· Adrian Grauenfels Adrian Irvin Rozei Alex Amalia Călin Alexandra Mihalache Anatol Basarab Badea Marin Bogdan Ulmu Camelia Tripon Cătălin Mocanu Mircea Coloşenco Cezarina Adamescu

10710 www.oglindaliterara.ro

OGLINDA literara

Apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România şi face parte din Asociaţia Publicaţiilor Literare

şi Editurilor din România (APLER) şi Associazio-ne della Stampa Estera din Italia, membru fon-

dator al Asociaţiei Revistelor şi Publicaţiilor din Europa (ARPE)

Editată de:Asociaţia Culturală „Duiliu Zamfirescu” Focşani

cu sprijinul Consiliului Judeţean Vrancea

REDACŢIA:Redactor şef: Gheorghe Andrei NeaguSenior editori: Liviu Pendefunda, Theodor Codreanu, Adrian Dinu Rachieru, Florentin Popescu, Liviu Comşia.Secretar literar: Ştefania OproescuRedactori: Ioan Dumitru Denciu, Mariana Vârtosu, Constantin Miu, Laurenţiu Măgureanu, Petrache Plopeanu, Dorel Vidraşcu.Secţia externe: Matei Romeo Pitulan, George Rocca, Mihaela Albu, Marlena Lica Masala.Foto: C. RăducTehnoredactare: Adrian MirodoneCulegere: Ionica Dobre

OGLINDA LITERARĂ o puteţi pro-cura şi descărca de pe site-ul

www.oglindaliterara.ro unde aflaţi şi modalităţile de abonare.

Materialele se trimit numai în format electronic,cu diacritice, la :

E-mail: [email protected]@gmail.com

[email protected] nu se face la redacţie.

ADRESA REDACŢIEI:Str. Alexandru Golescu,

Nr. 76 bis, Focşani, Jud. Vrancea

Mobil: 0722-2844300749188333

Revista se difuzeazăprin abonament la sediul redacţiei.

În numele libertăţii absolute de exprimare, autorii răspund în mod direct de conţinutul materialelor publicate sub

semnătura proprie.

ISSN 1583-1647

În acest număr:

Adam Armina FlaviaAdrian GrauenfelsAdrian Irvin RozeiAlex Amalia CălinAlexandra MihalacheAnatol BasarabBadea MarinBogdan UlmuCamelia TriponCătălin MocanuMircea ColoşencoCezarina AdamescuClaudia VoiculescuConstantin MiuConstantin MoniCristian NeaguDiana Dobriţa BîleaDimitrie DrăghicescuDominique IordacheDorel SchorDumitru IchimElena Stroe-OtavăEmilia ChiriţăEugenia Rada IoniţăEugenia VasileGeorge GoldhammerGeorge PetroviciGeorge RocaLazăr MaguGheorghe A. StroiaGheorghe Suchover-

schiGrigore MoisilHarry RossIoan Dumitru DenciuIoan Mugurel SasuIon DinvaleIon Ionescu-BucovuIon Pachia-

TatomirescuIon Roşioru

Ionel NeculaIulia Maria IosifIulia StoleriuIulian BitoleanuLiviu PendefundaMarina-Raluca BaciuLucian GruiaLuisa-Evelina ŞtifiiM. SadoveanuMarian HotcaMariana Vicky

VârtosuMarin Voican-

GhioroiuMarius ChelaruMihaela OanceaMihai StanMioara BahnaNicolae GeorgescuOana DuganOctavian MihalceaOtilia BrăduţeanuOvidiu CreangăPetrache PlopeanuPetre CrăciunRadu CârneciRăducea MihaelaRetuţa MocanuS.SolomonSpiridon PopescuŞtefania OproescuTheodor CodreanuTraian Gh. CristeaŢincu Marius-AdrianV. SlavuValentin PopaViorel Dolha

10711www.oglindaliterara.ro

EDITORIAL

Dacă filmul și prezentările au captat atenția auditoriului, standul a rămas neatins, ca o mobilă demodată, roasă de cari. Cei mai „trecuți”, fie le aveam deja prin biblioteci personale, fie le-am citit la timpul lor. Cei tineri, folosesc jucăria electronică „de buzunar” în care găsesc tot ce vor și care, devine cu viteză, din ce în ce mai performantă. Poate chiar acum se ocupă să ne păstreze în memoria smartphonului prin noua tehnologie Fyusa, fotografia spațială inventată de românul Radu Rusu. Înfiez din „orfelinatul” de cărți volumul Copii ai timpului lor (ed. Cartea Românească 1989), scris de Knut Hamsun, cunoscutul autor al romanului Foamea, laureat al Premiului Nobel pentru literatură în anul 1920. Cartea nu a mai fost reeditată de la apariție. Încerc să înțeleg și de ce. Împătimită a cititului fiind, pătrund cu greu în lectură. Scrisă în 1913, este saga unei familii nordlandeze, care în trei generații își pierde bogăția și faima. Chiar mă întreb de ce să mă intereseze viața familiei Holmsen, proprietară a domeniului Segelfoss, cu tot alaiul său de conaționali dintr-un timp apus cu mult înainte. Mai rămâne interesant poate, doar modul în care comunicau personajele, cu mânii ascunse sub politețuri excesive. Asta în măsura în care autorul a prins nuanțele unor timpuri trecute și în funcție de talentul traducătoarei Sanda Tomescu Baciu, la redarea cât mai fidelă a acelui limbaj. Această carte, mi-a sugerat și titlul și subiectul textului de față. Din tot ce s-a scris de când cunoaștem până în prezent, sunt autori și scrieri care au rezistat și vor rezista în timp, așa cum sunt păstrate semințele vegetației actuale în buncăre amenajate în cel mai friguros loc de pe Terra. Cred însă, că unele scrieri, chiar ale unor scriitori celebri, s-au sufocat sau se sufocă deja pe undeva, prin pliurile timpului.

Și pentru că am început cu renumita cafenea Capșa, care rezistă și azi, însă numai cu numele, să ne amintim și de Lăptăria lui Enache. Nu cea în curs de renovare la T. N. B, ci aceea originală, deschisă în 1920 pe strada Bărăției nr. 37, aflată astăzi în ruină, printre termopane și gresii. Poza păstrată de atunci este pusă în valoare și prin textul scris de Sașa Pană, când s-a închis localul, în 26 oct 1931: „În acea zi care era și ultima zi a cenaclului Secolul, m-am fotografiat cu Roll afară, sprijiniți de vitrina cu vaca pictată cu mâna și corectată la uger de Victor Brauner. Acolo trăisem veacul, acolo a fost Secolul”. Iar Stephan Roll scria tot atunci: „știi și tu Sașa și voi ceilalți, locul și incinta cotidiană? Toate vor trebui căutate într-un Pompei nostalgic și sub locul de sticlă al unui trecut”. Este trecutul nostru însă și noi ar trebui să ne conservăm nostalgiile. Nu cred că pe un japonez sau un australian l-ar emoționa în aceeași măsură. Poate nici pe ai noștri urmași , dacă nu avem grijă.

Vorbeam de cărți ale timpului lor. Lăptăria, ca loc de întâlnire al entuziaștilor acelui timp îmi aduce aminte prin asociere de Adolfo Bioy Casares. Nu știu cine mai caută să citească Visând la eroi sau Jurnal din războiul porcului. Bioy Casares a fost prietenul lui Jorge Luis Borges și au început să colaboreze după ce au compus împreună un anunț publicitar pentru firma de iaurt a tatălui său. Au ajuns apoi să

„compună” împreună mai multe cărți. Oare mai sunt căutate ? Cărți ale timpului lor…. Este și nedrept și riscant să le pui pe unele într-o parte și pe altele în alta. Sunt și atât de multe că nu pot fi cuprinse în mai multe vieți. Însă nu pot să nu mă întreb cât mai suscită interesul cititorilor unele dinte ele. De exemplu, când spui Boccaccio, spui automat Decameronul. Dar ce facem cu Filocolo? Roman istoric pentru care autorul a fost învinuit în chiar timpul său de „construcție prolixă, lungime inutilă a unor episoade” și de alte nepotriviri. Iar întâlnirea eroului cu Fiammetta n-a înfrânt vremurile cum au reușit Dante cu Beatrice sau Petrarca și Laura. Vorbind de întinse cronici de familie, navighează încă falnic un Thomas Mann cu a sa Casa Buddenbrook, un Glasworthy cu destinul familiei Forsyte, Cronica de familie a lui Petru Dumitriu și sigur multe altele. Dar Familia Boussardel a lui Philipe Hériat (ed. Univers1975), mai are succesul pe care l-a avut când a primit Premiul Academiei Franceze în 1947 ? Dar Doamna de Lafayette, cu scrierile sale istorico-amoroase născocite sau nu, mai trezește gustul lecturii chiar unui cititor înrăit ?

Romane fluviu ? Mika Waltari este unul din cei mai prolifici în acest domeniu. Iubit și foarte citit de finlandezi, alintat cu numele Mika, a scris în 1945 romanul Egipteanul, tradus în peste 50 de țări. Apărut la noi în 1993 la ed.Univers și apoi la Polirom în mai multe ediții în traducerea lui Teodor Palic, trateză o anumită perioadă din sec XIV î.Hr. Dintre multele sale scrieri mai amintesc Etruscul, scris în 1955, publicat tot la Polirom și tot în mai multe ediții. De data aceasta, secolul V î.Hr. îl inspiră pe autor. Caut cititori împătimiți, să aflu părerea despre ele. Găsesc un tânăr liternaut, Al. Ioan Despina, care scrie despre Etruscul: „roman epopeic… intriga vag schițată… Waltari pierzându-se în intrigi secundare lipsite de orice fel de relevanță… romanul este în opinia mea, o colosală pierdere de timp, atât pentu mine ca și cititor, cât și pentru Waltari care tinde să cadă în grafomanie. Păcat de atâtea documente și atâtea ore irosite”. Să-i dăm crezare, gândind că ei ne vor urma ? Oricum, nu știu cum ar putea fi citit un roman de o așa întindere pe tabletă de exemplu, dacă viitorul este al cărții electronice.

Nu știu de ce, poate unde Franța este acum „miezul” fierbinte al unui foc mocnit, vine în temă și controversatul Louis Ferdinand Céline. Nu am nici cea mai vagă părere despre ce loc ar ocupa într-un oarecare top al preferințelor Călătorie la capătul nopții. Poate Cezar Ivănescu, cel care i-a prefațat apariția din 1978 la ed. Cartea Românească, ne-ar putea azi tenta la o relectură.

Sunt tot în biblioteca din Focșani. Pe aceeași masă, lângă Knut Hamsun stă Arcul de triumf, romanul lui Erich Maria Remarque. Constat faptul că ambele cărți poartă pe ele ștampila cu numele donatorului, sub care scrie Biblioteca personală. Semn că proprietarii erau iubitori de cărți. Acum, dintr-un motiv sau altul, le donează. Arcul de triumf nu-l iau. Mai am unul acasă. Sper să-l ia cineva și să-l citească. Măcar pentru că este periculos de apropiat de timpul actual.

Cărți ale timpului lor

Ştefania Oproescu

Comemorarea a 25 de ani de la dispariția jurnalistului Leon Kalustian, manifestare organizată de Biblioteca Județeană Vrancea, a debutat cu un film realizat aproximativ în anii 1977 sau 1978. Jurnalistul Kalustian, aflat în interiorul cafenelei Capșa, evocă scriitori și momente din viața lor, petrecute în acest local, căruia, i-au fost oaspeți fideli și prin care numele cafenelei, asociat unui timp remarcabil din istoria literaturii Române, nu poate fi șters de nicio patină. Evenimentul la care a participat și un nepot și legatar testamentar al celui comemorat, a fost asezonat cu discursuri la subiect și cu un stand de cărți donate bibliotecii și oferite gratuit participanților.

Din tot ce s-a scris de când cunoaștem până în prezent, sunt autori și scrieri

care au rezistat și vor rezista în

timp, așa cum sunt păstrate

semințele vegetației

actuale în buncăre

amenajate în cel mai friguros loc de pe Terra.

Cred însă, că unele scrieri,

chiar ale unor scriitori celebri,

s-au sufocat sau se sufocă deja

pe undeva, prin pliurile timpului.


Aureliu Goci este un produs (“brand”) al şcolii bucureştene de istorie şi critică literară, dominantă la noi, ilustrată prin câteva trăsături caracteristice, dintre care amintesc: tratarea eseistică a istoriei, dispensarea până la limită de bibliografie, evitarea ilustraţiei (marcă anti-călinesciană: nici Al. Piru, nici Nicolae Manolescu, Eugen Simion sau Ion Rotaru nu se ating în sintezele lor de dulapul cu fotografii al Bibliotrecii Academiei – deşi cu toţii au o pornire mai mult sau mai puţin autentică din G.

Călinescu), implicarea informaţiei în discurs cu de la sine înţeles, construirea de concepte proprii, cât mai atractive, operaţionale - şi, în general, căutarea unui stil propriu. Aureliu Goci şi l-a construit, stilul său, apoi l-a consolidat – iar acum este o voce distinctă, dintre cele mai coerente – dar nu sonoră ! – a acestei şcoli. Sinteza sa despre roman (2000, 2003, 2009; nu sunt reeditări, ci reelaborări), ori cea despre poezie (2001, 2010, 2012) – ambele vizând fenomenul literar modern şi contemporan - n-ar avea nevoie decât de o prezentare grafică mai atrăgătoare (literă «cetăţenească», hârtie ministerială, ilustraţie regească) pentru a fi cărţi de luat ochii. Aşa cum sunt, « Neghiniţe » în lanul literelor, îşi consumă monumentalitatea în conţinut, în fond.

Şi pasiunea pentru monografii este o trăsătură a şcolii de istorie literară bucureşteană, iar Aureliu Goci s-a ilustrat în zona Delavrancea, Marin Preda, Dinu Săraru, I. L. Caragiale, Tudor Arghezi (iată: numai valahi !) – iar acum, după o « odihnă » în opera D-nei Eliza Roha, ne aduce cartea « Liviu Rebreanu – Centrul operei şi distribuţia tipologică » - o viziune munteană, aş zice, « valahă », despre marele ardelean - pe care, în treacăt fie spus, afirmă că ardelenii nu l-au înţeles la adevărata valoare; aceasta este o altă trăsătură a şcolii bucureştene: este tranşantă, adică « taie » în bucăţi tematice, categoriale; nu ştiu cum ar reacţiona un « ardelean » la această afirmaţie – adică ştiu: ar pune la subsolul negaţiei sale o listă bibliografică de 15-20 de nume, cu trimitere exactă la cărţi ori periodice, şi cam arât, în rest ridicând din umeri; este, în fond, o dihotomie cu totul supefluă. Cartea este scrisă cu vervă, Aureliu Goci cunoaşte subiectul până la nivelul de loc comun şi discută cu o bibliotecă întreagă la degetul mic, presară demonstraţia cu note culturale şi ştiinţifice atractive şi sondează elegant câmpul bibliografic, luând ce-i este necesar şi punând la locul potrivit (trimiterile sunt în pagină).

Desigur, centrul operei lui Liviu Rebreanu depinde de perspectivă şi de epocă – acesta nefiind un truism, ci demonstrând că oricând şi din orice perspectivă autorul ocupă un centru. Personal, mi-ar fi convenit o desfăşurare de argumente în diacronie, de pildă de ce, în epoca în care a dominat Marin Preda cu Moromeţii, Liviu Rebreanu nu a excelat cu Ion, ci cu Pădurea spânzuraţilor. Aşteptam o discuţie de principiu pe tema romanului ţărănesc la cei doi – fiind gata să replic cam aşa: păi sigur că da, Liviu Rebreanu face o propagandă vie pentru pământ, în contextul Reformei agrare din 1922, îl învaţă pe ţăran să iubească pământul până la sacru – în timp ce Marin Preda face o propagandă la fel de vie, dar împotriva pământului, în contextul contra-reformei din 1946 şi apoi al confiscării pământului, « învăţîndu-l » pe ţăran că pământul aduce

Aureliu Goci. Rebreanu – între fond şi formănumai rele: muncă, impozite, certuri, greutăţi – mai bine să-l dăm la stat şi scăpăm de toate astea…Apoi aş fi discutat anacronismele: Marin Preda aplică această mentalitate (ideologie) de după ultimul război – la o realitate de dinainte de război… Se vede, însă, că eu gândesc altfel, de pildă ardeleneşte, pentru că Aureliu Goci merge pe alte dihotomii, preponderent estetice, şi, după ce enunţă teza, nu face dorita analiză diacronică – ci alunecă în digresiuni amiabile.

Dar… nu e vorba despre ce gândesc eu, cartea este aceasta care este – şi avem, în fond, un foarte bun manual de introducere în opera lui Liviu Rebreanu. O mică observaţie – care priveşte, în fond, această şcoală valahă pe care o am în vedere, nu neapărat autorul de faţă. Dorinţa de a discuta genetic, istoric, este destul de mare, şi o scurtă istorie a schiţei, nuvelei şi romanului la noi este cât se poate de bine venită, mai ales pentru tinerii dornici de instrucţie cărora li se adresează cartea. Remarc, însă, că autorul ne spune câte-n lună şi-n stele despre schiţă, cum este ea percepută (definită) în literatura franceză, în cea germană, cum a apărut şi s-a dezvoltat la noi – zicând chiar aşa : «În anumite situaţii, etimologia poate explica nu numai genealogia, dar şi tipologia estetică. Schiţa este element indispensabil în universul plastic ca lucrare preliminară, ca

esenţă de idei, poate şi ca eboşă nefinalizată –de altfel în limba engleză se spune sketch – dar schiţă literară se zice short story, pe când povestirea e un simplu story… » Să nu se creadă că « schiţă » vine, etimologic, din engleză: este din greceşte, unde skia înseamnă umbră (Homer : doliho-skion enhos, lancea cu umbra cea lungă), dar şi desen şi chiar fapte (întâmplări) omeneşti (la Eschil: broteia pragmata eutyhounta skia: faptele (întâmplăruile) omeneşti fericite sunt ca nişte schiţe – continuând: vine nenorocirea şi şterge ca un burete tot desenul; cred că aici este chiar definiţia schiţei: o întâmplare omenească). Este evident că, orice lucru având o umbră, skia, orice întâmplare fiind o umbră – schiţa se poate defini mult mai simplu etimologic decât prin recurs la semnificaţiile în engleză, franceză, italiană – unde vine, de fapt, ca termen, tot de la greci.

Ca monografie, cartea lui Aureliu Goci respectă şi reimpune canonul: porneşte de la

operă (fără Niucolae Gheran nu se poate vorbi, astăzi, despre Liviu Rebreanu – iar autorul îi aduce cuvenitele laude), abordează, apoi, viaţa cu mediul ei cultural şi politic - după care plonjează lejer şi dezinvolt în operă oferindu-ne un adevărat spectacol de descrieri şi interpretări, unele fascinante. Hrăneşte, pe swcurt zicând, nevoia noastră de monografii şi dorinţa năvalnică de scris a autorului.

N.Georgescu


III

Rar ne dăm seama.Ceva se petrecesub cer:o răstignireo punere-n mormântdar mai ales o înviere!

(din volumul „Cântecul păsării

pe acoperiș”)

gata de cântec./Omul înalță nedumerit privirea/și umple de dor/ nemărginirea.(p.7,”Când aripile).

Referindu-ne la „Cântecul păsării pe acoperiș”, dar și la celelalte volume, putem spune că poezia lui Ignatie Grecu, tocmai fiindcă integrează religiozitatea universului nostru existențial, este o concepție complexă despre viață, o invitație adresată cititorului avizat de a medita asupra fragilității vieții noastre pământești. Dorul de armonie, am zice eminescian sau arghezian, dublat de tentativa de a intra în rezonanță cu Natura, cu întreg Universul, se face simțit în majoritatea versurilor poetului.

Ignatie Grecu:

ARS POETICA

Nu ți-a rămas decâtAcest trist și vechi aluat,Cuvântul.

Frământă-l îndelung,Dăi ultima potrivită formăAsemenea inimii tale.

Rumenește-l bineÎn cuptorul dragostei.Apoi scoate-l Dulce mirosind a lumină

și-l împarte celor flămânzi, Poete!

CEVA SE PETRECE I

E-o minune într-adevar!Înfloresc primii pomi,se zămislesc sub ochii noștri capodopere, s-ar spune.

Eugenia Vasile

Cine va deschide un volum de versuri al poetului Ignatie Grecu și va citi o poezie va fi atras să citească încă una, și încă una…, surprins fiind de talentul autorului cu care își transpune cititorul în spațiul spiritual al Universului creștin. Ignatie Grecu(Iordan Grecu, n.1952, Tecuci, s-a calugărit în1992 la mânăstirea Cernica, unde în prezent este protosinghel) a început să scrie literatură din tinerețe, publicând versuri în Convorbiri Literare, Luceafărul, Amfiteatru, Viața Românească etc. A scris până acum 13 cărți de poezie: după „Prier”(1988, volum colectiv, ed.Cartea Românească), au urmat „Bucură-te„(1992, ed.Lumină din Lumină), “Mierea Singurătății”(1994,ed. Zidarom), “Cântec pentru cnemidă”(1994, ed. Zidarom), “Hrisov, această zi”(1995, ed. Migdal-Korod), ”Stihurile despre nisip”(2001, ed.Sophia), „Sipetul de taină”(2004, ed.Ager), “Aripă de înger”(2006, ed. Artemis), „Lacrimi de mărgean”( 2009, ed. Artemis), “Floare de har”(2012, ed. Semne), “Altă înserare”, “Steaua Mângâierii” și “Cântecul păsării pe acoperiș”( toate trei apărute în 2014, la ed. .RawexComs). La acest din urmă titlu, ce cuprinde 150 de poezii, ne vom referi în continuare.

Conform scriitorului și astrofizicianului Carl Sagan, “omul este o mână de pulbere de stele”(explicație poetică, dar și științifică, dacă vrem), cu alte cuvinte „pulbere divină” dacă ne asumăm pe deplin răspunderea propriei noastre libertăți, angajându-ne într-o „relație” totală cu absolutul, cu Dumnezeu. Ignatie Grecu face proba acestui atașament prin propria poezie-legământ cu Hristos. Iubirea pentru Fiul lui Dumnezeu, de o intensitate nepereche, se află mereu în prim plan în viața călugărului-poet. Trăind în taină și în climatul de reculegere de la Mânăstirea Cernica, sub incidența văpăii duhului sfânt și a inefabilului, poetul se face ecoul sonor al acelui ceva extrem de subtil ce nu poate fi perceput, dar care este prezent în versurile sale. Bucuria și adorația inimii ating cotele euforiei: “Lumină ești, strălucitoare/când răsărind/în viața mea,/îmi umpli inima de bucurie./Nu mai pot să vorbesc./Deschid gura și murmur/silabe de lumină/Privesc și toate sunt pline de frumusețea Ta./(p.15, “Tu, Doamne”).

Ca poet creștin, Ignatie Grecu este atras de valențele religioase ale existenței umane, întreaga tensiune a versului derivând din raportul între Dumnezeu și om: “Ca să-mi aduc aminte iarăși de tine/Am pus în fereastră rodii coapte/(Purpura Soarelui de dimineață)/Vin zile scurte de-acum, cenușii./Lungi nopți fără capăt, înalte./Ca să-mi aduc aminte iarăși de tine.(p.42, „Ca să-mi aduc aminte”). Fiecare poezie pornește de la o idee care, procesată în laboratorul de creație, este apoi materializată, ajungându-se la o memorabilă expresie lirică încărcată de semnificație.

Iubirea, de fapt cheia de lectură a întregului volum, este simbolizată în cele ce urmează, prin virtuțile transparenței: “O aripă mare, transparentă/învăluie copacii/cu îmbrățișări de ger./Casele se strâng,/chircindu-se/Înfriguratele vrăbii,/sub streșini,/milostivire și îndurare,/Doamne, îți cer./Oamenii încă nu/ sau au uitat.(p. 135, (“O aripă mare”). Călugărul-poet evadează din cotidian pentru a “respira” frumusețile naturii, ce încântă prin sacralitatea lor. În ceea ce privește construirea imaginilor, arta sa este compatibilă cu cea a unui bijutier. Adjectivele înseși sunt alese în funcție de încărcătura lor semantică, asfel încât metafora să fie de mare forță și inspirație pe care doar credința le conferă,:”Când aripile dimineții/mângâie marginile mării/abia se/nfiripă lumina/(vei zice din nimic)/roua stralucește în munți/ pe ramuri, în adânc de păduri/păsări tresaltă

DORUL DE ARMONIE

II

Cu greu putem descifraceea ce scriu eiîn văzduh.Numai privighetoareaPoate ști. De unde și cântecul ei minunat.


Editat la „Polirom” în 2014, cu un volum de 508 pagini (impresionant și derutant pentru vremurile grăbite de astăzi), romanul lui Liviu Ioan Stoiciu, Vrăjmaș dezvoltă o intrigă inspirată din mitologia păgâno-ortodoxă proprie spațiului spiritual românesc, asortată exhaustiv și uneori de prisos cu elemente de mitologie pseudo-scientistă, de toate culorile posibile, transmisă prin site-urile internetului.

În spoturile de publicitate girate de autor sau de editură se exploatează numai primul filon, cel al intrigii romanului, adică mitologia păgâno-ortodoxă referitoare la spiritele rele, de la strigoi și fantome și până la diavol, numit în vorbirea curentă (și oarecum prudentă) „Vrăjmaș”.

Romanul are în atenție trei personaje principale, de care autorul se ocupă oarecum succesiv, atât cât îi permite tehnica narativă, deci până la un punct: Iordache, profesorul de geografie care se călugărește și activează un timp într-un schit din Ceahlău, până ce, încălcând toate regulile monahale, părăsește comunitatea monastică și se refugiază în brațele unei femei, Oana, cel de-al doilea personaj al romanului. Femeia se atașează foarte puternic de ciudatul, de misteriosul bărbat, ce-i intrase atât de neașteptat în viață, într-un moment de derută existențială (rămăsese de curând văduvă), un atașament bizar, nebunesc, pe care nici ea nu și-l explică, mai ales că reușește chiar să rămână însărcinată, după mulți ani în care s-a crezut lovită de blestemul sterilității. Dar ciudatul ei iubit, despre viața căruia nu știa mai nimic, părăsește vila de la țară, unde locuiau cei doi, într-un moment în care bărbatul s-a trezit cu obsesia că pe creștet au apărut semnele unor muguri de coarne. Devenise aproape convins că este locuit de Vrăjmaș și, spre a nu-i crea femeii dificultăți, necazuri, hotărăște să se facă nevăzut.

Al treilea personaj, alter-ego-ul scriitorului, este ziaristul Ivan, despre care s-a tot afirmat în roman că reușise (telepatic) să intre în mintea lui Iordache, iar ulterior și în cea a Oanei și să le controleze. Până spre ultima treime a romanului, singura legătură a lui Ivan cu universul epic a fost această fantasmagorică impresie din partea celor două personaje, că mintea lor este controlată de un ziarist de 62 de ani. În ultima treime se dezvăluie secretul că între Ivan și Oana a existat cu zece ani în urmă, când femeia era studentă (urma a doua facultate) și avea douăzeci și nouă de ani, o relație de dragoste de o pasionalitate carnală extremă, ce a dus la divorțul ziaristului de soția lui, urmând ca povestea lor amoroasă să se finalizeze printr-o căsătorie - proiect eșuat în cele din urmă.

Primul personaj, Iordache, după ce o părăsește pe Oana, ajunge în București, apoi se refugiază în spațiul mănăstiresc, mai întâi la Căldărușani, apoi, în vecinătatea acestei mănăstiri, la Balamuci, dar nu poate scăpa de obsesia prezenței permanente a „vrăjmașului” și a spațiului bântuit de fantome și, după câteva evenimente cutremurătoare, decide să părăsească incintele monahale și să-și piardă urma refugiindu-se, în cele din urmă, în spațiul grecesc. În prima mănăstire are o experiență homosexuală dezgustătoare în relația cu un tânăr călugăr efeminat, în cea de-a doua, este provocat de un monah cam dus cu mintea, care vedea în ființa lui pe însuși Necuratul. Ulterior, îl găsește pe acest călugăr asasinat în liziera pădurii și, fiindu-i teamă de a fi acuzat ca autor al crimei, știindu-se în comunitate că avusese un conflict cu victima, părăsește și această incintă monastică, unde, ca și la Căldărușani, fusese găzduit ca turist.

După ce autorul își fixează acest personal în Grecia, îl abandonează, ocupându-se strict doar de Ivan și Oana.

Prezența lui Ivan în economia narativă părea fără legătură cu trama romanului, până în momentul în care aflăm de povestea lui de dragoste cu Oana. Părea justificată mai mult de dorința autorului de a dezvolta o serie de obsesii cu iz paranoiac ce bântuie spiritualitatea confuzionată a contemporanilor: telepatia, teleportarea, intrarea pe alte dimensiuni sau în universuri paralele, comunicarea cu ființe extraterestre, călătoria în viitor, adică motive ale unei mitologii în curs de cristalizare, ce conține un amestec necontrolabil între viziuni științifice și ficțiuni S.F., mitologie budisto-hindusă și mitologie păgână, precreștină, ceea ce ni se pare că se încadrează foarte bine în grupul de credințe caracteric mișcării religioasă eclectice, Nes Alge. Ivan trăiește drama unui Don Quixote modern, cu mintea tulburată nu de romanele cavalerești, ci de romanele S.F. și de toată literatura de pe Internet unde se dezvoltă din plin temele enunțate mai sus.

O bună parte din carte este dedicată obsesiei sfârșitului lumii care, din 2000 încoace, ține trează conștiința amatorilor de scenarii eschatologice. Neîmplinindu-se profeția pe tiparul gândirii milenariste (la încheierea unui mileniu), amatorii de astfel de scenarii au inventat data de 21 decembrie 2012, sfârșitul calendarului mayaș, ca dată a finalului iminent al ordinii cosmice actuale. Personajul Ivan cosemnează permanent în jurnal, în ultimele luni dinaintea sfârșitului, detalii istorice sau cosmologice legate de posibilull cataclism și pare oarecum dezamăgit în notația din 21 decembrie când încheie cu enunțul: „Apocalipsa a eșuat.” (p. 432)

Pe lângă cele trei personaje principale, în roman mai apar tranzitoriu și alte câteva: stareții celor două mănăstiri unde se cazează ca turist Iordache, câțiva călugări, o prietenă din studenție cu

Un roman marca New Age: Vrăjmaş de Liviu Ioan Stoiciu

care Oana a mers pe Ceahlău să se intereseze la schit de fostul monah, o prietenă din București de-a Oanei și o cunostință din stațiune (doamna Mioara). Cu aceste două femei va merge pe la mănăstirile pe unde trecuse Iordache. Mai apare ca personaj și o bătrână clarvăzătoare (cu un destin mai mult decât ciudat), de unde află că Iordache e în Grecia. Celelalte nume și figuri (inclusiv fosta soție a lui Ivan) apar în arierplan și îndeplinesc roluri secundare, dar necesare în derularea acțiunii.

Firul principal al narațiunii nu reprezintă decât mai puțin de jumătate din carte, cealaltă parte fiind ocupată de colaje de articole, cele mai multe - sau poate chiar toate – preluate de pe site-urile de Internet, având o tematică variată: reguli de organizare a vieții monahale, sfaturi și interpretări ale unor sfinți, puncte de vedere referitoare la magie, vrăjitorie, fenomene paranormale, practici orientale, ezoterism, apocalipsa de la 21 decembrie, teorii și interpretări pseudoștiințifice despre alinierea planetelor, despre intrarea Pământului în centura fotonică, cu efecte asupra vieții și spiritualității umane, despre calendarul mayașilor și multe alte năzdrăvănii de acest gen, ce țin ocupat mentalul unui segment important din contemporanii noștrii, sensibili la mesajele neomitologice de tip New Age. Toate aceste preluări de pe internet, girate de serviciile de copy-paste ale calculatorului, sunt marcate de autor cu litere italice, uneori indicându-se și sursa, inclusiv de tip auctorial.

Impresia generală este că proporția textelor preluate este mai mare decât ar fi fost necesar, sufocând firul narațiunii și dezechilibrând sistemul. Dacă miza romanului este aceea de a se propune o replică modernă, contemporană chiar, a celebrului roman al lui Cervantes, trebuie semnalat faptul că autorul spaniol a tratat mitologia romanelor cavalerești mai mult sugestiv, fără preluări din cărțile care se editau atunci în exces, pe tematica amintită.

Dincolo de aceste aprecieri, trebuie remarcat faptul că personajul Ivan se prezintă ca un Don Qijote contemporan, cu mintea tulburată de invazia mesajelor contradictorii care circulă astăzi pe calea internetului, iar cartea lui Liviu Ioan Stoiciu poate fi citită ca un experiment literar care – după știința noastră – reprezintă prima încercare acest tip din literatura română, prima abordare a acestui fenomen real, deosebit de primejdios, care este invazia minții umane de mesajele contradictorii ale mediului informațional online.

Meritul cel mai mare al romanului – din punctul de vedere al realizării literare – aparține, de fapt, narațiunii propriu-zise. Asimilând lecțiile de virtuozitate ale unor maeștri ai genului, precum Vasile Voiculescu ori Mircea Eliade, Liviu Ioan Stoiciu ne proiectează într-o atmosferă mitico-magică, cu elemente păgâno-creștine, cu o puternică valență emoțională. Genul acesta de narațiune a mai fost experimentat de autor și în nuvelele fantastice Între două lumi și Omul fără noroc, apărute în antologia Basme și povestiri mistice românești repovestite de Horia Gârbea, Doina Ruști și Liviu Ioan Stoiciu (Editura Paralela 45, 2007).

Împreună cu aceste texte, narațiunea propriu-zisă din romanul Văjmaș reprezintă o probă care pledează pentru harul de netăgăduit al scriitorului Liviu Ioan Stoiciu pentru domeniul literaturii cu tentă magico-fantastică. Redutabilul poet se dovedește acum a fi dublat de un prozator la fel de convingător ca și mânuitorul de versuri.

