9 PP Consilierea vocationala 2009

5/12/2018 9 PP Consilierea vocationala 2009 - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/9-pp-consilierea-vocationala-2009 1/18

9. Consilierea profesională

prof. dr. Ticu CONSTANTIN

101


9. 1. Contextul consilierii profesionale

Lumea actuală a muncii are o serie de caracteristici de care trebuie ţinut cont înconsilierea vocaţională şi managementul carierei. În opinia lui Denham J. (2000), există omare cerere de creativitate, ini ţ iativă , colaborare şi capacitate de integrare a informaţiilor,disciplinelor sau tehnologiilor (accent pe competenţe diverse sau pe explorarea specializărilor de graniţă între discipline). În acelaşi timp se manifestă influen ţ e multiple, globale şi locale,sociale, economice, environmentale asupra universului muncii şi al formării profesionale,există o continuă presiune spre viteză şi diversitate în învăţ are şi are loc o creştere aimportanţei flexibilit ăţ ii în muncă, învăţare şi viaţă socială. Mai mult, progresul individual se

bazează nu pe loialitate şi vechime în firmă ci pe merit /valoare personală şi prin aderarea

(chiar temporar ă) la valorile /cultura organizaţională.Aceste caracteristici ale lumii moderne generează solicitări specifice la care trebuie să facă faţă angajaţii. Astfel, în contextul actual: a) schimbările rapide socio-profesionale solicită capacităţi de învăţ are rapid ă din partea angajaţilor; b) dezvoltarea de noi cunoştinţe şitehnologii cer capacitatea de integrare /asimilare continuă de informaţii; c) influenţeleglobale şi locale (economice, sociale) care se manifestă la nivelul managementului afacerilor cer o capacitatea sporită de adaptare a angajaţilor şi interiorizare a normelor şi culturiiorganiza ţ ionale; d) creşterea diversităţii în muncă, învăţare, stil de viaţă solicită a mai mare

flexibilitate din partea indivizilor; e) accentul pus pe competenţe probate şi valoriorganizaţionale pun în valoare meritocraţia, competitivitatea; d) încurajarea unui management

personal al carierei solicită investi ţ ii personale (în formare, cultivare de relaţii profesionale,muncă) şi asumarea riscului (acceptarea unor posturi similare la firme la care există şanse

mai mari de promovare). La acestea se adaugă şi o ofertă din ce în ce mai bogată din parteaangajatorilor (oportunităţi de dezvoltare şi formare, satisfacţie, management flexibil) dar şiexigenţe sporite, solicitând o ofertă bogată din partea angajaţilor (adaptabili, posedândcompetenţe multiple şi transferabile, abilitatea de a lucra în echipe diverse etc.) (Denham J.,2000)

Alegerea profesiei este importantă pentru existenţa individuală iar consiliereavocaţională este cea care ajută tinerii să facă alegerea corectă. Bineînţeles că rezultatulacestei decizii nu este determinat de un singur factor, iar consilierea vocaţională trebuie să ţină cont de principalii factorii care influenţează această decizie. Aceşti factori se pot referi lafie la caracteristici ale persoanei consiliate vocaţional (interese, motiva ţ ii, abilit ăţ i /aptitudini,valori, factori de personalitate etc.), fie la caracteristici ale profesiei vizate (abilit ăţ i necesare,

solicit ă ri profesionale, filier ă de formare, şanse de angajare etc.) fie la contextul socio-economic în care vor evolua aceste caracteristici.

Nu este suficient ca o persoană să aleagă o profesie în acord cu aptitudinile, interesele,motivaţiile, valorile sau structura sa de personalitate pentru a i se asigura succesul profesional.Dezvoltarea personală şi profesională este condiţionată de alegerea profesiei, dar nu limitează la acesta. În acest sens, consilierea pentru carieră (mmaannaaggeemmeennttuull ccaar r iieer r eeii) poate ficonsiderat un demers îl completează pe cel de consiliere vocaţională, demers care ajută angajatul să identifice şi să fructifice oportunităţile de dezvoltare profesională din filieravocaţională deja aleasă, în acord cu calităţile lui şi cu evoluţiile contextului profesional.

Copyright © 2009 prof. dr. Ticu [email protected]





102

În sensul celor descrise mai sus, D. Super, încă din 1953 preciza că există o deosebirecalitativă între psihologia ocupa ţ ional ă (orientarea şcolar ă şi profesională) şi psihologiacarierei (orientarea pentru carier ă). În opinia lui Super psihologia ocupa ţ ional ă , bazată pe

psihologia diferenţială, lipeşte individului o “etichetă” prin care îl declar ă potrivit pentru unanumit fel de muncă. Psihologia carierei, având la baza psihologia organizaţională, ia înconsiderare dezvoltarea carierei personale în conformitate cu principiile generale ale

dezvoltării individuale, ţinând cont de etapa de viaţă prin care trece persoana, de dominantelefiecărei etape şi de eventualele schimbări în structura atitudinală şi motivaţională a acesteia.În concluzie, consilierea profesională poate viza două aspecte diferite: consilierea în

vederea orientării şcolare şi profesionale (consiliere voca ţ ional ă /ocupa ţ ional ă), cea care serealizează predominant la nivel gimnazial şi liceal şi facilitează alegerea profesiei; b)consilierea angajatului în vederea dezvoltării profesionale (consiliere pentru carier ă / managementul carierei ), cea care se realizează după ce după persoana a optat pentru oanumită profesie şi are o calificare în acest sens, în vederea integr ării lui profesionale şifacilitării evoluţiei profesionale viitoare.

9. 2. Consilierea profesională şi modele explicative

9. 2. 1. Formarea şi dezvoltarea identităţi profesionale

” Identitatea reprezintă conştiinţa clar ă a individualităţii unei persoane, formată prinintegrarea într-un construct unic a percepţiei de sine şi a percepţiei expectanţelor celorlalţi faţă de propria persoană” (A. Baban, 2001). Identitatea se constituie progresiv pe măsuraorganizării şi structur ării informaţiilor despre sine, ea ajungând să includă aspecte legate decaracteristicile înnăscute şi dobândite ale personalităţii, abilităţile şi competenţele personale(cunoştinţe, deprinderi, aptitudini, talente), rolurile şi statutele sociale, vocaţionale şi de

gender adoptate de individ la un moment dat, modalităţile de interacţiune, de comunicare şi derezolvare a conflictelor, de autoreglare a comportamentului, modalităţile de identificare cumodelele. (Stir C.-C., 2004)

Identitatea profesional ă combină aspecte legate de cunoaşterea propriilor interese,valori, abilităţi şi competenţe, pe de o parte, cu preferinţa pentru un anumit tip de activităţi,stiluri de interacţiune şi medii de muncă, pe de altă parte. Dacă identitatea profesională

propriu-zisă se formează după ani de experienţă profesională concretă, identitatea voca ţ ional ă apare la confluenţa dintre experienţele multiple de învăţare şi de muncă ale adolescentului şireprezintă primul pas al procesului de dezvoltare al identităţii profesionale, cel de cristalizarea opţiunilor şi de alegerea a unei filiere de formare profesională.

Procesul de formare şi dezvoltare al identităţii vocaţionale este descris în diversemodele teoretice, în paginile următoare descriind succint modele propuse de Ginzberg, Roe,

Super şi Marcia.

