ACTUALITATEA MUZICALĂ . Nr. 11 . Noiembrie 2013

D i n s u m a r:

“Viaţa e frumoasă”Concursul şi Festivalul “Hariclea Darclée”Regina poetă Videoclip Angela GheorghiuAniversare Petre GeambaşuMoartea unui festival

Am

În imagine,Irina Popa (România)câştigătoarea Trofeului “Ion Dacian”

(Foto: Florin Ionescu)

REVISTĂ LUNARĂ A UNIUNII COMPOZITORILOR ªI MUZICOLOGILOR DIN ROMÂNIAMUZICAL~ACTUAL

ITATEASerie nouã

noiembrie 2013

11(CXLVIII)

36 pagini10 lei

ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 11 � Noiembrie 2013

Editorial

Ascultândmuzica

Liviu DĂNCEANU

O plăcere este rod şi semn ale clipei.O afirmă răspicat V. J. Piaget (în Laconstruction du réel chez l’enfant, Neuchâtel,Delachaux et Niestlé, 1937). Iar Merleau-Ponty rafinează ideea constatând căplăcerile pot fi diferenţiate în funcţie decaracterul lor necesar sau superfluu,intensitatea fiind provizoriu catalitică pentrucelelalte componente ale conştiinţei(Phénoménologie de la perception, Paris,Galimard, 1945).

Ascultând muzică putem fi traversaţi de agreabil,plăcere, desfătare şi fericire. Agreabilul sugerează mai mult onuanţă şi mai puţin o postură în formă determinată. Plăcerea„este o stare de scurtă durată şi care nu permite o preţuireobiectivă, la nivel subiectiv însă, putând fi apreciată doarimperfect şi în urma unui procedeu sumar, iraţional în mareparte şi subconştient, câtă vreme ea târăşte în vâltoarea pecare i-o pricinuieşte conştiinţei majoritatea funcţiilorintelectuale necesare aprecierii ei raţionale” (E.Moutsopoulos: Plăcerile, Bucureşti, Ed. Omonia, 2005). Larândul ei desfătarea înseamnă ceva mai mult, şi anume,„fructificarea o vreme relativ îndelungată a unui obiect sau aunui eveniment anume, care se oferă constant subiectuluisau a cărei posedare statornică, cel puţin, este urmărită decătre conştiinţă” (V. P. Janet: Les débuts de l’intetelligence,Paris, Flammarion, 1935).

Ideea prelungirii în timp a plăcerii ar putea conduce laconfundarea termenului de desfătare cu cel de fericire.Potrivit lui Kant „fericirea este o stare rezultată dinsatisfacerea diferitelor înclinaţii, şi nu doar dintr-o perspectivătotalizatoare, a extinderii acelei satisfaceri asupra tuturorînclinaţiilor, ci şi dintr-una a plenitudinii intensităţii cu careacestea sunt satisfăcute” (I. Kant: Critica raţiunii practice,Bucureşti, Ed. Enciclopedică, 1981). Dar, agreabilul,plăcerea, desfătarea şi fericirea nu reprezintă doar simpletrepte pe care un meloman le poate urca la îndemnul unuiopus muzical. Ele sunt etape ale cultivării gustului pentrumuzica de calitate. Etape ale participării senzitive, cuexcepţia stadiului celui mai înalt, fericirea, care are o dublăexpunere: una senzorială şi alta raţională.

Fericirea e o dezvoltare absolută şi nu relativă aplăcerii, înţelegând prin relativ virtutea în acţiunea cu privirela trebuinţele necesare vieţii, iar prin absolut pe aceea carese aplică numai frumosului şi binelui. Deosebirea dintreplăcerea şi fericirea de a asculta o muzică favorită constă şi

DIN SUMARCarmen la ONB 2-3

“Viaţa e frumoasă” 4-5Tineri muzicieni niponi 6Concerte sub... lupă 8-9

Festivalul Hariclea Darclée 10

Sorin Lerescu 100-40 12

Recenzii 13

Punctul pe j... azz 16

Aniversare Petre Geambaşu 18-21

Refrenele toamnei 22-23

Moartea unui festival 26-29Ştiri 30-31Concerte 32-3310 ani cu Nico 34-35Pe micul ecran 36

în aceea că plăcerea nuo poţi cenzura, cel puţinpe moment, în timp ceasupra fericirii, oricarear fi şi oriunde ar duce,trebuie să rămâiîntotdeauna stăpân.

Vechii greci (cuprecădere, stoicii)credeau că plăcereaeste o exaltareiraţională, care rezultădin ceea ce pare a fidemn de alegere. Omuzică bună esuficientă pentru a nealunga suferinţa din trupşi tulburările din suflet,ca să ne procureplăcere.

De multe orisimpla plăcere iscată de o bucată muzicalăpreferată constituie ultimul refugiu al sufletelorcomplicate. Dar plăcerea se educă. Seexersează. Aşa se face că ea nu este în sineun bine, ci un semn al unui bine dobândit.Numai aşa plăcerea se transformă într-un fructdelicat pe care trebuie să-l laşi să se coacăpentru a-i dubla valoarea.

(Continuare în pag. 2)

2

Eveniment


Ascultândmuzica

(Urmare din pag. 1)

Interesantă este opinia luiF.J. Lacroix: „Plăcerea existăîntotdeauna în timp. Orice bucurieeste bucurie a unui ritm, ia naştereadică dintr-o anumită legăturăîntre timp şi eternitate. Fericireaaparţine eternităţii”. (Le sens dudialogue, Paris, La Baconniére,1955).

Într-un fel fericirea este ceamai mare plăcere de care suntemîn stare. E ca un vânat pe care nu-l nimereşti decât dacă îl ocheşti dela mare distanţă. Iar parcursulacestei distanţe include obligatoriuşi simţământul plăcerii. O plăcerecare nu este doar rodul conştiinţei,

ci şi a voinţei, ca element mobil alpersonalităţii umane.

Ne place o muzică şi pentrucă vrem să ne placă. Voinţadevine astfel sediul puterii: prin eacomandăm şi suntem ascultaţi,declanşând un apetit, o dorinţăîntovărăşită de raţionament.

Există chiar o pedagogie aplăcerii, nu ca ştiinţă, ci ca o artă,poate cea mai largă şi mainecesară dintre toate artele,fiindcă tinde să satisfacă otrebuinţă de seamă, şi anumenăzuinţa spre desăvârşire agustului artistic. Plăcerea esteticăajunge, aşadar, să fie nu un vas pecare îl avem de umplut, ci uncămin ce trebuie încălzit. Iarprocesul încălzirii cunoaşte treifaze, funcţii ale administrăriiplăcerii la impactul cu opusulmuzical: 1) muzica mă poatereface (având în principal conotaţiitaumaturgice în planul imanenţei

somatice, dar şi psihologice); 2)muzica mă poate preface(operând la nivel spiritual,transcendental); 3) muzica măpoate desface (subminând sufletulşi smintind mintea). De aici şi pânăla a interpreta plăcerea ca fiind unIanus cel cu două feţe nu mai e defăcut nici un pas. Pe de o parterecompensă, un fel de dobândă aîmprumuturilor făcute de voinţă,iar de cealaltă parte pedeapsă cao negare a negaţiei şi, înconsecinţă, o afirmare a dreptuluipe care îl revendică orice vinovatşi pe care acesta caută să-limpună cu forţa. Dacă însărecompensa se recomandă a ficonsecutivă unei desfătări dedurată, pedeapsa, nu-i aşa, oacceptăm doar ca efect al uneiplăceri de-o clipă.

Liviu DĂNCEANU

CARMEN,spectacol-

eveniment laOpera

Naţională Mihai Alexandru CANCIOVICI

Opera Naţională Bucureşti ne-a prezentat unspectacol – eveniment cu celebra CARMEN la 175de ani de la naşterea lui Georges Bizet (25octombrie 1838). Spectacolul prezentat datează înrepertoriu din anul 1999, în regia Mariei Emandi-Tiron şi a făcut săli pline, de fiecare dată, datorităpopularităţii lucrării, dar şi al artiştilor care au evaluatpe scenă de-a lungul anilor.

De această dată, conducerea OpereiNaţionale Bucureşti a găsit de cuviinţă să invite treiinterpreţi din afară, în rolurile principale, pentru aconferi serii o haină de sărbătoare.

În dificilul rol al lui Carmen s-a apelat la ocunoscută mezzosoprană de la Cluj-Napoca, LilianaMattei Ciucă, o mai veche cunoştinţă a noastră, carea mai cântat la Bucureşti în SAMSON ŞI DALILA, înAIDA sau în CARMEN. Ea se bucură de o

recunoaştere internaţională binemeritată, fiind adeseoriinvitată să cânte la teatre importante din Mexico City,Monte Carlo, Madrid, Barcelona şi în alte oraşe dinSpania, în Germania. Agenda sa este încărcată, ceeace demonstrează că este foarte apreciată în lumeaeuropeană a operei. Artista posedă o voce superbă demezzosoprană pură, cu armonice frumoase, cu accentegrave deosebite, egală în toate registrele, dovedindmuzicalitate şi inteligenţă în interpretare. Este o apariţieatrăgătoare pe scenă care reuşeşte să transmită celemai importante date ale personajului: senzualitate peglas, dramatism, mai ales în celebrul duet din actul alIV-lea, forţă în gradarea echilibrată a sentimentelor.Toate acestea au contribuit la realizarea unui personajcredibil de care ea se simte profund ataşată artistic,conferindu-i acea aură de personalitate puternică pecare i-a imprimat-o genial compozitorul francez. O mai

Liliana Mattei Ciucă şiRuslan Udin

3

Eveniment


aşteptăm cu nerăbdare şi în viitoarespectacole ale Operei pentru căeste o prezenţă cu totul specială pescenă.

L-a avut ca partener în rolullui Don José pe tenorul rus dinMoscova, Ruslan Udin, un tânărinterpret care din punct de vederefizic avea toate datele de a-lîntruchipa pe erou. Udin posedă unglas cu calităţi în registrul acut, încare demonstrează siguranţă şichiar performanţă. Din păcate,registrul median nu este încărezolvat, are unele instabilităţi, nureuşeşte să transmită acea starepasională, ardentă a personajuluicare îl împinge la crimă din multădragoste. I-aş reproşa o lipsă deimplicare pe fiorul dramatic, de-alungul spectacolului, el fiind maimult un tenor liric fără să aibăaccente spinto-dramatice. Cu toateacestea, în duetul final ne-aimpresionat prin strădania demnăde menţionat de a ne convinge dedrama pe care o trăieşte. Cusiguranţă că în timp, el va câştigaomogenitate în toate registrele şimai ales în interpretare.

În Micaela am ascultat-o îndebut, pe tânăra soprană Irina

Baianţ, recent laureată la ConcursulInternaţional de Canto ”Grand Prixde l`Opera”, ediţia de anul acesta.Irina Baianţ are o voce frumoasă,este muzicală, a cântat cu plăcere şidăruire, nu s-a simţit nici un moment

că ar putea fi copleşită de emoţiaunui debut pe scena Operei. Îi dorimsuccese şi o mai aşteptăm şi în alteroluri.

Escamillo a fost cântat debaritonul Ştefan Ignat, care ne-ademonstrat că a ajuns la maturitate,a căpătat aplomb şi uşurinţă în cânt,aria din actul al II-lea fiind oelocventă realizare în acest sens.

De altfel, baritonul ne-a demonstratîn ultima vreme că şi-a câştigatpersonalitatea interpretativă pe care

i-o poate conferi doar o evoluţieartistică firească. Şi, în acest sens,apariţia sa în Iago din OTELLO deVerdi devine emblematică.

Restul distribuţiei s-aimplicat cu onestitate în exigenţele

unui spectacol-eveniment. Celedouă artiste, soprana SimonaNeagu şi mezzosoprana SidoniaNica în Frasquita şi Mercedes,prietenele lui Carmen, au cântatfrumos, formând un tandemonorabil din punct de vedere artistic.

Liviu Indricău şi ValentinRacoveanu, în Dancairo şiRemendado, le-au secondat

adecvat, cvintetul din actul al II-leafiind elocvent.

În Zuniga, basul HoriaSandu a dovedit calităţile salereale de artist implicat.

La pupitrul orchestrei s-a aflat Vlad Conta, un dirijorserios şi un muzician rafinatcare prin evoluţiile saleoperistice ne demonstrează, defiecare dată, că urmează cuonoare tradiţia în arta dirijoralăa tatălui său, maestrul IosifConta.

Corul, ca de fiecaredată, condus cu înţelepciune şiprofesionalism de o viaţă, demaestrul Stelian Olariu, a creatun personaj colectiv prezent şiimplicat în desfăşurareadramatică a operei.

La finele serii, artiştii auoferit autografe spectatorilor, înfoaierul Operei. Salutăm

iniţiativa organizării unorspectacole-eveniment de acest gencare atrag publicul, fac săli pline şijustifică statutul Operei NaţionaleBucureşti de prim teatru din ţară.

Sute de oameni au dorit săobţină autografe de la artişti

Ştefan Ignat

4 ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 11 � Noiembrie 2013

Festivaluri

Viaţa e frumoasăFestivalul Internaţional al Artelor Spectacolului

Muzical „Viaţa e frumoasă!“ se desfăşoară între 7 şi 17noiembrie la Opera Naţională Bucureşti. Organizat deTeatrul de Operetă şi Muzical “Ion Dacian”, Festivalul„Viaţa e frumoasă” se află la a VI-a ediţie. Evenimentelemuzicale continuă toamna aceasta cu o invitaţie dinpartea Teatrului de Operetă şi Musical „Ion Dacian”,care îşi propune, între 7 şi 17 noiembrie, sădemonstreze că „Viaţa e frumoasă!”.

Aşa cum i-au obişnuit pe bucureşteni de-a lungulprimelor cinci ediţii, organizatorii FestivaluluiInternaţional al Artelor Spectacolului Muzical „Viaţa efrumoasă!” mizează pe un program variat de spectacolede operetă şi musical, concerte şi genuri muzicale(flamenco, jazz, chillout) care răsună timp deunsprezece zile pe scena, sau mai degrabă pe scenelefestivalului, Teatrul de Operetă recurgând laorganizarea evenimentelor la sediul altor instituţiiculturale, dar şi în spaţii mai mult sau mai puţinconvenţionale din Capitală.

De la operetă şi musical, la kabuki şi balet clasicHighlight-urile ediţiei curente a Festivalului ilustreazădiversitatea stilistică şi varietatea caracteristicăevenimentului. Aşadar, la secţiunea spectacole,organizatorii propun atât producţii ale instituţiilor

culturale româneşti cât şi ale celor din străinătate: de laspectacole de operetă clasică – „Contele deLuxemburg”, în montarea Teatrului de Stat de ComedieMuzicală din Sankt Petersburg, la spectacole de teatru-dans – de exemplu, adaptarea clasicei „Carmen” de

Teatrul Muzical şi Dramatic de Stat din Tbilisi, Georgia,spectacolul de teatru „O poveste japoneză” în stilulkabuki, producţie a Teatrul Naţional „Radu Stanca”, înregia nipo-nului Masa-hiro Yasuda,sau „Baia-dera” OpereiN a ţ i o n a l eBucureşti.

Ca înfiecare an,c o n c e r t e l emarca „Viaţae frumoasă!”le oferă me-l o m a n i l o rposibilitateade a seîntâlni cuunele dintrecele maiiubite personaje ale muzicii naţionale şi internaţionale.Din acest punct de vedere, ediţia cu numărul şase esteun regal de operetă şi musical, printre invitaţinumărându-se soliştii Alexandra Coman, MioaraManea-Arvunescu, Alfredo Pascu, Florin Budnaru sauCătălin Petrescu. Iubitorilor de flamenco şi jazz le suntrecomandate două concerte de neratat: Concha Buika -în deschiderea Festivalului, pe data de 7 noiembrie, şiViktoria Tolstoy.

De neratat este şi invitaţia adresată deorganizatori tinerilor profesionişti dindomeniul muzical şi teatral, cărora leeste dedicat Trofeul „Ion Dacian” pentrutineri interpreţi, competiţie carerăsplăteşte câştigătorul trofeului cu unpremiu în valoare de 2.000 de Euro.Unde găsim bilete? Şi în acest ancolaborarea Operetei cu alte instituţiiculturale din Bucureşti a făcut posibilădesfăşurarea Festivalului „Viaţa efrumoasă!” în mai multe locaţii dincapitală. Astfel că, de-a lungul celorunsprezece zile de festival, bucureşteniipot lua parte la evenimente desfăşurateîn următoarele locaţii: Opera NaţionalăBucureşti, Grand Cinema Digiplex (dincadrul Băneasa Shopping City), GodotCafe-Teatru, Centrul Cultural „IonManu” Otopeni şi alte câteva spaţiineconvenţionale. Biletele suntdisponibile în reţeaua Eventim, online şila magazinele partenere (Orange,

Vodafone, Domo, Librăriile Cărtureşti, LibrăriileHumanitas, birourile proprii Eventim), la Casa de Biletea Operei Naţionale Bucureşti şi la Grand CinemaDigiplex din Băneasa.

5ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 11 � Noiembrie 2013

Concurs

ProvocareaAndreea DRAGU

La început de noiembrie, aşacum ne-a obişnuit încă din anul 2008,Festivalul Internaţional al ArtelorSpectacolului “Viaţa e frumoasă“readuce concursul “Trofeul Ion Dacian“pe scena Aulei Bibliotecii NaţionaleRomâne.

Cei care au decis soartaTrofeului în această ediţie au fost:Eleonora Enăchescu, Oltea Şerban-Pârâu, Alfredo Pascu, Marius Ţeicu şiprof. univ.dr. Mihai Cosma –preşedintele Juriului.

Ca în fiecare an, accentul s-apus în egală măsură pe voce şi pe joculactoricesc. Nu am avut cum să neplictisim, deoarece pe lângă mozaiculmuzical de care am avut parte,concurenţii, 24 la număr, au maiimpresionat prin: alegerea unorcostumaţii ingenioase (Evelin-MarilenaMarinaş cu îndrăgitul Memory dinCats), numere coregrafice atractive(Eliza Nirlu cu al său Don’t Rain on MyParade din musicalul Funny girl),momente amuzante (trio-ul format dinMihaela Alexa, Silvia Micu şi TrandafirValentin ce ne-au încântat cu MedleyABBA din musicalul Mamma mia) saupline de dramatism şi încărcăturăemoţională (Empty Chairs at EmptyTables din musicalul Les Misérables îninterpretarea lui Adrian Rădulescu). Aufost şi momente ce au excelat printehnică şi acurateţe (Glitter and Be Gaydin opereta Candide în interpretareaPlamenkăi Angelova). Am apreciatcalmul şi eleganţa Alexandrei Ştirban

cu mult îndrăgitul Höre ichZigeunergeige din opereta ContesaMaritza, în contrast cu verva şi patosullui Victor Apetrei care ne-a adus pescenă o abordare îndrăzneaţă a pieseiSomebody to love din musicalul We willRock You de Brian May şi FreddieMercury.

În afara celor menţionate maisus, publicul s-a mai delectat cu arii,

duete şi cântece din: Silvia (EmmerichKálmán), West Side Story (LeonardBernstein), Love story (Francis Lai),The Phantom of the Opera (AndrewLloyd Webber) sau aria Mein Herr dinCabaret (Ralph Burns & John Kander)în cele 2 variante ale Oanei Berbec şiCosminei Soare, dintre care s-aremarcat cea din urmă.

Publicul a fost uşor de cuceritîn acest an, când am avut în faţanoastră atâtea numere bune, aşadarjuriul a avut de unde alege. Dacă lapreselecţii se conturase cât de cât unposibil clasament, ei bine, la concursacest clasament - al meu cel puţin - afost dat peste cap. Ajutaţi de machiaj,de costume, probabil de o concentraremult mai bună, de emoţiile adeseaprielnice pentru intrarea în stareaactului scenic şi de o sală plină desusţinători, con-curenţii au dat totce au avut maibun şi ne-audemonstrat cumarată defapt unartist.

Şi anulacesta ierar-hizarea concu-renţilor stabilităde juriu a coinciscu cea apublicului. Să fievorba aici de oeducare apublicului? Poatecuvântul folosit este unul mult preamare, însă cu siguranţă vorbim desprefaptul că spectatorii au început săînţeleagă cu adevărat scopul acestuiconcurs şi anume premiereaconcurentului sau a concurentei careîntruneşte toate atu-urile unui artist

complet: prezenţă scenică, vocepenetrantă, puternică dar înacelaşi timp sensibilă, acurateţeîn interpretare şi o personalitatece dispune de multiple faţete.