Valentin Popa


(continuare în nr. viitor)

Martin Heidegger şi Karl Jaspers – ultimii mohicaniai marii cugetări într-o lume cu spiritul tot mai mic

din Heidelberg şi din 1948 la cea din Basel), aveam şansa să scot în evidenţă nu doar deosebirile asemănătorului concept Dasein (la Heidegger este aproape sinonim cu om, la Jaspers – subiectul vital) şi asemănarea abordărilor filosofice fundamentale (transcendenţă, timp, existenţă, iluminare, adevăr, libertate etc.) tratate în mod distinct, inclusiv punctele de contact cu filosofia nonsistemică a lui Berdiaev (Dumnezeu, spirit, libertate, apofatism etc.), ci şi faptul că prin ei amândoi se încheie un mod de filosofare, după cum suntem înştiinţaţi: Jaspers în textul Filosofia în viitor: „Totuşi, în viitor nu va fi posibilă o adevărată dezvoltare a filosofiei fără înţelegerea acestor doi mari gânditori (Kirkegaard şi Nietsche, nota mea, G.P.) până în profunzimea originilor. Căci în destrămarea propriei lor opere şi în sacrificiul propriei lor vieţi, ei ne-au dezvăluit ceva de neînlocuit.”; Heidegger în Sfârşitul filosofiei şi sarcina gândirii: „Filosofia a ajuns la sfârşitul ei. Orice tentativă de a mai gândi filosofic nu dă naştere decât la renaşteri epigonice cu diferite variaţiuni”, respectiv: „Sarcina gândirii ar fi atunci aceasta: abandonarea gândirii de până acum, în vederea determinării lucrului ce trebuie gândit – a mizei pe care gândirea o poate avea”. În paranteză fie spus, compatriotul nostru Emil Cioran, „acest sceptic de serviciu al unei lumi în declin”, cum obişnuia să-l alinte prietenul său Petre Ţuţea, nu acelaşi lucru îl avea în minte atunci când afirma că simte nevoia să se deparaziteze de filosofie? De la Jeanne Hersch (cartea Mirarea filosofică, Editura Humanitas, 1994) aflăm noua formă în care trebuie să se pună mai departe problemele ce ţin de philosophia perennis: „Aşadar, o sarcină fundamentală a filosofiei în zilele noastre constă în a reflecta asupra metodelor şi conceptelor ştiinţelor care studiază natura sau omul. Trebuie ca filosofia să ajungă la o înţelegere a lor suficient de avansată ca să exercite o influenţă clarificatoare asupra modului în care ştiinţele se înţeleg ele înseşi, ca şi asupra ideii pe care şi-o fac despre ele nespecialiştii”. Ori la acest capitol Jaspers stă mult mai bine decât Heidegger, ca unul care venea în filosofie din afară – la început câteva semestre de drept, apoi medicina şi prin ea psihiatria. Tocmai de aceea afirmă tranşant în Filosofia în viitor: „Ştiinţa este o condiţie indispensabilă pentru filosofare”. Şi puţin mai departe: „Filosofia se leagă de ştiinţă şi gândeşte în mediul tuturor ştiinţelor. Fără puritatea adevărului ştiinţific, propriul ei adevăr este de fapt inaccesibil”. Pentru ca în scrierea Originea şi sensul istoriei să-i acuze pe unii filosofi moderni că „vorbesc despre ştiinţă ca şi cum ar cunoaşte-o” şi să deplângă faptul că „Până şi filosofi de talia lui Hegel ştiu prea puţin despre ştiinţă”. Jeanne Hersch este de părere că „fondul cel mai autentic şi mai asiduu al gândirii lui Heidegger este mirarea filosofică: „De ce există mai degrabă ceva decât nimic?” se întrebau cam în acelaşi timp Parmenide şi chinezii antici, o întrebare reluată care-l plasează pe filosoful german la polul opus celui în care se situează Henri Bergson, şi asta deoarece ea (întrebarea) nu vizează neantul ci fiinţa. Plecând de la această întrebare, Heidegger ajunge la fiinţa fiinţării, sintagmă care are menirea să reveleze subtila distincţie dintre fiinţare şi fiinţă: fiinţarea „ascunde” fiinţa şi ei îşi datorează existenţa, iar fiinţa nu există decât ca fiinţare! De precizat, ne avertizează J. Hersch, cea care timp de un semestru a audiat cursurile lui Heidegger, că „fiinţa trebuie înţeleasă aici ca verb, nu ca substantiv”, fiinţarea dovedindu-şi prezenţa numai întrucât în fiinţă există un fel de acţiune., Dar, taman ca Sfântul Ioan al Crucii care cerea să fie dat totul la o parte ca să poată vedea, Heidegger constată că obiectivitatea constituie întotdeauna un obstacol în căutarea fiinţei. Drept aceea, problema cheie pentru gânditorul în discuţie era de-a şti ce se dezvăluie ca fiinţă dincolo de obiectivitate. Ori pentru asta avea mare şi stringentă nevoie de noi „unelte” care să vină în ajutorul raţiunii, ştiut fiind faptul că din triada observaţie-experiment-raţionament, filosoful întrebuinţează doar raţionamentul. Se simţea cu atât mai îndemnat la aşa ceva, cu cât un filosof de talia lui Henri Bergson resimţea fixitatea cuvintelor (el care gândea întregul într-o devenire fluidă) ca una din dificultăţile majore ale exprimării filosofice.

I.Martin Heidegger, filosoful fiinţei în timp şi întru moarte

Din capul locului, ceea ce înseamnă deodată limpezirea titlului şi netezirea drumului înţelegerii către miezul acestui text, mă văd silit să fac două precizări: 1)Înţeleg prin marea cugetare acel soi de abordare sistemică şi animată de tendinţa cunoaşterii totalizatoare, din care – potrivit diferenţierii lui R. Rorty – rezultă fie o filosofie predominant sistematizatoare, fie una predominant edificatoare, altfel spus o filosofie constructivă şi una critică, fapt care

l-a determinat pe Lucian Blaga să-i împartă pe cugetătorii însemnaţi ai lumii în vizionari-constructivi (Thales, Spinoza, Leibniz, Hegel) şi analitici-critici (Socrate, David Hume, I. Kant, Edmund Husserl). Cu completarea că Platon şi Aristotel reprezintă asemenea piscuri ale cugetării umane, încât este de la sine înţeles că îşi au locul lor de onoare în ambele categorii de filosofi. Spre exemplificare, iată părerea avizată a strălucitului logician Alfred North Whitehead despre Platon: „Toată filosofia de după Platon constituie simple note de subsol la dialogurile sale”... 2) Cu spiritul lucrurile nu sunt chiar aşa de simple cum par la prima vedere. Mai întâi că Biblia face o distincţie netă între suflet şi spirit. Pentru desemnarea sufletului se întrebuinţează termenul grecesc psyché şi ebraicul néphesh, iar pentru spirit se foloseşte grecescul pneúma, respectiv ebraicul rúach. Apoi că spiritul individual, colectiv şi universal i-a dat multă bătaie de cap lui Nikolai Berdiaev, acest adversar neîmpăcat al gândirii sistematice („Sistemele filosofice nu sunt nici posibile şi nici de dorit”, se apăra el), după unii filosof existenţialist, după alţii un mistic şi cam după toţi un romantic, dacă nu cu totul indecent (sic!), atunci cu totul străin de discursul filosofic impersonal. Căci în Spirit şi Realitate el este de părere că spiritul nu trebuie confundat cu sufletul, întrucât spiritul aparţine unui plan diferit, mai bine spus unei alte realităţi. Spiritul nu doar că „se uneşte interior cu sufletul şi-l transfigurează” (Spiritul şi Libertatea), dar „În viziunea spiritualistă a lui Berdiaev, lumea, spaţiul şi timpul sunt creaţii ale spiritului şi nu desemnează decât stări ale lumii spirituale ( Ilie Gyurcsik în Studiu introductiv la cartea Sensul istoriei, Editura Polirom, 1996). Spiritul fiind pentru Berdiaev „o mişcare de îmbrăţişare”, Dumnezeu Însuşi este spirit, nicidecum substanţă. Şi totuşi, se vor întreba unii, de unde graba de-a înghesui într-un singur text doi gânditori, când mult mai rezonabil şi mai cuviincios era să fie trataţi separat? Iată de unde. Sunt întru totul de acord cu eminentul filosof şi cărturar P.P.Negulescu cum că „Nu putem zice astăzi că avem o filosofie, cum putem zice că avem o matematică sau o astronomie, o fizică sau o chimie, ci trebuie să ne mulţumim să constatăm că avem atâtea filosofii diferite câţi cugetători, după vremuri, s-au îndeletnicit cu problemele generale ale naturii şi ale vieţii, dezlegându-le fiecare, fireşte, în felul său”. De unde adevărul nu prea plăcut al celor două concluzii care se impun: a)Faptul că filosofia nu are un corp de principii admise de toată lumea (obiect bine determinat, metodă riguros definită, legi clar stabilite), plus caracterul discutabil al absolut tuturor rezultatelor ei, duce cu necesitate la studiul fiecărui filosof în parte; b)Dacă ştiinţele particulare pot fi studiate în mod dogmatic, filosofia nu poate fi studiată decât în mod istoric. Doar prin găzduirea celor doi gânditori în interiorul aceluiaşi text, că doar au trăit în aceeaşi perioadă şi au scris în aceeaşi limbă (Heidegger ca profesor şi, pentru aproximativ un an, rector al Universităţii din Freiburg, Jaspers profesor la Universitatea


Mai zilele trecute, citind „Ullyse”, un volum de însemnări critice ale lui George Călinescu (Editura pentru Literatură, Bucureşti, 1967), am întâlnit la paginile 178-180 un eseu interesant având titlul „Studiu depre Eminescu” datat „2 iulie 1933”. În conţinutul acestuia, autorul se referă la un nume foarte cunoscut mie, Lucian Boz, om drag cu care am întreţinut, până nu de mult, dezbateri literare şi relaţii amicale, aici la Sydney, în îndepărtata Australie. Iată ce scrie Călinescu despre acesta la aceea vreme: „Am remarcat nu de mult o broşură despre Eminescu a d-lui Lucian Boz. Am lăudat atunci subtilitatea speculativă a lucrării, făcând rezerve asupra interpretării. Iată acum un prilej să arătăm unde duce entuziasmul cabalistic aplicat la Eminescu...” Eseul face în continuare o critica literară laudativă acestei lucrări. Despre cine este vorba? Cine este acest om băgat în seamă chiar de marele Călinescu? Să-l cunoaştem!

În urmă cu trei ani, pe la sfârşitul lunii martie, domnul Lucian Boz, considerat de mine ultimul astru al universului cioranian (greşesc oare?) ne-a părăsit pentru întotdeauna! Merită să ne reîmprospătăm memoria cu amintiri despre acest om excepţional.

A fost prietenul apropiat a lui Eugène Ionesco, Emil Cioran, Mircea Eliade, Ion Vinea, Ilarie Voronca, George Calinescu, Ştefan Baciu, Emil Boldan, Constantin Noica, Nicolae Steinhardt, Grigore Cugler şi a multor alte personalităţi ale literaturii române care au strălucit în prima jumătate a secolul al XX. Împreună cu Gherasim Luca, Dolfi Trost, Jules Perahim, Jacques Herold, B. Fundoianu (Benjamin Fondane), Paul Păun, Gellu Naum, şi alţii, formează „al doilea val” al curentului suprarealist (1933-1951), din primul făcând parte după cum se ştie, ca o tranziţie dinspre Dadaism, Tristan Tzara, Hogo Ball, Emmy Hennings, Hans Arp, Marcel Iancu, Jules Iancu, Ion Vinea, Ilarie Voronca, Saşa Pană, Jaques Costin, Poldi Chapier, Victor Brauner, ş.a. Cu toate acestea André Breton, aşa-zisul întemeietor al Suprarealismului, a susţinut întotdeauna că este inexact şi cronologic abuziv să se prezinte acest curent ca o mişcare ieşită din Dadaism. De altfel, atât în revista pariziană „Littérature” (unde Breton publică, în colaborare cu Phillipe Soupault, „Câmpurile magnetice”, primul text specific suprarealist), cât şi în alte reviste, textele dadaiste alternează cu cele ale noii orientări, ce avea să se numească apoi suprarealism. Sunt două mişcări apropiate, având scriitori comuni. Posibil că suprarealismul, curent artistic şi literar de avangardă care pune accent pe nu pe gândirea logică ci pe iraţional şi inconştient, să-l fi marcat puternic pe Lucian Boz, deoarece deseori în convorbirile avute cu domnia sa, îmi vorbea cu mândrie şi nostalgie despre această grupare.

Scriitor prolific, critic literar, journalist, om de cultură şi artă, decorat cu „Ordinul naţional al meritului francez”, a lăsat posterităţii mai multe opere literare: „Eminescu” (Ed. Slova, 1932), „Cartea cu poeţi” (Ed. Vremea, 1935), „Masca lui Eminescu” (Editura Vinea 1935), „Moartea Abstractă” şi „O săptămână a poeziei” (Ed. Autorului, 1979), „Piatra de încercare” (Ed. Vinea), „Scrisori din exil2 (Ed. Dacia, 2001).

Născut la Hârlău, la 9 noiembrie 1909, dintr-o familie evreiască (Mendel), se mută cu părinţii la Bucureşti, unde studiază la liceul „Gheorghe Lazăr”. Dupã absolvirea acestuia urmează facultatea de drept. Iubind literatura începe sa colaboreze şi să scrie la diferite publicaţii din capitală. În anul 1930 îşi începe activitatea gazetărească la revistele conduse de Ion Vinea „Facla” şi „Contemporanul”, iar mai apoi, între anii 1933-1937 este numit redactor la „Adevărul” şi „Dimineaţa”. În scurt timp devine unul dintre cei mai apreciaţi critici literari ai acelor vremuri, publicând numeroase articole în mai multe reviste de prestigiu precum: „Adam”, „Adevărul literar şi artistic”, „Capricorn”, „Discobolul”, „Excelsior”, „Gândirea”, „Lupta”, „Premiera”, „Rampa”, „Reporter”, „România literară”, „Tiparniţa literară”, „Unu”, „Vremea”, „Viaţa Românească”, „Zodiac”, şi altele. Între anii 1932-1933 editează o revistă proprie revistă numită „Ulise”. Interesantă alegerea acestui titlu, care, după cum mi-a relatat domnul

î

George Roca

BOZ, ULTIMUL ASTRU!

Lucian Boz, a fost ales ca o „solidarizare” şi omagiu la volumul de însemnări critice intitulat „Ulysse” a lui George Călinescu, în care trebuia să fie inclus şi eseul despre care v-am vorbit mai sus. Povestea apariţiei acestui volum a creat multe controverse, deorece pentru prima dată a fost anunţată de autor în revista „Viaţa literară” nr. 88 din 23 iunie 1928, a doua oară în revista „Vremea” din 22 mai 1930, dar din motive necunoscute nu a văzut lumina tiparului numai după moartea autorului (1965). Volumului „Ulysse” (520 de pagini) de George Călinescu, a fost publicat pentru prima dată în anul 1968, sub coordonarea criticului literar Geo Şerban. Este bine de ştiut că şi criticul literar B. Fundoianu, prieten cu Lucian Boz şi cu George Călinescu, incă de pe vremea când scriau cu toţii la revista „Rampa”, a conceput la rândul său o lucrare (publicată doar în parte, dar neterminată însă) numită tot „Ulysse”!

Autor a mai multor studii despre Mihai Eminescu, scriitor, jurnalist, traducător, Lucian Boz, face parte din elita producătorilor de literatură români dintre cele două războaie. Bun cunoscător al limbii franceze, în 1938 devine ataşat de presă la Paris, trimis de mai multe publicaţii din ţară. În aceasta perioada se înscrie la universitate Sorbona unde timp de un an îşi pregăteşte doctoratul în ştiinţe economice. Tot în aceeaşi perioadă publică frecvent articole interesante în „Dimanche Illustré” şi „Le Petit Parisien”. Întreţine legături puternice de prietenie

cu importanţi intelectuali români stabiliţi în capitala Franţei, printre care Emil Cioran, Mircea Eliade şi Eugene Ionesco.

În timpul celui de al doilea razboi mondial, Lucian Boz, împreună cu soţia sa, Carola, fac parte din Rezistenţa Franceză, fapt pentru care sunt arestaţi de Gestapo şi încarceraţi până în 1944 în lagărul „La Cité de la Muette” (sau „Sammellager” în germană) de la Drancy, o suburbie din nord-estul Parisului situată în apropierea gării Austerlitz. Am aflat de la doamna Boz fapte interesante despre această perioadă. Mi-a relatat că deţinuţii mureau pe capete de inaniţie, singura mâncare fiind un fel de terci-supă de lobodă. Fiind foamete în tot Parisul, nici unul, dintre prietenii rămaşi în libertate, nu îşi permitea să le trimită pachete cu alimente. Singurul care a făcut un sacrificiu pentru cei doi, a fost Emil Cioran, care le-a adus toate merindele pe care le avea în casă, inclusiv bucăţele de pâine şi de brânză drămuite şi economisite cu greu. Sunt salvaţi de la deportare

în Germania şi eliberaţi din detenţie datorită intervenţiei Legaţiei române de la Paris. Plecarea urgentă din Franţa, a soţilor Boz, a fost de asemenea plină de peripeţii. Singura ieşire din teritoriul ocupat, trecea pe la Vichy, oraş situat nu departe de Paris, loc unde îşi stabilise capitala guvernul pro-german al generalului francez Henri Philippe Pètain. Cu toate că autorităţile române le obţinuseră aprobarea de plecare din Franţa ocupată şi repatrierea în România, doamna Carola Boz a fost din nou reţinută de către poliţia locală urmând să fie retrimisă în lagărul de la Drancy. Şi de data aceasta au fost ajutati de prietenul Cioran, care deţinând funcţia de ataşat de presă al Germaniei în Franţa, a plecat de urgenţă la Vichy să-şi ajute prietenii. Având o oarecare putere în faţa autorităţilor germane şi franceze, a făcut toate intervenţiile necesare pentru ca trecerea acestora spre „lumea liberă” să fie posibilă. I-a însoţit personal pe cei doi până la frontieră, pentru a se convinge că prietenii săi nu vor avea şi alte surprize neplăcute.

În 1944, soţii Boz, revin în România, crezând că în ţara natală îşi vor găsi liniştea şi siguranţa şi îşi vor putea continua activitatea în slujba literaturii naţionale. Ajuns din nou la Bucureşti, Lucian Boz, îşi reia activitatea gazetărească la mai multe publicaţii care apăreau în capitala în aceea vreme, precum „Finanţe şi industrie”, „Democraţia”, „Timpul”, „Tribuna poporului” şi „Victoria”. Tot în această perioadă înfiinţează cu Martin Economu, revista în limba franceză „L’Information Internationale”. În 1946, se naşte fiul său Alain, de fapt unicul urmaş, care şi în prezent locuieşte împreună cu mama sa (93 de ani!) în casa părintească de la Sydney. Demn de menţionat este faptul că şi doamna Carola, Cora cum ii spun cei din preajmă, a fost o mare iubitoare a literaturii române, înainte de război lucrând ca jurnalistă la


î

ziarul „Dimineaţa” unde şi-a cunoscut soţul.După terminarea războiului celor doi li s-au acordat înalte

distincţii şi recunoştinţa statului francez. Dându-şi seama că în România comunistă, datorită cenzurii şi restricţiilor impuse de noului regim pro-sovietic, libertatea cuvântului şi a exprimării literare libere este imposibilă, în 1947, Lucian Boz, împreună cu soţia şi copilul, părăseşte pentru intotdeauna România, reîntorcându-se la Paris, unde lucrează ca jurnalist la prestigiosul ziar „Le Monde”. Coloaborează în continuare cu Martin Economu, refugiat şi el la Paris, ajutându-l pe acesta să fondează săptamânalul BIRE (Buletin de Informatii al Românilor din Exil), care va avea apariţii pâna în 1990, printre directorii publicaţiei numarându-se şi Radu Câmpeanu, viitorul candidat la preşedenţia României.

După numai patru ani de şedere în Franţa, familia Boz emigrează în Australia. La început se stabilesc la Canberra, capitala micului continent, unde capul familiei lucrează ca sudor (sic!) în mai multe locuri, acceptând chiar şi munci necalificate. Nu după multă vreme, însă, i se oferă de compania aviatică „Air France” conducerea reprezentanţei acesteia în Australia. Soţia sa este angajată la Ambasada Franceză.

Terminându-se construcţia celui mai mare aeroport din Australia, „Kingsford Smith” din Sydney, reprezentanţa „Air France” se mută în acest oraş, unde Lucian Boz duce tratative cu guvernul australian pentru

o eventuală cursă a vestitul avion „Concorde” pe ruta Paris-Sydney. Lucrează la aceasta companie până în 1974 când iese la pensie. În 1958 este decorat cu medalia „Crucea de cavaler al meritului comercial”, iar mai târziu în 1979, statul francez îl onorează cu „Crucea de cavaler al ordinului naţional al meritului” pentru eminentele servicii aduse cauzei franceze.

Cu toate că a dus o muncă splendidă ca reprezentat al „Air France” în Australia, fapt recunoscut de companie prin acordarea a diferitelor diplome şi medalii, nu a uitat nici o clipă vocatia sa, dragostea pentru literatura română. A scris în continuare în limba natală şi a avut o vastă corespondenţă cu personalităţi literare române şi străine. A publicat nenumarate articole în limba engleză despre personalităţi româneşti (un exemplu fiind anunţarea morţii lui Emil Coiran) în presa australiană, precum „The Daily Telegraph”, „The Sydney Mornig Herald”, „The Australian”, etc. În octombrie 2001, Academia de Ştiinţe, Literatură şi Artă (ASLA - Oradea, Romania), i-a oferit „Marele Premiu Anual” pentru exemplaritatea operei sale literare.

Lucian Boz, s-a stins din viaţă pe data de 14 martie 2003, la Sydney, la vârsta de 93 de ani, cu mâna pe peniţă, în deplinătatea facutăţilor mintale.

S-au împlinit cinci ani de la moartea lui Grigore Vieru. Biblioteca Judeţeană, spre cinstea ei, s-a străduit să comemoreze optzeci de ani de la naşterea scriitorului basarabean în sediul administrat de Ansamblul Ţara Vrancei,locul unde era odată cinematograful Balada.

De lăudat că doamna Maria Murgoci, şefa ansamblului, a ştiut să pună în scenă cu mult talent personalitatea poetului patriot – Grigore Vieru. Momentul artistic a început cu apariţia pe scenă a grupului de dansatori ai ansamblului unde fetele au redat cu multă dăruire artistică un colind străvechi despre naşterea omului,după care băieţii au dat glas rugăciunii tatălui nostru.

Directorul teatrului municipal Mr. Gheorghe Pastia din Focşani Sorin Francu, a prezentat cu profesionalism fiecare punct din program care a constat atât din recitări ale elevilor conduşi de doamna Ploscaru, animatoare voluntară a bibliopovestașilor din cadrul Bibliotecii Judeţene Duiliu Zamfirescu, cât şi de elevii liceului de artă GH. Tătărăscu din Focşani care au reuşit să valorifice în adevăratul sens, poemele poetului. Apoi a urmat scriitorul Gh. Andrei Neagu, Cavaler al Literaturii Române şi reprezentant al uniunii scriitorilor de pe aceste meleaguri. Am reţinut din cuvântul domniei sale următoarea rostire: „Grigore Vieru a avut un accident, Dumitru Matcovski a avut un accident. Soţii Aldea Teodorovici au avut un accident; nu vi se pare ciudat?! O tăcere semnificativă a cuprins sala. „Acum cinci ani, pe 17 ianuarie pe scena Teatrului Municipal Maior GH. Pastia îl aşteptam pe acest poet naţional să-i înmânăm titlul de Cavaler al Unirii. În plina desfăşurare a momentului festiv am primit telefon din Basarabia, că Grigore Vieru a suferit un accident grav. Titlul l-am înmânat post-mortem la un an de zile văduvei Raisa Vieru cu prilejul inaugurări unui monument reprezentativ pentru poet de la Rm. Sărat, pentru că la Focşani nu i s-a găsit un amplasament”, a mai spus Gh. Andrei Neagu. După ce a mai precizat că la Festivalul Duiliu Zamfirescu au participat mai toţi poeţii de limbă română din ţările învecinate, vorbitorul şi-a exprimat regretul că festivalul n-a mai fost susţinut de autorităţi şi că organizaţia Cavalerilor Unirii nu mai are activitate, precizând că există şi temerea ca revista Oglinda Literară să nu mai apară. Numai recitalurile pline de suflet ale copiilor bibliotecarilor a mai adus lumina în întunericul semnalat de Neagu.

Evenimente culturale vrancene de februarie


RONDEL MEDICINAL

Ninge alb ca de spital.E-n comă caloriferul.Timpu-acesta imoral,N-o mai termină cu gerul.

Iarna asta bate fierul,Cât e el de glacial.E-n comă caloriferul…Ninge alb ca de spital.

Doctorul pare un ţalCe greşeşte eşichierulCând din nou încearcă flerul –Pe-un caz experimental…

Ninge alb, doar, la spital.

NĂRAVURI DE CIREŞAR

Noaptea iese cu uimire.Ţine cură de slăbire.Ziua intră maiestuoasă.Stă cam mult şi e prea grasă.

După-amiaza, nori de rasă,Ploaie de mustrări ne lasă.Ţinând cură de slăbire,Noaptea iese cu uimire.

Soarele-şi iese din fireCu prea multa lui iubire.(Toropeala-i o angoasă).Luna e pe el geloasă…Noaptea iese cu uimire.

ZEN VIRUSAT DE I.C.B.*

Pe-un cap pătrat plouă difuz.N-aş vrea, algebric, să refuz.Accept buchetul ei cu gheaţă,De integrală-n schimb, mi-e greaţă.

Priveşte-un Pi oripilatLa al compasului şpagat.Când ies din şir se dau holtei,Toţi logaritmii-n baza trei.

Trage pe-o nară acest veac,Un punct viril, fătat de-un ac.Se crede plenipotenţiar,Un pix plurivalent, barbar.

Şi mai rosteşte o butadă,Un Lambda lăbărţat pe-o stradăPlină cu locatari lătraţiDe haita lor de icşi pătaţi.

În nopţi de Zen, triunghi obtuz,Înfulecă un Phi mofluzCând un dreptunghi cu un birlic,Înfige-un cerc în ombilic.

Trag paranteze „cu plăcere”La acoladele cu miere,Pe când şi eu devin venal,Cu-un Epsilon filozofal.

* - Ice bucket challange (Schimbul găleţii cu gheaţă)

Enervare

Se face acum lăţimea tot mai lată,aproapele devine depărtare...Un sfânt răcit strănută-n calendare,serbăm o sărbătoare decedată.

Orăcăie grav broasca de la uşă,mutată vrea să fie înăuntru...Coboară dinspre cer un frig ilustru,cu focu-n poală umblă o mătuşă.

A îngheţat şi măduva în os!În loc de soare, ceru-a pus o poză.Toţi medicii au gripă şi viroză...Vorbeşte Dumnezeu, acum, tăios.

Zăpadă-i din Murmansk şi până-n Varna.Din sfânta enervare vine iarna !

Ianuarie

A îngheţat în curte tot aerul, e bocnă.Sticloasă, stă pădurea ca un lingou de gheaţă.Purtăm de glezne lanţuri de abur şi de ceaţă;strigăm spre veşnicie dintr-un adânc de ocnă.

Ne-am rătăcit probabil în golul din Genezăşi nimeni nu ne-arată pe unde să ieşim.Îl chem cu rugăciune pe îngerul Antim,să vină, să ne scoată din alba anamneză.

E-mpachetată lumea în folie şi-n gerşi-o mână o aşează pe raft, în frigider.

Uşă deschisă

Ca o grapă întoarsă cu dinţii în sus,vine iarna. Poate că nici nu s-a dus...Ascunsă a stat într-un beci încuiat,vorbele verii – pamflete – le-a ascultat.

Ca o reclamă la noi cearceafuri de in,vine iarna. Întârziat-a puţindar, invazivă, stăpânire a pusşi pe ieslea în care dormit-a Iisus.

Ca o înmormântare de îngeri în Cer,vine iarna – cu doliu alb, cu mister...Ea însăşi gropar al vieţii de-apoi,ne evaluează, e cu ochii pe noi.

Născută din apă, solzos neam de peşte,la craterele Terrei se încălzeşte.Prin uşa lumii, ninge milităreşte.

LAZãR MAGU MIHAELA OANCEA

POEZIE

Fantasmă de iarnă

Departe de poveste, nici gândul din amurg, subţire ca o virgulă,nu mai tresare când îi urcă-n retină culorile.Nemişcat, ascultă cum liniştea-n jur creşte,adulmecă aroma ştiută, de brad,şi i se pare că luna coboară iar,doar pentru a-l urcapână la zboru-i zidit din lumină,până la aripa-i ce respiră dincolo de zarea cu gene lăptoase.

Muguri de vis

Din secundele recent scoase din uz,se desfac muguri de lumină viscolităşi priviri ce întrupează promisiunipentru viitor. Cum realitatea nu-i altceva decâtceea ce-i permitem să fie,noapte de noapte, la ora hotărâtă,gândul -insomniac boem-se-agaţă de osatura ogivalăa lumilor noastre posibileşi te-nsoţeştefără întrebări,fiindcă ele ucid până şi cele mai frumoase visuri.

Dau pagina

Un cuvânt tescuit de nepăsarese rostogolește asurzitorîntre noi,cei care i-am aprins fitilul.Zidurile se cutremură,tencuiala a și-nceput să se crape,iar zelosul Thanatos, scăpat din captivitate,se dezlănțuie.Pământul asudă, macină întrebările goale,zvâcnește bolnavși nimeni, absolut nimeninu mai așteaptă pe nimeni...Dau pagina...atât de mult vreau să respir, să alerg până dincolo de ținutul pietros,acolo, în zăpada unei dimineți de aprilie,să ascult liniștea cum se rostogolește cu fulgi maripeste câmpurile firii;acolo vreau să-nvățdin nou să rodesc.

Gheorghe Suchoverschi


Versurile marelui poet român, Mihai Eminescu au fost recitate, la Catedra de limba română a Centrului de Studii pentru Europa Centrală şi de Est din cadrul Universităţii de Studii Străine din Beijing.

Profesorii chinezi de aici, care predau limba română, au organizat o manifestare culturală dedicată poetului naţional al României, la care au participat cei mai importanţi traducători românologi, marcanţi mai ales în cercetarea şi traducerea operelor eminesciene, precum prof.univ.dr.Feng Zhichen, profesor-jurnalist Luo Dongquan, Xu Wende, Gao Xing şi alţii. Cei mai importanţi promotori ai culturii româneşti în China au vorbit despre personalitatea marelui poet, despre frumuseţea şi sensibilitatea versurilor sale şi despre România legendară pe care o descoperi, citindu-i operele.

La evenimentul organizat în noua bibliotecă universitară a fost prezent şi directorul Centrului Cultural Român de

Rexlibris Media Group

la Beijing, Constantin Lupeanu. El a spus că data de 15 ianuarie înseamnă, pe lângă omagierea celui mai complex şi desăvârşit poet al României, şi aniversarea culturii române şi deschiderea Centrului Cultural Român la Beijing. Instituţia îşi propune să promoveze valorile artei şi culturii româneşti în China, cultura şi civilizaţia României, artiştii de referinţă, dar şi cunoaşterea şi pătrunderea în România a cât mai multor opere ale unor autori chinezi. Constantin Lupeanu a mai spus că deschiderea oficială a Centrului Cultural Român la Beijing ar putea avea loc în luna aprilie a acestui an.

Studenţii chinezi care învaţă limba română au recitat poezii din Mihai Eminescu, atât în română, cât şi în chineză şi au interpretat la vioară Balada lui Ciprian Porumbescu.

Nota noastră: De pe un dvd, a recitat actorul craiovean

Emil Boroghină!

MIHAI EMINESCU OMAGIAT LA CATEDRA DE LIMBA ROMÂNĂ DIN BEIJING

POVESTEA LUI PRICHINDEL ŞI A

MATILDEI

Această poveste, destul de tristă, s-a petrecut în urmă cu peste 100 de ani... în zona Văcăreştilor, cartierul Grădinari, sub Dealul Piscului (locul unde în 1913 a văzut lumina zilei Măiastra cântecului popular - Maria Tănase), într-o cârciumă care purta numele „LA MANDRAVELA” (unde se distrau şuţii, geambaşii, chrigii, negustorii, (vezi unele pasaje în romanul „GROAPA”

de Eugen Barbu). În această cârciumă cânta renumitul scripcar Prichindel, iar Matilda (nevastă-sa) servea clienţii la masă şi, când i se făcea poftă să distreze consumatorii, cânta melodii de petrecere... sporindu-şi câştigul prin bacşiurile pe care le primea.

Crâşmarul Gheorghe Dinescu l-a provocat pe scripcarul Prichindel (soţul Matildei) la o partidă de zaruri. Muzicantul, care era ciupit bine de aburii băuturii... a pierdut-o pe Matilda la „un pariu nenorocit”, dar focoasa ţigăncuşă, mult mai tânără decât scripcarul ei, l-a rugat pe conu’ Gogu (Gicu-Gagicu, îi spunea ea când îl giugiulea) să-l lase pe amărâtul de Prichindel ca cânte în crâşmă (asta ca pedeapsă pentru nesăbuinţa lui), că altfel „Nebunul îşi face de cap”.

Cred că aveam în jur de şase anişori când tata, Ilie Voican mi l-a arătat în crâşmă pe moş Prichindel, care albise şi semăna izbitor de mult (cei care-şi aduc aminte de un mare maestru al fluierului şi cavalului) cu nene Marin Chisăr, şi tot cam pe atunci mi-a spus adevărta tragedie pe care o trăia scripcarul.

***Matilda, care avea în vene sânge clocotitor, nu

Marin Voican-Ghioroiu

AMINTIRI DE LA MANDRAVELAmurea de dragul lui conu’ Gicu, iar la fostul soţ, scripcarul Prichindel, nu se uita... nici atât, dar când îşi aducea aminte... i se făcea milă de el că o adusese, pe când avea vreo treisprezece ani, tocmai din fundul Olteniei (de prin zona Amaradiei) şi o făcuse „cocoană” în Bucreşti.

Ce-ţi e şi viaţa asta?!... că acum „babalâcul scripcar” îi părea negru în faţa ochilor, dar ca să-şi înece necazul, zvăpăiata, îşi găsise un avocăţel (muşteriu nelipsit din crâşmă) cu care se iubea („Poetul meu drag!” - aşa îl alinta) fără a se ascunde de ochii şi gura lumii. Trubadurul „poet” era cunoscut în crâşmă ca un veşnic îndrăgostit şi cehefliu „de onoare” , fiindcă plătea de fiecare dată consumaţia: îl cinstea pe scripcar ca pe un bun prieten, stătea de vorbă cu el în micile pauze când îşi permitea să mănânce câte ceva (strop de băutură nu mai punea în gură, că zicea când la unul când la altul, şi ofta din greu: „Să mi se usuce limba când o să maii gust tărie!” Nu uita niciodată să-i dea bacşiş „Zarazei” pe care o admira şi o lăuda la comeseni că-i frumosă ca o zână şi... „Face toţi banii, duduia!” la care muşteriii îi strigau: „Bravo, Gargară!” Dumnealui se dădea scriitor, făcea pe artistul îndrăgostit lulea, dar când a auzit din gura lui Prichindel că Matilda a fost soţia lui, n-a mai călcat prin crâşma lui conu’ Gogu: „Soartă, ştiu, m-ai blestemat să sufăr de dor şi eu”.

Îmi pare rău că nu am văzut-o pe Matilda, care se retrăsese din activitate şi nu mai muncea la crâşma lui conu’ Gogu, fiindcă de foarte multe ori treceam prin faţa cârciumioarei când mergeam în Grădinari, strada Livada cu Duzi 23, la nenea Ion Coandă, tatăl Mariei Tănase şi la nenea Fraz Tănase, fratele „zânei mele cea bună”; (vezi Maria Tănase spune: „Iubeşte cât eşti pe lume!”

Sper ca această romanţă „LĂUTAR CU PLETE DALBE” ca la una din ediţiile Festivalului „Crizantema de Aur” de la Târgovişte să fie cântată şi să se bucure de suces, compoziţie prin care amintesc iubitorilor de muzică bună, ca să ştie cum se distrau şi sufereau din iubire înaintaşii noştri.

