente tulburari de vedere:

• Miopia afecteaza vederea la distanta. Copilul tau poate sa citeasca relativ usor, dar se va forta sa vada obiectele de pe terenul de joaca situate la distanta.

• Hipermetropia determina vedere necalara la toate distantele. Un copil cu hipermetropie se chinuie sa vada clara un obiect, fie el aproape sau la distanta.

• Astigmatism este o tulburare de vedere in general mostenita si care face ca toate imaginile sa fie neclare, deoarece razele de lumina nu se pot focaliza uniform in ochi. Atat obiectele de aproape cat si cele de la distanta pot fi in mod egal percepute distorsionat.

Aceste trei tulburari de vedere pot fi usor corectate cu ochelari sau lentile de contact.

Semne dupa care sa te uiti:Daca suspicionezi o problema sau un comportament straniu legat de vederea copilului tau, contacteaza imediat medicul oftalmolog, indiferent de varsta copilului. In timp ce la majoritatea copiilor ochii se dezvolta normal, unele tulburari pot sa apara foarte devreme.Descopera semnele asociate cu potentiale tulburari de vedere, invata ce trebuie sa urmaresti si ce trebuie sa faci atunci cand copilul tau are nevoie de ingrijire speciala.Ochi incrucisati

Un ochi fuge catre interior sau exterior, sau ochii par a se misca independent, astfel incat nu pot lucra impreuna. Acest fenomen este cunoscut ca si strabism, o tulburare oculara care poate si trebuie sa fie tratata.

Stiai ca? - Un copil din 20 priveste crucis sau are

Page 391: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

probleme de fixatie. Aproape jumatate dintre toate aceste cazuri nu sunt depistate pana dupa varsta de 5 ani, mult prea tarziu pentru a mai putea fi tratate eficient.

Pleoapa cazuta

Daca una dintre pleoapele copilului sta cazuta peste ochi si pare sa ii blocheze vederea, copilul tau poate sa dezvolte ambliopie, tulburare cunoscuta si ca "ochi lenes". Ambliopia poate sa apara atunci cand copilul priveste crucis si dupa primele trei luni de viata. Un ochi devine mai puternic decat celalalt, ducand la incetosarea sau slabirea vederii la ochiul mai slab. Aceasta tulburare poate fi tratata de catre un specialist oftalmo-pediatru, prin blocarea ochiului mai puternic cu un pansament ocluzor pe o perioada extinsa - saptamani sau luni - pentru a forta si intari astfel ochiul mai slab.

Pupila alba, laptoasa

In cazuri rare, copiii pot sa dezvolte cataracta congenitala la unul sau ambii ochi. Aceasta apare ca o membrana alba laptoasa ce acopera pupila si de obicei se observa la nastere. Vestea buna este ca medicul ofatlmolog poate corecta acesta tulburare printr-o interventie chirurgicala, inlocuind cristalinul afectat cu unul artificial, transparent si restabilind astfel vederea copilului.

Conjuntivita Daca ochii copilului tau sunt rosii si iritati, ei pot sa prezinte o afectiune comuna numita conjuntivita. Este o tulburare temporara ce se poate tratata prin instilatii de picaturi ofatlmice prescrise de catre un

Page 392: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

medic ofatlmolog.

Ochi care oscileaza

Daca ochii copilului tau par sa se miste rapid dintr-o parte in alta, sa oscileze, sau acesta sa te priveasca ciudat, gandeste-te ca poate fi unul dintre cei 670 de nou nascuti anual cu nistagmus. Aceasta tulburare reprezinta un semnal de alarma precum ca ochii copilului tau nu se dezvolta normal. Daca ai rude cu nistagmus, sau ai avut chiar tu in trecut, e posibil ca si copilul tau sa fie afectat - de aceea este foarte important sa-i mentionezi medicului oftalmolog despre antecedentele tale de nistagmus sau despre cele existente in familie.

Examinarea oftalmologica a ochilor copilului tau

• Ce trebuie sa pregatesti pentru examenul oftalmologic

Singurul si cel mai bun mod de a proteja vederea copilului tau este examinarea oftalmologica regulata. Tulburarile de vedere afecteaza unul din 20 de prescolari si unul din 4 scolari. Deoarece multe probleme de veedere incep la varste fragede, este foarte important ca cei mici sa primeasca ingrijirea oftalmologica corespunzatoare¹. Tulburarile de vedere pot afecta abilitatile de invatare, performanta fizica si increderea in sine. Daca acestea sunt netratate se pot inrautati si pot conduce la probleme mai grave - chiar la orbire.

Copiii ar trebui sa faca un control oftalmologic la 6 luni, la 3 ani, inainte de scoala, si apoi la fiecare doi ani sau conform recomandarilor specialistului oftalmolog. Medicul va determina daca copilul tau are nevoie de corectie a vederii si sa verifice daca exista tulburari oftalmologice generale.

Pregateste-te pentru controlul oftalmologic al copilului tau:Pregateste-te pentru examenul oftalmologic folosind lista utila propusa, conceputa sa te ajute sa strangi informatiile legate de vederea copilului tau. Asigura-te ca informezi specialistul oftalmolog in legatura cu orice modificari in istoricul sanatatii oculare a familiei

Page 393: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

tale, deoarece multe dintre acestea se pot mosteni.

Probabil ca medicul pediatru deja a testat vederea copilului tau pentru a putea determina abilitatea acestuia de a focaliza, de a recunoaste culori si de a percepe grosimi sau adancimi. Testele uzuale includ:

• Dominanta Utilizand jucarii care fac zgomote medicul pediatru va acoperi si va descoperi imediat fiecare ochi pentru a testa care este ochiul dominant

• Abilitatea de a fixa Medicul pediatru va misca un obiect in fata ochilor copilului tau pentru a observa daca ochii pot vedea si urmari un obiect.

• Coordonarea muschilor oculari Medicul pediatru va misca o lumina sau jucarii interesante prin atenta.fata ochilor copilului tau, pentru a putea testa abilitatea acestuia de a vedea clar la aproape si la distanta.

• Raspunsul pupilei la lumina Medicul va lumina ochiul copilului cu un fascicul luminos mic si va urmari reactia pupilei. Pupila in mod normal se va micsora foarte rapid ca raspuns la lumina.

• Sanatatea pleoapei si functionalitatea ei Pediatrul va examina fiecare pleoapa pentru a se asigura ca functioneaza normal. Astfel, el va verifica starea pleoapei (daca este cazuta, inflamata), precum si orice alte semne care releva daca ochii copilului tau necesita o ingrijire mai

Daca pediatrul constata ca ceva este in neregula, te va indruma sa-ti duci copilul la un medic specialist oftalmolog care ii va face o evaluare mai aprofundata a ochilor. Oricum, copilul tau trebuie dus la un medic oftalmolog pana la varsta de 3 ani, chiar daca nu sunt semne ca are probleme cu vederea.

Examinarea oftalmologica detaliataEste important sa-ti duci copilul la un medic specialist oftalmolog pentru primul lui control la 6 luni, sau macar pana la 3 ani si apoi din nou la 5 ani, chiar daca nu exista nici un semn ca ar avea probleme. Un medic oftalmolog efectueaza toate testele necesare pentru eveluarea completa a vederii copilului tau. Acest lucru este esential daca exista probleme oftalmologice in familie. Specialistul oftalmolog va efectua cateva teste pe care le-ati vazut probabil in cabinetul medicului pediatru, dar si alte teste in plus:

• Corectia vederii Oftalmologul va folosi cateva picaturi oculare pentru a dilata pupila copilului, creind astfel o fereastra mai buna catre fundul ochilor copilului tau. Dilatarea permite doctorului sa verifice eventuale tulburari de vedere, ca de exemplu miopia, hipermetropia si astigmatismul. Dureaza aproximativ 45 de minute pana ce picaturile isi fac efectul, vor incetosa vederea copilului si vor cauza o usoara sensibilitate la lumina timp de cateva ore. Folosind un retinoscop, medicul va misca lumina pentru a o reflecta in pupila. Forma reflectiei il ajuta pe doctor sa vada daca copilul tau are probleme oftalmologice care necesita corectie.

Page 394: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

• Interiorul si fundul de ochi Dupa dilatarea ochilor copilului tau si indepartarea sursei de lumina, doctorul va utiliza un instrument special denumit oftalmoscop ca sa vada retina si nervul optic din spatele ochiului. Acesta este locul in care apar primele semne ale unei posibile probleme oculare.

• Teste pentru o problema specifica Fii sigura ca discuti despre orice alte motive de ingrijorare pe care le ai in legatura cu ochii copilului tau, ca de exemplu strabismul sau nistagmus, iar medicul tau va efectua cele mai potrivite teste si te va sfatui ce trebuie sa faci.

Lista utila in vederea examenului oftalmologic

Pentru o examinare riguroasa, specialistul oftalmolog trebuie sa stie catmai multe informatii. Completeaza lista de mai jos pentru a-ti reamintitoate detaliile cu privire la problemele de vedere si ia-o cu tine la cabinet.

1. Descrie orice probleme de vedere pe care le are copilul tau: Scaderea vederii Apropierea obiectelor de ochi Frecarea excesiva a ochilor Inchiderea unui ochi Clipit rapid Pleoape lipite sau inflamate Ochi incrucisati sau nealiniati Un ochi sau ambii ochi umflati Infectii oculare recurente Pleoape inrosite, cu cruste sau umflate Ochi inflamati sau care curg Altele

2. Descrie orice interventii chirurgicale avute sau orice rani suferite la ochi :Data:Spital:Doctor:Interventie:

3. Descrie orice alte probleme de sanatate:

Page 395: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Alergii……………………………………………………………………………………Probleme cornice de sanatate …………………………………………….Operatii………………………………………………………………………………..Altele…………………………………………………………………………………….

4. Mentioneaza medicamentele pe care le ia copilul tau, chiar dacaau sau nu legatura cu afectiunile oculare:…………………………………………………………………………………………………………

5. Mentioneaza istoricul familiei tale referitor la afectiuni oculare: Miopie Hipermetropie Astigmatism Glaucom Cataracta Altele

BOLI OFTALMOLOGICE

Unele afectiuni ale ochilor sau anexelor sunt adesea consecinte ale dereglarilor generale, respectiv localizate ale organismului, astfel: aparatul vizual poate fi influentat si de urmatorii factori:

- afectiuni neurologice;

- insuficiente endocrine;

- deficiente circulatorii;

- carente alimentare;

- intoxicatii etc.

Analizatorul vizual, care stabileste si relatia cu mediul extern, este format din 3 segmente:

- segmentul periferic (retina) - elementul esential al vederii;

- segmentul intermediar (caile optice);

- segmentul central (scoarta cerebrala occipitala).

Page 396: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Deficientele de vedere sunt datorate unor afectiuni si/sau dobândite prin suprasolicitarea ochilor, mediu toxic, igiena necorespunzatoare, traumatisme, infectii, boli cu repercusiuni asupra ochilor etc.

Indiferent de natura afectiunii aparatului vizual, dereglarile se produc datorita aportului circulator sangvin necorespunzator. Prin tratamentul reflexoterapeutic si prin alte metode naturiste multe afectiuni pot fi ameliorate sau chiar tratate. Zona reflexa pentru ochi se afla pe talpa piciorului, între baza degetelor 2 si 3. Ochiul stâng are zona reflexa la piciorul drept, iar ochiul drept are zona reflexa la piciorul stâng.