Toţi cei aflaţi pe scenă audat dovadă de profesionalism şitalent, aşadar misiunea de aalege un singur câştigător a fostuna dificilă, iar acest lucru s-adatorat faptului că participanţiiîncep să înţeleagă natura acestuiconcurs. Este o competiţie încare se se plasează pe acelaşiloc calitatea şi acurateţea vocală,

dificultatea repertoriului, prezenţascenică, spiritul actoricesc dar şiexperienţa. În momentul în careinterpretul reuşeşte să îmbine toateaceste aspecte, atunci se poate numicu adevărat un artist complet.

Toate cele enunţate mai sus le-a demonstrat în acest an Irina Popa,studentă la Facultatea de Litere care, afăcut ca visul său să devină realitate,

câştigând Trofeul „Ion Dacian” şi cei2000 de euro. Aceasta a fost apreciatăpentru performanţa vocală, dar şiactoricească în interpretarea piesei I’mhere din musicalul Colour Purple deBrenda Russel.

Trofeul concursului a fostsecondat bineînţeles şi de premiispeciale: Premiul pentru vocalitate -Maria Simion, Premiul pentru actorie -Plamenka Angelova, Premiul special aljuriului, ex-aequo - Renate Grad şi VeraDordai, Premiul pentru cel mai bunsolist sub 20 de ani - Diana Alexe,Premiul special al Teatrului de Operetăşi Musical „Ion Dacian”, ex-aequo -Evelin Marinaş şi Cosmina Soare şiPremiul Centrului de Excelenţă alUniversităţii Naţionale de MuzicăBucureşti, ex-aequo - Mihaela Alexa şiAlma-Nicole Boiangiu.

O prezenţă de un rafinament şio eleganţă aparte, nelipsită de pescena concursului din ultimii ani, AnaCebotari, a câştigat cu melodia Don’tcry for me Argentina inimile celor dinpublic, şi totodată Premiul RadioRomânia Cultural.

Preferaţii publicului s-audovedit a fi Mihaela Alexa, Silvia Micu şiValentin Trandafir, trio-ul care,îmbinând cu succes mai multe melodiiale celor de la ABBA, dansândnestingheriţi, plini de energie şientuziasm ne-a făcut să zâmbim cupoftă minute în şir.

Ţin de asemenea să îiamintesc şi pe maeştrii corepetitori, ceifără de care actul artistic ar fi fost unulmult mai sărac: Lidia Butnariu, AdinaCocargeanu, Abel Corban, CornelCristei, Otilia Costea, Adela IrinaLörincz, Violetta Ştefănescu şi DianaVodă.

Seara s-a dovedit a fi unaconform aşteptărilor noastre: dinamică,spectaculoasă, emoţionantă şi comică,urmată la final de bucurii sau deziluzii.Dar aşa le este dat artiştilor, aşadar, sănu ne întristăm, şi să ne gândim deja laediţia viitoare! (Foto: Diana Murăşan,Norella Liviana Costea)

Irina Popa

Eliza Nirlu


Oaspeţi

Doi tineri muzicieniniponi de excepţie

Mircea ŞTEFĂNESCU

Una dintre frumuseţile vieţii muzicale esteimpreviziblitatea, mai precis faptul că momentele de înaltăconştiinţă artistică, profesionalism, eleganţă, pot fi anticipate,dar niciodată fără a fi şi ante trăite. Recitalul instrumental cutotul memorabil despre care voi relata a fost posibilmulţumită doamnei Kazuko Shimada, Preşedintă a AsociaţieiMuzicale „România” din Japonia şi domnului YasuyukiTakagi, Preşedintele Asociaţiei Culturale şi EconomicăJaponia-România.

Aici este potrivit să arăt că Asociaţia muzicală„România” din Japonia a fost fondată în 2005, iar activitateaei admirabilă este condusă de doamna Kazuko Shimada, unspirit consacrat cu nobleţe şi autoritate cultivării în viaţa deconcert din România şi Japonia a interpreţilor şicompozitorilor de mare valoare şi certă performanţă. Câtpriveşte derularea acestui program la Tokio, este desubliniat cu putere şi implicarea lăudabilă, constantă şieficientă a Ambasadei Române din capitala niponă.

În acest larg context, luni, 28 octombrie 2013, laStudioul de concerte „Alfred Alessandrescu” al SocietăţiiRomâne de Radio, am avut prilejul de a fi prezent la unrecital excepţional, la un moment muzical de vârf, graţieartei tinerilor muzicienijaponezi, pianistul MatthewLaw şi violonista HarunaShinoyama.

Matthew Law a începutstudiul pianului la vârsta de 4ani, continuâdu-şi pregătirea laLiceul de muzică Toho şi laUniversitatea de muzică TohoGakuen din Tokio. În 2011Matthew Law a fost admis cuunanimitate de voturi laConservatorul superior demuzică de la Paris, el fiindacum în anul III, la clasaprofesoarei Hortense Cartier-Bresson. Talentul său a fostonorat cu importante premii laconcursuri muzicale dinJaponia şi Europa, respectiv:Premiul I, în 2006, la ediţiaanuală a ConcursuluiStudenţilor Muzicieni din Japonia. În 2007 el a fost distins cuimportantul Premiu I, decernat de Organizaţia de artă PTNAYasuko Fukuda de la Tokio. În 2012 Matthew Law, a PrimitPremiul I din partea juriului ediţiei a VIII-a a ConcursuluiInternaţional de Muzică Românească în Japonia, iar în acestan, 2013, i s-a conferit Premiul I la Concursul InternaţionalHayashi din Italia, împreună cu Rika Masato.

Violonista Haruna Shinoyama, născută în anul 1994,a început studiul viorii de la vârsta de 4 ani, cu un profesoramerican din Brazilia. După revenirea în Japonia a continuatsă se perfecţioneze la celebra Şcoală de muzică Toho

Galkuen cu maeştrii Tomoko Kato şi Gerard Poulet, cu carestudiază şi în prezent. Din luna martie 2014 HarunaShintoyama va fi primită la Salzburg Mozarteum, unde valucra cu profesorul Pierre Amoyal. A câştigat în 2010Premiului I la Concursul Internaţional de Muzică de la Osaka,în 2011 Marele Premiu la Concursul de Muzică Tokushima,în 2012 a ocupat Prima poziţie la cea de a XX-a ediţie aConcursului de Muzică din Japonia şi Marele Premiu la ediţiaa VIII-a a Concursului Internaţional de Muzică Româneascăîn Japonia şi tot în acest an i s-a decernat Premiul I laFestivalul Internaţional de Muzică Kirishima. În 2013 a fostdistinsă cu Premiul Concursului de vară de la SalzburgMozarteum.

În faţa publicului de la Studioul „AlfredAlessandrescu”, Matthew Law a interpretat: J.S. Bach -

Italian ConcertoBWV971, Cl. Debussy– Preludes (excerpts)“Les collinesd’Anacapri”, “Ce qu’avu le vent d’ouest”, “Lacathédrale englou-tie”, J. Brahms -Klavierstücke op. 119.Matthew Law seimpune admiraţieiascultătorilor cu inteli-genţa sa sclipitoare, cuacel suflu al imagi-naţiei şi al expresieistilistice, prin puritateşi frumuseţe, la carese adaugă virtuozi-tatea de mare reuşită.Interpretarea fiecăreipiese din program s-a

definit prin claritate şi distincţie şi prin aceaaureolare a capodoperelor la care nu acced fie şimulţi dintre pianiştii care şi-au cucerit celebritatea.

Haruna Shinoyama a propus audienţeiSonata pentru pian şi vioară, nr. 7, în Do major, op.30, nr. 2 de L. van Beethoven şi Melodiile lăutăreştide Pablo de Sarasate. Interpreta a relevat splendidceea ce este specific în lumile sonore ale paginilorbeethoveniene, cât şi în cele de vervă violonisticădatorate lui Sarasate. Haruna Shinoyama are otrăsătură de arcuş elegantă şi distinsă totodată,acurateţe intonaţională care atinge expresii vocale şiuşurinţă surprinzătoare şi de mare efect. La tânăraviolonistă există un instinct instrumental vizibil, demare autenticitate, precum şi o plasticitate poetică aimaginilor sonore. Arta ei are vigoare şi candoare şi

în plus, elocvenţă în creaţia sonoră. În programul său acolaborat cu pianista Andreea Butnaru, care a susţinut-o cumultă atenţie şi eficienţă.

La cererea insistentă a publicului entuziasmat,Matthew Law şi Haruna Shinoyama au interpretat în tandemPoloneza în Re major de Wieniawski şi Dansurile româneştide Bela Bartok, într-o profunzime de frumuseţi şi o expresiespectaculară care s-au cristalizat în spaţiile mentale şiemoţionale atât de înalte şi atât de rare ale marii reuşite.

Matthew Law

Haruna Shinoyama


Maeştri

Muzică deazi...

Mircea ŞTEFĂNESCU

La Sala Mică a Palatului formaţiavocal-instrumentală European contem-porary orchestra, cunoscută şi sub numelede Ansamblul Telemac-Marsilia, Franţa -, a

interpretat în faţa unui numeros publicformat din compozitori, critici muzicali,oaspeţi ai Festivalului din ţară şi dinstrăinătate, în structura unui work shop, unprogram cu lucrări muzicale de datărecentă.

European contem-porary orchestra– ECO este beneficiara unei burse acordatăîn 2011 de Comisia Europeană, în scopulîncurajării cooperării culturale, şi are

subdiviziuni în Belgia şi Olanda şi legăturistrânse cu Federaţia italiană aconservatoarelor de muzică, dintre studenţiiacstora fiind selectaţi cei mai valoroşi,pentru a se alătura în realizarea acestortematici care se dedică profesionalizării şieducaţiei muzicale.

În această ambianţă de workshop, în care mulţi din public şi de pe scenăpractic se cunoşteau între ei, am ascultat 5lucrări, pe care, să fiu iertat, le comentezîntr-o succesiune subiectivă .

M. Padding, în compoziţia sa Hop– creaţie originală ECO2o12 - a derulat un parcurssonor într-o diversitate defaţete, uneori obsedante,alteori obsesive. M. Paddingmanevrează lejer planurilesonore şi deţine un anumesens de anvergură.

Lucrarea lui LiviuDănceanu Hexaith, op.147, prezentată în primăaudiţie, mi-a apărut ca oexpresie de adâncăsensibilitate, într-un melosşi în pulsaţii ritmice, şi nu

mai puţin cu o policromie de timbrerealmente performantă. Liviu Dănceanu înmuzica sa relevă şi un detaliu interesant,acela de a anticipa cu ceva mai mult şi maiprospectival decât ceea este, sau poate fi, opagină componistică la zi, sau de datărecentă

Compozitorul T. Hearne este exigent şi auster totodată, dar totul cu fixaţii demiraj şi poate şi de o destul de temătoare

visare. Lucrarea sa First World – creaţieoriginală, ECO 2012 - denotă concentrareavoinţei compozitorului asupra intenţiei, într-ostare de aşteptare intelectuală care setrasmite de bună seamă şi ascultătorilor.

Fr. Narboni este autorul uneiinteresante compoziţii, cu un titlul şi elinteresant şi incitant, Embarquement pourl autre la - creaţie originală ECO 1012 -.Titlul, tradus pe româneşte este Îmbarcarepentru lumea de dincolo. Avem aicistructuri poematice intersectate detransfigurări, de sonorităţi în contrasteputernice, de personalizări ale fiecăruitimbru orchestral.

P. A. Carpy în Brulures, - Arsuri –creaţie originală ECO 2012 - instituie unclimat sonor din componentele unei texturicu elemente divers situate şi integrate înepisoade care surprind şi se includ înaceastă ordine umană, tainic de crudă şicare pretinde multe suferinţi.

Adrian Iorgulescu înKaleidoscope - lucrare prezentată în primăaudiţie - a dat şi acum măsura talentului săuspecial . Adrian Iorgulescu este uncompozitor urban. Este un compozitor despirit, de haz, - după caz - este uncompozitor care poate să amuze şi căcreeze momente muzicale comice, fapt caredescinde dintr-un bogat fond cultural, care-ieste propriu, şi nu numai muzical, ci şiliterar. Asocierile se fac cu eternul Caragialeşi cu irepetabilul Urmuz. Ceea am văzut ,am apreciat şi am aplaudat şi la acest opus,Kaleidoscope, o muzică pătrunzătoare,proaspătă, dezinvoltă, cu superbii, cupoante şi cu gust.

Mircea Neagu – 85 Al. I. BĂDULESCU

Cu câteva zile în urmă reputatul compozitor, profesor şi omde ştiinţă muzicală MIRCEA NEAGU a împlinit frumoasa vârstă de85 de ani de la naştere.

A văzut razele binefăcătoare ale soarelui la 10 octombrie1928, într-o localitate din mănoasa câmpie a zonei de sud ajudeţului Teleorman, comuna Pietroşani.

Dovedind, din anii de şcoală, o evidentă vocaţie pentrustudiul marii şi adevăratei muzici, între anii 1948-1953, tânărullicean se numără printre cei mai valoroşi studenţi ai prestigiosuluiConservator de Muzică din Bucureşti.

După absolvirea, cu brio, a studiilor muzicale universitare,viitorul muzician s-a dedicat, iniţial, nobilei activităţi didactice, încalitate de profesor de teorie – solfegiu - la Şcoala Populară de Artădin capitală şi ulterior, în funcţia de lector, la catedra de armonie aInstitutului Pedagogic de 3 ani ce fiinţa, în acea perioadă, încapitală.

În anul 1959, în urma unui concurs organizat de cătreMinisterul Culturii, Mircea Neagu – cunoscut deja în lumea artisticăpentru lucrările publicate şi cântate de numeroase formaţii corale dinteritoriul ţării, a fost promovat în funcţia de şef al Sectorului Muzicalla Casa Centrală a Creaţiei Populare, instituţie responsabilă pentruasigurarea îndrumării şi coordonării, întregii activităţi de creaţiepopulară şi a mişcării artistice de amatori, pentru păstrarea,conservarea, valorificarea şi promovarea nestematelor tezauruluiartei noastre populare.

În paralel cu aceste funcţii artistice şi didactice, distinsulmuzician continuă un amplu proces de creaţie, în care a debutatîncă din anii studenţiei, cu remarcabile succese.

Mărturie stau zeci şi zeci de opusuri inspirate din temelemajore ale vieţii, din istoria ţării şi din lupta acestui popor pentruapărarea gliei şi a fiinţei naţionale, din dragoste pentru muncă, paceşi frumos ale celor ce trăiesc pe aceste legendare meleaguri.

Majoritatea lucrărilor scrise de Mircea Neagu au răsunat penenumărate scene ale instituţiilor de spectacole şi concerte, înnumeroase emisiuni de radio şi televiziune, în programele marilorconcursuri naţionale ale formaţiilor de amatori din perioada 1950-1989, cu deosebire în Festivalul Naţional „Cântarea României”, la

care au participat sute şi sute deinstituţii şi aşezăminte culturale dinsistemul Ministerului Culturii,sindicatelor, din unităţile militare,învăţământului de toate gradeleetc.

Un loc special revine şicreaţiei corale pentru copii, cufrumuseţile şcolii şi activităţii dintaberele de vacanţă: Păţaniilefraţilor Chiţ-Chiţ, Foc de tabără,Buni şcolari şi buni colegi, Lascăldat, Paparuda, De legănat, Lamelc, Din palme, La ploaie, etc.

Opera maestrului MirceaNeagu cuprinde şi piese îndomeniul Muzicii vocal-simfonice:Horia – poem pentru cor mixt,recitator şi orchestră, CantataIndependenţa; Muzică de cameră:Balada pentru violoncel şi pian; Elegie pentru violoncel solo, precumşi lucrări didactice pentru uzul şcolilor de muzică: Manual de solfegii,Armonizări şi adaptări corale pentru două şi trei voci etc.

După 1990, compozitorul Mircea Neagu a semnat, cuaceeaşi dragoste şi profesionalism, lucrări cu tematică religioasă:Prea Sfântă Născătoare, Sub cer de Voroneţ, Tatăl nostru, MărireTatălui, Domnului Domn, Cântările Sfintei Leturghii etc.

Din ampla şi prodigioasa sa activitate dedicată universuluiartei sonore româneşti, nu lipsesc articolele, studiile, eseurile,interviurile, cronicile muzicale etc, ce au văzut lumina tiparului înreviste de specialitate: Muzica, Cântarea României, Contemporanul,Cronica, precum şi în presa cotidiană centrală.

Ilustrul muzician Mircea Neagu a fost permanent legat şi deactivitatea muzicală din fosta regiune Ploieşti – până în 1968 şiulterior, din judeţul Prahova.

Pentru complexa sa activitate de creaţie didactică, deîndrumare şi coordonare a mişcării muzicale româneşti,compozitorul, profesorul şi omul de ştiinţă Mircea Neagu a fostdistins cu importante diplome, cu patru premii de creaţie ale UniuniiCompozitorilor şi Muzicologilor din România, ordine şi medalii alestatului român.

La Mulţi şi Fericiţi Ani, stimate maestre!


Concerte... sub lupă

Excelenţăpianistică

În 13 noiembrie 2013, pe scena de concert al SăliiRadio s-au aflat pianiştii Dana Borşan şi Toma Popovici,orchestra de cameră a Radiodifuziunii şi dirijorul Mihail Agafiţa,într-o colaborare muzicală de înaltă ţinută artistică. Programul acuprins lucrări valoroase din repertoriual muzicii româneşti şiuniversale: Concertul pentru orchestră de coarde de CarmenPetra-Basacopol, Concertul pentru două piane şi orchestrăîn re minor de Francis Poulenc şi Simfonia a V-a în si bemolmajor D 485 de Franz Schubert.

Comentariul de faţă se referă la prestaţia artistică deexcepţie a celor doi pianişti. Dana Borşan, solistă a orchestrelorşi corurilor Radio, este un nume de rezonanţă în artainterpretativă contemporană. De-a lungul timpului, s-a remarcatprintr-o activitate concertistică şi camerală prodigioasă pescenele din ţară şi din străinătate. Domnia sa îmbină armoniosactivitatea de pianist concertist cu aceea de profesor universitarşi de îndrumător de doctorate la Universitatea Naţională deMuzică din Bucureşti. După studiile făcute la Conservatorulbucureştean, pianistul Toma Popovici s-a perfecţionat laUniversitatea din Boston, după care a revenit în ţară, unde aurmat studiile doctorale sub îndrumarea profesoarei DanaBorşan. În mod firesc, maestrul şi discipolul colaboreazăexcelent în postură de interpreţi, în cadrul unui valoros duopianistic, dar şi în calitate de cadre didactice universitare laUNMB.

Prestaţia plină defantezie, de dinamism şistrălucire de pe scena SăliiRadio, constituie o reuşităincontestabilă, un exemplude colaborare artistică decea mai înaltă calitate.Concertul pentru douăpiane în re minor dePoulenc este o lucrare plinăde farmec şi bravură, ceîntruchipează un caleidoscopvariat de imagini muzicale,adeseori contrastante, carese succed într-un tempoameţitor. Compozitorulcreează o minunată lumesonoră, în care suntpercepute reminiscenţediverse din creaţii scrise de Mozart, Liszt, Saint-Saëns, Ravel,dar şi influenţe jazistice şi de music-hall. Într-o scrisoareadresată lui Igor Markevitsch, compozitorul francez menţionaprintre sursele sale de inspiraţie şi o partită scrisă de apreciatuldirijor. Studiind muzica altor compozitori, Poulenc a reuşit să-şitraseze propriul drum creator şi să-şi fructifice propriile calităţi.Din acest punct de vedere, concertul pentru două piane şiorchestră este o reuşită. Muzica plină de prospeţime transmitepublicului o atmosferă de entuziasm debordant şi o paletă largăde stări sufleteşti pozitive. O asemenea lucrare presupune dinpartea interpreţilor capacitatea de a reda cu şarm şi fantezie ununivers sonor cuceritor, aflat în permanentă schimbare, în carestrălucirea, umorul şi verva alternează cu lirismul şi elanulsentimental. Nu ne propunem să facem statistica motivelormuzicale preluate (şi parafrazate) de Poulenc de la alţicompozitori; acestea sunt menţionate în diverse sursebibliografice. Menţionăm un singur exemplu, ce probeazăfantezia creatoare a compozitorului francez.