Text şi foto: Radio China Internaţional


î

Anonim printre localităţile ţării, Tecuciul n-a fost niciodată. Dimpotrivă, au fost vremuri când a contribuit la constituirea unor regimuri politice şi-a furnizat ţării demnitari cu expertiză şi demnitate în domeniile ce li s-au încredinţat.Unii dintre ei au fost gratulaţi cu funcţii ministeriale, dar mulţi au populat Parlamentul României, ca deputaţi sau ca senatori şi-au contribuit la redactarea legilor aşteptate de ţară. Primul dintre tecuceni, care a deţinut o înaltă funcţie administrativă în Principatul

Moldovei de dinainte de Unire a fost, desigur, Costache Conachi, care a urcat în ierarhiile dregătoreşti, de la cea de ispravnic al ţinutului Tecuci pînă la înalta demnitate de vornic şi mare logofăt al Moldovei, ba chiar a candidat la tronul ţării în 1834, şi-ar fi avut toate şansele să-l dobândească de n-ar fi fost concurat de Mihail Sturza, mult mai dispus la câştigarea bunăvoinţei turceşti, prin socrul său, dragomanul Alecu Vogoride, care-l şi împrumutase cu o mare sumă de piaştri pentru ademenirea administraţiei otomane în încredinţarea firmanului de domnie. A fost unul dintre cei mai statornici susţinători ai domnitorului Ioniţă Sandu Sturza, în vremea căruia a deţinut Marea Postelnicie (Departamentul Afacerilor Streine) şi s-a legat, printr-o învoială cu alţi boieri să-l susţină pe domnitor în toate actele sale, câtă vreme va cârmui cu cinste şi dreptate. Învoiala n-a rezistat devălmăşiilor istoriei, dar faptul c-a fost gândită ca document moral şi c-a pornit din cel mai cald simţământ patriotic spune multe despre simţămintele celui ce-o întocmise. O altă personalitate tecuceană care a jucat un rol important în viaţa politică a Moldovei pre-unioniste, într-un moment astral al evoluţiei româneşti a fost Costache Negri. Cu autoritatea sa unanim recunoscută printre contemporani s-a implicat efectiv şi totdeauna clarvăzător în toate actele mari care au dus la făurirea României Moderne. Devenise, după moartea tatălui în pribegia peste Prut şi re-căsătorirea mamei sale cu logofătul Costache Conachi, devenise, prin voia destinului şi a săgeţilor pornite din arcul năbădăiosului Amor, fiastrul acestuia şi poetul din livada de la Ţigăneşti chiar se interesa de purtările fiului său vitreg pe la studii şi prin străinătăţi şi avea grijă să nu ducă lipsă de sumele trebuincioase. Prin omul său de legătură, bancherul Zenobie Pop, logofătul-poet era la curent cu toate călătoriile lui Negri şi cu toate cheltuielile efectuate. Trecea drept liderul generaţiei sale, deşi în componenţa ei existau personalităţi puternice, precum Al. I. Cuza, Alecsandri , Ion Ghica, Bălcescu, Kogălniceanu, Fraţii Golescu şi încă mulţi cărturari animaţi de aceleaşi simţăminte patriotice calde şi de dorinţa de propăşire a ţării. La vârsta de 30 de ani, în 1842, figura deja pe listele alegerilor de deputaţi, dar nu se arată interesat de perspectiva intrării în politică şi-şi retrage numele de pe liste. Peste tot, pe unde-a trecut Costache Negri – ca pârcălab al Galaţiului, ca ministru la lucrări publice sau ca sfetnic şi trimis al lui Cuza la Constantinopol – a pus râvnă, pasiune şi zel şi-a lăsat semne durabile, curajoase, emblematice care s-au încrustat definitiv în istorie şi-n efortul de modernizare a ţării. A fost epoca în care un alt tecucean, Al. Papadopol Calimah, s-a afirmat ca o personalitate clarvăzătoare care a înţeles sensul şi direcţia istorică asumată de Principate. A fost unul din apropiaţii

Personalităţi tecucene în viaţa politică a României

lui Cuza care i-a şi încredinţat Ministerul Instrucţiunii Publice şi-a fost ultimul ministru de externe al României înainte de detronarea domnitorului Domnule ministru, îi spunea trimisul Italiei, în recepţia organizată cu prilejul aniversării Unirii, la 24 ianuarie 1866, ţara dv. stă pe un butoi cu pulbere. Din păcate, constatarea demnitarului italian era adevărată şi doar câteva zile mai târziu se va realiza lovitura de la 11 februarie şi detronarea celui mai iubit domnitor din istoria noastră. E sigur că istoricul Papadopol Calimah şi-a informat domnitorul cu tot ceea ce se zvonea, dar nu putea, fireşte, să se substituie voinţei domneşti, Descendent el însuşi dintr-o familie voievodală, care şi-a pierdut capul în împrejurări străine de voinţa ţării, înaltul demnitar a rămas fidel domnitorului său şi n-a mai acceptat, ulterior nici o altă demnitate de stat deşi, noul principe, Carol de Hohenzolern, ar fi dorit să-l aibă prin apropiere. Interesul pentru polizică a tecucenilor a crescut cu o octavă în perioada rotativei guvernamentale, când ţara întreagă era polarizată între cele două direcţii politice: conservator şi liberal. Apetenţa tecucenilor mergeau către conservatori, dar liberalii, cu abilitatea, cu propaganda lor deşănţată, cu oratoria, promisiunile şi demagogia lor sterile reuşeau deseori să-i convertească pe conservatori la partidul Brătenilor. Personalităţi locale respectate şi cu mare priză la public, precum doctorul Petraşcu sau şpiţerul oraşului, C. Racoviţă, renumiţi prin atitudinea lor antiliberală şi prin aciditatea cu care denunţa samavolniciile liberale, în perioada când erau la putere, îi vom găsi în cele din urmă în partidul liberal, care, e drept, îi vor gratula cu funcţii şi poziţii privilegiate pe listele electorale pentru Parlamentul României. Un anume versatilism politic a avut totdeauna trecere la politicienii tecuceni. Nu-i de mirare că de această meteahnă se va molipsi şi Ion Petrovici, politicianul cu cea mai mare trecere în intervalul dintre cele două războaie mondiale. Prin convingeri era conservator, după modelul magistrului său, Maiorescu pe care l-a urmat cu fidelitate, în toate ipostazele bătătorite de înaintaş: la catedră, la Academie şi în toate activele publice. Nu şi la partidul conservator unde şi-ar fi dorit, poate şi din cauză că nu l-a invitat nimeni, iar Petrovici n-ar fi cerut niciodată o asemenea favoare. A intrat în politică în 1920, ca membru al Partidului Poporului înfiinţat de mareşalul Al. Averescu, dar nu prin cererea sa, ci prin invitaţia specială a Mareşalului transmisă prin C. Argetoianu. Avea o notorietate aşa de pronunţată că n-ar fi completat niciodată o cerere de intrare într-un partid. Sigur Mareşalul i-a încredinţat un portofoliu ministrial, l-a titularizat la Lucrări Publice, fiind cel mai tânăr ministru din guvern. Cum partidul a pierdut următoarele alegeri, guvernul a căzut repede, dar ulterior, în 1926, când Regele îl va aduce iar pe Averescu la putere, Petrovici va fi şi el rechemat din nou la guvern, pentru a i se încredinţa Ministerul Instrucţiunii. De aici înainte cariera politică a lui Petrovici nu va cunoaşte întreruperi, decât rareori şi pentru intervale scurte. Când nu va fi ministru va fi deputat sau senator, dar în afara vieţii politice nu va mai rămâne, decât, cum spuneam, accidental. . Va mai deţine portofoliul Instrucţiunii şi în vremelnicul guvern Goga-Cuza, dar şi în ultima parte a guvernării antonesciene. Să subliniem totuşi că desele reveniri la Minister, nu se datora apartenenţei sale la un partid sau altul, ci faptului că trecea drept un tehnicrat şi se dovedise un bun diriguitor al problemelor din domeniul învăţământului. Oricum, ziua de 23 august 1944 îl va prinde în funcţie ministerială şi viitorul guvern comunist îl va condamna la 10 ani de temniţă grea pe care i-a executat integral în închisoarea Aiudului. Un alt om politic ridicat din arealul Tecuciului, în perioada interbelică a fost Mihail Manoilescu – un inginer cu solide studii inginereşti, dar şi autorul unor temeinice cercetări economice, al doctrinei corporatiste, traduse în multe limbi europene, şi un apropiat al Regelui Carol al II-lea El a fost cel care l-a însoţit pe

Ionel Necula


Regele Carol al II-lea la revenirea în ţară, în 1930, când a fost proclamat rege în locul nevărstnicului Mihai (care executa funcţia regală secondat de o regenţă ) şi va fi rege al României până la 6 septembrie 1940, când a cedat puterea generalului Antonescu. El, Mihai Manoilescu va conduce delegaţia română la Viena, la arbitrajul care va împuţina teritoriul României şi va semna odiosul act, sub efectul unui tranchilizant. Ştia că pentru un politician nu există gest mai oribil şi mai detestabil decât să-şi pună semnătura pe un act care consfinţeşte diminuarea teritoriului ţării sale. A rămas cu acest blam istoric şi, la întoarcere, când a explicat la posturile româneşti de radio împrejurările în care a semnat acel act, glasul i se înneca de plâns spasmodic şi nestăpânit. De fapt, actul original nici nu conţine întreaga semnătură a ministrului român pentru că pierzându-şi conştiinţa nu şi-a mai putut caligrafia semnătura în întregime. Conservatori statornici, consecvenţi şi fideli partidului conduc de Lascăr Catargiu au fost fraţii Nistor şi Teodor Cincu . Mari proprietari de pământ - mare parte cumpărat de la moştenitoarea logofătului Conachi, Cocuţa, strămutată în Italia prin căsătoria cu contele Ruspoli – s-au ipostaziat ca nişte boieri în sensul clasic al cuvântului, cu dragoste de ţară, de neam, de glie, de vatră şi-au arătat o receptivitate mai puţin obişnuită la nevoile oraşului, la modernizarea lui, la înzestrarea lui cu edificiile publice necesare. Conservatorismul lor răspundea mai mult înţelesului vechi al cuvântului, acela al nevoii de a conserva lucrul bun, achiziţiile cumulate istoric, ansamblul de datini, de cutume, de obiceiuri, aşa cum s-au statornicit în lunga evoluţie românească. În felul lor, confirmau imaginea boierilor pământeni, cu dragoste faţă de ţărani şi faţă de nevoile publice ale spaţiului de apelativitate circumscris. Pe Nestor Cincu îl găsim în Parlamentul României în mai multe legislaturi şi chiar dacă nu s-a remarcat prin poziţionări laborioase de la tribună, colegii îi gustau replicile spontane şi pline de sagacitate rostite din bancă la adresa celorlalţi vorbitori Când, în primăvara anului 1899 conservatorii vin la guvernare Nestor Cincu este numit prefect al judeţului Tecuci şi gazeta locală Tecuciul din 16 aprilie 1899 îi aduce un cald omagiu noului demnitar şi întregii familii Cincu: Fiul mult regretatului Anton Cincu, aprigul luptător şi înverşunat inimic al colectivităţei, deşi nu este de mult intrat în viaţa politică totuşi, în scurt timp a ştiut să-şi formeze o frumoasă cărare. Astăzi este una din figurile cele mai simpatice şi mai populare din Tecuci şi unul din cei mai iubiţi bărbaţi politici din localitate. Intrat în politică în 1891, dimpreună cu fratele său Theodor, un alt neobosit luptător pentru binele oraşului şi al judeţului, imediat după moartea părintelui lor s-a distins mai cu seamă de la 1895 încoace de când duce straşnică campanie pentru nimicirea paşalâcului din Tecuci, A organizat partidul conservator din Tecuci şi a pus bazele unui club conservator. Este de o energie şi de un curaj cum rar se întâmplă. Cine nu-şi aduce aminte de luarea cu asalt a întrunirei colectiviste de la primărie din noiembrie anul trecut. Îndrăzneala lui a făcut să fie numit de prieteni cu caracteristicul nume Stanbaloff. D. Nestor Cincu şi-a făcut studiile la Paris şi numără abia între 32-35 de ani. Zilele trecute a fost numit prefect al judeţului. O numire mai nimerită nici că putea face d. Cantacuzino, primul ministru. Dată fiind activitatea d-lui Nestor Cincu, suntem siguri că judeţul nostru va merge cu paşi repezi spre progres, iar concetăţenii, conjudeţienii vor rămânea pe deplin mulţămiţi de o înţeleaptă administraţie. D. Nestor Cincu este tânăr încă şi cu calităţile de care se bucură îi este dat să ajungă departe şi să lucreze mult pentru ţara aceasta. Prefectura a fost pentru Nestor Cincu doar o rampă de lansare, pentru că ulterior, la a doua venire a conservatorilor la putere, în 1904, îşi aminteşte Ion Petrovici în memoriile sale, Nestor Cincu,

ajuns şeful organizaţiei locale, n-a mai primit prefectura, ci s-a ales deputat. Devenise initimul lui Take Ionescu, iar prietenii săi din Tecuci aveau convingerea că va ajunge ministru, mai ales că la şedinţele Parlamentului se relevase nu prin discursuri, dar prin numeroase întreruperi reuşite. Hazul acestor întreruperi era exploatat de partizanii săi, şi ele apăreau ca o bază suficientă pentru perspectivele ministeriale ale autorului lor (Ion Petrovici, De-a lungul unei vieţi,, ediţia a II-a, Editura Faundaţiei Culturale Ideea Europeană, Bucureşti, 2007). N-a ajuns ministru, dar a salutat cordial desemnarea lui Petrovici în primul guvern prezidat de Mareşalul Al. Averescu. Eu mă bucur sincer, i-a spus, fiindcă ai fi primul tecucean care ajunge ministru. Era în eroare, nu Petrovici a fost primul tecucean ajuns în funcţie de ministru, cum am şi arătat în rândurile de mai sus, dar întrezărim în vorbele sale o undă de orgoliu local şi o dorinţă de scoatere din anonimat a oraşului cu care s-a identificat simbiotic. Alături de fraţii Cincu, organizaţia conservatoare din Tecuci mai cuprindea o serie de personalităţi locale, precum Doctorul Petraş, farmacistul Costache Racoviţă, Balaban dar şi apetenţa largă a concitadinilor săi din dreapta râului Bârlad. Că propensia tecucenilor mergea către conservatori, în pandant cu aversiunea faţă de liberali rezultă şi din faptul că la pierderea alegerilor din primăvara anului 1899, conservatorii au angajat o orchestră ca să execute marşul funebru pe sub ferestrele liberalilor. S-.au organizat manifestaţii şi în frunte cu o muzică au parcurs diferite strade ale

oraşului, manifestând la toţi bărbaţii politici de valoare ai Tecuciului. Veselia se citea pe feţele tuturora. În nesfârşite strigăte de ura, trăiască partidul conservator, trăiască fraţii Cincu, cetăţenii au arătat marea mulţumire de care e cuprinsă populaţia tecuciană pentru înmormântarea politică a lui Tache Anastasiu şi pentru venirea d-lui Nestor Cincu – mai relatează aceeaşi gazetă, Tecuciul din 16 aprilie 1899 Mult mai activă, mai dinamică şi mai autoritară era formaţiunea liberală din oraş, care a furnizat Parlamentului României un număr extrem de mare de deputaţi şi senatori selectaţi din elita locală, cel mai adesea pe baze clientelare. Că liberalii din Tecuci au

avut o reprezentativitate mai pronunţată în Parlamentul României este evident, dar aspectul se datorează şi faptului că liberalii - şi din Tecuci, şi din alte localităţi - au fost mai grijulii cu propria lor istorie şi-au îmbogăţit bibliografia partidului cu lucrări pertinente şi riguroase, care înlesnesc reconstituirea prezenţei lor în viaţa politică a ţării. După revoluţia din decembrie 1989, în multe judeţe au apărut lucrări desfăşurate în care se reconstituie evoluţia partidului şi a guvernărilor liberale subliniindu-se insistent asupra înfăptuirilor acestui partid. E un aspect pe care conservatorii l-au ignorat, iar după dispariţia lui ca partid nu s-a mai îngrijit nimeni de acest aspect. Nu ştiu să existe o istorie a partidului conservator şi a guvernărilor conservatoare deşi partidul o merită cu prisosinţă. Oricum, tecucenii au trimis în Parlamentul României şi oameni de ispravă, nume importante care au lucrat cu zel şi rigoare la înscrierea ţării în direcţia modernizării ei. Să amintim că divanul ad hoc al Moldovei, care a hotărât Unirea Moldovei cu Ţara Românească, a avut în componenţa sa şi câţiva tecuceni de frumoasă rectitudine care au acţionat în direcţia unionistă, conform cu mandatul încredinţat de tecuceni. Reprezentativă rămâne personalitatea lui Ioniţă Hrisanti şi Alexandru Teriachiu care şi-au pus semnătura pe documentul final şi-au rămas fideli ideii unioniste în funcţiile ce le-au fost încredinţate ulterior. La Tecuci îşi depunea candidatura D. A. Sturza, încredinţat fiind că Tache Anastasiu, liderul local liberal ştie să mobilizeze electoratul pentru a nu-i da emoţii. Şi nu greşea. Dar despre prezenţa liberalilor în Parlamentul României vom reveni cu mai multe amănunte într-o depoziţie viitoare.


î

Există prejudecata că fericirea strică artei, că eroii buni şi fericiţi sunt rataţi de autori în cele mai multe cazuri. Dimpotrivă, marile izbânzi sunt ale suferinţei, de la Infernul lui Dante şi luciditatea dramatică a lui Hamlet, nefericitul prinţ al Danemarcei shakespeariene, până la Inorogul lui Dimitrie Cantemir şi subterana dostoievskiană, de la Suferinţele tânărului Werther până la literatura existenţialistă a lui Franz Kafka şi Samuel Beckett. Totuşi, teoreticienii şi criticii uită că Dostoievski sau Cervantes au reuşit să creeze şi eroi fericiţi, oameni „întru totul minunaţi” precum prinţul Mâşkin şi Don Quijote,

numit pe nedrept Cavalerul Tristei Figuri. De altfel, esenţa artei este fericirea, aducerea adevăratei sărbători în sufletele noastre, încât, după cum ne avertiza Nichifor Crainic, arta veritabilă se naşte din nostalgia paradisului. Altminteri, fericirea şi nefericirea nici nu pot fi despicate în două, în antiteze ireconciliabile. Dimpotrivă, una fără alta nu există.

Am citit recent un roman, Văpaia, al mai puţin cunoscutului scriitor Firiţă Carp, care propune, programatic, o estetică a fericirii. Dar, mai întâi, câteva cuvinte despre autor. Originar de pe meleagurile gălăţene (născut în 1952 la Drăguşeni), cu studii liceale la „Vasile Alecsandri” din Galaţi (1971), după care a urmat Şcoala Militară de ofiţeri activi „Nicolae Bălcescu” din Sibiu (1974) şi Facultatea de Jurnalistică la Universitatea Bucureşti, absolvită în 1980. A lucrat, ca jurnalist, în presa militară, unde a şi debutat ca scriitor, după care a fost redactor la Editura Militară (1985-1999), editură la care se va produce debutul în volum, cu proză scurtă, în 1985 (Dincolo de noi). Vor urma romanele: Ce mult te iubesc, Legătura de dragoste, Cel mai aproape de fericire, în care fructifică experienţa anilor petrecuţi pe graniţă (1974 - 1976), experienţă căreia îi va da cea mai împlinită expresie artistică în masivul roman Văpaia (Editura Detectiv literar, 2008, editură pe care o şi păstoreşte în calitate de director, începând cu 2004). Firiţă Carp şi-a încercat talentul şi în poezie: Carpe diem (volum apărut în două ediţii, la Editura Museum şi Societatea Scriitorilor Militari, Bucureşti) şi Curcubeu (Editura „Literatura şi Arta”, Chişinău, 2014, carte apărută sub girul lui Nicolae Dabija). Să spun că toate opurile lui Firiţă Carp, în pofida provenienţei sale „cazone”, se axează pe o estetică a fericirii. O afirmă, cu orgoliul modestiei, şi în scrisoarea către cititori care ţine loc de prefaţă: „Dar nu mă consider scriitor. Sunt mai degrabă un căutător de neobişnuit./ Iscodesc necontenit, cu înverşunare şi nemărginită speranţă, locuri şi oameni, nebănuite unghere şi neştiute destine, peste tot unde am impresia că există ceva nemaiîntâlnit. Caut scânteia să aprind văpaia producătoare de jar necesar a-mi hrăni nenumăratele herghelii de vise, mereu-mereu dispuse să se nuntească, la nesfârşit, cu iluzia că voi putea fi, cândva, fericit.”

Nu ştiu dacă autorul, în consens cu eroii săi, va fi vreodată fericit în absolut. Dar visul este o declaraţie tipică de Narcis, cel care trăieşte

ROMANUL FERICIRIIîn euforia spaţiului, contemplându-se în oglinda apei, chit că ori de câte ori încearcă să-şi îmbrăţişeze imaginea, apa se tulbură şi tânărul cade în ceea ce Louis Lavelle numea tristeţea lui Narcis. Din această ambiguitate a euforiei şi nefericirii se nutreşte şi povestea tânărului locotenent de grăniceri Ştefan Moldoveanu. Este văpaia fiinţării, metaforă care dă şi titlul romanului lui Firiţă Carp. Şi fiind vorba despre un avatar al lui Narcis, naraţiunea trebuia să fie, fatalmente, una subiectivă, la persoana întâi.

De spus de la bun început că autorul are îndemnarea scrisului, povestirea curge cu fluiditate, cu nuanţări ale stărilor sufleteşti, cu ingerinţe ironice salvatoare, încât lectura se derulează ea însăşi ritmic şi acaparant. I-aş reproşa, totuşi, unele lungimi inutile, chiar dacă suntem conveniţi că proza este arta detaliului. De aceea, îmi place să cred că, în viitoarele cărţi, cenzura stilistică va funcţiona cu exigenţă mărită şi-n atare privinţă.

Acţiunea romanului se derulează în spaţiul unui pichet de grăniceri de lângă localitatea Pescari, la graniţa dunăreană cu fosta Iugoslavie, timpul desfăşurării fiind în primii ani postdecembrişti, culminând cu faptele de contrabandă cu metale rare (cele 76 kg de mercur capturate de grănicerii lui Moldoveanu), obiecte de patrimoniu şi carburanţi, din momentul embargoului comercial care a pecetluit destrămarea federaţiei vecine. Firiţă Carp stăpâneşte fluent cele două planuri ale romanului: viaţa cazonă şi văpaia nestinsă a dragostei trăită de protagonist, împănată cu reflecţii cvasieseistice despre fericire, după tradiţia lucidităţii camilpetresciene din celebrul roman Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, aici, războiul fiind cu contrabandiştii de pe graniţă. Rolul Elei îl joacă, păstrând proporţiile, Greta. Firiţă Carp complică lucrurile cu un patrulater feminin: Elena, Greta, Porumbiţa, Giulia, autorul adoptând o ludică ironie după canonul romanului postmodernist, deşi rămâne în cadrele prozei de analiză tradiţionale. Cu Elena, prietena din timpul şcolii militare, Ştefan a corespondat enorm, fără însă ca „scânteile” ieşite din peniţă să devină văpaie. Transferul de la „scânteie” la „văpaie” se produce în timpul unei petreceri la care prietenul său Mitel (acest personaj secundar va avea un rol decisiv atât în naşterea, cât şi în stingerea iubirii pentru Greta) vine însoţit de verişoara Greta. Descoperirea ochilor verzi ai Gretei va avea drept consecinţă rezolvarea unui conflict cu fratele Elenei, care-l făcuse „prostănac”: „mie mi s-a părut atunci că pentru fratele ei eu voi fi toată viaţa un prostănac iar pentru ea un ins care acceptă să i se spună orice” (p. 10). În schimb, culoarea ochilor verzi ai noii apărute pare să aibă „afinităţi elective” cu culoarea care l-a decis să îmbrace uniforma militară, iar, pe deasupra, numele evocându-l pe cel al Gretei Garbo, nume dat, altminteri, de părinţii fetei după ce văzuseră un film cu celebra divă a cinematografiei.

Din seara aceea, locotenentul îşi direcţionează deopotrivă viaţa între profesiunea de grănicer şi dragostea pentru Greta: „eu trebuie să-mi împart dragostea pentru ea cu dragostea pentru meserie” (p. 35). Văpaia dogoreşte, luându-şi ca martor acceptul cititorului: „Nu ştiu dacă aţi văzut vreodată un om bolnav de fericire! Dacă credeţi că aţi văzut, atunci treaba voastră, nu vă mai pierdeţi timpul cu mine, poate aveţi ceva mai bun de făcut. Dacă nu, v-aş sugera să nu rataţi ocazia. Credeţi că vă întâlniţi aşa uşor cu un om bolnav de fericire?! Nu cred, pentru că nu-mi amintesc ca eu însumi să fi suferit vreodată de aşa ceva până acum. Dar în clipa asta, vă jur pe ce vreţi, sunt bolnav de-a binelea, şi nu am orice boală. Sunt bolnav, pur şi simplu, cum v-am spus, de fericire. Priviţi-mă: uşor ca un fulg, merg spre pichet şi nu văd nimic.” (p. 33).

Vizitele Gretei la gazda din Pescari îl ridică în al nouălea cer, armonizându-i viaţa cu cei din jur: subordonaţii Ilie Bâlea, soldatul Mior, maiorul Zlătaru, Tudor Mândraş, bătrânul Buruiană, doda Ana şi soţul ei, Ion Răvescu (arhetipuri ale ospitalităţii şi omeniei româneşti), Ghiţulaş, „intelectualul”, mai toţi oameni blânzi, omenoşi. De altfel, Firiţă Carp se dovedeşte a fi un bun portretist. Personajele se individualizează fiecare după propriul calapod. Mior, inocentul, suferindul de enurezis nocturn, este dus de Ştefan la un maior militar de la Baia Mare, căzând, apoi, jertfă contrabandiştilor. Un personaj pitoreasc este Ghiţulaş, „intelectualul” îmbrăcat (ca „moliile” din romanul călinescian Cartea nunţii) în costum de modă 1940, suferă şi el de o „boală”: este ocolit de femei. Maiorul Zlătaru i-a promis odată, mai în glumă, mai în serios, că îi va oferi un leac: să-i tragă printre picioare, la miezul nopţii, trei focuri de armă. De-atunci, ori de câte ori îl întâlneşte pe Ştefan Moldoveanu, Ghiţulaş îl roagă să i-l aducă pe maior la miez de noapte, cu „medicament” cu tot.

Armonia cu femeia iubită şi cu ceilalţi creşte şi pe ritmurile muzicale din Beethoven, Ceaikovski sau cu Boleroul lui Ravel, bucăţile muzicale fiind încă imprimate, romantic, pe discuri de pick-up. Ba, însetat şi beat de atâta fericire, Ştefan ar dori să conserve o parte din aceasta pentru zile mai puţin faste, însă Greta, mai realistă, adeptă a principiului carpe diem, contraargumentează: „Fericirea se consumă proaspătă, dragule, dacă se învecheşte, se strică. N-ai cum s-o salvezi, decât cu bani, cu foarte mulţi bani. Şi nici măcar cu bani nu cred că poţi salva fericirea. Dar, oricum,

Theodor Codreanu

Chiar dacă te-ai născut acum şapte decenii în zi de păcăleală, eu tot mai cred că ai rămas tânăr în cuget şi simţiri, cât să ne mai bucuri cu scrierile tale de aleasă înţelepciune.

Ştiu că anii trec din ce în ce mai repede. Dar văd pe chipul tău, o dârzenie răzeşească de a duce până la capăt proiectele ce ţi le-ai propus. Nu-ţi doresc decât să ai parte de sănătate şi de liniştea necesară sufletului tău creator.

Îţi stau alături cu toată prietenia, rugându-mă Marelui Arhitect al Universului să te ajute de-a pururi în demersurile creatoare.

Gheorghe Andrei Neagu

La mulţi ani maestre!


primei părţi este spumos şi bine mînuit. Pe ici, pe colo cîte o mică retuşare , n-ar strica. Poezia Constanţei Cornilă, în sfîrşit, a sensibilizat feeligul(greu de mulţumit) al poetului Lili Goia. Poezia Constaţei Cornilă este net superioară celei scrise pînă acum. Felicitări Constanţa Cornilă! Iar la felicitările prezentate de Lili Goia subscriem. Luna ianuarie se încheie cu un fragment din romanul colectiv citit de Elena Stroe-Otavă – PIATRA DE SMARALD – şi poezie:Petrache Plopeanu două sonete şi trei poezii în vers alb. Nu l-am uitat pe invitatul serii, poetul Nicolae Bratu de la Rîmnicu-Sărat. A citit poezie şi, impresiile produse le voi nota mai jos. Proza Elenei Stroe-Otavă a produs contradicţie, uimire, bucurie, confuzie., lăsînd loc interpretărilor. Este construit în trei părţi. Cea de mijloc, de-o accentuată factură onirică, un adevărat poem în proză, uneşte celelalte două părţi în mod fericit. Trecerea de la ireal la real , un strop cam prea brutal(o singură propoziţie, suficientă cititorului pasionat) – poatre trece neobservată în caz contrar. Dar...dacă trecerea de la fantastic la real este în maniera lui Mircea Eliade sau nu, dacă este la îndemîna cititorului sau nu, este dreptul autorului de a clarifica(sau nu). Noului nostru coleg de cenaclu, Nicolae Bratu, despre care am amintit mai sus, îi vom ura pentru început bun-venit în cenaclu! - şi în calitatea sa de rondelist. Este la fel de binevenit. A citit: RONDEL DE IARNĂ; RONDEL1, RONDEL DE EPIGON şi RONDELUL VECHIULUI TÎRG. E suficient să spunem că a avut aprecierea lordului Denciu, bucurîndu-se de o scurtă analiză pe text, felicintîndu-l pentru folosirea asonanţelor şi aliteraţiilor cu mult succes. Lecturile lunii au fost încheiate de cele două sonete şi trei poezii în vers alb, ale poetului Petrache Plopeanu. Despre talentul şi inepuizabila sursă de inspiraţie, despre valoare textelor prezentate nu pot nota decît: no comment.! Sau, parafrazîndu-l, voi spune:,,el le potoleşte pe toate cîte-i sunt date cu şoaptele sale despre care/se cîntă/se povesteşte/se tace/atunci cînd vine rîndul fiecăruia să-şi dăruiască chipul,,.(desele opriri ale cuiva din altă parte, ceremoniile preluării obişnuitului – poem P.Plopeanu).

,,Naiv, trecînd prin ani şi prin decenii,/mă-ntreb de unde atîtea ascunzişuri/de gînd, de vorbă, ură şi iubire?/...Din nou vor trece secoli şi milenii,/eu voi plăti prin galaxii, uimire!,,( finalul sonetului2 al poetului Petrache Plopeanu).

Mi-a fost la îndemînă acest paragraf de sonet spre a-mi justifica titlul(şi nu numai!). Întîlnirile de lectură ale lunii ianuarie s-au petrecut tot sub semnul proiectului nostru, romanul colectiv. Roman care întruneşte toate ,,florile răului,,- sau aproape toate. E suficient că e doldora de pietre – să sperăm, preţioase. Revin la textele ascultate în ianuarie: primul cititor, Petrache Plopeanu, cu un text îmbibat în tragism, cum au zis unii dintre colegi. Acest ,,Balzac în blugi,,- cum a sugerat Gheorghe Andrei Neagu a prezentat IMAGINI UNICE ŞI LUCRURI REPETATE în maniera lui Balzac.Şi, se întreabă vorbitorul mai sus amintit, cui mai foloseşte acest gen de literatură? Răspunzînd întrebării, Petrache Plopeanu a schimbat registrul şi, la urmîtoarea întîlnire a citit un alt gen de proză: MIOARA. Dincolo de aprecieri, Petrache Plopeanu a prezentat un text fără cusur, uimind prin compoziţie, simbolistică şi contrucţie. Dacă Ştefania Oproescu i-a recunoscut talentul şi valoarea, Gheorghe Neagu l-a felicitat pentru reuşita prozei, Elena Otavă a analizat textul din punct de vedere sintactic şi morfologic(e o glumiţă nevinovată, sper să nu supere pe nimeni) – restul colegilor completînd, cu cîte o frază-două, aprecierile.

Următoarea întîlnire a reunit doi cititori, cu fragmente din romanul colectiv şi, o poetă. A deschis seara lecturilor – VĂZUL – text semnat de Ştefania Oproescu. Ascultătoarele au fost sensibilizate şi încîntate de imaginile propuse de proză; în schimb ascultătorii, recte Gheorghe Andrei Neagu a imputat autoarei inadvertenţa textului la tema romanului. Dana Ţolea, cu fragmentul citit a produs, ca de obicei, polemică. O scriitură avangardistă, intelectualistă, nonconvenţională textul poate fi luat exact aşa cum este. Dialogul

CRONICA LUNII IANUARIE/2015-02-01

FLORILE RĂULUI

Mariana Vicky Vârtosu

banii îţi dau cel puţin iluzia fericirii.” (p. 53). Mai mult de atât, curând eroul nostru se convinge că nici „proaspătă”, în clipa prezentă, fericirea nu e sigură.

La a treia descindere în Pescari a Gretei, Ştefan observă că drumurile fetei sunt înlesnite, gratis, prin maşina doctorului Georgescu, pe care deja locotenentul nu-l putea suferi din pricina îngâmfării sale de a-i privi de sus pe cei fără studii superioare. Întrebată cu ce a venit aşa de repede, Greta răspunde „euforică”: „– Cu Georgescu, pică răspunsul ei şi seninătatea cu care mi-l dă mă sufocă. Mi-a spus atunci unde să-l caut, dacă mai vin. Nu m-a costat nimic, să ştii…” (p. 104). În faţa jocului involuntar al ironiei iubitei, Ştefan îşi păstrează buna stare a văpăii: „Sunt de o voioşie molipsitoare. Oricum ar fi venit Greta, important e că acum, de dimineaţă mi-a umplut inima de bucurie.” (p. 105). Numai că, întors seara din pichetaj, găseşte un bilet cu un conţinut succint prin care anunţa că a plecat cu acelaşi dr. Georgescu. De la voioşie, eroul trece la bătăi crunte de inimă: „Dum, dum, dum, duuum… dum, dum, dum, duuum…, mi se zbat în piept valurile unui uragan, care-mi iau cu ele privirea, respiraţia, întreaga fiinţă.” (p. 110). Filosofia fericirii se înnegreşte brusc: „Sunt din ce în ce mai convins că fericirea nu există. Există numai acea stare de ameţitoare euforie, care te cuprinde ori de câte ori grijile îşi iau zborul din cuibul sufletului tău, lovindu-ţi corzile inimii libere, libere, capabilă să vibreze la cea mai uşoară adiere a vântului care poartă cu sine parfumul îmbătător a ceea ce numim îndeobşte fericire. Numai că fericirea cu adevărat nu există.” (p. 115). Şi pentru că fericirea nu mai există, se consolează cu Porumbiţa din Pescari, ca şi alţi colegi din trupă, ca locotenentul Tudor Mândraş.

Atunci îl salvează reuşita reperării recipientelor cu mercur dosite de contrabandişti în apa Dunării, faptă pentru care primeşte laudele superiorilor. Numai că Greta se întoarce, modificându-i iarăşi filosofia, aflând de la ea că doctorul o ajutase spre binele lui, la obţinerea transferului studenţesc în Timişoara, ca să fie mai aproape de Fane al ei. Ba, mai mult de atât, câştigă un concurs jurnalistic de reportaje, cu ajutorul unui cunoscut ziarist din capitală, Avramescu. Se regăseşte în

romanul lui Cronin, Cei mai frumoşi ani şi în Philosphia perennis a lui Petre Ţuţea, apărută la Editura Icar, 1992. Împreună cu Mândraş, posesor de Dacie, vrea să facă o surpriză Gretei, cumpărând toate freziile de la o florăreasă din Timişoara, dar vine o nouă lovitură: în locuinţa Gretei dă peste acelaşi doctor Georgescu. Acesta îi spune că Greta tocmai plecase la Pescari să-i facă o surpriză locotenentului. Înţelegându-i tribulaţiile, Georgescu îi mărturiseşte că n-are de ce să se teamă, fiindcă el este impotent! Filosofia lui Ştefan Moldoveanu se modifică din nou, prin complexificare şi invocare a destinului: „Ştiu că destinul clădeşte fericirea unora fără să ţină cont de câtă nefericire împarte altora.” (p. 204). Ceea ce nu-l împiedică să exulte iarăşi de fericire.