13.1. Slabirea acuitatii vizuale

Poate fi descoperita în diverse stadii de evolutie, prezenta în unele afectiuni ca: miopia (bolnavul nu vede la distanta), hipermetropia (bolnavul nu vede de aproape), presbitia (slabirea vederii la vârste înaintate), cataractele (tulburari de transparenta a cristalinului), glaucomul (afectiune data de dezechilibrul tensiunii oculare dintre continutul ochiului si elasticitatea peretilor sai) etc.

Indiferent de cauzele ce duc la slabirea acuitatii vizuale, în cadrul acestei afectiuni, zonele reflexe ale ochilor sunt extrem de dureroase la palpare. Stimulând aceste zone reflexe, se restabileste circulatia normala a sângelui în organele afectate, având ca efect îmbunatatirea vederii. Toate acestea nu se pot obtine imediat, ci dupa multe sedinte, dând ragaz circulatiei sangvine sa alimenteze zonele afectate, refacându-le astfel în timp structurile.

Masajul zonelor reflexe ale ochilor se va face de 1-2 ori/zi, timp de 10-15 minute pentru fiecare ochi. Numarul sedintelor variaza în functie de caracterul si vechimea bolii, obligatoriu pentru afectiunile de mai sus efectuându-se 40-60 de sedinte, continuând apoi cu 2-3 sedinte/saptamâna pentru consolidarea

rezultatelor.

Când tulburarile sunt date de afectiuni endocrine sau de tulburari circulatorii intracraniene se vor masa si zonele reflexe respective.

Simultan cu tratamentul reflex, bolnavii pot apela si la alte remedii naturiste ca:

• suc proaspat de radacina de obligeana (Acorus calamus) - se aplica pe pleoapele închise, lasându-se 5-7 secunde, apoi se spala ochii cu apa rece. Procedeul se repeta de 2 ori/zi, timp de 10 zile;

• sucul proaspat de rostopasca (Chelidonium majus) - va fi aplicat în acelasi mod pe ochii bine închisi;

• în fiecare zi, ochii se vor spala de 3-4 ori cu apa rece (se ia apa rece în pumni si se clipeste de 3-4 ori cu ochii în apa, apoi se arunca apa sj se repeta procedeul de 4 ori/sedinta). Se poate folosi si ceai de coada-caluluj (Equisetum arvense) în loc de apa;

• în caz de cataracta se va aplica câte o picatura de suc de pin (Aetheroleum pini) în ochiul bolnav, timp de 10-15 zile.

în fiecare zi, timp de l luna, este indicat sa se consume 2-3 morcovi cruzi.

Va redam în continuare câteva exercitii Yoga pentru ochi (exercitii foarte apreciate în lumea yoghinilor):

Page 397: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

I. Stând în lotus sau turceste la 1,5 m de perete. Mâinile pe genunchi, coloana dreapta, corpul relaxat. Priviti în fata si respirati normal.

• Ridicati privirea (pâna la unirea tavanului cu peretele), capul ramâne nemiscat.

• Se coboara privirea la parchet (aceasta miscare se repeta de 3 ori).

• Miscari ale ochilor la stânga si la dreapta dupa aceleasi criterii (se repeta de 3 ori, apoi pauza 2-3 minute).

II. Stând în picioare, talpile alipite, spatele drept. Va concentrati asupra exercitiului. Duceti capul pe spate cât puteti. Priviti apoi între sprâncene (crucis). Când apare oboseala, exercitiul se opreste si se reia dupa câteva minute (durata este de 5 minute maximum cu toate reluarile), în timp se sporeste durata. Este important ca respiratia sa decurga normal, corpul fiind dominat de senzatia de relaxare. Avantajele exercitiului:

- întareste reteaua neuro-musculara a ochilor;

- vindeca defectele de vedere;

- dupa 40 de zile de practica (corecta) ochelarii devin inutili, stirfiulându-se zonele reflexe ale ochilor în aceasta perioada.

Exercitiile se încheie cu masajul si baia de ochi, stând pe scaun, coloana vertebrala dreapta, relaxati, respiratia normala. Palmele curate se freaca între ele pentru a se încalzi, apoi se asaza pe ochii închisi. Se apasa usor pe globii oculari, apoi se misca palmele usor spre nas si spre coada ochilor (masând întreaga suprafata).

Baia oculara aplicata la 1-2 minute dupa ultimul exercitiu va consta în aruncarea cu mâinile a apei reci pe ochii mari deschisi (de câteva ori).

în zilele noastre exista foarte multe persoane care prezinta tulburari de vedere. Metodele clasice urmaresc stagnarea sau corectarea afectiunii prin intermediul ochelarilor. Folosind 1-2 luni alternativ tehnicile descrise mai sus, veti constata ca ochelarii dumneavoastra trebuie schimbati (dioptrii mai mici) sau pur si simplu nu vor mai fi necesari deoarece va veti recapata vederea normala.

Este la îndemâna oricui sa-si îmbunatateasca vederea folosind reflexoterapia si celelalte mijloace naturiste. Proportia de vindecare în bolile de ochi prin reflexologie este de peste 50%.

13.2. Paralizii oculo-motorii

Sunt boli frecvente ce se manifesta prin simptome subiective si obiective.

Simptome subiective: diplopia (vederea dubla), tulburari reflexe, falsa proiectie.

Simptome obiective: strabismul (deviatia ochiului în directia opusa muschiului paralizat), impotenta functionala, atitudinea vicioasa a capului si gâtului, deviere în directia muschiului paralizat.

Page 398: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Masajul reflex în zona ochilor atrage deblocarea energetica si sangvina, refacând structurile afectate si instalând functia normala a ochilor. Unele paralizii oculo-motorii reactioneaza foarte repede la tratamentul reflexoterapeutic. în astfel de paralizii zonele reflexe ale ochilor vor fi masate timp de

10-15 minute la fiecare picior, timp de 6-8 saptamâni.

Local, pe zona ochilor, se vor aplica seara comprese cu infuzie de cimbru, iar intern, zilnic, se vor bea 2-3 cesti din aceeasi infuzie. Exercitiile pentru ochi, descrise la capitolul anterior, „Slabirea acuitatii vizuale", pot fi folosite zilnic (30 de zile), cu eficienta deosebita în recuperarea muschilor si a nervilor afectati.

13.3. Conjunctivita

Este inflamatia mucoasei conjunctivale (membrana ce captuseste fata posterioara a pleoapelor si fata anterioara a globului ocular, pâna la limbul sclero-cornean), fiind produsa de agenti patogeni, factori fizici si chimici (praf, fum, gaze toxice etc.), cauze generale (tulburari gastro-intestinale, endocrine, hepatice, guta, reumatism) sau poate fi de natura alergica.

Conjunctivitele catarale sunt caracterizate printr-o congestie superficiala difuza cu secretie redusa. Pot fi acute, subacute si cronice. Conjunctivitele acute debuteaza brusc, bilateral, cu usturimi, senzatii de corp strain, mâncarime foto fobie discreta (frica de lumina), pleoapele sunt edematiate (umflate). Conjunctivita cronica are o simptomatologie mai discreta. Evitarea factorilor fizici si chimici nocivi, mentinerea igienei locale, tratarea afectiunilor cauzante, evitarea factorilor alergeni vor conduce la diminuarea riscului de aparitie a bolii. Conjunctivita poate afecta ambii ochi sau numai unul. Igiena locala va fi riguroasa, pentru a nu transfera secretiile de la ochiul bolnav la cel sanatos sau la alte persoane.

Tratamentul reflexogen se va face în zona ochilor (pentru a îmbunatati circulatia), în zona glandelor suprarenale, pentru stimularea producerii de cortizon si în zonele limfatice - corp superior - pentru a stimula rezistenta organismului în zona capului si a ochilor.

Schema de masaj

• zona reflexa ochi - 5-10 minute pentru ochiul afectat, 2-3 minute pentru cel sanatos ;

• zone reflexe suprarenale - 3-5 minute de fiecare parte;

• zone limfatice corp superior - 3 minute de punct.

Masajul poate fi efectuat de 2-3 ori/zi, timp de 5-7 zile, pâna când simptomatologia bolii dispare. Se poate continua cu 1-2 sedinte/saptamâna, timp de 2-3 saptamâni. Local, se vor aplica comprese caldute cu infuzie de musetel (Jtfatricaria chamomilla L.), iar toaleta ochiului afectat se face cu o compresa sterila înmuiata în ceai de musetel (curatarea ochiului se face dinspre coada ochiului spre unghiul intern). Musetelul este dezinfectant, anestezic, anti-jnflamator, antiseptic si bacteriostatic.

Se mai pot aplica comprese cu infuzie de fenicul (Feniculum mililoti), sulfina (Melilotus officinalis) sau patlagina (Plantago lanceoleta). Rezultate foarte bune se obtin în peste 95% din cazuri (mai ales în conjunctivitele cronice).

13,4. Migrena oftalmica

Page 399: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Se manifesta prin crize paroxistice de cefalee unilaterala, cu tulburari vizuale si varsaturi. Predomina la femei între 20 si 30 de ani si este determinata de spasmul vaselor ce iriga caile optice, dând anoxie cerebrala.

Cauze: alergia, tulburari digestive, endocrine, factori vasculari si factori neuro-vegetativi etc.

Migrena este declansata de oboseala, socuri emotive, exces alimentar, etc.

Masajul reflexoterapeutic trebuie executat atât în zonele ochiului afectat, cât si în zona partilor corespunzatoare capului, pentru a debloca circulatia stopata de spasmul vascular. Masajul se va aplica si în zona reflexa a organelor cauzante. De evitat factorii provocatori.

Schema de masaj

• zona reflexa ochi - 5-10 minute ;

• zona reflexa cap (la piciorul opus ochiului afectat) - 5-10 minute;

• zona reflexa a altor organe cauzante - 5 minute ;

• zona plex solar - 3 minute de fiecare parte ;

• zona reflexa limfatica corp superior - 3 minute de fiecare punct.

Dupa 5-7 sedinte simptomatologia dispare sau se atenueaza foarte mult.

sedintele se pot face de 1-2 ori/zi, timp de 10-15 zile.

Remedii naturiste : Infuzia de ciubotica-cucului (Primula officinalis L. HUI), 2-3 cesti/zi, este deosebit de eficienta în migrene si în durerile de cap, pe baza nervoasa. Efecte asemanatoare induce si infuzia de coada-soricelului (Achillea millefolium), 2-3 cesti/zi. Pentru combaterea spasmului vascular se vor bea 2-3 cesti/zi infuzie de salvie (jales) (Salvia officinalis) si/sau 2-3 cesti/zi ceai de vase (Viscum album L.). Modul de preparare : seara se pune o lingurita de vase taiat marunt în 250 de ml de apa rece. Dimineata se încalzeste usor si se strecoara, apoi se bea în 2-3 reprize/zi.

Eficiente sunt si procedurile cu apa rece : plimbari cu picioarele desculte prin roua, prin apa râului (de la l la 5 minute zilnic), apa sa ajunga pâna la o palma sub genunchi, spalaturi generale seara cu apa rece si otet (vezi cap. „Alte mijloace de întarire a organismului").

13.5. Strabismul functional

Strabismul functional consta din deviatia axelor vizuale fara modificari (miscari) oculare.

Simptome : este de natura motorie, caracterizat prin deviatia axelor sau senzoriala, definit de tulburarea vederii bilaterale.

- Procesele de fibroza musculara a unuia sau a mai multor muschi extrinseci dau tulburari de motilitate.

Page 400: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

- Inflamatii (miozite) cronice caracterizate printr-un deficit oculo-motor în câmpul mai multor muschi, stare inflamatorie, staza, edem palpebral al conjunctivei.

