Adaptari ale animalelor la temperatura

Diverse specii de animale traiesc in conditii de caldura excesiva sau frig excesiv dar,fiecare dintre ele au adaptari fizice care le permit sa traiasca in aceste habitate

Temperatura este un factor abiotic de mare importanta care influenteaza viata. Temperatura reprezinta factorul care determina in mare masura repartitia vietuitoarelor pe glob. Variatiile de temperatura produc modificari in activitatea biocenazelor, in functie de anotimp. Procesele vitale se desfasoara de regula intre 00C si 400C. Cu toate acestea exista organisme care suporta temperaturi mult mai scazute (vietuitoarele din zonele polare) sau mult mai ridicate (animale de desert).

Animalele au numeroase adaptari legate de temperatura. S-a constatat ca unele specii de pasari si mamifere din zonele reci au indivizi mai voluminosi decat speciile inrudite din zonele calde. De exemplu: ursul polar in comparatie cu ursul brun: ei pierd mai putina caldura, deoarece suprafata corpului este mai mica in raport cu volumul lor

Animalele ca si plantele in functie de temperatura optima in care se dezvolta se impart in trei categorii:

1. MICROTERME (ursul polar, foca, morsa, etc.)

2. MEZOTERME (scorpionul)

3. MEGATERME (girafa, camila, etc.)

Răspândirea animalelor pe glob

Zona ecuatorialăCondițiile climatice favorabile din

această zonă extrem de caldă și umedă permit existența unei mari diversități de animale. Cele mai multe (șerpi, insecte, maimuțe, fluturii, păsări viu colorate) trăiesc în coroana arborilor unde găsesc o hrană abundentă. Principalele adaptări ale animalelor arboricole se referă la posibilitățile lor de a face salturi și de a se agăța de ramurile arborilor.

Zona savanelor

În funcție de condițiile existente în cele două anotimpuri ale anului, viața animalelor din savană se desfășoară în mod diferit. În anotimpul secetos, dispariția ierburilor determină migrarea unor păsări și mamifere spre locurile unde își pot găsi hrana. În anotimpul ploios, bogăția ierburilor oferă hrana îmbelșugată numeroaselor mamifere erbivore (girafe,zebre, antilope).

Zona deșerturilor

Deșerturile sunte regiunile cele mai uscate de pe Pământ. Multe animale se adăpostesc în timpul zilei și ies la căderea nopții în căutarea hranei. Ele sunt capabile să spuraviețuiască cu foarte puțină apă. De exemplu, cămila poate să nu bea apă săptămâni întregi, pentru că o înmagazinează în cantitate mare în stomacul ei buretos.

Zona mediteraneană

Este caracterizată prin temperaturi ridicate și numeroase animale sunt adaptate la activitatea nocturnă (păsări, viezuri, hiene, lilieci), adăpostindu-se în timpul zilei. Altele rezistă însă la căldură, căutându-și hrană ziua.

Zona de stepăAceastă zonă cuprinde

întinse terenuri acopreite cu iarbă, care adăpostesc numeroase rozătoare (popândăi, șoareci de câmp) ce își sapă galerii în pământ. Culoarea animalelor din stepă este cafeniu-cenușie, asemănătoare pământului și ierburilor uscate.

Zona pădurilor de foioase și conifere

Verile puțin călduroase și iernile relativ blânde oferă hrană din abundență numeroaselor animale care o populează: insecte, viermii, șopârle, păsări(ciocănitori, forfecuțe), mamifere (vulpi, iepuri).

Zona de taiga

Animalele caracteristice acestei zone (elani, veverițe, șoareci, urși bruni) s-au adaptat iernilor aspre și verilor friguroase. Unele animale își fac rezerve de hrană în timpul verii, altele intră în hibernare. Elanul are picioare lungi, care îi permit să alerge prin zăpada moale (În dreapta e anotimpul de vară).

Zona de tundră

Deși clima este neprielnică și solul înghețat aproape tot anul, mai multe animale s-au adaptat condițiilor de viață. Astfel, culoarea unora (bufnițe,potârnichi, vulpi, iepuri) a devenit albă ca a zăpezii, apărându-se mai bine de dușmani, iar renul are degetele acoperite cu copite late, care îl împiedică să se afunde în zăpadă.

Zona polară

Aici, animalele reușesc să trăiasca pe gheață și chiar apa înghețată a Arcticii și Antarcticii. Blana lor deasă ( la ursul polar), stratul de grăsime de sub piele ( la foci), penajul des și umflat (la pinguni) le permit să-și păsteze căldura corpului.

Animale si plante care rezista in Valea Mortii prin adaptari uimitoare

Valea Mortii, care este situata in California si face parte din Desertul Mojave, este o depresiune arida, cu extrem de putine precipitatii pe an si cu temperaturi care trec si de 49 de grade Celsius (la umbra)

Sobolanul cangur

Acesta are insa si o adaptare iesita din comun la mediul inconjurator sarac in precipitatii, si anume nu bea niciodata apa.