Brusc însă intervine moartea brutală a lui Mior în confruntarea cu contrabandiştii. Capul contrabandiştilor nu era altul decât verişorul Gretei, Mitel, pe care-l împuşcă, infractorul nesupunându-se avertizărilor. Însă el însuşi cade sub loviturile de cuţit ale unuia dintre complicii lui Mitel, trezindu-se, între viaţă şi moarte, la spital. În cursul convalescenţei, este chemat de Avramescu la Bucureşti, fiind recompensat (pentru reuşita în anihilarea reţelei contrabandei cu mercurul), spre refacerea plămânilor, cu o excursie în Italia oferită de firma Romet (care se ocupa cu gestionarea metalelor rare). La Mondello, revine fericirea, numele ei fiind Giulia, de ai cărei ochi, tot verzi, se îndrăgosteşte învăpăiat. Giulia i s-a părut a fi „partea care lipseşte unui întreg pentru a se numi, acest întreg, fericire.” (p. 299). La un roman al fericirii, finalul nu putea fi decât fericit. Nesiguranţa apare însă la plecarea din Italia. Ajuns în ţară, află că fusese înaintat la gradul de căpitan, că multe se schimbaseră. Vine însă impasul ultimei confruntări cu Greta. Din care îl salvează din nou destinul fericirii: Giulia părăseşte Italia şi ajunge în România: partea reface întregul.

Aşa se sfârşeşte această carte pe care aş înseria-o în rândul romanelor populare, specie postmodernă de succes, cu apetit ludic-ironic spectacular, nu lipsită, în cazul lui Firiţă Carp, de o anume profunzime şi fineţe psihologică ce ne îndrituieşte să aşteptăm, de la autor, un pas semnificativ către paradigma culturală a transmodernităţii.


Un poet neastâmpărat, nesupus crucii pe care o poartă, doldora de versuri când pline de năduf existenţial, când alinătoare - la aceasta concluzie am ajuns citindu primele trei cărţi ale lui Marian Ilie „ Dreaptă dragostea mea Melactonia”, „A doua Scrisoarea III” si „Cântece din prepeleac - Cronică pictată-n rime”

Le-am făcut lectura în linie, apoi ne-am încumetat la recitire - exerciţiu deloc lesnicios, tare rar practicabil azi! Curiozitatea ne-a îmboldit să cotrobăim şi în cea de-a patra carte LAMPA MEA CU GÂNDURI MOV (Ed. RAFET, R. Sarat, 2012), pentru a gusta dintr-o altă culoare (cea mov) a poeziei sale. Am poposit cu ceva zăbavă, am pus ornicul cu burta-n jos şi am scărmănat poeme, strofe, versuri - pentru că ni s-a părut nouă că aici s-ar afla minele aurifere ale Poeziei lui Marian Ilie. Raportându-ne în final la structura volumului, se poate afirma că aceasta reflectă viziunea unui liric tulburat de convulsiile cotidianului, cu înălţări şi prăbuşiri, dar şi de perspectiva apocaliptică a existentei umane. Problema axială a cărţii este aceea a Destinului misterioasei fiinţe cugetătoare

- afirmaţie susţinută de toate cele trei cicluri alcătuitoare ale volumului: Cosmogonica frunză (ilustrând zbuciumul creatorului în raport cu sine şi cu lumea din jur), Memoria apei (prezentând figurat răfuiala cu gândurile ghimpoase sub platoşa identităţii) și De Apocalipsă (aducând în scena destrămării actori sacrificţi în spectacolul zădărniciei).

Nu-l învinuim pe autor de abaterile de la normă şi normalitate, nu-l scuzăm că e un obstinat pendulând între rugă şi revoltă, nu-i reproşăm că bate pe la porţi stănesciene, coşbuciene, păunesciene. Uneori li se alătură, alteori ia distanţă urcând, însingurat şi mâniat, pe Golgota. E doar un poet în harţă cu sine, cu tot şi cu toate, dar pururi însetat de iubire. De ce i-am reproşa neastâmpărul? De ce i-am imputa o anume incongruenţă a părților? Cum e şi firesc, un volum de poezii se organizează după concepţia creatorului, nu după reţete ori şabloane care sunt deja depăşite. Ce interesează este nu atât forma, cât mai ales conţinutul cărţii.

Primul ciclu (Cosmogonica frunză) stă sub semnul confesiunii asupra programului poetic, în centrul căruia se află Dumnezeu, Cosmosul, Natura din care s-a ivit şi cu care se află în comuniune autorul. În cel de-al doilea poem al ciclului, „Când mi se frunzăverde mie”, se derulează monologul destăinuitor, realizându-se un admirabil autoportret interior, in care eul liric își destăinuie postura existențială: Bolnav de starea de a vrea/ Să pătimesc zi după zi/ Să nu mă ostoi de a fi. Rostul său e clar: Să dau la bieții truditori/ Din soare raze - demâncări. Din laboratorul în care e scrisă „cartea rară” au fost izgonite cuvintele şi-n locul lor s-a aşezat părintele lor care mărturiseşte rodul travaliului (Am aprins pe boltă stele/ Şi-am umplut cu energie/ Munte râuri şi câmpie/ Iar din cerul gurii mele/ Semănat-am veşnicie) și identitatea sa spirituală: Şi din toate însumi sunt/ Univers mişcare gând/ Erele nemăsurate/ Şi nespusul din cuvânt („Recreare”). Dumnezeu este totul, poetul Îl simte aprinzându-i sub ochi câte-o stea în toate culorile. Este izvor de dragoste şi pavăză îndrăgostiţilor: Timpul paşte ierburi siderale/ Până terminăm de-ntruchipat/ Starea de femeie şi bărbat/ Furişaţi prin preajma Umbrei Sale („Cosmofonie”).

În următorul ciclu, (Memoria apei), meditaţia se adânceşte; versurile curg, se rostogolesc, uneori se ciocnesc. Motivul major este lichidul vital, semnificând viaţa, tre-cerea, alternanţa valului durerii cu liniştita curgere. Imaginile poetice sunt tulburătoare, impresionante, fie că-i vorba de teluricul rustic (Curge-a uitare pe uliţă seara), fie că iau proporţii cosmice: Marginea cerului curge pe-aproape/ Nici n-ai răgaz pân’ la ea să respiri. Aşadar, totul e o curgere continuă. („Totum fluid”)

Poemul „Transhumanţă” este o metaforă fericită a metamorfozelor omului, a eului poetic ce năzuieşte înpăcări cu lumea. Poetul este: apă şi foc flacără-n carne şi oase/ într-o curgere mov din şi înspre neant - într-o o continuă „Transhumanţă” - acea/ pendulare de suflet din văi carpatine/ spre Câmpii ale Zeilor cele cu iarbă şi/ apă sfinţite de zei tutelari şi nostalgici . Timpul curgă cum vrea, trecerea vremii nu împietează rostul creatorului de lumi în stihuri, aflat în permanentă căutare: Curgi timpule vezi-ţi de cale/ Curgerea ta o pierdere nu mi-i/ cât încă mai caut prin ea/ izvorul ce dă apa Lumii/ („De atâta fiinţă”)

Neliniştea metafizică determină o aventură specială a eului care mărturisește: Beau din apa lumii - beau de fapt neant/ În cristale varii semănând cu mine sau Moara mea de apă moara mea de sânge/ Macină imense câmpuri de imagini. Întrebările chinuitoare dau buzna: Mă întreb ce simte de sub semnul crucii/ Apa cea sfinţită în ceresc demers. („Risipire întru univers”).

Nu ştim dacă Marian Ilie a citit cartea japonezului Masaru Emoto, însă sugestia concluziei că apa posedă capacitatea de a absorbi informaţiile transmise ei pe calea energiei hado se simte în multe versuri. Poetul valorifică acest filon cu virtuozitate, escaladează sisific muntele speculaţiei filozofice și ajunge în piscul autodefinirii prin prisma memoriei lichidului primordial, afirmând metaforic: Sunt însăşi memoria/ apei primare tandru gherghef / de cristale slobod în torent/ energii înspre toate /şi Tot... (“Sunt memoria apei”).

Proprietatea privată a poetului, evident, este Gândirea; aici guvernează dinastia gândurilor care-şi deschid pentru câteva clipe porţile în faţa potenţialului lector. El face

cunoştinţă cu o nouă aventură a eului mărturisitor care dă „cu barda în cuvinte”, durut de adevăruri din vechime. Mini-tabloul gândurilor mov cucereşte: Gânduri în armuri de iască/ Sfântă apă codensată/

Într-o curgere firească/ Spre hău mamă din hău tată/ („Gânduri”)

Ciclul care încheie volumul (De Apocalipsă) are licăriri apoteotice, redând în metafore atmosfera dintr-o societate în declin, ce precede apocalipsa. Noi, spune poetul în primul poem al ciclului, Suntem iată actorii/ acestui spectacol tembel/ despre Ordinea Lumii... Previziunile apocaliptice ţâşnesc dintr-o filozofie proprie, profund justiţiară; răfuiala cu maimarii lumii este categorică, fiindcă ei Au decretat cum că lumea va fi/ Numai Una - adunată dichisită/ pomădată în ispită . Viitorul nu ne surâde, în el vom rămâne sufleţi. Starea de spirit din ultimile versuri ale poemului este măiestrit surprinsă: Pute transnaţional / a înşelăciune/ a trădare de Dumnezeu. („Actori”). Înaintea apocalipsei, scena lumii e plină de actorii păcatelor, interpretând partiturile jalnicei existenţe cotidiene. Farmecul iubirii este corodat, totul te pătrunde până-n măduva mov / a durerii şi te trezeşti spunând împreună cu poetul Cât de galeşă vrei să te-arăţi/ amăgire a Lumii cu semne/ perfide...(„Complot”)

Pulsează în juru-ne atâtea vinovăţii ocrotite de tentaculele unei caracatiţe bine hrănite din sudoarea vulgului, gloata gustă din mătrăguna Pierzaniei, adevăratul Păstor a coborât între Oi. („Caracatiţa”). Versurile unei jalnice deziluzii ne pătrund creştetul sufletului, atmosfera respiră oftatul primar: Ce va fi sub astea mâine/ Parcă nici acolo-n ceruri/ Nu se mai întrezăreşte („Noaptea”). Aceeaşi temă a traumelor sociale respiră poemele „Resentiment în oranj”, „Îmi vreau drumul înapoi”, „Rit iniţiatic” ş.a.

Într-un târziu, îl zărim pe poet strigându-şi versurile la Cer, scrâşnind sadic şi implorându-l psalmic pe Ziditor să coboare pacea şi îndurarea peste lumea prea plină de veninul păcatelor. Convingerea autorului e că numai puterea dumnezeiască ne poate tămădui: Să coboare de la ceruri/ Fiul Tău pe cai celeşti/ Lângă El să mă îngeruri/ Să dăm veste cum că Eşti. („Psalm”)

Poemul „Rugăciune la necazuri” continuă în aceeaşi tonalitate, câteva strofe spumegă revoltă, aşa cum au exprimat-o şi înaintaşii. Versurile devin memorabile prin incandescenţă: Parcă ne vândurăm Doamne lui Satan/ nu mai suntem semeni nu mai suntem fraţi/ tot mai blegi şi ţanţoşi de la an la an/ şi-n nemernicie tot mai afundaţi. Savuroase prin vehemenţă sunt şi sthurile din „Memoriu”, „Invocatie pentru dreptul de a fi”, sau „Timpul-de la capăt”, perntru ca în poezia „Sunt ceva” sa-l descoperim pe poet în postură de tribun - ceva cum vezi arare - permanent contra, anti-, împotriva mizeriei de orice fel, urcând pe podium şi cuvântând în numele dreptăţii: Mă urc acum pe meterezul/ De neclintit al limbii-mumă/ Ca să-mi proclam de-acolo crezul/ De anti-car şi anti-ciumă.

În aceste teribile frământări se naşte legitima-ntrebare care în retorica poetului sună așa: Ce caut eu în Ordinea aceasta/ Părinte-al meu din nepătrunsă vreme ? Apocalipsa? Da, va fi, fiindcă e o lege obiectivă, tot începutul are un sfârşit: Apocalipsa bate-n vad/ - Scăpa-va numai cine crede -/ Vai Doamne cum de ne-ai lăsat/ Să-Ţi frângem Unicul Erede („Apocalipsa”)

Apreciem așadar că întâlnirea cu volumul LAMPA MEA CU GÂNDURI MOV il recomandă pe Marian Ilie drept un poet autentic, lectura versurilor constituind o infuzie de sentimente tonice pentru cititorul care iubeşte Poezia.

Traian Gh. Cristea

VERSURI DE ALINAT RĂNI DESCHISE


î

În secolul al XIX-lea s-au trasat noi frontiere, unele imperii au decăzut, altele s-au întărit. Noi state s-au format, animate de spiritul naţional şi din dorinţa de uniune sub acelaşi drapel. Principatele române nu au facut excepţie, aliniindu-se curentelor revoluţionare şi nu numai. Unirea principatelor nu ar fi fost posibilă fără contribuţia celor ce se autointitulau „patrioţi”, fii de boieri care au studiat în marile universităţi ale Europei occidentale. Întorşi în ţară se vor consacra activităţii de propăşire a culturii române, precum şi înfăptuirii idealului de uniune. De aceea îi vom întâlni în mijlocul evenimentelor de la 1848 şi mai târziu ca actori principali în 1859.

Printre figurile istorice care au susţinut efortul de modernizare şi reformare îl regăsim, în Moldova, pe Gheorghe Asachi „un personaj care reprezintă trecerea de la lumea veche la cea nouă”�. Acesta este cu atât mai interesant întrucât atitudinea pe care o va avea de-a lungul vieţii poate fi considerată contradictorie. Pe de o parte regăsim mentalitatea occidentală, spiritul iluminist în munca sa depusă în folosul binelui comun, iar pe de altă parte în momentul în care idealurile de unire, susţinute de generaţia paşoptistă, prind contur, Asachi se va distanţa. În 1859 va fi de partea anti-unioniştilor. De ce s-a situat în tabăra separatiştilor, o figură care se înscria cu uşurinţă în categoria „patrioţilor”?

Gheorghe Asachi s-a născut la 1 martie 1788 în Herţa (judeţul Dorohoi, Principatul Moldovei, azi Ucraina), părinţii lui, Lazăr Asachi (sau Aschievici, cum mai era cunoscut) şi Elena (născută Nicolau) având origini ardeleneşti. Tânărul Asachi şi-a început pregătirea educaţională cu tatăl său, un om învăţat pentru acea perioadă, preot, foarte apreciat de mitropolitul Veniamin Costachi (1768-1846) lucru dovedit şi de faptul că în toamna anului 1803 l-a numit protoiereu a toată Moldova. Mai târziu, după ce soţia lui Lazăr Asachi moare, acesta decide să se călugărească, luând numele de Leon, devenind ulterior arhimandrit al mitropoliei Moldovei.

În anul 1795 familia se mută în oraşul Lember (în română Liov, în ucrainiană Lviv) – capitala Regatului Galiţiei şi Lodomeriei, parte a Imperiului Austriac acum oraş în Ucraina - unde tânărul Asachi se va înscrie la şcoala gimnazială, cursurile fiind în limba polonă, latină şi germană. După terminarea gimnaziului, 1802, se înscrie la Facultatea de Filozofie, Litere şi Ştiinţe unde va studia matematica, fizica, metafizica, etica, istoria naturală şi un curs de arhitectură. Întors în Iaşi în anul 1804, va sta până în 1805, când va primi din partea mitropolitului Veniamin Costachi, prin intermediul Eforiei Şcoalelor, o bursă de continuare a studiilor la Viena.

Trebuie menţionat faptul că mitropolitul Veniamin a fost cel care a început reforma învăţământului din Moldova. Primul exemplu al reformei mitropolitului îl avem dintr-un hrisov din 24 mai 1803 (la doar două luni de la numirea în scaunul de mitropolit al Moldovei şi Sucevei – 18 martie 1803) de la domitorul Alexandru Moruzi, prin care obţine mai multe lucrări: înfiinţarea unei şcoli româneşti pe langă cea grecească de la mânăstirea Mavromolu din Galaţi; înfiinţarea de şcoli greceşti şi româneşti la Focşani şi la Bârlad; organizarea mai temeinică a procesului de învăţământ, precum şi sporirea numărului de elevi săraci la Academia grecească de la Iaşi. În acelaşi an s-a instituit şi o „epitropie a învăţăturilor publice” al cărei preşedinte era mitropolitul. În 26 iulie 1803 înfiinţează seminarul de la Socola dupa care la Agapia va înfiinţa şcoala elinească-grecească pentru maici şi şcoala românească pentru fete. Practic mitropolitul avea ca ţel românizarea întregului învăţământ din Moldova, iar „în acest scop s-a îngrijit de pregătirea unor tineri români pentru cariera de profesori, trimiţându-i la studii peste hotare. Primii tineri trimişi la studii, pe cheltuiala sa, au fost fraţii Gheorghe şi Clemens-Daniil Asachi”1

Ajuns în Viena, Asachi va studia cadastrul, matematicile superioare şi astronomia cu Tobie Bürg, precum şi pictura până în aprilie 1808. Perioada petrecută aici este cu atât mai importantă deoarece are prilejul să intre în contact cu ideile revoluţiei burgheze franceze, în urma invaziei conduse de Napoleon, însuşindu-şi unele dintre ele.

Îşi va desăvârşi studiile în cei patru ani pe care îi va petrece la

Roma, între 1808 şi 1812. Va studia literatura renaşterii şi cea clasică (luministă, preromantică şi romantică), latina, italiana, arheologia, istoria artelor, pictura şi sculptura. Va avea printre profesori pe pictorul Michele Keck şi pe sculptorul Antonio Canova. La un an de la sosire, o va întâlni pe Bianca Milesi, fiica unui bogat negustor din Milano, refugiat în Roma. Aceasta va stârni în inima lui Asachi sentimente de dragoste sinceră şi profundă, dragoste care va rămâne însă „absolut platonică şi spirituală”, de altfel vor rămâne în strânsă legătură până în anul 1849, când Bianca va muri de holeră. Întâlnirea celor doi s-a petrecut într-o perioadă de frământări naţionale, premergătoare Risorgimento-lui. În fapt Bianca Milesi va fi membră a „Societa delle Giardiniere”, societate – de tip masonic cu două grade - ce reunea femeile afiliate mişcării Carbonare.

Dintre membre amintim pe Matilda Visconti (verişoara ei) şi pe Teresa Confalonieri. Cea din urmă era soţia revoluţionarului Frederico Confalonieri. Iniţiat în francmasonerie, în Londra, în anul 1814?, va veni în Milano unde va edita revista „Il Conciliatore”, care avea printre obiective lupta împotriva dominaţiei Imperiului Austriac. Mai târziu (între 1818-1820) va adera la Carbonerie. Apropierea de Bianca Milesi la adus pe Asachi în mijlocul unor curente şi mişcări revoluţionare. Mai târziu Asachi va spune că dragostea pentru Bianca i-a trezit nu numai sentimente poetice, ci „i-a insuflat şi dragostea de ţară şi de neam. Abia acum a devenit el un daco-român conştient de chemarea lui”2.

Prin intermediul Biancăi Milesi l-a cunoscut pe generalul Sextius Alexandre François de Miollis, comandantul garnizoanei franceze din Roma. Acesta i-a destăinuit că suveranul francez intenţiona ca, după finalizarea expediţiei contra ruşilor, să refacă vechiul

regat al Daciei, fapt pentru care l-a şi sfătuit să se întoarcă în Moldova „ca să joace un rol important în această măreaţă operă”3. Acest general a avut o carieră impresionantă, participând în războiul de independenţă american, revoluţia franceză şi războaiele napoleoniene. Din 1807 până la abdicarea lui Napoleon în 1814, îl vom găsi în Roma. Între 1810-1814 a fost maestru mason, grad 32 în Ritul Scoţian, în Loja Virtutea Triumfantă („La Vertu Triomphante”) din Orientul Roma. Această Lojă precum şi altele, printre care – trei loji cu acelaşi nume „Napoléon” în Livorno, Udine şi Florenţa; Loja „Les Amis de Napoléon-le-Grand” în Alexandria; Lojile „Reale Gioseffina”, „Reale Napoleone”, „Reale Eugenio”, „Reale Amalia Augusta”, „Imperiale Carolina”, „La Concordia”, „Amici dell’Aurora” din Milano - făceau parte din lojile militare franceze care aveau ca scop facilitarea manevrelor militare. Conform lui Horia Nestorescu-Bălceşti (op.cit.), Gheorghe Asachi probabil să fi devenit mason în perioada 1809-1811, la Milano. Putem adăuga că este posibil ca iniţierea lui Asachi să se fi petrecut la Roma. De altfel îşi va continua activitatea masonică, în anul 1830 fiind Venerabilul unei Loji din Iaşi iar mai târziu în 1866 îl regăsim în Loja Steaua României, tot din Iaşi.

După ce s-a întors în Moldova, şi-a concentrat toată energia pentru reformarea învăţământului. În acest sens a continuat munca începută de mitropolit, de introducere a limbii române în toate formele de manifestare culturală. Abordarea a fost de tip iluminist, conform spiritului epocii sale, precum că un popor se poate afirma nu numai prin actele politice ci şi prin viaţa culturală. În acest demers a contat atât pregătirea multilaterală cât şi cunoaşterea mai multor limbi. Asachi a fost cărturar, poet, prozator, dramaturg, publicist, filozof, pedagog, îndrumător cultural, promotor al teatrului românesc, pictor, arhitect şi diplomat.

În februarie 1813 va fi numit de domnitorul Scarlat Callimachi referendar la Departamentul de Afaceri Externe, iar puţin mai târziu, în 15 noiembrie 1813, obţine de la acelaşi domnitor acceptul de a înfiinţa un curs în limba română de inginerie şi hotărnicie la Academia Domnească. Astfel, din 1814 până în 1818 va preda primul curs în limba română de matematică teoretică şi aplicaţie practică de geodezie, inginerie şi arhitectură. Este considerat primul curs politehnic de pe teritoriul Moldovei. După care, în anul 1820, va reorganiza seminarul de la Socola, aducând profesori din Transilvania.

În anul 1821, datorită Eteriei, este nevoit să se refugieze peste Prut împreuna cu tatăl său şi cu mitropolitul Veniamin Costachi. La întoarcere, noul domn pământean, Ioniţă Sandu Sturdza, îl va numi agent diplomatic

Gheorghe Asachi şi Unirea PrincipatelorŢincu Marius-Adrian


al Moldovei la Viena. Aşadar între 30 noiembrie 1822 şi februarie 1827 dispare pentru o vreme din viaţa cultural-artistică şi educaţională a Moldovei. O va cunoaşte pe Eleonora Tauber, numită apoi Elena, fiica compozitorului vienez Franz Tauber, cu profundă educaţie muzicală şi care mai fusese căsătorită cu negustorul Chiriac Melirato cu care avea trei copii. Se va căsători cu aceasta, în 1827, înfiind şi cei trei copii. Dintre copii Hermiona (1821-1900) va deveni foarte cunoscută ca scriitoare şi traducătoare. Aceasta va fi, din 1852, soţia lui Edgar Quinet.

Întors în ţară va fi numit referendar al Epitropiei Învăţăturilor Publice, şi va fi în funcţie până în anul 1849 cand va demisiona. Va desfăşura o activitate prodigioasa astfel: la 28 martie 1828 la Trei Ierarhi va deschide o şcoala normală (studii de doi ani) şi Gimnaziul Vasilian (studii de patru ani), căruia i se adaugă, în 1832, un colegiu cu secţii pentru bursieri. În 1834 ia fiinţă primul institut de educaţie a fetelor din Moldova şi, în 1841, şcoala de arte şi meşteşuguri din Iaşi, completându-se astfel sistemul de instrucţie conceput de el întru „propăşirea” prin ştiinţă şi cultură. Eforturile se văd încununate la 16 iunie 1835 prin inaugurarea Academiei Mihăilene, instituţie de învăţământ superior după model european, ce funcţiona cu trei facultăţi (filosofie, drept, teologie) şi două cursuri „extra ordinare” - pictură şi arhitectură. Cu cele două cursuri extraordinare introduse la Academie se anticipa crearea învăţământului artistic. La 15 noiembrie 1836, se înfiinţează Conservatorul filarmonic-dramatic prin strădania lui Ştefan Catargiu, a spătarului Vasile Alecsandri, tatăl poetului, şi a lui Asachi, ce va fi şi profesor de declamaţie. În 1842 va înfiinţa o şcoală pentru comunitatea armeană şi va propune înfiinţarea uneia şi pentru comunitatea evreiască.

Asachi a fondat la Iaşi, în 1832, „Institutul Albinei” pentru imprimarea de cărţi şi litografii. În acelaşi scop, va deschide o fabrică de hârtie la Piatra Neamţ (Petrodava), în 1841. În 1832 pune şi bazele Arhivelor Statului din Iaşi, instituţie nouă, preţioasă pentru istoria naţională, la direcţia căreia s-a aflat până în 1849 şi, scurt timp, în 1857 şi 1858.

Asachi este întemeietorul publicaţiilor periodice din Moldova. La 1 iunie 1829, editează „Albina româ nească”, prima gazetă politică şi literară din Moldova, ce a apărut timp de două decenii , deşi cu întreruperi şi scăderi de formă şi, de la un timp, concurată de periodicele lui M. Kogălniceanu. Gazeta a fost susţinută şi de suplimentele ei: „Foaia oficială” (1832), „Alăuta românească” (1837-1838) - de interes literar, „Foaia sătească a Principatului Moldovii” (1839-1840, 1846-1851) şi „Arhiva Albinei pentru arheologie română şi industrie”. „Albina româneasca” va continua sub numele de „Gazeta de Moldavia” (1850-1858) şi „Patria” (1858-1859). Asachi a mai condus magazinele ştiinţifico-literare „Spicuitorul moldo-român” (1841), în ediţie bilingvă pentru francofoni, şi „Icoana lumei” (1840-1841, 1845-1846), titlu reluat şi de săptămânalul scos în 1865 şi 1866. A editat „Calendar pentru români” şi suplimentul literar „Almanah de învăţătură şi petrecere” (1847-1869), rămas important prin publicarea unei mari părţi din opera proprie. În fine, cele mai importante volume antume ale sale au apărut în anii 1836, 1854 şi 1863.

Toată modernizarea întreprinsă de Asachi nu ar fi fost posibilă fără sprijinul mitropolitului Veniamin Costachi, care i-a fost alături în multe dintre iniţiativele avute, şi fără sprijinul domnitorului Mihail Sturdza (a domnit în perioada iulie 1834 – iunie 1849). Putem observa că apogeul reformei a fost atins în perioada domitorului cu care Asachi era prieten încă din tinereţe. După ocuparea Moldovei şi Munteniei de către Imperiul Ţarist, se va decide redactarea unui regulament, care trebuia să joace rol de constituţie, pentru îmbunătăţirea stării principatelor. Începând din 19 iulie 1829 şi până în noiembrie 1830, Asachi va fi secretarul delegaţiei de boieri moldoveni – formată din vornicul Mihail Sturdza, vistiernicul Costache Cantacuzino-Paşcanu – numiţi de autorităţile ruseşti – şi vornicul Costache Conachi şi Iordache Catargiu – aleşi de divan - însărcinaţi cu redactarea Regulamentului Organic. Doi dintre aceştia, Asachi şi Sturdza, au fost în perioada 13 mai 1830 – 21 noiembrie 1830 la Sankt Petersburg pentru a supune împăratului spre aprobare proiectul Regulamentului şi a introduce rectificările cerute acolo unde va fi cazul. Asachi se va întoarce impresionat de instituţiile culturale din Petersburg, mai mult, devenind „partizanul strânselor relaţii politice şi culturale cu Rusia”.

Între timp se fac auzite criticile lui M. Kogalnicenu la adresa lui Asachi, în special datorită activităţii Albinei Româneşti care devenise

mai degrabă o publicaţie ce apăra interesele conducerii. Trăind în umbra Regulamentului Organic şi considerând că doar el poate fi „conducătorul spiritual al contemporanilor”, Asachi nu a putut accepta ideea noilor reforme politice propuse de generaţia tânără. Văzând că nu mai este dorit, în 20 august 1849 va demisiona din postul de referendar al şcolilor, iar în 15 decembrie 1849 din postul de arhivist al statului. Domnitorul Grigore Al. Ghica, un liberal cu vederi unioniste, în urma celor două demisii, îi va acorda lui Asachi câte o pensie pe viaţă „drept recunoaştere a meritelor sale”.

În politică este un conservator, lucru ce se va dovedi nefast pentru cariera lui. De la dezacordul faţă de noile reforme a ajuns la o poziţie reacţionară, anti unionistă. Spre exemplu, în baza unei petiţii a separatiştilor

adresată comisarului otoman, Salvet Effendi, datată 2/14 mai 1857, Asachi cerea păstrarea autonomiei Moldovei, nedorind unirea celor două ţări pe motiv că Moldova ar avea un viitor nesigur. Mai mult, îl vom găsi pe Asachi într-o situaţie dezonorantă atunci când în grădina sa se întâlneau în fiecarea noapte Nicolae Vogoride, Catargiu, Istrate şi ceilalţi – adică cei care formau comitetul electoral – pentru a falsifica listele electorale, iar pentru „ca listele să nu fie văzute înainte de a fi tipărite, locul era păzit cu străşnicie de către jandarmi”4. Definitoriu pentru atitudinea separatistă a lui Gheorghe Asachi poate fi considerat un articol apărut în ziarul englez „The Daily News” în data de 13 august 1857, conform căruia „el (Asachi), care se număra printre amicii predilecţi şi funcţionarii lui Nicolae Vogoride, se afla în mod notoriu şi printre agenţii favoriţi ai Rusiei, iar Rusia, se pare, nu putea fi favorizată de Unire.”5

Statutul de complice al politicii Rusiei ţariste, dar şi ancorarea în mult lăudatul Regulament Organic l-au transformat pe Asachi într-un om al trecutului. Această atitudine politică i-a atras, probabil, şi înlăturarea

sa ca membru fondator al Academiei Române. În 1869, la 81 de ani, va reveni în oraşul Lemberg pentru a cumpăra manuscrisul Ţiganiadei lui Ion Budai-Deleanu, iar pe 12 noiembire, acelaşi an, va trece la Orientul Etern.

Bibliografie:Comănescu, Radu şi Basgan, Ion: Enciclopedia francmasoneriei

Universale, vol. I, ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Editura Academiei oamenilor de ştiinţă din România, Bucureşti, 2011;

Ligou, Daniel: Dictionnaire de la franc-maçonnerie, Puf, Paris, 2005;

Lovinescu, Eugen: Gheorghe Asachi. Viaţa şi opera lui, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1921;

Nestorescu-Bălceşti, Horia: Enciclopedia ilustrată a francmasoneriei din România, vol. III, Editura Phobos, Bucureşti, 2005;

Păcurariu, Preot Prof. Dr. Mircea–Istoria Bisericii Ortodoxe Române, Editura Institutului biblic şi de misiune al bisericii ortodoxe române, Bucuresti, 1997.

Resurse web:http://tratatuldeistorieamasoneriei.ro/ilustiri_fm.htmlhttp://www.crispedia.ro/Gheorghe_Asachi http://ro.wikisource.org/wiki/Spiritul_critic_In_cultura_

romaneasca:Amestec_de_curente_contradictorii:_G._Asachi http://www.mvmm.org/c/docs/loges/napo.htmlhttp://www.autorii.com/scriitori/gheorghe-asachi

____________1 Vezi in http://ro.wikisource.org/wiki/Spiritul_critic_In_

cultura_romaneasca: Amestec_de_curente_contradictorii:_G._Asachi

2 Preot Prof. Dr. Mircea Păcurariu –Istoria Bisericii Ortodoxe Române, Institutului biblic şi de misiune al bisericii ortodoxe române, Bucuresti, 1997, p.13.

3 Eugen Lovinescu, Gheorghe Asachi. Viaţa şi opera lui, Cartea Româneascã, Bucureşti, 1921, p.26.

4 Gheorghe Asachi, Notiţie biografică, Iaşi, 1863, p.4.5 A.D. Xenopol, vol. XII, Revoluţia de la 1848 şi Unirea 1848-

1859, Editura Librăria şcoalelor Fraţii Şaraga, Iaşi, 1896, p.213 .6 Vezi articolul respectiv, reprodus, în Acte şi Documente, vol.

V, Bucureşti, 1890, p.464


Un sfârşit de toamnă muzicală cu un avatar al lui Nae Leonard – marele tenor român Vasile Moldoveanu

Nu. Nu am luat-o încă de tot razna când afirm în titlu faptul că Vasile Moldoveanu este un avatar al lui Nae Leonard. Cu ocazia Galei tinerelor voci de operă desfăşurate la Galaţi, pe 16 nov. 2014, urmare a cursurilor de master class susţinute de marele tenor român, scenografa teatrului gălăţean a încercat să-i realizeze maestrului un portret în cărbune „la tinereţe”. Cum cel după modelul „viu” a ieşit în cele mai mici detalii, portretul unui „aer de altădată”, încercat pesemne după vreo fotografie „de tinereţă” a maestrului a revelat chipul… lui Nae Leonard! Acest fenomen l-a determinat pe directorul instituţiei gălăţene, Teodor Niţă, să afirme că fenomenul a fost cu adevărat neaşteptat şi... uimitor! Cum „tenor la tenor trage”, întâmplarea a avut loc taman în „Casa” lui Nae Leonard – Teatrul Muzical gălăţean – ca un făcut sau nu, poziţionat nu în buricul târgului, cum ar şedea bine unui teatru – ci chiar pe buza Bădălanului unde s-a născut Leonard…

Oana Dugan: Pentru români, vocea lui Vasile Moldoveanu înseamnă în primul rând Gastone conte de Letorières din înregistrarea de aur cu Virginia Zeani, Nicolae Herlea şi Ion Buzea, a „Traviatei”, producţie a Electrecordului. Cum aţi ajuns să fiţi distribuit în această înregistrare alături de generaţia de aur a operei româneşti?

Vasile Moldoveanu: Noi eram tineri studenţi, eram angajaţi deja la Opera Română. Abia îmi începusem cariera şi pentru noi aceasta era o ocazie din două puncte de vedere: unul pentru că erau nişte capete de afiş, precum Herlea, Zeani, era Buzea, care deja se afirmase în acea perioadă şi în al doilea rând era şi interesul pecuniar, pentru că totuşi puteam să supravieţuim… Mai cu o apariţie la o televiziune, mai cu o emisiune la radio…

O. D.: V-aţi fi dorit să cântaţi rolul lui Alfredo, în locul lui Ion Buzea?

V. M. : Nuuu! Absolut deloc. Eu nu am mai cântat Alfredo, chiar şi în cariera mea de 45 de ani pe scenă nu am mai cântat decât o dată, cred. Şi aceasta la început. La Garnier a fost. În primele apariţii pe care le-am avut, am făcut o Traviata sau două şi apoi am fost angajat pentru un repertoriu totalement différent.

O. D.: Vă întreb aceasta deoarece ascultătorul, cu un auz „dat puţin muzicii”, odată ce-l aude pe Ion Buzea, este încântat. Dar, de îndată ce aude vocea pătrunzătoare, briantă, generoasă, mult mai „sonoră” decât a lui Ion Buzea, a lui Gastone, adică a lui

Vasile Moldoveanu pe acea înregistrare, devine profund mirat şi dintr-o dată se întreabă: „Dar oare de ce acest tânăr, la vremea respectivă, nu a fost el distribuit în Alfredo?” Opiniile multor melomani sunt că vocea lui Vasile Moldoveanu ar fi fost mult mai adecvată în înregistrarea de anvergură a Electrcordului şi pentru acest lucru v-am întrebat dacă v-aţi fi dorit să faceţi rolul. Au existat cumva alte impedimente, eventual de ordin politic?