- Boli ale pleoapelor : dermatoze palpebrale, blefaritele (afectiuni inflamatorii la nivelul marginii libere a pleoapelor), însotite de o senzatie de jena oculara, prurit, arsuri si lacrimare anormala, dimineata. Blefaritele au tendinte de cronicizare si recidiva.

- Boli glandulare : glandele ciliare pot fi afectate de un proces patologic, care genereaza, de exemplu, orjeletul extern (ulciorul), izolat sau ca o complicatie a blefaritei.

Toate aceste afectiuni beneficiaza de tratament reflexoterapeutic, combinat cu tratamentele naturiste indicate pentru celelalte suferinte ale ochilor.

PLANSE :

Ochi stâng

Picior drept Picior stâng

Page 401: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Figura 25 - Zone reflexogene pentru ochi

Ochii au mai mult de 2 milioane de parti componente, situandu-se pe locul secund in topul celor mai complexe organe ale corpului uman, primul loc fiind ocupat de creier. Functia primara a sistemului oftalmologic este vederea, considerata de multi cel mai important simt a omului.Dar rolul semnificativ al ochilor este dincolo de rolul fiziologic. Inca din antichitate ochii erau considerati o sursa care provoaca fascinatie dar si teama. Datorita capacitatii de a hipnotiza, ochii sunt considerati o puternica sursa a raului, iar mai tarziu odata cu aparitia expresiei de ”ochiul diavolului”, se credea ca acestia au puteri malefice asupra copiilor, adultilor si chiar asupra recoltei sau vremii.

Pentru egiptenii antici dar si pentru alte culturi ochiul reprezenta o putere pozitiva. “Ochiul lui Horus” – expresia ce a aparut acum mai bine de 500 ani - este unul din cele mai vechi si solide reprezentari pozitive ale ochiului, simbolizand atat protectie cat si putere

Page 402: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

(ochiul stang simbolizeaza Luna, iar ochiul drept este cunoscut sub numele de Ochiul lui Ra – Zeul Soarelui).

Indiferent de conotatiile atribuite ochilor, trebuie sa fim constienti ca prin intermediul acestora cunoastem pentru prima data o persoana si ca acestia sunt cea mai recognoscibila parte a fetei, daca nu a intregului corp. Din aceasta cauza mastile au jucat un rol cheie si au fost folosite timp de secole pentru a ascunde anumite sentimente. Si astazi mastile mai joaca un rol important in timpul unor festivale precum Halloween sau Mardi Gras, cand sunt folosite pentru a ascunde identitatea umbrelor si a creaturilor malefice.

Considerati “oglinda sufletului” sau “fereastra sufletului”, ochii exprima toate emotiile oamenilor: dragoste, ura, fericire, furie, durere, lacomie, suparare sau invidie. Daca stii ce anume sa observi, ochii pot spune multe despre sanatatea ta, indicand simptome primare ale unor afectiuni. Deci, sa nu va mirati daca medicul se va uita in ochi in timpul unui prim examen fiziologic.

Semnele si simptomele oculare pot fi simptome primare ale unor afectiuni extraoculare.

Cearcanele

Cearcanele pot fi cauzate atat de oboseala, cat si de mahmureala. Dar acestea nu sunt singurele cauze, deoarece multora dintre noi le apar aceste semne inestetice si dupa ce au dormit mai bine de 8 ore, iar in cazul altora acestea pot fi mostenite ereditar. In aceasta situatie, intra in joc si alti factori decisivi in aparitia cearcanelor, cum ar fi dereglarea hormonala in cazul unei femei.

Cu totii avem pielea de sub ochi mai subtire si mai sensibila, dar unii au aceasta piele mult mai subtire, mai palida si mai transparenta decat altii. Cu cat pielea este mai transparenta, mai subtire si mai deschisa la culoare cu atat exista o posibilitate mai ridicata de a avea vase de sange de culoare albastruie sub ochi.De regula, in timpul menstruatiei sau a sarcinii femeile sunt mai palide, iar vasele de sange de sub ochi sunt mult mai vizibile. De asemenea, unele medicamente, cum ar fi aspirina, Coumadin (warfarina) etc. pot dilata vasele de sange de sub ochi, facand mai vizibile vasele de sange si cearcanele.

Cearcanele de sub ochi pot, de asemenea, sa sublinieze afectiuni medicale, iar cea mai frecventa este eczema (afectiune dermatologica caracterizata prin mancarimi si piele uscata si deshidratata) si alergii. Alergiile determina congestionarea vaselor de sange si sangele pulseaza mai ales sub ochi. Adesea aceste alergii declanseaza si mancarimi ale ochilor, iar cand pacientul isi freaca ochii exista posibilitatea ca tesuturile subtiri sa fie deteriorate si sa duca la aparitia glaucomului.

De asemenea, cearcanele pot aparea si ca urmare a expunerii indelungate la soare, fapt care irita pielea, chiar si pe cea din jurul ochilor.

Page 403: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Pungi sub ochi

Edemul pielii de sub ochi este numit popular „punga” si poate fi un semn al depresiei, la fel ca si in cazul cearcanelor. Este foarte probabil ca aceasta depresie sa fie insotita de insomnie si de ore intregi de plans, deci nu trebuie sa dam vina pe aparitia acestor pungi din jurul ochilor doar pe depresie. Plansul poate determina retinerea lichidului, astfel, acesta este depozitat si in pungile din josul ochilor. Menstruatia, sarcina, excesul consumului de sare si unele medicamente (antidepresive si medicamente pentru astm), pot contribui, de asemenea, la aparitia pungilor de sub ochi.Exista si inversul situatiei, cand aceste pungi pot semnala deshidratarea organismului cauzata de alcool, deci, poate fi un mod al organismului prin care avertizeaza ca se consuma prea mult alcool. Lichidul se poate acumula in jurul ochilor si in timp ce dormim, si din aceasta cauza se intampla sa ne trezim cu ochii umflati.

Pungile aparute sub ochi, adesea, pot indica riscul crescut al aparitiei hipotiroidismului, hipoactivitatea tiroidei. In cele din urma, atat cearcanele cat si pungile de sub ochi, inevitabil, pot fi semne ale imbatranirii; odata cu inaintarea in varsta pielea din jurul ochilor este tot mai subtire si isi pierde din elasticitate.

Ridurile perioculare

Ridurile pot fi usor de observat, acestea caracterizandu-se prin incretitura pielii sau o proeminenta a pielii pleoapei inferioare a ochiului. Aceasta incretitura este semnul unei afectiuni genetice numita Denny-Morgan, care astazi este unul din semnele date de ochi in legatura cu prezenta eczemei. Concomitent cu eczema, persoanele care sufera de boala Denny – Morgan, pot suferi de astm sau de febra fanului.

Ptoza palpebrala - pleoape cazute

Ptoza palpebrala (pleoapele lasate sau cazute) este o afectiune cunoscuta sub denumirea de ptozis sau ptoza palpebrala; din nefericire de multe ori aceasta este doar un alt semn care arata inaintarea in varsta, cand elasticitatea si tonusul muscular scade iar pleoapele nu mai sunt sustinute cum trebuie. Afectiunea strict relationata cu varsta afecteaza, de regula, ambii ochi, si nu reprezinta un motiv de ingrijorare.

Uneori ploapele lasate nu au legatura cu varsta inaintata ci sunt un semn al hipotiroidismului sau de Miastenia Gravis (MG) - afectiune autoimuna care cauzeaza slabirea musculara, mai ales la nivelul ochilor. Alte simptome ale afectiunii MG sunt: vederea incetosata, vorbirea neclara si dificultati de inghitire. Aceasta afectiune apare mai ales la femeile de sub 40 ani si la barbatii de peste 60 ani.

Ptoza palpebrala, de asemenea, poate fi un simptom al paraliziei lui Bell, un tip de pareza faciala in care nervii care controleaza

Page 404: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

muschii fetei sunt afectati prin leziuni sau afectiuni. Alte simptome ale paraliziei lui Bell sunt: dificultatea de a inchide ochii sau de a clipi, ceea ce poate determina lacrimarea ochilor sau senzatia de uscare a acestora.

Partea buna este ca de cele mai multe ori paralizia lui Bell nu este permanenta, iar tratamentul de recuperare dureaza 2-3 saptamani. Doar 10% dintre persoanele afectate pot suferi din cauza recidivarii afectiunii - de regula, in cealalta parte a fetei.

Ptozisul poate fi cauzat si ca urmare a lezarii unor nervi - afectiune cunoscuta sub denumirea de Sindromul Horner, care afecteaza numai o parte a fetei. Ochiul din partea lezata a fetei va avea o pupila mai mica iar irisul isi schimba culoarea; mult mai interesat este faptul ca partea fetei afectata de sindrom nu transpira.Sindromul Horner, de regula, indica o leziune grava a nervilor faciali, posibil din cauza unei leziuni la nivelul capului sau al gatului, o afectiune la nivelului coloanei vertebrale, o tumoare la nivelul creierului sau cancerul de plamani. Rareori, se intampla ca sindromul Horner sa fie prezent inca de la nastere.

Pleoapele lasate pot indica si o serie de afectiuni neurologice, unele dintre ele putand fi tratate. De exemplu, pleoapele lasate pe o singura parte a fetei pot semnala: infarct cerebral, infectii, tumori cerebrale, diabet sau anevrism cerebral.

Ochii proeminenti - exoftalmia

Cand ochii proeminenti sunt prezenti inca de la nastere, de regula sunt o trasatura de familie. Dar daca ochii tai incep sa proemine odata cu trecerea anilor este vorba despre afectiunea cunoscuta sub denumirea de exoftalmie sau proptoza - poate fi unul din simptomele primare ale hipertiroidismului (hiperactivitatea tiroidiana). In realitate, exoftalmia reprezinta cel mai frecvent simptom ale bolii Basedow Graves, declansata de hiperactivitatea glandei tiroide.Basedow Graves este o afectiune autoimuna care se caracterizeaza prin atacarea glandei tiroide de catre proprii anticorpi, determinand un exces de hormoni tiroidieni, accelerand metabolismul persoanei, uneori la nivele periculoase.

Excesul hormonal poate, de asemenea, sa afecteze musculatura, tesuturile iar grasimea se depoziteaza la nivelul ochilor, scotand ochii in relief, rezultand astfel ochiul proeminent, cunoscut sub denumirea de oftalmopatia Graves. Aproximativ jumatate dintre persoanele care sufera de boala Basedow Graves sufera de si oftalmopatia Graves. In realitate, semnele de la nivelul ochilor apar inainte ca boala Graves sa fie diagnosticata. Alte simptome ale bolii Graves: palpitatii, tremur al mainilor, insomnie, intoleranta la caldura, cresterea poftei de mancare, sete excesiva dar si pierderea anormala in greutate.

Boala Basedow Graves este de 8 ori mai frecventa in randul femeilor decat in randul barbatilor, iar femeile prezinta un risc de 5 ori mai mare de a suferi de exoftalmie din cauza tiroidei.

Daca doresti sa faci deosebirea intre ochii proeminenti si exoftalmie este indicat sa iti observi sclerotica - membrana alba opaca,

Page 405: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

alcatuita din fibre tari si elastice, care formeaza invelisul exterior al globului ocular. In cazul ochilor proeminenti nu poti observa sclerotica din partea superioara a irisului si partea superioara a pleoapei.In cazul, persoanelor cu exoftalmie, sclerotica de deasupra sau dedesubtul irisului este usor de observat.