În Allegro ma non troppo (prima mişcare), tema liricăîngemănează original atmosfera nocturnelor chopiniene şi

trăirea ardentă, specifică muzicii lui Liszt. Emoţia pe care otransmite această imagine muzicală, se află în contrast custrălucirea, cu luminozitatea, graţia şi pregnanţa celorlalte teme.De la primele sunete, publicul a fost fascinat de aplombul şiverva fără egal a celor doi pianişti, care au dialogat într-omanieră firească, remarcabilă prin spectaculos şi culoare.Elaborate sub formă de întrebare-răspuns, temele fermecătoare(cu caracter optimist şi pregnant ritmic, ori cantabile, avântate)le-au prilejuit pianiştilor ocazia de a desfăşura un diapazonextrem de variat din punctul de vedere al expresiei şi almijloacelor instrumentale. Asemănătoare ca stil cudivertismentele şi serenadele mozartiene, muzica a captivatpublicul, creând o stare de entuziasm şi bucurie. Pianiştii aureliefat cu subtilitate frumuseţea melodică, ineditul limajuluiarmonic, varietatea ritmică şi diversitatea scriiturii instrumentale.

În mişcarea a doua, Larghetto, publicul a fost captivatde cântul pianistic expresiv plin de sensibilitate şi culoare al celordoi solişti, care au evidenţiat într-o manieră unitară ideilemuzicale. Colaborarea soliştilor, dar şi dialogul acestora cuanumite compartimente ale orchestrei, au cucerit ascultătorii

prin sinceritatea, prospe-ţimea şi ineditul expresieisonore. O atmosferă degraţie, de vervă şi de intensătrăire lirică a animatinterpretarea. Am apreciatmodalitatea originală în carepianiştii au realizat saltul dela stadiul decorativ al muzicii,caracterizat prin efecte devirtuozitate, la formelesuperioare de exprimareartistică. Cântul însufleţit,generos, surâzător şitransparent a sugerat zborulînalt, solar, iluzoriu şifantastic.

Cea de-a treiamişcare, Allegro molto, scrisăîn formă de rondo a oferit

muzicienilor posibilitatea de a dezvălui alte faţete ale talentuluilor. Atmosfera dansantă, plină de vigoare şi culoare, în careevenimentele muzicale se succed într-un ritm alert a sugeratmuzica de film. Am admirat umorul cu care au fost subliniatemotivele sincopate, paleta coloristică subtil diferenţiată, precumşi fantezia cu care au fost conturate imaginile muzicale.Versiunea oferită de pianiştii Dana Borşan şi Toma Popovici s-aremarcat prin prospeţime, strălucire, spontaneitate şidezinvoltură. Asemenea unor actori care întruchipează cusucces personaje diferite în aceeaşi piesă, cei doi muzicieni audezvăluit comorile nepreţuite de frumuseţe din universul sonor alcompozitorului francez. Sincronizarea nu a vizat doar laturapianistică, ci s-a manifestat la nivel artistic şi conceptual.Interpretarea captivantă şi originală a încântat, a amuzat, afascinat şi a procurat momente de bucurie publicului; aimpresionat prin mobilitatea şi fantezia cu care a reliefatfarmecul melodic, confruntările de timbre, jocul de ritmuri,caracterul umoristic al disonanţelor, pe care le-a înveşmântatîntr-o paletă coloristică sclipitoare. Prestaţia plină de vervă şiprospeţime a transmis un sentiment de entuziasm debordant şio paletă amplă de stări sufleteşti pozitive. La reuşitainterpretativă au contribuit substanţial dirijorul Mihail Agafiţa şiorchestra, care au evidenţiat împreună cu soliştii frumuseţea,strălucirea şi ineditul muzicii compozitorului francez. La bis, dou-ul pianistic a interpretat cu fantezie şi eleganţă o altă creaţie a luiPoulenc, intitulată Vals–Musette. Prestaţia celor doi admirabiliinterpreţi caracterizează excelenţa pianistică: o interpretareoriginală, remarcabilă prin varietatea paletei dinamice şitimbrale, care devine un veritabil mijloc de comunicare cupublicul, o tehnică a expresiei poetice rafinate, capabilă sătransforme cântul pianistic în metaforă şi să-i lărgească limitele,să întruchipeze un miracol, simultan clipei.

Toma Popovici

Dana Borşan


Concerte... sub lupă

Recital-eveniment la

Ateneul RomânÎn 29 octombrie 2013, pe podiumul de concert al

Ateneului Român s-au aflat trei muzicieni de marcă: pianiştiiValentina Sandu-Dediu şi Dan Dediu şi violonista Diana Moş.Programul a cuprins creaţii reprezentative ale compozitorilorClaude Debussy şi Dan Dediu, scrise pentru pian la patru mâinişi pentru vioară şi pian. Calitatea repertoriului precum şi prestaţiade excepţie a interpreţilor, au contribuit la realizarea uneimanifestări muzicale prestigioase, cu caracter de unicat.

În debutul programului, violonista Diana Moş şi pianistaValentina Sandu-Dediu au prezentat Sonata pentru vioară şipian în sol minor de Debussy, creaţie cu valoare testamentarăa compozitorului francez. Elaborată în formă tripartită în anul1917, lucrarea se remarcă prin frumuseţea şicomplexitatea expresivă, prin originalitateaimaginilor muzicale, prin rafinamentulsonorităţii şi, nu în ultimul rând, prin bogăţiasemnificaţiilor. În redarea sonatei luiDebussy, apreciatele interprete au etalat unimpresionant evantai de mijloaceinstrumentale, menit să evoce magiauniversului sonor specific al compozitorului;spectatorii au admirat fantezia şi subtilitateacu care au fost conturate motivele şi temelemuzicale (în plan dinamic şi agogic), calitateatuşeului, măiestria cu care au fost reliefateliniile melodice, structurile armonice şimodale. Am apreciat colaborarea artistică lacel mai înalt nivel, percepută în dialogulcuceritor, plin de vervă şi culoare al celordouă instrumente, felul în care au fost redateimagini şi sentimente contrastante:luminoase şi optimiste în prima mişcareAllegro vivo, capricioase, nostalgice orienergice, amintind unele intonaţii ale muziciispaniole, în mişcarea a doua Intermède,precum şi caracterul dansant, strălucirea şiimpetuozitatea fără egal din mişcarea a treia,Finale. Interpretele au evocat cu talent şidăruire mesajul ultimei creaţii a lui Debussy,care constituie un omagiu adus vieţii şi nobilelor aspiraţii umane.

În continuare, pianiştii Valentina Sandu-Dediu şi DanDediu au interpretat Idile şi Guerille, o creaţie de anvergurăinstrumentală scrisă de Dan Dediu, care evidenţiază calităţileorchestrale ale pianului. Elaborată în mai multe mişcări,contrastante din punctul de vedere al conţinutului şi al tempoului,lucrarea constituie un adevărat tur de forţă pentru pianiştii caresunt solicitaţi să facă faţă unor provocări şi dificultăţi incredibile,spectaculoase. În dubla sa calitate de compozitor şi pianist, DanDediu exaltă magnificenţa instrumentului preferat, destinat săîntruchipeze un caleidoscop cuceritor de imagini muzicale şi destări sufleteşti. Muzicienii au desfăşurat un adevărat arsenalpianistic, cuprinzând tehnica de bravură în octave şi acordurimasive, alături de numeroase pasaje rapide strălucitoare şisalturi plasate cu dezinvoltură pe întreaga claviatură; în acelaşitimp ei au acordat o atenţie specială laturii expresive dinsecţiunile cantabile de mare poezie, realizate printr-un tuşeusensibil, subtil diferenţiat. Cei doi interpreţi au realizat un dialogparticular în care elementele limbajului muzical specific şi miezulfierbinte al înţelesurilor profunde, s-au căutat şi s-au completat înmod original. Ca şi în alte lucrări ale sale, compozitorul DanDediu s-a prezentat în ipostaza de maestru neîntrecut al ficţiunii,al imaginarului şi al invenţiei.

Duo-ul pianistic a prezentat apoi cele Şase epigrafeantice pentru pian la patru mâini de Claude Debussy, creaţiedatând din anul 1914, apreciată pentru calităţile expresive şibogăţia semantică. Lucrarea deosebit de originală - care evocăpersonaje şi întâmplări dintr-o epocă de mult apusă -, estedestinată pianiştilor cu multă experienţă, capabili să creeze oatmosferă plină de poezie şi inefabil, în care sunt perceputetimbre şi culori pastelate, imagini luminoase ori difuze. De laprimele sunete, publicul a fost fascinat de simplitatea şi nobleţeaexpresivă cu care au fost conturate liniile melodice, derafinamentul cu care au fost reliefate structurile armonice şimodale, de modul în care au fost marcate disonanţele. Dotaţi cuo fantezie uimitoare şi cu o muzicalitate înnăscută, pianiştii auredat cu har şi măiestrie cele şase tablouri muzicale. Ascultândaceasta lucrare, mă gândeam la „complexitatea simplă” desprecare vorbea criticul George Călinescu. Deoarece, sub aparenţasimplităţii, în interpretarea pianistică am perceput o infinitate denuanţe şi de semnificaţii adânci.

În încheierea programului, Diana Moş şi ValentinaSandu-Dediu au interpretat Un bestiar mitologic pentru vioarăşi pian de Dan Dediu, lucrare de ample dimensiuni, destinatăinterpreţilor o experienţă camerală îndelungată şi un nivelinstrumental şi artistic foarte înalt. Diana Moş, apreciată

îndeosebi pentru performanţele în muzica modernă şicontemporană, a oferit măsura adevăratei sale valori.Violonistica sa de bravură impresionează prin siguranţa şiabilitatea cu care face faţă celor mai dificile pasaje, prin efectelespectaculoase pe care le realizează, prin energia şiimpetuozitatea debordantă pe care le transmite, dar şi prinsubtilitatea cu care evidenţiază momentele interiorizate, defactură poetică. Valentina Sandu-Dediu, care s-a aflat la pian peparcursul întregului program, a demonstrat pe lângă calităţileartistice incontestabile, creativitatea şi experienţa acumulată îndomeniul muzicii de cameră. Cele două interprete au întruchipatlucrarea încredinţată cu fantezie, cu dăruire şi bun gust,dovedind o capacitate de comunicare artistică ieşită din comun.La sfârşitul recitalului am încercat - pe lângă bucuria şi satisfacţiade a fi fost martora unui eveniment de excepţie - să găsesc oexplicaţie asupra impactului puternic pe care îl au creaţiilecompozitorului Dan Dediu asupra publicului. În opinia mea,domnia sa caută un adevăr asupra căruia îşi concentreazăîntreaga lumină a spiritului şi încearcă să-l exprime în forma ceamai clară, mai pură şi mai desăvârşită; astfel, creatorul ajunge laesenţă.

Pagini de Carmen MANEA

Diana Moş, Valentina Sandu-Dediu, Dan Dediu


Valorile naţionale

Mariana Nicolescoşi deceniul renaşterii

liedului românescÎn istoria muzicii româneşti, în istoria culturii

noastre, ceea ce a întreprins Mariana Nicolesco de larevenirea sa în ţară şi de la istorica sa primăapariţie pe o scenă românească, în 1991, laAteneul Român, e fără precedent şi fără egal.

Prin Concursul şi Festivalul Internaţionalde Canto Hariclea Darclée, Mariana Nicolesco areadus în conştiinţa naţională o mare glorie atrecutului şi a generat de 18 ani încoace oadevărată şcoală de canto de cel mai înalt nivelmondial, la care s-au format şi afirmat până acumpeste 2000 de tineri artişti din România şi din 47de alte ţări.

Recent, după splendida ediţie din vară aCursurilor de Măiestrie Artistică oferite deMariana Nicolesco la Brăila, am asistat la Braşovla triumful ediţiei 2013 a Festivalului şiConcursului Naţional al Liedului Românesc,manifestare creată tot de marea soprană în ideeade a da un nou statut cultural oraşului în care aavut revelaţia muzicii şi a propriei voci, ce aveasă o poarte pe toate meridianele lumii. Festival,Concurs şi Master Class care au însemnatdeceniul renaşterii liedului românesc. Artă ilustrată deliedurile enesciene reunite de altfel şi interpretate integralde tinerii artişti români, tot la iniţiativa Marianei Nicolesco,mai întâi în ţară apoi la Expoziţia Universală de la Aichi, la

Tokio, Nagoya, Praga, Roma, Paris şi New York. Artă cefusese uitată, totuşi, în timpurile recente, deşi dispunem demii de titluri admirabile create de compozitori români dedouă secole încoace, pe fondul străbun al cânteculuinostru de dor.

Cântec de dor cu care liedul nostru e frate bun şi înziua de azi, aşa cum nu e străin de marile confluenţe cu cel

german, francez (la chanson), italian (la canzone), maghiarsau rus, şi cum au demonstrat cu brio minunateleRecitaluri ale tinerilor noştri artişti îndrumaţi de MarianaNicolesco, căreia îi datorăm şi acest florilegiu comparativcare a statornicit o nouă conştiinţă de sine a genului,reaşezat în statutul de mare artă.

Definiţia magistrală dată liedului de MarianaNicolesco: «Îngemănare a poeziei cu muzica, acesta escurt ca sonetul şi implică o linie muzicală ca în belcanto.Cuvântul e suveran, cuvântul purtător de sens în cel mai

înalt grad, care pe unda muzicală ne răscoleşte sufleteleprin subtilitatea trăirii, prin intensitatea ei, prin miracolulartistic pe care-l săvârşeşte în numai câteva clipe».

Recitalurile de lieduri româneşti şi ruseşti alemezzosopranei Oana Andra, apoi ale sopranelorMădălina Barbu şi Silvia Micu împreună cutenorul Adrian Dumitru, cu toţii acompaniaţi lapian de Alexandru Petrovici, au constituitremarcabile evenimente, revelând adevăratecapodopere necunoscute ale marilor compozitoride simfonii, oratorii şi operă, Ceaikovski,Rahmaninov, Rimski-Korsakov.

În cadrul tradiţionalului Simpoziondedicat acestui mare capitol al istoriei lieduluieuropean au adus contribuţii remarcabilecompozitorii Carmen Petra-Basacopol, CornelŢăranu, Adrian Pop şi muzicologii OctavianLazăr Cosma şi Mihai Cosma.

Iar la Concertul de Gală al Laureaţilorcare a fost de un nivel excepţional, caîntotdeauna, au strălucit sopranele MădălinaBarbu, Aida Pavăl şi mezzosoprana EmanuelaPascu, cărora le-a revenit Premiul de Excelenţă,

Premiul I fiind obţinut de sopranele Silvia Micu, OrsolyaVeress şi de tenorul Adrian Dumitru, Premiul II desopranele Irina Baianţ, Stanca Manoleanu şi de basul IonStancu, Premiul III de basul Beniamin Pop, de sopranaMihaela Alexa şi de baritonul Bogdan Nistor. (A. C.)

Laureaţii Premiului I, sopranele Silvia Micu, Orsolya Veressşi tenorul Adrian Dumitru împreună cu Mariana Nicolesco

În jurul Marianei Nicolesco, maeştrii acompaniatori şi laureaţiiediţiei jubiliare 2013 a Concursului Naţional al Liedului Românesc


Remember

11

La începutde

noiembrieAndreea DRAGU

Data de 31 mai 2013 amarcat împlinirea a 100 de ani de lanaşterea lui Constantin Silvestri, o

personalitate plurivalentă:compozitor, pianist, dirijor şipedagog. Aşadar, anul 2013 poartăamprenta sa, fapt pentru care, de-alungul anului am luat parte de multeori la evenimente dedicate lui.Ultimul a fost un recital cameral, cea avut loc în luna iunie pe scenaAteneului, unde i-am putut ascultadiverse lucrări în interpretărideosebite ale unor artişti precum:Geanina Munteanu(mezzosoprană), Vladimir Deveselu(tenor), Raluca Voicu-Arnăuţoiu

(vioară), Oana Spânu-Vişenescu(vioară), Theodor Iancu (violoncel),Manuela Giosa (pian), ConstantinIonescu-Vovu (pian) sau Ion IosifPrunner (pian). (Sursa foto: )

Un alt eveniment ce a avutloc tot pe scena Ateneului, în primazi a lunii noiembrie, de această datăun concert simfonic, ne-a dat ocaziasă îl vedem pe Christian Badeadirijând cele Trei piese pentruorchestră de coarde de acelaşiConstantin Silvestri. Aşa cum ne-a

obişnuit, ChristianBadea a conduslucrarea cu un simţal nuanţelor foartebine dezvoltat, cugesturi ample,deloc rigide, lăsândmuzica parcă săcurgă, mereu cuzâmbetul pe buze,cu o atitudinedegajată faţă depublic, de scenă şide actul muzical.

A urmatapoi momentul multaşteptat al serii,

pianistul rus Nikolai Demidenkointerpretând Concertul nr. 1, în miminor, op. 11 de Frédéric Chopin.Un “produs” al şcolii ruse,Demidenko dispune de o tehnicăimpecabilă, de o vervă uimitoare şiîn acelaşi timp de o sensibilitatecopleşitoare. Pianistul estecunoscut pentru afinitatea specialăpe care o are pentru lucrările luiChopin: “Acesta a fost un alt Chopinfaţă de cel cu care suntem obişnuiţişi modul în care a fost interpretat ne-a tăiat răsuflarea. Virtuozitatea lui

Demidenko nu are nici o legatură custilul Liszt, cu tenta populistă.Controlul tehnic suprem şiacurateţea în virtuozitate mare suntelementele lui de rezistenţă, maiexact, este vorba de claritatea pecare o găsim în cele mai dense şicomplexe structuri şi poezia cea maiexpresivă pe care o redă îninterpretare.” (Michael Church, TheIndependent, 2010, despre recitalullui Demidenko din cadrul seriei“London Pianoforte”).

Ei bine, şi eu pot afirmaaceleaşi lucruri la adresa luiDemidenko după ce l-am văzut pescenă. O prezenţă caldă, senină...Odată aşezat la pian se transpuneaîntr-o altă lume, reuşind să transmitătoate acele stări şi senzaţii pe caredoar muzica lui Chopin o poate face.Gândindu-mă la reperul meudintotdeauna, şi anume varianta cuMarta Argerich, care deja devenisepentru mine un model, ei bine, amconstatat că “idealul” meu tocmaifusese detronat în acea seară deinterpretarea lui Demidenko. De ce?Simplu: Chopin nu este eroic,Chopin este sensibil! Ce am maiputut observa, prin analogie cueroica Martha Argerich sau cuvirtuosul Lang Lang, Demidenko“operează” cu tempo-uri ceva maiaşezate, lucru foarte bine venit înmuzica lui Chopin. De asemenea,faţă de stilul celor doi pianiştienunţaţi mai sus, Demidenko estemult mai implicat în ceea ceinterpretează, dar în acelaşi timp dădovadă de calmitate, serenitate,rafinament şi un tuşeu delicat. Într-un cuvânt: Chopin.

O MARE LECŢIE DE MUZICĂMASTER CLASS MARIANA NICOLESCO

LA TELEVIZIUNEA NAŢIONALĂTradiţionalele Cursuri de Măiestrie Artistică, Master Class, oferite de soprana Mariana Nicolesco între o ediţie

şi alta a Festivalului şi Concursului Internaţional de Canto Hariclea Darclée fac obiectul a patru pasionante emisiunide televiziune. Le vom putea urmări pe TVR 2 în fiecare sâmbătă a lunii noiembrie, începând cu orele 17.

Primele două emisiuni sunt dedicate Bicentenarului naşterii lui Verdi şi Wagner. În 2 noiembrie vom puteaurmări Conferinţa Dr. Stephan Poen, medic foniatru, doctor în muzicologie, pe marginea creaţiei celor două geniiale muzicii, însoţite de videoproiecţii din creaţia lui Wagner, interpretate de mari artişti români: sopranele MariaSlătinaru, Eugenia Moldoveanu, Magdalena Cononovici şi tenorul Cornel Stavru.

În cadrul celei de a doua emisiuni, pe 9 noiembrie o vom urmări pe soprana Mariana Nicolesco în marelerepertoriu verdian, după care urmează Recitalul Verdi - Wagner susţinut de tinerii artişti.

Adevăratul maraton liric pe care-l reprezintă Concertul de Gală Master Class, în care strălucesc tinerii interpreţi,face obiectul celei de a treia emisiuni, din 16 noiembrie, în cadrul căreia tenorii Corneliu Fânăţeanu şi VasileMoldoveanu primesc Diploma de Onoare şi Medalia Darclée, şi al emisiunii finale, din 23 noiembrie, care încheieîn apoteoză evenimentele lirice extraordinare dedicate memoriei legendarei noastre artiste Hariclea Darclée.