V. M. : Nu, nu, de ordin politic, nu în acea epocă. Impedimentele politice au apărut toate după ce am plecat eu din ţară. La vremea respectivă Ion Buzea se afirmase deja internaţional. Eu, şi atunci, şi acum, îl apreciam foarte mult, Nelu

fiindu-mi chiar prieten şi azi, având o voce splendidă şi făcând datorită acesteia o frumoasă carieră. Era o ocazie să cânte acest rol, era deja un tête d’affiche şi distribuirea lui era absolut firească şi trebuie să recunosc că nu mi-a trecut vreodată prin minte să fi râvnit la rolul lui Alfredo. Din contră. Am fost fericit că m-au acceptat pentru Gastone.

O. D.: Cum aţi ajuns la Galaţi în acest sfârşit de toamnă?

V. M.: Am ajuns aici prin intermediul unui elev pe care l-am avut la Iaşi. Cred că el a vorbit cu Domnul Director Niţă care m-a invitat aici, zicându-mi că Galaţii sunt un oraş frumos, cu un potenţial artistic important şi, din dorinţa mea de a cunoaşte cât mai mulţi cântăreţi români, (drept dovadă că nu am greşit, şi aici am descoperit câteva voci

frumoase, care sper să mă urmărească, precum alţii, gen Cristina Radu, care, unde mă duc eu, vin şi ei şi cântă).

O. D. : Vorbind de master class-ul organizat la Galaţi, de interviurile date presei locale, am mai adăuga cu prilejul acestuia mici informaţii cerute lui Vasile Moldoveanu. Care sunt, în opinia Domniei Voastre, calităţile ideale ale unei voci?

V. M.: O să râdeţi, dar atributele esenţiale ale unei voci sunt… inteligenţa. Cum să vă spun eu. Canto e un univers al senzaţiilor. Nu lucrăm pe nimic exact, pe care poţi să „pui mâna, ca la pian”.

O. D.: Este canto-ul o vocaţie, dar nativ sau un „sport de performanţă”?

V. M.: Evident că toate. Trebuie să fii un atlet de un înalt nivel, deoarece la pregătirea unei voci concurează mai multe capacităţi, dintre care, cea mai importantă este respiraţia. Respiraţia este una

ca în yoga, care presupune să ai o centură costo-diafragmatică foarte puternică, fiindcă de acolo conduci totul. Acest lucru este paradoxul din canto. Deşi această centură trebuie să fie foarte puternică, ea trebuie să fi şi suplă, maleabilă, pentru a putea conduce coloană de aer care produce sunetul până la rezonator. Apoi tot puterea acestei centuri este cea care dă nuanţele sunetului, lungimea, vibrato-ul, etc.

Oana Dugan


Dăinuirea prin artă

...Fără îndoială, artele se înrudesc strîns între ele, poezia strălucind prin culoarea și vibrația cuvintelor, muzica înălțându-se prin cuvântul tonurilor policrome, pictura devenind ea însăși prin îmbrățișarea sonoră dintre lumină și culoare. Acesta este sentimentul complex care te cuprinde privind lucrările lui George Ștefănescu. Să pictezi prin mijlocirea poeziei (fiindcă muzica nu-i, oare, poezia-n vârful sublim?!), să faci să se adune laolaltă, într-o artă unică, vuietul clopotului, galopul tăcut al ierbii și zborul sufletului din legenda de neam, iată însemne majore ale inspirației. Da, arta este adevărată și mare în măsura în care ne procură o emoție, plasându-ne într-o stare de vis și realitate totodată, care să ne înnobileze prin adevărul frumosului. Al frumosului esențial. George Ștefănescu face parte din categoria aleasă a acestor creatori. El pune temelor sale acea aură de mit ușor încețoșat din care răzbește spre noi din

depărtări veghea timpului ca dinspre străvechi figuri bizantine, el încununează trecerea noastră prin această vale a cerului cu fiorul stenic al netrecerii artei. Al înveșnicirii omului prin aceasta. El, Pictorul, izbândește – în temeiul muncii asidue, al experienței și talentului mereu mai adâncit – să ne convingă cum că binele este chipul frumosului, că frumosul locuiește în casa adevărului – al vieții și al artei – și că adevărul este unul: al demnității prin noi înșine. Al demnității creației noastre. Adică al vieții reflectate în opera de artă. Operă de artă în care timpul și dragostea, dragostea și moartea, trecerea și dăinuirea sunt tot atâtea fețe ale lucrului artistic. George Ștefănescu știe cu întreaga-i fire toate acestea – și câte, încă, din misterurile “facerii”! – le trăiește și le profesează cu o dăruire sacerdotală, oferindu-ni-le apoi cu înțelepciunea și generozitatea maestrului, care vede în clipa de artă calma strălucire a netrecerii noastre.

Fiu al plaiurilor râmnicene (născut la 20 aprilie 1914 în comuna Plainești, județul Râmnicu Sărat, azi: Dumbrăveni, Vrancea), pictorul George Ștefănescu rămâne o figură culturală de primă mărime a acestui ținut. A urmat cursurile liceului teoretic „Regele Ferdinand” (unde l-a avut ca profesor de Limba română pe poetul Stelian Cucu), studiază apoi Artele Frumoase, dar și Dreptul în București, remarcându-se prin har și muncă asiduă. Participări numeroase la expoziții personale și de grup, în țară și străinătate. A profesat ani buni ca pictor-scenograf la „Bulandra”.

În 1989 se stabilește în Germania, la fiul său Radu Ștefănescu (arhitect și pictor de inspirație religioasă). În această a doua perioadă a vieții și creației sale se face remarcat și prețuit în noua sa patrie prin lucrări picturale de anvergură, expozițiile sale fiind comentate laudativ de nume de primă mărime, ce au subliniat atât trăsătura tradițional-românească a lucrărilor sale, cât și modernitatea acestora.

Pictorul George Ștefănescu s-a stins din viață în Germania în 2007, la 93 de ani. În 2011 fiul său Radu Ștefănescu înființează la București “Fundația Pictor George Ștefănescu”, având ca scop cultivarea memoriei merituosului său părinte. Anul acesta, la Centenarul nașterii artistului, Fundația a organizat în mod exemplar, atât în saloanele Băncii Naționale a României cât și la Muzeul Satului, o amplă expoziție retrospectivă a operei omagiatului, la care a participat un numeros public avizat, în prezența conducerii Ambasadei Germaniei la București; au cuvântat elogios Aurelia Mocanu, critic de artă, prof. Dr.Georgeta Filitti, istoric, Dr. Adrian-Silvan Ionescu, directorul Institutului de Istoria Artei, și Radu Ștefănescu, președintele Fundației. La colocviul final s-a lansat un cuprinzător album omagial intitulat “Discreta frumusețe / George Ștefănescu-Râmnic” (particula finală fixându-i definitiv obârșia, ce ne onorează!).

Da, George Ștefănescu-Râmnic, prin tot ce a creat mai bun, se așează în lungul șir al românilor ce sporesc tezaurul cultural al umanității.Radu Cârneci

Centenar George Ștefănescu-Râmnic


Dimitrie Drăghicescu

Iată la ce trebuia să ajungă logica gândirii creștine în două mii de ani. Dacă monoteismul evreu, concepând un Dumnezeu unic și absolut, stabilise un abis între om și Dumnezeu, gândirea creștină fu apariția unui sort de relativism religios. Ea umplu abisul dintre Dumnezeu și om aruncând în el persoana lui Iisus Hristos, om adevărat și Dumnezeu adevărat. Părinții Bisericii după Sfântul Paul umanizară pe Dumnezeu, deificând omul. Biserica, prin sacramentele sale, cum vom avea ocazia să vedem, nu are alt scop decât de a deifica omul. Sf. Augustin, imanentist avant la lettre, devansând cu cincisprezece secole protestantismul liberal, preciza locul pe care-l ocupă Dumnezeu în fondul cel mai intim al sufletului uman. Glisând pe panta imanentismului, spiritul uman nu putea să se oprească în drum. Ideea de Dumnezeu pe care au profesat-o Engels, Guesde, Briand, nu diferă deloc, dacă nu în aparență și în formă, de cea a lui Irineu și a Sfântului Augustin. Și dacă oficiul Bisericii este de a deifica omul, Dostoievski și Nietzsche au dreptate în principiu. Singura lor dodie, nebunia lor este de a crede că aceasta a sosit. Dar de asemenea spiritul uman nu va avea odihnă înainte ca aceasta să sossească. Starea de suflet, impaciența lui Nietzsche și a lui Dostoievski nu este ea aceeași ca aceea care-l făcu pe Sfântul Augustin a zice:

Irrequietum est cor nostrum, domine,Donec requiescat in te. Umanitatea nu va avea contenire, nu

odihnă și nu răgaz, înainte de a ajunge la o stare divină.

Moise, ni se spune, n-a văzut pe Iehova decât din spate; mortalii nu pot să vadă direct pe Dumnezeu fără a se transforma în cenușă. Când oamenii vor fi cuverit imortalitatea, ei vor vedea pe Dumnezeu față în față, nu iar per spaeculum, pentru că ei vor fi atunci semeni lui Dumnezeu. Până atunci, în fapt, toți mortalii vor fi fost transformați în cenușă.

Ființă și devenire. – Atâta timp cât noi ne găsim în acest proces vertiginos de evoluție neîncetată și și de devenire nemăsurată, ni se pare dificil de a vedea ceea ce va fi reușita stabilă și repausul. Totuși, speciile zoologice astăzi fixate, și fixate de milioane de ani, traversară, și ele, o fază de devenire neîncetată și de mobilism ireductibil, în cursul cărora și prin care ele se constituiră așa cum sunt. Devenirea lor a fost deci încoronată printr-un repaus în ființă care durează, pentru cele mai multe, de milioane de ani. Devenirea lor a ajuns realmente la ființă. Nu se poate întâmpla altfel cu devenirea noastră. Acest provizoriu uman, care durează de milenii și care se va prelungi fără îndoială încă milenii, trebuie să ajungă într-o zi la definitiv.

Este cert că, atât de lung timp de când noi ne găsim în turbionul devenirii, suntem puțin preparați să anvizajăm ființa, această etapă finală în care mobilismul și provizoriul nu vor mai avea rațiune, în care omul și activitatea sa spirituală vor fi epuizat forța lor creatoare și vor fi realizat formele împlinite, încheiate, definitive, ale tuturor acțiunilor umane posibile. Deja capodoperele artei, consacrate de secole, sunt lucruri definitive, imuabile. Arta și știința, în ceea ce ele au dat cu siguranță incontestabil și desăvârșit, au creat și creează definitiv. Capooperele artistice și

OMUL, ORFELINUL LUI DUMNEZEUde Dimitrie Drăghicescu

veritățile științifice au valoarea și stabilitatea speciilor zoologice. De altfel, omul însuși, din punct de vedere morfologic și fiziologic, este fix ca toate celelalte specii. Mobilitatea noastră morală, instabilitatea spirituală, devenirea noastră psihică au la bază o fixitate psihologică aproape absolută.

Dar si devenirea noastră trebuie să ajungă la ființă, dacă trebuie precis, printr-o serie infinită de încercări și forme provizorii, să realizeze formele definitive ale ființei, încă trebuie ca imaginea a ceea ce va fi ființa și definitivul și să-i servească de model. Imaginarul irațional al matematicienilor nu trebuie inserat în real? Or, precis aici este rolul și rațiunea de a fi a religiei, a lui Dumnezeu și a normelor creștine.

Iehova biblic spunea: Eu sunt cel ce sunt. El dă aici veritabila sa definiție, căci Dumnezeu este ființa care trebuie să reușească devenirea umană. El ar fi de asemena fals de a lua devenirea și mobilismul prin care noi trecem ca singuri adevărați și ca veritate defnitivă și absolută, decât să creadă în existența reală și actuală a lui Dumnezeu. A erija devenirea în absolut, înseamnă precis a nega ființa și pe Dumnezeu, care sunt reușita devenirii, ființa pe care devenirea o implică și fără care nu are sens.

Construcția marilor catedrale ale Europei, cea din Milan sau Cologne, de exemplu, cer mai multe secole. Zeci de generații au muncit la ele; cele care i-au pus fundațiile erau, de lung timp, în cenușă, când domul din Milano fu încheiat. Dar ele au muncit la el pentru că au crezut în existența viitoare, transcendentă a acestui edificiu, opera eforturilor și a credinței lor. Timp de trei secole, acest edificiu fu în devenire. Muncitorii, zidarii, arhitecții succesivi ar fi putut crede că el nu va fi niciodată terminat, pentru că desăvârșirea lui, ființa lui transcendea viața lor și viața mai multor generații și eforturile lor ar fi putut să pară imposibile sau inutile. Este aici puțin din atitudinea filosofilor devenirii, care îi văd veritatea, singurul adevăr absolut, și care resping ideea de ființă.

Credincioșii într-un Dumnezeu real, existând actualmente sunt ceea ce ar fi fost uvrierii unei catedrale, care, la un moment dat, ar fi declarat că edificiul fusese terminat, și ar fi încetat să mai muncească la el, deși era foarte departe de a fi gata. Este aproape de ce s-a întâmplat în evul mediu, când credința oarbă într-un Dumnezeu real și actual a contribuit mult la încetinirea, dacă nu la paralizare științei și tehnicii.

Aceasta ține de Dumnezeu și de dogmele esențiale ale creștinismului ca și de catedrala din Milano.Nenumăratele generații umane muncesc pentru a le realiza și a le verifica, prin ceea ce rămâne definitiv și fix prin curgerea și provizoriului acțiunilor lor. Dumnezeu și dogmele sunt ființa, și transcendența însăși, căci ele transcend scurtele limite ale fiecărei generații și a tuturor generațiilor care vor trăi în faza de a deveni realizator. Astfel, aceste generații sunt puțin preparate să înțeleagă ființa, să creadă în Dumnezeu și în dogme. Dar, că ele cred sau nu, ele nu încetează și nu vor înceta să muncească la ele și să fie inchietați, până ce omul, în fine, se repauzează în Dumnezeu. Explicația, sensul devenirii și al evoluției în general, cheia stării noastre actuale și a activității noastre, și a activității tuturor generațiilor prezent și viitoare,

care este ființa noastră subforma sa definitivă.Teologia catolică era în profund adevăr

postulând deificarea omului și Nietzsche și Dostoievski, împingând acest postulat până la termenul său extrem, puteau pretinde la deitate.

Gândirea lui Nietzsche și a lui Dostoievski, a lui Guesde și a lui Engels nu descind ele în linie dreaptă și printr-o riguroasă logică din cea a lui Ireneus și a Sf. Augustin? (27)

(27) „Dumnezeu şi omul, scrie Aug. SABATIER – împingând până la capăt teza lui Ireneu şi a Sf. Augustin – opuşi unul altuia la originea vieţii conştiente pe terra, se penetrează reciproc până la a atinge unitatea morală a iubirii, în care Dumnezeu devine interior omului, în care omul devine interior lui Dumnezeu şi găseşte în Dumnezeu înflorirea întregii sale fiinţe… Această religie este un germen inepuizabil fecund, inserat ca o grefă în tija vieţii umane, pentru a o ridica la o formă superioară”. (Esquisse d’une Philosophie de la Religion, pp. 185-186). Dumnezeu se dezvoltă deci în tija umană, şi iată de ce Iisus este numit de asemenea Fiul Omului. Dumnezeu este copilul umanităţii; aceasta este adevărata mamă a lui Dumnezeu, Dii Mater, Demeter. Dacă monoteismul pune un abis între Dumnezeu şi om, creştinii umplu abisul şi umanizează pe Dumnezeu, unind omul cu Dumnezeu fără discontinuitate.

Verificarea existenței lui Dumnezeu. – Ideea nouă de Dumnezeu astfel concepută proiectează o lumină destul de vie asupra stării sufletști a umanității moderne și ne face posibil de a o înțelege, de a înțelege tendințele sale, tulburările, devierile și sublimele sale realizări. Noua idee de Dumnezeu ne face egalmente mai facilă comprehensiunea ideiii vechi de Dumnezeu și mai inteligibile geneza sa, originile sale și rolul său în viața umanității și în economia interioară a societăților. Aceasta va fi deja o serioasă justificare a ideii de Dumnezeu, dar nu suficientă pentru a o demonstra și a verifica bine fondată. Dumnezeu trebuie să explice totul, precizamente pentru că el pare inexplicabil și, pentru că el este iraționalul, trebuie să dea rațiunea oricărui lucru. Dar nu trebuie de asemenea să ne dea rațiunea lui însuși?

Dacă noi putem arăta că noua idee de Dumnezeu poate concilia contradicțiile pe care le prezintă ideea tradițională, că ea poate eclera obscuritățile și misterele cu care aceasta se împodobește ca de predilecție și dacă ea dacă ea poate învinge obstacolele și dificultățile care fac penibil accesul la rațiunea existenței lui Dumnezeu tradițional, noi vom fi dat în această absență a contradicției proba cea mai bună a existenței lui Dumnezeu, și de care noi am văzut că matematicienii, în știința lor, se declară satisfăcuți.

Tr. George Anca (2014)

(urmare din numărul anterior)


Rugă sub gheața lunii

Luna s-a pornit să fulguie iarNu-mi mai ține de cald nici măcar visulPun o poezie mai groasă pe mineMai bag în speranță niște vreascuri

Îngerul doarme de când a intratPisica îi toarce-o baladă, naivaPrivesc pe fereastră și mi-e ne-nțelesDe ce muntele șchioapătă astăzi și mâine pe șesDe ce în corul vrăbiilor cântăUn zarzăr ecumenic și-un țipăt…

Adam e la celălalt capăt al lumiiÎl văd în oglinda de gheață a luniiNu mai vrea să mănânce din mărȘarpele face stripteaseEva dă din mâini, face calculePune mărul în pământToarnă peste semănătură laptele-miere al sânului eiȘi așteaptă să-i crească șarpele personal, frunzele…

Oglinda de gheață a lunii își face cruce

Dumnezeu de dragoste

Nevoia de tine inventează poeți strigându-și versurileFiecare de la o margine de iubireDrumul lung din privirile mele își ridică vârful ierbii în stoluri de păsăriCa să potolească distanțeleAripi abia trecute prin femeia care suntȘi prin bărbatul pe care îl știuÎnmulțesc clipele în care Dumnezeu e om iubind omenește

Cineva aplaudă din spatele ochiului meu,Cineva care inventează poeți de dragosteDin nevoia de a afla un Dumnezeu de dragoste,În timp ce eu mă întreb:Cine voi fi fiind euȘi, dintre eu-ri,Care mă va însoți până voi ajunge sau nu la tine?

POEZIE

Harry ROSS VLAD BADRAJAN

Diana Dobriña Bîlea

AUSCHWITZ (POEME)

Motto:„Eu nu pot să uit şi nu pot să iert”

O PATĂ PE OBRAZUL ISTORIEI

Auschwitz nu-i o haltă banală,O gară printre alte gări,Auschwitz este epicentrul unui cutremurCare încă zguduie conştinţa lumiiVin şi pleacă vizitatori,Privesc înmărmuriţiLa munţii de oase,La cuptoarele morţii,La urmele unuigenocid cumplitDar nu ştiu dacă şi înţeleg dimensiunea acelui dezastrunemaiîntîlnit în istorieDin cînd în cînd, apar repliciIvite din neîmplinite răzbunări,În Europa sau în alte ţăriura contra noastră nu s-a potolitŞi poate-n veci nu se va potoliNoi, care am supravieţuit genocidului,Sîntem priviţi cu suspiciune,Unii acuzînd un trucCîtă nesimţire, cîtă ruşine,Cîtă neomenie a rămasîn cărbunii nestinşi ai urii!De unde se vede că magnitudinea HolocaustuluiÎncă n-a fost corect perceputăAuschwitz n-a fost un episod Întîmplător,Nici trecător,El rămîne o pată neagră pe obrazul istorieiŞi nimeni, vreodată, nu o va şterge

MOARTEA NU ARE DILEME

Nu ştiu de a avut vreodată. Poate.Uneori îi ierta pe cei sărmani, bolnavi şi neajutoraţiAici, nu! Moartea n-are dileme:Îi urăşte pe toţi deopotrivă,De speculaţii n-are vreme,Nu pune întrebări, n-o interesează de eşti puternicOri sleit, de ai dreptul divin să mai trăieşti,Niscai lucruri bune să făureşti,De crezi în Cel de Sus ori Îl renegi,De ai păcătuit ori eşti neprihănit,Nimic n-o priveşte;E dură, căpoasă şi feroce,Neiertătoare, rea şi duşmănoasă,Ştie că re de-a face cu un neam urgisit de veacuri,Supravieţuind, în chip miraculos.

Acum gata, s-a terminat!Cu toţii pe ruguri, arşi să fie pînă la unul!Moartea a primit această „nobilă” misiuneDe la mai-marii din Berlin;Ei au investit-o cu puteri deplineSă ucidă, fără milă,Copii, femei, bărbaţi, bătrîni,Nici numele să nu le rămînă înscris pe un răboj!Aşa a făcut doamna cu coasa ei vrăjită,Acum devenităMai tăioasă şi mai nemiloasă,Căsăpind dintr-o izbiturăŞase milioane de evrei nevinovaţi,Neapăraţi, de Dumnezeu uitaţi

MOTIV POPULAR

Gîndu-le, fii cal bălan:Iamă-n şaua ta de steleŞi mă du prin zi şi anLângă ochii dragei mele.

Visătorule, îmi ştii dorulŞi doar tu-l poţi lecui -Mergi! De altul ţi-i galopul,Dar dă-mi puterea de-ai vorbi.

REVELAŢIE

Megeau pe stradă două cupluri - Eu cu TuŞi Da cu Nu.

POMUL ALE CĂRUI POEME

Pomul ale cărui poeme n-au dat în rodArată ca un pom obişnuit:Cu ramuri, cu intenţii, iar raza Gânduluiîi luminează primăvara.Când pomul dă în rod apareo întrebare: Cu ce să te servesc:Cu un măr ori cu-n poem?

O FABULĂ ÎMI POVESTEA

-Mergeam încet pe o potecăȘi văzui sprea mea mirareCum se ceartă de se stricăUn computer și-o căldare.

“Nu mă recunoști!” - întreabă“Cum de poți, cum îndrăznești?!Tot ești plastic, tot ești tablă,Tot în mâină locuiești!”

“Știi ceva rugenitură -Te pornise-i la izvor;Bea apă și taci din gurăTotuși ai în fațu-n domn!”

“Vai ce domn și ce mai speță,Și ce smoking, şi ce firmă,Dar dacă mă fac pisicăŞoricelul nu se strică?”.

-Stop! Le zise-i. Vreți dreptate?!Dacă vreți - acum v-o fac -Ia ciment căldare dragă,Tu, amice - chiar un sac.

Leneşii care se ceartăŞi fac din nasuri avion -Muncesc, căci soarta este soartă,Dar nu după menirea lor.


(urmare din numărul trecut)

În Osea (VI, 3), Domnul este asemuit cu „o ploaie timpurie sau târzie“, cu roua dătătoare de viață (id., XIV, 6). Apa reprezintă, așadar, un semn al binecuvântării lui Dumnezeu către ființa Sa. Prin urmare, este vizibilă originea sa divină. Sensul ei simbolic primordial este legat de valențele sale purificatoare, apa fiind o cale de acces la sacru. Revenirea la starea paradisiacă – început, dar și capăt de drum, este posibilă, în creștinism, grație regenerării prin botez. Botezul este legat fundamental de mântuire, căci scufundarea în apă și apoi revenirea la suprafață simbolizează moartea și învierea lui Iisus (Epistola Sfântului Apostol Pavel către Romani, VI, 3-4):

„3. Oare nu știți că toți câți în Christos ne-am botezat, întru moartea Lui ne-am botezat? 4. Așadar, prin botez ne-am îngropat cu El în moarte, pentru ca, așa cum Christos a înviat din morți prin slava Tatălui, tot astfel și noi să umblăm întru înnoirea vieții“.1

Scufundarea totală semnifică abandonarea păcatului primordial transmis de Protopărinți printr-o părăsire de sine. Apa de botez preia în sine răul și este locul în care omul se leapădă de păcat. Apa este simbolul vieții spirituale și al Duhului Sfânt, oferite de Dumnezeu și adesea refuzate de oameni. Mântuitorul reia acest simbolism atunci când îi vorbește femeii din Samaria (Sfânta Evanghelie după Ioan, IV, 13-14): „13. Tot cel ce va bea din apa aceasta, iarăși va înseta; 14. dar cel ce va bea din apa pe care Eu i-o voi da, nu va mai înseta în veac, că apa pe care i-o voi da Eu se va face într’însul izvor de apă săltătoare spre viața veșnică“.2

Christos îi arată samaritencei că este stăpânul apei vii. Apa țâșnește din pieptul Său ca din stânca lui Moise. Apa vie vine de la Dumnezeu-Tatăl și ea se transmite prin Iisus, Dumnezeu care S-a făcut om, sau prin harul Sfântului Duh care este „fons vivus“ (izvor de apă vie“), „ignis caritatis“ („focul iubirii“), „Altissimi donum Dei“ („dar la Atotputernicului“). Numeroase texte patristice interpretează simbolismul botezului. Tertulian (cca. 160 – 220), în lucrarea De Baptismo, precizează însușirile excepționale ale apei, element cosmogonic sanctificat ab initio prin prezența Lui Dumnezeu3. Apa a fost întâiul „lăcaș al Duhului Sfânt, care a preferat-o atunci tuturor celorlalte elemente... Apei i s-a poruncit mai întâi să producă ființe vii... Apa este cea care, prima, produce ceea ce are viață, astfel că uimirea noastră să înceteze când, într-o zi, ea va zămisli viața prin botez. În însăși crearea omului, Dumnezeu a folosit apă pentru a-și desăvârși opera. Este adevărat că pământul i-a oferit substanța, dar pământul ar fi fost inapt pentru această operă dacă nu ar fi fost umezit și înmuiat... De ce ea, care produce viața pe pământ, nu ar da viață și cerului?... Orice apă naturală dobândește astfel, prin străvechea prerogativă cu care a fost înzestrată la origine, virtutea sanctificării prin sacrament, cu condiția ca Dumnezeu să fie invocat pentru acest lucru. Îndată ce se rostesc cuvintele, Sfântul Duh, coborând din ceruri, se oprește asupra apelor pe carte le sfințește prin fecunditatea sa; apele astfel sfințite se impregnează, la rândul lor, de virtutea sanctificantă... Ceea ce tămăduia odinioară trupul, vindecă astăzi sufletul; ceea ce aducea sănătate în timp, aduce mântuire în eternitate...“. Simbolismul ființei noi, regenerate prin botez, este admirabil surprinsă de către Sfântul Ioan Gură de Aur (347 – 407): „25. După această ungere, vă coboară în apele sfinte şi în acelaşi timp îngroapă omul vechi şi înviază pe cel nou înnoit după chipul Celui Ce l-a zidit. Atunci, prin cuvintele şi mâna preotului, Se coboară Duhul Sfânt şi alt [om] se naşte în locul celuilalt, curăţind şi dezbrăcând haina veche a păcatului şi îmbrăcând veşmântul împărătesc“4.

Note bibliografice 1. Biblia sau Sfânta Scriptură, București, 2001, p. 1628. 2. Ibidem, p. 1560. 3. TERTULIAN, Despre botez, București, 2012. 4. SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR, Omilia aceluia către cei ce urmează a fi luminaţi şi lămurire clară a celor săvârşite în chip simbolic şi închipuite în dumnezeiescul botez, în Cateheze Baptismale, Sibiu, 2003.

SIMBOLISMUL ACVATIC. POSIBILE INTERPRETĂRI

Cătălin Mocanu

REDACŢIA revistei METAMORFOZE organizează ediţia a X-a, 2015 a concursului literar ARIPI DE DOR.

La concurs pot participa elevi şi studenţi, cu cel mult 10 poezii, tehnoredactate cu font ARIAL 12, în 3 exemplare. Tema de anul acesta pentru concurs este:

POEZIA CA MIRACOL,având ca MOTO versul lui Nichita Stănescu

“Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!”Lucrările vor avea în loc de semnătură un MOTO,

postat în colţul din dreapta al fiecărei pagini.Concurentul va trimite separat FIŞA DE

CONCURS care va avea trecut acelaşi moto, tot în partea dreaptă, sus. Fişa va conţine: Numele şi prenumele concurentului; adresa poştală; număr de telefon; adresa de e-mail. Fişa de concurs se va introduce separat într-un plic sigilat. Plicul cu fişa de concurs, împreună cu lucrările se introduce în alt plic. Plicurile se vor trimite până la data de 15 aprilie 2015, - data poştei, pe adresa:

LICEUL TEORETIC „N. BĂLCESCU” – MEDGIDIA, Str. SCARLAT VÂRNAF nr. 2

905600 MEDGIDIA, Jud. CONSTANŢASe va menţiona pe plicul mare:

PENTRU CONCURSUL LITERAR„ARIPI DE DOR”

NOTA REDACŢIEI:Lucrările care nu respectă cerinţele menţionate

nu vor fi luate în consideraţie. Decernarea premiilor va avea loc la sediul liecului, în data de 7 iunie 2015, ora 11, cu ocazia Serbărilor METAMORFOZE, la împlinirea a 25 de ani de la fondarea revistei şi editarea numărului 150 al revistei.

Concurs literar ARIPI DE DOR – 2015

În contextual Festivalului se organizează următoarele concursuri naţionale (devenite tradiţionale):

1. CONCURSUL DE CREATIE LITERARĂ - deschis tuturor creatorilor, membri sau nemembri ai uniunilor de creaţie, elevilor şi studenţilor din ţară. Poeziile (maxim 10) şi eseurile trimise la concurs, vor fi dactilografiate la două rânduri şi vor purta un motto, acelaşi cu cel de pe plicul ce conţine datele biorafice ale autorului.

2. CONCURSUL DE ARTĂ PLASTICĂ ŞI EX-LIBRIS - se adresează tuturor artiştilor plastici, membri sau nemembri UAP, elevilor şi studenţilor din ţară.

Dimensiunile lucrărilor, şi ne referim în primul rând la realizarea unor portrete Lucian Blaga, rămân la aprecierea fiecărui creator şi vor fi circumscrise, în mod special, lirismului şi mitologiei blagiene.

Lucrările concursurilor vor fi trimise pe adresa:Centrul Cultural “Lucian Blaga”, cod poştal

515800, B-dul Lucian Blaga, nr.45, Sebeş, jud. Alba până la data de 27 aprilie 2015, data poştei, însoţite de fişa personală a creatorului şi un număr de telefon.

Juriile celor două concursuri vor fi formate din istorici, critici literari şi, de artă, specialişti, reprezentanţi ai instituţiilor organizatoare şi vor acorda premii în bani, dar şi ale revistelor şi societăţilor literare, ale unor Edituri, rezervându-şi dreptul de a acorda sau nu unele premii.

Menţionăm că lucrările premiate vor apărea în revista “Caietele Blaga” sau “Paşii Profetului” din anul următor, iar după jurizare, materialele vor rămâne în patrimoniul festivalului.

FESTIVALUL INTERNAŢIONAL „LUCIAN BLAGA” SEBEŞ

EDIŢIA a- XXXV- a / 8-9 MAI 2015


Sculptorul concurează Divinitatea prin sincretismul artei sale.

Când satisface un gust îndoielnic, mofturos cultivat, insolenţa lui devine excrocherie vulgară de tip special. Opusul acestui fel manufacturier de a confecţiona „esenţe ideale” întâlnite la fiecare pas în realitatea cotidiană este meşteşugul onorabil, în care „precizia de mândrie şi strălucirea temperamentului” – menţionate de J. Ruskin (Aratra Pentelici – adumbresc imitaţia şi concură la depăşirea mediocrităţii decente printr-o perfecţiune de auto-

iluzie şi splendoare originală, proiectându-se în vâltoarea relaţiei procesuale a imaginaţiei îngemănate a creatorului de frumos cu cea a consumatorului de frumos.

Sculptorul adevărat, pendulând între eşec şi pastişă, nici nu restaurează vreun fragment al universului, nici vreo esenţă în sine (deşi pe acestea le caută!), ci realizează entităţi viabile ale existenţelor unei anume mentalităţi. Numai aşa, lucrările sale capătă amprenta epocii pe care o traversează ca fiinţă, iar el – exponentul epocii – se topeşte în viaţa spirituală a acelor / acelei lucrări personale şi dispare în Neantul de unde a venit, dacă a fost marcat de sublim, ca har – ţintind eternul, şi nu de mimesis, ca repetiţie – repetiţie – automatism refractar purificării ternului.

Indiferent de tehnica aplicată şi de materialul folosit, sculptura este doar o interpretare geometrică a spaţiului. O analiză a morfologiei sculpturii ne concluzie unică: armonia sa ţine de funcţiile ei constructive, de caracteristici şi legi proprii inconfundabile, ca bun cultural cu valoare emblematică / simbolică.

În glasul pietrei şi sunetul metalului, în ţesătura lemnului, sculptorul cu înţelegere unitară află proba zeiască a absolutului între static şi dinamic, pentru a realiza inexprimabilul aparte şi semnificativ al sensibilităţii personale / naţionale / universale.

Excursul acesta ar intra în ridicol, dacă n-aş menţiona faptul că atari „locuri comune” despre sculptor şi arta lui, şi încă altele, le-am purtat adesea în întâlnirile mele cu Alfred Dumitriu, el – implicatul, cu un verbiaj profesional sec, eu – exfoliatul, cu turnura literatului explicit. Convorbirile au avut loc în atelierul improvizat în demisolul Castelului „Iulia Haşdeu” din Câmpina ori în saloanele castelului şi parcul acestuia, în atelierul propriu (situat într-un imobil în construcţie de pe o stradă înfundată a oraşului prahovean ) ori în altă parte.

Pentru mine – cuvântul este material şi instrument al artei literare, pentru el - mânuit cu prudentă, cuvântul venea doar ca vehicul de răspuns şi atunci cu destulă zgârcenie şi în expresii eliptice, lăsând opera să ţină locul explicitului, căci inefabilul nu poate fi redat în cuvinte. Cum pentru mine – arta cuvântului (urmărită la M.Eminescu, B.P. Haşdeu, Ion Barbu) constă în încărcătura simbolică pe care o include, iar pentru el – arta sculpturii (urmărită la C. Brâncuşi, D. Paciurea, George Apostu) are aceeaşi similitudini, a devenit apropierea amândurora, firească.

Originar de la Râul Alb, judeţul Dâmboviţa (de unde au coborât şi strămoşii „dinastiei de intelectuali”, ultima localitate de la marginea crestelor de munte), stabilit la Câmpina, unde şi-a întemeiat o familie ca tot gospodarul, de după absolvirea Academiei de Arte Frumoase din Bucureşti (1980), Alfred Dumitriu este un sculptor cu statut propriu, cunoscut în ţară (expoziţii de grup în saloane prahovene / naţionale, dar şi personale, 1982-1998) şi în afară (Bulgaria, Italia), cu lucrări în bronz, lemn şi piatră,în alte materiale, deţinătorul unui premiu internaţional (Ravenna-Italia, 1988), curtat de colecţionari de artă particulari europeni din Anglia, Belgia, Elveţia, Franţa, Germania, Grecia, Italia, de americani din Peru ori Statele Unite, dar, deopotrivă, şi de muzee naţionale şi străine. Lucrările sale

Alfred Dumitriu sau arta de a spiritualiza materia

monumentale putem să le admirăm la Brebu-Prahova (reliefurile în bronz ale lui Matei Basarab şi Constantin Brâncoveanu, 1987). La Vălenii de Munte-Prahova (relieful Nicolae Iorga,1990). Strejnic-Prahova (Calvarul lui N.Iorga,1990), Bucureşti (bustul lui Anghel Saligniy, 1992, Câmpina(portretul lui B.P.Haşdeu,1993) ş.a.