Persoanele care sufera de oftalmopatia Graves, de asemenea, au probleme in timpul clipitului, dand senzatia ca persoana priveste in gol timp indelungat. Ochiul care nu clipeste suficient nu produce o cantitate suficienta de lacrimi, conducand la iritarea si/sau uscarea ochiului. In unele cazuri, inchiderea completa a ochilor este aproape imposibila, crescand vulnerabilitatea ochilor in fata anumitor leziuni, inclusiv ulceratii ale corneei si posibile perforatii. In cele din urma daca ochii nu pot fi inchisi complet in timpul noptii, dormitul poate deveni extrem de dificil.

In cazul in care exoftalmia nu este cauzata de o afectiune tiroidiana, aceasta poate fi semnul unei infectii sau al glaucomului, sau poate semnala afectiuni mult mai grave cum ar fi leucemie sau tumoare oculara. Tratamentul afectiunilor tiroidiene si nu numai, adesea, ajuta ca ochiul sa isi revina la normal. Dar in cele mai multe cazuri, chiar si dupa tratament persoanele pot ramane cu ochii umflati.In cazuri severe, interventia chirurgicala este necesara pentru a impiedica extinderea bolii si la globul ocular.

Pleoape intoarse pe dos - ectropion

Persoana care isi poate intoarce pleoapele pe dos nu este o ciudatenie, aceasta actiune fiind posibila ca rezultat al unei afectiuni recent identificata si numita Sindromul Floppy al Pleoapelor, afectiune frecvent intalnita la barbatii obezi. Pleoapele intoarse pot fi semnul unor afectiuni severe legate de obezitate, printre care se afla: hipertensiunea, diabetul si Sindromul de apnee in somn.

Formatiune pe pleoapa - xantelasma

Aparitia unei formatiuni pe pleoapa este la fel de neplacuta si de jenanta ca aparitia unui chist in oricare alta parte a corpului.Daca acest chist este galbui, probabil este vorba de afectiunea numita xantelasma - pete galbui, usor proeminente, nedureroase, formate din depozitarea grasimilor sub piele. De regula, aceasta afectiune apare in coltul interior a pleoapei superioare si apar cu precadere in cazul persoanele care au trecut de varsta de 60 ani. Femeile prezinta un risc de 2 ori mai ridicat de a suferi de aceasta afectiune comparativ cu barbatii.

Xantelasma este o afectiune nedureroasa iar jumatate dintre cazuri sunt cauzate de cresterea nivelului colesterolului LDL (“colesterolul rau”) sau scaderea nivelului de cholesterol HDL (“colesterolul bun”), ambele tipuri constituind un factor de risc major pentru afectiunile cardiovasculare.Si deoarece xantelasma se poate mari, exista posibilitatea ca afectiunea sa interfereze cu vederea si astfel devine necesara inlaturarea chistului prin interventie chirurgicala. Riscul de recidivare al acestei afectiuni este destul de ridicat.

Page 406: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Pata galbuie pe globul ocular - pinguecula

Daca observi o pata de culoare alba sau galbuie pe globul ocular, nu intra in panica, deoarece probabil nu este altceva decat semnul primar al unei afectiuni frecvente a ochiului, cunoscuta sub denumirea de Pinguecula (pata galbuie in relief situata sub conjunctiva si vizibila pe globul ocular). De regula, aceste pete apar odata cu trecerea anilor asemanator petelor care apar pe piele odata cu trecerea anilor, cauzate fiind de expunerea la soare. De asemeni, aceste pete apar si ca urmare a expunerii la vant sau praf. La fel, ca multe alte formatiuni cauzate de expunerea la soare si de inaintarea in varsta, aceste pete nu devin canceroase, in cel mai rau caz declanseaza anumite iritatii si se pot extinde pe o suprafata mai mare, astfel incat sa interfereze cu vederea si nepotrivirea lentilelor.De regula, pinguecula poate fi indepartata chirurgical, sub anestezie locala, dar exista toate sansele ca afectiunea sa reapara dupa cateva luni de la operatie.

Ochi congestionati - inrositi

Ochii congestionati pot aparea la persoanele care au plans foarte mult sau in cazul celor care au consumat o cantitate prea mare de substante. Atunci cand plangem, micile vase de sange de la nivelul ochiului se dilata sau se inflameaza, iar consumul de alcool are acelasi efect.Congestionarea ochilor poate aparea si in urma unei raceli sau a unei alergii. Daca afectiunea nu a disparut dupa cateva zile, timp in care pacientului i-a fost administrat un anticoagulant, exista posibilitatea sa ai o reactie adversa la acesta. Uneori aceste medicamente provoaca hemoragii la nivelul ochiului, dar si in alte parti ale corpului.

Congestionarea cronica a ochiului poate indica afectiunea numita rozaceea oculara. Rozaceea este o afectiune comuna a pielii, caracterizata prin piele iritata, grasa si cu abces. Aproximativ 60% dintre persoanele cu rozacee pot face si rozacee oculara, afectiune ce determina aparitia si a altor afectiuni ale ochilor: iritatie, sensibilitate la lumina, ochi uscati sau umezi.Lasata netrata, rozaceea oculara conduce la aparitia afectiunilor corneene si slabeste vederea.

Ochi galbeni - icter

Ochii galbeni pot indica prezenta icterului (galbinare), potrivit careia pielea si ochii devin galbeni din cauza unui exces de bilirubina in organism - pigmentul galben-portocaliu din sange. Icterul adesea este un semn de avertisment legat de afectiuni mai severe, cum ar fi afectiunile de ficat (hepatita, ciroza sau cancerul de ficat). De asemenea poate fi si unul din simptomele cancerului pancreatic, anemiei hemolitice sau febrei galbene – o afectiune tropicala transmisa prin intepatura de tantar.Ingalbenirea ochilor poate indica si Sindromul Gilbert, o forma ereditara de icter, care afecteaza mai mult de 10% dintre caucazieni si de regula, ea produce si alte afectiuni.

In afara de persoanele care prezinta un nivel ridicat de bilirubina, pacientii cu acest sindrom nu prezinta alte semne si simptome, deci,

Page 407: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

acestia duc o viata perfect normala.Icterul adesea este o afectiune blanda si uneori poate apare ca urmare a unei perioade de stres, in urma unei infectii sau unui efort intens.

Pata de culoare rosie la nivelul ochilor

Petele de culoare rosie de pe sclerotica sunt pete de sange si acestea reprezinta unul din simptomele unei afectiuni benigne, nedureroase numita hemoragie subconjunctivala.

Aceste pete sunt vasele de sange care se crapa in urma unei tuse puternice, unui stranut, voma sau in urma unei leziuni la nivelul ochiului. In cazul persoanelor invarsta hemoragia subconjunctivala indica faptul ca pacientul sufera si de hipertensiune arteriala sau de translucenta focala senila a sclerei - afectiune prin care rezervele de calciu dau nastere petelor mai inchise pe suprafata globului ocular.Fara sa constituie un motiv de ingrijorare, aceasta afectiune este doar un alt semn normal, nedureros care apare odata cu inaintarea in varsta.

Inele in jurul irisului

Daca irisul este conturat de un cerc, inseamna ca pacientul sufera de arc senil sau de gerontoxon - afectiune ce apare odata cu inaintarea in varsta. Cercul, inelul care inconjoara irisul este format din cholesterol, care se depoziteaza in jurul irisului sau corneii. Gerontoxonul este o afectiune care apare mai ales in randul femeilor si mai ales in cazul persoanelor de culoare decat in cazul celor albi. Din fericire, din studiile realizate pana acum aceasta afectiune nu ataca vederea.

Sunt cateva controverse legate de semnificatia medicala a acestor cercuri, fiind direct relationata cu xantelasma, colesterolul ridicat, diabet, hipertensiune, sau alte afectiuni cardiovasculare.

Persoanele tinere cu gerontoxon sunt doar un caz particular. Potrivit unui studiu recent realizat in Danemarca, femeile cu gerontoxon sunt predispuse a trai mai putin decat celelalte.

Pupile de marimi diferite

Una din cinci persoane are o pupila mai mica decat cealalta, afectiune care poarta numele de sindromul Adie (anisocoria). Cu toate ca majoritatea cazurilor sunt ereditare, aceasta afectiune poate fi dezvoltata si mai tarziu.Marimea pupilelor (deschidere de culoare aparent neagra localizata in centrul globului ocular, prin intermediul caruia lumina traverseaza pe retina) este determinata de iris, care permite prin contractie si dilatare dozarea cantitatii de lumina care patrunde in ochi. Pupilele ajung la marimea normala in primii 10 ani de viata si incep sa se micsoreze in jurul varstei de 60 ani, dupa care acestea raman

Page 408: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

aproximativ la aceeasi dimensiune.

Diferenta de dimensiune a pupilelor, de regula, este o trasatura normala dobandita din nastere care nu cauzeaza nici o problema de vedere. Dar, exista posibilitatea ca o pupila sa isi schimbe dimensiunea ca urmare a unui traumatism sau din motive necunoscute (idiopatic). Cand au loc asemenea schimbari, de regula, pupilele isi revin la dimensiunile normale fara administrarea unui tratament special.Totusi, uneori schimbarea subita a dimensiunii unei pupile poate semnala prezenta diferitor afectiuni: hemoragia cerebrala, tumori ale creierului, meningita, encefalita sau anevrism.

Culoarea ochilor

Ca si culoarea parului, culoarea ochilor este determinata genetic. Majoritatea persoanelor au ochi de culoare caprui sau negri. Prin comparatie, persoanele cu ochi albastri sunt destul de rar intalnite; in Finlanda se gaseste cea mai mare concentratie de persoane cu ochii albastri – 90% din populatia acestei tari.Persoanele cu ochi verzi sunt si mai rare; aceasta culoare a ochilor se intalneste mai ales la popoarele germanice, slavice dar persoanele din Ungaria conduc acest top.

Schimbarea culorii ochilor

Schimbarea culorii ochilor este determinata de programul genetic care aparent joaca un rol important in schimbarea culorii ochilor odata cu inaintarea in varsta, iar aproximativ 10-15% dintre persoanele caucaziene trec prin experienta schimbarii culorii ochilor in timpul adolescentei spre perioada de maturizare.Astfel, ochii caprui in timp se mai pot deschide, iar ochii verzi cu timpul au tendinta de a se mai inchide la culoare. Si persoanele cu ochi albastri au observat ca, in timp, ochii lor devin mai deschisi sau stralucitori, asemanatori cu albastrul de Voronet.

Diferente de culoare a ochilor (heterocromia)

Cand vezi pentru prima data o persoana cu ochii de culori diferite iti trece prin minte ca aceasta are lentile de contact de culori diferite, fie din greseala, fie intentionat pentru a iesi in evidenta.Insa, exista posibilitatea ca persoana respectiva sa sufere si de heterocromie oculara - afectiune caracterizata prin culori diferite ale ochilor, mai precis a irisului.In mod frecvent, aceasta afectiune se intalneste la caini, pisici si cai si este mai rara in randul oamenilor.

Page 409: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

O alta forma a heterocromiei oculare se caracterizeaza prin diferenta de culoare in cadrul aceluiasi iris, dand nastere termenului popular de pestrit.

Heterocromia oculara poate avea o cauza congenitala, poate aparea ca reactie la anumite medicamente sau ca urmare a unei leziuni sau afectiuni a ochiului.