9. 2. 2. Modelul Ginzberg, Ginsburg, Axelrad şi Helma

Un model explicativ al conduitelor umane legate de alegerea şi managementul carierei profesionale este cel elaborat de Ginzberg, Ginsburg, Axelrad şi Helma (M. Zlate, 2001).Aceşti specialişti pornind de la abordare interdisciplinar ă (ei fiind de formaţie diferită:economist, psihiatru, sociolog şi psiholog) consider ă că primii 25 de ani ai unei persoane se

pot împăr ţi în trei mari perioade (perioada fanteziei; perioada tentativelor/tatonărilor; perioada





103

realistă), fiecare dintre acestea având un rol specific în formarea intereselor vocaţionale, înalegerea şi managementul carierei.o Perioada fanteziei ( < 10 ani). Copiii încep să îşi afirme preferinţele vocaţionale la vârsta

de 4-5 ani. Alegerile copilului sunt arbitrare din cauza neputinţei sale de a se ancora înrealitate, lucru care se reflectă în preocupările sale din această perioadă. În această

perioadă copiii ignor ă realitatea, abilităţile lor, potenţialul de care dau dovadă ne fiind

întotdeauna în acord cu preferinţe lor vocaţionale. La început, plăcerea intrinsecă activităţilor preferate sau imitarea adulţilor sunt cele care declanşează afirmare preferinţelor vocaţionale. O dată cu creşterea copilului, intervin şi o serie de factoriextrinseci activităţii (faptul că-şi bucur ă părinţii, că sunt lăudaţi, că obţin orecompensă) care întăresc opţiunea formulată anterior. Însă, destul de uşor copilul potabandona diferite „alegeri” vocaţionale şi pot accepta altele sub influenţa colegilor de

joacă, părinţilor, mass-media.o Perioada tentativelor/tatonărilor (11-18 ani) cuprinde, patru etape:

• S S t t aad d iiuul l iinnt t eer r ee s seel l oor r (11-12 ani) – etapă în care copii încep să realizeze necesitateaidentificării unei direcţii vocaţionale. Alegerea se realizează în funcţie atractivitatea unie profesiii (cât de cât de plăcută, interesantă sau apreciată pare aceea activitate).Adesea, alegerea reflectă o identificare cu unul dintre părinţi, de regulă cu tatăl.

• S S t t aad d iiuul l ccaa p paacciit t ă ă ţ ţ iiii (13-14 ani) are ca noutate introducerea noţiunii de abilitate în cadrulconsideraţiilor copilului cu privire la viitoarea profesie. Descreşte gradul de identificarecu tatăl şi influenţa acestuia în alegerea vocaţională; creşte influen ţ a altor persoane.

• S S t t aad d iiuul l vvaal l oor r iil l oor r (15-16 ani) introduce ideea de a servi societatea. Adolescenţii par să devină conştienţi că prin muncă îşi pot satisface propriile nevoi, dar pot ajuta şi pe alţii;este perioada când pot să apar ă primele semnale ale unei viitoare cariere (de exemplu,cea de psiholog) motivate mai curând umanitar decât prin statutul acelei activităţi.

• S S t t aad d iiuul l t t r r aann z zii ţ ţ iieeii (17-18 ani) reprezintă o etapă calmă. Tinerii înţeleg că trebuie să - şiasume responsabilitatea consecinţelor propriilor lor decizii. Această etapă difer ă de ceaanterioar ă prin faptul că tânărul are mai multă independen ţă în acţiunile sale. Începeconştientizarea importanţei factorilor externi (socio – economici) ai muncii.

o

Perioada realistă (18 – 22/24 ani) are o durată variabilă iar factorii biologici dematurizare au o influenţă mică. Această perioadă este descrisă în mai multe stadii:• S S t t aad d iiuul l d d ee ee x x p pl l oor r aar r ee.. Această etapă coincide cu intrarea în mediul universitar, cea care

le ofer ă tinerilor şi mai multă libertate de acţiune. Indecizia generală continuă însă,datorită faptului că interesele nu sunt încă stabile. Principalul obiectiv al acestui stadiuîl constituie selectarea unui domeniu de interes. Tinerii percep timpul ca fiind stresant,în sensul că vor trebui să ia o hotărâre privind propriul lor viitor.

• S S t t aad d iiuul l d d ee ccr r ii s st t aal l ii z zaar r ee.. Tinerii se implică, mai mult sau mai puţin într-un domeniumajor de activitate. În momentul în care apare necesitatea alegerii, decizia le estefermă. Acest stadiu este specific majorităţii cursanţilor pentru perioada de timp în careei îţi finalizează studiile universitare. Totuşi pentru unii apare un stadiu de “pseudo-cristalizare”, caracteristic pentru cei care gândesc şi acţionează luând decizii aparent

ferme, dar pentru care, mai târziu, revin asupra deciziilor iniţiale.• S S t t aad d iiuul l d d ee s s p peeccii f f iiccaar r ee , , constituie punctul final al alegerii unei cariere. Individul alege

un anumit loc de muncă sau un anumit program specializat de pregătire.Deşi Ginzberg şi colaboratorii săi stabilesc o matrice a procesului de alegere a carierei,

ei recunosc existenţa abaterilor, ce pot apărea datorită factorilor biologici, psihologici şi demediu, astfel încât unele persoane îşi fac alegerea vocaţională mai devreme, f ăr ă ca ulterior să mai facă schimbări esenţiale (apariţia unor abilităţi de care individul este conştient) in timp cealţii nu au niciodată sentimentul că au f ăcut o alegere definitivă. (Bulat V., 2002; M. Zlate,2001).





104

9. 2. 3. Modelul Annei Roe

Anna Roe, consider ă că fiecare persoana moşteneşte o anumită tendinţă de a-şi utiliza propria “energie psihică” într-o modalitate specifică. AAcceeaassttăă mmaanniieer r ăă ss p peecciif f iiccăă ddee cchheellttuuiir r ee aa eenneer r ggiieeii p pssiihhiiccee, combinate cu eexx p peer r iieennţţee vvaar r iiaattee ddee vviiaaţţăă ddiinn ccoo p piillăăr r iiee, modelează stilulgeneral al evoluţiei individului în satisfacerea nevoilor sale, pe tot parcursul vieţii.

Un prim element central al teoriei propusă de Anna Roe este cel de “energie psihică”.Autoarea consider ă că zestrea genetică a fiecărui individ condiţionează tendinţa acestuia de a-şi utiliza propria “energie psihică” într-o modalitate specifică, condiţionând abilităţile şiinteresele acestuia şi, în strânsă legătur ă cu acestea, opţiunea sa vocaţională. În cadrulinteracţiunii individ – mediu, cheltuirea involuntar ă de energie de către copilul mic,determinată de baza genetică (nivel de activism, excitabilitate, dependenţă, nevoie afectiveetc.) influenţează dezvoltarea abilităţilor individului matur de mai târziu.

Un al doilea element central al teoriei se refer ă la modalitatea în alegerile vocaţionalesunt afectate de experien ţ a de via ţă din copilărie, experienţă de viaţă asociată cu desatisfacerea trebuinţelor (după modelul ierarhiei trebuinţelor propusă de Maslow). În viziuneaautoarei, această interacţiune (experienţă de viaţă – satisfacerea trebuinţelor) generează o serie

de principii:o nevoile normal satisf ăcute nu se transformă în motivaţii inconştiente;o nevoile situate treptele superioare dispar dacă sunt satisf ăcute doar în mod accidental;o nevoile satisf ăcute pe căi ne-uzuale, neobişnuite, în anumite condiţii, vor deveni

motivaţii inconştiente,o factorii care condiţionează intensitatea nevoii, durata dintre apariţia şi satisfacerea

acesteia depind de mediul în cadrul căruia tr ăieşte individul.o circumstanţele în care nevoile pot fi sau nu satisf ăcute în copilărie aduc în prim-plan

agenţii principali ai recompensei şi frustr ării: părinţii.Referindu-se la cel din urmă aspect, Anne Roe consider ă că iinnf f lluueennţţaa p păăr r iinnţţiilloor r –

modalităţile în care părinţii se comportă cu copilul lor – influenţează satisfacerea nevoilor copilului. Părinţii supra-protectori satisfac imediat necesităţile fiziologice ale copilului, dar

sunt mai puţin prompţi în rezolvarea cerinţelor acestuia de afecţiune şi stimă. Părinţii supra- preten ţ io şi, pe de o parte, îşi r ăsfaţă copilul r ăspunzând imediat nevoilor lui mai mult decâteste necesar dar, pe de altă parte, condiţionează dragostea pe care o ofer ă copilului (esteoferită în funcţie de supunerea de care dă dovadă copilul). Pe de altă parte, părinţii care î şiignor ă copilul acordă insuficientă atenţie stării sale de confort fizic, dar nu în aceeaşi măsur ă ca părinţii care lipsesc total de afecţiune copilul lor. Părinţii permisivi satisfac nevoilecopilului pe aproape întreaga structur ă ierarhică a nevoilor acestuia.