Expoziţia personală de la Castelul „Iulia Haşdeu” din Câmpina (Muzeul Memorial „B.P.Haşdeu”) întruneşte sufragiile unei reuşite de prestigiu, pe măsura talentului său în plină eflorescenţă.

Vizibilitatea sa plastică împleteşte elemente autohtone bizantine cu cele romanice tradiţionale într-o experienţă proprie de esenţe spirituale care transformă suprarealul în beatitudine integratoare, transcendentă, dar cu specific naţional. Ardoarea sa mistică este de ţinută simbolică. Spiritul religios al Bisericii române împlinindu-şi şi preînnoindu-i concepţia sculpturală ca frământare în gând şi faptă. Îmbinările dintre lemn şi metal, pe de o parte, dintre lemn şi piatră, pe de alta, sunt „constructe” în raporturi inedite care dau cugetului satisfacţia înţelegerii sensurilor ascunse ale lumii, iar simţurilor – plenitudinea lor. Unele din aceste „constructe” se împlinesc prin lumină, ca o reculegere ascetică. Altele stau sub semnul profanului.

În subconştientul metafizic al sculptorului, stilizarea supra-individuală îl apropie de marii creatori, dar temperamentul său artistic, când cumpănit, când aventuros, îl îndepărtează în aceeaşi măsură. Întâlnim modalităţi de expresie antice şi moderne,însă întrupate firesc într-o concepţie diferenţiată, amprenta sa dându-i independenţa creatorilor marcaţi de carisme. Căci lumina materialului folosit, cadrul naturale de expunere (componentă deloc neglijată de sculptor), puterea de expresivitate a liniilor şi feţelor formelor lucrărilor, evidenţiază duhul însuşi al materiei. Anume rigidităţi ale formelor sunt discret mascate ori echilibrate de compoziţie în unitatea ei. Întâlnim un ritm separat în fiecare lucrare, în fiecare parte componentă, dar care nu stânjeneşte cu nimic interesul, semn al maturităţii artistice. Forme „decupate” ori „anexate” întregul semn al maturităţii artistice, suprafeţe şlefuite până la starea de oglindă ori anume abrutizate imprimă staticului o înviere a planurilor într-o stare de însufleţire magică a materiei. Formele suspendate pe axe iluzorii ori sprijinite pe trepiede / socluri neclasice confirmă nonconformismul artei sale care potenţează expresivul faţă de inexpresiv în mod tranşant.

Albul cu soarele în mijloc de caniculă al „rotundelor” închipuind capete de copii ori de ochiuri de apă: chivotul din bronz – şlefuit înăuntru, reprezentând jumătatea oului primordial sau o cristelniţă: troiţa din lemn, imaginând decuparea din crucea vieţii, celelalte „închipuiri”, „reprezentări”, „imaginări” ale lui Alfred Dumitriu constituie o lume de entităţi / semne ale lui, cu nimic străine universului profan / religios / uman românesc. Chipul monumental al lui B.P.Haşdeu, efigia heraldică a profunzimii spiritualităţii naţionale este de inspiraţie măiastră.

Sculptura lui Alfred Dumitriu se postează la fruntariile dintre cultura tradiţională şi civilizaţia modernă, acolo unde limitele omeneşti încearcă umanizarea nenaturalului / nenăscutului, uneori plătind bir artifexului, căci experimentul are o doză de eşec ori de nebunie sacră, iar fiecare lucrare a lui este un nou experiment, ceea ce dovedeşte că filonul artei sale este profund şi generos. Luciditatea artistică în realizarea unor prezenţe spaţiale expresive durabile şi impunătoare ne permite aserţiunea de a-l considera un sculptor cu limbaj propriu format şi stil inconfundabil, al cărui semn estetic constă în rigoare, în procese continuu de codificare conceptuală, lipsit de ambiguităţi vulgare. Simbolurile lui artistice se integrează în procedee acceptate prin generalizare / receptare, refăcând drumul invers al procesului semnificant care a dat naştere semnului.

Arta sculpturală prin lucrările / căutările lui Alfred Dumitriu dăinuie, el nefiind un simplu cioplitor în lemn şi piatră, un oarecare şlefuitor de metale şi constructor de forme spaţiale. Trăsăturile artistice şi tehnice ale creaţiei sale ne favorizează să trăim bucuria contemplării unei spiritualităţi de înaltă expresie turnată în metal, întrupată în granit ori durată în lemn. Altfel spus, în arta lui, ne identificăm şi coexistăm prin spiritualizarea materiei.

Mircea Coloşenco


î

„Studiul de faţă […] este o amplă şi binevenită cercetare asupra diversităţii etnice, a complexului relaţiilor inter-minoritare, privite atât diacronic cât şi sincronic, din zona geografică, cuprinsă între Dunăre şi mare, numită Dobrogea, dintr-o paletă de perspective”, scrie în prefaţa sa Adina Ciugureanu.

Autorii au analizat, în baza unei documentări aplicate, uneori schematic, alteori mai detaliat, diverse situaţii, au căutat să discute despre cadrul dobrogean raportându-se atât la modul în care au evoluat lucrurile aici de-a lungul timpului (folosindu-se şi de o serie de statistici şi date din diverse domenii), cât şi la cadrul macro

european, la conceptele care se vehiculează astăzi şi la modul în care sunt privite identitatea, minoritatea, alteritatea ş.a. în politicile europene, dar ş în alte zone alte planetei. Sunt discutate/ analizate proiecte de interes la nivel mondial – amintesc doar unul, Minorities at Risk, iniţiat de Ted Robert Gurr, în 1986, pentru care populaţia totală a grupurilor cuprinse în cercetare însuma la un moment dat cca. 900 mil de persoane. Dar, dincolo de analizele generale legate de modul în care se schimbă societatea europeană şi planetară azi, de globalizare şi tot ce incumbă asta, de interviurile cu diverse personalităţi din comunităţile etnice din Dobrogea, maniera în care se reflectă problematică locală în presa din Dobrogea, atât scrisă, cât şi audio-vizuală, care oferă o serie de detalii şi concluzii nu lipsite de interes, poate că partea cea mai interesantă şi cu datele cele mai relevante, cu aplicabilitate concretă la zona vizată, este secţiunea intitulată Actual şi viitor în armonia relaţiilor etnice în zona de Sud-Est a României. Graficele şi tabelele din această secţiune reflectă concret multe aspecte care definesc starea/ evoluţia şi perspectivele comunităţii dobrogene în întregul ei, dar şi pe etnii. Şi sunt date de la structura pe vârste, studii, familii mixte, felul în care se identifică oamenii ca parte a unei comunităţi, multilingvismul faptic şi declarat, expunerea mediatică, programe de tot felul, interesul pentru cultura scrisă/ audio vizuală, pentru istoria minorităţilor, surse de informare, obiceiuri, „practici culturale”, tradiţii, felul în care acţionează sau nu bariera etnică, modul în care se percep etniile între ele ş.a.

Structura cărţii (după prefaţă): Partea I – Identitate, alteritate, interculturalitate, Partea a II-a – Legătura cu trecutul, Partea a II-a – Probleme şi realizări ale prezentului, Partea a IV-a – Schimbarea paradigmelor, Partea a V-a – Percepţia alterităţii în contextul integrării europene, şi, în final, Concluzii, Bibliografie şi Note despre autori.

Autorii au mizat atât pe consideraţiile/ analizele/ concluziile teoretice, cât şi pe o reprezentare grafică şi iconografică ilustrative raportat la temele studiate.

Una peste alta o carte care poate oferi celor interesaţi detalii relevante relativ la situaţia concretă din Dobrogea zilelor noastre, dar şi la modul cum a evoluat până aici şi care ar putea fi unele linii de evoluţie în viitor.

Ana Maria Munteanu, Elena Maria Necula, Adina Bocai, Sorina Asan, Balanţă interculturală, coabitare şi climat. Armonia etnică în regiunea de sud-est a României, prefaţă de Adina Ciugureanu, Editura Ex Ponto, Constanţa, 2010, 208 p.

Imaginar politic şi identităţi colective în Dobrogea

Pe un palier asemănător cercetării de mai sus, dar şi altora care abordează, din varii puncte de vedere1, tema schimbărilor petrecute în timp în Dobrogea, dar pornind de la un alt fel de analiză şi de perspectivă, se situează cartea lui Enache Tuşa (în fapt, pornită de la teza sa de doctorat). Autorul studiază comunitatea dobrogeană în devenirea ei istorică, cu un accent pe secolele XIX, mai ales XX, şi XXI – cu re-unirea Dobrogei cu România, urmare a Războiului de Independenţă din 1877-78, cu toate procesele şi schimbările de tot felul care au urmat acestui fapt. De altfel, între scopurile de prim plan propuse, unul este enunţat astfel: „demersul

Cu pasul, sufletul şi cartea prin Dobrogea

nostru ştiinţific doreşte să definească o situaţie politică şi juridică pe care Statul Român o găseşte în momentul preluării Dobrogei de la Imperiul Otoman” situaţie care, în opinia sa, „era fundamentată pe baza unei filosofii influenţate de Coran”. Sigur, şi aici ar fi de evidenţiat varii nuanţe legate de această aserţiune. Oricum, situaţia nu era deloc simplă în acea vreme, din multiple puncte de vedere. Să spunem că, într-o cercetare (cu titlul – „Excursion agricole dans la plaine de la Dobroudja”) pe care Ion Ionescu de la Brad a publicat-o în „Journal de Constantinople” (Enache Tuşa aminteşte că a fost comandată de administraţie Otomană – pp. 123, 124), acesta dădea următoarea statistică (pentru 1850): 3.650 familii de români, 4.800 de familii de turci, 2.222 de tătari, 2.214 de bulgari, 1.092 de cazaci, 747 de lipoveni, 300 de greci, 212 de „egipteni”, 126 de armeni, 119 de evrei şi 59 de germani.

Autorul are în vedere un bagaj de informaţii vast (pornind şi de la tot felul de documente într-o paletă largă, studii de specialitate, mărturii, date statistice din varii surse ş.a.), pe care le analizează în viziunea sa, ajungând la diverse concluzii. Unele dintre acestea ar putea stârni discuţii la o lectură a specialiştilor, plecând chiar, de exemplu, de la faptul că, în opinia sa, revenirea Dobrogei la România (şi notează Enache Tuşa că, atunci, statutul ţării noastre era de „obiect si nu de subiect de drept internaţional”) în secolul al XIX-lea ar fi fost mai puţin decisă de dorinţa şi eforturile militare/ diplomatice/ politice ale noastre (autorul aminteşte şi nemulţumirea cedării, în schimb, a sudului Basarabiei, cu argumentele pro şi contra ale politicienilor/ din jurnalele din epocă, dar şi interpretările sale), cât mai ales de deciziile/ înţelegerile dintre Puterile vremii. Este unul din punctele de vedere asupra cărora este de discutat punctual, cu date concrete din documentele vremii. Autorul aminteşte că Rusia semnase un tratat cu Austro-Ungaria, prin care intra în posesia sudului Basarabiei, care fusese cedat în 1856 Moldovei, urmare a altor înţelegeri din acel timp ş.a.2. Sau, de pildă, descrie ce şi cum s-a petrecut cu cei care, într-un fel sau altul, au fost victime ale realipirii Dobrogei la România şi proceselor care au urmat, şi parcă mai puţin aplicat/ detaliat, mai degrabă mai sumar, situaţia românilor din teritoriile dobrogene ajunse la Bulgaria, sau chiar din România – am în vedere „amestecul” Rusiei ţariste şi apoi sovietice, atacurile comitagiilor bulgari (pe care, de altfel, le descriu cu groază şi autori din România care

sunt etnici tătari3 sau turci) ş.a.Cât priveşte situaţia Cadrilaterului

(Enache Tuşa foloseşte şi denumirea de Dobrogea de Sud – „7780 km2”, „populat de aproape 280.000 de locuitori”, şi citează pe George Murgoci, cu Ţara Nouă. Dobrogea sudică şi Deliormanul, Bucureşti, 1913, p. 82: „majoritatea turci şi alte neamuri, bulgarii dacă vor fi fiind în jur de 100.000”4 –, faţă de Dobrogea de Nord, care se află acum la România), teritoriu în care oamenii au trebuit să suporte desele schimbări politice care au însemnat suferinţe de tot felul (care a revenit la România după primul război balcanic, în anul 1913, pentru a fi apoi dată din nou Bulgariei, în 1940), este abordată cu precădere în ultimul capitol, „Studiu de caz”, cu subtitlul „Românii

(aromânii) din Peninsula Balcanică, parte a unui experiment politic în Dobrogea de Sud (Cadrilater). Pentru a ne releva mai concret maniera de abordare a autorului, enunţăm subtitlurile: a. Motivele colonizării aromânilor în Dobrogea, b. Zonele de locuire ale aromânilor în Peninsula Balcanică, c. Tratativele şi demersuri pentru colonizarea aromânilor, d. Etapele şi zonele de colonizare ale aromânilor. Şi aici, poate, autorul „apasă” pe ideea că era vorba despre o „nouă ţară” pentru aromânii aduşi în Cadrilater („acest spaţiu constituia noua ţară pentru aromânii din Peninsula Balcanică”, scrie Enache Tuşa, citând pe A. Rădulescu şi I. Bitoleanu, cu a lor Istoria Dobrogei), aserţiune care poate fi valabilă în ideea în care erau strămutaţi dintr-o altă într-o ţară nouă, şi nu de constituire a unei formaţiuni statale separate/ distincte a aromânilor, idee care, din ce ştiu, nu s-a discutat la noi (nu sunt convins că Enache Tuşa a avut chiar asta în vedere, deşi nici nu este foarte limpede). Şi, de altfel, nu cunosc exact procentul aromânilor din diverse regiuni care au ales să vină aici, dar nu cred că este majoritar, poate mai curând mic, ceea ce duce la concluzia că cei care au acceptat nu priveau în această strămutare altfel decât oportunitatea de a nu mai fi persecutaţi, de a trăi într-un cadru mai propice vieţii, limbii, tradiţiilor lor. Dar, oricum ar fi, în ce priveşte Cadrilaterul, totul s-a schimbat odată cu Tratatul de la Craiova, din 1940, urmare căruia, între familiile relocate în judeţele din Dobrogea română (în speţă, Constanţa şi Tulcea; unii au plecat în alte zone din ţară),

Marius Chelaru

Actual şi viitor în armonia relaţiilor etnice în zona de Sud-Est a României


Sub acest titlu și cu precizarea,,3 nuvele cenzurate’’ sunt publicate ( in Suplimentul,, Oglinda literara’’,2011) in trei texte diferite ca formă epica-primele două sunt de factură,,esopică,, iar al treilea este o parabolă despre regimul totalitar.Povesile esopice sunt multe dar ceea ce ne interesează pe noi este structura epică-alfel spus,forma poveștii-pe care ne- o propune naratorul și care formează amuzamentul și , nu in ultimul rând,frumusețea textului .

Primele două propun,pentru lectorul interesat de evoluția narațiunii, două tipuri de povești,cu cele mai ciudate intortocheri ale epicului, căci povestea si povesitorii au cele mai ciudate răsuciri menite sa-l năucească pe lector.

,, Povestirile lui Axie’’(alcatuite din două istorisiri diferite ) sunt precedate de dicționare lămuritoare si sunt ,arhaizant, impartite in cânturi iar a doua are câte un titlu pentru fiecare secventă.Aflăm,din prima secventă,

că avem de a face cu o,,poveste cu tâlc’’ rostită cu gura care este , pe rând,,,si caldă și rece’’.Avem,cel puțin la început,de a face cu,,nepartinirea literara’’ dar,ulterior vom face cunostintă cu doi naratori complementari-Esop,primul narator si Axie,naratorul propriu-zis.Incă de la început avem de a face cu o invalmășeală…bachică:la inceput se bea,,un mied de cinci stele,,(numit Tomis) și apoi un vin de Dragășani.Narațiunea este una de tip,,poveste în interiorul poveștii”:,,am auzit ca vrei sa scrii despre mine” ii zice Esop lui Axie.Esop este personaj al narației și personaj principal, având o,,euforie a revoltei…era fiecare din ei.Sufletul lor scotea la iveală, ori de cate ori era nevoie , intelepciunea celor mulți…el este omul liber”.Dar,precizează autorul -narator, ,,Esop a trecut din eternitate in noi”(cântul II).Si in cântul al x-lea ,care e un,,sfârșit repetat” , nu va fi decat o parabolă care îl va defini pe Axie,,eu,timoratul…prin tine,Omule”.

Naratiunea are evoluții surpinzătoare căci după,,Începutul poveștii lui Axie” apare,imediat,,,Sfârșitul acestei povești”:Esop este dus la infricoșătoarea Delfi de unde acesta trece in eternitate. Dar,precizează autorul-narator,,,Esop a trecut din eternitate in noi”(Cantul ii).Desi știm povestea,spune naratorul, putem să mai citim,totuși, pentru că avem ,,Urmarea poveștii “,în cânturile iii și iv(,,Istorisită de un Altul,,) .La Cântul iv, pesonajul narrator se regaseste in România-de ce nu ?-undeva pe strada Rossetti –mă rog,să zicem .Aflăm că același narator a primit niște picioare…undeva,intr-o zi când acesta..nu era acolo.

Jucându-se cu narațiunile (recte cu cânturile),autorul ne istorisește povești(ajungem la Cântul ix și chiar la x) prin care se termină prima parte a epicului .Amuzamentul naratorului continuă căci Partea a-iia este ,,imposibilă” dar asta nu inseamnă ca nu are,si ea, o serie de cânturi.Acestea sunt alcătuite din povești, mai mari sau mai mici, spuse de Esop sau de Axie,naratorul inițial-deja nu se mai știe. La un

Emilia Chiriţă

undeva între 15 şi 20.000 au fost ale aromânilor. Poate că tinerii de azi, chiar şi cei care cunosc mai puţin despre aceste aspecte, vor înţelege mai bine amploarea şi dramatismul situaţiei fie numai citind aceste „cifre”. Fiecare capitol are calitatea de a cuprinde lucruri/ informaţii/ detalii interesante, dar cred că cele mai interesante secţiuni din carte sunt aceasta despre aromâni, dar şi a patra, despre instituţiile politico-administrative otomane şi reprezentarea lor în mentalul colectiv al etniilor dobrogene, aspecte detaliate şi în lumina documentaţiei la care a recurs, dar şi, evident, pornind de la modul în care le-a perceput autorul.

Structura cărţii: Capitolul I: Metodologie şi conceptualizare, Capitolul al II-lea: Identităţile etno-politice dobrogene. Stadiul cercetărilor, Capitolul al III-lea: Identităţile etno-politice şi evoluţia acestora, Capitolul al IV-lea: Instituţiile politico-administrative otomane şi reprezentarea lor în mentalul colectiv al etniilor dobrogene; Capitolul al V-lea: Instituţiile politico-administrative româneşti şi reprezentarea lor în mentalul colectiv al etniilor dobrogene; Capitolul al VI-lea: Raportul dintre social şi politic în arealul dobrogean. Dinamica socială şi diversitatea politică a minorităţilor dobrogene; Capitolul al VII-lea: Cultură politică, ritual şi simboluri în cadrul identităţilor etno-politice dobrogene; Capitolul al VIII-lea: Agenţii factori ai procesului de aculturaţie în cadrul comunităţilor dobrogene, Capitolul al IX-lea: Studiu de caz, şi, în final, Concluzii şi Bibliografie.

Sunt multe de văzut/ comentat/ dezbătut la o carte de acest tip, cu acest număr de pagini, alcătuită în această manieră, bazat pe documente, dar şi cu analizele şi concluziile autorului.

Concluzionând, sunt multe aspecte interesante la cartea lui Enache Tuşa, de la informaţiile de tot felul despre Dobrogea, sistemul legislativ, demografie, mutaţii ca urmare a unor tratate politice ş.a., felul în care interpretează/ analizează anumite aspecte şi situaţii concrete, cum vede cauzele/ efectele unui act politic sau altul. Sunt şi multe informaţii care pot

folosi unui cititor sau unui cercetător şi, de asemenea, întrebări şi analize, cu concluzii uneori surprinzătoare. Sunt doar câteva gânduri menite a semnala o carte de interes, din mai multe puncte de vedere, şi prin concluzii/ analizele/ punctele de vedere ale autorului, şi, desigur, prin temă şi multitudinea de informaţii puse la dispoziţie.

Enache Tuşa, Imaginar politic şi identităţi colective în Dobrogea, Editura Institutului de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale, Bucureşti, 2011, 522 p.___________________1 Între altele, dintre cărţile semnalate aici amintim doar câteva: Cătălin Negoiţă, Ţara uitată. Cadrilaterul în timpul administraţiei româneşti 1913-1940 (în care documentarea din presa dobrogeană a fost semnificativă), Traian Brătianu, Politică şi societate în Dobrogea (tangenţial, apare şi subiectul „Cadrilater”), Cătălin Negoiţă, Ţara uitată. Cadrilaterul în timpul administraţiei româneşti 1913-1940, Traian Brătianu, Presa dobrogeană de ieri şi de azi; Steluţa Pârâu, Multiculturalitatea în Dobrogea, Maria Magiru, Dobrogea. Studiu etnografic. Vol. II, Românii balcanici (aromânii); Coord. ştiinţific Maria Magiru, Dobrogea. Studiu etnografic, vol. III, Turcii şi tătarii ş.a.2 Am pomenit, în parte, despre aceste lucruri când am semnalat cartea lui Cătălin Negoiţă despre Cadrilater, dar şi altele.3 Amintesc doar Güner Akmolla, Tătarii, roman istoric, vol I şi II, 412 p + 356 p., prefaţă de Cecilia Patrahău, Editura Boldaş, Constanţa, 2011 şi, G. Akmolla, Tătarii din Dobrogea, eseu, Editura NewLine, Constanţa, 2005.4 Autorul arată că cifrele lui Murgoci, cum s-a arătat ulterior, şi citează de pildă pe Ion Bitoleanu (Adrian Rădulescu, I Bitoleanu, Istoria Dobrogei, Editura Ex Ponto, Constanţa, 1998, p. 380), după care turco-tătarii erau cam 48%, bulgarii cam 43%.

„Aesopica” sau feţe ale naratiunii în textul lui Gheorghe Andrei Neagu

moment dat, Joaca cu/de-a Naratiunea continuă caci, in Cintul viii, naratorul Axie ne spune că,,nu a început cum trebuie cartea”.Joaca cu mentalul lectorului continuă, căci Axie își propune-pentru a se scuza,probabil- să-l călăuzeasacă pe narrator, dar informațiile despre Esop sunt neclare și din surse necreditabile.

In final apare,,Sfârșitul sfârșitului “ care nu poate fi decât…o Poveste.

Jocul cu narațiunea și parțile ei continuă și în Partea a iii-a ( deși naratorul e destul de aiurit să mai numere ..părțile și părticelele) .Suntem la Coblenz,in 1812.Esop este,acum,un personaj

cu care naratorul-autor nu prea știe ce să facă…așa ca vrea să-l ucidă dar..,,Unde e mașina? Cum care mașină? Masina cu care se atentează la viața lui Esop,dar fără succes…Vă restructurez ……” etc.Autorul-narator se joacă cu aceasta idee,așadar… apar mai multe,,Povești”,iar finalul Cantului al iv-lea merge…la dame(e drept,plin de rușine).Cânturile urmatoare ne prezintă alte povesti și istorii,,esopice,, și deasemeni o concluzie a lui Arie,,Întinde-te cât te ține plapuma”.

Incepand cu Cintul al ix-lea este implicat și cititorul(era vremea,nu?) care suportă o ceartă cu Arie .A care îl indeamnă să privească și îl sfătuiește să aleagă,,povestea poveștilor”:,,Nu-ti fie teamă. Iau asupra mea riscul căutărilor tale,dar numai caută,caută odată și o dat.Ce naiba…,,Vor urma alte fragmente la fel de surprinzătoare pentru lector care află ba ca narațiunea se termină,ba se adaugă un epilog și un pseudo-epilog,căci spune naratorul-autor,,dacă n-am avut prolog țin morțiș să am un epilog” .Aflăm ceea ce,în final,trebuie spus:,,Eu însumi am fost Esop…fiecare din noi suntem Esopul zilelor noastre. Ma cheamă poporul cu pietre. E dreptul lor. În totdeauna poporul are dreptate.”

Finalul păstrează aceeași tonalitate:,,Eu să fiu dezis si să mai dau și autografe pe deasupra”


—A doua zi am mers din nou la baronul Pierre de Garro. I-am spus că fântânarul său va aduce năpasta asupra familiei sale pentru că a ascuns mai multe foi descoperite laolaltă cu cele pe care i le dăduse lui. Spera, probabil să fie vechi formule magice care i-ar fi putut lungi viața… Nu a fost prea departe de adevăr, gândindu-mă acum la calea pe care am străbătut-o noi de atunci până acum și aici. Se opri câteva clipe privindu-i pe cei unsprezece oameni strânși în jurul pietrei din altarul Templului. Andrei îl privi dar nu spuse nimic. Nu știa cum să ia spusele bărbatului din fața lor care își dăduse unul din numele întâlnit în acel roman pe care cenaclul lor îl scosese prin contribuția tuturora, Guillaume Grimoard. Fusese un succes întreprinderea lor, comentat în cercul revistelor literare și culturale din țară. Apăruse un scurt comentariu și la câteva televiziuni, iar conducătorul Cenaclului, Gheorghe Andrei Neagu primise felicitări de la scriitori cunoscuți. Mai ciudate fuseseră evenimentele ulterioare: toți, in corpore, câștigaseră o excursie ca premiu de la o organizație culturală din Iordania, pentru promovarea culturii iordaniene și iată-i acum, după ce vizitaseră o bună parte din monumentele acestei țări, aici la Petra, în Templul Leului, laolaltă, cei doi reprezentanți ai acelei organizații și ei, cei zece membri ai Cenaclului care erau autorii acelui roman colectiv.

—… după ce am fost ales Papă am început căutările. În foile voastre se spunea că voi găsi Piatra, căutarea a zeci de generații de alchimiști… Unii ajunseseră foarte aproape de izbândă, dar ceva mai lipsea, ceva i-a împiedicat să-și atingă scopul. În foi nu se spunea despre căile prin care se putea depăși și acest din urmă obstacol. Am refăcut toate experiențele descrise în Tsàn Tùng Chì scrisă de Wei Po-Yang, ca un comentariu la Cartea transformărilor a lui Ching, am aplicat principiile științei indiene Rasayana, am citit cele patruzeci și două de cărți ale lui Hermes Trismegistul, am refăcut experimentele lui Abu Bakr Muhammad ibn Zakariya al-Razi. Apoi am mers pe urmele operelor lui Gerberto de Aurillac, Gerardo da Cremona și ale lui Rhazes și Geber, am studiat pe Artephius cu a lui Arta de a prelungi viața omenească, pe Toma de Aquino și Roger Bacon, primul adevărat alchimist al Europei medievale, și a lui Speculum alchimiae. Când am ajuns la sfârșitul căutărilor mele împreună cu magistrul Ghervasius, aici îl arătă scurt însoțitorul lui așezat la aceeași masă, în dreapta sa și cu magistrul Bernabo, îl arătă pe celălalt însoțitor din stânga, am realizat că tuturor celor care au încercat să obțină Piatra, le-a lipsit legătura cu însuși timpul. Nu voi intra în amănunte, timpurile devin tot mai scurte pentru noi și trebuie să ne găsească pregătiți… Timpul, repetă el, se păstra în foile pe care le descoperise fântânarul lui Pierre de Garro, acolo în preajma castelului său din Marsilia. Locul unde le descoperise fusese anterior întemeierii mănăstirii Saint Victor, unde am fost abate, chilia prea Sfântului Dionisie cel Mic. Acolo a stat cât timp a fost ridicat locașul nostru… Tulburările vremurilor, barbarii, războaiele i-au făcut pe călugări să ascundă chilia cea sfântă, iar mai apoi amintirea ei s-a pierdut în uitare până când foile au fost găsite de fântânarul baronului. Nu pot ști cum au ajuns acele foi din secolul acesta în acel timp… Am folosit numele voastre, numele găsite în foile acelea și am îmbogățit formulele obținute mai înainte de alții. Timpul care și-a pus pecetea asupra lor rămăsese prins în materia efemeră și atunci când totul a fost gata, când am știut că mai lipsea doar acel ceva de care se izbiseră toți alchimiștii, le-am amestecat în albedo-ul purificat abținând rubedo-ul, adică această piatră… așeză în mijlocul pietrei ce servea drept masă un cristal roșiatic, a

cărui strălucire era accentuată de pereții roz, Piatra Filozofală pe care și anticii și cei de mai târziu au căutat-o secole în șir.

—În istorie am rămas drept Papa Urban al V-lea, cel Papă care a murit de „Boala Pietrei”. Nimeni nu știa atunci, nici chiar noi, eu am fost cel dintâi care a încercat efectul Pietrei, că există unele manifestări inițiale ale acesteia dacă puterea de rezistență a omului singur nu este înzecită. Am căzut în puterea efectului prim al acesteia, am murit, am fost înmormântat în aceeași criptă unde își ducea somnul Sfântul nostru, Dionisie. Credincioșii mei Ghervasus și Bernabo, au rămas cu mine patruzeci de zile. În a patruzeci și una zi, am deschis ochii și-am înviat. Sub ochii lor, cât mă privegheară se petrecuse minunea transformării trupului meu, dintr-unul îmbătrânit și bolnav, într-unul tânăr fără nici un beteșug, așa cum am rămas de atunci. De atunci am plecat împreună, noi cei trei ce dobândiserăm nemurirea și efectul Păsării Phoenix și am călătorit Pământul și Timpul până la voi.

—E o poveste foarte frumoasă, mulțumim pentru cele spuse și pentru… pentru ambianță, spuse Andrei Neagu, la fel cum făcea așezat în fruntea mesei de la Cenaclu. Mulțumim și pentru excursia magnifică pe care ne-ați oferit-o și sigur vom rămâne prieteni statornici ai Iordaniei. Romanul nostru…

—Într-adevăr, îl întrerupse cel care se numea Guillaume, este greu de crezut că toate aceste lucruri chiar sunt reale, chiar s-au întâmplat. Nouă ne-au trebuit câteva secole să acceptăm în sfârșit că avem ceva de îndeplinit în această lume. Toate aceste fapte, toate aceste întâmplări ale noastre și ale voastre sunt prinse într-o țesătură care nu se poate destrăma fără ca viitorul să nu dispară, fără ca timpul să nu se dizolva ca un fum și făpturile unui infern încă nebănuit să se reverse în lume. Noi nu vă cerem să credeți acum în cele spuse de mine. Puteți în continuare să credeți că facem un ritual turistic, cu o tentă de misticism specific arab, nu aveți nimic de pierdut, nu aveți nimic de suferit. Putem fi însă cei care în această Cetate a lui Dumnezeu, în această Petra a înțeleptului Petrus, prin cuvintele și numele cele cuprinse în romanul cenaclului vostru, putem să reedităm acea Cină de Taină și prefăcându-ne într-un Cenaclu de Taină, să intrăm în rolurile celor din urmă de la care va începe o Nouă Eră. O eră în care omul se va descoperi pe sine, în care nu materia ci sufletul și mintea vor sta alături la aceeași masă și-i va sluji pe Noii Oameni.

—Și ce ar trebui să facem, întrebă cea care se numea Vicky Vârtosu?

—Nimic! Prindeți-vă de mâini în acest cerc ce începe și sfârșește cu noi. Veți rosti împreună cu noi, toți în același glas, ceea ce voi vorbi.

Și Cuvintele se născură, creșteau, îi cuprindeau, îi roteau și le deschideau ochii cei ce fuseseră până atunci orbi și le destupară urechile care fuseseră până atunci surde și le descleștară limba care le fusese până atunci retezată și văzură cum din Piatră izbucnesc râuri de lumină roșie care se uneau cu acelea ce izvorau din pereții Templului și auziră numele cele scrise de ei în acel Roman și-și auziră numele lor cum se rostogoleau în sunete nepământești prin lume și vorbiră despre această lume nouă în Cuvinte noi.

Și atunci știură că erau Cenaclul de Taină, cu Nemuritorii lui și noile lui Păsări Phoenix, la masa căruia hotărau scrisurile posibile ale acestei lumi, ca judecători implacabili.

Cenaclul de Taină

Petrache Plopeanu


(fragment)

alegem cu ceva din mila matale. Atunci eram în stare de orice compromis, numai să nu am tevatura

cu miliţia şi, mai ales, nu vroiam să afle ăia de la firmă, că ar fi fost o notă proastă pentru mine. Secretara mea, Doiniţa Filip, abia aştepta să aibă un motiv să-mi dea la cap şi să mă cânte la englezi. În situaţia în care eram, aş fi acceptat orice şi ţiganii m-au mirosit că-mi dârdâie nădragii de frică şi m-au silit să accept propunerea lor. Aş fi dat şi cămaşa de pe mine ca să aplicam legea lui mucles şi ca să dovedesc că sunt „băiat de comitet”, am cotrobăit printre pepenoaice, am dat de samsonit pe care-l purtam totdeauna „încărcat” cu două cartuşe de Kent şi o sticlă de Johnny Walker de trei sferturi. Baragladina mai bătrână a umflat sticla de whisky şi a tulit-o rapid, Titişor nici nu a apucat să croncănească ceva şi a umflat şi el cele două cartuşe de Kent. În timpul ăsta Pandele îşi mai revenise şi s-a căţărat pe un scaun, stând cocârjat şi văitându-se că-l dor „toate alea”. Avea ochiul stâng cât o pătlăgică de aia murată şi chiflicită, iar în frunte, între felinare, îi crescuse un cucui cât un ou de raţă leşească, parcă era Moise al lui Michael Angelo cu cornul înţelepciunii în frunte. Cu tot tragismul situaţiei, când l-am văzut aşa, m-a umflat râsul. Titişor îi spune la mişto:

– Da bine te mai potcoviră bohearu’ să nu-ţi fie de deochi, ptiu, ptiu, când te-or vedea ăi de la Mociorniţa, se cufuresc pe ei de râs.

– Tacă-ţi fleoanca, Titişor, cred că s-or fi rupt borhătãile în mine, că mă seacă la lingu rică de durere, nici nu pot să rãsuflu. Şi gâfâia ca un gânsac când dai să-i iei bobocii.

- Haiti! îmi zisei eu, te pomeneşti că i s-o fi rupt uncheşului Moise ceva înăuntru, că... atunci chiar am bulit-o.

Ne-am urcat şi noi, adică eu şi Titişor în microbuz ca să vedem ce-i de făcut. Am aflat că-l chema Pandele Ciupitu şi e paznic de noapte la Fabrica de Încălţăminte „Mociorniţa”, aşa-i zicea toata lumea, că Mociorniţa era ăla ce plângea după ea. Dar lui Pandele îi era din ce în ce mai rău, pătlăgica de la ochi şi oul de raţă din frunte erau floare la ureche, el avea ceva rupt înăuntru la „borhătăi”. M-am înţeles cu Titişor, care, ca şi Pandele de altfel, se trezise din beţie, să „mişc din urechi” cu ce o zice Pandele care, desigur, că va fi în legătură cu Titişor. Am hotărât să-l duc rapid la Spitalul de Urgenţă şi acolo să spună că l-a lovit o Volgă neagră, care a demarat apoi în trombă, de nu au putut să-i vadă numărul, şi eu am fost samariteanul milostiv, care l-am cules de pe jos şi l-am adus la Urgenţă. Titişor era martor şi eu eram şoferul milostiv.

