ACCIZELE Şl ALTE TAXE SPECIALE

4.1. Caracterizare generală

Accizele, cunoscute şi sub denumirea de taxe speciale de consumaţie, reprezintă un impozit indirect care se aplică asupra unor categorii de bunuri provenite din ţară sau din import, fiind reglementate la Titlul VII al Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

În grupa impozitelor indirecte, accizele se situează pe locul al doilea, după taxa pe valoarea adăugată, ponderea acestora în totalul impozitelor indirecte prevăzute în bugetul de stat având o pondere însemnată.

Dacă taxa pe valoarea adăugată reprezintă o taxă generală de consum care cuprinde toate fazele circuitului economic, accizele sunt tot impozite indirecte, dar ele se stabilesc numai asupra unor anumite categorii de bunuri. Astfel, accizele se percep numai asupra anumitor produse - care reprezintă, în general, bunuri de consum cu pondere mare şi constanţă în consumul populaţiei.

Teoria economică recomandă aplicarea accizelor asupra bunurilor cu cerere inelastică. În aceste condiţii, creşterea preţurilor bunurilor impozitate prin accize nu determină reduceri semnificative ale consumului acestor bunuri, astfel că veniturile bugetare provenite din accize sunt relativ stabile.

Câmpul de aplicare al acestor taxe speciale de consumaţie este deosebit de vast, diferă de ia o ţară la alta şi cuprinde în principal: alcool şi băuturi alcoolice, vinuri, produse din tutun, benzină, motorină, ceaiuri, cafea, băuturi răcoritoare, autoturisme, blănuri, bijuterii, cosmetice etc.

Aria de aplicare a taxelor de consumaţie poate fi extinsă sau restrânsă în funcţie de politica economică adoptată de un anumit stat şi, de asemenea, în funcţie de necesităţile bugetare aferente unei anumite perioade, una din preocupările majore constituind-o înfăptuirea unor obiective sociale.

Definirea şi încadrarea produselor supuse accizelor este făcută pe poziţii şi coduri tarifare, conform Nomenclaturii combinate din Tariful vamal comun. Potrivit noilor reglementări, produsele supuse accizelor sunt grupate în două categorii, şi anume:

- produse care sunt supuse obligatoriu accizelor în ţările membre aleUniunii Europene (Codul fiscal, Titlul VII, Capitolul I -Accize armonizate);

- alte produse pentru care se datorează accize (Codul fiscal, Titlul VII, Capitolul II - Alte produse accizabile).

4.2. Cadrul general privind legislaţia comunitară în domeniul accizelor

Toate ţările membre ale Uniunii Europene îşi stabilesc impozitele indirecte, respectiv taxa pe valoarea adăugată şi accizele, în funcţie de prevederile unor directive comunitare, directive ce conţin atât principii generale de stabilire a acestor impozite, cât şi nivele minime impuse.

În ce priveşte accizele, acestea sunt reglementate prin Directiva Uniunii Europene nr. 92/12 şi prin directive specifice fiecărei grupe de produse.

Această directivă cuprinde dispoziţii speciale privind structura produselor supuse în mod

obligatoriu accizelor în toate ţările comunitare, precum şi nivelul minim impus.

Produsele supuse în mod obligatoriu accizelor, potrivit acestei directive, sunt:- alcoolul şi băuturile alcoolice;

- produsele din tutun;- uleiurile minerale.

Directiva prevede însă şi dreptul statelor membre de a impune prin accize şi alte produse, altele decât cele de mai sus.

Consiliul European, întrunit la Copenhaga în 1993, a stabilit că: „Ţările asociate din Europa Centrală şi de Est care doresc, pot deveni membre ale Uniunii Europene. Aderarea va avea loc de îndată ce acestea vor fi capabile să-şi asume obligaţiile ce le revin prin satisfacerea condiţiilor economice şi politice pe care le implică aderarea”.

Una din aceste condiţii este armonizarea legislaţiei fiscale a fiecărei ţări asociate la legislaţia comunitară în domeniu.

4.3. Accizele armonizate

4.3.1. Aspecte generale privind accizele armonizate

Produsele şi grupele de produse pentru care se datorează accize armonizate sunt (în cazul în care provin din producţie internă sau din import):

a) berea;b) vinurile;c) băuturile fermentate, altele decât berea şi vinurile;d) produsele intermediare;e) alcoolul etilic;f) tutunul prelucrat;g) produsele energetice;h) energia electrică.

Importul, în cazul României, reprezintă orice intrare de produse accizabile din afara teritoriului comunitar, cu excepţia:

a) plasării produselor accizabile sub regim vamal suspensiv în România (regimulvamal suspensiv este regimul fiscal conform căruia plata accizelor este suspendatăpe perioada producerii, transformării, deţinerii şi deplasării produselor);

b) distrugerii sub supravegherea autorităţii vamale a produselor accizabile;c) plasării produselor accizabile în zone libere, antrepozite libere sau porturi

libere, în condiţiile prevăzute de legislaţia vamală în vigoare.De asemenea, se consideră a fi import:

a) scoaterea unui produs accizabil dintr-un regim vamal suspensiv, în cazul în care produsul rămâne în România;

b) utilizarea în scop personal în România a unor produse accizabile plasate în regim vamal suspensiv;

c) apariţia oricărui alt eveniment care generează obligaţia plăţii accizelor la intrarea produselor accizabile din afara teritoriului comunitar.

Teritoriul comunitar, din punctul de vedere al accizelor este format din teritoriul Comunităţii, cu excepţia următoarelor teritorii naţionale:

a) în cazul Republicii Federale Germania: Insula Heligoland şi teritoriul Busingen;b) în cazul Republicii Italiane: Livigno, Campione d'ltalia şi apele italiene ale acului

Lugano;c) în cazul Regatului Spaniei: Ceuta, Melilla şi Insulele Canare;d) în cazul Republicii Franceze: teritoriile de peste mări.

Sunt cuprinse în teritoriul Comunităţii, din punctul de vedere al accizelor: a) Principatul Monaco - asimilat Republicii Franceze;b) Jungholz şi Mittelberg (Kleines Walsertal) - asimilate Republicii Federale Germania;c) Insula Man - asimilată Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord;d) San Marino - asimilată Republicii Italiane.

Faptul generator (acţiunea care generează supunerea produselor regimului accizelor) în cazul accizelor armonizate intervine:- la momentul producerii lor pe teritoriul comunitar;- la momentul importului pe teritoriul comunitar.

Exigibilitatea accizelor (data de la care statul este îndreptăţit să solicite determinarea şi plata accizelor) intervine la momentul eliberării pentru consum sau când se constată pierderi sau lipsuri de produse accizabile.

În cazul gazelor naturale, exigibilitatea accizelor intervine la momentul livrării acestora de către furnizorii autorizaţi către consumatorii finali.

În cazul energiei electrice exigibilitatea intervine la momentul facturării acesteia către consumatorii finali.

Eliberarea spre consum reprezintă:- orice ieşire, inclusiv ocazională, a produselor accizabile din regimul suspensiv;- orice producţie, inclusiv ocazională, de produse accizabile în afara regimului suspensiv;- orice import, inclusiv ocazional, de produse accizabile - cu excepţia energiei electrice, gazului natural, cărbunelui şi cocsului -, dacă produsele accizabile nu sunt plasate în regim suspensiv;- utilizarea de produse accizabile în interiorul antrepozitului fiscal altfel decât ca materie primă;- orice deţinere în afara regimului suspensiv a produselor accizabile care nu au fost introduse în sistemul de accizare;- recepţia, de către un operator înregistrat1 sau neînregistrat2, de produse accizabile, deplasate de la un antrepozit fiscal dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene.

Eliberare pentru consum este şi deţinerea în scopuri comerciale de către un comerciant de produse accizabile, care au fost eliberate în consum în alt stat membru sau au fost importate în alt stat membru şi pentru care acciza nu a fost plătită în România. Astfel, achiziţia de produse accizabile din interiorul UE, eliberate pentru consum în Comunitate, este supusă accizelor în România în cazul în care aceste produse sunt revândute în România. Acciza datorată în

1 operatorul înregistrat este persoana fizică sau juridică autorizată să primească în exercitarea activităţii economice produse supuse accizelor în regim suspensiv, provenite din alte state membre ale Uniunii Europene; acest operator nu poate deţine sau expedia produse în regim suspensiv.2 operatorul neînregistrat este persoana fizică sau juridică autorizată în exercitarea profesiei sale să efectueze, cu titlu ocazional, aceleaşi operaţiuni prevăzute pentru operatorul înregistrat.

Comunitate poate fi recuperată de comerciantul din România de la statul membru UE unde au fost eliberate în consum produsele.

Nu se consideră eliberare pentru consum mişcarea produselor accizabile dintr-un antrepozit fiscal către:- un alt antrepozit fiscal din România sau alt stat membru;- un comerciant înregistrat în alt stat membru;- un comerciant neînregistrat în alt stat membru;- o ţară din afara teritoriului comunitar.

Producerea de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal este interzisă. De asemenea, este interzisă şi deţinerea de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal dacă accizele pentru aceste produse nu a fost plătită la buget.

Excepţiile cu privire la producere şi deţinere de produse accizabile apar în cazul:- berii, vinurilor şi băuturilor fermentate, altele decât berea şi vinul, produse în

gospodăriile individuale pentru consumul propriu;- energiei electrice, gazului natural, cărbunelui şi cocsului.

4.3.2. Cuantumul unitar şi determinarea accizelor

Accizele unitare armonizate se exprimă ca accize unitare sau, în cazul ţigaretelor, sub formă de accize compuse (acciză procentuală + acciză unitară), în cazul accizelor armonizate acciza unitară este redată în tabelul următor3:

Nr. crt.

Denumirea produsului sau a grupei de produse

UM Acciza (euro/ um)

2008

Acciza (euro/ um)

2009

Acciza (euro/ um)

20100 1 2 3 4 5

1 Bere, din care Hl/1 grad plato

0,748 0,748 0,748

1.1 .bere produsa de producătorii independenţi cu o capacitate de producţie anuală ce nu depăşeşte 200 mii hl

0,43 0,43 0,43

2 Vinuri Hl de produs

2.1. Vinuri liniştite 0 0 02.2. Vinuri spumoase 34,05 34,05 34,05

3 Băuturi fermentate altele decât bere şi vinuri

Hl de produs

3.1. liniştite 0 0 03.2. spumoase 34,05 34,05 34,05

4 Produse intermediare Hl de 51,08 51,08 51,08

3 Nivelul accizelor prevăzut la nr. crt. 5-9 cuprinde şi contribuţia pentru finanţarea unor cheltuieli de sănătate prevăzute la titlul XI din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.

5 Alcool etilic HI de alcool pur

750 750 750

5.1. produs de micile distilerii cu o capacitate care nu depăşeşte 10 hl de alcool pur pe an

475 475 475

6 Ţigarete 1000 ţigarete

50 61,2 74

7 Ţigări şi ţigări din foi 1000 buc 50 61,2 64

8 Tutun de fumat fin tăiat, destinat rulării în ţigarete

kg 66 81 81

9 Alte tutunuri de fumat kg 66 81 8110 Benzină cu plumb tonă 547 547 547

1000 litri 421,19 421,19 421,1911 Benzină fără plumb tonă 425,06 436 452

1000 litri 327,29 335,72 348,0412 Motorină4 tonă 325 336 347

1000 litri 274,62 283,92 293,2113 Păcură 1000 kg

13.1 utilizată în scop comercial 13,7 14,4 1513.2 utilizată în scop necomercial 14 15 15

14 Gaz petrolier lichefiat 1000 kg14.1 utilizat drept combustibil pentru motor

128,26 128,26 128,26

14.2 utilizat drept combustibil pentru încălzire

113,5 113,5 113,5

14.3 utilizat pentru consumul casnic

0 0 0

15 Gaz natural GJ15.1 utilizat drept combustibil pentru motor

2,6 2,6 2,615.2 utilizat drept combustibil pentru încălzire15.2.1 în scop comercial 0,17 0,17 0.1715.3.1 în scop necomercial 0,22 0,27 0,32

16 Petrol lampant (kerosen)16.1. utilizat drept combustibil pentru motor

tonă 469,89 469,89 469,89

1000 litri 375,91 375,91 375,9116.2. utilizat drept combustibil pentru încălzire

tonă 469,89 469,89 469,89

1000 litri 375,91 375,91 375,9117 Cărbune şi cocs GJ

17.1. utilizat în scopuri comerciale 0,15 0,15 0,15

4 Pentru motorina destinată agriculturii se aplică o acciză redusă

17.2. utilizat în scopuri necomerciale

0,3 0,3 0.3

18 Electricitate Mwh18.1. utilizată în scop comercial 0,34 0,42 0,5018.2. utilizată în scop necomercial 0,68 0,84 1

În cazul produselor care intră sub incidenţa accizelor specifice, metodologia de determinare a sumelor ce reprezintă accizele presupune înmulţirea dintre valoarea accizei specifice, exprimată în echivalent euro/unitatea de măsură şi transformată în lei şi cantitatea de produs livrată/importată, exprimată în aceeaşi unitate de măsură. Transformarea în lei a sumelor exprimate în echivalent euro se face pe baza cursului de schimb valutar comunicat de Banca Naţională a României pentru prima zi lucrătoare a lunii octombrie a anului precedent celui în care acciza devine exigibilă Acest curs se utilizează pentru calculul accizelor pe toată durata anului următor. Cursul de schimb luat în calcul la determinarea accizei în anul 2008 este 1 euro = 3,3565 lei.

Modul de calcul al accizei pentru 10.000 litri de bere de 11 grade Plato, produsă de un antrepozit autorizat (cu o capacitate de producţie anuală care depăşeşte 200.000 hl), pentru care nivelul accizei unitare este de 0,748 euro/1 grad Plato, este (cursul de schimb este 1 euro = 3,3565 lei):

A = CxKxRxQ= 11 x 0,748x3,3565x100 = 2.762 lei.unde:

A = cuantumul accizei;C = numărul de grade Plato conţinute;K= acciza unitară;R = cursul de schimb leu-euro;Q = cantitatea (în hectolitri).

Pentru berea produsă de micii producători independenţi, care deţin instalaţii de fabricaţie cu o capacitate nominală anuală ce nu depăşeşte 200.000 hl, se aplică accize specifice reduse. Acelaşi regim se aplică şi pentru berea importată de la micii producători independenţi, cu o capacitate nominală anuală care nu depăşeşte 200.000 hl.

Fiecare agent economic producător de bere are obligaţia de a depune la organul fiscal teritorial la care este înregistrat ca antrepozitar autorizat, până la data de 15 ianuarie a fiecărui an, o declaraţie pe propria răspundere privind capacităţile de producţie pe care le deţine.

Mic

ii p

rod

ucă

tori

in

dep

end

enţi

- sunt agenţi economici producători de bere care, din punct de vedere juridicşi economic, sunt independenţi faţă de orice alt agent economic producătorde bere;- utilizează instalaţii fizice distincte de cele ale altor fabrici de bere;- folosesc spaţii de producţie diferite de cele ale oricărui alt agent economic producător de bere;- nu funcţionează sub licenţa de produs a altui agent economic producător de bere.

În situaţia în care un agent economic producător de bere, care beneficiază de nivelul redus al accizelor, îşi măreşte capacitatea de producţie prin achiziţionarea de noi capacităţi sau extinderea celor existente, are următoarele obligaţii:- va înştiinţa în scris organul fiscal la care este înregistrat ca antrepozitarautorizat în legătură cu modificările produse;- va calcula şi va vărsa la bugetul de stat accizele, în cuantumul corespunzător noii capacităţi de producţie, începând cu luna imediat următoare celei în care a avut loc punerea în funcţiune a acesteia.

Este exceptată de la plata accizelor berea fabricată de persoana fizică şi consumată de către aceasta şi membrii familiei sale, cu condiţia să nu fie vândută. în acest caz nuexistă limite, după cum se poate observa în cazul alcoolului etilic, produs pentru care primii 50 de litri sunt accizaţi cu o reducere de 50%.

Modul de calcul al accizei pentru 10.000 litri de vin spumos5 pentru care nivelul accizei unitare este de 34,05 euro/hl, în condiţiile în care cursul de schimb este 1 euro = 3,3565 lei, este:

A=KxRxQ= 34,05 x 3,3565 x 100=11.429 lei unde:

A = cuantumul accizei; K= acciza unitară; R = cursul de schimb leu/euro; Q = cantitatea (în hectolitri).

Un antrepozit fiscal livrează o cantitate de 1.000 litri de whisky cu concentraţie alcoolică de 58%. Cursul de schimb luat în calcul la determinarea accizei este de 3,3565 lei, iar nivelul accizei este de 750 euro/hl alcool pur.