În concluzie, atmosfera familială în care a crescut un copil influenţează tipul deactivitate vocaţională ales de acesta mai târziu, în timp ce structura genetică şi modulinvoluntar de cheltuire a “energiei psihice” (experienţele de viaţă) influenţează nivelulocupaţional spre care aspir ă” (apud M. Zlate. 2001, p. 345-347).

9. 2. 4. Modelul lui Donald Super

În elaborarea teoriei sale, D. Super a fost influenţat de Carl Rogers care sugera că, defapt, comportamentul constituie o reflectare a ceea ce individul gândeşte despre sine, astfelîncât r ăspunsurile date la chestionarele de interese vocaţionale constituie o proiecţie aindividului în funcţie de conceptul despre sine pe care-l are, dar şi de stereotipurile sale

privind ocupaţiile. O persoană alege sau nu o ocupaţie după cum consider ă că aceasta s-ar potrivi sau cu ea.





105

Teoria dezvoltării a lui Donald Super poate fi succint expusă prin următoarele zeceaser ţiuni:1. Oamenii sunt diferiţi în funcţie de abilităţi; interese şi personalitate;2. Funcţie de aceste aspecte, fiecare este apt pentru un număr de ocupaţii;3. Fiecare dintre aceste ocupaţii are o matrice a abilităţilor, intereselor şi tr ăsăturilor de

personalitate, matrice care permite asocierea unei varietăţi de ocupaţii pentru fiecare

individ, dar şi asocierea unei varietăţi de indivizi pentru una şi aceeaşi ocupaţie;4. Preferinţele şi competenţele profesionale ca şi concepţia fiecăruia despre sine se schimbă în timp, f ăcând din alegere şi adaptare un proces continuu;

5. Acest proces poate fi, asemănător stadiilor din viaţă, caracterizat prin creştere, explorare,stabilizare, menţinere şi declin.

6. Natura patern-ului carierei este influenţată de nivelul socioeconomic, de abilitatea mintală şi de condiţiile în care acestea sunt valorificate;

7. Dezvoltarea individuală /stadiilor vieţii poate fi stimulată prin facilitarea procesului dematurizare a abilităţilor şi intereselor şi prin dezvoltarea conceptului de sine;

8. Procesul dezvoltării vocaţionale este un proces de compromis în care conceptul de sinereprezintă un produs central al interacţiunii dintre mai mulţi factori.

9. În compromisul dintre factorii individuali (aptitudinilor înnăscute, sistemului nervos şi

glandelor endocrine) şi sociali, dintre conceptul despre sine şi realitate un rol important îlare fantezia.

10. Satisfacţia în muncă şi în viaţă impune utilizarea adecvată a abilităţilor, intereselor,tr ăsăturilor de personalitate, valorilor fiecărui individ, situaţii în care individul să poată

juca rolul conform propriei sale experienţe de viaţă. (Super D. 1953),Donald Super stabileşte o periodizare în dezvoltarea vocaţională. În funcţie de

atitudinea şi comportamentul individual faţă de sarcinile /obiectivelor dezvoltării vocaţionale,el distinge cinci perioade sau stadii, fiecăruia corespunzându-i 4 -10 sub-stadii. Autorulatribuie sarcini vocaţionale specifice fiecărei perioade. De exemplu, prima perioadă decristalizare (14-18 ani) presupune acele sarcini care să-i permită persoanei să-şi formeze oopinie privind tipul de activitate ce i s-ar potrivi cel mai bine. Perioada următoare, de

specificare (19-21ani), se caracterizează prin faptul că individul trebuie să-şi delimiteze ariaopţiunilor la una specifică şi să-şi stabilească paşii necesari realizării acestei opţiuni.

Implementarea (22-24 ani) opţiunii constituie obiectivul central al celei de-a treia perioade. În perioada următoare, de stabilizare (peste 35 ani), individul trebuie să dovedească, prinactivitatea sa, că decizia luată anterior a fost corectă. Este interesant că acum el îşi poateschimba locul de muncă, dar nu şi profesia (acest lucru se întâmplă mai rar). În ultima

perioadă, de consolidare, individul simte nevoia întăriri statutului său, a promovării sale, pentru a-şi asigura confortul, psihic de care are nevoie, dar şi pentru o mai mare securizare.

Teoria lui Super, după atâtea decenii de la formularea sa, r ămâne în bună parte,valabilă şi astăzi. Dacă într-o primă ipostază sloganul era “omul potrivit la locul potrivit”,acum se poate afirma că obiectivul de realizat pentru fiecare dintre noi este “omul potrivit, lalocul potrivit, în momentul potrivit” (după M. Zlate, 2001, Bulat V., 2002).

9. 2. 5. Modelul formelor de identitate vocaţională (J. Marcia),

J. Marcia (1980) descrie, în funcţie de evoluţia procesului de dezvoltare vocaţională, patru forme de identitate vocaţională la adolescenţi.

o IIddeennttiittaattee f f oor r ţţaattăă. Adolescentul nu a experimentat o criză identitar ă (care are de multeori rolul de cristalizare a unor opţiuni personale) pentru că a preluat în mod necriticvalorile şi expectanţele altora. Adolescenţii care prezintă această formă de identitate





106

au deja obiective ocupaţionale şi ideologice (politice si religioase), dar acestea i-aufost impuse din afara, fie de părinţi, fie de colegi.

o CCr r iizzaa iiddeennttiittaar r ăă. Adolescentul se confruntă cu probleme de identitate. Simte o presiune pentru a realiza o alegere, dar alegerea este mereu amânată.

o DDiif f uuzziiee iiddeennttiittaar r ăă. Adolescentul nu a f ăcut încă o alegere şi nu este preocupat să facă un angajament pe o anumita direcţie, deşi s-ar putea ca el sa fi avut până acum

tentative de alegere sau să le fi ignorat. Aceşti adolescenţi nu se simt presaţi să realizeze o astfel de alegere, prin urmare nu se afla intr-o criză identitar ă.o IIddeennttiittaattee ccoonnttuur r aattăă.. Adolescentul a f ăcut propriile alegeri, a îndepărtat presiunea, este

clar orientat si urmăreşte acum obiectivele ideologice şi profesionale propuse.După cum se poate observa în modelele teoretice prezentate mai sus, identitatea

profesională este predominat teoretizată şi analizată sub aspectul etapelor prin care parcurgeadolescentul /tânărul adult. Având ca fundament studiile de natur ă teoretic explicativă,importante sunt aplicaţiile care derivă din acestea şi modul în care identitatea vocaţională şicea profesională pot fi ajutate sau ajustate prin procesele de consiliere voca ţ ional ă (orientareşcolar ă şi profesională) consiliere profesional ă (consiliere pentru carier ă). În următoarele

pagini, înainte de a aborda tema consilierii pentru carier ă, ne vom referi la aspecteledefinitorii ale consilierii vocaţionale. (Jigău M., 2000)

9. 3. Consilierea vocaţională (orientare şcolară şi profesională)