Nikolai Demidenko


Aniversări

SORINLERESCU

100-40George BALINT

În devenirea sa spirituală, omul, ca animal-cultural,caută prin orice mijloace să-şi marcheze trecerea, ca probă şiprobabilitate a desprinderii de precaritatatea muririi. Poate căcea mai răspândită formă referită unei atare practici estecelebrarea vârstei. Inevitabil crescător, când numărul anilorîncă măsoară copilăria şi tinereţea, ocazia aniversării esteîncărcată augural cu speranţa continuităţii în mai binele vieţii.Apoi, dincolo de 40 de ani, accentul acestui evenimentcapătă o altă anvergură, după importanţa faptelorsărbătoritului, comensurate în spaţiul public. Omul se opreşteatunci din goana pentru cele ale traiului, din mersul “totînainte”, spre a privi puţin în urmă, de fapt asupraurmelor sale în contextul urmelor celorlalţi.Reflectând astfel, poate să-şi contempleparcursul, fie ca devenire, fie ca abatere, fie cunostalgia irecuperabilităţii, fie cu încrederea îndurabilitatea a ceea ce tocmai întreprinde. Nutoate urmele sunt demne de laudă, şi chiaronorabile fiind, nu toate urmele se cuvine a fiprivite din perspectivă publică. Poate că întreacestea din urmă, faptele cele mai sensibilpotrivite reflecţiei sunt cele culturale, iar dintreele, merită cu prisosinţă să le contemplăm pecele ale artiştilor. În fine, ca să ajungem lasubiect, faptele de compoziţie muzicală, ca urmeale gândirii omului misterios-cultural, sunt cucertitudine cele mai inefabile. Căci ce poate fi maitainic şi totodată real-mişcător sufleteşte decâtvibraţia sunetului, a cărui configuraţie este rodulgândirii unui om, şi căreia îi spunem îndeobştemuzică? Omul a cărui vârstă întru personalitate oomagiem prin adresarea textului de faţă este compozitorulSorin Lerescu, ajuns în 14 noiembrie 2013 la fix patru deceniiînainte de propriul centenar. Deja a lăsat o mulţime de urmeasupra cărora se cuvine măcar răgazul unei minimeenumerări, cum, bunăoară, compoziţiile simfonice,concertante şi vocal-simfonice, zecile de lucrări camerale,dar şi faptele de cetăţean al breslei, amintind aici iniţierea şiorganizarea mai multor ani la rând a unui festival de muzicăcontemporană la Brăila (1997-2003), apoi la Bucureşti, unde,ca preşedinte al Secţiunii române (2003-2013) din cadrulSocietăţii Internaţionale de Muzică Contemporană (SNR-SIMC), şi cu sprijinul substanţial al UCMR (preşedinteluiAdrian Iorgulescu), a reuşit, prin realizarea şi coordonareaanuală a opt ediţii consecutive ale Festivalului “Meridian”, oreplică-versiune de iarnă a festivalului SăptămânaInternaţională a Muzicii Noi (organizat de UCMR şi derulat cuconsecvenţă la sfârşitul lui mai, încă din 1991, S. Lerescufiind directorul artistic al ediţiei a 14-a, din 2004). În acelaşicondens enumerativ amintim de borna fixată de SorinLerescu prin fondarea în 1982 a primului ansambluinstrumental bucureştean dedicat exclusiv muzicii

contemporane, septetul “Traiect”, prin a cărui neîntreruptăpână azi activitate concertistică au fost lansate zeci de primeaudiţii, cu precădere ale unor partituri semnate decompozitori români. De mai mulţi ani, S. Lerescu estemembru în Consiliul Director al UCMR, şi încă de şi mai mulţi,profesor de contrapunct şi compoziţie la Universitatea “SpiruHaret” din capitală. Cei care-l cunoaştem pe Sorin înpersoană, i-am remarcat şi-i preţuim sensibilitatea,altruismul, dragostea pentru muzică, colegialitatea şi spiritulde echipă. Referindu-ne la opera gândirii sale prin compoziţiamuzicală - unde i-a avut ca principali maeştri pe Tiberiu Olahşi Anatol Vieru - aceasta poartă în primul rând amprenta uneinaturi lirice, pentru care sunetul este o formă de atingeremângâietoare. Conceptual, S. Lerescu ia în vizorcomplementarele contrarii, de tip consonant-disonant, solo-multiplu, continuu-discontinuu, pe care le experimenteazăsonor în mai toate opusurile sale, adesea tematizându-şiprogramul componistic pe coordonatele unor serii deschise,referite unor clase de compoziţie denumite prin termeniproprii - Phonologos I-VI, Suono tempo, Proportions I-II(lucrări camerale în diferite combinaţii instrumentale);Modalis I-III (piese concertante, solist-orchestră) - sau pringenuri consacrate: simfonie I-V; cantată I-II; solo (peste 20 detitluri); muzică electronică (o lucrare); muzică de scenă

(opera de cameră “Urmuzica”, op.44, 1998). Toate acesterepere de efaşafodaj ideatic, după cum S. Lerescu însuşideclara într-o anchetă a Revistei “Muzica” (2002), “sesubsumează ideii de sensibilitate a expresiei şi de meditaţieasupra rosturilor existenţei, într-o lume a diversităţiidestructurărilor şi a goanei după derizoriul şi insanitatea unormituri prefabricate peste noapte în laboratoarele reclamei detot felul…” De altfel, o bună parte din reflecţiile de muzicianale lui Sorin Lerescu au apărut sub tipar la Editura Muzicală(2011), într-un volum intitulat “În lumea muziciicontemporane”. Făuritor artistic conştient de istoria şi neamulîntru care fiinţează, rostuindu-l după năzuinţă şi, totodată,rostuindu-se pe sine după putinţă, Sorin Leresecu continuăsă mediteze compunând muzică, şi să facă muzică cubucuria lăuntricei nedumeriri a regăsirii de fiecare dată printr-o altă perspectivă în raport cu lumea, aşa cum, la începutuloricărui act componistic se află relaţia dintre mirareacompozitorului şi goliciunea albă a colii cu portative, din acărei imaculat-odihnitoare aşteptare se pot închipui tăcerisonore nemaiauzite.

ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 11 � Noiembrie 2013 13

Recenzii

Să nu uitămVasilica STOICIU-FRUNZĂ

Chiar dacă nu şi-ar fi pus gândurile pe hârtie, cred că cei osută de autori ai volumului pe care îl am în faţă ar avea sentimentulviu, puternic, obişnuit, al prezenţei unui OM – creator – dascăl -prieten (cum prea bine scrie pe a doua filă).

Cine sunt autorii? profesori de muzică, medici, ingineri,compozitori, dirijori, instrumentişti, actori, cântăreţi, muzicologi,ziarişti… De unde sunt ei? de peste tot: Iaşi, Comăneşti, Cluj-Napoca, Bucureşti, Timişoara, Oradea, Târgovişte, Galaţi, Piatra-Neamţ, Arad, Braşov, Constanţa, Tel Aviv...

Parcurg volumul cu interes şi emoţie, revin asupra multorpasaje, cunosc autorii - pe mulţi îi cunoşteam, desigur, de mult, darcuvântul pe hârtie e o altfel de oglindă - o las, reiau şi mă gândescla portretul re-compus din cuvinte-mărturii şi imagini-document, în488 de pagini.

E lesne de înţeles că acest volum a apărut din multă iubire. Doamna-mamă a dorit sa-şi prezinte soţul în faţa fiului în

ipostaze simple, calde, subiective şi obiective, extrase din anturajulcolorat şi select al omului-creator-dascal-prieten.

Fiecare capitol e o clipă de viaţă cu dublu sens, autor -“subiect”, “subiect” - autor şi devine tulburătoare unitatea în mareadiversitate a gândirii, percepţiei, vocaţiei, relaţiilor dintre aceştia.

Ca într-un destin wagnerian, mai multe leit-motive compundetaliile portretului: modest, meditativ, sensibilitate, talent, omenie,spirit. Construcţia muzicală împletită din “leit-motive”, ţese locuri (înjuriu, la pescuit, pe malul oceanului, pe scenă, la facultate…), cudialoguri (la Uniunea compozitorilor, la o repetiţie a corului de copii,cu un prieten drag, sau cu altul, după concurs, la ore, cu fiul şi soţia,cu maeştri), cu sentimente şi multă muzică bună, pe scena unei vieţipământene întreruptă şocant într-o dimineaţă de martie.

OMUL cucerea prin discreţie, o formă de sfioşenie-simplitate simţită, firească, remarcată de toţi cei impresionaţi pană laneputinţa de a înţelege “cum făcea”? Teoretic, acest fel de a ficreează o imagine ştearsă, ne-semnificativă, unul în rând cu ceilalţi.

La el era exact invers: discreţia îl făceamai prezent, mai distins, mai cuceritor înceea ce spunea şi făcea. OMUL eraserios, “lucru” rar, greu de înţeles şiacceptat într-o comunitate româneascăce foloseşte des, când nu are argument,o zicală periculoasă: “capul plecat sabianu-l taie”...

CREATORUL - compozitor adeschis porţi spre suflete. S-a întâlnit pecăi doar de el ştiute, cu Eminescu,Arghezi, Blaga, a “meditat la Enescu”, aiubit vocea cântată, glasurile orchestreişi intimitatea camerală, semnând cuviaţa sa fiecare sunet gândit, şoptit,strigat, trăit.

CREATORUL - compozitor afost pus la zid de minţi înfierbântate, de grupări “alese”, primitive şifrustrate, care, atunci când li s-a deschis puţin uşa cuştii, au săritasupra celor care…le-au dat mâncare/ştiinţă, şlefuire cu care ar fiputut să trăiască demni; paginile cărţii sunt grăitoare.

DASCĂLUL - profesorul a semnat pe destinele discipoliloraşa cum fac spiritele înalte, adică lăsându-i liberi în personalitate,îndrumându-i discret, dar ferm, nepermiţându-şi să-i strivească. Şiau ieşit din mâna sa alţi creatori şi dascăli.

Deasupra tuturor acestor lucruri, ca un braţ protector, a statîntotdeauna PRIETENIA adevărată, implicată, în general de lungădurată, cu interesul prieteniei şi-atât, cu riscurile şi împlinirileasumate. Între coperţile acestei cărţi sunt o sută de prieteni. Câţi ormai fi prin lume? Probabil, cu mulţi s-a reîntâlnit şi în lungile călătoriiprintre stele…

Unii îi spuneau “maestre”, alţii “dom’ profesor”, unul i-a spus„tata”, alţii, „Made”. Aşa va rămâne, ”al nostru Vasile SPĂTĂRELU”.

...”Îmi deschid încet privirea,/Vreau s-o arunc, dar ea ămişopteşte,/Gândurile moarte suna/În tavernă se anunţă/ LI-BER-TA-TE.” (Vasile Spătărelu, Clopotul)

Al nostru Vasile Spătărelu (1938-2005) volum apărut la75 de ani de la naşterea compozitorului, Editura PERFORMANTICA,Institutul Naţional de Inventică, Iaşi 2013

REGINAPOETĂ

Sanda HÎRLAV MAISTOROVICI

Pe Silvia Irina Zimmermann, opersoană delicată, modestă şi nespus dededicată cauzei de a face cunoscută ArhivaRegală de Wied din Neuwied (Germania), încalitate de membră a Centrului deCercetare Carmen Sylva din cadrul Arhivei,am cunoscut-o la Simpozionul Internaţional„George Enescu”, unde a prezentat ocomunicare despre activitatea de mecenatpe care a defăşurat-o Regina Carmen Sylvaîn cazul lui George Enescu. Domnia sa acercetat cu seriozitate dar şi cu mult sufletpreocupările artistice ale Carmen Sylvei,elaborând o teză de doctorat care a fosttradusă în parte şi în limba română,devenind în anul 2013, o splendidă apariţieeditorială în traducerea Monicăi LiviaGrigore, sub egida editurii ALL şi beneficiindde onoarea de a fi prefaţată de A.S.R.Principele Radu al României (ISBN 978-606-587-066-6).

Cartea Irinei Zimmermann sestructurează firesc în două mari secţiuni:prima cuprinde un studiu pe cât de ştiinţificelaborat, pe atât de accesibil oricărui cititor,tânăr sau vârstnic care ar vrea să cunoascăpersonalitatea de excepţie a RegineiElisabeta a României, născută Prinţesă de

Wied; cea de-a doua conţine o biografie înimagini a Reginei prezrntândfotografii, imagini din ArhivaPrinciară de Wied puse ladispoziţia publicului larg.

Studiul referitor lapersonalitatea Regineicomentează pentru început, cuacurateţe critică dar şi cuadmiraţie, activitatea literară aacesteia, începând cuaforismele publicate pe cărţipoştale din a căror vânzare seiniţiau activităţi caritabile,trecând prin legitimarea şimotivarea propriei activităţiliterare ca pe o activitatepornită din propria făptură,dedicată semenilor şi închinatăîntregirii din propria sa perspectivă aimaginii ţării pe care o conducea. Ea îşijustifică activitatea de scriitoare prin faptulcă scrie pentru „semeni întru simţire” şipentru „semeni întru suferinţă” (pag. 40).Sunt trecute în revistă toate creaţiile literareale Reginei: romanele scrise în colaborarecu Mite Kremnitz, poeziile, basmele,scrierile autobiografice, studiul conţinând şiun splendid capitol intitulat Ex libris undesunt prezentate fotocopii ale ediţiilorPrinceps apărute în timpul vieţii Reginei(tipărite în străinătate, dar şi în ţară, în limbidiferite) şi imagini ale ilustraţiilor care le-auînsoţit, totul prezentat cu acribie ştiinţifică,tipic germană. Autoarea studiuluievidenţiază atât aspectele moralizatoare ale

creaţiei literare a Reginei, cât şi celeestetice, contextualizând şiplasând creaţia acesteia înspaţiul cultural al vremii,atrăgând atenţia asuprapărţilor cu adevărat valoroaseale acesteia, întregind acestpeisaj cu părerile scriitorilorromâni ai vremii: VasileAlecsandri, George Coşbuc,Nicolae Iorga, CincinatPavelescu. Concluzia autoareiacestei cărţi fascinante este căopera literară a Carmen Sylvei,ca document al timpului,cuprinde multe faţete dinperspectivă literara istorică(pag. 93), conducând spreideea că activitatea Reginei

Carmen Sylva în acest domeniu, ca şi încelelalte domenii artistice a fost pusă în ceamai mare parte În serviciul Croanei.

Notăm în final că Liceul de Artă dinmunicipiul nostru poartă numele consacratde Regină activităţilor sale artistice: CarmenSylva (Carmen – cântec Sylva – pădure) şicredem că e util să reamintim cititorilor cumşi-a explicat Ea numele ales: Cântul pădurii,Carmen Sylva, este numele meu, nume subcare m-am ascuns vreme îndelungată (...) şipe care dacă îl scot astăzi la iveală estefiindcă mulţi copii şi-au dorit acest lucru, şifiindcă acum am păr alb şi aş fi putut fibunică, dacă ar fi vrut bunul Dumnezeu. Aşacă aş dori să fiu bunica tuturor copiilor...


Pagina fanfarei

Muzica militară Ioan GOLCEA

Brăila - oraşul atestat la 1368, cu o bogată viaţăculturală şi spirituală, cu o istorie fabuloasă (după un termenla modă), aşezat în formă de amfiteatru cu scena la Dunăre- a găzduit o amplă manifestare cultural-artistică locală derezonanţă europeană: Festivalul Internaţional al MuzicilorMilitare, ediţia a XI-a. În prezenţa oficialităţilor, a invitaţilor,a unui public numeros şi impresionant, a televiziunilor şi apresei, s-a desfăşurat o epopee a muzicilor militare reuniteîntr-o desfăşurare de forţe aflate sub bagheta -organizatorică şi regizorală a - colonelului Petrea Gogu,„iniţiatorul şi managerul singurului festival internaţional degen din România”.

Cultura în acest oraş a fost o vocaţie, amintindu-nede instituţii ale trecutului (precum Filarmonica) sau cele aleprezentului: Teatrul „M. Filotti”, Muzeul de Istorie, caselememoriale „P. Istrati”, „Nică Petre”, „Perpessicius”, la care seadaugă numele glorioase care au aureolat această urbe dela părţile Orientului: Panait Istrati, Nae Ionescu, MihailSebastian, Hariclea Darclée, Ana Aslan. Monumente-efigieale oraşului sunt Biserica „Sfinţii Arhangheli”, Biserica„Greacă”, Biserica „Sfântul Nicolae” (cu pictura lui Gh.Tăttărescu).

În Brăila vremurilor noastre sedesfăşoară Concursul Internaţional de Canto„H. Darclée”, Festivalul de Folclor „Cântecul dedragoste de-a lungul Dunării”, Concursul demuzică uşoară „G. Grigoriu”, Festivalul demuzică folk „Chira Chiralina, FestivalulInternaţional al Muzicilor Militare. Acest ultimfestival ne aminteşte de cele 18 decenii decând fiinţează în istoria românilor muzicilemilitare, pe lângă care nu putem trecenepăsători atâta vreme cât această „instituţie”a fost prezentă la toate evenimentele istoricedin epoca modernă şi contemporană a ţării,fiind slujită de muzicieni precum E. Hübsch, I.Ivanovici, M. Mărgăritescu, I. Vlăduţă, I.Purcărea, E. Massini, S. Horceag, D. Eremia,S. Dinu, E. Ursu şi mulţi alţii.

În cele 18 decenii de existenţă,Muzicile Militare au trecut de la „însoţirea”regimentelor din „Straja Pământeană” de la1830 la paradele muzicale, la concerte de fanfară şi la showmuzical. Fanfarele au adus în parcuri, în săli de bal şi deconcert repertoriul european - de la uverturi la arii de opereşi operete - şi cântece şi jocuri populare naţionale înaranjament pentru formaţii de suflători, modelând auzularmonic al românilor şi gustul pentru muzica de ansamblu. Întimp, fanfarele militare au devenit mesagere ale muziciipentru toate sufletele, devenind un fervent factor educaţionalşi o componentă a vieţii muzicale româneşti.

Festivalul Internaţional al Muzicilor Militare de laBrăila este susţinut de aproximativ 250 de instrumentiştivirtuozi din România, Turcia şi Republica Moldova. Din ţarăau participat: Muzica Militară a garnizoanei Iaşi - dirijorAlexandru Matesică, Muzica Militară a Regimentului 30Gardă „Mihai Viteazu” - dirijor Liviu Voicu, Muzica Militară aForţelor Navale Române Constanţa - dirijor Cornel Ignat,Muzica Militară a Academiei Forţelor Aeriene „Henri Coandă”Braşov - dirijor Sorinel Vânt, Muzica Militară a GarnizoaneiBrăila - dirijor Petrea Gogu, iar ca invitaţi externi au fostOrchestra Militară a Brigăzii 1 Infanterie motorizată„Moldova” - dirijor Andrei Pelipetchii şi Muzica Militară aForţelor Aeriene din Turcia - dirijor Murat Öztürk.

Festivalul Internaţional de la Brăila a vizat excelenţaîn viaţa comunităţii locale, cea care a beneficiat de evoluţiaadevăratelor elite ale şcolilor instrumentale şi de interpretaremuzicală, dar şi de o coordonare muzical-coregrafică pe

măsură. Fanfarele participante sunt alcătuite din virtuozi aiinstrumentelor de suflat şi de percuţie, cu o tehnicăindividuală complexă, cu sonorităţi ample şi totodatăpastelate, nuanţate timbral, purtând amprenta uneimuzicalităţi evidente.

În cele trei zile de parade, concerte şi de spectacoleîn parcuri şi pe Faleza Dunării brăilene, formaţiileinstrumentale au prezentat un program divers, cu piese dinrepertoriul de fanfară, de operă, de operetă şi simfonic,muzică uşoară, music hall, jazz, muzică pop, muzicăpopulară, evidenţiind valoarea ansamblurilor, a soliştilorinstrumentişti şi vocali.

Nota dominantă a Festivalului a constat în îmbinareainterpretării muzicale cu mişcarea coregrafică ainstrumentiştilor, evident fiind caracterul militar aldesfăşurării programului fiecărei formaţiuni, aflate subpecetea artisticului prezent în ţinuta participanţilor, îninterpretarea muzicală, în alcătuirea programelor, acoregrafiilor tematice ale show-urilor şi în vigoarea mişcărilorcorporale insuflate de şefii de muzică.

Ca noutate în arta militară şi în creşterea intensităţiispectaculozităţii spectacolului au fost exerciţiiledemonstrative ale Drill Team-ului Regimentului 30 Gardă„Mihai Viteazul” (instructor Dan Enache), un momentsuperlativ al concentrării, coordonării mişcărilor, a rezistenţeipsihice şi fizice şi a măiestriei coregrafice, pentru caremilitarii subunităţii au obţinut, în străinătate, diplome pentru„profesionalism şi aptitudini excepţionale”.