A = (C/100) xKxRxQ = (58/100) x 750 x 3,3565x10= 14.601 lei unde:

C = concentraţia alcoolică exprimată în procente de volum; K = nivelul accizei specifice; R = cursul de schimb leu/euro; Q = cantitatea (în hectolitri).

În cazul alcoolului etilic produs în micile distilerii, a căror producţie nu depăşeşte 10 hectolitri alcool pur/an, ce sunt independente din punct de vedere juridic şi economic de orice

5 Procedura este identică şi în cazul băuturilor fermentate spumoase şi produselor intermediare.

altă distilerie, nu funcţionează sub incidenţa de produs a unei alte distilerii, se aplică nivelul redus ai accizelor. Cantitatea de 10 hectolitri alcool pur/an nu cuprinde cantităţile realizate în sistem de prestări de servicii pentru gospodăriile individuale Micile distilerii trebuie să fie autorizate ca antrepozit fiscal de producţie.

Ţuica şi rachiurile de fructe destinate consumului propriu al gospodăriilor individuale, în limita unei cantităţi echivalente de cel mult 50 de litri de produs pentru fiecare gospodărie individuală/an, cu concentraţia alcoolică de 100% în volum, se accizează prin aplicarea unei cote de 50% din cota standard a accizei aplicată alcoolului etilic. Aceste băuturi alcoolice pot fi realizate în cadrul gospodăriei6 (dacă se deţin instalaţii de producere a băuturilor alcoolice ce îndeplinesc condiţiile minime stabilite de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale şi avizate de Ministerul Sănătăţii Publice) sau în sistem de prestări servicii numai în antrepozite fiscale autorizate pentru producţia de ţuică şi rachiuri.

Modul de calcul al accizei pentru 5.000 bucăţi ţigări, pentru care acciza specifică este 74 euro/1.000 ţigarete şi cursul de schimb este 1 euro = 4,2688 lei este:

A=OxKxR = 5x74x 4,2688= 1.580lei. unde:

A = cuantumul accizei;K = acciza unitară;

Q = cantitatea (exprimată în 1.000 bucăţi);R = cursul de schimb leu/euro.

Modul de calcul al accizei pentru 5 kg tutun de fumat, pentru care acciza specifică este 81 euro/kg şi cursul de schimb este 1 euro = 4,2688 lei este:

A= Q x K X R = 5 x 81x 4,2688 = 1729 lei. unde:

A = cuantumul accizei;K = acciza unitară;Q = cantitatea (exprimată în kg);R = cursul de schimb leu/euro.

Modul de calcul al accizei în cazul a 3.000 litri benzină fără plumb7, pentru care nivelul accizei unitare este 327,29 euro/1.000 litri şi cursul de schimb este 1 euro = 3,3565 lei este:

A=QxKxR=3x 327,29 x 3,3565 = 3.296 lei. unde:

A = cuantumul accizei; K = acciza unitară;R = cursul de schimb;Q = cantitatea (în 1.000 litri).

În cazul accizelor care sunt exprimate sub formă compusă (acciză specifică + cote

6 Trebuie înregistrare la autoritatea fiscală teritorială.7 În mod identic se determină acciza şi în cazul celorlalte produse energetice şi electricităţii, ţinându-se cont de unitatea de măsură de exprimare a cantităţii în cadrul accizei unitare.

procentuale), acciza se determină prin însumarea accizei specifice (determinată prin înmulţirea cantităţii cu valoarea unitară a accizei specifice, transformată în lei) cu acciza ad valorem (determinată prin aplicarea cotei de impozitare la baza impozabilă);structura accizei totale este de 48,50 euro/1000 tigarete plus 22% aplicat asupra pretului maxim de vinzare cu amanuntul declarat(acciza totala obtinuta astfel este 74 euro/1000 tigarete,in anul 2010) . În România, acciza compusă se regăseşte doar în cazul ţigaretelor, baza de impozitare pentru componenta procentuală fiind preţul maxim de vânzare cu amănuntul declarat de producători sau importatori. Ce trebuie reţinut în cazul accizei la ţigarete este că valoarea acesteia, determinată prin însumarea accizei specifice cu cea ad valorem, se compară cu 67,34 euro/1.000 ţigarete(in anul 2010), respectiv de 287,46 lei/1.000 ţigarete, reţinându-se valoarea cea mai mare.

În cazul băuturilor alcoolice - altele decât bere; vinuri; băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri şi produse intermediare -, precum şi pentru ţigarete, ţigări şi ţigări din foi, tutun de fumat fin tăiat destinat rulării în ţigarete şi alte categorii de tutun de fumat, trebuie să se determine contribuţia pentru finanţarea unor cheltuieli de sănătate. De asemenea, pentru băuturile alcoolice, ţigaretele, ţigările şi ţigările de foi, se calculează cota de 1% datorată Agenţiei Naţionale pentru Sport. Această contribuţie se determină prin aplicarea cotei de impozitare asupra valorii accizelor, diminuată cu valoarea contribuţiei pentru finanţarea unor cheltuieli de sănătate. Acciza de plată la buget va fi egală cu acciza calculată conform metodologiilor prezentate din care se scade contribuţia pentru finanţarea unor cheltuieli de sănătate, contribuţia datorată ANS şi contravaloarea marcajelor utilizate pentru marcarea produselor supuse marcării.

4.3.3. Regimul de antrepozitare fiscală

Prin intrarea în vigoare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, a fost implementat sistemul de antrepozitare fiscală a produselor supuse accizelor, în strânsă concordanţă cu prevederile Directivei Europene nr. 92/12 privind regimul general, deţinerea, circulaţia şi controlul produselor supuse accizelor.

Sistemul de antrepozitare fiscală este aplicabil numai celor 3 mari grupe de produse supuse obligatoriu accizelor şi în statele membre ale Uniunii Europene, respectiv: alcool şi produse alcoolice, produse din tutun şi uleiuri minerale şi presupune deplasarea în regim suspensiv de la plata accizelor a acestor produse. Potrivit acestui regim, orice mişcare de produse accizabile trebuie să fie însoţită de un document special, denumit document administrativ de însoţire. în cazul deplasării produselor accizabile între antrepozitele fiscale în regim suspensiv, acest document se întocmeşte în 5 exemplare.

Principiile de bază ale sistemului de antrepozitare fiscală sunt:- producţia şi/sau depozitarea produselor accizabile pot avea loc numai într-unantrepozit fiscal. Astfel, nici un produs supus regimului de antrepozitare fiscală nupoate fi fabricat în România dacă agentul economic nu este autorizat ca antrepozitar;- circulaţia produselor accizabile între antrepozitele fiscale (pe teritoriul Românieisau pe teritoriul comunitar) se face în regim de suspendare de accize, transportulproduselor între două antrepozite fiscale fiind însoţit de exemplarele 2, 3 şi 4 aledocumentului administrativ de însoţire;- produsele accizabile supuse marcării nu pot fi depozitate în antrepozite fiscale

de depozitare, cu excepţia băuturilor alcoolice supuse sistemului de marcare;- acciza este plătită de către antrepozitarul sau importatorul autorizat, lamomentul eliberării în consum a produselor accizabile;- antrepozitul fiscal nu poate fi folosit pentru vânzarea cu amănuntul a produseloraccizabile;- deţinerea de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal, pentru care nu sepoate face dovada plăţii accizelor, atrage plata acestora.

În vederea autorizării, agentul economic solicitant al autorizaţiei de antrepozit fiscal trebuie să îndeplinească o serie de condiţii, dintre care cele mai importante sunt:- depunerea unei garanţii financiare care să acopere riscul neplăţii accizelorpentru produsele fabricate, depozitate sau expediate din antrepozitul fiscal;- existenţa unui sistem de securitate, administrare şi contabilitate care să permităevidenţierea stocurilor de materii prime, lucrărilor în desfăşurare, a recepţiilor dematerii prime şi a livrărilor de produse accizabile;- raportarea către autoritatea fiscală a oricăror pierderi şi lipsuri privind produseleaccizabile;- înştiinţarea autorităţii emitente a autorizaţiei cu privire la orice modificare intervenită în structura antrepozitului fiscal.

Regimul de antrepozitare fiscală reprezintă un instrument de întărire a capacităţii de control a administraţiei fiscale asupra producţiei, importului şi circulaţiei produselor accizabile şi, totodată, un instrument de reducere a efortului administrativ pentru colectarea accizelor, cu influenţe directe în reducerea fenomenului de evaziune fiscală.

Instituirea sistemului de antrepozitare fiscală simplifică foarte mult sistemul de licenţiere şi autorizare a agenţilor economici producători şi importatori de produse supuseaccizelor, eliminând atât durata limitată a valabilităţii autorizaţiilor, cât şi taxele datorate pentru eliberarea acestora.

4.3.4. Operatorul înregistrat şi operatorul neînregistrat

În vederea achiziţionării produselor supuse accizelor ce se află în regim suspensiv de la antrepozitari autorizaţi situaţi în afara României, dar pe teritoriul Uniunii Europene, persoana fizică sau juridică primitoare trebuie să devină operator înregistrat. Operatorul înregistrat poate funcţiona numai în baza autorizaţiei emise de autoritatea fiscală centrală, prin Comisie. în vederea obţinerii autorizaţiei de operator înregistrat, persoana care intenţionează să fie operator înregistrat trebuie să depună o cerere la autoritatea fiscală teritorială.

Operatorul înregistrat trebuie să respecte următoarele condiţii:a) să garanteze plata accizelor în condiţiile fixate de autoritatea fiscală competentă;b) să ţină contabilitatea livrărilor de produse;c) să prezinte produsele oricând i se cere aceasta de către organele de control;d) să accepte orice monitorizare sau verificare a stocului.

În cazul operatorilor înregistraţi, acciza devine exigibilă la momentul recepţionării produselor.

Operatorul neînregistrat este persoana fizică sau juridică autorizată, în exercitarea profesiei sale, să primească cu titlu ocazional produse supuse accizelor în regim suspensiv

provenite de la antrepozitari autorizaţi, alţii decât cei de pe teritoriul României. Operatorul neînregistrat nu poate deţine sau expedia produse supuse accizelor în regim suspensiv. Un operator neînregistrat poate efectua achiziţii intracomunitare de produse supuse accizelor numai în baza autorizaţiei emise de autoritatea fiscală teritorială la care acesta este înregistrat ca plătitor de impozite şi taxe, prin compartimentul cu atribuţii în domeniul autorizării.

Operatorul neînregistrat are următoarele obligaţii:a) să dea o declaraţie la autoritatea fiscală competentă, înainte de expedierea produselor de

către antrepozitarul autorizat, şi să garanteze plata accizelor;b) să plătească acciza în ziua lucrătoare imediat următoare celei în care au fost recepţionate

produsele;c) să accepte orice control ce permite autorităţii fiscale competente să se asigure de primirea

produselor şi de plata accizelor aferente.

Operatorii înregistraţi şi neînregistraţi, precum şi reprezentanţii fiscali, au obligaţia de a transmite autorităţii fiscale competente o situaţie lunară privind achiziţiile şi livrările de produse accizabile, până la data de 15, inclusiv, a lunii următoare celei la care se referă situaţia.

4.3.5. Vânzarea la distanţă a produselor accizabile

Produsele supuse accizelor, cumpărate de către persoane care nu au calitatea de antrepozitar autorizat sau de operator înregistrat ori neînregistrat şi care sunt expediate sau transportate direct ori indirect de către vânzător sau în numele acestuia, sunt supuse accizelor în statul membru de destinaţie.

De asemenea, livrarea produselor supuse accizelor, eliberate deja în consum într-un stat membru şi care sunt expediate sau transportate direct ori indirect de către vânzător sau în numele acestuia către o persoană care nu are calitatea de antrepozitar autorizat sau de operator înregistrat sau neînregistrat, stabilită într-un alt stat membru, este supusă accizelor în statul membru de destinaţie. Accizele plătite în statul membru de provenienţă a bunurilor, datorate la eliberarea în consum de către vânzător, se pot recupera de către acesta prin cerere de rambursare (trimestrial).

În statul membru de destinaţie, accizele vor fi datorate la momentul livrării produselor.Statul membru de plecare a produselor trebuie să se asigure că vânzătorul:

a) garantează plata accizelor în condiţiile fixate de statul membru de destinaţie, înainte de livrarea produselor;

b) asigură plata accizelor după sosirea produselor (prin intermediul reprezentantului fiscal);c) ţine contabilitatea livrărilor de produse.

4.3.6. Plata accizelor la buget

Plata accizelor armonizate se datorează statului până pe data de 25, inclusiv, a lunii în care ele devin exigibile.

Excepţii:- în cazul operatorilor înregistraţi, plata accizelor trebuie făcută în ziua lucrătoareimediat următoare celei în care au fost recepţionate produsele accizabile;- în cazul furnizorilor autorizaţi de energie electrică sau de gaz natural, plata accizelor trebuie făcută până la data de 25 a lunii următoare celei în care a avut locfacturarea către consumatorul final;

- în cazul importului unui produs accizabil, care nu este plasat într-un regim suspensiv, plata accizelor trebuie făcută la momentul înregistrării declaraţiei vamalede import.

Plătitorii de accize trebuie să depună lunar, la organele fiscale, o declaraţie cu privire la accizele Declaraţia trebuie depusă până pe data de 25, inclusiv, a lunii următoare celei pentru care se declară accizele.

Ca excepţie faţă de regula de mai sus, operatorul neînregistrat are obligaţia de a depune declaraţia de accize pentru fiecare operaţiune în parte.

Comercianţii pot solicita restituirea accizelor aferente produselor accizabile care au fost eliberate în consum în România, atunci când aceste produse sunt destinate consumului în alt stat membru.

Pentru produsele supuse accizelor, care sunt marcate şi eliberate în consum în România, se pot restitui accizele de către autoritatea fiscală competentă, dacă această autoritate a stabilit că marcajele respective au fost distruse.

Pentru produsele energetice contaminate sau combinate în mod accidental, retumate antrepozitului fiscal pentru reciclare, precum şi pentru băuturile alcoolice şi produsele din tutun retrase de pe piaţă, dacă starea sau vechimea acestora le face improprii consumului, accizele plătite pot fi restituite pe baza unei cereri depuse la organul fiscal.

4.3.7. Scutiri de Ia plata accizelor

Pentru produsele care sunt supuse accizelor armonizate, sunt stabilite atât scutiri generale, cât şi scutiri specifice (aplicate alcoolului etilic şi uleiurilor minerale).

Scutirile cu caracter general se aplică produselor accizabile atunci când sunt destinate:a) livrării în contextul relaţiilor consulare sau diplomatice;b) organizaţiile internaţionale, recunoscute ca atare de către autorităţile publice

ale României, şi membrii acestor organizaţii, în limitele şi în condiţiile stabilite princonvenţiile internaţionale, care pun bazele acestor organizaţii, ori prin acorduriîncheiate la nivel statal sau guvernamental;

c) forţele armate aparţinând oricărui stat parte la Tratatul Atlanticului de Nord(NATO), cu excepţia Forţelor Armate ale României, precum şi pentru personalul civil care le însoţeşte sau pentru aprovizionarea popotelor ori cantinelor acestora;

d) consumul aflat sub incidenţa unui acord încheiat cu ţări nemembre sau organizaţii internaţionale, cu condiţia ca un astfel de acord să fie permis ori autorizat cuprivire la scutirea de taxă pe valoarea adăugată.

Alcoolul etilic şi alte produse alcoolice sunt scutite de plata accizelor atunci când sunt:a) complet denaturate, conform prescripţiilor legale, sau denaturate şi utilizate pentru

producerea de produse care nu sunt destinate consumului uman;b) utilizate pentru producerea oţetului, producerea de medicamente sau în industria

cosmetică;c) utilizate pentru producerea de arome alimentare, pentru alimente sau băuturi nealcoolice

ce au o concentraţie ce nu depăşeşte 1,2% din volum, destinate preparării de alimente sau

băuturi nealcoolice;d) utilizate în scop medical în spitale şi farmacii;e) utilizate pentru producerea de arome alimentare destinate preparării de alimente sau

băuturi nealcoolice ce au o concentraţie care nu depăşeşte 1,2% în volum.Este exceptată de la plata accizelor berea fabricată de persoana fizică şi consumată de

către aceasta şi membrii familiei sale, cu condiţia să nu fie vândută.Este exceptat de la plata accizelor vinul fabricat de persoana fizică şi consumat de către

aceasta şi membrii familiei sale, cu condiţia să nu fie vândut.Sunt exceptate de la plata accizelor băuturile fermentate, altele decât bere şi vinuri,

fabricate de persoana fizică şi consumate de către aceasta şi membrii familiei sale, cu condiţia să nu fie vândute.