9. 3. 1. Obiectivele consilierii vocaţionale

Consilierea vocaţională începe încă de pe băncile şcolii gimnaziale pentru că eleviitrebuie formaţi şi consiliaţi astfel încât să poată lua decizii optime legate de viaţa lor. În acestsens, atenţia adulţilor şi a educatorilor trebuie să se îndrepte spre crearea unor circumstanţe înastfel încât fiecare elev (a) să aibă acces la informaţiile necesare pentru luarea unor deciziiraţionale de natur ă profesională şi (b) să aibă libertatea luării unor decizii pe care să le poată

duce la bun sfâr şit.Orientarea profesională este definită ca o activitate bazat ă pe un sistem de principii,

metode şi procedee prin care omul este ajutat să aleag ă acea profesie pe care poate să oexercite cel mai bine. (Salade D, 1979 apud Bogathy, Z, 2002). Realizarea unei concordanţecât mai bune între structura /profilul personalităţii, pe de o parte, şi cerinţele sociale şi

profesionale, pe de altă parte, constituie obiectul orientării şcolare şi profesionale. Acesta pentru că activitatea de consiliere pentru orientarea şcolar ă şi profesională presupune:

a) ccuunnooaaşştteer r eeaa p peer r ssooaanneeii, a intereselor vocaţionale, aptitudinilor, valorilor şi /sau structuriide personalitate;

b) ccuunnooaaşştteer r eeaa ss p peecciif f iiccuulluuii p pr r oof f eessiiiilloor r spre care tinde persoana consiliată sau pentru careare aptitudini consistente; cunoaşterea situaţiei pe piaţa locurilor de muncă şi araportului cerere/ofertă existente pentru profesiile vizate.

c) ccoonnssiilliieer r eeaa p peer r ssooaanneeii îînn ssccoo p puull lluuăăr r iiii ddeecciizziieeii vvooccaaţţiioonnaallee punând în balanţă trei factori:i) profesia /profesiile rezultate ca urmare a formulării interesele profesionale explicite;ii) profesia /profesiile compatibile cu interesele, aptitudinile, valorile şi structura de

personalitate a persoanei consiliate; iii) situaţia reală pe piaţa muncii sau alţi factorisocio-profesionali (de exemplu nivelul redus de solicitare sau accesibilitatea profesiei).

Activitatea de consilierea vocaţională este parte integranta a programei şcolare la nivelliceal. Aşa cum preciza M. Jigău şi alţii (2000), în cadrul acestor activităţi trebuie realizate:

• cristalizarea unei imagini de sine pozitive a elevului• sporirea responsabilităţii personale faţă de sine, alţii, societate,





107

• creşterea capacităţii de decizie (independenţa alegerilor personale),• păstrarea echilibrului în situaţii de succes şi eşec,• creşterea rezistenţei la frustrare, marginalizare temporar ă, critică,• autoevaluarea realistă a potenţialelor proprii (intelectual, fizic, aptitudinal etc.),• cunoaşterea clar ă a calităţilor personale şi punctelor slabe,• asumarea de obiective realiste, realizabile,

• capacitatea de autoanaliză a erorilor, greşelilor, eşecurilor,• asumarea riscurilor, stă pânirea situaţiilor de incertitudine, anticiparea consecinţelor,• adoptarea unei atitudini active cu privire la cariera personală,• elaborarea de soluţii alternative,• adoptarea unei atitudini pozitive faţă mediul înconjur ător.În acord cu aceste obiective, în viziunea aceluiaşi autor, în principal, conţinutul

activităţii de Consiliere şi Orientare constă în:• iinnf f oor r mmaar r eeaa şşii ddooccuummeennttaar r eeaa p peer r ssoonnaallăă (prin consultarea de profile ocupaţionale,

monografii profesionale, ghiduri, filme de orientare şcolar-profesională, vizite dedocumentare şi participarea la activitatea practică din ateliere),

• iinnf f oor r mmaar r eeaa şşii eedduuccaaţţiiaa p peennttr r uu oor r iieennttaar r eeaa ccaar r iieer r eeii desf ăşurate sistematic în şcoală sauîn cadrul orelor de activităţi extraşcolare,

• vvaalloor r iif f iiccaar r eeaa îînn ggr r uu p p aa eexx p peer r iieennţţeelloor r p poozziittiivvee ale elevilor şi părinţilor acestora,• eexxeer r ssaar r eeaa aalleeggeer r iiii ddiif f eer r iitteelloor r r r uuttee ddee f f oor r mmaar r ee p pr r oof f eessiioonnaallăă iniţială sau continuă sau

simularea situaţiilor favorabile bunei orientări (interviul de angajare, convorbirea telefonică),• ddeessf f ăăşşuur r aar r eeaa ddee aaccttiivviittăăţţii oor r iieennttaattee ccăăttr r ee p puunneer r eeaa îînn p pr r aaccttiiccăă a tehnicilor de căutare a

unui loc de muncă (redactarea unui Curriculum Vitae, a unui proiect personal de dezvoltareacarierei, a unei scrisori de prezentare, a portofoliului personal),

9. 3. 2. Dimensiuni evaluate în consilierea vocaţională

Pe lângă activităţi specifice de informare vocaţională a adolescentului, activitatea deconsiliere vocaţională presupune evaluarea de către consilier a intereselor vocaţionale pe de o

parte şi a valorilor, aptitudinilor şi /sau structurii de personalitate pe de altă parte în scopulidentificării compatibilităţii dintre acestea

Interesele profesionale. Interesul - ca stare - descrie poziţia individului faţă de unanumit obiect sau activitate specifică. Interesele pot fi astfel definite ca stări de atracţie/respingere ce acompaniază o activitate sau gândul de a realiza o anumita activitate.Principalele aspecte calitative ale intereselor ca stare sunt (Jigău M., 2000):

1. focalizarea aten ţ iei - interesul este legat de curiozitate şi dorinţa de a şti mai multe,focalizarea atenţie fiind primul comportament care apare în acest caz;

2. tr ă ire pozitivă - sentimentul pozitiv, de plăcere ce acompaniază activitatea sau atenţiaacordată domeniului respectiv;

3. tendin ţ a de apropiere - menţinerea unei direcţii de apropiere de activitatea aflată încâmpul interesului;4. implicare în activitate – contatul şi implicarea în activităţi legate sau asociate

interesului dominant.Evaluarea intereselor profesionale s-a realizat prin diferite metode şi tehnici: metodaautobiografică, tehnica indicatorilor comportamentali, naraţiunile vocaţionale, chestionarele /inventarele de interese profesionale etc. Dintre toate aceste metode cele mai utilizate suntchestionarele de interese pentru că permit identificarea opţiunilor educaţionale şi profesionaleale adolescentului. Inventarele de interese au adesea şi variante care se pot auto-administra şi





108

pot fi utilizate în autocunoaştere. (Jigău M., 2000)De exemplu chestionarul de IntereseVocaţionale Jackson (JVIS, Jackson Vocaţional Interest Survey) a fost creat pentru a oferi uninstrument eficient de măsurare a intereselor vocaţionale punând la dispoziţie rezultatele peintr-un număr de 34 de scale de interese, care se împart in scale de Roluri de munca si scalede Stiluri de munca. (detalii: http://www.testcentral.ro/engine.php?action=jvis_test.htm. Un altchestionar celebru construit după modelul propus de Holland (Self-Directed Search, SDS)

este un instrument utilizat în autoevaluare, ceea ce înseamnă ca este un instrument care poatefi folosit si in varianta autoadministrare, autoscorare şi autointerpretare. Scopul sau principaleste acela oferi informaţii relevante în vederea consilierii profesionale a adolecentului (detalii:http://www.testcentral.ro/engine.php?action=sds_test.htm.

Valorile. Valorile reprezintă convingerile bazale ale indivizilor. Ele sunt sursemotivaţionale şi ale standardelor individuale de performanţă într-un anumit domeniu. Valorilese manifestă în comportament prin evitarea sau, dimpotrivă, propensiunea pentru elementetangibile sau intangibile cum ar fi banii, puterea, spiritualitatea. Exemple de valori sunt:

performan ţă , colegialitate, mediu familial pl ă cut, autonomie, grijă pentru al ţ ii, bani, putere,autoritate, recunoa ştere. (Jigău M., 2000) Ceea ce valorează o persoană se reflectă la nivelulcerinţelor pentru mediul de activitate în care aceasta urmează să se încadreze.