Totodată, între demonstraţiile instrumentiştilor

militari, managerul festivalului, col. Petrea Gogu a promovattinerele talente coregrafice (cu o evoluţie de la dans sportivla breakdance) de la Şcoala de Dans Sportiv, ŞcoalaPopulară de Arte „Vespasian Lungu”, Clubul de Dans Sportiv„Valentina Dance” şi „LiL MoTioN Dance School” din Brăila -grupuri de tineri extrem de dăruiţi manifestării artistice şisincronizării de ansamblu.

Finalul Festivalului a fost apoteotic, sincretic şicopleşitor prin reunirea ansamblurilor, a muzicii, mişcăriicoregrafice şi a luminilor scenice şi de artificii, având ca temăomagiul eroilor căzuţi pe câmpul de luptă. Precedat deconferirea Trofeului Festivalului şi a diplomelor pentruparticipanţi, ediţia a XI-a a Festivalului Internaţional alMuzicilor Militare de la Brăila s-a constituit într-o apoteoză amuzicilor militare reunite într-un conclav internaţional, dirijatede colonelul Valentin Neacşu - Şeful Serviciului MuzicilorMilitare.

În actuala performanţă a Muzicilor Militare, apreciezcă acest departament sonor şi de mişcare coregrafică alMuzicii Militare de divertisment este o componentă a vieţii deconcert şi de spectacole din ţară, având nevoie de o amplăpublicitate şi susţinere logistică.

Felicităm organizatorii, oficialităţile, sponsorii, artiştii-interpreţi şi pe inimosul colonel Petrea Gogu, cel careoficiază cu dăruire şi har la pupitrul Muzicii Militare aGarnizoanei Brăila şi crează evenimente memorabile.


Despărţiri

Eugenia VăcărescuNecula

Grigore CONSTANTINESCU

Se pot spune multe la despărţirea de cei care ne-au fostapropiaţi în idealuri şi realizări. Împreună cu Eugenia Văcărescu,făceam parte din aceeaşi generaţie, a celor născuţi în acelaşi an.Am privit împrejurul nostru şi am numărat între noi pe cei care şi-au găsit drumul vieţii în muzică şi, oarecum, cred că trebuie săgândim că eram, demult, ultima generaţie de pace, generaţievenită într-un timp de „încă” linişte, înaintea războiului cel mare.Fără orgolii, suntem o generaţie care şi-a împlinit destinul,depăşind potrivniciile. Fiecare dintre cei născuţi în acel timppoate să spună astfel, deoarece ajunşi în secolul XXI, vorbimdeja de trăirea vieţii noastre, fără mânie.

Colega mea de generaţie, Eugenia Văcărescu-Necula, ainsistat, din exces de modestie, să nu mai vorbesc despre viaţaei de artistă la termenii care consacră vreun titlu de protocol,deoarece felul ei de a fi se deosebeşte de reverenţele acordateunor asemenea titluri. Rămâne deci alternativa observaţiilorcotidiene, pentru deceniile de carieră pline de repetiţii,înregistrări, concerte, colaborări, proiecte şi turnee în lumeamare, realizate împreună cu Corul de copii Radio. Poate că oobservaţie este totuşi necesară, pentru a spune că „ieşirea înlarg” aparţine momentului în care a acceptat această ipostază, dea deveni „mâna care conduce” un ansamblu prestigios – Corul decopii Radio – preluat de la dirijorii ce au precedat-o. Uninstrument artistic viu, nu un ansamblu în sensul tradiţional alcuvântului, ci o formaţie care, anual, eliberează coriştii “vârstnici”,apropiaţi de pragul adolescenţei, şi primeşte coriştii tineri, aflaţi înprimele clase de şcoală. Altfel spus, un ansamblu care învaţăneîncetat cum şi ce se cântă. Mişcarea aceasta perpetuă a cerutdirijorului-pedagog o subtilă stăpânire a profesiei şi psihologiei,pentru a face din copiii cu aptitudini, virtuali muzicieni. Un fel deevaluator combinat cu producător, un artist care, totodată, lamomentele dificile ale ieşirii pe scenă, devine interpret stabil cumici artişti profesionişti stăpâni pe mijloacele lor de exprimare..Cine ascultă înregistrările Eugeniei Văcărescu, realizate în şirullung al anilor, împreună cu copiii săi, mereu schimbaţi, mereuaceeaşi, constată că există un criteriu al calităţii care rămâneneschimbat, pe linia constată a performanţei. Cine l-a asiguratacest nivel ? Răspunsul se presupune, căci aparţine înaltului

profesionalism al EugenieiVăcărescu-Necula, celeicare refuza să îi acordvreun titlu, pe drept meritatpentru ce a făcut, pentrucine a fost, în toatemomentele vieţii sale deartist şi om. Poategândurile celor care aupreţuit-o, proiectate înpagini de cronică, paginide carte sau înregistrări,să suplinească absenţaaprecierilor, determinatăde respectarea dorinţeisale de a nu fi lăudată.Deşi, nu se prea poatefără.

Cunoaşterea Eu-geniei Văcărescu ţine de mai multele ei însuşiri. Talentulmuzicianului interpret, o inteligenţă deosebită, o cultură care lasălarg acces neliniştii, curiozităţii analitice, o latură pragmatică încare se îmbină organizarea muncii, programelor, supraveghereadisciplinei în relaţia cu copiii dar şi, în viaţa particulară, stăpânireavolanului maşinii sale. Acasă cânta la pian, pe scenă dirija corul,în sala de concerte asculta muzică, în turnee nu uita ideeavizitării monumentelor şi nici cultivarea relaţiilor care îi puteaudeschide alte orizonturi. Mai există, din componentele portretuluiEugeniei Văcărescu, dimensiunea prieteniei, cea de ocrotitoareafectuoasă a familiei, cu preferinţele pentru cei doi nepoţi.Descrierea nu ar fi completă dacă am uita că ţinea foarte mult lacomportamentul elegant şi calitatea vestimentaţiei, puţinexcentrice. Ar mai fi de adăugat şi multe alte observaţii, doar ne-am ştiut de multă vreme, nu oricum ci cu iubire. Dintre acestea,să amintim măcar simţul dreptăţii, care a făcut-o adesea mai multsă sufere, fără a mărturisi, nu trebuie uitat, nici lupta pentru aînvinge încrâncenarea bolii care, finalmente ne-a răpit-o.

Eugenia Văcărescu, pe scenă, acea personalitateadmirată, iubită şi aplaudată, a fost simbolul victoriei unuiansamblu unic, aşa cum socotim că este Corul de copii Radio. Oregăsim astfel oglindită de scrieri, cronici, cărţi, emisiuni de radioşi televiziune, înregistrări studio şi live, discuri. Cu sau fărăpropria sa dorinţă, să spunem că a fost, în lumea muzicii, oMaestră… Plecarea sa din mijlocul nostru ne întristează amarnic,aşa cum este firesc, atunci când se stinge lumina vieţii celordragi.

EmilPinghiriac

În satul Bereşti, unde astăzi batclopotele, s-a născut în 1933 EmilPinghiriac. Fiu al Agripinei şi alPreotului Haralambie, fratele Adinei,tatăl Ralucăi şi al lui Daniel, buniculCătălinei şi al Anei Veronica, unchiuliubitor al Margaretei şi al Ralucăi, soţulşi sufletul pereche al Cameliei, cunumele de botez Georgeta. Acesta afost OMUL Emil Pinghiriac. Jovial,energic, plin de inspiraţie a străbătutviaţa ca o rază de lumină sau O rază desoare.

Educat la Şcoala Ieşeană,Facultatea de Litere şi Conservatorul deMuzică, baritonul Emil Pinghiriac a cântat pe scenele tuturor operelor din

ţară. Harul său muzical s-a revărsat şi în

studiile doctorale, în activitatea deregizor şi cea de profesor universitar.

A lăsat în urmă studenţii săi,vlăstare puternice şi de valoare.

Serios şi meticulos şi-a notatîntreaga viaţă, zi de zi, într-o serie dejurnale. Din acestea şi-au găsit izvorulcele zece cărţi pe care le-a scris.

Alături de el, timp de 38 de ani astat cu dragoste şi credinţă soţia sa.Dragostea şi muzica au legat pentrutotdeauna destinele lor.

Pe 4 octombrie, la împlinireavârstei de 80 de ani, i-au fost alăturiprietenii dragi şi familia, tineri şi maipuţin tineri. Emil Pinghiriac şi-a luatrămas bun de la viaţă într-o clipă, fericit,doar cu un suspin.

Cu regret, ne despărţim acumde un om şi un artist de valoare.

Familia şi prietenii săi îl vorpăstra mereu în amintiri şi în suflete.


Punctul pe... jazz

DARUL UNUI

MAESTRUFlorian LUNGU

Ne bucură să semnalăm reeditarea, sub egidaEditurii Muzicale, a unui valoros opus teoretic prinintermediul căruia un muzician de ţinută ne introduce,apoi ne călăuzeşte cu recunoscută competenţă înmirificul tărâm al armoniilor jazz-ului – suport şi stimul

pentru creativitatea spontană caracteristică genului.Intitulat sugestiv „ARMONIA APLICATIVĂ ÎNIMPROVIZAŢIA DE JAZZ, POP ŞI ROCK”, volumulreprezintă o lucrare de referinţă datorată pianistului,compozitorului, aranjorului, profesorului Marius Popp,ca sublimat al unei activităţi de o viaţă în practicămuzicală neîntreruptă şi totodată drept prestigioasăîmplinire a vocaţiei sale de mentor al tinerei generaţii.

Bine gândită, judicios pusă în pagină printr-oexprimare elevată, dar deopotrivă explicită, accesibilă,

lucrarea răspunde unor comandamente de ordin istoric,teoretic şi aplicativ, gradate logic de la simplu lacomplex, în capitole succesive. Astfel, semnificativăapare tratarea procedeului de improvizaţie în istoriamuzicii până în veacul trecut când jazz-ul a reabilitatefectiv acest concept drept primordial mijloc de travaliuvariaţional. Fiindcă în jazz s-a impus instrumentistul-improvizator, un liber-cugetător muzical care sedeosebeşte fundamental de instrumentistul-interpretde tip clasic, tributar fidel al partiturii. Binevenite-sdefinirile, într-un capitol introductiv al lucrării, conferiteunor noţiuni de bază precum tonalitatea, gama,acordul, armonia; noţiuni dezvoltate prin clasificări,explicitate în detaliate pagini dedicate funcţiilor,progresiilor, substituţiilor acordurilor, odată în plusexemplificate în anexe. Sporirea complexităţiiacordurilor pornindu-se de la trisonul primordial la carese adaugă în jazz drept al patrulea şi al cincilea sunet –în configuraţie strânsă sau lărgită, în stare directă sau înrăsturnări – septima, nona, undecima, terţiadecima,este tratată evolutiv în diversele faze de modernizareale limbajului şi expresivităţii genului.

Un capitol important dezbate, sub termenulgeneric de voicing agregarea sunetelor acordurilor înacompaniamentul armonic al liniilor melodice. O atenţiespecială este acordată în capitolul IX al lucrării,modurilor din muzică, fie ele clasice greceşti, simetrice(cromatice, hexatonale), neoclasice şi desigur, modulspecific de blues – toate estimate în conexiunenemijlocită cu armonia. În chip firesc este desluşităinclusiv abordarea practică a improvizaţiei prin exerciţiicorespunzătoare, în acest caz profesorul Marius Poppfructificându-şi experienţa proprie dobândită în anii încare a coordonat primul curs de improvizaţie de jazz dinţară iniţiat cu succes de domnia sa la Şcoala popularăde artă, continuat la Conservator.

Spre finele Tratatului de armonie aplicativă esteestimată analitic o specie tipică jazz-ului cultivat demuzicienii afro-americani, blues-ul (cu subgenulboogie- woogie derivat din el), al cărui concept apărutcu mai bine de un veac înainte peste ocean a fostpreluat şi asimilat practicii jazz-istice de pe toatemeridianele...

Departe de a rămâne o lucrare teoretică aridă,volumul abundă în concretizări, exemple şi exerciţiimenite să legitimeze atributul aplicativ înserat în titlu.După cum afirma în „Cuvântul înainte” al cărţiiprofesorul universitar Nicolae Coman, putem vorbidespre un îndreptar cât se poate de util celor caredoresc să îmbrăţişeze şi să cultive în mod concret acestgen muzical sinonim cu „libertatea gândirii, sunetulproaspăt, melodiile nostalgice, ritmul frenetic, armoniilescânteietoare, colaborarea pe viu cu diverşi parteneri(...) într-un proces de creaţie colectivă care rămâne,pentru neiniţiaţi, acoperit de mister, de o aură magică şide norul semnelor de întrebare”.


La zi

“Copacul” -videoclip cu

Angela Gheorghiu Dorin MANEA

Celebra noastră soprană a lansat un videoclippentru marele şlagăr “Copacul”, împreună cu MediaProMusic. Filmările au avut într-un conac părăsit de pedomeniul fostului Palat Ghika, în regia lui BobbyPăunescu, iar director de imagine a fost ViorelSergovici. Filmările s-au desfăşurat pe durata uneisingure zile, însă echipa a lucrat câteva luni laconceptul videoclipului. “Am ales să lucrez cu BobbyPăunescu pentru că îmi place înclinaţia sa desăvârşităcătre bun gust în film. L-am rugat să-l avem alături cadirector de imagine pe fiul reputatului Viorel Sergovici”,a spus Angela Gheorghiu.

Muzica piesei “Copacul” este compusă de JoltKerestely, textul piesei a fost scris de Ovidiu Dumitru,iar orchestraţia a fost realizată de Steven Mercurio.Înregistrarea a fost realizată în studioul Radio România,alături de Orchestra Naţională Radio, dirijor TiberiuSoare. Ingineri de sunet: Andrei Barbu, CălinIoachimescu. Producător executiv din partea RadioRomânia: Oltea Şerban Pârâu. Coproducţie FundaţiaAngela Gheorghiu şi Radio România.

“Jolt Kerestely a fost extrem de inspirat cuaceastă melodie, dar şi cu alegerea primului interpret,

minunatul Aurelian Andreescu! Amândurora le portrecunoştinţă pentru că m-au făcut de mică să îmi promitcă într-o zi o voi relua în cel mai măreţ mod posibil înRomânia. Am încercat efectul piesei pe mai multescene din lume: prima oară a fost în concertul alături desuperbul meu coleg şi prieten, Placido Domingo, laLondra în Arena O2. De atunci, interpretez aceastăpiesă aproape în fiecare concert al meu”, a mai spusAngela Gheorghiu.

Un triotimişoreanDan CHIRIAC

Videoclipul intitulat „Evoluţiamuzicii uşoare româneşti“, lansat pecanalul YouTube, a înregistrat sute demii de vizualizări doar în primele zile.Un videoclip cu o idee simplă şi un stil neobişnuit pentrushowbizul autohton. Protagoniste - timişorencele MartaCotuna, Ana Huţu şi Beck Corlan. Până acum fetele aurefuzat ofertele televiziunilor şi ale presei scrise. Goanadupă publicitate, succes şi bani nu sunt principiile dupăcare aceste fete îşi conduc viaţa. După cum scrie”Adevărul”, ele frecventează biserica nondenomina-ţională evanghelică neoprotestantă „Casa Închinării“ dinTimişoara - „Biserica tinerilor“ sau „Biserica pentru onouă generaţie“, apărută în anul 2004. Modul demanifestare a credincioşilor este aparte: tinerii se

exprimă prin muzicăcontemporană, rock şipop. Aici sunt tineritalentaţi nu doar îndomeniul muzical, ci şiîn alte domenii aleartei, absolvenţi aiFacultăţii de Arte sau aiLiceului de Arte. Clipulintitulat puţin campretenţios „Evoluţiamuzicii uşoareromâneşti“ anunţălansarea albumului

„Jar sub mine“ al Martei Cotuna şi este de fapt unpotpuriu dens. În nouă minute şi 18 secunde, fetele aurezumat 67 de refrene, de la „Zaraza“ lui Cristian Vasile,din 1931, până la „Ecou“, interpretat de Elena şiGlance, din 2013. „A fost o uşurare să aleg muzica. Dare totuşi greu să o alegi în România. Nu pot să rămânnepăsătoare când văd cum muzica e furată,subapreciată, promovată prea puţin, lipsită de respect şichiar batjocorită, din păcate“, a scris Marta Cotuna pesite-ul ei oficial.


Vedete

Jumătate de veacpe scenă!

Octavian URSULESCU

În ziua de azi, cu stress-ul cunoscut al vieţii deartist, e o performanţă în sine doar aceea de a ajungecu bine la 70 de ani,darămite săsărbătoreşti aceastăfrumoasă vârstă pescenă, într-un concertde aproape 4 ore! Eibine, performanţa îiaparţine acestuiadevărat atlet almuzicii, de 50 de anineobosit, străbătândmările şi oceaneleînvolburate ale vieţii şiale unei prodigioasecariere fără o clipă deodihnă, fără a seplânge, fără a cerenici un “time out”. Aispune, când îl vezi, înconcerte saudirijându-şi orchestrala emisiunea de mareaudienţă a ProTV“Dansez pentru tine”, că are 70 de ani? Hai să fimserioşi, e la fel de tonic, de dinamic, de pus pe glume ca

în anii studenţiei la Conservatorul “Ciprian Porumbescu”din Bucureşti, iar vocea, nepusă la păstrare, ciantrenată în multe zeci de concerte anual, e la fel destrălucitoare, cu un ambitus impresionant. Tocmai dinacest motiv a fost o idee inspirată aceea de a deschidespectacolul de mare anvergură (orchestră de 50 depersoane, cu vestimentaţii identice şi pupitreinscripţionate PG, ca pe vremea lui James Last, cu cares-a “intersectat” de multe ori în Germania!) cu un grăitor

şi emoţionant remember: pe ecran Petre Geambaşucânta “Granada” în... 1969 la festivalul internaţional de

la Soci (unde a fostnumit “Caruso dinBalcani” şi a cuceritPremiul pentru ceamai bună voce afestivalului), dupăcare a preluatmicrofonul şi acântat aceeaşicelebră piesă, ca şi“Mandolinata” şialtele din vremeaînceputurilor, ridi-când spectatorii înpicioare!

Spectacolul“Petre Geambaşula aniversare” de laSala Palatului areuşit să umpleincinta în condiţiileunei concurenţeacerbe şi, amspune, neloiale

Petre Geambaşu alături de formaţia sa

Alături de Doina Spătaru


Vedete(căci organizatorii noştri preferăsoluţia comodă a aducerii unorvedete străine, câştigând bani mulţi,în loc să sprijine talenteleautohtone, pe seama cărora şi-aufăcut un nume şi, să recunoaştem,bunăstare...): frontispiciulimpozantei săli era împânzit cubannere uriaşeanunţându-ne concer-tele cu Tom Jones, JoeCocker, BZN, JulioIglesias, Toto Cutugno,Oscar Benton, DemisRoussos, MireilleMathieu, între careapăreau, stingheri, şicâţiva artişti români.Spre satisfacţia noastră(şi, suntem convinşi, şia lui, fiindcă a investittimp, energie, nervi şibani), Petre Geambaşua avut mai mulţispectatori decât uniidintre invitaţii de pestehotare! Evident, unmerit l-au avutpartenerii media(“Actualitatea Muzi-cală”, “Ultima oră”,“Literatorul”, Europa FM, “Taifasuri”,“Formula AS”, ş.a.), sponsorii (Trust

Motors – importator oficial almărcilor Peugeot şi Citroën înRomânia, Marshal Turism,restaurantul “Vatra neamului”),prietenii, în frunte cu scriitorul CarolRoman. Eleganţa spectacolului,care ne-a amintit de vremurile bunede altădată (de când n-am văzut un

program de sală...), a fost sporită dedistincţia prezentatoarei Iuliana

Tudor (concertul a fost filmat deTVR2 producător Dan Banu, săsperăm că va fi retransmis încurând şi... în întregime).