Este scutit de la plata accizelor tutunul prelucrat, atunci când este destinat în exclusivitate testelor ştiinţifice şi celor privind calitatea produselor

Sunt scutite de la plata accizelor următoarele uleiuri minerale:a) produsele energetice livrate în vederea utilizării drept combustibil pentru motor

pentru aeronave, altele decât aviaţia turistică în scop privat. Prin aviaţie turistică înscop privat se înţelege utilizarea unei aeronave de către proprietarul său sau decătre persoana fizică ori juridică ce o deţine cu titlu de închiriere sau cu un alt titlu, în alte scopuri decât cele comerciale şi, în special, altele decât transportul de persoane ori de mărfuri sau prestări de servicii cu titlu oneros ori pentru nevoile autorităţilor publice;

b) produsele energetice livrate în vederea utilizării drept combustibil pentru motorpentru navigaţia în apele comunitare şi pentru navigaţia pe căile navigabile interioare, inclusiv pentru pescuit, altele decât pentru navigaţia ambarcaţiunilor private de agrement. De asemenea, este scutită de la plata accizelor şi electricitatea produsă la bordul ambarcaţiunilor. Prin ambarcaţiune privată de agrement se înţelege orice ambarcaţiune utilizată de către proprietarul său sau de către persoana fizică ori juridică ce o deţine cu titlu de închiriere sau cu un alt titlu, în alte scopuri decât cele comerciale şi, în special, altele decât transportul de persoane sau de mărfuri ori prestări de servicii cu titlu oneros sau pentru nevoile autorităţilor publice;

c) produsele energetice şi energia electrică utilizate pentru producţia de energie electrică, precum şi energia electrică utilizată pentru menţinerea capacităţii de aproduce energie electrică;

d) produsele energetice şi energia electrică utilizate pentru producţia combinată de energie electrică şi energie termică;

e) produsele energetice - gazul natural, cărbunele şi combustibilii solizi -, folosite de gospodării şi/sau de organizaţii de caritate;

f) combustibilii pentru motor utilizaţi în domeniul producţiei, dezvoltării, testării şi mentenanţei aeronavelor şi vapoarelor;

g) combustibilii pentru motor utilizaţi pentru operaţiunile de dragare în cursurile de apă navigabile şi în porturi;

h) produsele energetice injectate în furnale sau în alte agregate industriale în scop de reducere chimică, ca aditiv la cocsul utilizat drept combustibil principal;

i) produsele energetice care intră în România dintr-o ţară terţă, conţinute în rezervorul standard al unui autovehicul cu motor destinat utilizării drept combustibil pentru acel

autovehicul, precum şi în containere speciale şi destinate utilizării pentru operarea, în timpul transportului, a sistemelor ce echipează acele containere;

j) orice produs energetic care este scos de la rezerva de stat sau rezerva de mobilizare, fiind acordat gratuit în scop de ajutor umanitar;

k) orice produs energetic achiziţionat direct de la operatori economici producători, importatori sau distribuitori, utilizat drept combustibil pentru încălzirea spitalelor, sanatoriilor, azilurilor de bătrâni, orfelinatelor şi altor instituţii de asistenţă socială, instituţiilor de învăţământ şi lăcaşurilor de cult;

l) produsele energetice, dacă astfel de produse sunt făcute din sau conţin unul ori mai multe dintre următoarele produse:- produse cuprinse în codurile NC de la 1507 la 1518;

- produse cuprinse în codurile NC 3824 90 55 şi de la 3824 90 80 la 3824 90 99pentru componentele lor produse din biomase;- produse cuprinse în codurile NC 2207 20 00 şi 2905 11 00, care nu sunt deorigine sintetică;- produse obţinute din biomase, inclusiv produse cuprinse în codurile NC 4401 şi 4402;

m) energia electrică produsă din surse regenerabile de energie;n) energia electrică obţinută de acumulatori electrici, grupurile electrogene mobile,

instalaţiile electrice amplasate pe vehicule de orice fel, sursele staţionare de energie electrică în curent continuu, instalaţiile energetice amplasate în marea teritorială care nu sunt racordate la reţeaua electrică şi sursele electrice cu o putere activă instalată sub 250 KW;

o) produsele cuprinse la codul NC 2705, utilizate pentru încălzire

4.4. Alte produse accizabile

Alături de accizele armonizate, fiecare stat al Uniunii Europene poate institui o serie de accize asupra unor categorii de produse. Astfel, în România sunt supuse accizelor următoarele:

Nr. crt.

Denumirea produsului sau a grupei de produse8

UM 2008 2009 2010 2011

0 1 2 3 4 5 61 Cafea verde tonă 459 306 153 02 Cafea prăjită, inclusiv cafea cu

înlocuitoritonă 675 450 225 0

3 Cafea solubilă, inclusiv amestecuri conţinând cafea solubilă

tonă 2700 1800 900 0

Nr. crt.

Denumirea produsului sau a grupei de produse9 2008 2009 2010

0 1 2 3 41 Confecţii din blănuri naturale (cu excepţia celor de iepure,

oaie, capră)45 45 45

2 Articole din cristal 30 15 0

8 Acciza este exprimată în euro/UM.9 Acciza este exprimată procentual.

3 Bijuterii din aur şi/sau din platină, cu excepţia verighetelor

15 10 0

4 Produse de parfumerie4.1 Parfumuri, din care: - ape de parfum

3525

3525

3525

4.2. Ape de toaletă, din care: - ape de colonie

1510

1510

1510

5 Arme de vânătoare şi arme de uz individual, altele decât cele de uz militar

100 100 100

Pentru iahturi şi alte nave şi ambarcaţiuni cu sau fără motor pentru agrement, nivelul accizelor poate fi între 0 şi 50%. Nivelul lor este stabilit prin norme, astfel:

Nr. crt.

Denumire Acciza(%)

1 Bărci gonflabile, cu lungime cuprinsă între 8 şi 12 m 52 Bărci gonflabile, cu lungime de peste 12 m 73 Nave cu vele, fără motor, cu lungime cuprinsă între 8-12 m 74 Nave cu vele, fără motor, cu lungime cuprinsă între 12-16 m 95 Nave cu vele, fără motor, cu lungime cuprinsă între 16-24 m 106 Nave cu vele, cu motor, cu lungime cuprinsă între 8-12 m _j 97 Nave cu vele, cu motor, cu lungime cuprinsă între 12-16 m 108 Nave cu vele, cu motor, cu lungime cuprinsă între 16-24 m 129 Nave cu motor, altele decât cele cu motor suspendat, cu lungime

cuprinsă între 8 şi 129

10 Nave cu motor, altele decât cele cu motor suspendat, cu lungime cuprinsă între 12 şi 16

10

11 Nave cu motor, altele decât cele cu motor suspendat, cu lungime cuprinsă între 16 şi 24

12

12 Alte nave şi ambarcaţiuni pentru agrement sau pentru sport, din care12.1 Nave cu motor suspendat, cu lungime cuprinsă între 8-12 m 912.2 Nave cu motor suspendat, cu lungime cuprinsă între 12-16 m 1012.3 Nave cu motor suspendat, cu lungime cuprinsă între 16-24 m 1212.4 Skyjet-uri 15

Pentru motoare cu capacitate de peste 25 CP destinate iahturilor şi altor nave şi ambarcaţiuni pentru agrement, nivelul accizelor poate fi între 0 şi 50%. Nivelul lor stabilit prin norme este:

Nr. crt.

Denumire Acciza(%)

1 Motoare cu capacitatea între 25 CP şi 60 CP 52 Motoare cu capacitatea între 60 CP şi 120 CP 73 Motoare cu capacitatea peste 120 CP 9

În cazul produselor pentru care accizele sunt exprimate în cote procentuale, acciza ad valorem se determină prin aplicarea cotei procentuale asupra bazei de impozitare legale. Baza de impozitare este dată de:- în cazul produselor provenite din intern sau de pe teritoriul comunitar -preţul de achiziţie (producţie) al produsului, mai puţin acciza, respectiv preţulproducătorului. Acest preţ al producătorului nu poate fi mai mic decât sumacosturilor ocazionate de obţinerea produsului, acesta reprezentând în fapt preţul decost plus profitul aferent;- pentru produsele din import - valoarea în vamă, la care se adaugă taxelevamale şi alte taxe speciale, după caz.

Pentru o vază din cristal din producţia internă a cărei valoare, reprezentând preţul producătorului, este de 45 lei, iar cuantumul accizei datorate pentru această grupă de produse este de 30%, valoarea accizei va fi: preţul de livrare (mai puţin acciza) x cota procentuală a accizei = 45 x 30% = 14 lei.

Pentru o armă de vânătoare importată din China, care are o valoare în vamă de 550 lei şi taxele vamale în cuantum de 83 lei, valoarea accizei este (acciza procentuală este de 100%): A = cota accizei x (valoarea în vamă + taxa vamală) = 100% x (550 + 83) = 633 lei.

Plătitori de accize pentru produsele prevăzute la art. 207 sunt operatorii economici - persoane juridice, asociaţii familiale şi persoane fizice autorizate - care produc sau care achiziţionează din teritoriul comunitar ori din afara teritoriului comunitar astfel de produse.

De asemenea, în categoria plătitorilor de accize se includ şi persoanele fizice care introduc în România arme şi arme de vânătoare, altele decât cele de uz militar, iahturi şi alte nave şi ambarcaţiuni cu sau fără motor pentru agrement şi motoare cu capacitate de peste 25 CP destinate iahturilor şi altor nave şi ambarcaţiuni pentru agrement.

Operatorii economici care achiziţionează din teritoriul comunitar produsele supuse accizelor, înainte de primirea produselor, trebuie să fie înregistraţi la autoritatea fiscală competentă şi să respecte următoarele cerinţe:

a) să garanteze plata accizelor în condiţiile fixate de autoritatea fiscală competentă;b) să ţină contabilitatea livrărilor de produse;c) să prezinte produsele oricând li se cere aceasta de către organele de control;d) să accepte orice monitorizare sau verificare a stocului.

Sunt scutite de la plata accizelor:a) produsele exportate direct de operatorii economici producători sau prin opera

torii economici care îşi desfăşoară activitatea pe bază de comision. Beneficiază deregimul de scutire numai produsele exportate, direct sau prin operatorii economicicomisionari, de către producătorii care deţin în proprietate utilajele şi instalaţiile deproducţie necesare pentru realizarea acestor produse;

b) produsele aflate în regimuri vamale suspensive, conform prevederilor legaleîn domeniu. Pentru produsele aflate în aceste regimuri, scutirea se acordă cucondiţia depunerii de către operatorul economic a unei garanţii egale cu valoareaaccizelor aferente. Această garanţie va fi restituită operatorului economic numai cucondiţia încheierii în termen a regimului vamal acordat. Nu intră sub incidenţa

acestor prevederi iahturile şi alte nave şi ambarcaţiuni cu sau fără motor pentruagrement, atunci când aceste bunuri sunt plasate în baza unor contracte de leasingce se derulează în condiţiile prevăzute de lege, în regim vamal de tranzit, deadmitere temporară sau de import, pe durata contractului de leasing;

c) orice produs importat, provenit din donaţii sau finanţat direct din împrumuturinerambursabile, precum şi din programe de cooperare ştiinţifică şi tehnică, acordatinstituţiilor de învăţământ, sănătate şi cultură, ministerelor, altor organe ale administraţiei publice, structurilor patronale şi sindicale reprezentative la nivel naţional,asociaţiilor şi fundaţiilor de utilitate publică, de către guverne străine, organismeinternaţionale şi organizaţii nonprofit şi de caritate;

d) produsele livrate la rezerva de stat şi la rezerva de mobilizare, pe perioada încare au acest regim.

Exigibilitatea accizelor intervine:a) pentru produsele din producţia internă, la data efectuării livrării, la data acordării

produselor ca dividende sau ca plată în natură, la data la care au fost consumate pentru reclamă şi publicitate şi, respectiv, la data înstrăinării ori utilizării în oricare alt scop decât comercializarea;

b) pentru produsele provenite din teritoriul comunitar, la momentul recepţionăriiacestora;

c) pentru produsele importate, la data înregistrării declaraţiei vamale de import;d) pentru motoare cu capacitate de peste 25 CP destinate iahturilor şi altor nave

şi ambarcaţiuni pentru agrement, cu ocazia primei înmatriculări în România;e) pentru arme şi arme de vânătoare, altele decât cele de uz militar, la momentul

înregistrării la autorităţile competente.

Plata accizelor se realizează astfel:a) până pe data de 25 a lunii următoare celei în care acciza devine exigibilă,

pentru produsele provenite din producţia internă;b) în ziua lucrătoare imediat următoare celei în care au fost recepţionate produsele, în cazul

produselor provenite din UE;c) la momentul înregistrării declaraţiei vamale de import, în cazul produselor importate;d) cu ocazia primei înmatriculări în România, pentru iahturi şi alte nave şi ambarcaţiuni cu

sau fără motor pentru agrement;e) la data înregistrării la autorităţile competente, pentru arme şi arme de vânătoare, altele

decât cele de uz militar.

4.5. Impozitul la ţiţeiul din producţia internă

Pentru ţiţeiul din producţia internă, operatorii economici autorizaţi, potrivit legii, datorează bugetului de stat impozit în momentul livrării. Nivelul impozitului este 4 euro/tonă, impozitul calculându-se prin aplicarea impozitului unitar asupra producţiei livrate (se foloseşte cursul de schimb comunicat de BNR pentru prima zi lucrătoare a lunii octombrie a anului precedent).

Exigibilitatea impozitului intervine la data efectuării livrării. Plata se face până la data de 25 a lunii următoare celei pentru care impozitul este datorat. De asemenea, plătitorii de impozit

au obligaţia depunerii lunar la autoritatea fiscală până la data de 25 a lunii următoare o declaraţie de impozit pentru luna la care se referă informaţiile, chiar dacă nu se datorează impozit.

Sunt scutite de plata acestor impozite cantităţile de ţiţei şi gaze naturale din producţia internă, exportate direct de agenţii economici producători

IMPOZITELE ŞI TAXELE LOCALE

Impozitele şi taxele locale reprezintă surse importante de venituri ale bugetelor locale. Aceste impozite sunt folosite pentru finanţarea cheltuielilor publice prevăzute în bugetele locale.

Pe parcursul acestui capitol vom prezenta modalităţile de determinare a impozitelor şi taxelor locale, aşa cum sunt ele instituite prin Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

IMPOZITELE Şl TAXELE LOCALE

- impozitul şi taxa pe clădiri;

- impozitul si taxa pe teren;- impozitul pe mijloacele de transport;- taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor;- taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă şi publicitate;- impozitul pe spectacole;- taxa hotelieră;- taxele speciale;- alte taxe locale.

Alături de aceste impozite şi taxe locale, se constituie veniturile pentru bugetele locale şi:

• amenzile şi penalităţile aferente impozitelor şi taxelor locale;• majorările pentru plata cu întârziere a impozitelor şi taxelor locale;• taxele judiciare de timbru;• taxele de timbru privind activitatea notarială;• taxele extrajudiciare de timbru;• 50% din impozitul pe venitul din transferul proprietăţilor imobiliare din

patrimoniul personal.Impozitele şi taxele locale sunt datorate bugetelor locale de către persoanele fizice şi

juridice care, prin ceea ce deţin sau ceea ce prestează intră sub incidenţa prevederilor legale privind impunerea.

C

O

N

T

R

I

B

U

A

B

I

L

I

Persoane fizice

- persoanele fizice;

- contribuabilii persoane fizice care desfăşoară activităţi economice pe baza liberei iniţiative (asociaţii familiale, asociaţii agricole etc. care nu dau naştere unei persoane juridice);

- contribuabilii persoane fizice care exercită în mod individual sau prin asociere orice profesie liberală (medic, notar, avocat, contabil, expert tehnic, consultant fiscal, arhitect, executor judecătoresc etc);

Persoane juridice

- comercianţii10 persoane juridice: regiile autonome, societăţile şi companiile naţionale, societăţile bancare şi orice alte societăţi comerciale care se organizează şi îşi desfăşoară activitatea în oricare dintre domeniile specifice producţiei, prestărilor de servicii, desfacerii produselor sau altor activităţi economice, cooperativele meşteşugăreşti, cooperativele de consum, cooperativele de credit sau orice alte entităţi persoane juridice care fac fapte de comerţ;

- unităţile economice ale persoanelor juridice de drept public, ale organizaţiilor politice, sindicale, profesionale, patronale şi cooperatiste, instituţiilor publice, asociaţiilor, fundaţiilor, federaţiilor, cultelor religioase şi altora asemenea care desfăşoară activităţi în domeniul producţiei, prestărilor de servicii, comercializării de bunuri.