De exemplu, „ Inventarul de valori profesionale” ( Work Values Inventory), este

destinat consilierii studenţilor si selectiei profesionale (Anastasi, 1982). Pe baza unor cercetări psihosociologice aprofundate timp de doua decenii, D.E. Super a identificat un număr de 15valori profesionale: altruism (A), estetice (E), stimularea intelectuală (Si), reuşita profesională (R), independenţă (I), prestigiul (P), conducere (Co), avantaje economice (Ae), siguranţă

profesională (Sp), ambianţa fizică (Am), relaţtii cu superiorii (Rs), relaţii cu colegii (Rc), modde viaţă (Mv), varietate (V), creativitate (C).(Chelcea, 1994). Cele 15 dimensiuni valoricesunt apreciate diferit în situaţii profesionale concrete.

Un alt inventar, de această dată de personalitate, relevant pentru activitatea de orienta-re şcolar ă şi profesională, este MBTI (Inventarul tipologic Myers-Briggs), prezentat succint lafinalul acestui curs (detalii: http://www.discoveryourpersonality.com/testlist.html?source=Google&gclid=CLaQ4Y--np8CFQ0TzAodo03p5w

Aptitudini şi deprinderi. Aptitudinea se refer ă la potenţialul unei persoane de a

învăţa şi obţine performanţă intr-un anumit domeniu. Dezvoltată prin învăţare şi exersare sauaptitudinea devine abilitate sau competenţă, iar prin aplicare în practică si automatizare,abilitatea devine deprindere. (Jigău M., 2000).Orice însuşire sau proces psihic privit din

perspectiva randamentului devine aptitudine. Spre exemplu, percepţia detaliilor, memoria,spiritul de observaţie sunt considerate aptitudini, atunci când ele constituie premise pentrurealizarea cu succes a unor activităţi. Putem vorbi de aptitudini la diverse nivele degeneralitate.

De exemplu Bateria de Teste Psihologice de Aptitudini Cognitive (BTPAC) cuprinde23 de teste grupate în mai multe clase de aptitudini: abilitatea general ă de învăţ are,aptitudinea verbal ă , aptitudinea numerică , aptitudinea spa ţ iala, aptitudinea de percep ţ ie a

formei, abilit ăţ i func ţ ionă re şti, rapiditatea in reac ţ ii şi capacitatea decizionala. (detalii:http://cognitrom.ro/index.php?option=com_frontpage&Itemid=1

). O altă baterie interesantă esteBateria de Orientare Şcolar ă şi Profesională (ITEMSOFT), prezentată în paginile următoare.

În paginile următoare, pentru început vom face o descriere succintă doar a unuia dintrechestionarele de personalitate care poate fi utilizat în orientarea profesională pentru că ofer ă informaţii privind compatibilitate sau preferinţele profesionale: MBTI (Inventarul tipologic

Myers-Briggs). În continuare prezentăm spre exemplificare, o baterie de evaluare a 13aptitudini, baterie utilizată în orientarea şcolar ă şi profesională, bateria fiind aplicabilă atât însistem computerizat cât şi în sistem creion hârtie ( Bateria de Orientare Ş colar ă şi

Profesional ă). În final prezentăm un instrument simplu de evaluare a intereselor profesionalelatente (Chestionar de interese profesionale).





109

9. 3. 3. Evaluarea trăsăturilor de personalitate

M.B.T.I. (Inventarul tipologic Myers-Briggs),

M.B.T.I (Inventarul tipologic Myers-Briggs), a fost elaborat pe baza teoriei tipurilor a

lui K. Jung şi defineşte 16 tipuri de personalitate, rezultate din combinaţia a două moduri deorientare dominantă a personalităţii (introversiune – extraversiune) a două moduri de percepţie /receptare a informaţiei (senzorial – intuitiv), a două moduri judecată /de luarea adeciziilor (sentimental – raţional) şi a două moduri de orientare atitudinală faţă de lume(planificată – spontană). Instrumentul are multiple aplicaţii atât în practica evaluării profesionalecât şi în cea a orientării profesionale.

De exemplu, după cum poate rezulta din sinteza de mai jos, luând în calcul numaicombinaţia a doi din cei patru factori ai inventarului tipologic, pot rezulta o serie derecomandări utile pentru consilierea vocaţională. Combinaţia între PERCEPŢIE (modul dereceptare a informaţiei; senzorial – intuitiv) şi JUDECATĂ (modul de luarea a deciziilor;sentimental – raţional ), confer ă un specific genului de muncă pe care o persoană o realizează cel mai bine şi care îi poate oferi cele mai mari satisfacţii. În alegerea vocaţională trebuie căutată

profesia care ofer ă cele mai mari şanse de a utiliza combinaţia personală dintre judecată şi percepţie:

o ST Senza ţ ie şi gândire Î şi focalizează aten ţ ia asupra: Realităţilor şi ac ţ ionează asupra acestora cu: Analiza obiectivă Astfel el tinde să devină : Practic şi analitic şi î şi folose şte capacit ăţ ile în: Deprinderi practice cu obiecte şi fapte De exemplu: Ştiinţe aplicate, Afaceri, Administraţie, Activităţi bancare, Juridic.

o SF Senza ţ ie şi sentiment

Î şi focalizează aten ţ ia asupra: Realităţilor şi ac ţ ionează asupra acestora cu: Căldur ă personală Astfel el tinde să devină : Simpatetic şi prietenos şi î şi folose şte capacit ăţ ile în: Ajutor şi servicii practice destinate oamenilor De exemplu: Sănătate, Servicii comunitare, Profesorat, Serviciu religios, Vânzări

o NF Intui ţ ie şi sentiment

Î şi focalizează aten ţ ia asupra: Posibilităţilor şi ac ţ ionează asupra acestora cu: Căldur ă personală Astfel el tinde să devină : Entuziast şi perspicace şi î şi folose şte capacit ăţ ile în: Înţelegerea şi comunicarea umană. De exemplu: Ştiinţe psihologice, Cercetare, Artă şi muzică, Sănătate, Profesorat

o NT Intui ţ ie şi ra ţ iune

Î şi focalizează aten ţ ia asupra: Posibilităţilor şi ac ţ ionează asupra acestora cu: Analiza obiectivă Astfel el tinde să devină : Logic şi analitic şi î şi folose şte capacit ăţ ile în: Dezvoltările teoretice şi tehnice De exemplu: Ştiinţele fizice, Cercetare, Management, Informatică, Drept, Inginerie.

Conform acestui instrument, o persoană care are dominanţi factorii NT (intuiţie plusraţiune) este mai indicată pentru o profesie teoretică sau tehnică, întrucât prefer ă raţiunea,operează cu probabilităţile aplicându-le criterii obiective şi logice, îi place să-şi utilizezecapacitatea sa de analiză. Dimpotrivă, persoanele NF (intuiţie plus sentiment) iau hotărârile cu





110

implicare personală, dar întrucât ele prefer ă intuiţia, interesul lor constant nu este alimentat defapte ci de oportunităţi, de provocare. Sunt atrase de noile proiecte, de lucruri care nu s-auîntâmplat încă, dar pot fi f ăcute să se producă, de noi adevăruri care nu sunt cunoscute încă, dar ar putea fi descoperite sau, mai presus de toate, de noi posibilităţi de experimentare şi dezvoltare.Prin urmare, o profesie legată de relaţiile interumane sau centrată pe cercetare ar fi foarte

potrivită pentru o astfel de personalitate. În aceste mod pot fi definite caracteristici favorabile,

indicate în raport cu o profesie sau o categorie de profesii sau cele nefavorabile,contraindicate.

9. 3. 5. Evaluarea intereselor profesionale

Chestionar de interese profesionale (The Mind Test, p.140)

Întreaga dezvoltare psihică şi dinamica intereselor str ă bate calea de la nediferenţiat ladiferenţiat, în sensul că la început copilul acordă o atenţie şi un interes relativ egal tuturor activităţilor pentru ca apoi să apar ă o orientare preferenţială pentru o anumită activitate saugrup de activităţi. Acest proces de diferenţiere a intereselor nu se produce în mod spontan, ci

sub influenţa feed-back-ului primit din partea părinţilor, membrilor familiei şi sub influenţaactivităţii instructiv-educative realizată de şcoală .