Heterocromia oculara poate indica o afectiune numita heterocromia Fuchs - afectiune oculara care apare in randul adultilor tineri si de regula afecteaza un singur ochi. Adesea, persoanele cu aceasta afectiune au vederea neclara si prezinta un risc ridicat de a suferi de glaucom sau de cataracta.De asemenea, heterocromia oculara poate fi unul din simptomele unui tip de glaucom, numit glaucom pigmentar, care afecteaza mai ales persoanele tinere. Alte semne ale glaucomului pigmentar: vedere incetosata si, ocazional, durere dupa exercitii fizice sau efort intens.Heterocromia oculara poate aparea si ca urmare a unei leziuni la baza ochiului sau poate fi unul din semnele cancerului de piele sau a unei tumori benigne a pielii.

Lacrimile

Cu totii stim ca lacrimile apar in urma unei emotii puternice, atat de bucurie cat si de tristete. Insa, potrivit studiilor lacrimile aparute de emotie si cele care ajuta la lubrifierea si la curatarea ochiului au o compozitie chimica diferita. Oamenii de stiinta recent au descoperit ca lacrimile de emotie contin o cantitate mai mare de proteine si anumiti hormoni, aflati in stransa legatura cu stresul.Lacrimile sunt compuse din 3 straturi:

* mucus lipicios: ajuta lacrimile sa adere la nivelul ochiului si sa protejeze corneea;* stratul apos: hidrateaza ochiul;* stratul uleios (gras): izoleaza lacrimile la nivel ocular, incetinind astfel evaporarea.

Lacrimile ajuta la curatarea ochiului, la indepartarea prafului si a altor corpuri straine care patrund in ochi si care ar putea provoca leziuni corneene. De asemenea, lacrimile au puterea de a elimina bacteriile din ochi si cu fiecare clipire, pleoapele lubrifiaza si curata toata suprafata globului ocular.

Lacrimarea ochilor

Daca lacrimile iti curg siroaie, si nu au nici o legatura cu plansul, nu are loc o situatie neobisnuita; la fel ca atunci cand nasul iti curge din cauza unei alergii, la fel se intampla si in cazul ochilor. Deci, daca treci printr-o perioada in care ochii iti lacrimeaza foarte mult, si

Page 410: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

nu treci printr-un moment plin de emotii, inseamna ca esti intr-un mediu cu prea mult praf sau polen de flori, la care tu esti alergic.

De asemenea, lacrimarea ochilor poarte aparea si din cauza unui deficit de vitamina B2 - vitamina esentiala pentru sanatatea ochilor si a pielii.

Afectiuni care au ca simptom lacrimarea ochilor: rozaceea, obstructionarea ductului lacrimal, polipii nazali si boala Graves.

Senzatia de ochi uscati

In cazul in care ochiul nu produce o cantitate suficienta de lacrimi sau lacrimile contin o cantitate prea mare de substante chimice, stratul apos al lacrimii se evaporeaza foarte repede, iar pacientul se confrunta cu senzatia de ochi uscati. Pacientii cu aceasta afectiune au sentimentul ca tot timpul au nisip in ochi sau ca globul ocular nu este omogen. Aceasta afectiune apare mai ales la femei si la persoanele invarsta.Organismul unei femei odata cu inaintarea in varsta produce o cantitate mai mica de substanta uleioasa, mai ales dupa menopauza, deoarece este produsa o cantitate mai mica de estrogen. Stratul uleios al lacrimilor fiind mai redus, nu se izoleaza eficient stratul apos, evaporandu-se mai repede.

In mod ironic, lacrimatul ochilor poate fi unul din semnele ochilor uscati; iar uscarea cronica a ochiului poate fi semnul ca nu traiesti intr-un mediu propice pentru organismul tau. Deci, persoanele care traiesc intr-un mediu cald, uscat, cu vant, la mare altitudine sau intr-o casa unde sunt prea multe aparate de aer conditionat prezinta un risc ridicat de a avea senzatia de ochi uscati.

Senzatia de ochi uscati poate apare si ca urmare a administrarii unui tratament cu medicamente fara prescriptie medicala, cum sunt: antihistaminele, antidepresivele si antihipertensivele. De asemenea, aceasta senzatie este un mod al organismului de a spune ca petreci prea multe ore in fata calculatorului sau ca citesti prea mult.

In general, nu trebuie sa te ingrijorezi cand apare senzatia de ochi uscati, insa exista cazuri in care aceasta indica Sindromul Basedow Graves sau alte afectiuni tiroidiene, artrita reumatoida si lupusul (afectiune cronica caracterizata prin inflamarea sau lezarea mai multor parti ale corpului).

Daca pacientul prezinta urmatoarele simptome: ochi uscati, gura uscata, inflamatii articulare, exista posibilitatea ca acesta sa sufere de o alta afectiune autoimuna grava, numita Sindromul Sjogren - afectiune caracterizata prin distrugerea de catre propriul organism a glandelor care asigura hidratarea corpului. Femeile sunt primele victime ale acestei afectiuni, aproximativ 90% dintre suferinzii de sindromul Sjogren fiind femei, in general cu varsta peste 40 ani.

In cazul in care aceasta afectiune nu este tratata corespunzator pot aparea afectiuni severe ale corneii si pot aparea efecte si asupra

Page 411: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

altor organe: limba, tract digestiv sau sistemul reproducator feminin.

Daca suferi de ochi uscati iar tratamentul nu da rezultate optime, clipesti foarte mult, ai spasme faciale inconfortabile si ai probleme in a-ti tine ochii deschisi, chiar si atunci cand nu esti plictisit sau obosit, este posibil sa suferi de o afectiune neuronala rara numita Sindromul Meige - afectiune cunoscuta si sub denumirea de spasm hemifacial sau sindromul Brueghel. In cazuri destul de rare acest sindrom indica prezenta tumorilor pe creier.

Sindronul Meige afecteaza mai ales femeile de varsta mijlocie. Pacientii cu acest sindrom, din nefericite, sunt diagnosticati prea tarziu sau diagnosticul nu este corespunzator.

Ticul motor al ochilor - miokimia

Nu trebuie sa te temi de ticul motor al ochiului, deoarece chiar daca ai impresia ca este usor de observat de catre ceilalti, realitatea este alta. Afectiunea este numita miokimie si este caracterizata printr-un spasm involuntar, nedureros al pleoapelor.

Aceasta actiune a pleoapelor poate fi cauzata de: oboseala, stres, consumul excesiv de cafea, privitul prelungit la televizor, la calculator sau in alte surse de lumina. Acest tic motor inceteaza dupa numai cateva secunde; poate avea loc de cateva ori in aceeasi zi si dispare de la sine.Miokimia este benigna si poate fi primul simptom al sindromului Meige sau a blefarospasmului, cu care de cele mai multe ori este confundata.

Ochiul este un organ usor iritabil si foarte sensibil, si atat miokimia cat si blafarospasmul lasate netratate pot conduce la grave tulburari ale vederii.

Nistagmus

Cand o persoana priveste cu ochi mici si iscoditori, exista posibilitatea sa sufere de nistagmus – afectiune caracterizata prin miscari involuntare care de regula apar la ambii ochi. Aceasta afectiune proate provoca miscari dreapta-stanga si sus-jos sau chiar circulare ale ochilor. Miscarile ochilor pot fi constante sau episodice si pot dura de la cateva minute, pana la cateva ore. Cu exceptia situatiei in care aceasta afectiune provoaca tulburari de vedere, persoanele cu nistagmus nici nu constientizeaza ca sufera de aceasta boala.

Nistagmusul poate fi unul din semnele bolii Basedow Graves, dar si simptomul unei afectiuni a urechii interioare numita Boala Meniere. De asemenea, nistagmusul poate indica afectiuni neurologice mult mai grave, cum ar fi: infarctul cerebral sau tumori cerebrale.

Page 412: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Fotopsia si fosfenele

Daca vreodata te-ai lovit sau ai fost lovit peste cap cu siguranta ai vazut asa numitele “stele verzi” sau raze de lumina, cunoscute medical sub denumirea de fosfene si sunt cauzate de spasmul vaselor de sange de la nivelul creierului. Senzatia ca vezi raze de lumina este numita fotopsie. Studentii, scriitorii, dar si persoanele care ore in sir au aceeasi activitate pot trece prin experienta fotopsiei, mai ales cand se duc la culcare. Prin aceasta experienta pot trece si persoanele care au consumat in exces bauturi alcoolice.

Aparuta ocazional, fotopsia este absolut normala si nu prezinta motive de ingrijorare, dar aparitia frecventa sau persistenta a razelor luminoase pot constitui simptome ale hipotensiunii arteriale, mai ales daca fotopsia se manifesta dupa ce te-ai ridicat repede. De asemenea, fotopsia fi unul din simptomele migrenelor; de fapt, acestea sunt cele mai comune semne vizuale ale migrenelor.

Paradoxal, unii pacienti care sufera de migrene sufera si de fotopsie, dar nu au dureri de cap. Acest tip de migrena, numita migrena oftalmica poate cauza alte afectiuni, cum sunt congestia nazala sau greturile. Majoritatea persoanelor care sufera de acest tip de migrena vor suferi si de migrenele comune, caracterizate prin dureri puternice de cap.

Halucinoza vizuala senila

Daca incepi sa vezi flori, pasari zburatoare sau fiinte si lucruri care nu exista, nu te speria fiindca nu sunt semne de inceput ale dementei. Este foarte probabil ca aceste stari sa fie cauzate de sindromul Charles Bonnet, afectiune care se caracterizeaza prin halucinatii vizuale, care pot dura timp de cateva secunde sau minute, si pot aparea periodic timp de cateva luni sau ani.

In timp ce unele persoane se declara deranjate si jenate de aceste halucinatii, altii le gasesc de-a dreptul tulburatoare, dandu-le senzatia ca isi pierd mintile. Sper deosebire de alte afectiuni psihologice, pacientii cu sindrom Charles Bonnet sunt constienti ca halucinatiile lor nu sunt reale, iar aceste vedenii niciodata nu sunt acompaniate si de halucinatii auditorii, o forma comuna de psihoza.

Desi, nu sunt predispusi sa dezvolte o tulburare psihica pacientii cu sindromul Charles Bonnet sunt expusi riscului de a-si pierde vederea, deoarece halucinoza vizuala senila este unul din simptomele deteriorarii vederii sau indica riscul ridicat de aparitie a unor afectiuni precum: glaucomul, cataracta sau degenerescenta maculara. Aceasta ultima afectiune este des intalnita si poate conduce la afectiuni grave ale vederii chiar si la pierderea vederii in cazul adultilor.

Femeile, persoanele de culoare alba, persoanele care au o culoare deschisa a ochilor, fumatorii dar si obezii prezinta un risc crescut de a suferi de degenerescenta maculara. De asemenea, aceasta afectiune poate fi mostenita din familie.

Cand halucinoza vizuala senila apare in randul persoanelor care nu au probleme cu vederea, acestea sunt semne ale urmatoarelor afectiuni: Alzheimer, Parkinson, infarct miocardic sau alte afectiuni neurologice.

Page 413: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Din nefericire, persoanele care trec prin asemenea experiente ezita sa mearga la o consultatie medicala din teama de a nu fi diagnosticati cu dementa, dependenta de medicamente sau alte afectiuni psihice. Drept consecinta, aceste persoane nu primesc un tratament corespunzator care sa ii ajute sa isi salveze vederea sau prin care sa trateze cauzele declansatoare.