9.1. Impozitul şi taxa pe clădiri

Este unul din cele mai importante impozite locale din punct de vedere al ariei de acoperire şi volumului încasărilor la buget. Este datorat pentru clădirile aflate în proprietatea contribuabililor11, indiferent de locul unde acestea sunt situate şi de destinaţie. Pentru clădirile proprietate publică sau privată a statului ori a unităţilor administrativ-teritoriale, concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosinţă, după caz, persoanelor juridice, se stabileşte taxa

10 Conform art. 7 din Codul comercial „sunt comercianţi aceia care fac fapte de comerţ având comerţul ca profesiune obişnuită şi societăţile comerciale".11 Cu excepţiile care vor fi prezentate pe parcursul capitolului.

pe clădiri, care reprezintă sarcina fiscală a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosinţă, după caz, în condiţii similare impozitului pe clădiri. Pe parcursul acestui capital, deoarece cu excepţia categoriei în care se încadrează plătitorii nu există diferenţe, când menţionăm impozitul pe clădiri ne referim atât la impozitul, cât şi la taxa pe clădiri.

Se datorează impozit pe clădire indiferent dacă aceasta este localizată în intravilanul sau în extravilanul localităţilor.

Clădirea este orice construcţie situată deasupra solului şi/sau sub nivelul acestuia, indiferent de denumirea ori de folosinţa sa, şi care are una sau mai multe încăperi ce pot servi la adăpostirea de oameni, animale, obiecte, produse, materiale, instalaţii, echipamente şi altele asemenea, iar elementele structurale de bază ale acesteia sunt pereţii şi acoperişul, indiferent de materialele din care sunt construite. încăperea reprezintă spaţiul din interiorul unei clădiri.

Dacă o clădire este deţinută în proprietate de mai mulţi contribuabili, impozitul aferent clădirii este datorat de contribuabili în felul următor:

a) proporţional cu suprafaţa deţinută (în cazul în care sunt stabilite părţile individuale);

b) împărţind impozitul total la numărul de contribuabili (dacă nu sunt stabilitepărţile individuale).

Considerăm o cădire pentru care impozitul datorat bugetului local este în cuantum de 90 lei. Clădirea este în proprietatea a 3 persoane fizice.

a) dacă părţile individuale sunt de 20% în cazul primei persoane, 30% în cazul celeide-a doua şi 50% în cazul celei de-a treia, impozitul datorat va fi de 20% x 90 = 18 lei încazul primei persoane, de 30% x 90 = 27 lei în cazul celei de-a doua şi de 50% x 90 = 45lei în cazul ultimei persoane.

b) dacă nu sunt stabilite părţile individuale, impozitul datorat de fiecare din cei treiproprietari este de 90/3 = 30 lei.

În cazul în care o persoană are în administrare sau în folosinţă o clădire pentru care se datorează chirie pe baza unui contract de închiriere, impozitul este datorat de către proprietar.

Nu sunt supuse impozitului pe clădiri12:

a) clădirile proprietate a statului, a unităţilor administrativ-teritoriale sau a oricărorinstituţii publice;

b) clădirile care, potrivit legii, sunt clasate ca monumente istorice, de arhitecturăsau arheologice, muzee ori case memoriale, indiferent de titularul dreptului deproprietate sau de administrare;

c) clădirile care, prin destinaţie, constituie lăcaşuri de cult, aparţinând cultelorreligioase recunoscute oficial în România şi componentelor locale ale acestora;

d) clădirile care constituie patrimoniul unităţilor şi instituţiilor de învăţământ destat, confesional sau particular, autorizate să funcţioneze provizoriu ori acreditate;

e) clădirile unităţilor sanitare publice;f) clădirile aflate în domeniul public al statului şi în administrarea Regiei Auto

nome «Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat»;g) clădirile funerare din cimitire şi crematorii;h) clădirile din parcurile industriale, ştiinţifice şi tehnologice, potrivit legii;

i) clădirile care au fost restituite foştilor proprietari sau moştenitorilor (în cazul în care acestea au fost preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989), cultelor religioase din România şi comunităţilor minorităţilor naţionale din România;

j) clădirile care constituie patrimoniul Academiei Române;

k) clădirile trecute în proprietatea statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale în lipsă de moştenitori legali sau testamentari;

I) clădirile utilizate pentru activităţi social umanitare, de către asociaţii, fundaţii şi culte, potrivit hotărârii consiliului local;

m) construcţii speciale.

Construcţii speciale

- clădirile care sunt afectate centralelor hidroelectrice, termoelectrice şi nuclearo-electrice, staţiilor şi posturilor de transformare, precum şi staţiilor de conexiuni;

- clădirile care sunt afectate activităţilor hidrotehnice, hidrometrice, hidro-meteorologice, oceanografice, de îmbunătăţiri funciare şi de intervenţii la apărarea împotriva inundaţiilor, precum şi clădirile din porturi şi cele afectate canalelor navigabile şi staţiilor de pompare aferente canalelor;

12 Cu excepţia încăperilor care sunt folosite pentru activităţi economice.

- clădirile care, prin natura lor, fac corp comun cu poduri, viaducte, apeducte, diguri, baraje şi tuneluri şi care sunt utilizate pentru exploatarea acestor construcţii;

- construcţiile speciale situate în subteran, indiferent de folosinţa acestora şi turnurile de extracţie;

- clădirile care sunt utilizate ca sere, solare, răsadniţe, ciupercării, silozuri pentru furaje, silozuri şi/sau pătule pentru depozitarea şi conservarea cerealelor.

Pentru a putea beneficia de scutire de impozit, contribuabilii proprietari ai construcţiilor speciale respective trebuie să depună Cererea pentru avizarea construcţiilor speciale în scopul scutirii de la plata impozitului pe clădiri la compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale ale comunelor, oraşelor şi municipiilor pe a căror rază administrativ-teritorială se află construcţiile speciale (cererea se depune atât în cursul anului, în cazul intrării în proprietate a unei construcţii speciale, precum şi anual, în luna ianuarie, pentru construcţiile speciale aflate în proprietate la 31 decembrie a anului anterior).

Construcţiile care au fost avizate, prin hotărâre a consiliului local, ca fiind de natură similară construcţiilor speciale sunt scutite de impozit pe clădiri pe durata existenţei construcţiei, începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care a fost adoptată hotărârea de aprobare, până când intervin alte modificări. în cazul în care survin modificări, pentru a se beneficia de scutire trebuie obţinut un nou aviz (se va depune o nouă cerere). Neobţinerea avizului duce la obligaţia datorării impozitului pe clădiri.

9.1.1. Impozitul pe clădirile deţinute de persoanele fizice

Datorează impozit pe clădiri persoanele fizice care deţin în proprietate clădirile, cu excepţiile care vor fi prezentate pe parcursul acestui capitol.

în categoria clădirilor supuse impozitului pe clădiri datorat de persoanele fizice se cuprind:

a) construcţiile utilizate ca locuinţă, respectiv unităţile construite formate din unasau mai multe camere de locuit, indiferent unde sunt situate, la acelaşi nivel sau laniveluri diferite, inclusiv la subsol sau la mezanin, prevăzute, după caz, cu dependinţe şi/sau alte spaţii de deservire;

b) construcţiile menţionate anterior la lit. a), dezafectate şi utilizate pentru desfăşurarea de profesii libere;

c) construcţiile-anexe situate în afara corpului principal de clădire, cum sunt:bucătăriile, cămările, pivniţele, grajdurile, magaziile, garajele şi altele asemenea;

d) construcţiile gospodăreşti, cum sunt: pătulele, hambarele pentru cereale,surele, fânăriile, remizele, şoproanele şi altele asemenea;

e) orice alte construcţii proprietatea contribuabililor, care au elementele constitutiveale clădirii.

La determinarea impozitului pe clădiri se iau în calcul următoarele elemente:

- rangul localităţii unde se află clădirea - pentru stabilirea valorii impozabile unitare

- situarea în intravilan sau extravilan - pentru stabilirea valorii impozabile unitare- zona în cadrul localităţii - pentru stabilirea valorii impozabile unitare- suprafaţa construită desfăşurată a clădirii - pentru determinarea impozitului- tipul clădirii şi instalaţiile cu care este dotată - pentru stabilirea valorii impozabile unitare- în cazul apartamentului, dacă acesta se află amplasat într-un bloc cu mai mult de 3 niveluri şi 8 apartamente

- pentru diminuarea valorii impozabile unitare

- data finalizării/modernizării clădirii - pentru diminuarea valorii impozabile

- dacă suprafaţa construită desfăşurată a clădirii depăşeşte 150 mp

- pentru majorarea valorii impozabile

- numărul de locuinţe aflate în proprietatemajorarea valorii unitare de către consiliul local (maxim 20% faţă de valorile stabilite prin legislaţie)13

- pentru stabilirea majorării impozitului- pentru stabilirea valorii impozabile

Impozitul pe clădiri = valoarea impozabilă a clădirii x cota de impozitare

Cota de impozitare 0,1% pentru clădirile situate atât în mediul urban, cât şiîn mediul rural;

Valoarea impozabilă a clădirii se determină în funcţie de suprafaţa construită desfăşurată şi de valoarea impozabilă pe metru pătrat.

13 în exemplele prezentate nu ţinem cont de eventuale majorări ale impozitului stabilit de consiliul local, dar fiecare consiliu local poate stabili o majorare a impozitului cu maxim 20% faţă de nivelul ce rezultă prin aplicarea valorilor impozabile unitare stabilite prin HG.

Suprafaţa construită desfăşurată se determină prin însumarea suprafeţelor secţiunilor tuturor nivelurilor sale, inclusiv a balcoanelor, a logiilor sau a celor situate la subsol. în calcul nu se cuprind suprafeţele podurilor, cu excepţia mansardelor, precum şi cele ale treptelor şi teraselor neacoperite.

Suprafaţa construită desfăşurată a clădirii este justificată prin actul de proprietate, planul cadastral sau, în lipsa acestora, prin schiţe sau alte documente asemănătoare.

Un imobil este format din parter şi etaj. Suprafaţa parterului, precum şi a etajului, măsurată pe conturul exterior al clădirii este de 60 mp. In cazul acestui imobil, suprafaţa impozabilă va fi de 2x60= 120 mp.

Pentru determinarea suprafeţei construite desfăşurate, în cazul clădirilor care nu pot fi efectiv măsurate pe conturul exterior, asupra suprafeţei utile se aplică coeficientul de transformare de 1,20.

Aplicarea coeficientului de corecţie urmăreşte ca, la suprafaţa utilă, să se adauge suprafaţa pereţilor, a balcoanelor, a logiilor, precum şi a cotei părţi din spaţiile de deservire comună.

O clădire este formată din 4 încăperi, având următoarele dimensiuni (măsurate pe interiorul încăperilor): 4 m x 4 m, 6 m x 5 m, 2 m x 3 m şi 5 m x 2 m. Suprafaţa impozabilă va fi determinată prin însumarea suprafeţelor încăperilor, la care se adaugă coeficientul de 1,20. Suprafaţă impozabilă = (4x4 + 6x5 + 2x3 + 5x2)x 1,20 = 74,4 mp.

Valoarea impozabilă a clădirii este stabilită în lei/mp, diferenţiat în funcţie de diferite caracteristici tehnice ale clădirii (existenţa sau inexistenţa instalaţiilor de apă, canal, încălzire, materialul din care sunt construiţi pereţii).

Pentru ca o clădire să fie inclusă, pentru stabilirea valorii impozabile pe metru pătrat, în categoria clădirilor cu instalaţii de apă, canalizare, electrice, încălzire, trebuie ca aceste condiţii să fie îndeplinite cumulativ, altfel se va încadra în categoria clădirilor fără instalaţii de apă, canalizare, electrice, încălzire (automat va avea o valoare impozabilă mai redusă).

Conform normelor de aplicare a Codului fiscal, s-au stabilit pentru aplicarea valorilor impozabile prezentate aferente clădirilor care sunt dotate cumulativ cu instalaţii de apă, de canalizare, electrice şi de încălzire, următoarele:

a) clădirea se consideră dotată cu instalaţie de apă dacă alimentarea cu apă seface prin conducte, dintr-un sistem de aducţiune din reţele publice sau direct dintr-osursă naturală - puţ, fântână sau izvor - în sistem propriu;

b) clădirea se consideră că are instalaţie de canalizare dacă este dotată cuconducte prin care apele menajere sunt evacuate în reţeaua publică;

c) clădirea se consideră că are instalaţie electrică dacă este dotată cu cablajeinterioare racordate la reţeaua publică sau la o sursă de energie electrică - grupelectrogen, microcentrală, instalaţii eoliene sau microhidrocentrală;

d) clădirea se consideră că are instalaţie de încălzire dacă aceasta se face prinintermediul agentului termic - abur sau apă caldă de la centrale electrice, centraletermice de cartier, termoficare locală sau centrale termice proprii - şi îl transmit însistemul de distribuţie în interiorul clădirii, constituit din conducte, radiatoare,calorifere, indiferent de combustibilul folosit - gaze, combustibil lichid, combustibilsolid -, precum şi din sobe încălzite cu gaze/convectoare;

Conform HG 956/2009, valorile impozabile unitare stabilite începând cu anul 2010 sunt următoarele(consiliile locale le pot majora cu 20%):

Nr. crt.

Felul clădirilor şi al altor construcţii impozabile

Valoarea impozabilă (lei/mp)

Cu instalaţii de apă, canalizare, electrice şi

încălzire (condiţii cumulative)

Fără instalaţii de apă, canalizare, electrice şi

încălzire

1. Clădiri:

a) cu pereţi sau cadre din beton armat din cărămidă arsă sau din orice alte materiale rezultate în urma unui tratament termic şi/sau chimic

b) cu pereţi din lemn, piatră natu-rală, cărămidă nearsă, vălătuci, sau din orice alte materiale nesupuse unui tratament termic şi/sau chimic

806

219

478

137

2. Construcţii anexe, situate în afara corpului principal al clădirii:

a) cu pereţi sau cadre din beton armat din cărămidă arsă sau din orice alte materiale rezultate în urma unui tratament termic şi/sau chimic

b) cu pereţi din lemn, piatră natu-rală, cărămidă nearsă, vălătuci, sau din orice alte materiale nesupuse unui tratament termic şi/sau chimic

137

82

123

543. Pentru încăperi situate la subsol,

demisol sau mansardă care au destinaţie de spaţiu de locuit

75% din valoarea corespunzătoare fiecărei grupe de clădiri

4. Pentru încăperi situate la subsol, demisol sau mansardă care nu au destinaţie de spaţiu de locuit

50% din valoarea corespunzătoare fiecărei grupe de clădiri

Legiuitorul stabileşte şi coeficienţii de corecţie pozitivă care se vor aplica valorilor impozabile unitare pentru diferenţierea acestora pe categorii de localităţi şi pe zone în cadrul localităţilor:

Zona în cadrul localităţii

Rangul localităţii

0 I II III IV VA 2,60 2,50 2,40 2,30 1,10 1,05B 2,50 2,40 2,30 2,20 1,05 1,00C 2,40 2,30 2,20 2,10 1,00 0,95D 2,30 2,20 2,10 2,00 0,95 0,90

Pentru clădirile structurate în blocuri cu mai mult de 3 niveluri şi 8 apartamente coeficienţii de corecţie pozitivă vor fi diminuaţi cu 0,10.

Pentru a determina valoarea impozabilă pentru un apartament situat în Bucureşti în zona centrală, într-un bloc cu 7 etaje şi 21 apartamente, dotat cu instalaţii de apă, canalizare, electrice şi încălzire se pleacă de la valoarea impozabilă unitară stabilită de lege (806 lei/mp), care va fi corectată cu ajutorul coeficienţilor de corecţie pozitivă (2,6 -rangul 0, zona A) şi de nivel (0,1 - bloc cu mai mult de 3 niveluri şi 8 apartamente), astfel: 806 x (2,6 -0,1)= 2015 lei.

Pentru locuinţe situate la subsol, demisol sau mansardă, valoarea impozabilă pe metru pătrat care se ia în calcul la determinarea impozitului este 75% din valoarea impozabilă a clădirii din care fac parte.

Valoarea impozabilă pe metru pătrat pentru o clădire este 806 lei, iar coeficientul de corecţie pozitivă datorită zonei şi rangului localităţii este 2,4. în cazul unei încăperi situate la mansardă, valoarea impozabilă unitară va fi 806 x 2,4 x 75% = 1450,8 lei.

Pentru spaţii cu altă destinaţie decât cea de locuit, situate în subsolul sau demisolul clădirilor, valoarea impozabilă pe metru pătrat care se ia în calcul la determinarea impozitului este 50% din valoarea impozabilă a clădirii din care fac parte.