Începuturile... vieţii artistuluiau fost evocate, cu umor, de unmambo (dans cubanez apărut înanii ’40, părintele cunoscutului cha-

cha-cha), interpretat cu aplomb deexcelenta orchestră dirijată de

Viorel Sârbu. Apro-pierea de muzică alui Petre Geambaşus-a făcut prinprezenţa în corul decopii Radio, la 10 ani,apoi prin primachitară acustică,dăruită de sora sa la15 ani; primul pian şil-a putut cumpăraabia la 25 de ani, castudent la Conser-vator, când era dejasolicitat în concerte.A cântat sub baghetamarilor dirijori SileDinicu (Radio),Alexandru Imre(Electrecord), Valen-ţiu Grigorescu(Teatrul “IonVasilescu”), dupăcare şi-a alcătuit în1977 propriaformaţie, Star 2000,

Călin Geambaşu, Adriana Vlad

I. Tudor, A. Ţurcaşiu, P. Geambaşu


Vedetecu care a colindatlumea (în fostaURSS a susţinutturnee de maresucces timp dedouă decenii).Firesc, un locspecial în concerti-a fost rezervatDoinei Spătaru,cu care PetreG e a m b a ş uformează cel mailongeviv cupluartistic, ei cân-tând împreună de35 de ani! Au fostcolegi la Teatrul“Ion Vasilescu”,Geambaşu fiindcel care i-a oferitcel dintâi contractîn Vest: Doina nupoate uita nici acum şocul pe care i l-au produs vitrinelemagazinelor din Stuttgart... Sub bagheta acestuia,solista ne-a reamintit distincţia obţinută la “Cerbul deaur” 1970 (cu “Poarta sărutului” de Alexandru Mandy),după care a făcut o reverenţă în faţa colegilor debreaslă Mihaela Runceanu, Gigliola Cinquetti,Domenico Modugno, Alain Barrière (“Ai plecat”,

versiunea românească a şlagărului ”Tu t’en vas”,cântată în duet cu Petre Geambaşu).

Petre Geambaşu s-a căsătorit în 1971 cuCristina, care-i este şi acum alături. Rodul iubirii lor,Călin, a moştenit întrutotul talentul componistic şiinterpretativ al tatălui său, fiind la rându-i absolvent alUNMB şi laureat al festivalului de la Mamaia. Fostulcomponent de bază al “Şcolii vedetelor”, faimosul

colectiv al lui Titus Munteanu, a interpretat cu lacrimi înochi, la pieptul părintelui său, tulburătoarea piesă peversurile lui Florin Busuioc “Două destine pe-acelaşidrum” (“Dos corazones, dos historias”, lansată de JulioIglesias împreună nu cu fiul său Enrique, ci cuAlejandro Fernandez): “Mi-ai spus poveşti pe vremuri,eram un băieţel/ Parcă te-aud cum murmuri încet un

cîntecel/ Vrăjit de vocea-ţi caldă în braţe adormeam/ Şi-ţi spun acuma, tată, ca tine mă visam...”. CălinGeambaşu, care are la rându-i propria orchestră (dincadrul căreia a fost prezentă acum doar talentatasolistă Adriana Vlad), a dat viaţă câtorva “cover”-uri,predând şi el ştafeta fiului său Davin Alexandru, 5 ani,care promite să fie un percuţionist fără egal! Invitată înspectacol a fost Paula Seling, care a oferit un superb

Petre Geambaşu Show Band


Vedetemicro-recital sub bagheta dirijorului DanielJinga, din care s-a detaşat delicatul omagiuadus celui numit cândva “Caruso din Carpaţi”- ne referim, evident, la melodia “Caruso” a luiLucio Dalla.

Sărbătoritul a acordat o serie dediplome de excelenţă unor colaboratori care i-au fost alături în cele cinci decenii de carieră.Cum unii dintre aceştia se aflau chiar pescenă, totul s-a legat. De pildă, MarcelaScripcaru, absolventă a UNMB, secţia cantoclasic, vine din Basarabia şi face parte de maibine de un an din orchestra actuală a lui PetreGeambaşu. Câştigătoarea unor premiiimportante la Festivalul internaţional “DanSpătaru” de la Medgidia (premiul revistei“Actualitatea Muzicală” în 2011, Trofeul în2012) a cântat piese lansate de Brenda Lee(solistă preferată a familiei Geambaşu),denumită în anii ‘60 “Miss Dinamită”, şi deChristina Aguilera. Finalul a fost unulapoteotic, cu formula actuală PetreGeambaşu Show Band într-o dezlănţuireritmică. Alături de valoroşi instrumentişti, deDoina Spătaru şi de Marcela Scripcaru, dinformaţie fac parte binecunoscuta Anca

Ţurcaşiu (actriţă, două premii deinterpretare la Mamaia, roluri demare dificultate în musical-urilemontate la Operetă) şi Elena Niciu(de 3 ani în grup, a absolvitUNMB, secţia Pedagogie-Pian).Cu “My Bonnie”, “Tarantella” şialte titluri celebre, PetreGeambaşu a cântat, a dansat(“...pentru noi”!), a provocatpublicul, cu o tinereţecontaminantă. Avem nevoie deasemenea vedete profesioniste,aşa încât, laolaltă cu un sincer “Lamulţi ani!”, îi spunem că n-am uitat“ameninţarea” sa că va reeditaacest memorabil concert încâteva mari oraşe ale ţării!Excepţionala voce a lui PetreGeambaţu trebuie să răsune petoate marile scene ale ţării!

Foto: Gabi Boholţ,Elitephotos.ro

Paula Seling

D. Spătaru, P. Geambaşu


În ţară

Refreneletoamnei

Octavian URSULESCU

Creaţii celebre ale compozitorilor GheraseDendrino, Ionel Fernic, Nelu Danielescu, Titel Popovici,ş.a., o sală arhiplină, cu un public avizat şi civilizat, juriucompetent (Stela Enache, Ionuţ Fulea, Marian Stere),

recitaluri aplaudate, transmisii TV(“Naşul TV”, “Inedit TV”),parteneri media serioşi(“Actualitatea muzicală”, “Ultimaoră”, “Literatorul”, RadioRomânia Internaţional) – aşa s-arputea sintetiza cea de-a X-aediţie a festivalului internaţionalde interpretare a romanţei “Te-aştept pe-acelaşi drum – Inmemoriam Valer Ponoran” de laZlatna. Am mai scris anterior deremarcabilele iniţiative aleprimarului meloman SilviuPonoran, care-şi cinsteşte,începând cu actuala ediţie,părintele, valoros artist liric şiprofesor de muzică, plecat dintrenoi în intervalul scurs de la ediţiaa IX-a. Ei bine, şi de această datădânsul a fost garantul unei organizări impecabile dintoate punctele de vedere, asigurate de primărie,consiliul local, consiliul judeţean (preşedintele IonDumitrel a fost seară de seară în sală), centrul de

cultură “Augustin Bena” din Alba-Iulia, casa de cultură“Horea Popescu” din Zlatna. Când am scris“impecabile” ne-am referit atât la decoruri, trofeelesuperbe, transport, cazare (aspecte care în alte părţisunt ignorate), cât mai ales la calitateaacompaniamentului muzical, absolut remarcabil. Dinorchestra condusă de violonistul Ovidiu Barteş au făcutparte Kalman Urszui (acordeon), Marius Sabo (vioară),Zenu Zanc (contrabas) şi Victor Geogian (pian).Formaţia a asigurat atât acompaniamentulconcurenţilor, dintre care foarte puţini au venit cupartituri, cât şi al vedetelor de renume din recital, TraianJurchela şi Ionuţ Fulea, ambii adevăraţi maeştri airomanţei, lângă care a stat cu fruntea sus câştigătorul

ediţiei precedente, CristianFodor din Orăştie. Celelalterecitaluri înafară de concursau fost susţinute de preşedintajuriului, îndrăgita solistă demuzică uşoară Stela Enache(cu melodii de Florin Bogardo,Dan Stoian şi Jolt Kerestely,acesta din urmă cu două pieseîn primă audiţie), de MarianStere (cunoscutul textier, fostcâştigător al trofeului “AurelianAndreescu”, a cântat şi în duetcu Stela Enache) şi despumosul actor Jean Paler.Legat de acesta din urmă, nuputem uita adevăratul recitaloferit de el şi de ceilalţi invitaţila Băile Perşani, la invitaţia

unei gazde de mare ospitalitate, Paul Istrate. Ideeaprimarului Silviu Ponoran, şi anume de a alternaromanţa cu muzica uşoară şi umorul, s-a doveditbenefică, manifestarea avînd ritm şi atractivitate.

S. Enache, M. Stere

S. Botez, S. Ponoran


În ţarăCu generozitate, organizatorii au oferit două

diplome de participare, Oanei Cristina Panea dinCraiova şi veteranului de... 72 de ani Pavel Gheorghedin Teiuş, ceilalţi concurenţi, toţi cu bune prestaţii,intrând în palmares. Casa decultură “Horea Popescu”, depildă, a acordat distincţia satenorului Tiberiu AdrianSzasz, student în anul IV laAcademia de muzică “Gh.Dima” şi solist al Opereinaţionale române din Cluj-Napoca. Fiind vorba deromanţă, s-a procedat binecă nu s-a fixat o limităsuperioară de vârstă. Astfel,premiul “Valer Ponoran” arevenit unui cunoscut activistcultural din Alba-Iulia, VasileRepede, 66 de ani, care chiara fost coleg şi prieten cuartistul omagiat. Un Premiuspecial a revenit doljeanuluiOctavian Cosmin Dinuţ, întimp ce menţiunile au ajuns laNicolae Tuhuţ din Abrud, solist experimentat, şi lalocalnica Oana Maria Cristina Păşculeţ, studentă înanul II la Academia de muzică “Gh. Dima” din Cluj-Napoca. Pentru cei care asociază romanţa cu vârstasenectuţii, a nostalgiilor şi a amintirilor, îmbucurătoreste faptul că premiul III a fost acordat de juriumezinei competiţiei. Sabina Maria Străchinaru n-aredecât 15 ani şi a onorat memoria fostului ei dascăl,

neuitatul compozitor Titel Popovici, căruia i-a cântatdificila creaţie “Îmi pare rău”. Tinereţea a alternat pepodium cu experienţa, fiindcă premiul II a fost cuceritde giurgiuveanul Ion Chiripuci, 55 de ani, absolvent alfacultăţii de muzică de la Universitatea “Spiru Haret” şiaureolat de numeroase distincţii şi colaborări cu

orchestre de prestigiu. În schimb, tânăra de 19 aniLorena Pascu din Orăştie a reuşit să-l depăşească, cusiguranţa dată de studiile de specialitate (tot mai mulţiinterpreţi înţeleg importanţa unei pregătiri

profesioniste), fiind studentă la Academia de muzică“Gh. Dima” din Cluj-Napoca, secţia pedagogiemuzicală. În cazul stabilirii destinatarului Trofeului,membrii juriului au fost unanimi: de departe cea maivaloroasă interpretă a fost Stela Botez, 24 de ani, dela Cahul, din ţinutul Codrii Tigheciului, din sudulRepublicii Moldova. Chiar dacă a debutat la 11 ani, s-a aflat pentru prima oară la un concurs de romanţe! Afost însă ajutată de solida sa educaţie muzicală, fiind

absolventă, rând pe rând, a Şcoliide arte “Maria Cebotari”, aColegiului de pedagogiemuzicală şi a Academiei demuzică, teatru şi arte plastice“Gavriil Musicescu” din Chişinău.Ea a dat viaţă cu sensibilitate şiştiinţă a nuanţei celebrelor“Smaranda” şi “Car frumos cupatru boi”.

Din toate punctele de vedere,a fost o manifestare de mareţinută, desfăşurată în straie degală (chiar şi primarul Ponoran afost înveşmântat în frac!), inclusivîn plan muzical. Cu doruri şiregrete, cu iubiri neîmpărtăşite şicrizanteme în glastră, festivalul ailustrat plenar versurile poetului

local Ioan Tătar: “Pe-acelaşi drum de altă dată/ Te-amaşteptat mereu să vii/ Romanţa mea de mult plecată/Revii acum din pribegii...”. A fost o “pribegie” de 3 ani,cât a durat întreruperea festivalului, care să sperămcă de-acum ne va chema pe-acelaşi drum, la Zlatna,în fiecare toamnă...

I. Fulea

T. Jurchela


Oaspeţi

Seri muzicaleinternaţionale

Puţini mai sunt aceia carereuşesc să organizeze seri cumuzică live, care să adunelaolaltă de artişti de-o parte şi dealta a Prutului, interpreţi românişi italieni aşa cum este DorinIrimia. Iubitor de muzicăadevărată, de artişti valoroşi, despectacol…

Este greu de descris încuvinte succesul şi reuşita celuimai recent eveniment pe care l-aorganizat şi unde i-a avut invitaţipe Miki (ex K-PITAL), AlexandruJidveianu, pe basarabeanulRadu Captari şi pe italianulEnrico, fost participant laSanremo.

“Cireaşa de pe tort” a fostIurie Sadovnic. Vedetă înRepublica Moldova, cel căruia ise mai spune şi “Orheianul”(copilăria şi-a petrecut-o laSusleni, lângă Orhei) a fost solistal formaţiilor “Contemporanul” şi“Bucuria”. În 1983 a fondatformaţia “Legenda”. A cântatmultă vreme cu AnastasiaLazariuc, “povestea” lor

începând cu mai bine de 40 deani în urmă, atunci când erau

solişti ai formaţiei“Sonor”. “A fostvisul meu de acânta poeziaclasicilor şi apoeţilor contem-porani” – ne-amărturisit artistulnăscut în satulJura, din stângaNistrului. “Am

vrut să le ofer spectatorilor mei ooază, un punct de sprijin înaceastă lume atât de nesigură şiatât de dezechilibrată”.

Lui Iurie Sadovnic, ArtistEmerit al Rep. Moldova din1984, i s-a alăturat (vocal şi lachitară) în acea seară magică şiViorel Burlacu, textier şicompozitor, lector la Academiade Muzică, Teatru şi Arte Plastice„Gavriil Musicescu” din Chişinău.

Text şi foto: Oana GEORGESCU

Miki, Enrico

I. Sadovnic, D. Irimia, R. Captari

A. Jidveianu


Lansare

După 13 ani…Oana GEORGESCU

Unul dintre cele mai în vogă cluburi bucureştenea găzduit recent lansarea oficială a single-ului “Cât îmilipseşti“ şi un concert live susţinut de îndrăgita trupă“Gaz pe Foc”, care s-a reîntors oficial în peisajulmuzical autohton. “Gaz pe Foc” înseamnă acum PaulPanait (voce, chitară) şi Alin Lupşa (voce, claviaturi), iarformula de concert live îi include şi pe Gabriel Bălaşa(percuţii) şi Robert Ardeleanu (bass). Astfel, după opauză care a durat 13 ani, formaţia care ne-a rămas înmemorie prin hit-uri precum “Adio” sau “Spune-mi” aales să se reîntoarcă în lumea muzicală, convinsă fiindşi de fanii care abia îi aşteptau şi care au fost prezenţiîn număr mare la lansare. Evenimentul a marcat şi opremieră absolută: videoclipul la piesa “Cât îmi lipseşti”s-a filmat live, acesta fiind o producţie marca SENSOTV.RO.

“Când ne-am hotărât să revenim cu trupa Gazpe Foc, ne-am gândit că lumea era obişnuită cu piesa“Adio”, ale cărei versuri le ştiu cu toţii” – ne-a mărturisitAlin Lupşa. “Şi că nu ar fi rău să creem acest single cao continuare a piesei care şi acum se mai cântă şi pecare, de fapt, nu a uitat-o nimeni. Paul a scris versurile,ba chiar a făcut legătura prin versul “Mi-ai spus Adioatunci…” Credem că a ieşit ceva foarte frumos, aşa căabia aşteptăm să ascultaţi “Cât îmi lipseşti””.“Evenimentul a fost unul deosebit, am cântat şi piese

care ne-au consacrat “Adio”, “Lasă-mă să te iubesc”,“Vreau să fiu cu tine”, iar faptul că am filmat live şi

videoclipul melo-diei “Cât îmilipseşti” este cevanemaivăzut şinemaiîntâlnit pânăacum. Cred cutărie că Gaz peFoc poate aducemuzica adevăratăîn prim plan.Esenţial este căstilul, look-ul,sound-ul s-austilizat, că ne-ammaturizat şi că nebazăm pe ajutorulfanilor care ne-aufost alături în toţiaceşti ani şi careau crescut odatăcu noi!” - ne-adeclarat PaulPanait. (Foto:Sebastian Oros)

P. Panait


La adio...

Moarteaunui

festivalSilvia LEONTENAŞ

Festivalul (nu-i mai spunem“naţional”, fiindcă nu mai era demult aşa ceva...) de la Mamaia (nici“de muzică uşoară românească”nu-i mai zicem, şi aceastadispăruse de vreo 15 ani...) asucombat, previzibil, modulpompieristic în care era organizatneputând să-l mai salveze exact la50 de ani de la prima ediţie.Profităm de ocazie pentru a-icorecta pe amatorii din presă, carevorbeau de “ediţia a 50-a”: nicivorbă de aşa ceva, fiindcămanifestarea a fost întreruptă între1976 şi 1983, datorită atacurilorviolente din “Flacăra” lui AdrianPăunescu, acesta susţinândsuperioritatea “muzicii tinere”promovate în cenaclul său.Festivalul de la Mamaia a avutprima ediţie în 1963, fiind înfiinţat

de Uniunea Compozitorilor şiMuzicologilor din România, subauspiciile Consiliului culturii. Aşacum se poate vedea din premiile

speciale acordate în epocă,organizatorii aveau abilitatea de aavea alături departamentele deturism, sport, ş.a.m.d., pentru căatunci într-adevăr festivalul de laMamaia era un “brand” al litoralului.(Dez)organizatorii de astăzi auîncercat să obţină sume nejustificatde mari de la ANT (AutoritateaNaţională de Turism), deşi

festivalul, de pe la sfârşitul anilor’90 nu mai are nici o greutate, niciun ecou major, ajungând chiar înanii din urmă să fie retransmis de

un post local, Neptun TV! Devenitun apanaj al Consiliului judeţean(CJ) Constanţa (se ajunsese chiarla aberaţia ca Trofeul să fie decis

de votul consilierilor locali, nu aljuriului!!), care probabil n-a mai fostdispus, nici el, să se implicefinanciar la nivelul aberant cerut de“ o r g a n i z a t o r i i - p r o d u c ă t o r i ”(600.000 de euro! Pentru ce?),festivalul a fost promovat foartetârziu şi cu argumente dubioase,din moment ce ministrul delegatpentru IMM-uri, mediu de afaceri şi

turism, Maria Grapini, avea, lamijlocul lui iulie (deci cu o lunăînainte de perioada tradiţională dedesfăşurare!), serioase reţineri:“Acest organizator (cine? - N. R.) avenit la noi şi a solicitat să fiesusţinut pentru că în cadrulevenimentului poate facepromovare atât brand-ului de ţară,cât şi destinaţiilor turistice.Proiectul însă trebuie săcorespundă unor rigori de atragerea fondurilor europene. Firma deevaluare pe care am moştenit-o cucontract până în 2014 de ladoamna Udrea ia fiecare proiect şiîi stabileşte un punctaj, dupăstudiul de impact, după niştecriterii. Aceasta este procedura.Suma mare, de 2,5 milioane de lei,la documentele pe care le avemacum, nu se justifică, nu se poateacoperi prin evaluarea impactuluipe care îl are festivalul Mamaia.Proiectul a fost adus abia în 23 mai2013. De atunci au mai fost discuţii,s-au mai trimis date, dar

Horia Moculescu

Jolt Kerestely


La adio...incomplete”. IarRăzvan Fili-pescu, secretarde stat şipreşedinte alANT, adaugă:“Noi am primit osolicitare învederea promo-vării, în cadrulacestui eveni-ment, aRomâniei şi aproduselor turis-tice pe care noile avem. La oraactuală nu s-aaprobat nimic,este doar oprocedură înderulare”. Altfelspus, organi-zatorii, care audormit pe ei,

cum se spune, până cu 3 luni înainte de eveniment, auîncercat să-şi ascundă incompetenţa servind gogoriţacu “brandul de ţară şi destinaţiile turistice”! Dar,revăzând ediţiile anterioare, nici urmă de aşa ceva,nimic “turistic” la o manifestare care nici măcar nu se

mai desfăşura la Mamaia, la malul mării, ci la grădinade vară din Constanţa! Sursele noastre ne-au informatcă, mai rău, anul acesta se intenţiona găzduireafestivalului pe o scenă montată pe plajă! Atât depreocupate au fost de “brandul de ţară” Primăria şi CJîncât n-au fost în stare, de vreo două decenii, sărenoveze şi să modernizeze Teatrul de vară dinMamaia! Ca şi cum primăria din Sanremo ar mutafestivalul din Teatrul “Ariston” într-o localitateînvecinată... Şi dacă tot am amintit de Sanremo, emomentul să taxăm declaraţiile halucinante de anultrecut ale organizatorilor de la Mamaia, semn al

seriozităţii lor: vă reamintim, la ediţia 2012 ei auanunţat ritos că va avea loc un schimb între laureaţiicelor două concursuri! Am scris încă de atunci că esteo aberaţie, dar am aşteptat şi iată că la Sanremo n-afost picior de artist român, şi nici la eventuala ediţie2013 de la Mamaia nu s-a mai pomenit o vorbuliţă devreun italian pe cale să se producă pe scenalitoralului... Aşa încât cum să tratezi serios cu astfel deoameni?