Fotofobia

Termenul medical “fotofobie” poate fi explicat literalmente ca “frica de lumina”. Dar daca pacientului isi ocroteste tot timpul ochii de razele soarelui, foloseste tot mai frecvent ochelarii de soare si este sensibil la lumina de interior, fotofobia semnaleaza riscul ridicat al mai multor afectiuni.

Sensibilitatea la lumina se manifesta mai ales la persoanele care au ochii de culoare albastra si in cazul pacientilor cu migrene.

Afectiuni oftalmologice semnalate de fotofobie: cataracta, dezlipirea de retina sau eroziunea corneei. In unele cazuri fotofobia poate fi unul din simptomele unor afectiuni mai grave dar tratabile, printre care se regasesc: pojar, hipertensiune, boala Basedow Graves, meningita, encefalita, botulismul, rabia sau intoxicatia cu mercur.

Fotofobia poate aparea ca reactie la tratamentul cu: tetraciclina, doxicilina, belladonna, sau chinina, sau poate semnala deficienta de vitamina B2.

Sensibilitatea la lumina mai poate indica faptul ca pacientul a consumat in exces bauturi alcoolice, cocaina, amfetamine sau alte medicamente.

Nictalopia

Nictalopia este starea patologica care consta intr-o tulburare a vederii nocturne. Aceasta afectiune este unul din semnele comune ale cataractei, si este primul semn care avertizeaza asupra existentei unui deficit de vitamina A (retinol), care poate conduce la uscarea corneei sau la leziuni ale retinei.

Daca pacientul tanar sufera de nictalopie, aceasta poate fi primul simptom ale unei afectiuni genetice numita retinita pigmentara, o afectiune degenerativa a retinei care poate conduce la slabirea puternica a vederii.

Cromatopsia si xantopsia

Cromatopsia se defineste prin incapacitatea de a percepe distinct culorile. Daca nu urmezi un tratament medicamentos, cromatopsia

Page 414: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

poate fi unul din simptomele unei afectiuni numite ochiul diabetic. In cazul acestei afectiuni pana si micile fluctuatii ale nivelului de glucoza din sange pot conduce la aceste schimbari de vedere.

Daca lucrurile incep sa se coloreze in galben, poti suferi de un anumit tip de cromatopsie numit xantopsia – unul din simptomele afectiunilor grave hepatice.

Daca imaginea de coloreaza in galben si/sau obiectele sunt inconjurate de un cerc luminos si urmezi un tratament cu digitala (medicament folosit mai ales la tratarea afectiunilor cardiovasculare), se poate sa suferi de o intoxicatie digitalica. Aceasta intoxicatie poate conduce la aparitia unor afectiuni severe cardiace, la aritmii cardiace sau chiar la deces.Daca pacientul de sex masculin sustine ca vede obiectele in albastru si prezinta o sensibilitate la lumina, acestea sunt cateva din cele mai frecvente reactii cauzate de administrarea medicamentelor de tipul: viagra, cialis sai levitra, folosite in tratamentul disfunctiilor erectile.

Page 415: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR
Page 416: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR
Page 417: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR
Page 418: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR
Page 419: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

AFECTIUNILE OCHILOR CAUZATE DE FRIG

1. INGHETAREA CORNEEI

• Cauzata de mentinerea ochilor deschisi in conditii de vant puternic si rece (viscol, iarna), fara a purta ochelari de protectie.

• Treatmentul consta in incalzirea rapida, prin plasarea a unei maini sau comprese calde pe ochii inchisi. Dupa reincalzire, ochii trebuie sa fie mentinuti inchisi pe o perioada de timp de 24 – 48 ore.

2. LIPIREA PRIN INGHETARE A PLEOAPELOR

• Putem pune o mana peste, pana ce se topeste gheata si apoi putem deschide ochii

Page 420: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

SURSA POZA:http://www.wikipedia.org

3. ORBIREA CAUZATA DE ZAPADA

• Arsuri solare ale ochilor

• La altitudine mare, radiatia ultravioleta (de la soare; UV) este mai putin filtrata.

• Zapada reflecta o mare parte din radiatia solara (inclusiv UV, radiatie vizibila si infrarosii).

• Putem preveni asta prin purtarea de ochelari de soare buni, cu protectie laterala sau ochelari de ski. Protectia la soare a ochilor, cand mergem pe zapada, este la fel de necesara pe timp inorat sau vrene inchisa cat este atunci cand soarele straluceste puternic. Orbirea cauzata de zapada se poate produce si pe timp de furtuna de zapada, atunci cand stratul de nori este subtire.

SIMPTOME

• Se produce dupa un interval de 8 – 12 ore de la expunere

• Ochii se simt uscati si iritati, apoi se simt ca si cum ar fi plini cu nisip. Miscatul ochilor si clipitul devin foarte dureroase, lumina deranjaza mult, pleoapele se umfla, ochii se inrosesc si lacrimeaza abundent. – (simptome similare cu cele produse de flama de sudura)

TRATAMENT

Page 421: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

• Compresee reci si lumina redusa

• Ochi nu trebuie frecati

Page 422: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

PterigionulPterigionul face parte din afecţiunile degenerative ale conjunctivei (albul ochilor). Constă dintr-o cută triunghiulară a conjunctivei cu baza spre periferie şi vârful spre cornee. Această afecţiune, netratată corespunzator, duce la alterarea vederii sau chiar la pierderea ei. Tratamentul este chirurgical.Pentru orice modificare apărută la nivelul ochilor prezentaţi-vă la medicul de de familie sau la oftalmolog.

Page 423: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Glaucom

Page 424: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

GLAUCOM

Contacteaza-ne!

Este o boala de ochi care produce atrofierea nervul optic și îngustarea câmpului vizual. Glaucomul se caracterizează prin creșterea tensiunii intraoculare și scăderea acuității vizuale. Glaucomul poate însă exista și când presiunea este normală. De asemeni, sunt frecvente cazurile de presiune intraoculară mărită (temporar), fără să se fi declanșat glaucomul. Apare la oamenii trecuti de 40 de ani.

O serie de factori duc la creșterea riscului de glaucom:

• antecedentele familiale (glaucom în familie)

• îmbătrânirea

• diabetul și bolile vasculare

Page 425: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

• miopia severă.

Afectand ambii ochi, acest tip de glaucom apare la inceput printr-o simpla crestere a tensiunii oculare, care nu provoaca nici un simptom. Apoi ea antreneaza o alterare a campului vizual mai mult sau mai putin importanta, dar ireversibila, si modificari ale capului nervului optic (excavatie papilara) care poate duce la orbire. In unele forme, alteratiile campului vizual apar atunci cand presiunea oculara n-a fost niciodata ridicata. Este vorba atunci de un glaucom fara tensiune, cu o diagnosticare foarte dificila.

Tratament naturist : se pun in ochi picaturi de laptisor de matca, sau oral timp de doua luni, se consuma morcovi zilnic, afine, ceapa, germeni de grau cu lactate; se fac aburi sau comprese la ochi cu infuzie de silur (1/2 lingurita de planta/1 ceasca de apa);

Se vor consuma produse pe baza de betacaroten, vitamina C, extrase de gingko biloba, suplimente nutritive , se va evita expunerea la radiatii: calculator, televizor.

Reflexoterapie : Se vor masa zonele reflexe - uretere - rinichi - suprarenale - vezica urinara, cap si ochi.

Alte articole

Miopie

Miopie

Page 426: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Miopia este una din cauzele cele mai frecvente de vedere mai putin clara. Pentru persoanele cu miopie, toate obiectele aflate la distanta apar neclare. In efortul lor de a percepe clar obiectele aflate la distanta, se pot incrunta sau privi cu ochii usor intredeschisi.

Miopia este de obicei mostenita, astfel incat un copil are mari sanse de a fi miop daca unul sau amandoi parinti sufera de miopie. Miopia este una dintre bolile care produc vederea incetosata, neclara. Persoanele care sufera de aceasta boala pot prezenta: - dificultati in vederea obiectelor situate la distanta, cum ar fi vederea la tabla la scoala, la televizor, la calculator sau la ecranele cinematografelor; - reducerea performantelor scolare sau sportive.

Copii mai mici de 8-9 nu realizeaza ca nu pot vedea obiectele situate la distanta, dar parintii sau profesorii pot depista aceasta problema daca copilul: - priveste aceste obiecte cu ochii usor intredeschisi si cu fruntea incruntata - tine cartea sau alte obiecte foarte aproape de fata - sta in bancile din fata clasei, in randurile din fata la teatru sau sta aproape de televizor sau computer - nu este interesat de sport sau alte activitati care implica o vedere buna la distanta - frecvent are dureri de cap (cefalee).

Tratamente naturiste:

- Se vor consuma zilnic suc de morcovi, afine, legume, polen.

Se vor spala ochii cu ceai de musetel si seara se vor pune comprese cu infuzie din frunze de corn.

Reflexoterapie : se recomanda masarea zonelor reflexe: rinichi - uretere - vezica urinara - uretra si ochi.

Page 427: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

OOOOO lacrimo-nazal

Această afecțiune este de departe cea mai frecventă anomalie a sistemului de drenaj lacrimal la copil (în proporție de 6%), dar și cea mai

controversată din punct de vedere a CONJUNCTIVITE

Afectiunile ne

Page 428: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Dr. Ioana Poiata

Director medical

Medic primar oftalmolog

Fa o programare

Pune o intrebare

Vezi CV-ul

Patologia nervului optic reprezintă o parte importantă din cadrul afecţiunilor oftalmologice, deoarece nervul optic vehiculează informaţia vizuală structurată în retină până la nivelul unor formaţiuni nervoase intracraniene, care la rândul lor o resistematizează şi o transportă spre cortexul vizual. Studiul nervului optic aparţine unei subramuri a oftalmologiei, denumită neurooftalmologie; patologia lui se intersectează şi cu alte specialităţi medicale: neurologia şi neurochirurgia.

Fig 1: Imaginea traseului nervilor optici Fig 2: Consultație

Nervul optic are o lungime totală de 40-55 mm, o grosime de 3-4mm şi are originea la nivelul papilei (situată la nivelul polului posterior al ochiului); el prezintă o porţiune intraorbitară, cu lungimea de 25-30 mm şi cu un traiect sinuos în formă de S (pentru a putea permite mişcările globului ocular fără a întinde nervul optic), urmată de un traiect într-un canal osos de la baza craniului

Page 429: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

(denumită porţiunea intracanaliculară); porţiunea intracraniană se termină la nivelul chiasmei, unde are loc o încrucişare parţială a fibrelor nervoase.

Din punct de vedere structural, nervul optic este alcătuit din prelungirile celulelor ganglionare (denumite fibre optice) provenite de la nivelul retinei. Corpii celulelor ganglionare reprezintă unul din straturile retinei; aceste celule au un rol esenţial în sistematizarea senzaţiei luminoase în coduri de culoare, în determinarea formei obiectelor şi a limitelor acestora, în detecţia mişcării obiectelor în câmpul vizual. În compoziţia nervului optic există peste un milion de fibre nervoase care converg de pe întreaga suprafaţă a retinei într-un mod ordonat spre o structură denumită papila nervului optic şi care reprezintă de fapt zona de implantare a nervului la nivelul peretelui globului ocular. Nervul optic este îmbrăcat de trei straturi ale meningelui şi fibrele nervoase care îl constituie capătă o teacă de mielină care are rolul de a le izola de fibrele adiacente. Fibrele nervoase se grupează în fascicule, dar dispoziţia lor pe secţiunea nervului se menţine ordonată pentru a respecta distribuţia spaţială de la nivelul retinei.