Valoarea impozabilă pe metru pătrat pentru o clădire este de 806 lei, iar cosficientul de corecţie pozitivă datorită zonei şi rangului localităţii este 2,4. în cazul unui beci situat la subsol, valoarea impozabilă unitară va fi 806 x 2,4 x 50% = 967,2 lei.

Valoarea impozabilă se reduce în raport cu perioada în care au fost finalizate, cu 20% pentru clădirile cu o vechime de peste 50 de ani şi cu 10% pentru clădirile cu o vechime cuprinsă între 30 şi 50 de ani inclusiv, la data de 1 ianuarie a anului fiscal de referinţă.

Un contribuabil deţine un imobil care are o suprafaţă desfăşurată de 120 mp, la care se adaugă o suprafaţă desfăşurată de 20 mp reprezentând un beci. Valoarea impozabilă pe mp este de 806 lei, iar coeficientul de corecţie pozitivă aferent rangului localităţii şi situării în cadrul acesteia este 1,00. Clădirea este construită în anul 1945. Care este valoarea impozabilă a clădirii?

Valoarea impozabilă fără reducere = 120 x 806 x 1,00 +20 x 806 x1,00x 50% = 104.780lei.

Reducere valoare impozabilă = 104780 lei x 20% = 20956 lei.

Valoare impozabilă = 104780 lei- 20956 = 83824 lei.

Valoarea impozabilă se majorează cu câte 5% pentru fiecare 50 metri pătraţi sau fracţiune din aceştia, în cazul clădirii utilizate ca locuinţă, a cărei suprafaţă construită depăşeşte 150 de metri pătraţi.

Un contribuabil deţine un imobil care are o suprafaţă desfăşurată de 270 mp. Valoarea impozabilă pe mp este de 669 lei, iar coeficientul de corecţie pozitivă aferent rangului localităţii şi situării în cadrul acesteia este 2,20. Care este valoarea impozabilă a clădirii?

Valoarea impozabilă =(270 x 669 x 2,20)+15% x (270 x 669 x 2,20)=

=397386 + 59608=456994

Impozit pe cladire = 456994 x 0,1% = 457 lei

Prin legislaţia în vigoare, contribuabilii, persoane fizice, datorează statului un impozit majorat pentru clădirile cu destinaţie de locuinţă aflate în proprietate, altele decât cea la care au adresa de domiciliu14, dacă nu sunt închiriate (este necesară existenţa unui contract de închiriere înregistrat la administraţia financiară).

Impozitul creşte progresiv, pe măsură ce contribuabilii au mai multe clădiri în proprietate.

Majorarea de impozit pentru clădirile cu destinaţie de locuinţă, altele decât cea de domiciliu

- cu 15% pentru prima clădire, în afara celei de la adresa de domiciliu;

- cu 50% pentru cea de-a doua clădire, în afara celei de la adresa de domiciliu;- cu 75% pentru cea de-a treia clădire, în afara celei de la adresa de domiciliu;- cu 100% pentru cea de-a patra clădire şi următoarele, în afara celei de la adresa de domiciliu.

Ordinea numerică a proprietăţilor se determină în raport de anul dobândirii clădirii, indiferent sub ce formă, rezultat din documentele care atestă calitatea de proprietar.

Dacă pentru o clădire aflată în proprietate este încheiat contract de închiriere înregistrat la administraţia financiară, nu se datorează impozit majorat.

14 Sunt exceptate clădirile dobândite prin succesiune legală.

Persoanele fizice care deţin în proprietate mai multe locuinţe care nu sunt închiriate au obligaţia să depună o declaraţie specială la compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale în raza cărora îşi au domiciliul, precum şi la cele în raza cărora sunt situate celelalte clădiri ale acestora prin care să ateste acest fapt.

Sunt considerate ca fiind închiriate numai acele clădiri utilizate ca locuinţă pentru care sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele condiţii:

a) proprietarul, în calitatea sa de locator, are contract de închiriere încheiat în formă scrisă;

b) contractul este înregistrat la organul fiscal competent în scopul stabiliriiveniturilor din cedarea dreptului de folosinţă a bunurilor, în condiţiile legii;

c) locatarul nu poate fi membru al familiei locatorului (soţul, soţia şi copiii lornecăsătoriţi). Această condiţie nu se urmăreşte în cazul în care clădirea utilizată calocuinţă se închiriază unei persoane juridice.

Nu se datorează impozitul suplimentar pentru locuinţa închiriată, alta decât cea de domiciliu, decât pentru perioada din an cât se derulează contractul de închiriere.

În cazul persoanei fizice care deţine în proprietate mai multe clădiri utilizate ca locuinţă, iar domiciliul sau reşedinţa sa nu corespunde cu adresa nici uneia dintre aceste clădiri, prima clădire dobândită conform datei dobândirii este asimilată clădirii de la adresa de domiciliu.

Clădirile distincte utilizate ca locuinţă, situate la aceeaşi adresă, proprietatea aceleiaşi persoane fizice, sunt asimilate unei singure clădiri (fie locuinţă de domiciliu, fie cu acelaşi regim de majorare de impozit).

Un contribuabil, persoană fizica, deţine în proprietate următoarele imobile:

- un imobil situat în mediu urban cu o suprafaţă construită desfăşurată de 70 mp,construit în anul 1965, valoarea impozabilă unitară 669 lei, coeficient de corecţie pozitivă2,4, considerat locuinţă de domiciliu;

- un imobil situat în mediu urban cu o suprafaţă construită desfăşurată de 80 mp,construit în anul 1982, valoarea impozabilă unitară 669 lei, coeficient de corecţie pozitivă2,2, dobândit pe data de 12 ianuarie 1991;

- un imobil situat în mediu urban cu o suprafaţă construită desfăşurată de 100 mp,

construit în anul 1991, valoarea impozabilă unitară 669 lei, coeficient de corecţie pozitivă2,4, dobândit pe data de 15 aprilie 1993.

Pentru a determina impozitul datorat de contribuabil vom aplica majorarea de impozit pentru imobilele care nu sunt locuinţă de domiciliu.

Impozit locuinţa de domiciliu:

Valoare impozabilă = 70 x 669 x2,4 = 112.392 lei

Reducere impozit = 10% x 112.392 = 11.239,2, lei

Impozit = (112.392 - 11.239,2) x 0,1% =101 lei

Ordinea celorlalte imobile:

Imobil 1 - dobândit pe data de 12 ianuarie 1991

Imobil 2- dobândit pe data de 15 aprilie 1993

Impozit imobil suplimentar 1:

Impozit = (80 x 669 x 2,2) x 0,1% =118 lei

Majorare impozit = 118 x 15% = 18 lei

Impozit =118+18= 136 lei

Impozit imobil suplimentar 2:

Impozit = (100 x 669 x 2,4) x 0,1% =161 lei

Majorare impozit = 161 x 50% = 81 lei

Impozit =161 + 81 =242 lei

Dacă persoana fizică mai deţinea în proprietate o clădire dobândită în anul 2002, cu o suprafaţă construită desfăşurată de 120 mp, valoarea impozabilă unitară 669, coeficientul de corecţie pozitivă 2,4, situată în mediu urban şi închiriată conform contractului de închiriere nr. 265/2006 înregistrat la administraţia financiară, impozitul datorat nu va ţine cont de majorarea de impozit.

Impozit = 720 x 669 x 2,4 x0,1%= 193 lei

În cazul clădirilor aflate în proprietate comună, coproprietarii având determinate cotele-părţi din clădire, impozitul pe clădiri datorat statului se împarte proporţional cotelor-părţi respective, iar asupra acestuia se aplică, după caz, majorarea de impozit în funcţie de ordinea în care aceste cote-părţi au Jost dobândite, rezultând astfel impozitul pe clădiri datorat de fiecare contribuabil. în cazul în care nu sunt determinate cotele părţi, dacă trebuie aplicată majorarea de impozit, aceasta se aplică la valoarea impozitului pe întreaga clădire împărţită la numărul de proprietari.

Impozitul pentru o clădire este de 120 lei. Aceasta este deţinută în proprietate de două persoane, în cote egale. Prima persoană mai deţine în proprietate o clădire (unde are domiciliul), iar cea de-a doua persoană are domiciliul în clădirea deţinută în coproprietate. Impozitul pe clădire va fi: 60 x 115% + 60 = 129 lei.

9.1.2. Impozitul pe clădirile deţinute de persoanele juridice

În cazul persoanelor juridice, modul de calcul al impozitului pe clădiri este diferit faţă de modul de calcul pentru clădirile deţinute de persoanele fizice.

Impozit pe clădiri = cota de impozitare x valoarea de inventar înregistrată

în contabilitate

Valoarea de inventar a clădirii, în scopul determinării impozitului pe clădiri, reprezintă valoarea de intrare a clădirii în patrimoniu, înregistrată în contabilitatea proprietarului clădirii şi care, după caz, poate fi:

a) costul de achiziţie, pentru clădirile dobândite cu titlu oneros;b) costul de producţie, pentru clădirile construite de persoana juridică;c) valoarea actuală, estimată la înscrierea lor în activ, ţinându-se seama de va

loarea clădirilor cu caracteristici tehnice şi economice similare sau apropiate, pentruclădirile obţinute cu titlu gratuit;

d) valoarea de aport pentru clădirile intrate în patrimoniu în cazul asocierii/fuziunii, determinată prin expertiză, potrivit legii;

e) valoarea rezultată în urma reevaluării, pentru clădirile reevaluate în baza uneidispoziţii legale.

Cota de impozitare

Cazul general - între 0,25% şi 1,50%;

Caz particular - între 5% şi 10% pentru clădirile asupra cărora nu s-a făcut nici o reevaluare în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal în care se calculează impozitul, dacă nu sunt amortizate integral.

Vom considera că, prin hotărârea consiliului local al unei localităţi, s-a stabilit ca, în cazul imobilelor deţinute de societăţile comerciale de pe raza sa teritorială, cota de impozit pe clădiri să fie 1%, respectiv 6% în cazul imobilelor nereevaluate începând cu anul 2004, inclusiv. O societate comercială deţine un imobil care are stabilită ca valoare de inventar suma de 15.000 lei, rezultată dintr-o evaluare realizată în anul 1996 şi un imobil care are o valoare de inventar, conform evaluării din anul 2006, de 60.000 lei.

Impozitul pe clădiri datorat de societatea comercială pentru anul 2006 este: 15.000 x 6% + 60.000x1%= 1.500 lei.

În cazul unei clădiri a cărei valoare a fost recuperată integral pe calea amortizării, valoarea impozabilă se reduce cu 15%.

Pentru clădirile ce fac obiectul contractelor de leasing financiar se aplică următoarele reguli:

a) impozitul pe clădiri se datorează de locatar;b) valoarea care se ia în considerare la calculul impozitului pe clădiri este

valoarea din contract a clădirii, aşa cum este ea înregistrată în contabilitatealocatorului sau a locatarului;

c) în cazul în care contractul de leasing încetează altfel decât prin ajungereala scadenţă, impozitul pe clădiri este datorat de locator.

La determinarea impozitului pe clădiri, în cazul contribuabililor persoane juridice se au în vedere atât clădirile aflate în funcţiune, cât şi cele în rezervă sau în conservare.

9.1.3. Reguli generale privind impozitul pe clădiri

Impozitului pe clădiri se determină anual. Există însă şi situaţii în care clădirile intră în proprietatea unor contribuabili, sau ies din proprietatea lor pe parcursul anului, caz în care impozitul se va determina corespunzător numărului de luni în care au fost în proprietate.

Clădirile dobândite în cursul anului, indiferent sub ce formă, se impun cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care acestea au fost dobândite. Impozitul se calculează proporţional cu perioada rămasă până la sfârşitul anului.

O persoană fizică cumpără pe data de 20^ aprilie un imobil situat în Bucureşti. Impozitul anual pentru acest imobil este 200 lei. în această situaţie impozitul de plată se va determina proporţional cu numărul de luni în care imobilul este deţinut în proprietate (mai - decembrie).

Impozit = 200 x (8/12) = 133 lei.

Scăderea de la impunere, în cursul anului, pentru situaţiile de demolare, distrugere a clădirilor, precum şi de transfer al dreptului de proprietate ori locaţiune asupra clădirilor, după caz, se face cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care s-a produs una dintre aceste situaţii. Scăderea se acordă proporţional cu partea de clădire supusă unei astfel de situaţii, precum şi cu perioada rămasă până la sfârşitul anului fiscal.

O persoană fizică deţine un imobil care are o suprafaţă construită desfăşurată de 150 mp, format din 3 încăperi. El hotărăşte sa demoleze una din încăperi în suprafaţă de 50 mp. Ca urmare a primirii autorizaţiei de demolare, el va realiza demolarea în luna iulie, în condiţiile în care imobilul este situat în mediu urban, valoarea impozabilă unitară este 669 lei/mp, iar coeficientul de corecţie pozitivă 2,00, care va fi impozitul de plată pentru imobil?

Pentru numărul de luni în care imobilul a fost format din trei camere, persoana fizică va datora impozit pentru întreaga clădire. Impozit = (150 x 669)x 2,00 x 0,1% x (7/12)= 117 lei.

Începând cu luna august, persoana fizică va datora impozit numai pentru partea de clădire rămasă nedemolată. Impozit = (100 x 669) x 2,00 x0,1%x (5/12) = 56 lei.

Impozit datorat = 117 + 56= 173 lei.

La baza determinării impozitului pe clădiri stă declaraţia de impunere. Contribuabilii persoane fizice care deţin în proprietate mai multe clădiri cu destinaţia de locuinţe au obligaţia să depună o declaraţie specială la compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale în a căror rază teritorială îşi au domiciliul, precum şi la cele în a căror rază teritorială sunt situate clădirile respective.

Contribuabilii au obligaţia să depună la organul fiscal o declaraţie de impunere în termen de 30 de zile de la data la care au loc modificări ale clădirilor care duc la modificarea bazei de impozitare.

Impozitul anual determinat pe baza declaraţiilor de impunere se plăteşte semestrial15, în două tranşe egale, cu următoarele scadenţe:

- 31 martie, inclusiv;

- 30 septembrie, inclusiv.

O persoană fizică datorează impozit pe clădiri în valoare de 120 lei pentru imobilul aflat în proprietate. Care vor fi termenele de plată şi valoarea impozitului plătit la fiecare termen?

La fiecare termen de plată va datora 120/2 = 60 lei.

Desfăşurătorul plăţilor va fi (ca dată este prezentată scadenţa):

- 31 martie 60 lei;

- 30 septembrie 60 lei.

În cazul în care impozitul se datorează pentru perioade mai mici de un an, suma de plată aferentă fiecărei scadenţe este dată de numărul de luni aferent semestrului pentru care se plăteşte şi de impozitul lunar.

Impozitul anual pentru un imobil este de 120 lei.

a) imobilul este vândut pe data de 15 iulie.b) imobilul este cumpărat pe data de 12 august.Care este impozitul de plată la fiecare scadenţă?

Impozitul lunar de plată este 120/12= 10 lei.

15 Contribuabilii persoane fizice sau juridice care datorează aceluiaşi buget local impozit anual pe clădiri de până la 50 de lei inclusiv, plătesc integral până la primul termen, indiferent că acest impozit provine de la una sau mai multe clădiri.

a) În cazul vânzării imobilului pe data de 15 iulie, impozitul se va datora până pe data de 1 august, iar sumele de plată vor fi următoarele:

- 31 martie 60 lei;

- 30 septembrie 10 lei.

b) Dacă imobilul este cumpărat pe data de 12 august, impozitul se va datora începând cu 1 septembrie, iar sumele de plată vor fi următoarele:

- 31 martie 0 lei;

- 30 septembrie 50 lei.

Pentru plata cu anticipaţie a impozitului pe clădiri, datorat pentru întregul an de către contribuabili, până la data de 31 martie a anului fiscal se acordă o bonificaţie de până la 10% stabilită prin hotărâre a consiliului local.

O persoană fizică deţine un imobil într-o localitate urbană care are o suprafaţă construită desfăşurată de 140 mp, formată astfel: beci 20 mp, parter 70 mp, mansardă locuibilă 50 mp. Imobilul este construit în anul 1956. Valoarea impozabilă unitară este 669 lei/mp, coeficientul de corecţie pozitivă a valorii impozabile unitare este 2,4. Impozitul datorat statului este plătit în totalitate pe data de 10 februarie, iar consiliul local acordă o bonificaţie de 10%. Care este valoarea impozitului plătit către stat?

Valoare impozabilă = 20 x 669 x 2,4 x 50% + 70 x 669 x 2,4 + 50 x 669 x 2,4 x 75% = 188.658 lei.

Reducere valoare impozabilă datorită anului construirii = 188.658 x 20% = 37.731,6 lei.

Valoare impozabilă = 188.658 - 37.731,6 = 150.926,4 lei.

Impozit = 150.926,4 x 0,1% = 151 lei.