Nu cunoaştem ca un concurs important dinlume să aibă acelaşi preşedinte de juriu de un deceniuşi mai ales venind din altă zonă a muzicii. Este cazul luiMădălin Voicu, care etichetează, cum citează ziarul“Ring”, drept “o ruşine, o tristeţe şi o eroare” dispariţiafestivalului, omiţând însă să precizeze că “îngroparea”acestuia s-a produs lent, an de an, tocmai datorităcolegilor săi de organizare, dar şi a modului cum aufost acordate premiile. Cine e vinovat că “fondurile n-aufost obţinute mult mai devreme”? La cele mai puterniceşi mai respectate festivaluri de gen din România,“George Grigoriu” de la Brăila şi “Dan Spătaru” de laMedgidia, programul, datele de desfăşurare, finanţărilese cunosc cu un an înainte! Ele sunt, în plus,internaţionale, servind cu adevărat “brandul de ţară”.Tânărul director al festivalului de la Medgidia, DanielGheorghe, “umblă cu jalba-n proţap”, cum se spune,bate insistent la toate uşile imediat cum se încheie oediţie şi aşa se explică faptul că, de pildă, între

Marcel Dragomir

Margareta Pâslaru, Marius Ţeicu, Camelia Dăscălescu


La adio...organizatori se numără la locde cinste, aşa cum este normal,Ministerul culturii, nu o datăchiar ministrul în funcţie, PuiuHaşotti, venind să înmânezeTrofeul. Într-un singur punctMădălin Voicu are dreptate:“Dacă bugetul e prea mare, artrebui să se organizeze măcarun spectacol jubiliar la care săfie invitaţi marii artişti care s-aulansat la Mamaia”. Şi câţi s-ar ficuvenit omagiaţi, dacă negândim nu numai la vârstă, câtla realizările muzicale:compozitorii CameliaDăscălescu şi Temistocle Popa,92 de ani, Paul Urmuzescu – 85, Jolt Kerestely – 79,interpreţii Alexandru Jula – 79, Marina Voica – 77,Margareta Pâslaru, Jean Păunescu, LuminiţaDobrescu, Dorin Anastasiu, Pompilia Stoian, CornelConstantiniu, Petre Geambaşu, Doina Spătaru şi atâţiaalţi, trebuia însă pasiune, pricepere, pregătire din timp,doar se ştia că vine o ediţie specială (jubiliară va fi abiaa 50-a). Dar la mijlocul lunii august, când banii eraudeja alocaţi, nici un artist de vază, nici un compozitor,textier sau instrumentist cu participări notabile în istoriade 50 de ani a Mamaiei nu fusese contactat!!Brambureală totală, cum s-ar spune, pentru că sepunea, firesc, întrebarea: ce se va cânta, în ceacompaniament, cine reorchestrează piesele? Iar

artiştii aveau şi ei programul făcut, iar de concursuri decreaţie şi interpretare nici nu mai putea fi vorba,acestea cer pregătiri minuţioase. Şi ce simplu şielegant se putea rezolva totul, cu proiecţii pe ecran alemomentelor originale şi înmânarea unor trofeeomagiale tuturor acestor eroi ai festivalului, dintre careunii puteau oferi şi gustate micro-recitaluri, cu melodii

de succes lansate aici! Dar nu era cam târziu, dleVoicu, după ce în toţi aceşti ani festivalul de la Mamaiaa fost închis vedetelor genului, marginalizate,ostracizate, date afară din propria lor casă, pe care oedificaseră în 1963? Ajunşi cu cuţitul la os, organizatoriiplănuiau să se salveze poleindu-şi în grabă blazonul custar-urile pe care le-au ignorat, pentru că era evident căaberantele competiţii rock introduse forţat, nelalocul lorla Mamaia, nu le puteau oferi o salvare onorabilă...Cunoscutul compozitor Horia Moculescu, adevăratălegendă a festivalului, este la rândul lui de părere cătradiţia nu trebuie întreruptă: “Sigur că, în acestevremuri, festivalul nu se mai bucură de aceeaşipopularitate ca atunci când nume importante din

muzică au debutat acolo.Piesa cu care am câştigatanul trecut nu ştiu dacă s-a difuzat de 10 ori laradio. Dacă festivalul nuva mai avea loc, estedezastruos”. Aşa este,dar dacă popularitateas-a pierdut în timp trebuiesă arătăm cu degetulcătre cei responsabili,care n-au nici legătură cufenomenul, nici respectpentru muzica uşoară:directorul festivalului,Cristian Zgabercea(despre care constănţeniiîşi amintesc ca despre ungropar al culturii locale şicare acum a fost adusca... salvator la TVR!!) şi

aşa-zisul “producător artistic” Niki Constantinescu, caresigur nu-i deosebeşte pe Vasilescu de Vasilache, peMălineanu de Elly Roman. Iată de declară acesta într-o “limbă de lemn” de zile mari: “Aşteptăm un răspunsferm din partea ministerului. Nu este bine pentrumuzica şi cultura din România ca acest festival să

Temistocle Popa

Cornel Constantiniu


La adio...dispară. Se pare că o să rămânem fără cultură. Nici“Cerbul de aur” nu mai are loc, iar celelalte festivalurisunt prea mici. Avem nevoie de sprijinul guvernului.Cultura are o importanţă foarte mare în ţara aceasta”.Ar fi de dorit să se pronunţe legat de cultură oamenicare chiar o pot face...

Dar, ce să vezi? Pe 2 august acelaşi ziar “Ring”titrează cu litere de-o şchioapă: “Bugetul festivaluluiMamaia a fost APROBAT. Câştigătorii ediţiilor trecute,în competiţie!”. Iar Mădălin Voicu, de parcă nu ne aflamchiar în luna respectivă, cu doar 3 săptămâni ladispoziţie, declara ritos: “Era păcat să nu se aprobebugetul pentru această ediţie jubiliară. Vor fi două etapeşi finala, în sensul că 3 zile sunt alocate festivalului. Atâtla Creaţie cât şi la Interpretare vor intra în CONCURSartişti şi piese care au ieşit pe primele 3 locuri de-alungul anilor. Practic, va fi o COMPETIŢIE întrecâştigătorii festivalului Mamaia atât la Creaţie, cât şi laInterpretare. Sperăm să-l aducem pentru un recital peGianni Morandi. Festivalul-concurs va avea loc înperioada 29-31 august. Noi îi vom invita pe TOŢI ceicare de-a lungul anilor au fost câştigători pe scena dela Mamaia”. Majusculele ne aparţin, pentru a vă ajutasă reliefaţi absurdul acestei declaraţii: adică ar fi urmatsă CONCUREZE melodii şi interpreţi cu clasare pepodium acum 40-50 de ani cu numele din anii trecuţi!!Presupunând că ar fi acceptat cineva această “ideecreaţă”, cum s-ar fi cântat piesele de la Creaţie, înorchestraţia originală sau reorchestrate mai modern? ŞiCINE le cânta? Iar tinerii de 20 de ani laureaţi în secolul21 cum s-ar fi înfruntat cu “tinerii” de 60 de ani premiaţi

la vremea respectivă? Domnule Voicu, pentru a recurgela un exemplu mai apropiat de genul muzical pe care-lslujiţi, cum puteţi compara câştigătorul unui concurs demăiestrie artistică (instrumentală, vocală, dirijat) dinurmă cu câteva decenii, care între timp a devenitprobabil un star mondial, cu unul foarte tânăr? Îţi stămintea-n loc şi mai multe nu de ce a putut imagina trio-ul Zgabercea – Voicu – Constantinescu... Ei, dar cândmai erau doar 10 zile până la data anunţată oficial, cesă vezi? Se produce exact ceea ce eram siguri, văzând

că vedetele nu ştiau nimic: “Dramă în lumea muzicală:Mamaia a MURIT la 50 de ani!”. Culmea este căorganizatorii au continuat cu minciunile, ajungândchipurile la concluzia că banii sunt... insuficienţi, deşiANT şi CJ Constanţa aprobaseră bugetul: insuficienţi

pentru CE şi pentru CINE, din moment ce numele devază, al căror “gaj” ar fi putut afecta bugetul, nufuseseră nici măcar contactate?! Incompetenţamanagerială şi muzicală a încercat a fi mascată deacelaşi N. Constantinescu: “Suntem prea săraci pentru

lucruri ieftine şi nu vrem să facem lucruri deproastă calitate. Avem mulţi artişti mari înRomânia care au debutat la Mamaia şi care arfi meritat să fie din nou pe scena care le-aadus consacrarea. Se pare că sunt lăsaţideoparte şi nu sunt bani pentru ei” (cât tupeutocmai din partea unuia dintre cei care i-aulăsat deoparte de ani buni!! N.A.). Trecempeste faptul că auto-intitulatul “producătorulartistic” îi trece eronat între cei care au debutatla Mamaia pe Angela Similea, Corina Chiriac,Marcel Pavel sau Ştefan Bănică, dar lacrimileacestea de crocodil ne revoltă: chiar nu seputea face, cu cei 600.000 de euro, măcar oseară de gală, cu mare fast? Aşa, Mamaiarămâne cu carele alegorice, veşminteleistorice sau exotice ale primarului-interpret (nucântă el imnul staţiunii alături de Loredana?),

cluburile şi discotecile şi penibilele “premii muzicale”:otrăvit lent de vreo 15 ani, de când a încăput pe mânaunor “producători” particulari, festivalul de la Mamaia şi-a dat obştescul sfârşit, însoţit de sincerele regrete alecelor care iubesc muzica uşoară, dar şi de suspinelefalse ale “organizatorilor” care i-au picurat arsenic înpahar, suspine datorate pierderii unor câştigurisubstanţiale...

Marina Voica

Paul Urmuzescu


Ştiri

FlashDan CHIRIAC

ADRIAN SÎNĂ. După ce acunoscut succesul internaţional alături deAkcent, Adrian este pregătit săcucerească topurile cu un nou single, cuinfluenţe orientale, o colaborare cuSandra N. Cei doi au colaborat şi la hitul„Angel”. Adrian: „În următoarea perioadăvoi lansa un album solo, un show cutrupă live, pregătesc videoclipuri noi, amdeja câteva opţiuni pentru următoarelesingle-uri”.

ANTHONY – cântăreţul românde origine nigeriană care a regizat şi oserie de videoclipuri a lansat piesa„Masquerade”, Anthony declară: „Avândîn vedere evoluţia pieţei muzicale din ultima vreme, cufolosirea predominantă a limbii române, cred că urmează operioadă de tranziţie în care stilurile vor evolua. Până acumam împrumutat vibe-uri din afară, dar cred ca vom ajunge săfim în poziţia în caredăruim lumii elementespecifice româneşti”.

Băieţii de laFLY PROJECT -Tudor şi Dan - au fostblocaţi pe acoperişulcelui mai mare hotel(Rin Grand) dinBucureşti pentrufilmările videoclipuluipiesei „Toca Toca”,realizat de regizorulAlex Ceauşuîmpreună cu echipade producţie AdorMedia. În aceastătoamnă, Fly Project are în proiect un turneu în AmericaCentrală.

MARIUS NEDELCU ne spune o tristă poveste deiubire în cel mai recent videoclip al sau, „Love You Too”. Decâţiva ani, Marius îmbină cu succes cele două pasiuni ale lui:muzica şi sportul. „La World Class lucrez din anul 2000 şi amtrecut prin absolut toate departamentele. În ultimii ani amfuncţionat în calitate de Country Manager pentru România şiCroaţia, iar azi sunt consultant în materie de managementpentru Suedia, unde şi locuiesc din noiembrie anul trecut.”

Băieţii de la DEEPCENTRAL revin cu o nouă piesăîn limba română, „Sus până la cer”, stil pop-dance,continuare a hit-ului „O stea”, lansat în 2012,DEEPCENTRAL a lansat în Grecia piesa „Raindrops”împreună cu Eleftheria Eleftheriou, single ce beneficiază şide un videoclip filmat în Kefalonia, chiar pe plajele unde afost filmat musical-ul “Mamma Mia”. În scurt timp„Raindrops” a ajuns pe prima poziţie a topurilor despecialitate.

LALA BAND - în cel de-al patrulea turneu naţional,„LaLa Love Forever”! Criss şi Vlad, Alina şi Dorian, Sore,Rapha, Alexia, Dima, Ana, Levent, Gabi şi noul membruAlex. Cei care vor fi prezenţi la concerte vor putea asculta şi

alte piese ale îndrăgitei formaţii, atât de pe albumeleanterioare, cât şi de pe cel mai recent material discografic -LaLa Love Forever, primul album care conţine doar piese100 % originale.

VUNK lansează un videoclip pentru piesa„Pierderea lor”, ca parte din CampaniaRespectului, o campanie împotrivaviolenţei domestice. Cântecul, carepoate fi găsit pe albumul „Nu scapănimeni”, lansat în 2012, vorbeştedespre iubirea şi respectul pe caretrebuie să le primească oricefemeie. Videoclipul, regizat de AlexPopescu şi realizat cu participareaunor tineri actori, ilustrează multiplelefeţe ale violenţei, nu neapărat fizice.

După o vară de succes, în care„Amândoi” a fost number one,MATTEO revine cu un nou single:„Panama”. Cu o linie melodică uşor defredonat, noua piesă conţine un joc de

cuvinte provocator. Noul single a fost compus în colaborarecu John Puzzle şi în concertele pe care Matteo le-a susţinutse bucură de pe acum de multă atenţie din partea publicului.

Dacă în primăvara acestui an ne-a„blestemat” cu dragoste şi a creat cevacontroverse legate de titlul piesei „Dă-te-ndragostea mea”, CONNECT-R este mai romantic,iar asta se reflectă şi în cel mai recent single alsău: „Noi ne potrivim”. Toamna aceasta Connect-R are o agendă destul de aglomerată: „Un nouvideoclip şi multe concerte prin toată ţara”.

Formaţia byron începe „30 de secundede turneu”. Pentru a onora cum se cuvinemoştenirea bilingvă a celui mai recent album destudio, 30 Seconds of Fame / 30 de secunde defaimă, byron s-a hotărât să demareze un turneuîn limba română. Pe lângă albumul amintit, grupula lansat în 2011 şi albumul Perfect, care conţineprelucrări după piese româneşti, interpretate înoriginal de artişti precum Timpuri Noi, Ada Milea,

Phoenix, Nicu Alifantis, Alexandru Andrieş, Mircea Floriansau Nae Caranfil.

Dj SAVA şi RALUKA alături de Connect-R aulansat videoclipul piesei „Aroma”, regizat de Alex Ceauşu.

„Aroma” este primul single lansat în limba română de DjSava şi Raluka. După colaborări de succes cu Misha,Cristina sau Andreea D, Dj Sava a revenit la formula iniţialăalături de Raluka.

Adrian Sînă

Fly Project

Dj Sava şi Raluka

Ştiri


Mondo popMihai ANTON

BELINDA CARLISLE, divamuzicii pop, îşi continuă neostenităactivitatea muzicală. Astfel, artista aanunţat lansarea unui pachet special ceconţine un DVD şi un CD realizate cuocazia susţinerii unui concert inedit înprestigiosul studio londonez Metropolis.Doar 100 de persoane au avut şansade a se afla în public în cadrul acestuieveniment. Set-ul intitulat „Live fromMetropolis Studios” va fi disponibil nunumai în formatul standard, ci şi într-oediţie de lux.

BRUNO MARS. Star-ulamerican a anunţat un videoclip pentrusingle-ul “Gorilla”, direct pe pagina luide Facebook, unde a adunat peste 41de milioane de fani. Este a patra piesăextrasă pe single, de pe discul“Unorthodox Jukebox” apărut dupăalbumul de debut “Doo-wops &Hooligans” certificat cu Platină pentruvânzările înregistrate. El vine încompletarea hit-urilor : “Locked Out OfHeaven”, “When I Was Your Man” şi

“Treasure”. În februarie 2014, artistul îşiva bucura fanii cu un show în cadrul“Super Bowl”, susţinut pe stadionul dinEast Rutherford.

“Vulpea” celor de la YLVIScucereşte clasamentele muzicale depretutindeni. Se pare că norvegieniiBard şi Vegard Ylvisaker au în plan săcucerească şi restul lumii, căci “TheFox” ocupă prima poziţie în topuliTunes din multe ţări. Succesul piesei i-a luat prin surprindere pe cei doi fraţi, eirealizând videoclipul doar pentru

promovarea noului sezon din show-ullor televizat: “I kveld med YLVIS” (“Inaceastă seară cu YLVIS”) de pe postulTVNorge. Bard a declarat că “am fostşocaţi de reacţia publicului. Melodiatrebuia să distreze câţiva norvegienipentru 3 minute şi atât.”

MILEY CYRUS. Single-ul său“Wrecking ball” a reuşit să sepoziţioneze pe primul loc înclasamentul VEVO cu peste 100 demilioane de vizualizări într-o singură

săptămână şi a fost prezent pe locul 1în clasamentul ITunes. Este a douaoară când Miley reuşeşte aceastăperformanţă după ce “We can’t stop” aavut 19,3 de milioane de vizualizări în24 ore. Miley Cyrus îşi va lansa albumul“Bangerz” cu 13 single-uri, printre careşi colaborări cu Britney Spears, şiNelly. Ascensiunea către locul 1 peiTunes în peste 23 de ţări şi ocuparealocului 2 în clasamentul Billboard Hot100 au propulsat-o pe Cyrus în topulcelor mai bine cotaţi artişti din întreagalume.

LAURA PAUSINI a lansat unsingle în colaborare cu superstarulaustralian Kylie Minogue.“Limpido” a fost scris deLaura împreună cu VirginioSimonelli, iar Kylie aacceptat imediat sărealizeze acest duet, atâtpentru versiunea italiano-engleză, cât şi pentru ceaspaniolă. Single-ul esteinclus pe albumul “20 - TheGreatest Hits” – care va filansat în noiembrie şi careva include atât piesele careau consacrat-o, cât şicântece noi.

METALLICA -“Through the Never”, ocolecţie de piese de pecoloana sonoră a filmului cuacelaşi nume. Dublul CD va fi lansat la

propria casă de discuri a formaţiei,Blackened Recordings, şi conţine pieseinterpretate în cadrul concertelorsusţinute anul trecut, filmate specialpentru pelicula care îi are caprotagonişti chiar pe muzicieni, un film3D cu cele mai reprezentative pieseMetallica, filmate simultan cu 24 decamere, care se îmbină cu povesteaîndrăzneaţă a unui film de acţiune.

ERIC CLAPTON a lansatalbumul “Unplugged” în 1992. Discullansat la acea dată a reuşit săînregistreze vânzări de peste 19milioane de copii şi să câştige şasepremii Grammy. Reprise Recordscelebrează lansarea de acum 11 aniprin editarea unei colecţii de 2 CD-uri/DVD, cu şase piese noi, iar DVD-ulinclude o nouă versiune a concertuluidin 1992.

CHRIS NORMAN lansează unnou album: „There And Back”, un albumcu 13 piese originale mult aşteptate.Chris Norman a vândut peste 20 demilioane de albume în 45 de ani decarieră muzicală de succes. Legendarulartist se pregăteşte acum pentrupremiera primului său album lansat lacinci ani distanţă de „Time Traveller”.

LINKIN’ PARK. Atât faniiLinkin’ Park, cât şi cei ai lui Steve Aokiau aşteptat cu nerăbdare lansareasingle-ului “A Light That Never Comes”.Aceştia pot asculta noul single dacă vorcâştiga jocul 3D de pe Facebook - “LPRecharge” - iar premiera prinintermediul jocului demonstreazădorinţa formaţiei de a experimenta şi dea depăşi clasicele graniţe de lansare.Viitorul album Linkin’ Park, intitulat“Recharged”, va conţine noi varianteale pieselor de pe “Living Things” -album care a debutat pe locul 1 în

topurile de specialitate din peste 20 deţări.