SimptomatologieDin punct de vedere a simptomatologiei, toată gama de afecţiuni ale nervului optic se manifestă prin:- scăderea acuităţii vizuale dacă sunt afectate fibrele provenite de la nivelul maculei, unde are loc discriminarea cea mai fină a detaliilor;- afectarea simţului cromatic (ştergerea strălucirii sau modificarea nuanţei unei culori în comparaţie cu cea văzută de ochiul sănătos; lungimile de undă cele mai afectate sunt cele ce dau senzaţia cromatică de roşu şi de verde);- apariţia în câmpul vizual a unor pete negre în care senzaţia vizuală dispare sau este aproape ştearsă (denumite scotoame); poziţia lor este în funcţie de localizarea fibrelor nervoase afectate;- rareori pot apărea senzaţii luminoase descrise ca flash-uri în câmpul vizual; - unele afecţiuni se asociază cu dureri în spatele globului ocular accentuate de mişcarea ochiului sau de cefalee.

DiagnosticModalităţile de diagnosticare a unei afectări a nervului optic sunt următoarele:- discuţia cu bolnavul, din care reiese atât gama de acuze subiective, cât şi rapiditatea cu care ele s-au instalat şi au evoluat;- determinarea acuităţii vizuale;- studiul simţului cromatic;- efectuarea câmpului vizual (prin metoda manuală sau computerizată) prin care se obiectivează totalitatea punctelor din spaţiul înconjurător care sunt înregistrate de retina fiecărui ochi în parte;

Page 430: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Fig 2: Tipuri de defecte de câmp vizual

- examinarea fundului de ochi;- efectuarea potenţialelor occipitale evocate (prin intermediul unor electrozi se înregistrează activitatea scoarţei cerebrale după stimularea retinei; dacă semnalul înregistrat e întârziat, mai slab sau deformat faţă de morfologia standard se poate determina localizarea şi extinderea afectării căilor nervoase);- tomografia axială computerizată este o metodă radiografică larg utilizată prin care se obţin secţiuni fine (1-3mm) din nervul optic şi scoarţa cerebrală; se obiectivează traseul nervului optic şi eventuala modificare în aspectul acestuia-de exemplu îngroşări fuziforme în tumorile nervului optic; se vizualizează astfel şi patologia cortexului cerebral care poate însoţi afectarea căilor optice (tumori, accidente vasculare, atrofii cerebrale) cât şi afecţiunile orbitei care dau afectarea de vecinătate a nervului optic(tumori, traumatisme cu corpi străini sau fractura pereţilor osoşi ai orbitei);

Page 431: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Fig 3: Aspectul unui examen computertomograf cranio-orbital

- rezonanţa magnetică nucleară utilizată îndeosebi pentru studiul substanţei nervoase centrale; principiul ei constă în emisia unui puls magnetic puternic către ţesutul ţintă şi analiza semnalului primit de la acesta (deci nu se iradiază pacientul cu razeX ca în cazul tomografiei) şi imaginile obţinute sunt prezentate tot ca nişte secţiuni în tonuri de gri; această metodă diagnostichează cu precizie scleroza în plăci, o afecţiune în care se pierd porţiuni din teaca de mielina care înconjură şi izolează fibra nervoasă; - ecografia doppler oculo-orbitară în care se studiază fluxul sângelui în vasele care irigă nervul optic şi retina; - mai rar se efectuează angiografia carotidiană prin introducerea unei substanţe de contrast în vasele mari ale creierului printr-un cateter introdus intravascular, făcând vizibil traiectul acestora; o alternativă o reprezintă angiografia prin rezonanţa magnetică nucleară (care nu prezintă riscul manevrelor chirurgicale); se pot diagnostica dilataţii anevrismale ale carotidei, tumori vasculare, ocluzii sau îngustări ale peretelui vaselor.

Patologia nervului optic :Vom aborda câteva afecţiuni mai frecvente.

Edemul papilar de stază Cea mai severă afecţiune este edemul papilar de stază. Se produce un edem al fibrelor nervoase datorită creşterii presiunii intracraniene. Cauzele acestei manifestări sunt cel mai adesea tumori intracraniene, hemoragii importante, blocarea circulaţiei lichidului cefalorahidian. Afectarea nervului optic este progresivă şi se însoţeşte de alte semne clinice care sugerează hipertensiunea intracraniană: cefalee intensă, vărsături în jet. Tratamentul este de resortul neurochirurgului.

Page 432: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Fig 4: Examenul fundului de ochiîn cazul unui edem papilar

Fig 5: Aspectul RMN al unui gliomde nerv optic cu exoftalmie

Nevrita opticăNevrita optică poate fi unilaterală sau bilaterală. Poate fi izolată sau poate însoţi o boală demielinizantă (denumită scleroza în plăci datorită aspectului fasciculelor de fibre nervoase care pierd teaca de mielină în anumite zone). Se crede că riscul de a face o boală demielinizantă după un episod de nevrită optică este de 50%. Dacă se suspicionează acest diagnostic şi nu există alte semne neurologice este necesară afectuarea unei RMN pentru confirmare. Caracteristice pentru scleroza în plăci sunt fluctuaţiile de vedere după o baie fierbinte sau exerciţiu fizic. Alte cauze ale nevritelor optice pot fi: nevrite de cauză virală, bacteriană sau parazitară, afecţiuni de vecinătate-sinuzită netratată, focar dentar.

Fig 6: Aspectul unei nevrite opticela examenul fundului de ochi

Fig 7: Aspectul unor plăci de demilinizare laexamenul RMN

Page 433: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

În general, evoluţia nevritei este caracterizată prin progresia scăderii vederii, de gravitate variată (de la o slabă înceţoşare la pierderea totală a vederii) timp de 1-2 săptămâni însoţită la debut de dureri în spatele globului ocular la mişcarea acestuia; urmează o perioadă de recuperare lentă a acesteia timp de câteva luni. Prognosticul este bun în general, 70% din pacienţi recuperează vederea 100% şi 95% din pacienţi redobândesc peste 50% din vedere după primul atac. Tratamentul constă în administrarea în anumite situaţii clinice a unor doze foarte mari de corticosteroizi.

Neuropatia optică de cauză vascularăNeuropatia optică ischemică reprezintă un infarct localizat la nivelul vaselor mici care irigă nervul. Se caracterizează prin scăderea bruscă a vederii şi apariţia unui scotom sau a amputării vederii în jumătatea inferioară sau superioară a câmpului vizual. Nu se însoţeşte de dureri oculare şi nu progresează, dar poate apărea şi la ochiul contralateral în anumite situaţii dacă nu se pune un diagnostic de urgenţă şi nu se iau măsuri terapeutice corespunzătoare. Afecţiunea vasculară a nervului apare cel mai frecvent la persoanele de peste 60 de ani şi este determinată de hipertensiunea arterială netratată (în 50% cazuri), diabet, afecţiuni cardiace, inflamaţii ale peretelui vascular (în special de către o afecţiune inflamatorie cu prognostic ocular sever -arterită temporală).

Fig. 8: Aspectul unei neuropatii opticeischemice

Fig. 9: Aspectul clinic al arteriteitemporale

Premergător neuropatiei optice ischemice pot apărea atacuri cu durata de câteva minute în care apare amputarea vederii de către o perdea care cade progresiv unilateral sau bilateral cu recuperarea de asemenea treptată a vederii (amauroza fugace). Este importantă prezentarea la medic imediat ce se repetă asemenea fenomene deoarece ele semnifică o ocluzie vasculară tranzitorie care o precede pe cea definitivă. Prognosticul acestei afecţiuni este dat de nivelul de afectare iniţial, deoarece boala nu progresează dar nici nu s-a descoperit un tratament eficace. Riscul de a repeta acest accident la al doilea ochi este de 25%, dar creşte semnificativ dacă există arterită temporală.

Page 434: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Tumorile nervului opticTumorile nervului optic pot apărea la copii (este cazul glioamelor care au originea în celulele care hrănesc şi susţin fibrele nervoase) şi la adulţi (cel mai frecvent apare meningiomul,

Fig. 10: Rezonanţa magneticănucleară arătând unmeningiom cerebral

format din celulele tecilor care învelesc nervul optic). Acestea sunt tumori benigne şi se caracterizează printr-o evoluţie lentă, nedureroasă cu atrofia nervului optic şi cu împingerea progresivă a ochiului (exoftalmie). Tratamentul acestor afecţiuni este de resortul neurochirurgului care alege momentul operaţiei, tratamentul prin iradiere sau chimioterapia având în vedere că aceste afecţiuni cu evoluţie lentă pot fi doar supravegheate fără a se interveni.

Neuropatia optică toxicăO patologie din ce în ce mai des întâlnită este cea toxică. Alcoolismul şi tabagismul, cu atât mai grav când sunt asociate, pot determina afectarea nervului optic bilateral, reversibil în prima etapă, urmând ca în situaţia în care consumul continuă să devină o afectare ireversibilă.

Neuropatia optică glaucomatoasăGlaucomul constituie de asemenea o neuropatie optică în care se produce pierderea treptată a fibrelor nervoase din cauza presiunii intraoculare crescute peste o valoare prag. Afecţiunea evoluează silenţios, nedureros şi conduce la apariţia unor scotoame în câmpul vizual care se unesc şi îngustează câmpul de vedere până la menţinerea unei insule de vedere centrale. Atunci când insula de vedere centrală dispare, se produce scăderea marcată, ireversibilă a vederii. Tratamentul medicamentos constă în administrarea unor picături antiglaucomatoase; există şi posibilitatea tratamentului laser; dacă presiunea nu poate fi controlată medicamentos sau afecţiunea progresează, se optează pentru operaţie.

Page 435: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Fig 11: Aspectul unei excavaţiiglautomatoase

Atrofia opticăAtrofia nervului optic se diagnostichează în prezenţa unei valori a papilei la examenul fundului de ochi. Poate să fie de natura congenitală, poate să urmeze unei afecţiuni a retinei sau a nervului care a distrus un număr de fibre ganglionare (nevrita optică, neuropatie optică ischemică, edem papilar de stază, traumatism al nervului optic, glaucom).

Fig 12: Aspectul fundului de ochiîn cazul atrofiei optice

În concluzie, patologia nervului optic reprezintă un capitol important şi interesant al oftalmologiei. Diagnosticul şi tratamentul pot necesita şi consultul interdisciplinar cu solicitarea unui specialist neurolog sau neurochirurg.

rvului optic

Page 436: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Patologia nervului optic reprezintă o parte importantă din cadrul afecţiunilor oftalmologice, deoarece nervul optic vehiculează informaţia vizuală structurată în retină până la nivelul unor formaţiuni nervoase intracraniene, care la rândul lor o resistematizează şi o transportă spre cortexul vizual. Studiul nervului optic aparţine unei subramuri a oftalmologiei, denumită neurooftalmologie; patologia lui se intersectează şi cu alte specialităţi medicale: neurologia şi neurochirurgia.

Fig 1: Imaginea traseului nervilor optici Fig 2: Consultație

Nervul optic are o lungime totală de 40-55 mm, o grosime de 3-4mm şi are originea la nivelul papilei (situată la nivelul polului posterior al ochiului); el prezintă o porţiune intraorbitară, cu lungimea de 25-30 mm şi cu un traiect sinuos în formă de S (pentru a putea permite mişcările globului ocular fără a întinde nervul optic), urmată de un traiect într-un canal osos de la baza craniului (denumită porţiunea intracanaliculară); porţiunea intracraniană se termină la nivelul chiasmei, unde are loc o încrucişare parţială a fibrelor nervoase.