Procesul de maturizare a intereselor se caracterizează pe de o parte, prin lărgirea sfereilor, iar pe de altă parte, prin selectivitate: din mulţimea obiectelor şi activităţilor care îlinteresează, la această vârstă, preadolescentul începe să se oprească cu insistenţă la unul saudouă care devin astfel interese – pivot, celelalte polarizându-se în jurul lor. În acest fel,interesul cognitiv se îngemănează cu cel profesional (I. Dr ăgan, 1975).

În funcţie de autori şi de inventarele de evaluare a intereselor pe care au reuşit să leconstruiască, au fost propuse diferite liste de interese. De exemplu, clasificarea intereselor

propusă de către Allport-Vernon porneşte de la un criteriu de valoare. Având la bază lucrarealui Spranger, autorii chestionarului au stabilit următoarele categorii de interese: 1) teoretice;2) estetice; 3) sociale; 4) politice; 5) economice; 6) religioase. Scopul acestor liste este de aservi ca un accesoriu în interviul de consiliere vocaţională atunci când consilierul simte casunt necesare informaţii suplimentare, când pe lângă interesele manifeste demonstrate sauafirmate de către tânăr se doreşte o evaluare a intereselor latente sau incomplet definite.

În paginile următoare vă prezentăm itemii unui Chestionar de evaluarea a intereselor (The Mind Test, p.140) şi foia de r ăspuns corespunzătoare. În cadrul acestui chestionar sunt

propuse 22 de categorii de interese (vezi Foaia de R ăspuns din final), rezultat al evaluării 110activităţi. În urma r ăspunsurilor date de persoanele evaluate, se extrag primele patru categorii(grupe) de interese, cu scorurile cele mai mari, cele mai atractive pentru persoana respectivă. Seexaminează similarităţile între tipurile de activităţi implicate. Dacă subiectul are mai mult de 4domenii cu punctaj maxim, el are multe şanse să obţină satisfacţii dintr-un număr mai mare deocupaţii.





111

9. 3. 4. Evaluarea aptitudinilor generaleBateria de Orientare Şcolar ă şi Profesională

(Versiunea 1.0.0), realizată de Itemsoft Project

Bateria de teste Itemsoft OSP a fost concepută pentru a servi orientării şcolare şi profesionale a elevilor.

Conţine un număr de 13 probe de aptitudini printre care aufost incluse atât probe ce vizează inteligenţa generală, câtşi probe pentru aptitudinile specifice.

Facilit ăţ i

• Rulare sub formă de baterie independentă sauînglobată în alte baterii de probe, cu administrare locală, unui singur subiect sau în grupfolosind o reţea locală de calculatoare;

• Introducere manuală a datelor unei examinări colective, item cu item sau prin folosireaunui dispozitiv optic de preluare a imaginilor, la unulsau mai multe computere, cu preluarea şiinterpretarea automată a datelor;

• Configurare şi personalizare a profilului de baterie pentru includerea în baterii de teste psihologicecomplexe

• Configurare şi personalizare profiluri tip, pentru toţiindicatorii investigaţi cu posibilitatea de interpretareautomată a coeficientului de similaritate cu profilul şide prognoză a şanselor

• Interpretare automată a rezultatelor cu afişareacifrică, grafică şi textuală a datelor

• Suport pentru etaloane multiple şi descărcare a datelor la serverul central Itemsoft Project• Sistem de asistenţă On-Line, tutoriale multimedia şi sistem de ajutor senzitiv la context.• Posibilităţi de actualizare automată, prin Internet a noilor versiuni şi a versiunilor ulterioare de etaloane• Adaptare şi validare a itemilor pe populaţie

românească • Imprimarea profilelor grafice, a rezultatelor cifrice şi

a interpretării textuale sub forma protocolului deexaminare Itemsoft OSP.

1. Cod Cifre.Vizează capacitatea de concentrare a atenţiei,

discriminarea perceptivă şi memoria de scurtă durată.Concentrarea atenţiei este o tr ăsătur ă a atenţiei selective,focalizate.

Subiectul trebuie să asocieze un număr unei figuri geometrice, urmărind modelul dat.

2. Numărare Cuburi.Vizează percepţia şi reprezentarea spaţială

(factorii „P” şi „S” definiţi de Thurstone în cadrulteoriei multifactoriale a inteligenţei) care se refer ă lavizualizarea spaţială a obiectelor cu posibilitatea de aimagina în plan mintal elementele ascunse. Factorii

ANEXE





112

prezintă legături puternice cu inteligenţa generală şi sunt cel mai puţin influenţaţi de mediulsocio-cultural al copilului.

Subiectul trebuie să găsească numărul de cuburi din fiecare construcţie, incluzând atâtcuburile care se văd, cât şi cele care nu se văd.

3. Asemănări între Noţiuni.

Vizează capacitatea de a stabili categorii pe baza unor caracteristici sau însuşiri comune întrenoţiuni. O colecţie de obiecte sau fenomene reunite înaceeaşi grupare sau categorie, pe baza unor caracteristic determinate formează ceea ce numim oclasă. Noţiunea rezumă informaţia esenţială cu privirela o clasă de obiecte sau fenomene. Subtestul face apella strategia inductivă, subiectul trebuind să găsească onoţiune supraordonată pe baza desprinderii notelor comune unui grup de noţiuni şi să leidentifice elementele de contrast. Sarcina de lucru constă în identificarea cuvintele care nu potfi incluse într-o categorie cu celelalte.

4. ProverbeVizează comprehensiunea semantică a unor

propoziţii, rezultat al unui proces de gândire antrenândmemoria semantică şi reprezentarea cunoştinţelor.Reuşita la acest tip de probe depinde de factorulinteligenţă „g” (Spearman) şi factorul verbal „V”(Thurstone)

Subiectul trebuie să stabilească asemănareaîntre proverbe prin analiza semantică cu desprindereaînţelesului acestuia şi identificarea altui proverb cu înţeles apropiat de cele date.

5. Relaţii între NoţiuniVizează capacitatea de a înţelege sensul

noţiunilor şi de stabilire a legăturilor dintre acestea pe baza raţionamentelor inductive analogice. Cercetările auar ătat că dintr-o baterie de teste de inteligenţă,subtestele verbale au valoarea predictivă cea mai bună

pentru reuşita şcolar ă ţinând cont de implicarealimbajului în procesul de instruire. Rezultatele la acesttip de teste sunt puternic influenţate de nivelul cultural.

Sarcina de lucru constă în identificarealegăturilor semantice dintre noţiunile unei perechi date şi formarea unei noi perechi pe bazarelaţiei stabilită anterior. Subiectul trebuie să aleagă al doilea termen al perechii (primul fiind

dat) din patru posibilităţi.6. Probleme Aritmetice

Vizează abilitatea e a realiza operaţii numericesimple în plan mintal, extragerea relaţiilor implicate şifocalizarea atenţiei. Proba se bazează pe ideea că abilitatea de a utiliza conceptul de număr, aceasta fiindun criteriu al inteligenţei, constă în relaţionarea





113

factorilor cognitivi şi non cognitivi în termeni de gândire şi performanţă, vizând atenţia şiconcentrarea.

Subiectul trebuie să rezolve problema, transformând-o din cuvinte în operaţiiaritmetice.

7. Matrici Progresive

Vizează capacitatea de structurare perceptivă aspaţiului, capacitatea inductivă, înţelegerea relaţiilor spaţiale precum şi spiritul de observaţie. Proba a fost

preluată şi adaptată după testul matricilor progresiveelaborat de J.C. Raven şi este un test de inteligenţă nonverbală. În urma examinării matricei, subiectultrebuie să decidă care este figura unică (dintre cele 6 sau8 figuri de pe aceeaşi planşă) potrivită pentru încheierea corectă a matricei.