Bruno Mars

Metallica

32

Pe scene


Premiulinternaţional

la PragaNici nu s-au stins bine ecourile succesului obţinut

de artiştii Operei Comice pentru Copii în această toamnăla festivaluri internaţionale din Turcia şi Bulgaria, cândaceştia au fost invitaţi în Cehia la cea de-a XII-a ediţie aInternational Folklore Festival. Alături de România, aufost prezenţi peste 1300 de artişti din Franţa, Polonia,Ukraina, Grecia, Turcia, Serbia, Bosnia şi Herzegovina,Croaţia, Rusia, Cehia, Slovacia, Bulgaria, Ungaria,Slovenia, Macedonia, Armenia, Suedia, Lituania, Rep.Moldova, Rusia, Indonezia, Muntenegru, Bulgaria.

La gala Festivalului Internaţional de Folclor de laPraga artiştii români au impresionat publicul spectator,organizatorii, dar şi juriul care i-a răsplătit cu înaltadistincţie Certificat of Excellence şi calificativul Excellent”for The Comic Opera for Childern Romania”! Acestedistincţii au fost acordate pentru cele două superbemomente artistice (etno) intitulate “BătutaMoldovenească” şi “Cu gândul la plaiurile natale”. Lanoul succes al spectacolului de muzică şi dansuriromâneşti, alături de baletul Operei Comice pentru CopiiBucureşti au contribuit soliştii Roberta Enişor, Oana

Şerban, Lucia Racoveanu, Bogdan Şerban şi JennyferDumitraşcu. Acesta este cel de-al 21-lea premiuinternaţional obţinut de artiştii prestigioasei Instituţii deCultură, care, aşa cum şi-a obişnuit publicul a dăruitmicilor şi marilor spectatori în această perioadă producţiice îmbină opera, baletul, dansul modern şi musicalul -„Scufiţa Roşie” (regia Stela Popescu), „Frumoasa dinPădurea Adormită” şi nu în ultimul rând premiera luniidecembrie şi a actualei stagiuni, „Soacra cu trei nurori”,un musical semnat special pentru Opera Comică pentruCopii de compozitorul Roman Vlad.

Oana GEORGESCU

ConcerteJulio Iglesias

Două reprezentaţii catalogate ca fiind cele maibune concerte ale sale din România, la Sala Palatului,organizator - International Best Project: sold-out, 8mii de români veniţi din toate colţurile ţării. RomanticulJulio Iglesias, care a intrat în Cartea Recordurilor

pentru cel mai bine popular artist latino al tuturortimpurilor (300 milioane de exemplare de discuri), aînceput cu “Amor, Amor, Amor”, urmat de melodii înacompaniamentul orchestrei şi susţinut de trei voci

feminine: “Nathalie”, “Manuela”, “Lacarretera”, “Abrazame”, cover-uri dinrepertoriul lui George Michael şi ElvisPresley, precum “Careless Whisper”,“Always on my mind”, iar în semn deomagiu pentru regretatul Luciano Pavarotti- piesa “Caruso”, a depănat amintiri de laprimele sale concerte susţinute în ţaranoastră, presărate cu scene de danssusţinute de dansatorii Herman şi Soledad,care au ilustrat tango-urile “A media luz”,“La cumparsita” şi “Crazy”.

PhoenixLa sala Silver Church de la Casa Studenţilor a

avut loc una din rarele apariţii concertistice în Capitalăale formaţiei Phoenix. Concertul a fost precedat de ofoarte interesantă conferinţă de presă, în care NicuCovaci şi-a expus planurile de viitor şi proiecteleîncepute: un concert (chiar un festival) cu muzicăceltică, finalizarea operei rock “Ante-Mioriţa”,continuarea cărţii autobiografice cu volumul 2, unspectacol cu sonorităţi tradiţionale alături de GrigoreLeşe. Din păcate, cam toate proiectele suferă delipsa... fondurilor. A urmat concertul, cu formaţiastandard - Nicolae Covaci - chitară, voce; Cristi Gram -

33

Pe scene


chitară, backing vocals; Bogdan Bradu - voce; DzidekMarcinkiewicz - clape, bas, voce; Volker Vaessen – bas– alături de invitaţi: Moni Bordeianu, Mircea Florian,Bogdan Munteniţă, violoniştii Cristina Kiseleff şi TeodorTomulescu. Un concert de excelentă calitate, dinpăcate prea puţin mediatizat.

BZNOlandezii Jan şi Anny de la BZN au susţinut la

Sala Palatului din Bucureşti un concert organizat de

Project Events, împănat cu hituri, romantism şi veselie.Cele două staruri ale anilor ’70-’80 au fost însoţite pescenă de cinci instrumentişti şi de trei backing vocals,interpretând hituri precum Blue Eyes Blue Eyes, MonAmour, El Condor Pasa, Mariana, Delilah, Che Sera,Mexican Night. Timp de aproape trei ore, cu o pauză de20 de minute, simpaticii olandezi au cântat live şi au datdovadă de o energie surprinzătoare, iar fanii (tineri sauîn vârstă) au cântat cot la cot cu artiştii, iar la bis, auoferit încă o dată piesa Dance Dance.

Tudor Gheorghe “Pelerini din ţara nimănui” prezintă creaţii ale

poeţilor Grigore Vieru şi Mircea Micu în interpretareamaestrului Tudor Gheorghe şi a orchestrei conduse deMarius Hristescu. Ca de obicei, un succes care a reunitla Sala Palatului peste 4000 de spectatori care au

empatizat cu emoţiile transmise de artist în cele pestedouă ore de spectacol. Pe lângă interpretarea muzical-actoricească, Tudor Gheorghe a presărat concertul cucâteva povestiri din călătoriile sale, dar şi din viaţacotidiană. La finalul concertului, Tudor Gheorghe a

rugat spectatorii să-i sugereze un cântec şi i s-a indicatla unison melodia “Cad pe ape/ Soarele jos a picat”, iarrefrenul a fost interpretat de către Tudor Gheorghealături de public.

Celelalte CuvintePrimul concert acustic de la Bucureşti, din

cariera de peste 30 de ani a formaţiei Celelalte Cuvinte.intitulat „Trup şi Suflet”, s-a desfăşurat la CinemaPatria: circa 1000 de spectatori, casa închisă. Piese ca„Scrisori iubite”, „Stem”, „Stele”, „Comoara”, „Dacăvrei”, „Iarbă prin păr” au fost „răstălmăcite” de cei patrumuzicieni - Călin Pop la chitară acustică, MarcelBreazu la bas, Tiberiu Pop la pian, Leontin Iovan –baterie, împreună cu inginerul de sunet Ovidiu Roşu,în varianta acustică. Formaţia a fost chemată la bis de

două ori, după un concert ce a durat peste două ore.Tabloul a fost întregit de scenografia creată specialpentru conceptul concertului acustic, mai aproape deinimile spectatorilor, într-un turneu în peste 20 de oraşedin România.

Gabi MATEI

Nicu Covaci

Aniversări


10 ani cu NicoLucreţia BOBE

Putem marca momentul exact al începutuluiascensiunii extraordinare a interpretei: colaborarea cuformaţia BUG Mafia la piesa “Cine e cu noi”, de la cares-au scurs circa 10 ani. Dar asta nu înseamnă că ea aapărut din neant, peste noapte, căci iată ce declară cusinceritate: “Întotdeauna mi-am dorit să cânt, am ştiutcă menirea mea e aceea de a dărui. Sunt împlinităcând ofer iubire şi emoţii pentru publicul meu fidel, prinpiesele pe care le cânt”. Ploieşteancă, pe numele realNicoleta Matei, a absolvit în 1990 Şcoala populară deartă la clasa prof. Corneliu Irimia (devenit mai târziudirector al Filarmonicii din Ploieşti), din 1996 fiindnelipsită de la competiţiile importante ale genului,colecţionând premii şi trofee. Este de altfel anul cândeste angajată la Teatrul “Toma Caragiu” din Ploieşti,secţia de revistă (“Majestic”), aducând culorilorinstituţiei, patru ani la rând, din 1996 până în 1999, titlul

de “Cea mai bună solistă vocală” la Festivalul naţionalal Teatrelor de estradă de la Constanţa. Din păcate,festivalul s-a desfiinţat, odată cu “îngroparea” TeatruluiFantasio din Constanţa, gazda manifestării. În 1998este revelată publicului telespectator de emisiunea“Sarabanda”, cu audienţe-record, în care interpreteazăalături de Horia Brenciu piese din repertoriul românescşi internaţional. Chiar dacă se consideră ca punct depornire al fructuoasei sale cariere acel cântec alături deBUG Mafia, care nici măcar nu era în întregime al ei(cântă, normal, doar refrenul), noi am opina că de faptacesta este festivalul de la Mamaia din 1999, undeobţine premiul II cu superbul “Şi dacă viaţa mea”, de

Viorel Gavrilă, deci titlul nostru ar trebui să fie... “14 anicu Nico”! Probabil însă s-a luat în considerare primulalbum, “Gând pentru ei”, editat în 2003 - un materialhip-hop şi R&B realizat în colaborare cu LaurenţiuMatei (soţul artistei va începe să joace un rol tot mai

important în cariera ei), Don Baxter, Puya şi Cabron.Albumul se bucură de un uriaş succes pe piaţamuzicală autohtonă, fiind, cu tirajul său de peste30.000 de unităţi, cel mai bine vândut din cariera luiNico, de aceleaşi aprecieri bucurându-se singurulextras din cuprinsul acestuia, “Nu pot să mai suport” -cântec ce rămâne şi azi de referinţă. Nico prinde gustulcolaborării cu artişti hip-hop, între aceştianumărându-se Puya şi trupa Codu’ Penal. Dar, maipresus de toate anul 2003 marchează începutulcolaborării cu regretatul compozitor Cornel Fugaru şi îiaduce prima consacrare internaţională: premiul II laFestivalul internaţional “Cerbul de aur” de la Braşov, cupiesele “Rămâi cu bine” şi “Heaven Knows”. În 2004creşte renumele său peste hotare, adăugându-şi înpanoplie Marele Premiu şi alte patru distincţii la“Discovery Fest” la Varna (Bulgaria), Marele Premiu şiTrofeul “Vocea Asiei” la Alma-Ata, în Kazahstan (undea adaptat, cu text în limba română, o piesă locală pecare azi copiii o cântă la competiţiile din ţară anunţând-o drept... creaţie românească!). La Mamaia pare a i sefi rezervat doar poziţia secundă, pentru că în acelaşi anocupă acest loc, la secţiunea Creaţie, cu piesa lui


AniversăriAndrei Tudor “Spune da, spune nu”.Acelaşi Andrei Tudor îi oferă în2005 balada “All the time”, cântatăîn duet cu Mihai Trăistariu şi clasatăpe locul 3 la selecţia naţionalăEurovision. Paradoxal, piesele carei-au adus atâtea succese înaceastă perioadă nu sunt inclusepe cel de-al doilea album al său:“Aşa cum vrei” include compoziţiisemnate Laurenţiu Duţă, Alin Radu,Laurenţiu Matei, Silviu Păduraru,Bogdan Taşcău, pieselor R&B,specialitatea casei, adăugându-li-se de această dată şi câteva defactură pop. Piesa titulară, lansatăca single, se bucură de difuzareintensă la toate posturile de radio.

Parcă blestemată să nu urce maisus de locul 2 în competiţiileinterne, Nico este iarăşi pe poziţiasecundă la Eurovision România, deaceastă dată în 2006, cu melodia“Jokero”, alături de Akcent. Anul2007 îi aduce un nou album, înpiesele de tip R&B, dance şi popacordând din nou credit autorilor dinnoua generaţie: Laurenţiu Matei,Costi Ioniţă, Puya, Bogdan Dima,Călin Moraru, Alin Radu, BogdanPopoiag, Eduard Alexandru. Piesatitulară, “Cast away”, o impune înpeisajul pieselor de tip club.Ambiţioasă, artista nu se lasă,dorind să ajungă pe scena mariifinale Eurovision: după o clasarebună cu “Dulce-amăruie”, în 2007,

visul i se îndeplineşte în sfârşit înanul următor, când reprezintăRomânia la Belgrad, Serbia, în duetcu Vlad Miriţă, cu piesa lui AndreiTudor “Pe o margine de lume”(compozitorul primeşte şi premiulpentru cea mai bună orchestraţie).La scurtă vreme, o nouăconfirmare: premiul pentru “Cel maibun cântec pop al anului” la galapremiilor Radio România, în 2009.În primăvara acelui an este lansatun nou single purtând marca Nico,cu semnături 100% ploieştene:“Love mail” de Laurenţiu Matei, peversurile solistei Moni-K (LoredanaMândrescu). Piesa ocupă locurifruntaşe în toate topurile

radiofonice, aşa că se decide ca easă dea titlul noului album al solistei,lansat în primăvara anului 2010 şiincluzând compoziţii de LaurenţiuMatei, Laurenţiu Duţă, Cabron. Aldoilea single extras de pe acestalbum, cu aceiaşi autori, este“Poate undeva”, rămas până aziunul din titlurile de mare succes întoate recitalurile lui Nico. În mai2010 reînnoadă şirul performan-ţelor internaţionale, câştigândTrofeul la “The InternationalCompetition of Istanbul Songs”,unde cântă perfect în limba turcăpiesa “Ah Istanbul”. Urmare a unuisezon de excepţie, primeşte treinominalizări la Premiile RadioRomânia pe 2011: Cel mai bun

album al anului (pentru “Lovemail”), Cea mai bună piesă pop aanului (“Poate undeva”), “Cea maibună interpretă a anului, triumfândcu brio la ultima categorie. 2011este anul când Laurenţiu Matei,alături de textiera LoredanaMândrescu, alias Moni-K (o vocefoarte bună, din păcate insuficientpromovată), “recidivează” cu “Maidă-mi o şansă”, votată “Piesa anului2012” la Top Românesc (realizatorTitus Andrei), la Radio RomâniaActualităţi. La Gala premiilor RadioRomânia 2012 triumfă de altfel cuacest titlul la secţiunea “Cea maibună piesă pop a anului”, la care îşiadaugă din nou victoria la categoria

“Cea mai bună interpretă aanului”. Căutătoareneobosită de noi sound-urişi forme de exprimaremuzicală, Nico figureazăalături de Direcţia 5 pealbumul “Beautiful JazzDuets” al acestei formaţii,cu melodia “Îmi amintesc”.Apoi, în primăvara lui 2012lansează un nou proiectmuzical, inedit pentru ea,colaborând cu Vanotek şiKristina (Cristina Haios,ex-Impact) la piesa“Sweetie”. După un recitalexcepţional pe scenafestivalului internaţional“Dan Spătaru” de laMedgidia, în acompa-niamentul formaţieiconduse de soţul ei, Nico

ne-a propus în noiembrie 2012cântecul “100 de zile” de LaurenţiuMatei, pe versuri de Cristina Haios:după ce a ocupat locul 1 înclasamentul acelei luni la amintitul“Top românesc” de la RadioRomânia Actualităţi, piesa a reuşit,cu toate că fusese lansată atât detârziu, să se claseze pe locul 5 înierarhia anuală a populareiemisiuni. În lunile iunie-iulie dinacest an, Nico a fost angrenată în“Caravana” artistică naţională deuriaş impact a lanţului de farmaciiCatena, alături de Stela Popescu,Alexandru Arşinel, Adrian Enache,Free Deejays, manifestare unică,asupra căreia ne-am oprit.

Pe micul ecran

A C T U A L I T A T E AM U Z I C A L Ă

Redactori:Mihai COSMA

Octavian URSULESCU Editorialist: Liviu DĂNCEANU

Şef de producţie: Costin ASLAM

Semnează în acest număr:Al. I. BĂDULESCU, George BALINT, Mihai Alexandru

CANCIOVICI, Grigore CONSTANTINESCU, Andreea DRAGU, Oana GEORGESCU,

Ioan GOLCEA, Sanda HÎRLAV MAISTOROVICI, Doru IONESCU, Florian LUNGU, Carmen MANEA,Vasilica STOICIU-FRUNZĂ, Mircea ŞTEFĂNESCU,

Florin-Silviu URSULESCU

www.ucmr.org.ro

Adresa redacţiei: Bucureşti, Calea Victoriei 141, sect.1,010071, România. Tel./Fax: +40-21-312.98.67

E-mail: [email protected], [email protected]

TIPOGRAFIA - ERICOM PRINT SRLTEL: 021-410.64.88 ISSN: 1220-742x

REVISTĂ LUNARĂ EDITATĂ DE UNIUNEACOMPOZITORLOR ŞI MUZICOLOGILOR DIN ROMÂNIA

Muzicieniromâni din

diaspora (III)Doru IONESCU

În fiecare sâmbătă seara, dela ora 20.30, emisiunea „Lumea şinoi” (prin ediţiile zise „O poveste...cu cântec!”) pune în undă la TVRInternaţional portrete alemuzicienilor români din diaspora.Dacă nu reuşiţi să le urmăriţi ladifuzare, acestea rămân postate pesite-ul tvrplus.ro.

Gabriel Litvin (Toronto,Canada) este nimeni altul decâtcelebrul chitarist (şi compozitor) dela F.F.N., atunci şi acum. Atunci adebutat cu prima formulăRomanticii, pentru a ajunge pe valcu Mondial, exact în perioada devârf. A părăsit corabia imediat dupăal doilea festival organizat de Club Aîn 1971, pentru a se alătura lui CristiMadolciu şi celorlalţi superinstrumentişti... fără nume(de fapt fără imagini în arhiva TVR, deşi cu 3 discurimari la activ, başca singles). Am reuşit să găsesc totuşi

vreun minut de imagini în arhiva clubului, am maisimulat câteva clipuri... Şi cu ajutorul solistului l-amvizitat pe Gabi acasă. Din păcate nu şi pe Silviu Olaru– principalul pion al lansării unui nou disc, « In BlueJeans », în 2008, acolo. Silviu l-a şi ajutat pe Gabi dupăce a traversat oceanul în 1986. Şi-a refăcut studiile deinginer, acum este împreună cu soţia (pentru că cei doibăieţi şi-au luat zborul)... şi cântă în studioul personal.În concertul din 2008 l-am revăzut şi pe Marcel Năvală,venit din State să-i ajute.

Ovidiu Marian (Göteborg, Suedia) îşi ziceMadius acum. Până să rămână cu sextetul lui GigiStoian, în 1968, la Viena (iar de acolo s-o întindă la

Helsinki), basistul vocal apucase săstudieze cu câţiva muzicieni mari, de laorchestra Cristal a lui Edmond Dedapână la cvintetul Mamaia din perioadasuper-chitaristului Alecu Rădulescu. ÎnScandinavia a cântat şi cu români(Cristian Mac Colan ori Ion Baciu jr.),dar şi cu străini – să zic doar de DrFeelgood, Juliette Greco, The Platters,Bebo Valdez, Los Paraguayos, LesAngeliques... A dat-o şi pe balcanisme,şi pe braziliene – astea i s-au potrivitmănuşă; cu bosanovele sale a însufleţitstatuia poetesei suedeze Karin Boye, aprimit şi câteva premii culturale.Melodiile le-a cântat şi în limba română,folosind sonetele lui Eminescu. Le-aînregistrat şi la Radio România,acompaniat de Laurenţiu Cazan, a fost

şi la TVR, la « Atenţie, se cântă! », ba şi în turneu. L-amgăsit acasă, printre mii de discuri, pus pe glume, dar şi

lucrând la o nouă piesă.Cristina Puia (Roma, Italia) a fost chitaristă la

Stelele Nordului şi Quint Rock în Satu Mare, iarrevoluţia a prins-o cântând cu mai cunoscuţii Kappa dinCluj. Însă celebritatea i-a adus-o grupul rock femininSecret, cu care a scos două discuri, între care unul aicişi unul în Italia, unde fetele au cântat ani de zile maimult decât în România. La dizolvarea trupei din 1999,după un scurt popas la AB4, a continuat cariera înpeninsulă, cu rezultate peste acelea din România. Aînfiinţat grupul propriu Stasi, a organizat concerteromâneşti în peninsulă, a creat un ONG care a strânsfonduri pentru spitalele oncologice. În ultimul timp şi-adescoperit vocaţia pedagogică: şcoala Madville,fondată de Cristina şi de soţul ei Ruggero, oferă cursuripentru învăţarea tuturor instrumentelor dintr-o trupăpop-rock sau laboratoare prin şcoli şi licee (concertulunei clase a III-a este edificator, dacă veţi urmăriemisiunea). În acelaşi cerc s-au învârtit şi TonyEsposito ori fraţii Kostabi, însă la faţa locului amconstatat că tot Cristina a dus greul… dar a reuşit ca,dintre toate fostele sale colege, să fie singura rămasăîn muzică (în condiţiile în care are şi doi băieţi, amândoirockeri, dacă mai era cazul să subliniez).

Gabriel Litvin

Documents

ACTUALITATEA MUZICALĂ . Nr. 11 . Noiembrie 2013