La Urgenţă – coadă mare, cei mai mulţi accidentaţi la beţie, în special boroi. Am dat din coate şi l-am băgat pe Pandele al meu în faţă. Fiind mai grav ca alţii, l-au luat primul şi ne-a spus să aşteptăm să dăm câte o declaraţie şi să vedem ce diagnostic i se stabileşte. Ca din pământ a răsărit un miliţian cu nişte formulare în mână şi ne-a pus să le completăm, Titişor ca martor ocular, eu ca şofer binevoitor. Noroc că miliţianul a plecat un moment şi am putut să ticluim declaraţiile să fie la fel. Peste cam o oră, vine un doctor şi ne spune că ce are la frunte şi la ochi este de mică importanţă, dar mai grav e că are trei coaste rupte şi una i-a intrat în plămân şi trebuie operat urgent.

Dacă mă altoia unu cu un par în moalele capului, m-aş fi simţit mai confortabil, dar am parat şi am promis doctorului că voi mai veni să văd ce face pacientul, că am înţeles că e sărac şi văduv. Eu trebuia să vin, că aşa ne era convenţia. Titişor m-a tapat de ceea ce aveam la mine, vreo patru sute de lei, urmând să mai dau cât o trebui la timpul cuvenit. Eu atunci, ca director, aveam 3600 de lei pe lună în mână, deci 400 era o sumă frumuşică pentru unii care aveau 1200 de lei pe lună ca Pandele Ciupitu. Titişor plecă cu cele două cartuşe de Kent şi cei 400 de lei, urmând să ţinem legătura.

Ajung acasă după câteva ore bune, timp în care nici măcar nu dădusem un telefon să spun de ce întârzii.

– Unde mi-ai fost până acuma, ce fel de pepenoaice ai strânsi în braţe să vezi dacă pârâie.

– Laura, crede-mă, am dat de un mare bucluc, am intrat într-un rahat complet nevinovat.

Şi pe nerăsuflate îi spun toată tărăşenia. Ea, la început, a crezut că mai mint şi eu pe ici-colo, dar, până la urmă, când m-a văzut atât de zdrobit, mi-a dat crezare. Ştiam că miliţianul s-a dus şi la Pandele să-i ia şi lui o declaraţie, dar el, amărâtul, era la pământ şi nu a scos nimic de la el. A doua zi mă trezesc cu un ţigan tânăr şi vioi, vine cu o gură mare la mine că i-am omorât pe socru-su. Îi spun că era beat criţă şi s-a proptit în oglinda mea retrovizoare, în timp ce eu circulam corect pe partea carosabilă cu o viteză foarte mică şi socru-su pur şi simplu a plonjat de pe trotuar şi s-a proptit în oglinda mea. Ca dovadă nu are decât o contuziune neînsemnată la tâmpla stângă, lângă ochiul tumefiat, iar coastele şi le-a rupt din căzătură de beat ce era. Desigur că şi ăsta a vrut bani, ca să nu „ciripească”. Gluma se îngroşa mereu şi eu eram terorizat, dacă moare cioroiu’ eram în pom, deci trebuia să-l ţin în viaţă. M-am împrietenit cu doctorul de salon şi acesta mi-a spus că i s-au rupt cele trei coaste, deoarece mai fuseseră rupte din alta căzătură, deci un alibi pentru mine.

Pepeni ca lumea găseai numai la Matache Măcelaru, dar şi mai mari şi de bună calitate, pepenoaice de alea lunguieţe mari, aşa-zişi „pepeni de Arad” cu miezul zaharat dulce şi cu sâmburi puţini şi mici nu găseai decât în Piaţa Ferentari. Ea era situată la capul liniei tramvaiului 7, aproape la ieşirea din oraş. Aici veneau ţăranii, de multe ori bulgari sau sârbi, cu căruţele lor mari încărcate cu pepenoaice de Arad. Mai aveau şi pepeni galbeni, de cei parfumaţi zaharisiţi.

Ca să mă dau mare şi să-i arăt nevesti-mi ce sculă grozavă e bărbatu-su,

m-am dus şi am cumpărat vreo cinci pepenoiace că de abia le puteai ridica de jos, aveau între 12 şi 15 kile. Pe vremea aia eram director al sucursalei firmei engleze ICI (Imperial Chemical Industries Limited), cu sediul pe Edgar Quinet, deasupra restaurantului Bucureşti (cu numele de domnişoara Capşa).

Din partea firmei aveam spre folosinţă un microbuz VW de şapte locuri, dar la nevoie înghiţea şi 9 şi chiar 10 pasageri. Era o maşină grozavă pentru excursii; avea şi aragaz şi la nevoie puteau dormi comod trei persoane, scaunele fiind rabatabile. Cu ea am făcut excursii de neuitat, la mănăstirile din Moldova şi Bucovina, pe litoral şi în alte părţi în minunata noastră ţară.

Dar să ne întoarcem în piaţa din Ferentari de la capătul lui 7, de unde mă întorceam victorios, sigur că măcar acum Luara va fi mulţumită de mine, că de obicei nu prea era, că-i intrase în cap că sunt fustangiu şi eu, vorba aia „nici usturoi n-am mâncat, nici gura nu-mi miroase”. Aşa cade chinopastia pe capul omului nevinovat.

După cum ştie toată lumea, Ferentari e un cartier plin de ţigani, numai în „blocurile alea noi”, unde am locuit şi noi odată, erau netuciurii. Mergeam încet, că strada era plină de hârtoape şi linia tramvaiului ieşea din loc în loc în mod impertinent afară din caldarâm şi când nu te aşteptai, îţi sărea în cale un puradel sau o mârţoagă de pe o stradă laterală, trăgând o cotigă plină cu rromi, cum li se spune nu ştiu de ce acum. Fără să mă laud, sunt un şofer bun, am reflexe ca un flăcău chiar şi acum la patru poli şi ceva, darmite atunci când aveam ceva mai mult de jumate de cât am acum. Văd înainte pe trotuarul din dreapta, adică pe partea pe care mergeam eu, trei indivizi ce se deplasau într-un mod foarte nesigur, erau beţi criţă. Încetinesc ca să nu am probleme cu „ameţiţii”! Dar când dau să trec pe lângă ei, cel din margine, adică din partea dinspre stradă, face un pas greşit şi calcă dincoa’ de bordură şi se sprijină cu capul de oglinda mea retrovizoare. Dacă aş fi mers cu viteză normală, i-aş fi făcut dovlecu’ chisăliţă, dar aşa l-am împins şi a căzut ca un sac de cartofi peste bordură. La cădere s-a lovit cu fruntea de piatra bordurii. Opresc imediat regulamentar, ca să văd ce face accidentatul şi să-i dau asistenţa necesară. Ceilalţi doi se munceau să-l ridice de jos, dar el nu se putea ţine pe picioare. Deschid uşa laterală a maşinii şi cu mare greutate îl băgăm înăuntru, acum participam şi eu la „recuperarea” accidentatului. Ceilalţi doi sar cu gura pe mine, mă temeam să nu dea alarma să vină toată „rromimea” să mă linşeze... Aşadar căutam să fac ce-oi putea să domolesc ţiganii. Accidentatul, cum s-a lăţit pe podeaua mini buzului, a căzut într-un somn adânc şi eu mă temeam că a mierlit-o.

– Ce făcuşi, nenorocitule, îl omorâşi pe Pandele, şi ăl mai tânăr era gata-gata să mă ia la pumni. Ăl mai bătrân, o baragladină de vreo 60 de ani, era mai înţelept şi mai ponderat. Pandele părea mort de-a binelea, dar în sfârşit mişcă şi îngăimează şi el ceva. Mi-a mai venit inima la loc. Baragladina bătrână mai cu cap observă că aveam numărul cu TC (transport consular), cum aveam noi cei de la firme străine şi de pe la consulate şi ambasade.

– Titişor, dânsul este un om mare, este fun barosan, e de la fo ambasadă, nu e fun trechea-bechea, mai bine să ne înţelegem frumos cu ’mnealui. Rromeii se retrag ceva mai la o parte şi cardesc ceva ce nu i-am înţeles. Văd că se întorc zâmbăreţi şi transformaţi ca prin minune în îngeraşi.

– Auzi, bohearule, cred că cel mai bun lucru este să ne înţelegem omeneşte, văd că Pandele n-a mierlit-o, dacă n-a mierlit-o, este în regulă, pe matale o să te coste nişte lovele şi ai să ieşi basma curată şi noi ne

ACCIDENT DE CIRCULAŢIE

Ovidiu Creangă


Adam Armina Flavia

Iulia Stoleriu

Otilia BRãDUñEANUULTIMUL VALS

Nicicând mai fericită ca-n iarna de-acum,albul rupe din mine bucăţi de lumină,răbdător le tiveşte pe margini,

am înţeles în sfârşitcă dincolo de păduri nu-i niciun rai disponibil,nicio veşnicie întinsă pe-arcuş,

împăcată cânt imnul celor trecuţi de prima durere,cu ochii înlăcrimaţi împachetez dimineţi,apoi sparg un ou şi-o moarteîn tigaia de pe vremea bunicii –sunt aici, trăiesc valsul ultimei vieţi,mirosul de tutun îmi intră în sânge,timpul îmi sapă tranşee prin oase,inocent ca un făt mi se cuibăreşte la încheietură.

SUFLET DE ZĂPADĂ

Lângă ceasul albit ninge a noi,mirări căzute sub povara zăpezii,cu cearcănele aproape de inimi,

de ce-am ridica cetăţi din cuvinte,nu-i nimeni de cucerit, nimeni de lepădat,pe cer nicio umbră de teamă,

pune-ţi fularul de nea şi pietrele negre sub frunte,buzele mele îţi vor desena gura dintr-o mişcare.

PISICA NEAGRĂ

Chiar dacă o iarnă de sticlă m-aşteaptă la capăt,verdele încă mă doare;am trăit degeaba o viaţă şi-o moartesorbind lumina din piatră,cu ochii acoperiţi căutându-L pe Dumnezeu în rana demult uscată pe cruce,

sunt atâtea veacuri de când între noigardul de foc se înalţă la cerşi porumbelul nu mai zboară deasupra –cine să Te boteze, Doamne,în pieptul meu inima lui Ioan nu încape,braţele lui nu mi se potrivesc în golurile din umeri,

iată, prima ninsoare mi se aşterne în carne,se face târziu, Tu eşti tot mai departe –şterg urmele pisicii în negru,cu ultima suflare o eliberez de mine.

POEZIE

DOR DE PRIMĂVARĂ

Miroase-a primăvară sfioasă şoapta ta,Când braţele-ţi vânjoase ating făptura mea.Un nu ştiu ce mă-ncearcă şi-abia de-l stăpânesc...Dorinţa mi-o divulgă un simplu ,,te iubesc”. Clipa nervos se zbate în ochii mei şi-ai tăi,Plăcere şi păcate se-amestecă în eiÎmbujorată luna se-ascunde după nor,Suntem singuri în noapte şi ambii numai dor.

IUBITE, TOAMNELE NU PLÂNG Iubite, toamnele nu plâng, Ele ascund suspinul lor În zborul frunzelor ce mor, In stropi de ploaie, stropi de dor Iubite, toamnele trăiesc Tristeţi în bucurii divine Sunt rugăciune ochii lor, Iar braţele - zile senine Iubite, toamnă-am fost şi eu Cât nu te cunoşteam pe tine - O rugă către Dumnezeu, Destin din frunze şi suspine

Iubite, toamnele se duc, Tulburător li-i mersu-n zare Eu le privesc trist şi tăcut, Mă trec precum o lumânare

DORINŢA

Vreau să topesc dorinţa mea în tineŞi să brăzdez oftatul tău cu un sărut,S-apuc de plete dorul şi suspinulŞi să-l învârt până devine mut...Flămând să te-ncolţesc pe tineŞi să te devorez treptat-treptat ...Să dezgolesc prin patimă, iubireaŞi să o venerez neîncetat...

POVARĂ SUBLIMĂ

Sunt firul unui gând ce te atingeVibrând nisipul călător din tine…Aş strangula cuvântul care doareGrădina mea cu flori, te rog, nu plânge

Eu ţi-aş aşterne inima cărăriŞi aş ciopli dorinţa ta în mineIubirea mea, şirag de întrebări,Urcuş spre bucuriile Divine

Eşti brazda începuturilor toate,Povară despletită a luminii

Sunt eu

Sunt eu...am aripi în inimăși-n sânge curge luminăcând iubirea râde,aripile încep a zbura în ochiul de cer din inima meaSunt eu...am ochii în tălpi,să calc pământul și să-mi văd menirea...când iubirea plânge,lacrimi de lumină inima pământului îmbracă...Sunt eu,un zbor între pământ și cer,pe care EL l-a roșu întregit demult într-un măr...

De-aș putea...

Aș inventa un cuvânt de o culoare intensă, caresă strălucească în ochii tuturor celor ce iubesc.Aș chema îngerii ca să coloreze tuturor irisulcu cel mai frumos sentiment și în orice gest aloamenilor am citi mereu doar același cuvânt.De-aș putea, m-aș face scară de lumină îninimile întunecate, cuvintele s-ar ascunde toateși poate așa, am învăța citind pe buzele îngerilorde ce pier uneori iubirile noastre...

Te-aş împleti izvoare-nvolburate-Prin vene să-nflorească trandafirii

MI-E INIMA CLEPSIDRĂ Mi-e inima clepsidrăCu vise-mbobociteAtinge-mi dorul muguriSă crească floare-n floareCoboară-n mine ploaieŞi urcă Cer, iubite,Revarsă-te prin vene,Minune şi mirare

APRINDE-TE Aprinde-te în mineÎn mii de felinareSă ardem împreună,Să nu visăm pe rândDin inima-ţi - grădinăCu trandafiri în floareVoi împleti cununăCa să apun iubind


î

lui apar luminozităţi din poezia lui Goethe sau tonalităţi nedefinite din poezia lui Arghezi.

În poezia „Lumea nouă”, publicată în revista tinereţii lui Perpessicius, „Letopiseţi”, se poate descifra atmosfera şi idealurile unor oameni ce terminaseră războiul. Aceşti oameni credeau într-o lume nouă, detestând atmosfera literaturii patriarhale, de foileton, răspândită în toate revistele vremii. Lumea nouă a lui Tudor Vianu trebuia să cuprindă adevărul, fiind un vitalist realist. Poezia este scrisă când autorul avea 21 de ani:

„În odaia doctorului Faust: Stau în odaia mea/ afară plouă/ şi răsfoiesc tăcut, tăcute cărţi/ şi stampe vechi şi-ngălbenite hărţi…/ dar cine mi-a şoptit de-o lume nouă?”

Cărţile sunt un decor obişnuit al poeziei sale, alături de ele poetul se întreabă:”Se poate lucruri nouă să răsară/ când totul este vechi şi putrezit/ Stau în odaia mea şi răsfoiesc la nesfârşit/ şi plouă greu, şi plouă trist afară…” Întrebarea din acest poem, aproape macedonskian, aparţine tinereţii ca o umbră a lecturilor germane de la Tubingen , dar şi ca o pledoarie pentru viaţă. În acestă „odaie a doctorului Faust” se strecoară o rază de soare, schimbând rostul vieţii. Toate „plăcerile savante” sunt abandonate pentru viaţa care-l invită pe poet să trăiască: „Oh! Oglinda soarelui din mări! / Dealul care cântă în lumină/ Cu pădurea neagră, de metal,/ Parfumate efluvii de sulfină/ Şi zefirul meridional…”

Părăsind „odaia doctorului Faust” poetul călătoreşte pe mare, colindă „ape şi munţi”, vizitează Florenţa, îl evocă pe Hercule şi Ulise. In peregrinările lui lirice găsim o preocupare intimă şi calmă de intelectual. G. Călinescu îl considera un „vitalist corect”.

În „Imagini italiene”, deşi notează stări intime personale, îşi leagă sentimentele de oamenii cu care călătoreşte; versul lui are ceva din cuminţenia poeziei clasice, dar şi din eleganţa romantismului permanent al călătoriilor: „Nu-i pată nu e nicio tremurare/ Când lunecăm încremeniţi pe ape/ Ca două faruri luminând pe mare/ Lucind târzii, stingându-se aproape.” Florenţa e în poemul cu acelaşi nume o minune evocată ca în literatura de epocă: „Ştiu zările că nu-i pe lume/ Cetate dulce, după nume,/ Mai dârză decât e Florenţa/ Iat-o/ Cum se clădeşte dinspre San Miniato, /rostogolind sub ceruri blocuri sure/ Cu vuiet de armuri şi de pădure…”

Tematica autohtonă a poeziei sale apare în poemul „În vie” unde peisajul liric e patriarhal, cu accente bucolice, oficiind o vegetaţie panteistă: „Mă las în timpul nopţii să dorm culcat pe fân / Şi să presimt cum vraja lactee-ncet mă ninge:/ Mă voi hrăni cu ierburi, cu fructe şi parfum/ Şi voi simţi cum pacea înaintând mă-nvinge.”

Înainte de toate , Tudor Vianu este un citadin romantic, privind oraşul de pe fereastră: „De la fereastra cea mai înălţată/ Priveam oraşul cum se risipea/ Şi nu simţeam în suflet nici-o pată/ Era o zi înaltă şi bogată.!

Evocând personaje mitologice, el dă viaţă unei lumi antice într-un peisaj rustic romantic: Ulise e simbolul poeziei eterne, Hercule este marele erou care a schimbat lumea. Viaţa se scurege alături de fauni, alături de Aliunde, sub cerul lui Olimp. Poetului îi sunt familiare personajele mitologice şi peisajele heraldice, în care joacă în valuri delfini şi sirene. Uneori asistă la banchetele lui Zeus unde „ stă sufletul bolnav de bogăţii/ Când joacă-n fulgere tipsii/ Şi când din japsuri şi agate/ Te-neacă negre apele bogate.!

Tudor Vianu este poet şi atunci când traduce din poezia universală: Michelangelo, Shakespeare, Wordsworth, Victor Hugo, Heine, Goethe etc.

Fără a fi un mare poet, Tudor Vianu , omul de cultură, îşi încearcă pana şi în poezie şi de multe ori reuşeşte să ne surprindă cu versul lui clasic. La început simbolist, apoi un romantic solemn, aplicând un tratament romantic imaginilor, Tudor Vianu pune

Îl cunoaştem pe Tudor Vianu ca profesor, estetician, filozof, istoric literar, care oferea auditorilor la conferinţe, la cursuri sau la discursurile literare mai intime un imens bagaj de cunoştinţe din toate domeniile. După Călinescu era profesorul care fermeca auditoriul cu vocea lui caldă, melodioasă, plină de inflexiuni. Om cu studii de specialitate la Tubingen şi Wurtenberg, abordează teme de estetică, de cultură universală, de literatură română şi străină, de istorie şi filozofie. L-am numi pe

Tudor Vianu în galeria marilor personalirăţi româneşti precum Eliade, Haşdeu, Iorga, care au dat culturii noastre adevărate filoane de aur în materie culturală, îmbogăţind istoria noastră culturală şi literară, prin cercetările şi judecăţile sale de valoare .

Înainte de a trece la poezie, aş vrea să arăt contribuţia lui Tudor Vianu în aria culturii naţionale şi universale.În anul 1931 apare volumul Arta și frumosul. Din problemele constituției și relației lor. În anul 1932 publică volumul Arta actorului în Editura revistei Vremea. În 1933 publică în volum un mic studiu care va deveni unul de referință în bibliografia studiilor despre Hegel, intitulat Influența lui Hegel în cultura română. Anul 1934 este deosebit de fast pentru cariera sa academică, îi apar două volume, primul volum din Estetica sa, în care sunt incluse capitolele Problemele preliminare ale esteticii,Valoarea estetică și atitudinea estetică și Opera de artă, iar în 1936 va apărea volumul al doilea, care includea alte două părți, Structura și creația artistică și Receptarea operei de artă. În 1934 publică și Istoria esteticii de la Kant până astăzi la Institutul de arte grafice Bucovina . În 1937 își adună articolele de estetică publicate până atunci în antologia Filosofie și poezie, cu precizarea că, în ediția a doua din 1943, studiile vor fi complet diferite deși titlul se păstrează același. În 1941 tipărește Arta prozatorilor români, poate cea mai cunoscută și mai comentată dintre cărțile sale, un exemplu de analiză stilistică în care este anticipată acribia formalismului sau a structuralismului. În 1942 publică la Editura Cugetarea volumul Introducere în teoria valorilor, întemeiată pe observația conștiinței.

După reforma învățământului din 1947 este scos de la catedra sa de Estetică și preia cursul de istorie a literaturii universale, devenind un precursor al comparatismului literar de la Facultatea de Litere a Universității din București. Între 1946 și 1947 a fost ambasador al României la Belgrad și a fost criticat pentru unele concesii pe care le-ar fi făcut noului regim. Anul 1952 îl surprinde în afara Facultății, devine simplu cercetător la Institutul de Lingvistică, lucrând la Dicționarul limbii române moderne și la Dicționarul limbii poetice a lui Mihai Eminescu.

Sufletul său avea însă şi o coardă care suna poetic: un delir solemn filtrat prin inegalabila sa formaţie care-l salva întotdeauna pe profesor de academismul lecţiilor de amfiteatru. Cine deschide orice carte a lui Tudor Vianu, întânleşte în permanenţă atitudinea unui poet liric lucid care caută drumul dintre poezie şi adevăr. El pune accent pe zonele luminoase ale sufletului, pe stările majore de vis cert, fără lavele subconştientului. Neoclasicul Tudor Vianu îl gusta şi pe Rilke, dar nu-l dispreţuia nici pe Homer, apreciindu-i simbolul epopeilor, încălzindu-se la focul poemelor gigantice.

Tematic poetul scrie poeme cu notaţii şi simboluri filozofice, cu imagini exotice de călătorie, cu autohtone note de peisaj românesc, cu elemente de de autobiografie poetică etc. În versurile

TUDOR VIANU- POETUL

Ion Ionescu-Bucovu


î

Am primit, în ultima vreme, două cărţi în care autorii caută fericirea. Una este datorată lui George Roca, bunul prieten din Sydney, Australia, care atunci când nu promovează scrisul românesc de pretutindeni, scrie el însuşi poeme sau proză. Cealaltă este a sensibilei doctoriţe din Bucureşti, Maria-Cristina Moisin care, de asemenea, iubeşte muzica, poezia şi notaţia literară.

Cartea lui George Roca este un volum bilingual (în romană şi engleză), cuprinzând poeme de o deosebită savoare, câtă vreme

autorul reuşeşte rara performanţă de a le încărca cu înţelepciune şi profunzime, dar permite în acelaşi timp surpriza finalului sau plăcerea jocului verbal. „În camera mea/ nu a intrat/ nici un hoţ!/ Nu lipseşte nimic! De ce Doamne,/ mă simt totuşi/ furat de amintiri?” (Hoţul). Sau: „Mi-a ieşit în cale copilăria/ dar a trecut pe lângă mine/ de parcă nu aş fi avut-o niciodată” (Evadarea).

De ce îşi intitulează poetul cartea „Căutând insula fericirii”? Ne dă de înţeles în versurile care împrumuta titlul volumului: „Încercam cu toţii să supravieţuim/ în secolul acesta al turbulenţei/ creându-ne în imaginaţie/ mici insule/ unde evadăm atunci când/ nu mai putem face faţă uraganelor şi cutremurelor...” Acolo, în insula fericirii, poetul uita de greutăţile şi necazurile cotidiene, joacă un şotron imaginar, îşi imaginează că îmbrăţişează staruri de cinema (feminine) şi, uneori, invita câţiva prieteni dragi cărora le împărtăşeşte generos din bucuriile de el descoperite.

De fapt, poemele lui George Roca, adunate, transforma culegerea într-o nesfârşită declaraţie de dragoste. Dragoste pentru femeia iubită, dragoste de viaţă, dragoste de oameni, dragoste de scris... „Astăzi lumea începe la tine/ şi se termină la mine!/ Democratic ar fi că mâine/ lumea să înceapă la mine/ şi să se termine la tine”. Versuri sprinţare, uşor de reţinut şi de citat într-o împrejurare sau alta. Ai impresia că poetul se joacă cu imaginile şi figurile de stil, când el de fapt reuşeşte să spună, într-o formă simpatică, ludica, lucruri importante, grave, esenţiale, existenţiale...

***Maria-Cristina Moisin ne-a obişnuit cu volumele ei în care

versurile sunt însoţite, în alt compartiment, de proză. Şi de data aceasta, volumul intitulat „În căutarea fericirii” aste subnotat „pagini de proză şi poezie”. De altfel, proza este încărcată de muzicalitate, de armonie, de inefabil convieţuind firesc cu versurile. Poeta şi-a aşternut sentimentele pe hârtie în vremurile când nu puteau fi încredinţate tiparului şi, iată, ele apar editorial acum, însoţite de poezii mai noi, actuale dar şi de amintiri (în proza )care ar putea foarte bine alcătui substanţa unui bogat volum de memorialistica...

Volumul a fost lansat recent la Muzeul de Istorie al municipiului Bucureşti (Palatul Şuţu) la care s-a adăugat participarea Societăţii Filarmonice Câmpina şi a Editurii Scrib. Prezentarea a fost făcută de dr. Constantin Bogdan, vicepreşedintele Societăţii medicilor scriitori. Notez aceste lucruri pentru că ele reflectă preocupările medicale, muzicale şi scriitoriceşti ale autoarei.

Esenţa cărţii, spun eu, este exprimată în câteva versuri intitulate „Dialog cu mine însumi”:

„-Tu crezi în destin?/-Cred!/-Tu crezi în Dumnezeu?/-Cred, dar aş vrea să ştiu ce se întâmplă cu mine”. Maria-Cristina Moisin a scris frumoase pagini în care

cotidianul şi amintirea se adună firesc în rânduri pline de respect pentru înaintaşi, pentru oameni care, într-un fel sau altul, i-au influenţat destinul şi au contribuit la făurirea caracterului ei. „În lutul gândului/ am plantat/ sămânţa speranţei./ Zilnic/ Am hrănit-o cu râuri de idei/ Şi ea a încolţit./ A crescut/ A spart pojghiţă/ Şi în lumina ochilor/ Speranţă, planta speranţei/ A crescut privind spre soare/ Am udat-o şi cu lacrimi/ Am hrănit-o cu lumina/ Şi a înflorit/ Doresc să facă rod!”.

DOUĂ CĂRŢI DESPRE FERICIRE

Dorel Schor

în poezie cultura imensă pe care o posedă, fiind calificat ca un „terorizat” sentimental.

Bibliografie pentru întreaga operă a lui Tudor Vianu:· Ion Biberi, Tudor Vianu, București, Editura pentru Literatură, 1966· Tudor Vianu. Biobliografie, București, Biblioteca Centrală Universitară, 1967· Ion Pascadi, Estetica lui Tudor Vianu, București, Editura Științifică, 1968· Traian Podgoreanu, Umanismul lui Tudor Vianu, București, Editura Cartea Românească, 1973· Ecaterina Țarălungă, Tudor Vianu, București, Editura Cartea Românească, 1984· Henri Zalis, Tudor Vianu – apropieri, delimitări, convergențe, București, Editura Minerva, 1993· Henri Zalis, Tudor Vianu, București, Editura Recif, 1997· Henri Zalis, Viața lui Tudor Vianu. O biografie intelectuală , București, Editura Atlas, 1997· Vasile Lungu, Viața lui Tudor Vianu, București, Editura Minerva, 1997

· Matei Călinescu, Ion Vianu, Amintiri în dialog, ediția a treia, Iași, Polirom 2005.· Emil Moangă, Tudor Vianu în conștiința criticii, București, Editura Floarea Darurilor, 1997· George Gană, Tudor Vianu și lumea culturii, București, Editura Minerva, 1998· Vasile Lungu, Opera lui Tudor Vianu, București, Editura Eminescu, 1999· Petru Vaida, Opera filozofică a lui Tudor Vianu, București, Editura Enciclopedică, 2004· Dan Grigorescu, Istoria unei generații pierdute: expresioniștii, București, Editura Eminescu, 1980· Pompiliu Marcea, „Tabel cronologic” în: Tudor Vianu, Scriitori români, vol. I, București, Editura Minerva, 1970· Zigu Ornea, Anii treizeci. Extrema dreaptă românească, București, Editura Fundației Culturale Române, 1995· Ioan Scurtu, PNL și PNȚ: Rezerve, nemulțumiri, proteste. Partidele istorice sub guvernarea antonesciano-legionară, în Dosarele istoriei, nr. 9, 2000


Veronica Maria Florescu a scris până în prezent şase volume de poezie şi două cărţi de poveşti versificate, inclusiv volumul Înflorind cuvinte (Ed. Rawex Coms, 2013), pe care îl comentăm în continuare.

Volumul se deschide cu poezia Înrobita cutezanţă, care se constituie într-un fel de prefaţă lirică, prin care, autoarea afirmă că poezia, de-a lungul anotimpurilor vieţii, i-a adus alinare.

Tema principală a cărţii o constituie dragostea văzută în toate ipostazele ei, de la împlinire la dezamăgirea urmată de o detaşare înţeleaptă. Curgerea poeziilor de dragoste este întreruptă contrapunctic de pasteluri în care natura magnifică (muntele, marea, parcurile, vegetaţia, florile) revigorează sufletul.

Poeta se dovedeşte structural o neoromantică prin trăirea cosmică a stărilor sufleteşti nostalgice: „Prin rătăcirea mea/ şi clipa ta fugară,/ mai pâlpâie o stea/ ce nu e, dar aş vrea/ să strălucească/ precum odinioară!” (Clipa fugară)

Să urmărim succint desfăsurarea largă a stărior sufleteşti din poezia de dragoste a Veronicăi Maria Florescu.

Trezirii sentimentului iubirii i se conferă candori adolescentine: „Azi mugurii iubirii/ în suflet bat timizi,/ uiţi teama amăgirii/ şi sari să le deschizi!” (Apusuri ce se sting)

Împlinirea din vara vieţii dobândeşte virtuţi taumaturgice: „Şi-n vraja în care mă risipeşti/ şi mă aduni,/ blândă îmi dăruieşti/ pe rănita nedumerire,/ un leac de tămăduire.” (Un leac de tămăduire)

Dezamăgirea în dragoste este motivul cel mai fertil de inspiraţie din lirica poetei: „Urma să pleci, dorind schimbare/ pe ape de înstrăinare/ (...)// Şi toate în jurul meu/ cântau cu sufletul greu/ în ecoul părerii de rău” (Ecoul părerii de rău)

Bărbatul ideal există doar în inchipuire: „Eu am iubit bărbatul/ strălucind raze de gânduri/ ploi de cuvinte în belşuguri/ ce sincer dăruia iubirea,/ prin ea rege şi rob era/ şi-nvăluit în farmec de mister,/ mi-era pământ, casă şi cer...// Acel bărbat neîntâlnit.” (Bărbatul aşteptat)

Autoarea devine mai îngduitoare cu greşelile tinereţii, odată cu treceera timpului: „Iubirea ascunsă-n tăcere/ topeşte greşeala-n uitare/ şi-n vechi joc de foc ne mai cere./ Arzândă, târzie chemare! (Tăciuni de noroc)

Trecerea timpului transformă iubirile în frumoase amintiri: „Tu, amintire care veşniceşti/ în suflete sensibile iubirea/ mă-ntorc la tine să-mi mai dăruieşti/ profundele simţiri şi strălucirea/ din roua visului purtat pe frunte/ acum când tâmplele îmi sunt cărunte.” (Zăbovire)

Împăcarea îneţeaptă, în uitare şi vise, vine firesc, din acceptarea condiţiei vieţii umane efemere : „Voi pierde suferinţele-n uitare,/ vechea iubire-nsângerată n-o privesc,/ voi trece clipe adânci de întristare/ înseninând cu vise cerul sufletesc” (Trăi-voi visul)

Stilul autoarei, aşa cum stă bine în poezia de dragoste, este direct, confesiv, dezinhibat, natural, conferind autenticitate trăirilor. Sufletul cititorilor va vibra la trăirile poetei Veronica Maria Florescu.

Veronica Maria Florescu: Elixirul iubirii

Lucian Gruia

În ultimele trei decenii ale secolului al XIX-lea,au fost inventariate 37 de publicații în județul Teleorman, din care cele mai performante 10 beneficiază de un număr consistent de pagini și de o descriere pertinentă din partea ziaristului și monografistului Ion Hogaș (Publicistica teleormăneană din veacul trecut 1872-1900,Casa de editură EXCELSIOR-MULTI PRESS,București 1994).Cele mai multe ziare au apărut la Turnu Măgurele ,dar ca valoare s-au impus cele din Alexandria(“Vedea”) și Roșiorii de Vede(„Opiniunea publică” și „Aurora”).Este interesant că și o comună ,Lisa,a înființat o foaie numită “Poarta”,în rest, mediul citadin(inclusiv Zimnicea) a constituit solul fertil pentru jurnalism.

Ziarul „Teleormanul”(nov. 1872-iulie 1873),Turnu Măgurele a fost primul organ de presă din acest județ care a pus accentul pe naționalitate.Un lucru notabil:el este semnalat de publicații centrale precum „Românul” și revista “Familia”.Din curajul gazetăresc răsar formulări ca:”senat senil”,”armată prost echipată”,”industrie și comerț stagnând”.În urbea de la Dunăre apare și prima tipografie.

Din “Imparțialul” (oct. 1875-dec. 1876) s-au păstrat doar 13 numere.Fie subiectiv,când se bucura de picajul Partidului Conservator,fie obiectiv când dezbate polemica dintre „Convorbiri literare” şi „Curierul românesc”,acest ziar a oferit multe informaţii exacte şi a găzduit pagini literare .

„Progresul” (4 martie 1879-17 mai 1879)-organ de presă al Partidului Conservator, derulat in 26 de numere.Printre articole se aflau:”Defrişarea pădurii de la Socetu”,”Alegerile falsificate din colegiu”,”Disputele dintre doi oameni politici roşioreni,Mihai Mănciulescu şi deputatul C. Cantili.

Partidul Conservator mai scoate o foaie ,”Dezvoltarea” (21 sept. 1880-oct. 1882) care ,dincolo de unele imputări,are grijă de comunitatea locală prin rubrici ca: „Diverse”, “Varietăţi”,”Tăiatul vitelor”,”Instinctul câinelui”.

Pe bandă rulantă aceeași urbe de la Dunăre mai inventează un ziar :”Ecoul Teleormanului”(11 iunie 1887-31 mai 1888),cu mai mult profesionalism.Articole interesante:”Epileptică” ,”Crima de la Păuleasca”,”Tâlhărie”,”Monstru”,”Boi trăsniți”.Liberalii revin și propun Izbânda (5 iunie 1888- 28 ianuarie 1891), cu deschidere spre învățământ și spre sensul istoriei (rolul județului nostru in societatea românească).Presa teleormăneană reflectă inițiativele a trei intelectuali roșioreni de proveniență boierească, Dimitrie Bildirescu, Grigore G. Păucescu și generalul G. Manu.

Ziarul alexăndrean “Vedea” ( 3 oct 1893-31 mai 1898) se bucură de mare succes și izbutește cooptarea lui Grigore G. Păucescu.Cele 8 pagini sunt “blindate” cu informații zonale și naționale.Uvertura literară este asigurată de George Coșbuc,D. Teleor, N. Gane,Ioan Rusul Sirianu și alții.