8. Calcul NumericVizează aptitudinea de a folosi cu uşurinţă

simboluri matematice şi se refer ă la factorul „N” al lui

Thurstone. Nu face apel la raţionament aritmetic ci doar la folosirea rapidă de simboluri numerice. Factorul „N”este aptitudinea de manipulare rapidă a unui sistemsimbolic urmând o serie de reguli specifice, cu condiţiaca atât sistemul simbolic cât şi regulile să fie perfectasimilate. În cazul acestui test, sistemul simboliccorespunde simbolurilor numerice iar regulile sunt celede operaţie aritmetică simple. Subiectul trebuie să rezolve corect itemii pe baza celor patruoperaţii aritmetice, indicând r ăspunsul corect din mai multe variante posibile.

9. Raţionament MatematicVizează raţionamentul matematic, ce poate fi

înţeles ca o capacitate de a defini, înţelege şi structura o problemă cu scopul de a o rezolva. Face apel lacapacitatea de a desprinde dintr-un caz dat sau dincompararea mai multor relaţii un mod de rezolvareaplicabil şi altor situaţii similare, găsirea rapidă a uneireguli de organizare a datelor, a unui algoritm,capacitatea de a condensa un şir de raţionamente şioperaţii, flexibilitatea gândirii, restructurareainformaţiei, capacitatea de simbolizare, de utilizare anotaţiilor. Subiectul trebuie să compare două expresii complexe ce conţin litere, puteri,radicali şi fracţii ordinare şi să aleagă varianta corectă dintre cele date.

10. Rotirea CuburilorVizează reprezentarea spaţială, care nu se refer ă

numai la percepţia obiectelor, ci şi la posibilitatea de aimagina aceste obiecte în coordonate bi sautridimensionale, de a opera cu deplasări şi transformăriale acestora în plan mintal. Face apel la factorul „S” allui Thurstone şi este puţin influenţat de mediul în carea tr ăit subiectul sau de experienţa sa anterioar ă. Se

prezintă cuburi având pe fiecare faţă semne deosebite.





114

Subiecţii trebuie să deducă din 3-5 cuburi succesive sensul mişcării lor şi să indice poziţiaurmătoare din alte cinci cuburi aşezate unul după altul.

11. Memorie textuală Vizează memoria verbală de scurtă durată,

memoria logică ce presupune înţelegerea celor

memorate, a sensului şi semnificaţiei lor şi se bazează pe asociaţii de tip cauzal, logic, relaţional. Depinde deschemele operatorii, experienţa subiectului şi decapacitatea acestuia de a organiza materialul în unităţicu sens. Se prezintă audio, succesiv, trei texte.După fiecare lectur ă subiecţii trebuie să r ăspundă la

patru întrebări referitoare la detalii din ceea ce a auzit. Primele două fragmente conţin multeamănunte concrete, al treilea este un text abstract referitor la o temă din biologie.

12. Aptitudini Tehnice GeneraleVizează aptitudinea mecanică – posibilitatea de a

aplica cunoştinţe de mecanică şi fizică dobândite atât în

procesul de învăţământ, cât şi prin experienţa practică asubiectului cu obiectele. Este esenţial în predicţiareuşitei în profesiuni mecanice, dar nu şi în reuşitaşcolar ă.

Subiectul trebuie să înţeleagă şi să rezolve problemele alegând din cele 4 sau 5 alternative der ăspuns pe aceea pe care o consider ă justă.

Relaţii SpaţialeVizează reprezentarea spaţială, posibilitatea de a

opera deplasări şi transformări în plan mintal a uneidesf ăşur ări plane în vederea construirii unor figuri

geometrice tridimensionale. Are legătur ă şi cu experienţa practică. Subiecţii trebuie să construiască, pe bazaimaginii plane prezentate, un corp tridimensional şi să aleagă varianta corectă dintre cele date.





115

9. 4. Caseta metodologică

Chestionar de interese profesionale (The Mind Test, p.140)

Pagina I.Alegeţi acele activităţi care vă plac sau care v-ar place foarte mult să le faceţi şi puneţi un „X” înpătrăţelul din dreptul activităţii alese.

Îmi place sau mi-ar plăcea:

a. Să schiţez si să pictez portrete, peisaje, aspecte din viaţa sau figuri. b. Să cânt la un instrument muzical.c. Să scriu articole pentru reviste, piese istorioare, poeme, căr ţi.d. Să joc intr-o piesa de teatru.e. Să fac reclame, să pregătesc publicitate unor produse.f. Să imaginez probleme aritmetice care presupun înmulţirea, împăr ţirea, ridicarea la pătrat şi radicali.g. Să ţin dosare de afaceri care să cuprindă situaţia vânzărilor, chitanţe, note de plată, cantitatea de

marfa achiziţionată sau de munca efectuată.h. Să fiu vânzător într-un magazin, să vând sau să cumpăr hârtii de valoare, să mânuiesc bani.i. Să predau într-o şcoala. j. Să planific (indic) o dieta echilibrată (să concep un meniu sau un prânz).k. Să-i învăţ şi să-i antrenez pe copii în diferite jocuri.l. Să ofer tratamentul de prim ajutor.m. Să studiez solurile, clima şi celelalte condiţii în care plantele si animalele tr ăiesc şi se dezvoltă mai

bine.n. Să prind peşte cu plasa, undiţa, harponul sau alte mijloace.o. Să vânez animale, inclusiv prin folosirea capcanelor. p. Să proiectez aparate/mecanisme şi echipament mecanic sau electric.q. Să demontez unele obiecte mecanice, cum ar fi: biciclete, motoare de automobil, pompe, maşini de

scris, arme - si apoi sa le refac.r. Să lucrez pe schele şi să mă caţăr pe clădiri ca să montez piese mari cu un ciocan, nituri sau unaparat de sudur ă.

s. Să asamblez sau să repar instrumente ca: ceasuri, chei, aparate de fotografiat, stilouri sau binocluri.t. Să lucrez la strung, să folosesc prese şi alte utilaje mecanice.u. Să caligrafiez ori sa copiez schiţe pe metal, lemn, pânză sau film.v. Să observ formule, durate, temperaturi şi oscilaţii la presiune.

Pagina II.


a. Să creez, să desenez şi să pictez postere, firme, afişe, hăr ţi, diagrame, etichete şi ilustraţii pentrureclame folosite în căr ţi si reviste.

b. Să interpretez vocal, într-un anumit stil de muzică.c. Să traduc dintr-o limbă în alta.d. Să anunţ programele radio.e. Să aplic principiile calculului analizei statistice pentru: contracte, credite, marketing, psihologie

aplicată în probleme de afaceri.f. Să copiez lungi liste de cifre şi să verific copierea lor corectă.g. Să dactilografiez scrisori sau alte materiale.h. Să r ăspund la telefon.i. Să vorbesc cu diferite persoane sau cu diferite familii şi să le ofer asistenţă (consultaţii) pentru

rezolvarea problemelor personale sau financiare.





116

j. Să combin alimente pentru a obţine un nou gust sau aromă.k. Să spun basme copiilor.l. Să pun masa şi să servesc bucatele şi băuturile.m. Să ar, să semăn, să îngrijesc şi să recoltez diverse culturi agricole.n. Să cur ăţ peşte.o. Să fiu ghid în partidele de vânătoare. p. Să execut (eventual să dezvolt) planuri pentru construirea de clădiri şi poduri.q. Să examinez echipamente mecanice pentru a vedea ce se poate face ca să se preîntâmpine uzura şi

defecţiunile.r. Să vopsesc, să tencuiesc, să chituiesc sau să pun tapet.s. Să ă repar obiecte şi să le ordonez în funcţie de calitate, mărime, culoare sau greutate.t. Să fac calcule pentru a determina unghiurile, curbele, formele unor piese mici din metal sau lemn.u. Să fac copii fotografice după desene, documente sau ilustraţii pentru căr ţi sau ziare.v. Să lucrez cu metale topite sau să le acopăr cu aur sau argint.