Reducere impozit datorită plăţii impozitului în totalitate până pe 31 martie = 151 x 10% = 15 lei.

Impozit de plată = 151 -15= 136 lei.

Beneficiază de scutire de impozit pe clădire:

• veteranii de război;• persoanele fizice prevăzute la art. 1 al Decretului-lege nr. 118/1990 privind

acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictaturainstaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătateori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările şi completările ulterioare,precum şi în alte legi;

• persoanele prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b şi art. 4 alin. (1) din Legea recunoştinţei faţă de eroii martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţieiromâne din decembrie 1989 (Legea nr. 341/2004);

• văduvele de război şi văduvele veteranilor de război care nu s-au recăsătorit;• persoanele cu handicap grav sau accentuat şi persoanele invalide de gradul I

sau II.

În cazul unei clădiri deţinute în comun de o persoană fizică prevăzută în categoria celor de mai sus, scutirea fiscală se aplică integral pentru proprietăţile deţinute în comun de soţi. Scutirea se aplică doar clădirii folosite ca locuinţă de domiciliu.

Scutirea de la plata impozitului pe clădiri se aplică unei persoane începând cu prima zi a lunii următoare celei în care persoana depune documentele justificative în vederea scutirii.

Impozitul pe clădiri nu se datorează pentru clădirea unei persoane fizice dacă16:

a) clădirea este o locuinţă nouă realizată în condiţiile Legii locuinţei nr. 114/1996,republicată, cu modificările şi completările ulterioare; sau

b) clădirea este realizată pe bază de credite, în conformitate cu O.G. nr. 19/1994privind stimularea investiţiilor pentru realizarea unor lucrări publice şi construcţii de locuinţe, aprobată şi modificată prin Legea nr. 82/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

Persoanele fizice şi/sau juridice române care reabilitează sau modernizează termic clădirile de locuit pe care le deţin în proprietate, în condiţiile O.G. nr. 29/2000 privind reabilitarea termică a fondului construit existent şi stimularea economisirii energiei termice, aprobată cu modificări prin Legea nr. 325/2002, sunt scutite de impozitul pentru aceste clădiri pe perioada de rambursare a creditului obţinut pentru reabilitarea termică.

Impozitul pe clădiri se reduce cu 50%, în conformitate cu O.G. nr. 27/1996 privind acordarea unor facilităţi persoanelor care domiciliază sau lucrează în unele localităţi din Munţii

16 Scutirea de impozit se aplică pentru o clădire timp de 10 ani de la data dobândirii acesteia. În cazul înstrăinării clădirii, scutirea de impozit nu se aplică noului proprietar al clădirii.

Apuseni şi în Rezervaţia Biosferei „Delta Dunării", republicată, cu modificările ulterioare, pentru persoanele fizice care domiciliază şi trăiesc în localităţile precizate în:

a) H.G. nr. 323/1996 privind aprobarea Programului special pentru sprijinireadezvoltării economico-sociale a unor localităţi din Munţii Apuseni, cu modificărileulterioare;

b) H.G. nr. 395/1996 pentru aprobarea Programului special privind unele măsurişi acţiuni pentru sprijinirea dezvoltării economico-sociale a judeţului Tulcea şi aRezervaţiei Biosferei „Delta Dunării", cu modificările ulterioare.

Impozitul pe clădiri nu se aplică:

• oricărei instituţii sau unităţi care funcţionează sub coordonarea Ministerului Educaţiei,Cercetării, cu excepţia incintelor folosite pentru activităţi economice;

• fundaţiilor testamentare constituite conform legii, cu scopul de a întreţine,dezvolta şi ajuta instituţii de cultură naţională, precum şi de a susţine acţiuni cu caracter umanitar, social şi cultural;

• organizaţiilor umanitare care au ca unică activitate întreţinerea şi funcţionareacăminelor de bătrâni şi a caselor pentru ocrotirea copiilor orfani şi a copiilor străzii.

Impozitul pe clădiri se reduce cu 50% pentru acele clădiri deţinute de persoane juridice care sunt utilizate exclusiv pentru prestarea de servicii turistice pe o perioadă de maximum 5 luni pe durata unui an calendaristic.

Impozitul pe clădiri se reduce cu 50% pentru clădirile nou construite deţinute de cooperaţiile de consum sau meşteşugăreşti, dar numai pentru primii 5 ani de ia data achiziţiei clădirii.

Consiliile locale au libertatea acordării unor facilităţi în cazul impozitului pe clădiri în funcţie de anumite considerente de protecţie socială sau în funcţie de alte considerente. Procedurile de acordare a facilităţilor fiscale sunt stabilite de consiliile locale.

Pentru locuinţa de domiciliu, consiliile locale pot adopta în timpul anului hotărâri privind reducerea sau scutirea de impozit pe clădiri, stabilite în sarcina persoanelor fizice.

Consiliul local poate acorda scutire de la plata impozitului pe clădiri sau o reducere a acestuia pentru persoanele ale căror venituri lunare sunt mai mici decât salariul minim pe economie ori constau în exclusivitate din ajutor de şomaj şi/sau pensie de asistenţă socială.

De asemenea, scutire sau reducere de impozit pe clădiri se poate acorda şi în cazul calamităţilor.

Scutirea sau reducerea se acordă proporţional cu perioada rămasă până la sfârşitul anului şi operează începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care persoanele în cauză atestă situaţiile pentru care se acordă scutire.

Fiecare consiliul local poate acorda scutiri de la plata impozitului pe clădiri datorat de către persoanele juridice care efectuează investiţii de peste 500.000 euro pe o perioadă de până la 5 ani inclusiv. Scutirea se acordă de la data de întâi a lunii următoare finalizării clădirii.

În cazul investiţiilor de peste 500.000 euro finalizate şi puse în funcţiune la data de 1 ianuarie 2007, consiliul local poate stabili cota de 0,25% la calculul impozitului pe clădiri pe o perioadă de 3 ani inclusiv.

Începând cu anul fiscal 2008, consiliile locale pot acorda scutiri de la plata impozitului pe clădiri datorat de către persoanele juridice, în condiţiile elaborării unor scheme de ajutor de stat având ca obiectiv dezvoltarea regională (cu respectarea legislaţiei privind procedurile naţionale în domeniul ajutorului de stat).

9.2. Impozitul şi taxa pe teren

Impozitul pe teren este datorat de către persoanele fizice sau juridice care au în proprietate terenuri situate în România, indiferent de locul unde acestea sunt situate. Pentru terenurile proprietate publică sau privată a statului ori a unităţilor administrativ-teritoriale, concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosinţă, se stabileşte taxa pe teren care reprezintă sarcina fiscală a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosinţă, după caz, în condiţii similare impozitului pe teren. Pe parcursul acestui capitol, deoarece cu excepţia categoriei în care se încadrează plătitorii nu există diferenţe, când menţionăm impozitul pe teren ne referim atât la impozitul, cât şi la taxa pe teren.

Se datorează impozit pe teren indiferent dacă acesta este localizat în intravilanul sau în extravilanul localităţilor.

Dacă un teren este deţinut în proprietate de mai mulţi contribuabili, impozitul aferent acestuia este datorat de contribuabili în felul următor:

• proporţional cu suprafaţa deţinută (în cazul în care sunt stabilite părţile individuale);

• împărţind impozitul total la numărul de contribuabili (dacă nu sunt stabilite părţile individuale).

Considerăm un teren pentru care impozitul datorat bugetului local este în cuantum de 30 LEI. Terenul este în proprietatea a 3 persoane fizice.

a) dacă părţile individuale sunt de: 20% în cazul primei persoane, 30% în cazul celei de-a doua şi 50% în cazul celei de-a treia, impozitul datorat va fi de 20% x 30 = 6 lei în cazul primei persoane, de 30% x30 = 9 lei în cazul celei de-a doua şi de 50% x 30 = 15 lei în cazul ultimei persoane;

b) dacă nu sunt stabilite părţile individuale, impozitul datorat de fiecare din cei treiproprietari este de 30/3 = 10 lei.

În cazul în care o persoană are în administrare sau în folosinţă un teren pentru care se datorează chirie pe baza unui contract de închiriere, impozitul este datorat de către proprietar.

În categoria proprietarilor de terenuri sunt incluse şi persoanele care, în condiţiile Legii fondului funciar nr. 18/1991, cu modificările şi completările ulterioare şi ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, li s-a constituit ori reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor agricole sau forestiere, după caz. Momentul de la care sunt consideraţi proprietari şi din care datorează impozit este data punerii în posesie constatată prin procese-verbale, fişe sau orice alte documente de punere în posesie întocmite de comisiile locale, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare, chiar dacă nu este emis titlul de proprietate.

Sunt scutite de la plata impozitului pe teren următoarele categorii de terenuri:

a) terenurile aferente unei clădiri, pentru suprafaţa de teren acoperită de aceasta;b) terenurile aparţinând cultelor religioase recunoscute de lege şi unităţilor locale

ale acestora cu personalitate juridică;c) terenurile cimitirelor, crematoriilor;d) terenurile instituţiilor de învăţământ preuniversitar şi universitar autorizate pro

vizoriu sau acreditate;e) terenurile unităţilor sanitare de interes naţional care nu au trecut în patrimoniul

autorităţilor locale;f) terenurile deţinute, administrate sau folosite de către o instituţie publică, cu

excepţia suprafeţelor folosite pentru activităţi economice;g) terenurile aferente clădirilor aflate în proprietatea statului, a unităţilor adminis-

trativ-teritoriale sau a altor instituţii publice, exceptând suprafeţele acestuia folositepentru activităţi economice;

h) terenurile degradate sau poluate, incluse în perimetrul de ameliorare, pentru perioada cât durează ameliorarea acestuia;

i) terenurile care, prin natura lor şi nu prin destinaţia dată, sunt improprii pentru agricultură sau silvicultură, orice terenuri ocupate de iazuri, bălţi, lacuri de acumulare sau căi navigabile, cele folosite pentru activităţile de apărare împotriva inundaţiilor, gospodărirea apelor, hidrometeorologie, cele care contribuie la exploatarea resurselor de apă, cele folosite qa zone de protecţie definite în lege, precum şi terenurile utilizate pentru exploatările din subsol, încadrate astfel printr-o hotărâre a consiliului local, în măsura în care nu afectează folosirea suprafeţei solului;

j) orice terenuri legate de sistemele hidrotehnice sau de navigaţie, terenurile aferente infrastructurii portuare, canalelor navigabile, inclusiv ecluzele şi staţiile de pompare aferente acestora, precum şi terenurile aferente lucrărilor de îmbunătăţiri funciare, pe baza avizului privind categoria de folosinţă a terenului emis de oficiul judeţean de cadastru şi publicitate imobiliară;

k) terenurile ocupate de autostrăzi, drumuri europene, drumuri naţionale, drumuri principale administrate de Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - SA, zonele de siguranţă a acestora, precum şi terenurile din jurul pistelor reprezentând zone de siguranţă;

I) terenurile parcurilor industriale, ştiinţifice şi tehnologice, potrivit legii;

m) terenurile trecute în proprietatea statului sau a unităţilor administrativ - teritoriale în lipsă de moştenitori legali sau testamentari;

n) terenurile aferente clădirilor aflate în domeniul public al statului şi în administrarea Regiei Autonome „Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat", precum şi clădirile care sunt afectate centralelor hidroelectrice, termoelectrice şi nuclearo-electrice, staţiilor şi posturilor de transformare, precum şi staţiilor de conexiuni;

o) terenurile aferente clădirilor imobilelor prevăzute la pct. 9) de la scutirea de impozit pe clădiri din subcapitolul 9.1.

La baza determinării impozitului pe teren situat în intravilan stau următoarele elemente:

• suprafaţa terenului;• suprafaţa la sol a clădirilor, în cazul terenurilor cu destinaţie de teren cu

construcţii;• rangul localităţii în care este amplasat terenul;• zona şi/sau categoria de folosinţă a terenului;• majorarea de impozit stabilită de consiliile locale.

Impozitul pe teren este un impozit care se determină anual, formula de calcul pentru terenurile situate în intravilan fiind:

Impozit pe teren = suprafaţă impozabilă x impozitul unitar (eventual

se aplică şi un coeficient de corecţie)

Impozitul unitar este stabilit diferenţiat pentru terenuri în funcţie de rangul localităţii şi zona din cadrul acestuia (zonarea se realizează de către consiliul local) şi, de asemenea, dacă destinaţia lui este teren cu construcţii sau altă categorie de teren.

Impozitul unitar pentru terenurile cu destinaţie de teren cu construcţii situate în intravilan începând cu anul 2010 este:

Zona în cadrul localităţii

Nivelurile impozitului, pe ranguri de localităţi (lei/ha)

0 I II III IV VA 8921 7408 6508 5640 766 613B 7408 5600 4540 3832 613 460C 5600 3832 2874 1821 460 306D 3832 1821 1519 1060 300 153

În cazul terenurilor situate în intravilan înregistrate în registrul agricol la altă categorie decât cea de teren cu construcţii, impozitul unitar (lei/ha) începând cu anul 2010 este(majorare de consiliul local poate fi maxim de 20%):

Nr. crt.

Categoria de folosinţă

Zonal Zona II Zona III Zona IV

1. Terenuri arabile 24 18 16 132. Păşuni 18 16 13 113. Fânete 18 16 13 114. Vii 40 30 24 165. Livezi 46 40 30 24

6. Păduri şi alte terenuri cu vegetaţie forestieră

24 18 16 13

7. Terenuri cu apă 13 11 7 X8. Drumuri şi căi ferate X X X X9. Terenuri neproductive X X X X

La aceste valori stabilite pentru terenurile înregistrate la altă categorie decât teren cu construcţii, impozitele unitare stabilite vor fi corectate pozitiv cu următorii coeficienţi:

Felul localităţii Rangul CoeficientulUrban 0 8,00Urban 1 5,00Urban II 4,00Urban III 3,00Rural IV 1,10Rural V 1,00

În cazul contribuabililor persoane juridice, pentru terenul amplasat în intravilan, înregistrat la altă categorie decât de terenuri cu construcţii, impozitul pe teren se calculează conform prevederilor menţionate anterior numai dacă au prevăzut în statut, ca obiect de activitate, agricultură şi au înregistrate în evidenţa contabilă venituri şi cheltuieli de această natură. în caz contrar, impozitul pe terenul situat în intravilan, chiar dacă este prevăzut la altă destinaţie decât de teren pentru construcţii, se calculează considerând că suprafaţa de teren este considerată teren pentru construcţii.

În cazul terenurilor situate în extravilan, impozitul unitar este următorul.

lei/ha

Nr. crt.

Categoria de folosinţă A B C D

1. Teren cu construcţii 27 24 22 19Teren arabil 43 41 39 36

2. Păşune 24 22 19 173. Fâneaţă 24 22 19 174. Vie pe rod 48 46 43 41

Vie până la intrarea pe rod X X X X

5. Livadă pe rod 48 46 43 41Livadă până la intrarea pe rod X X X X

6. Pădure şi alte terenuri cu vegetaţie forestieră cu excepţia celor de mai jos

14 12 10 7

Pădure în vârstă de până la 20 de ani şi pădure cu rol de protecţie

X X X X

7. Terenuri cu ape, altele decât cu amenajări piscicole

5 4 2 1

Terenuri cu amenajări piscicole 29 27 24 228. Drumuri şi căi ferate X X X X9. Terenuri neproductive X X X X

Această valoare impozabilă se corectează cu următorii coeficienţi:

Zona în cadrul localităţii

Rangul localităţii

0 I II III IV VA 2,60 2,50 2,40 2,30 1,10 1,05B 2,50 2,40 2,30 2,20 1,05 1,00C 2,40 2,30 2,20 2,10 1,00 0,95D 2,30 2,20 2,10 2,00 0,95 0,90

Pentru a se stabili care este coeficientul, se va face transformarea zonelor din extravilan în intravilan.

În cazul terenurilor a căror încadrare (în funcţie de poziţie sau categorie de folosinţă) se modifică în cursul anului fiscal, impozitul pe terenuri se determină conform primei încadrări pentru numărul de luni în care a fost încadrat în această categorie (se ia în calcul şi luna în care are loc modificarea încadrării) şi conform celei de-a doua încadrări, începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care a fost schimbată încadrarea.

O persoană fizică deţine un teren într-o localitate de rangul 3, situat în zona A. Suprafaţa impozabilă a terenului, considerat teren cu construcţii, este 100 mp. în luna mai are loc o reîncadrare a terenurilor pe zone, astfel încât terenul va fi încadrat în zona B. Care este impozitul pe teren datorat pentru întregul an ?

Vom determina impozitul pe teren folosind impozitul unitar de 5640 lei/ha pentru lunile ianuarie - mai şi impozitul unitar de 3832 lei/ha pentru lunile iunie - decembrie.