Diverse specii de pesti

Desi in Valea Mortii nu exista intinderi mari de apa, ci cel mult baltoace de 1-2 metri diametru, aici exista mai multe specii de pesti pupfish, adaptate la conditiile vitrege. Sunt pesti colorati, asemanatori sardinelor, care supravietuiesc band cantitati mari de apa. Iar ca sa nu fie afectati de sarea din ea, care poate fi si in cantitati duble fata de cea din apa de mare, acesti pesti elimina sodiul

Devils Hole pupfish a ajuns aproape de extinctie in 2006, cand numarul reprezentantilor acestei specii a scazut sub 40. Ulterior, un cazinou din Las Vegas a transferat mai multi astfel de pesti in acvariile lui, ceea ce a dus la salvarea speciei. 

Geococcyx californianusGeococcyx californianus este o specie

de pasare, cunoscuta si dintr-o serie de desene animate marca Looney Tunes, ale carei personaje principale sunt o astfel de pasare si un coiot.

Exemplarele care fac parte din specia Geococcyx californianus, rezidente ale parcului, se folosesc de viteza mare pe care o pot atinge pentru a vana soareci, insecte, serpi si, in plus, sunt si foarte sirete - au invatat de-a lungul anilor ca unele pasari mai mici se lovesc de geamurile mari de la care turistii admira valea, astfel ca stau la panda pana cand cade cate una, ametita, pe care o devoreaza sub ochii privitorilor

Broasca testoasa de desertAceasta broasca evita cat poate de mult

caldura. Mai exact, iarna hiberneaza, iar vara sta in cea mai mare parte a timpului in vizuina, ceea ce inseamna ca in 90% din viata ei nu se misca mai deloc. Broasca testoasa de desert iese la suprafata doar cand ploua, iar atunci isi face provizii: mananca plante cat mai multe si sapa gropi pentru a colecta apa. Insa cea mai importanta adaptare a ei la zona arida este legata de vezica urinara.

 Aceasta, spre deosebire de cea a multor

animale, permite broastei sa reabsoarba apa din ea in loc sa o elimine, astfel ca o broasca testoasa de desert poate supravietui circa un an fara sa consume apa

Vulturul curcan

Acesti vulturi, care se hranesc cu animale aflate in descompunere, se folosesc de un proces rar pentru a se racori: urineaza pe picioare.Iar urina nu numai ca racoreste sangele care circula prin picioarele lor, dar actioneaza si ca un dezinfectant, indepartand orice germen

Iepurele cu coada neagra

Urechile foarte mari ale acestui iepure (au in jur de 18 centimetri lungime) il ajuta sa isi regleze temperatura corpului in caldura puternica. In plus, acesta mai are o adaptare care il protejeaza de mediul adesea ucigator: in timpul lunilor de vara, el consuma foarte multi cactusi si multe ierburi pentru a se mentine hidratat, adesea cantitati de cateva ori mai mari decat greutatea lui

Efectele incalzirii globale asupra animalelor

Pierderea habitatului pentru specii

Schimbari in sistemul de migrare

Deficitul sever de hranaSchimbari in comportamentul reproductiv

Stiati ca….

Cai de dimensiunea unei pisici cutreierau America acum 56 de milioane de ani conform cercetătorilor, exemplarele din cea mai veche specie de cai cunoscută ştiinţei, Sifrhippus, au devenit mai mici de-a lungul zecilor de mii de ani pentru a se adapta la temperaturile ridicate provocate de creşterea emisiilor de metan. Studiul arată că Sifrhippus a devenit cu o treime mai mic de-a lungul primilor 130.000 de ani, ajungând să cântărească doar 4 kilograme, cât o pisică. Apoi, în următorii 45.000 de ani, caii au crescut din nou în dimensiuni, ajungând la o greutate de 7 kilograme.

Viermii terebelizi din Oceanul Îngheţat de Nord, lîngă Groenlanda, pier de „căldură" la o temperatură a apei de 6—7°. Congenerii lor sudici din Oceanul Indian suportă cu uşurinţă încălzirea apei pînă la 24°.

Limita superioară a temperaturilor suportate depinde de rezistenţa proteinelor şi grăsimilor. Chiar la o încălzire peste 40° ele se modifică în asemenea măsură, încît celulele pier. Tocmai din această cauză animalele tind către condiţii termice optime şi realizează acest lucru în mod diferit

Pe Pămînt există animale poikiloterme (cu sînge rece), la care temperatura corpului depinde de temperatura mediului ambiant. În anotimpul rece ele sînt nevoite să recurgă de îndată la tot felul de subterfugii pentru a se încălzi într-un fel. Pentru animalele poikiloterme, cel mai simplu mod de a se încălzi constă în căutarea unui locşor cu microclimat propice

UNIVERSITATEA STEFAN CEL MARE

SUCEAVA(USV)

FACULTATEA DE SILVICULTURA(AN II)

ECOLOGIE SI CLIMATOLOGIE

FORESTIERA

  Realizatori:Rebrisorean Andreea

Sandu Ciprian

Ursache Ioan

Profesor :Maciuca Anca