Pagina III.


a. Să modelez, sa cioplesc diferite obiecte din lemn, argilă, ghips sau piatr ă.

b. Să compun (creez) piese muzicale (melodii) sau sa aranjez o melodie pentru orchestra.c. Să colectez ştiri pentru un ziar sau o revistă.d. Să dansez pentru amuzamentul altora.e. Să redactez documente legale pentru contracte, testamente, alte acte.f. Să găsesc greşeli în r ăspunsuri date la probleme aritmetice.g. Să stenografiez dictări.h. Să ofer informaţii despre str ăzi sau unde se afle diverse magazine.i. Să discut cu oamenii şi să-i sf ătuiesc în privinţa şcolarizării, a slujbei lor şi a problemelor sociale. j. Să-mi bat capul pentru ca preparatele alimentare să arate mai atr ăgător.k. Să supraveghez copiii pentru a vedea dacă sunt şi se menţin curaţi şi ordonaţi.l. Să lucrez ca ospătar într-un restaurant sau popas turistic.m. Să încerc diferite metode de cultivare a plantelor pentru a descoperi cea mai bună variantă.n. Să conduc nave, stabilind cursul de navigaţie cu ajutorul compasului sau sextantului.

o. Să tai manual sau mecanic copacii şi să-i lucrez cu toporul sau ferestr ăul. p. Să folosesc instrumente de proiectare pentru a pregăti planuri detaliate şi desene ale clădirilor şi

maşinilor (aparatelor).q. Să montez păr ţi ale aparatelor, urmărind instrucţiuni şi diagrame complicate ale acestora.r. Să lucrez cu scule (fier ăstraie, fir cu plumb, rigle, echere).s. Să tai şi să obţin forme diferite din sticlă sau piatr ă pentru a obţine bijuterii sau alte mici articole.t. Să manevrez pârghii si butoane sau sa acţionez pedale, volane pentru a porni, a opri, a încetini sau

a accelera.u. Să aranjez litere, mecanic sau manual, într-o tipografie, să lucrez cu litere de diferite mărimi şi

stiluri.v. Să lucrez la furnale, boilere, cuptoare, alte echipamente de acest gen.

Pagina IV.


a. Să fac schiţe de camere şi planuri de aranjare a mobilei, decoraţiuni pentru pereţi, în diferitecombinaţii si culori.

b. Să dirijez o orchestr ă.c. Să scriu sau să editez rubrici noi pentru un ziar, o publicaţie periodică.d. Să-mi câştig existenţa jucând fotbal, volei, hochei sau alte sporturi.e. Să conduc procese.f. Să adun şi să scad.





117

g. Să primesc, să verific, să evaluez şi să depozitez materiale.h. Să întocmesc liste de clienţi şi să-i contactez pentru a le vinde mărfuri.i. Să studiez condiţiile sociale şi economice pentru a ajuta persoanele sau grupurile să-şi rezolve

probleme de viata. j. Să învăţ cum se condimentează alimentele.k. Să îngrijesc copiii atunci când s-au îmbolnăvit.l. Să coafez şi să fac manichiura.m. Să înmulţesc, să cresc şi să îngrijesc animale (vite, oi, porci).n. Să stau pe puntea unui vas pentru a observa recife, faruri, geamanduri sau alte nave.o. Să deplasez buşteni şi să înalţ stive de buşteni, legându-i cu lanţuri. p. Să fac cercetări într-un laborator de chimie, fizică sau biologie.q. Să încerc (testez) motoarele prin punerea lor în funcţiune, pentru a vedea dacă merg bine.r. Să îndoi, să filetez, să potrivesc conducte, să fixez ţevi şi robinete.s. Să tai, să modelez şi să rulez aluat pentru pâine şi produse de patiserie.t. Să utilizez echipament puternic pentru a deplasa gunoaie sau roci.u. Să folosesc creionul pentru a copia hăr ţi, grafice, postere şi desene.v. Să amestec sau să separ substanţe chimice.

Pagina V.


a. Să desenez şi să creez modele pentru noi tipuri şi stiluri de îmbr ăcăminte. b. Să studiez teoria şi tehnicile muzicale, melodia şi armonia.c. Să fac cercetări literare pentru publicaţii istorice.d. Să-i amuz pe alţii prin scamatorii, prestidigitaţie, pantomimă sau magie.e. Să inventez metode a vinde diferite produse.f. Să lucrez cu fracţii zecimale.g. Să sortez, să clasific şi să asamblez articole şi alte documente scrise.h. Să încerc a interesa potenţialii cumpăr ători, ar ătându-le direct produse sau prezentându-le un

catalog.i. Să aplic legile privind prevenirea incendiilor, criminalităţii; legile cu privire la circulaţie,

salubritate sau emigrare.

j. Să selectez carne şi legume proaspete şi de calitate pentru alimentarea unui magazin alimentar.k. Să ajut copiii să se îmbrace şi să se dezbrace.l. Să servesc alţi oameni şi să le îngrijesc hainele.m. Să organizez transportul, primirea şi contractarea pentru vânzare a produselor agricole.n. Să studiez viaţa peştilor pentru a le afla obiceiurile şi modul de a se hr ăni.o. Să am grijă de păduri, ferindu-le de eventuale incendii şi de boli ale copacilor. p. Să desenez hăr ţi.q. Să ung mecanisme şi maşini cu diferite uleiuri.r. Să fac dulgherie, instalaţii tehnico-sanitare, duşumele sau acoperişuri.s. Să tai, să cos sau să repar îmbr ăcăminte, încălţăminte sau alte obiecte din pânză, piele sau blană.t. Să confecţionez piese şi instrumente din metal.u. Să decupez şi să gravez desene sau litere din metal, piatr ă sau sticlă , cu ajutorul unor scule sau

instrumente de gravat.v. Să măsor, să amestec sau să prepar alimente pentru a fi conservate în cutii





118

Foaie de răspuns chestionar de interese profesionale

Numele şi Prenumele ______________________________________________

Vârsta: Sex O F O M

Ultima clasă absolvită:

Instituţia: ________________________________________________________

PROFIL INTERESE

Alte observaţii:

Domenii de interes: ___________________________________________________________

____________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________

Domenii necotate: ____________________________________________________________ ___________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________

Concluzia recomandării: _____________________________________________________

___________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________

Gradul de solicitare DOMENIUL

A Artistic

B Muzical

C Literar

D Distractiv

E Secretariat tehnic

F Contabilitate

G Activitate de secretariat general

H Activitati de relatii cu publicul

I Servicii sociale

J Activitati casnice

K Ingrijirea copiilor

L Servicii

M Agricultura

N Marina

O Silvicultura

P Proiectare inginereasca

Q Mecanica

R Constructii

S Mestesuguri

T Actionarea unor masini si utilaje

U Arta grafica

V Prelucrari

Scopul listei este de a servica un accesoriu in interviu

atunci când consilierul simteca sunt necesare informaţiisuplimentare.

SCORAREA

Se număr ă itemii bifaţi din fiecare

grup de activităţi. Apoi se

înnegreşte câte un pătrat dindreptul literei respective, pentru

fiecare item încercuit, începându-

se din dreapta. Daca la vreun grup

subiectul nu a bifat nici un item, selasă coloana alba.

Categorii superioare. Se extrag

primele patru categorii (grupe), cuscorurile cele mai mari şi se

examinează similarităţile intre

tipurile de activităţi implicate iar

concluziile se trec în rubrica „Alteobservaţii”. Daca subiectul are mai

mult de 4 domenii cu punctaj

maxim, el are multe şanse sa

obţină satisfacţii dintr-un număr mai mare de ocupaţii.

Categorii inferioare (scoruri

mici). Se examinează şi ultimele 4

domenii şi se notează concluziile.

Se notează concluzia finală a

recomandării de orientare

profesională!

Documents

9 PP Consilierea vocationala 2009