Impozit =0,01 x 5640 x(5/12) + 0,01 x 3832 x (7 /12) = 46 lei.

În situaţia în care în cursul anului se modifică rangul localităţii, impozitul pe teren se modifică corespunzător noii încadrări a localităţii, începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a intervenit această modificare.

În cazul unui teren dobândit în cursul unui an, impozitul pe teren se datorează începând cu data de 1 a lunii următoare celei în care a fost dobândit.

O persoană fizică achiziţionează în luna februarie un teren pentru care impozitul anual calculat este de 120 lei. în cazul acestei persoane, impozitul se va datora doar pentru 10 luni (martie - decembrie), deci valoarea lui va fi 120 x (10 /12) = 100 lei.

În cazul unui teren pentru care s-a înstrăinat dreptul de proprietate în cursul unui an, impozitul pe teren se datorează până pe data de 1 a lunii următoare celei în care a fost înstrăinat (în cazul în care are loc doar o înstrăinare parţială a suprafeţei de teren, scăderea de la impunere se realizează proporţional cu suprafaţa înstrăinată).

O persoană fizică vinde în luna februarie un teren pentru care impozitul anual calculat este de 120 lei. în cazul acestei persoane, impozitul se va datora doar pentru 2 luni (ianuarie şi februarie), deci valoarea lui va fi 120 x (2/12) = 20 lei.

Orice persoană care dobândeşte teren are obligaţia de a depune o declaraţie privind achiziţia terenului la compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei publice locale în termen de 30 de zile inclusiv, care urmează după data achiziţiei.

Orice persoană care modifică folosinţa terenului are obligaţia de a depune o declaraţie privind modificarea folosinţei acestuia la compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei publice locale în termen de 30 de zile inclusiv, care urmează după data modificării folosinţei.

Înstrăinarea unui teren, nu poate fi efectuată până când titularul dreptului de proprietate asupra terenului respectiv nu are stinse orice creanţe fiscale locale, cu excepţia obligaţiilor fiscale aflate în litigiu, cu termene de plată scadente până la data de întâi a lunii următoare celei în care are loc înstrăinarea. Atestarea achitării obligaţiilor bugetare se face prin certificatul fiscal emis de compartimentul de specialitate al autorităţilor administraţiei publice locale.

Impozitul se determină anual şi se plăteşte semestrial17, în două tranşe egale, cu următoarele scadenţe:

- 31 martie, inclusiv;

- 30 septembrie, inclusiv.

O persoană fizică datorează impozit pe teren în valoare de 12 lei pentru terenul aflat în proprietate. Care vor fi termenele de plată şi valoarea impozitul plătit la fiecare termen ? La fiecare termen de plată va datora 12/2 = 6 lei. Desfăşurătorul plăţilor va fi (ca dată este prezentată scadenţa):

- 31 martie 6 lei;

- 30 septembrie 6 lei.

17 Contribuabilii persoane fizice sau juridice care datorează aceluiaşi buget impozit anual pe teren de până la 50 de lei inclusiv, plătesc integral până la primul termen.

În cazul în care impozitul se datorează pentru perioade mai mici de un an, suma de plată aferentă fiecărei scadenţe este dată de numărul de luni aferent semestrului pentru care se plăteşte şi de impozitul lunar.

Impozitul anual pentru un teren este de 12 lei.

a) terenul este vândut pe data de 15 iulie;b) terenul este cumpărat pe dat de 12 august.Care este impozitul de plată la fiecare scadenţă ?

Impozitul lunar de plată este 12/12= 1 leu.

a) În cazul vânzării terenului pe data de 15 iulie, impozitul se va datora până pe data de 1 august, iar sumele de plată vor fi următoarele:

- 31 martie 60 lei;

- 30 septembrie 10 lei.

b) Dacă terenul este cumpărat pe data de 12 august, impozitul se va datora începând cu 1 septembrie, iar sumele de plată vor fi următoarele:

- 31 martie 0 lei;

- 30 septembrie 40 lei.

Pentru plata cu anticipaţie a impozitului pe teren, datorat pentru întregul an de către contribuabili, până la data de 31 martie a anului fiscal se acordă o bonificaţie de până la 10% stabilită prin hotărâre a consiliului local.

Beneficiază de scutire de impozit pe teren:

• veteranii de război;• persoanele fizice prevăzute la art. 1 al Decretului-lege nr. 118/1990 privind

acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictaturainstaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi în alte legi;

• persoanele prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b şi art. 4 alin. (1) din Legea

recunoştinţei faţă de eroii martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţieiromâne din decembrie 1989 (Legea nr. 341/2004);

• văduvele de război şi văduvele veteranilor de război care nu s-au recăsătorit;• persoanele cu handicap grav sau accentuat şi persoanele invalide de gradul I

sau II.

În cazul unui teren deţinut în comun de o persoană fizică prevăzută în categoria celor de mai sus, scutirea fiscală se aplică integral pentru terenurile deţinute în comun de soţi.

Scutirea de la plata impozitului pe teren se aplică începând cu prima zi a lunii următoare celei în care persoana depune documentele justificative în vederea scutirii.

Impozitul pe teren se reduce cu 50%, în conformitate cu O.G. nr. 27/1996 privind acordarea unor facilităţi persoanelor care domiciliază sau lucrează în unele localităţi din Munţii Apuseni şi în Rezervaţia Biosferei „Delta Dunării", republicată, cu modificările ulterioare, pentru persoanele fizice care domiciliază şi trăiesc în localităţile precizate în:

a) H.G. nr. 323/1996 privind aprobarea Programului special pentru sprijinirea dezvoltării economico-sociale a unor localităţi din Munţii Apuseni, cu modificările ulterioare;

b) H.G. nr. 395/1996 pentru aprobarea Programului special privind unele măsurişi acţiuni pentru sprijinirea dezvoltării economico-sociale a judeţului Tulcea şi aRezervaţiei Biosferei „Delta Dunării", cu modificările ulterioare.

Impozitul pe teren nu se aplică:

a) oricărei instituţii sau unităţi care funcţionează sub coordonarea MinisteruluiEducaţiei, Cercetării şi Tineretului, cu excepţia incintelor folosite pentru activităţieconomice;

b) fundaţiilor testamentare constituite conform legii, cu scopul de a întreţine,dezvolta şi ajuta instituţii de cultură naţională, precum şi de a susţine acţiuni cucaracter umanitar, social şi cultural;

c) organizaţiilor umanitare care au ca unică activitate întreţinerea şi funcţionareacăminelor de bătrâni şi a caselor pentru ocrotirea copiilor orfani şi a copiilor străzii.

Impozitul pe teren se reduce cu 50% pentru acel teren deţinut de persoane juridice care este utilizat exclusiv pentru prestarea de servicii turistice pe o perioadă de maximum 5 luni pe durata unui an calendaristic.

Consiliile locale au libertatea acordării unor facilităţi în cazul impozitului pe teren în funcţie de anumite considerente de protecţie socială sau în funcţie de alte considerente. Procedurile de acordare a facilităţilor fiscale sunt stabilite de consiliile locale.

Pentru terenul impozabil aferent locuinţei de domiciliu, consiliile locale pot adopta în timpul anului hotărâri privind reducerea sau scutirea de impozit, stabilit în sarcina persoanelor fizice.

Consiliul local poate acorda scutire de la plata impozitului pe teren sau o reducere a acestuia pentru persoanele ale căror venituri lunare sunt mai mici decât salariul minim pe economie ori constau în exclusivitate din ajutor de şomaj şi/sau pensie de asistenţă socială.

De asemenea, scutire sau reducere de impozit pe teren se poate acorda şi în cazul calamităţilor.

Scutirea sau reducerea se acordă proporţional cu perioada rămasă până la sfârşitul anului şi operează începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care persoanele în cauză atestă situaţiile pentru care se acordă scutire.

Consiliul local poate acorda scutiri de la plata impozitului pe teren datorat de către persoanele juridice care efectuează investiţii de peste 500.000 euro pe o perioadă de până la 5 ani inclusiv. Scutirea de impozit pe teren se acordă de la data de întâi a lunii următoare eliberării autorizaţiei de construire.

Începând cu anul fiscal 2008, consiliile locale pot acorda scutiri de la plata impozitului pe teren datorat de către persoanele juridice, în condiţiile elaborării unor scheme de ajutor de stat având ca obiectiv dezvoltarea regională (cu respectarea legislaţiei privind procedurile naţionale în domeniul ajutorului de stat).

9.3. Impozitul pe mijloacele de transport

Impozitul pe mijloacele de transport este datorat anual de deţinătorii de mijloace de transport care trebuie înmatriculate în România.

În cazul unui mijloc de transport care face obiectul unui contract de leasing financiar, pe întreaga durată a acestuia impozitul se datorează de locatar, iar dacă contractul încetează altfel decât prin ajungerea la scadenţă, impozitul se datorează de locator.

Sunt scutite de impozitul pe mijloacele de transport:

a) autoturismele, motocicletele cu ataş şi mototriciclurile care aparţin persoanelorcu handicap locomotor şi care sunt adaptate handicapului acestora;

b) navele fluviale de pasageri, bărcile şi luntrile folosite pentru transportul persoanelor fizice cu domiciliul în Delta Dunării, Insula Mare a Brăilei şi Insula Baltalalomiţei.

a) mijloacele de transport ale instituţiilor publice;c) mijloacele de transport ale persoanelor juridice care sunt utilizate pentru ser

vicii de transport public de pasageri în regim urban sau suburban, inclusiv transportulde pasageri în afara unei localităţi, dacă tariful de transport este stabilit în condiţii detransport public;

d) vehiculele istorice definite conform prevederilor legale în vigoare.

Impozitul pe mijloacele de transport se calculează diferenţiat pe categorii de mijloace de transport, în funcţie de capacitatea cilindrică a acestora, prin înmulţirea 'iecărei grupe de 200 de cm3 sau fracţiune din aceasta cu suma din tabel:

Impozitul anual

- motorete, scutere, motociclete şi autoturisme cu capacitatea cilindrică de până la 1600 cm3

8 lei

- autoturisme cu capacitatea cilindrică între 1601 cm3 şi 2000 cm3 inclusiv

18 lei

- autoturisme cu capacitatea cilindrică între 2001 cm3 şi 2600 cm3 inclusiv

36 lei

- autoturisme cu capacitatea cilindrică între 2601 cm3 şi 3000 cm3 inclusiv

72 lei

- autoturisme cu capacitatea cilindrică de peste 3001 cm3

145 lei

- autobuze, autocare, microbuze 24 lei

- alte autovehicule cu masa totală maximă autorizată de până la 12 tone inclusiv, precum şi autoturismele de teren din producţie internă

30 lei

- tractoare înmatriculate 18 lei

Pentru ataşe, impozitul anual se stabileşte la nivelul a 50% din impozitul datorat pentru motociclete, motorete şi scutere.

Numărul unităţilor de 200 cmc care se iau în calculul impozitului pe mijloacele de transport se determină prin rotunjire în plus la întreg a rezultatului obţinut prin împărţirea capacităţii cilindrice a autoturismului la 200.

O persoană fizică deţine un autoturism cu o capacitate cilindrică de 1263 cmc. Impozitul pe mijloacele de transport este 8 lei/an/200cmc.

Impozitul pe mijloacele de transport = 8 x 7 = 56 lei. (1263/200 = 6,315, deci am rotunjit la 7).

În cazul autovehiculelor de transport marfă cu masa totală autorizată de peste 12 tone, impozitul pe mijloacele de transport se determină în funcţie de numărul axelor, masa totală maximă autorizată şi tipul sistemului de suspensie, iar pentru remorci, semiremorci sau rulote în funcţie de masa totală maximă autorizată. De asemenea, în stabilirea valorii unitare a impozitului se va ţine cont dacă vehiculele sunt angajate exclusiv în operaţiuni de transport intern sau realizează şi transport internaţional.

Impozitul pe mijloacele de transport pe apă este egal cu suma corespunzătoare din tabelul următor:

Mijlocul de transport pe apă Impozit - lei/an

- luntre, bărci fără motor, folosite pentru pescuit şi uz personal

15

- bărci fără motor, folosite în alte scopuri 40- bărci cu motor 150- nave de sport şi agrement între 0 şi 800 -scutere de apă _ 150- remorchere şi împingăfoare:a) până la 500 CP inclusiv 400b) peste 500 CP şi până la 2.000 CP inclusiv 650c) peste 2.000 CP şi până la 4.000 CP inclusiv 1.000d) peste 4.000 CP 1.600- vapoare - pentru fiecare 1.000 tdw sau fracţiune din acesta

130

Ceamuri, şlepuri şi barje fluviale:a) cu capacitatea de încărcare până la 1.500 tone inclusiv

130

b) cu capacitatea de încărcare de peste 1.500 tone şi până la 3.000 tone inclusiv

200

c) cu capacitatea de încărcare de peste 3.000 tone 350

Impozitul pe mijloacele de transport se datorează începând cu aata de mtai a lunii următoare celei în care au fost dobândite, iar în cazul înstrăinării sau radierii în timpul anului din evidenţele autorităţilor la care sunt înmatriculate, impozitul se dă la

scădere începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care a apărut una dintre aceste situaţii.

Orice persoană care dobândeşte/transferă un mijloc de transport sau îşi schimbă domiciliul/sediul/punctul de lucru are obligaţia de a depune o declaraţie cu privire la mijlocul de transport la compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei publice locale pe a cărei rază teritorială îşi are domiciliul/sediul/punctui de lucru în termen de 30 de zile inclusiv, de la modificarea survenită.

Impozitul pe mijloacele de transport se determină anual şi se plăteşte semestrial18, în două rate egale, cu următoarele scadenţe:

-31 martie, inclusiv;

- 30 septembrie, inclusiv.

Pentru mijloacele de transport dobândite în cursul anului impozitul datorat se repartizează în sume egale, la termenele de plată rămase până la sfârşitul anului.

Pentru plata cu anticipaţie a impozitului pe mijloacele de transport datorat pentru întregul an de către contribuabili, până la data de 31 martie a anului respectiv se acordă o bonificaţie de până la 10%, stabilită prin hotărâre a consiliului local.

În cazul unui mijloc de transport deţinut de un nerezident, impozitul asupra mijlocului de transport se plăteşte integral în momentul înregistrării mijlocului de transport la compartimentul de specialitate al autorităţii de administraţie publică locală. în situaţia în care înmatricularea priveşte o perioadă care depăşeşte data de 31 decembrie a anului fiscal în care s-a solicitat înmatricularea, deţinătorii au obligaţia să achite integral impozitul asupra mijloacelor de transport până la data de 31 ianuarie a fiecărui an, astfel:

18 Contribuabilii persoane fizice sau juridice care datorează aceluiaşi buget impozit anual pe mijloacele de transport de până la 50 de lei inclusiv, plătesc integral până la primul termen.

a) în cazul în care înmatricularea priveşte un an fiscal, impozitul anual;b) în cazul în care înmatricularea priveşte o perioadă care se sfârşeşte înainte de

data de 1 decembrie a aceluiaşi an, impozitul aferent perioadei cuprinse între datade 1 ianuarie şi data de întâi a lunii următoare celei în care expiră înmatricularea.

Beneficiază de scutire de impozitul pe mijloacele de transport:

• veteranii de război;• persoanele fizice prevăzute la art. 1 al Decretului-lege nr. 118/1990 privind

acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictaturainstaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătateori constituite în prizonieri, republicat cu modificările şi completările ulterioare,precum şi în alte legi;

• persoanele prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b şi art. 4 alin. (1) din Legea recunoştinţei faţă de eroii martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţieiromâne din decembrie 1989 (Legea nr. 341/2004).

În cazul unui mijloc de transport deţinut în comun de o persoană fizică prevăzută în categoria celor de mai sus, scutirea fiscală se aplică integral pentru mijloacele de transport deţinute în comun de soţi.

Scutirea de la plata impozitului pe mijloacele de transport se aplică începând cu prima zi a lunii următoare celei în care persoana depune documentele justificative în vederea scutirii.

Impozitul pe mijloacele de transport se reduce cu 50%, în conformitate cu O.G. nr. 27/1996 privind acordarea unor facilităţi persoanelor care domiciliază sau lucrează în unele localităţi din Munţii Apuseni şi în Rezervaţia Biosferei „Delta Dunării", republicată, cu modificările ulterioare, pentru persoanele fizice care domiciliază şi trăiesc în localităţile precizate în:

a) H.G. nr. 323/1996 privind aprobarea Programului special pentru sprijinireadezvoltării economico-sociale a unor localităţi din Munţii Apuseni, cu modificărileulterioare;

b) H.G. nr. 395/1996 pentru aprobarea Programului special privind unele măsurişi acţiuni pentru sprijinirea dezvoltării economico-sociale a judeţului Tulcea şi aRezervaţiei Biosferei „Delta Dunării", cu modificările ulterioare.