Din punct de vedere structural, nervul optic este alcătuit din prelungirile celulelor ganglionare (denumite fibre optice) provenite de la nivelul retinei. Corpii celulelor ganglionare reprezintă unul din straturile retinei; aceste celule au un rol esenţial în sistematizarea senzaţiei luminoase în coduri de culoare, în determinarea formei obiectelor şi a limitelor acestora, în detecţia mişcării obiectelor în câmpul vizual. În compoziţia

Page 437: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

nervului optic există peste un milion de fibre nervoase care converg de pe întreaga suprafaţă a retinei într-un mod ordonat spre o structură denumită papila nervului optic şi care reprezintă de fapt zona de implantare a nervului la nivelul peretelui globului ocular. Nervul optic este îmbrăcat de trei straturi ale meningelui şi fibrele nervoase care îl constituie capătă o teacă de mielină care are rolul de a le izola de fibrele adiacente. Fibrele nervoase se grupează în fascicule, dar dispoziţia lor pe secţiunea nervului se menţine ordonată pentru a respecta distribuţia spaţială de la nivelul retinei.

SimptomatologieDin punct de vedere a simptomatologiei, toată gama de afecţiuni ale nervului optic se manifestă prin:- scăderea acuităţii vizuale dacă sunt afectate fibrele provenite de la nivelul maculei, unde are loc discriminarea cea mai fină a detaliilor;- afectarea simţului cromatic (ştergerea strălucirii sau modificarea nuanţei unei culori în comparaţie cu cea văzută de ochiul sănătos; lungimile de undă cele mai afectate sunt cele ce dau senzaţia cromatică de roşu şi de verde);- apariţia în câmpul vizual a unor pete negre în care senzaţia vizuală dispare sau este aproape ştearsă (denumite scotoame); poziţia lor este în funcţie de localizarea fibrelor nervoase afectate;- rareori pot apărea senzaţii luminoase descrise ca flash-uri în câmpul vizual; - unele afecţiuni se asociază cu dureri în spatele globului ocular accentuate de mişcarea ochiului sau de cefalee.

DiagnosticModalităţile de diagnosticare a unei afectări a nervului optic sunt următoarele:- discuţia cu bolnavul, din care reiese atât gama de acuze subiective, cât şi rapiditatea cu care ele s-au instalat şi au evoluat;- determinarea acuităţii vizuale;- studiul simţului cromatic;- efectuarea câmpului vizual (prin metoda manuală sau computerizată) prin care se obiectivează totalitatea punctelor din spaţiul înconjurător care sunt înregistrate de retina fiecărui ochi în parte;

Fig 2: Tipuri de defecte de câmp vizual

- examinarea fundului de ochi;- efectuarea potenţialelor occipitale evocate (prin intermediul unor electrozi se înregistrează activitatea scoarţei cerebrale după stimularea retinei; dacă semnalul înregistrat e întârziat, mai slab sau deformat faţă de morfologia standard se poate determina localizarea şi extinderea afectării căilor nervoase);- tomografia axială computerizată este o metodă radiografică larg utilizată prin care se obţin secţiuni fine (1-3mm) din nervul optic şi scoarţa

Page 438: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

cerebrală; se obiectivează traseul nervului optic şi eventuala modificare în aspectul acestuia-de exemplu îngroşări fuziforme în tumorile nervului optic; se vizualizează astfel şi patologia cortexului cerebral care poate însoţi afectarea căilor optice (tumori, accidente vasculare, atrofii cerebrale) cât şi afecţiunile orbitei care dau afectarea de vecinătate a nervului optic(tumori, traumatisme cu corpi străini sau fractura pereţilor osoşi ai orbitei);

Fig 3: Aspectul unui examen computertomograf cranio-orbital

- rezonanţa magnetică nucleară utilizată îndeosebi pentru studiul substanţei nervoase centrale; principiul ei constă în emisia unui puls magnetic puternic către ţesutul ţintă şi analiza semnalului primit de la acesta (deci nu se iradiază pacientul cu razeX ca în cazul tomografiei) şi imaginile obţinute sunt prezentate tot ca nişte secţiuni în tonuri de gri; această metodă diagnostichează cu precizie scleroza în plăci, o afecţiune în care se pierd porţiuni din teaca de mielina care înconjură şi izolează fibra nervoasă; - ecografia doppler oculo-orbitară în care se studiază fluxul sângelui în vasele care irigă nervul optic şi retina; - mai rar se efectuează angiografia carotidiană prin introducerea unei substanţe de contrast în vasele mari ale creierului printr-un cateter introdus intravascular, făcând vizibil traiectul acestora; o alternativă o reprezintă angiografia prin rezonanţa magnetică nucleară (care nu prezintă riscul manevrelor chirurgicale); se pot diagnostica dilataţii anevrismale ale carotidei, tumori vasculare, ocluzii sau îngustări ale peretelui vaselor.

Patologia nervului optic :Vom aborda câteva afecţiuni mai frecvente.

Edemul papilar de stază Cea mai severă afecţiune este edemul papilar de stază. Se produce un edem al fibrelor nervoase datorită creşterii presiunii intracraniene. Cauzele acestei manifestări sunt cel mai adesea tumori intracraniene, hemoragii importante, blocarea circulaţiei lichidului cefalorahidian. Afectarea nervului optic este progresivă şi se însoţeşte de alte semne clinice care sugerează hipertensiunea intracraniană: cefalee intensă, vărsături în jet. Tratamentul este de resortul neurochirurgului.

Page 439: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Fig 4: Examenul fundului de ochiîn cazul unui edem papilar

Fig 5: Aspectul RMN al unui gliomde nerv optic cu exoftalmie

Nevrita opticăNevrita optică poate fi unilaterală sau bilaterală. Poate fi izolată sau poate însoţi o boală demielinizantă (denumită scleroza în plăci datorită aspectului fasciculelor de fibre nervoase care pierd teaca de mielină în anumite zone). Se crede că riscul de a face o boală demielinizantă după un episod de nevrită optică este de 50%. Dacă se suspicionează acest diagnostic şi nu există alte semne neurologice este necesară afectuarea unei RMN pentru confirmare. Caracteristice pentru scleroza în plăci sunt fluctuaţiile de vedere după o baie fierbinte sau exerciţiu fizic. Alte cauze ale nevritelor optice pot fi: nevrite de cauză virală, bacteriană sau parazitară, afecţiuni de vecinătate-sinuzită netratată, focar dentar.

Fig 6: Aspectul unei nevrite opticela examenul fundului de ochi

Fig 7: Aspectul unor plăci de demilinizare laexamenul RMN

În general, evoluţia nevritei este caracterizată prin progresia scăderii vederii, de gravitate variată (de la o slabă înceţoşare la pierderea totală a vederii) timp de 1-2 săptămâni însoţită la debut de dureri în spatele globului ocular la mişcarea acestuia; urmează o perioadă de recuperare lentă a acesteia timp de câteva luni. Prognosticul este bun în general, 70% din pacienţi recuperează vederea 100% şi 95% din pacienţi redobândesc peste 50% din vedere după primul atac. Tratamentul constă în administrarea în anumite situaţii clinice a unor doze foarte mari de corticosteroizi.

Page 440: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Neuropatia optică de cauză vascularăNeuropatia optică ischemică reprezintă un infarct localizat la nivelul vaselor mici care irigă nervul. Se caracterizează prin scăderea bruscă a vederii şi apariţia unui scotom sau a amputării vederii în jumătatea inferioară sau superioară a câmpului vizual. Nu se însoţeşte de dureri oculare şi nu progresează, dar poate apărea şi la ochiul contralateral în anumite situaţii dacă nu se pune un diagnostic de urgenţă şi nu se iau măsuri terapeutice corespunzătoare. Afecţiunea vasculară a nervului apare cel mai frecvent la persoanele de peste 60 de ani şi este determinată de hipertensiunea arterială netratată (în 50% cazuri), diabet, afecţiuni cardiace, inflamaţii ale peretelui vascular (în special de către o afecţiune inflamatorie cu prognostic ocular sever -arterită temporală).

Fig. 8: Aspectul unei neuropatii opticeischemice

Fig. 9: Aspectul clinic al arteriteitemporale

Premergător neuropatiei optice ischemice pot apărea atacuri cu durata de câteva minute în care apare amputarea vederii de către o perdea care cade progresiv unilateral sau bilateral cu recuperarea de asemenea treptată a vederii (amauroza fugace). Este importantă prezentarea la medic imediat ce se repetă asemenea fenomene deoarece ele semnifică o ocluzie vasculară tranzitorie care o precede pe cea definitivă. Prognosticul acestei afecţiuni este dat de nivelul de afectare iniţial, deoarece boala nu progresează dar nici nu s-a descoperit un tratament eficace. Riscul de a repeta acest accident la al doilea ochi este de 25%, dar creşte semnificativ dacă există arterită temporală.

Tumorile nervului opticTumorile nervului optic pot apărea la copii (este cazul glioamelor care au originea în celulele care hrănesc şi susţin fibrele nervoase) şi la adulţi (cel mai frecvent apare meningiomul,

Page 441: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Fig. 10: Rezonanţa magneticănucleară arătând unmeningiom cerebral

format din celulele tecilor care învelesc nervul optic). Acestea sunt tumori benigne şi se caracterizează printr-o evoluţie lentă, nedureroasă cu atrofia nervului optic şi cu împingerea progresivă a ochiului (exoftalmie). Tratamentul acestor afecţiuni este de resortul neurochirurgului care alege momentul operaţiei, tratamentul prin iradiere sau chimioterapia având în vedere că aceste afecţiuni cu evoluţie lentă pot fi doar supravegheate fără a se interveni.

Neuropatia optică toxicăO patologie din ce în ce mai des întâlnită este cea toxică. Alcoolismul şi tabagismul, cu atât mai grav când sunt asociate, pot determina afectarea nervului optic bilateral, reversibil în prima etapă, urmând ca în situaţia în care consumul continuă să devină o afectare ireversibilă.

Neuropatia optică glaucomatoasăGlaucomul constituie de asemenea o neuropatie optică în care se produce pierderea treptată a fibrelor nervoase din cauza presiunii intraoculare crescute peste o valoare prag. Afecţiunea evoluează silenţios, nedureros şi conduce la apariţia unor scotoame în câmpul vizual care se unesc şi îngustează câmpul de vedere până la menţinerea unei insule de vedere centrale. Atunci când insula de vedere centrală dispare, se produce scăderea marcată, ireversibilă a vederii. Tratamentul medicamentos constă în administrarea unor picături antiglaucomatoase; există şi posibilitatea tratamentului laser; dacă presiunea nu poate fi controlată medicamentos sau afecţiunea progresează, se optează pentru operaţie.

Page 442: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR

Fig 11: Aspectul unei excavaţiiglautomatoase

Atrofia opticăAtrofia nervului optic se diagnostichează în prezenţa unei valori a papilei la examenul fundului de ochi. Poate să fie de natura congenitală, poate să urmeze unei afecţiuni a retinei sau a nervului care a distrus un număr de fibre ganglionare (nevrita optică, neuropatie optică ischemică, edem papilar de stază, traumatism al nervului optic, glaucom).

Fig 12: Aspectul fundului de ochiîn cazul atrofiei optice

În concluzie, patologia nervului optic reprezintă un capitol important şi interesant al oftalmologiei. Diagnosticul şi tratamentul pot necesita şi consultul interdisciplinar cu solicitarea unui specialist neurolog sau neurochirurg.

Page 444: 55470058-AFECTIUNILE-OCHILOR