Impozitul pe mijloacele de transport nu se aplica:

a) oricărei instituţii sau unităţi care funcţionează sub coordonarea MinisteruluiEducaţiei, Cercetării şi Tineretului, cu excepţia incintelor folosite pentru activităţieconomice;

b) fundaţiilor testamentare constituite conform legii, cu scopul de a întreţine,dezvolta şi ajuta instituţii de cultură naţională, precum şi de a susţine acţiuni cucaracter umanitar, social şi cultural;

c) organizaţiilor umanitare care au ca unică activitate întreţinerea şi funcţionareacăminelor de bătrâni şi a caselor pentru ocrotirea copiilor orfani şi a copiilor străzii.

9.4. Taxe pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor

Contribuabilii persoane fizice şi juridice, datorează bugetelor locale taxe pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor.

În domeniul construcţiilor, aceste taxe se datorează pentru:

a) eliberarea certificatului de urbanism: taxa este stabilită în lei în funcţie desuprafaţa solicitată, iar în mediul rural taxa este 50% din cea stabilită pentru mediulurban;

b) eliberarea autorizaţiei de construire: taxa este de 0,5% din valoarea autorizatăa lucrărilor pentru clădirile cu destinaţie de locuinţă şi anexe la locuinţă;

c) eliberarea autorizaţiei de foraje şi excavări, necesare studiilor geotehnice,ridicărilor topografice, exploatărilor de carieră, balastierelor, sondelor de gaze şipetrol, precum şi altor exploatări: taxa datorată este stabilită în lei/mp;

d) eliberarea autorizaţiei pentru lucrările de organizare de şantier, necesareexecuţiei lucrărilor de bază, dacă nu au fost autorizate o dată cu acestea: taxa estede 3% din valoarea autorizată a construcţiilor;

e) eliberarea autorizaţiei de construire pentru organizarea de tabere de corturi,căsuţe sau rulote, campinguri: taxa datorată este de 2% din valoarea autorizată alucrării sau a construcţiei;

f) eliberarea autorizaţiei de construire pentru chioşcuri, tonete, cabine, spaţii deexpunere, situate pe căile şi în spaţiile publice, precum şi pentru amplasareacorpurilor şi a panourilor de afişaj, a firmelor şi reclamelor: taxa datorată estestabilită în lei/mp;

g) eliberarea autorizaţiei de construire pentru orice altă construcţie decât celeprevăzute anterior: taxa este de 1% din valoarea autorizată a lucrărilor;

h) eliberarea autorizaţiei de desfiinţare, parţială sau totală, a construcţiilor şi a amenajărilor: taxa datorată este de 0,1% din valoarea impozabilă a acestora. în cazul desfiinţării

parţiale, cuantumul taxei se calculează proporţional cu suprafaţa construită a clădirii supuse demolării;

i) prelungirea certificatului de urbanism, precum şi a autorizaţiilor de construire: taxa este de 30% din valoarea taxei iniţiale;

j) eliberarea autorizaţiilor privind lucrările de racorduri şi branşamente la reţele publice de apă, canalizare, gaze, energie termică, energie electrică, telefonie şi televiziune prin cablu: taxa datorată este stabilită în lei/instalaţie;

k) eliberarea avizului comisiei de urbanism şi amenajarea teritoriului, de către primari ori de structurile de specialitate din cadrul consiliilor judeţene: taxa datorată este stabilită în lei/aviz;

I) eliberarea certificatului de nomenclatură stradală şi adresă: taxa datorată este stabilită în lei/certificat.

Se mai datorează taxe pentru:

a) eliberarea autorizaţiilor de funcţionare pentru activităţi lucrative şi viza19 anualăa acestora: taxa este stabilită în lei, diferenţiat pe activităţi lucrative;

b) eliberarea autorizaţiilor sanitare de funcţionare: taxa se prezintă sub formaunei sume fixe în lei;

c) eliberarea de copii heliografice de pe planuri cadastrale sau de pe alte asemenea planuri, deţinute de consiliile locale: taxa este stabilită în lei pentru fiecare mpde plan, diferenţiat de scara la care se eliberează;

d) eliberarea de autorizaţii sau avize care dau dreptul de a executa proiecte: taxaeste stabilită în sumă fixă în lei;

e) eliberarea certificatului de producător şi viza trimestrială a acestuia: taxa estestabilită în lei.

Taxele se plătesc prealabil eliberării sau vizării, după caz, a certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor.

În termen de 15 zile de la data finalizării lucrărilor de construcţie, dar nu mai târziu de 15 zile de la data la care expiră autorizaţia respectivă, persoana care a obţinut autorizaţia trebuie să depună o declaraţie privind valoarea lucrărilor de construcţie la compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei publice locale, pentru recalcularea taxei pe baza devizului real. Recalcularea şi aducerea la cunoştinţa contribuabilului trebuie realizată în termen de cel mult 15 zile de la depunerea declaraţiei, iar contribuabilul trebuie să plătească diferenţa de plată sau să primească diferenţa de taxă achitată în plus în termen de 15 zile de la înştiinţare.

19 Taxa de viză este de 50% din cea de eliberare a autorizaţiei de funcţionare.

În cazul unei autorizaţii de construire emise pentru o persoană fizică, valoarea reală a lucrărilor de construcţie nu poate fi mai mică decât valoarea impozabilă a clădirii stabilită conform procedurii de stabilire a impozitului pe clădiri.

Taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor nu se datorează pentru:

a) certificat de urbanism sau autorizaţie de construire pentru lăcaş de cult sauconstrucţie anexă;

b) certificat de urbanism sau autorizaţie de construire pentru dezvoltarea, modernizarea sau reabilitarea infrastructurilor din transporturi care aparţin domeniuluipublic al statului;

c) certificat de urbanism sau autorizaţie de construire, pentru lucrările de interespublic judeţean sau local;

d) certificat de urbanism sau autorizaţie de construire, dacă beneficiarulconstrucţiei este o instituţie publică;

e) autorizaţie de construire pentru autostrăzile şi căile ferate atribuite prin concesionare, conform legii.

Beneficiază de scutire de taxă pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor:

• veteranii de război;• persoanele fizice prevăzute la art. 1 al Decretului-lege nr. 118/1990 privind acor

darea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cuîncepere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite înprizonieri, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi în alte legi;

• persoanele cu handicap grav sau accentuat şi persoanele invalide de gradul Isau II.

Persoanele fizice şi/sau juridice române care reabilitează sau modernizează termic clădirile de locuit pe care le deţin în proprietate în condiţiile O.G. nr. 29/2000 privind reabilitarea termică a fondului construit existent şi stimularea economisirii energiei termice, aprobată cu modificări prin Legea nr. 325/2002, sunt scutite de taxele pentru eliberarea autorizaţiilor de construire pentru lucrările de reabilitare termică.

Taxele pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor se reduc cu 50% în conformitate cu O.G. nr. 27/1996 privind acordarea unor facilităţi persoanelor care domiciliază sau lucrează în unele localităţi din Munţii Apuseni şi în Rezervaţia Biosferei „Delta Dunării", republicată cu modificările ulterioare, pentru persoanele fizice care domiciliază şi trăiesc în localităţile precizate în:

a) H.G. nr. 323/1996 privind aprobarea Programului special pentru sprijinireadezvoltării economico-sociale a unor localităţi din Munţii Apuseni, cu modificările

ulterioare;b) H.G. nr. 395/1996 pentru aprobarea Programului special privind unele măsuri

şi acţiuni pentru sprijinirea dezvoltării economico-sociale a judeţului Tulcea şi aRezervaţiei Biosferei „Delta Dunării", cu modificările ulterioare.

Taxele pentru eliberarea certificatelor, avizelor, autorizaţiilor nu se aplică:

a) oricărei instituţii sau unităţi care funcţionează sub coordonarea Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, cu excepţia incintelor folosite pentru activităţi economice;

b) fundaţiilor testamentare constituite conform legii, cu scopul de a întreţine,dezvolta şi ajuta instituţii de cultură naţională, precum şi de a susţine acţiuni cucaracter umanitar, social şi cultural;

c) organizaţiilor umanitare care au ca unică activitate întreţinerea şi funcţionareacăminelor de bătrâni şi a caselor pentru ocrotirea copiilor orfani şi a copiilor străzii.

În cazul unei calamităţi naturale, consiliul local poate acorda scutire de la plata taxei pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor.

9.5. Taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă şi publicitate

Orice persoană care beneficiază de servicii de reclamă şi publicitate în România în baza unui contract sau a unui alt fel de înţelegere încheiată cu altă persoană, datorează plata taxei, cu excepţia serviciilor de reclamă şi publicitate realizate prin mijloacele de informare în masă20 scrise şi audiovizuale.

Cuantumul taxei se stabileşte prin aplicarea unei cote de impozitare stabilită de consiliile locale între 1 şi 3% asupra valorii fără TVA a contractului de reclamă şi publicitate.

Taxa se plăteşte lunar de către cel care efectuează reclama şi publicitatea la bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale în a cărei rază se realizează serviciul, până la data de 10 a lunii următoare, pe toată perioada desfăşurării contractului, începând cu luna în care taxa a devenit exigibilă.

Taxa devine exigibilă la data intrării în vigoare a contractului de prestare a serviciului de reclamă şi publicitate.

Orice persoană care utilizează un panou, afişaj sau structură de afişaj pentru reclamă şi publicitate într-un loc public datorează plata unei taxe anuale către bugetul local al autorităţii administraţiei publice locale în raza căreia este amplasat panoul, afişajul sau structura de afişaj respectivă.

20 Se referă la publicitatea realizată prin ziare şi alte tipărituri, prin radio, televiziune şi nternet.

Taxa se plăteşte anticipat de către beneficiarul publicităţii, proporţional cu numărul de luni sau fracţiuni de lună de utilizare, la bugetul local al unităţii administrativ-

teritoriale pe a cărei rază este expus afişul publicitar.

Taxa anuală stabilită de consiliul local este stabilită în lei/metru pătrat.

Taxa pentru afişaj în scop de reclamă sau publicitate se poate plăti anticipat (în întregime pentru întregul an până pe data de 15 martie) sau trimestrial, în patru rate egale, astfel: până la 15 martie, până la 15 iunie, până la 15 septembrie şi până la 15 noiembrie.

Taxa pentru serviciile de reclamă şi publicitate şi taxa pentru afişaj în scop de reclamă şi publicitate nu se aplică instituţiilor publice, cu excepţia cazurilor când acestea fac reclamă unor activităţi economice.

Taxa pentru afişaj în scop de reclamă şi publicitate nu se aplică unei persoane care închiriază panoul, afişajul sau structura de afişaj unei alte persoane, ci ea este plătită de chiriaş.

Taxa pentru afişaj în scop de reclamă şi publicitate nu se datorează pentru afişele, oanourile sau alte mijloace de reclamă şi publicitate amplasate în interiorul clădirilor.

Taxa pentru afişaj în scop de reclamă şi publicitate nu se aplică pentru panourile de identificare a instalaţiilor energetice, marcaje de avertizare sau marcaje de circulaţie, precum şi alte informaţii de utilitate publică şi educaţionale.

Nu se datorează taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă şi publicitate pentru afişajul efectuat pe mijloacele de transport care nu sunt destinate prin construcţia lor, realizării de reclamă şi publicitate.

9.6. Impozitul pe spectacole

Orice persoană care organizează manifestări artistice, competiţii sportive, activităţi artistice şi distractive de videotecă şi discotecă datorează impozit pe spectacole.

Acesta se calculează în cote procentuale asupra încasărilor din vânzarea biletelor de intrare şi a abonamentelor sau în sumă fixă pe metru pătrat, în funcţie de suprafaţa incintei unde se desfăşoară spectacolul, mai puţin valoarea timbrelor instituite, potrivit legii.

Impozitul stabilit sub forma unor cote procentuale se plăteşte în următoarele cazuri şi cuantumuri:

a) 2% pentru manifestările artistice de teatru, balet, operă, operetă, filarmonică,cinematografice, muzicale, de circ, precum şi pentru competiţiile sportive interne şiinternaţionale;

b) 5% pentru manifestările neimpozitate folosind cota de 2%.

Valoarea supusă impozitării este diminuată cu sumele plătite de organizatorul spectacolului sau evenimentului în scopuri caritabile, conform contractului scris intrat în vigoare înaintea vânzării biletelor de intrare sau a abonamentelor.

Persoanele care datorează impozitul pe spectacole au obligaţia de:

a) a înregistra biletele de intrare şi/sau abonamentele la compartimentul despecialitate al autorităţii administraţiei publice locale care îşi exercită autoritateaasupra locului unde are loc spectacolul;

b) a anunţa tarifele pentru spectacol în locul unde este programat să aibă locspectacolul, precum şi în orice alt loc în care se vând bilete de intrare şi/sau abonamente;

c) a preciza tarifele pe biletele de intrare şi/sau abonamente şi de a nu încasasume care depăşesc tarifele precizate pe biletele de intrare şi/sau abonamente;

d) a emite un bilet de intrare şi/sau abonament pentru toate sumele primite de laspectatori;

e) a asigura la cererea compartimentului de specialitate al autorităţii administraţiei publice locale, documentele justificative privind calculul şi plata impozitului pespectacole;

f) a se conforma oricăror altor cerinţe privind tipărirea, înregistrarea, avizarea,evidenţa şi inventarul biletelor de intrare şi a abonamentelor, care sunt precizate înnormele elaborate în comun de Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Administraţieişi Internelor, contrasemnate de Ministerul Culturii şi Cultelor şi Agenţia Naţionalăpentru Sport.

Pentru activităţile artistice şi distractive de videotecă şi discotecă impozitul pe spectacole se stabileşte de către consiliul local în lei/mp/zi, în funcţie de suprafaţa incintei în care se desfăşoară spectacolul. Sumelor fixe stabilite ca taxă le sunt aplicate coeficienţii21 de corecţie pozitivă în funcţie de rangul localităţii.

Plătitorii de impozit pe spectacole pentru activităţile artistice şi distractive de videotecă şi discotecă, au obligaţia să depună o declaraţie care va conţine suprafaţa incintei, precum şi zilele în care se desfăşoară spectacolele, până cel târziu la data de 15 inclusiv, pentru luna următoare.

Impozitul pe spectacole se plăteşte lunar până la data de 15 inclusiv a lunii următoare celei în care se realizează venitul la bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale în a cărei rază se desfăşoară spectacolul.

21 Coeficienţii sunt prezentaţi şi în cazul impozitului pe teren în tabelul referitor la coeficienţii de corecţie aferenţi rangului localităţii aplicabili terenurilor înregistrate la altă categorie decât terenuri cu construcţii.

9.7. Taxa hotelieră

Taxa hotelieră se poate institui într-o unitate de cazare situată într-o localitate asupra căreia consiliul local îşi exercită autoritatea.

Taxa se determină pe baza cotei stabilite de consiliile locale între 0,5% şi 5%, aplicate la tarifele de cazare.

Pentru şederea în staţiunile turistice, declarate conform legii, taxa se determină pe baza cotei stabilite de consiliile locale între 0,5% şi 5%, în funcţie de categoria unităţii de cazare, la tarifele practicate de aceasta pentru o noapte de cazare, indiferent de durata sejurului.

Unităţile de cazare au obligaţia virării taxei bugetului local până pe data de 10 inclusiv a lunii următoare celei pentru care s-a colectat.

Taxa hotelieră nu se aplică pentru:

a) persoanele fizice în vârstă de până la 18 ani inclusiv;b) persoanele fizice cu handicap grav sau accentuat ori persoanele invalide de

gradul I sau II;c) pensionari sau studenţi;d) persoanele fizice aflate pe durata satisfacerii stagiului militar;e) veteranii de război;f) văduvele de război sau văduvele veteranilor de război care nu s-au recăsătorit;

g) persoanele fizice prevăzute la art. 1 al Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările şi completările ulterioare;

h) soţul sau soţia uneia dintre persoanele fizice care beneficiază de scutire, dacă este cazat /cazată împreună cu aceasta.

9.8. Alte taxe locale

Consiliile locale pot institui taxe (stabilite în cuantum zilnic sau anual) pentru:

• utilizarea temporară a locurilor publice;• vizitarea muzeelor, caselor memoriale, monumentelor istorice, arheologice, de

arhitectură;

• deţinerea sau utilizarea de echipamente destinate în scopul obţinerii devenituri, care folosesc infrastructura publică locală;

• deţinerea de vehicule lente (taxă anuală): autocositoare, autoexcavator, macara etc.