“Opiniunea publică” (31 iulie 1889-31 martie 1896) este pariul câștigător al lui Grigore G. Păucescu,doctor in drept la Paris,gazetar notoriu,semnatar în “Epoca” și șef la “Timpul” (unde lucrau Eminescu,Caragiale,Slavici),om de cultură care a condus disidența roșioreană , „patriot luminat” ( p. 169).Prin cele 92 de numere s-a demonstrat că o publicație girată de conservatori poate fi pusă in slujba orașului și a județului.S-a aflat in competiție cu o altă publicație “Roșiorul de Vede” (1894-1896)

În fine, „Aurora” (4 aprilie 1896-27 mai 1899) confirmă că în urbea de pe Vedea cultura există , jurnalismul este de nivel înalt ,iar din neant poate răsări un alt lider de presă : Ioan N. Popescu Necșești.Pentru Ion Hogaș “Opiniunea publică” “a fost cea dintâi din județ” (p. 187) ce și-a permis a critica pe ultimii 3 prefecți din județ , “unul mai nepriceput decât altul” (p. 188). Succesorul lui Păucescu ,adica Popescu Necșești a scotocit toate localitățile județului (Suhaia,Drăcșani,Ciolănești,Tătărăști…), pentru a descoperi noi talente gazetărești(Anton R. Popescu)și literare , de la Gala Galaction,Ioan N.Roman , la D.Teleor,I.A. Bassarabescu.Debutează aici și folcloristul Christea N. Țapu. Foarte interesantă poșta redacției de care se ocupa G. Constantineanu, el insuși fondator de presă : “Realitatea” ( 1 dec. 1900-11 martie 1901), cu 25 de numere.

Harnicul Ion Hogaș și-a asumat și s-a achitat de o sarcină teribilă :a defrișa tenebrele din gazetăria teleormăneană de la finalul secolului al 19-lea.

Iulian Bitoleanu

Publicistica teleormăneană

din veacul trecut

1872-1900de Ion Hogaș


In memoriam TUDOR OPRIŞM-a parasit şi cel care mi-a

publicat primele poezii (1974) în pagina elevului din revista Amfiteatru.. Am aflat cu stupoare că a trecut în nefiinţă, în noaptea de 22-23 ianuarie 2015, scriitorul Tudor Opriş, membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Bucureşti – secţiunea Literatură pentru Copii şi Tineret. Deşi prima sa pasiune a fost biologia, deoarece fiorii adolescentini ai cunoaşterii îi sunt stârniţi de savantul naturalist Ion Simionescu, dar literatura, sfera poetică mai ales, avea să-l cucerească definitiv din 1943 când a cunoscut influenţa lui Bacovia, (menţionând aici faptul că părinţii săi,

generalul Ştefan Opriş şi Florina Marinescu Opriş, au fost naşii de cununie ai soţilor Bacovia), când îşi publică primele versuri în revista Poesis din Câmpulung Muscel fiind angajat după scurt timp de George Călinescu la redacţia revistei Naţiunea încredinţându-i pagina literară 1943-1945. Este foarte adevărat că teoriile pot fi interpretate dar –şi în cazul lui Tudor Opriş- din punctul de vedere al crezului literar demonstrat de opera unui scriitor, se constată un sine ideal care concretizează dezirabilul dinspre public. Născut în Bucureşti, la 26 noiembrie 1926, a urmat studii secundare la Colegiul Naţional „Nicolae Filipescu” de la Mănăstirea Dealu şi universitare la Facultatea de Litere din Bucureşti, unde a fost şef de promoţie. Doctor în filologie „Summa cum laude”, a profesat peste 50 de ani în Bucureşti, dintre care peste 40 de ani la Colegiile Naţionale „Mihai Eminescu” şi „Gheorghe Lazăr”. Din 1947, membru al Societăţii Scriitorilor Români, iar din 1974 al Uniunii Scriitorilor din România. 1941 – 1967 iniţiazărilorprimele cenacluri literare naţionale ( Poesis, M. Sadoveanu. G. Bacovia, Săgetătorul) A reprezentat 20 de ani secţia literaturii pentru copii şi tineret în biroul de conducere al Uniunii Scriitorilor. Colaborator la diverse reviste literare, ziare şi alte publicaţii, a fost premiat pentru volumele de versuri Zborul cărăbuşului (1944) şi Cântecul Săgetătorului (1947). A cunoscut încă din liceu aprecierea şi îndrumările lui Bacovia, Arghezi, Camil Petrescu, Romulus Vulcănescu, iar în timpul studenţiei preţuirea şi încrederea profesorilor Călinescu, Vianu şi Papadima. Numele său poate fi găsit pe 60 de volume de versuri, memorialistică, traduceri, critică şi istorie literară, şase ediţii ale unor clasici, peste

88 de antologii ale copiilor şi adolescenţilor talentaţi. În 1972 îşi dă doctoratul cu teza: Istoria revistelor şcolare din România. Este socotit primul istoriograf al revistelor şcolare (născute la noi în 1834) şi al debutului şcolar al scriitorilor români din 1820 până în anul 2000. Fertila şi îndelungata sa activitate, începând din anul 1966, de iniţiator al concursurilor naţionale de creaţie şi presă şcolară, (Tinere condeie) de autor a sute de antologii literare, ca şi aceea de editor a numeroase volume individuale de creaţie literară a elevilor din România, prin a contribuit la promovarea a numeroşi scriitori şi a multor personalităţi culturală din ţară şi diaspora. Dacă Friedrich Nietzsche are dreptate atunci când afirmă că „un filosof mă interesează numai în măsura în care e în stare să dea un exemplu” atunci şi Tudor Opriş va trebui să beneficieze de interesul naţional datorită exemplului dat. A semnat volumele de versuri: Minuni ce nu mai sunt minuni, Editura „Ion Creangă”, 1963; Omul cu iubirile, Editura ”Albatros”, Bucureşti, 1985; Vis de zidar, Editura „Pro Transilvania”, Bucureşti, 1992; Versuri alese, cu prefaţă de Ovidiu Papadima, Casa de editură „Cristina”, Bucureşti, 1993; Zborul cărăbuşului (1944/1997), cu prefaţă de acad. Romulus Vulcănescu, Editura „Eolia”, Bucureşti, 1997; Cântecul Săgetătorului (1947/1997), cu prefaţă de Ovidiu Papadima, Editura „Eolia”, Bucureşti, 1997; Sonetele iubirii eterne, Editura „Univers Ştiinţific”, Bucureşti, 2007; Versuri regăsite, Editura „Univers

Ştiinţific”, Bucureşti, 2010 şi numeroase alte titluri. Memorialistică: Pietre la templul adevărului, Editura „Fiat Lux”, Bucureşti, 1995 sau Întâmplări şi oameni, Editura „Aramis”, Bucureşti, 2001. Poate că în hazardul cu care ne conjugă destinul, a fost pus şi episodul în care buna mea prietenă Cleopatra Lorinţiu a realizat un interviu televizat pe tema „cine îi iubeşte pe adolescenţi?” apoi, a scris prefeţe la volumele Sonetele iubirii vol. I şi II (Ed. Pro Transilvania 2003 – 2005) -lansări la care am avut ocazia să-l revăd pe cel dintâi promotor al versurilor mele; amândoi am fost profund emoţionaţi, cu ochii umezi de amintiri dragi- iar astăzi, eu să scriu această epistolă a sufletului meu cernit... La aflarea tristei veşti îmi vin în minte ca un reflex necondiţionat versurile sale cu iz prevestitor: „Mă-ntreb cu firea mea orgolioasă/ ce-o să rămână după

mine-n lume/ când voi fi lut de oale? Poate-un nume/ pe-o şcoală, pe-o stradă, pe o casă?” (Non Omnis Morior) Regretabil este faptul că un profesoraş de limbă română din Medgidia şi-a publicat în revista Oglinda literară frustrările faţă de performanţele literare ale acestui minunat om care a fost TUDOR OPRIŞ. . (Rând pe rând ne vine rândul....) DUMNEZEU SĂ TE ODIHNEASCĂ, SUFLET DĂRUIT CELOR CE AU FOST LA ÎNCEPUT DE SCRIS!

Cristian Neagu

Gheorghe A STROIA

O NOUĂ APARIŢIE LITERARĂ, ÎN COLECŢIA EPOSS A EDITURII ARMONII CULTURALE: ”TRANDAFIRUL ALB” – VOL. AL II-LEA AL

TETRALOGIEI ”TÂLCUIRI MOLDOVENEŞTI” DE AGA LUCIA SELENITY

În colecţia EPOSS a editurii ARMONII CULTURALE a apărut, de curând, ”Trandafirul alb” – vol. al II-lea al tetralogiei ”Tâlcuiri moldoveneşti” de Aga Lucia Selenity (Braşov)

„Strădania de a scrie literatură pentru copii de foarte bună calitate este răsplătită cu fiecare nouă apariţie proprie de carte. Aga Lucia Selenity scoate la lumină, în dulcele grai moldovenesc, din eposs-breviarele sufletului său nobil, poveşti ce denotă fineţe, rafinament şi o mare acurateţe în transmiterea mesajului către cititori, fie ei mici, mari sau fără vârstă.

Părtaşă la evenimente trăite sau pur şi simplu imaginate, scriitoarea braoveană construieşte un fir epic logic şi coerent, personajele sale umane sau animaliere fiind mai mult sau mai puţin magice, miraculoase, însă făcând corp comun (cu) şi aducând pete

de culoare eposului în sine. Cu certitudine, fiecare următor volum al Agăi va scoate la lumină din sipetul cu poveşti, frumos intitulat Tâlcuiri moldoveneşti, noi şi noi cadre de feerie şi culoare, pline de inocenţă şi dedicate vârstei universale: COPILĂRIA”


î

Întru cinstirea celui de-al 165-lea an trecut în eternitate de la naşterea poetului nemuritor Mihai Eminescu şi totodată a sărbătoririi Zilei Culturii, la Drobeta Turnu Severin, Herculane şi Orşova, s-a desfăşurat, în zilele de 13-14 ianuarie a.c., ediţia a XXV-a a Festivalului Internaţional de Literatură „M. Eminescu”, manifestare iniţiată în 1990 de neobositul scriitor şi publicist Florian Copcea, membru al Uniunii Scriitorilor din România, al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova şi al Asociaţiei Scriitorilor Danubieni. Domnia-sa are o

prodigioasă activitate culturală în România, Serbia şi Republica Moldova căpătând astfel autoritatea, alături de alţi valoroşi corifei ai literelor româneşti, de-a juriza numeroase concursuri şi festivaluri de creaţie literară atât la noi cât şi în ţara vecină.

Evenimentul de anul acesta a fost organizată de autorităţile publice locale şi culturale din judeţele Mehedinţi şi Caraş-Severin (Episcopia Severinului şi Strehaiei, primăriile din Drobeta Turnu Severin şi Băile Herculane, Consiliul Judeţean Mehedinţi, Centrul Cultural Mehedinţi, Casa municipală de cultură Drobeta Turnu Severin, Fundaţia Culturală Lumina, Asociaţia Scriitorilor Danubieni) în parteneriat cu Academia de Ştiinţe a Republicii Moldova. Din comisia de jurizare au făcut parte: acad. Mihai Cimpoi, acad. Eugen Simion, acad. Gheorghe Păun, Florian Copcea (secretar), Tudor Nedelcea, Constantin Pădureanu, Ileana Roman. Au fost invitaţi 28 de scriitori din Republica Moldova, Serbia şi România.

Festivalul a debutat la data de 13 ianuarie la Biblioteca Judeţeană „I.G. Bibicescu” din municipiul Drobeta Turnu Severin, aceasta purtând, în semn de omagiu, numele aceluia care a fost publicistul, economistul şi guvernatorul Băncii Naţionale a României între anii 1916-1921, I.C. Bibicescu (1848-1924), iar invitaţii s-au putut bucura de buna primire a personalului bibliotecii în frunte cu doamna directoare Raluca Graf, de expoziţia de carte cu „Caietele Eminescu” editate de Academia Română, de expoziţia de „Medalii şi Insigne Mihai Eminescu”, adusă de renumitul preşedinte al celor peste 70 de colecţionari din ţară, Mihai Costin. După interesante alocuţiuni în cadrul simpozionului „Porni Luceafărul”, reputatului eminescolog acad. Mihai Cimpoi i s-a acordat „Premiul Naţional de Critică şi Istorie literară M. Eminescu” pentru Opera Omnia. În context, după un discurs de ţinută referitor la opera genialului poet, academicianul a anunţat celor prezenţi verdictul-diagnostic pus la 13 ianuarie 2015 de către 10 medici, în cadrul Academiei Române, potrivit căruia Mihai Eminescu n-a avut sifilis, cum au susţinut până acum unii din biografii săi. Alocuţiunile prof.univ.dr. Nicolae Georgescu, prof.univ.dr. Tudor Nedelcea, prof.univ.dr. Florian Copcea şi ale poeţilor Ileana Roman şi Nicu Ciobanu, director al casei de presă şi Editură Libertatea din Serbia, au fost urmărite cu viu interes de către cei prezenţi în sala bibliotecii (clădire istorică pe al cărui perete stradal, pe o placă, am putut citi: „Prima casă în care a intrat Marele Rege Carol I şi a semnat cea dintâi proclamaţie către ţară ca Domnitor al României, la 8 mai 1866. Această placă s-a aşezat sub Domnia M. Sale Regelui Carol II în ziua de 8 iunie 1933”). Tot aici, artistul popular Ion Creţeanu a cântat ,,Balada lui Brâncoveanu”.

În continuare, deschiderea oficială a Festivalului, a avut loc în Sala de festivităţi a renumitului Colegiu Naţional Traian – edificiu înălţat în 1883 de Teodor Costescu, membru al Academiei Române. Pe o placă, aşezată sub medalionul ilustrului om, se precizează: ,,Teodor Costescu 1864-1939”. Şi, în continuare, se poate citi un fragment din ceea ce a scris Nicolae Iorga în „Neamul românesc”

la 28 martie 1939, la moartea venerabilului mecena: „Theodor Costescu a fost un om de anumite realizări. Acest oltean de veche rasă se ferea de ispita uşoară a cuvintelor mari. Vorba lui părea că vine de la un întreg neam cu păză în tot ce gândeşte şi face.

La dânsul gând şi faptă erau tot una. Faptă în mijlocul poporului şi pentru popor. Ţinta lui era satul model. Întărit şi luminat care el poate face statul asigurat pe deplin.

Şcolile lui, aşezămintele lui.Aceasta-i era viaţa şi marea mângâiere.

Severinul se va mândri totdeauna cu ce au putut rădica din piatră, cărţi şi gând, neîntreruptele lui osteneli”.

În Sala de festivităţi care „a primit titlul onorific Robert Schuman cu ocazia sărbătoririi a 50 de ani de la semnarea Tratatului de la Roma, în 25 martie 1957” (acest text este scris sub tabloul ce-l reprezintă pe Robert Schuman), ne-au întâmpinat directoarea Colegiului, viceprimarul, directorul cultural al Centrului cultural „M. Eminescu” şi inspectorul general care, împreună cu Florian Copcea, Mihai Cimpoi, Irina Drăghia, N. Georgescu, au rostit comunicări despre Eminescu şi au înmânat Premiile „Eminescu” (diplomă, medalii, bani). Cei premiaţi: Nicu Ciobanu (pentru volumul ,,Imediate rătăciri”), Nicolae Georgescu (pentru volumul ,,O zi din viaţa lui Mihai Eminescu”), Vasile Bahnaru (pentru volumul ,,Lingvistică şi civilizaţie”), Vasile Barbu (pentru volumul ,,Ca şi după o icoană”), Ioana Bogdan (pentru placheta ,,Frate Zaheu”), Mihailo Vasilievici (pentru volumul ,,Maşina de bătut”) Spiridon Popescu (pentru volumul ,,Supliment de existenţă”), Irina Drăghia (pentru eseul ,,Teatrul lui Mihai Eminescu”), rapsodul Ion Creţeanu (pentru promovarea şi conservarea cântecului popular românesc), colecţionarul Mihai Costin. O parte din cărţile scriitorilor premiaţi au apărut cu sprijinul financiar al Centrului cultural „Nichita Stănescu”. Au vorbit despre acestea Emilia Mihăilescu, Ileana Roman şi Viorica Gligor. S-a mers apoi la bustul poetului Eminescu (opera sculptorului Gheorghe Anghel) din parcul Colegiului unde s-a depus o jerbă de flori în semn de cinstire adus ,,omului deplin al culturii române”.

După-amiază, scriitorii au ajuns la Muzeul Satului din Cerneţi (director, Florian Copcea), comuna Şimian (primar Constantin Truşcă), unde ne-a uimit adevăratul tezaur popular expus aici. Am putut admira frumuseţea iilor şi fotelor mehedinţene de o valoare inestimabilă conferită de vechimea lor, colecţiile numismatice, cărţilor Princeps ale poeziilor lui Eminescu şi medalii Eminescu. S-a făcut şi un pelerinaj la Biserica ,,Sfânta Treime”, ctitorită de domnitorul Grigorie Ghica Voevod. Satul Cerneţi a fost capitala judeţului mai bine de două secole, după ce locuitorii din Cetatea Severinului s-au refugiat aici din faţa lui Suleyman Magnificul. Tot aici s-a plămădit ideea revoluţiei lui Tudor Vladimirescu care deţinea în Cerneţi moşii, cârciumă şi mori de apă. Azi mai stă în picioare cula sa care, din păcate, este în degradare.Trebuie făcută în premieră o precizare: scriitorul Florian Copcea a descoperit în luna septembrie 2014 în Biserica „Sfinţii Nicolae şi Spiridon”, construită în urmă cu 220 de ani, un al doilea portret al marelui pandur, primul fiind zugrăvit în acuarelă pe trei scânduri în Biserica „Prejna”, zidită de conduducătorul Revoluţiei de la 1821. Reveniţi la Muzeul Satului, în sala de festivităţi a acestuia, am asistat la un spectacol de vibrantă rostire eminesciană susţinut de elevii comunei Şimian şi de către scriitorii participanţi la Festivalul Internaţional de Literatură „M. Eminescu”. Neîntrecutul şi neobositul rapsod Ion Creţeanu, care a venit îmbrăcat în straiele populare de sărbătoare ale bunilor şi străbunilor săi, a încântat asistenţa cu interpretările vocale ale cântecelor şi baladelor vechi, acompaniindu-se la cobză. Pentru toate acestea a fost onorat cu Premiul ,,Eminescu”, medalie şi un plic cu bani. În această atmosferă de comuniune spirituală, primarul comunei, Constantin Truşcă, a înmânat Premiul ,,Laurenţiu Cerneţ” (în amintirea scriitorului băştinaş) scriitorului mehedinţean Titu Dinuţ pentru întreaga sa operă.

A doua zi, miercuri 14 ianuarie, scriitorii s-au deplasat la Băile Herculane – „cea mai frumoasă staţiune de pe continent”,

Ediţia a XXV-a aFestivalului Internaţional de Literatură « M. Eminescu »

la Drobeta Turnu Severin, Herculane şi Orşova

Claudia Voiculescu


î

cum afirma la 1852 împăratul Austro-Ungariei, Franz Iosef.La Primăria de aici, în sala de şedinţe, ne-a întâmpinat

viceprimarul Gore Domilescu. Aici s-a desfăşurat un moment colocvial despre Eminescu şi opera sa poetică susţinut de Mihai Cimpoi, Lucian Gruia, Nelu Barbu, Nicolae Georgescu, Constantin Pădureanu, Jean Băileşteanu, Tudor Nedelcea, Mihai Sultana Vicol, Claudia Voiculescu şi Mona Vâlceanu. Poeţii Nicu Ciobanu din Voivodina, Spiridon Popescu din Târgu-Jiu şi Claudia Voiculescu din Bucureşti au citit poezii dedicate lui Eminescu. Elevii din Herculane au susţinut un recital din poeziile lui Mihai Eminescu. După acest moment emoţionant s-a purces la acordarea Premiilor „M. Eminescu” de către viceprimarul Gore Domilescu, Florian Copcea şi Mihai Cimpoi, scriitorilor: Claudia Voiculescu (Bucureşti), Lucian Gruia (Bucureşti), Nelu Barbu (Râmnicu Vâlcea), Mona Vâlceanu (Piteşti), Iulian Filip (Chişinău), Gheorghe Rancu (Almăj). S-a mers apoi la bustul poetului M. Eminescu – opera sculptorului Oscar Han – , la care s-a depus, în semn de omagiu, o coroană de flori.

Popasul următor a fost la Orşova, urmând cursul râului Cerna până la vărsarea lui în Dunăre, formând aici un minunat golf. Aici e intrarea în Orşova, declarată oraş în 1923 şi apoi, în 1990, municipiu. În august-noiembrie 1916 în zonă s-au dat bătăliile Armatei Române pentru România Mare conduse, în prima parte, de generalul erou Ioan Dragalina. Este un oraş nou clădit între anii 1966-1971, amplasat pe terasele Dunării şi Cernei şi pe versantul sudic al munţilor Almăjului, înglobând şi satele Jupalnic, Tuferi şi Coramnic, după ce vechea vatră a oraşului a fost inundată în 1970 de lacul de acumulare al sistemului hidrotehnic şi de navigaţie Porţile de Fier I.

Intrăm în Parcul Ioan Dragalina unde este amplasat un bust al poetului M. Eminescu realizat de sculptorul Marcel Guguianu la iniţiativa aceluiaşi prieten al scriitorilor, Florian Copcea. Se depune o jerbă de garoafe roşii. Fotografii, atmosferă prietenească, cer senin cu soare cald, primăvăratic. Urcăm pe Dealul Moşului pentru a ajunge la frumoasa mânăstire Sfânta Ana ce domină oraşul Orşova, ctitorie din anii 1936-1939 a lui Pamfil Şeicaru, director, pe atunci, al ziarului ,,Curentul” şi deputat, de trei ori ales, în Parlamentul României. Este construită din lemn, în stil românesc, de către un meşter bucovinean – prieten cu Pamfil Şeicaru. Ea a fost ridicată întru cinstirea soldaţilor căzuţi în timpul Primului Război Mondial. Chiar Pamfil Şeicaru, ca tânăr sublocotenent al Regimentului 17 infanterie, a luptat în zona Orşovei. În toamna anului 1916, Pamfil Şeicaru şi camaradul său de arme, Petre Găvănescu, în timpul luptelor, au fost acoperiţi cu pământ în urma unei explozii de obuz. Dar au scăpat cu viaţă. Pentru acest noroc, Pamfil Şeicaru a făgăduit cerului că va ridica în acel loc o mânăstire „în cinstea eroilor căzuţi

în Primul Război Mondial, 1916-1918, cu hramul „Adormirea Sfintei Ana” 25 iulie (...) prinos de mulţumire lui Dumnezeu pentru salvarea vieţii lui. S-a împodobit cu pictură, veşminte şi obiecte de slujbă, toate cu cheltuiala ctitorului” (citat din Pisania aşezată deasupra uşii de intrare în naos, pe partea dinăuntru, unde, de-o parte şi de alta a uşii sunt pictaţi Pamfil Şeicaru (în toga de cavaler al Ordinului „Mihai Viteazul” fiindcă, Regele Ferdinand Întregitorul, pentru meritele sale pe câmpul de luptă, l-a distins cu decoraţia de Cavaler al Ordinului Mihai Viteazul) şi I.P.S. Dr. Mitropolitul Olteniei Nestor Vornicescu. Mânăstirea a numit-o „Sf. Ana” şi pentru că pe mama sa o chema Ana. El a donat mânăstirea Mitropoliei Olteniei aşa cum se specifică în documentul semnat la München la data de 24 martie 1945.

Aici, acum, s-a oficiat o slujbă de pomenire pentru Mihai Eminescu de către P.S. Nicodim – episcopul Severinului şi Strehaiei –, împreună cu un sobor format din cinci slujitori de altar, printre care preotul poet Nicolae Jinga, fost membru al cenaclului bucureştean „G. Bacovia” în perioada anilor ’60, pe când domnia-sa era student la Teologie, în Bucureşti.

În atmosfera de pios omagiu adus lui Eminescu, acad. Mihai Cimpoi şi scriitorul Florian Copcea au acordat „Premiul Eminescu” Preşedintelui României, Klaus Iohannis, pentru cartea sa „Pas cu pas”, apărută la Ed. Curtea Veche Publishing, Bucureşti, 2014. Medalia şi diploma au fost înmânate consilierului prezidenţial Andrei Muraru care a mulţumit în numele Preşedintelui ce „reprezintă speranţa românilor într-o viaţă mai bună şi a scriitorilor în renaşterea şi valorizarea culturii române” (Florian Copcea). Tot acum, de data aceasta în trapeză, s-au acordat şi Premiile „Pamfil Şeicaru”.

După această înălţătoare slujbă, după acordarea premiilor, P.S. Nicodim şi maica stareţă a mânăstirii, Iustina Popovici, ne-au făcut invitaţia la masa de praznic întru pomenirea celui ce a fost şi rămâne cel mai mare poet al României - Mihai Eminescu.

Aşa s-a încheiat cea de-a XXV-a ediţie a Festivalului de Literatură ,,Mihai Eminescu”. Dialogurile, fără formulări encomiastice, dintre poeţi, în acest itinerar mehedinţean, de neuitat, au avut drept numitor comun cinstirea şi iubirea pentru poetul Mihai Eminescu. Şi, demn de toată lauda, preţuirea şi admiraţia noastră este scriitorul Florian Copcea care a iniţiat acest Festival acum 25 de ani ca gest suprem de patriotism şi evocare a poetului M. Eminescu. Şi aceasta într-o vreme în care oameni animaţi de aceste nobile sentimente şi de dorinţa de „A FACE” sunt adevărate „rara avis”. Şi sunt fapte pilduitoare. Îi dorim ani mulţi şi buni ca să adune la acest festival scriitori în aceeaşi cordialitate şi preţuire reciprocă.

DIALOGURI TEATRALEE o întrebare dificilă, și mă sperii (olecuță) de ce va urma!

Dacă din prima, intru în foc automat...Dar ca fost parașutist, nu mă retrag niciodată din fața probelor periculoase...

S-au mai încercat asemenea analogii: știu una a lui Geo Bogza („Scrisul lui Rebreanu ar putea fi asemănat cu Băbeasca neagră, iar al lui Arghezi cu muscatul de Segarcea. Caragiale, care a băut rîuri de bere, parcă ar fi consumat doar coniac franțuzesc!” ș.a.m.d.).

La (alți) dramaturgi...am putea ghici: vinul alb, tare, sec, la antici; cidrul - la Will; pastisul, la Moliere (pune tu accentul!); akevitul (băutura tradițională a norvegienilor, pe care am încercat-o și eu) - la Ibsen; ceaiul cu votcă, la Cehov; whisky-ul, la Tennesee Williams; coniacul fin, la Oscar Wilde; absintul, la Claudel; vinul negru, la Garcia Lorca; samahonca - la Gorki; țuica la Victor Ion Popa sau Băieșu...

Opera care exclude alcoolul, nu-i Operă. Taie cheful de băut, de pildă, cei care au scris piese, degeaba: M. Davidoglu, M. Beniuc, Maria Banuș, Th. Mănescu, N. Moraru, parțial - Tărchilă, uneori, Baranga (la începuturi).

Dar mie nu mi-ar veni să beau nici la un dramaturg important,

cum e Blaga. Sau la Cidul lui Corneille, care parcă inhibă băutorul...

Ergo: să ne luăm un digestiv și să ne așezăm în lojă, la Act veneţian a lui Camil Petrescu...

În data de 30 septembrie 2014, 19:50, Calin Ciobotari <[email protected]> a scris:

1. Credeți că se pot face analogii între diferite băuturi și diferite dramaturgii? Bunăoară, cu ce tip de băutură s-ar putea așeza, pe fotoliu, întru lectură, cititorul de texte antice? Dar cititorul lui Shakespeare? Dar cel al lui Ibsen, Cehov ș.a.m.d. Știți vreun autor a cărui operă ar exclude alcoolul? Vreun autor care taie cheful de băut...

Din volumul în pregătire 365 de dialoguri teatrale; autori - Călin Ciobotari/Bogdan Ulmu

Bogdan Ulmu


î

Coborând sau ascensionând în secretele creierului, realizăm arhitectura funcţională a substanţei nervoase. În amănunt privim transmiterea nervoasă mecanic, chimic, energetic sub un control strict şi reflex pentru toate sistemele trupului sub influenţa automată ori volitivă a unei inteligenţe ale cărei taine o bănuim, o înţelegem, dar pe care nu o cunoaştem îndeajuns. Materia nervoasă este fântâna vieţii conştiente. Dar de unde vin apele în fântână? Circuite arhicunoscute implică cerurile şi pământul. Comportamentul, sănătatea, boala, circulaţia şi secreţiile, simţurile, forţa, creşterea şi îmbătrânirea sunt elemente subordonate unui proces considerat (pe nedrept) nefilosofic al creierului. Adevărata existenţă a omului rezidă din funcţiile creierului – pasiuni, emoţii, senzaţii, percepţii, impulsuri, gândire, voinţă – facultăţi intelectuale şi afective comunicând cu mediul şi divinitatea, sfera conştienţei şi conştiinţei integrându’l societăţii în care îşi desăvârşeşte menirea prin muncă.

Multiple maladii conduc la întreruperea echilibrului dintre arcurile reflexe amintite, ducând la modificarea capacităţilor spirituale ale omului. Fără acestea el nu se mai poate integra în societate, în datoria sa faţă de atingerea propriei meniri. Propria vibraţie, cea datorată luminii primordiale încorporate în noi se schimbă, transmută echilibrul întregului prin procese chimice şi energetice. Spiritul se supune unei ascensiuni sau înălţări demonstrabile ştiinţific. De ce se consideră revelatoare contemplarea, meditaţia şi rugăciunea ca aducătoare a vindecării? Schimbările ce intervin în corpul fizic şi cel energetic cuprind evolutiv întreaga problematică a medicinii. Dintotdeauna, dar de la Paracelsus şi Hahnemann4, ştiinţa a conştientizat legătura indisolubilă între elemente şi regnuri, supuse deopotrivă forţelor cosmice. De aceea ştiinţa este darul care ne permite să raţionăm corect vizavi de adevărurile credinţei. Sub călăuzirea Duhului Sfânt, intelectul uman face judecăţi corecte privitor la realităţile pământeşti şi la modul în care sunt ele legate de viaţa eternă şi de perfecţiunea creştină. Acest dar este prin urmare o illuminare specială, ce ne permite să conştientizăm importanţa fiecărui lucru creat, pentru ca ele să nu devină piedici în calea arcurilor reflexe, ci un intermediar benefic. Darul ştiinţei dă de asemenea un simţ al credinţei, sensus fidei, un fel de instinct divin care ajută la a discerne dacă ceva – o devoţiune de exemplu – este în conformitate cu credinţa, chiar şi fără ca persoana să fi urmat vreo şcoală de teologie. Acest dar are câteva efecte foarte valoroase pentru sfinţirea sufletului: introspecţia, care ne permite să vedem starea sufletului; detaşarea de lucrurile materiale; şi pocăinţa pentru folosirea greşită a lucrurilor sau pentru momentele când le-am lăsat să devină obstacole în relaţia noastră cu Dumnezeu. Sf. Toma spunea că darul ştiinţei desăvârşeşte virtutea credinţei, dar este legat şi de desăvârşirea prudenţei, dreptăţii şi cumpătării. Pocăinţa este un alt termen a cărei tălmăcire e deformată de profani. Sfântul Ioan Scărarul spunea că aceasta este fiica nădejdii şi tăgăduirea deznădejdii. Este în primul rând conştientizarea diferenţei între lumini, descoperind vibraţiile celei negre de cea albă. Fluxul de lumină din noos trece în faţa ochilor noştri cu o asemenea viteză încât este dificil să le reţinem în câmpul vizual al minţii. Bine şi rău, alb şi negru, sănătate şi boală, iată elemente contrare care fac parte din viaţă şi cărora ştiinţa le dedică obiectul muncii sale. Totul în beneficiul vieţii pe acest pământ. Ochiul interior al clarviziunii ne arată că omul îşi poate desfăşura plenar activitatea având toate sistemele sale (osos, muscular, endocrin, circulator, renal, digestiv şi nervos) integre. Cunoscând în profunzime abilităţile asociate înzestrării sale, terestre şi divine, omul îşi ghidează viaţa în activităţi definite generic muncă. Conform doctrinei oculte, trecutul şi viitorul lui coexistă în lumina astrală, cea care exista încă de la

Spiritul Divin – greşit numit Suflet de către biserucă – este nemuritor prin însăşi esenţa sa.

Orice învăţat evreu va sesiza imediat diferenţa care este redată de cuvintele ruah şi nephesph.

H.P.Blavatsky1

Ce este eterul? Iată o întrebare la care răspunsul pare a fi definitiv adjudecat de ştiinţă, deşi ocultiştii i se opun. Şi pe bună dreptate. Este el abisul, neantul, o stare a materiei, un mediu al spiritului, al cincilea element? Este spaţiul atemporal akashic sau noosul? Câte ceva din toate acestea ne spune că falii de timp, falii de spaţiu întretaie drumul Călătorilor Astrali prin Universul a cărui informaţie stabileşte şi crează, construieşte şi transformă propria’i identitate. Câmpurile voalului aşezat peste noi, ridicat prin selecţie de Isis, separă oamenii de Univers, de lumile galactice şi cele ale dimensiunilor spirituale (adică ale altor ceruri). Putem sesiza sau simţi prin percepţiile noastre existenţe emoţionale sau spirituale. Înscrisurile pământene de sute de mii de ani transmit şi azi, conservate întocmai, impresii ale minţii. Desenele, picturile interacţionate cu gândurile artiştilor de acum zeci de mii de ani, transmit conştiinţa profetică a celor care au imprimat în matricea materială Lumina Astrală, Eterul, adică forţa universală, invizibilă. J.R Buchanan2 afirmă că împrejurul nostru zace un zăcământ de cunoştinţe inimaginabile3. Toate acestea completează imaginile, muzica, informaţia deţinută în unde vibratorii, preexistentă ca o memorie în care sunt înscrise indiferent de unde şi de când evenimente şi gânduri, mişcare, agonie şi extaz. Ştiinţele misterioase, ascunse de ochii vulgului au adus de-a lungul timpului alchimia magică a Luminii.

De câte ori am intrat în labirintul cunoaşterii, ştiam că singura mea aplecare se îndreaptă spre iubire, acea grijă acordată întregii creaţii. Indiferent de aspectul filosofic al decinderii mele, creaţioniste ori evoluţioniste, am respectat preceptele tradiţiilor care s’au înfăţişat minţii umane de milioane de ani prezente în transcendentul noetic. Antropologia nu a avut niciodată o viziune unitară, adaptându-se timpurilor şi epocilor civilizaţiei noastre, sub diverse nume ori precepte. Uneori chiar limitele sunt cele care au creat confuzii, iar caracterul practic a determinat o mare pondere a studiilor medicale care să se învârtească în jurul caracterului practic al punctelor sale cardinale. Frenologia, magnetismul aduceau în urmă cu multe decenii aspecte pe care doar illuminaţii, rosicrucienii, kabbalişii, urmând grecii, egiptenii, sumerienii, toltecii, uigurii şi anticii continentelor dispărute sub ape în oceanele Atlanticului ori Pacificului le transmiseseră în comoara akashică. Cheile antropologice se erijau spre porţile creierului, spre întregul sistem energetic uman receptiv atât arcurilor reflexe de comunicare cu lumea vizibilă cât şi cu influenţele universului nevăzut. Controlul întregului organism de către creier constituia redescoperirea ştiinţifică a unui adevăr incontestabil dar şi bazal în faţa influenţelor sociale. Indiferent de aspectul filosofic al sintagmei că munca l-a creat pe om, sau că omul a fost creat să fie la rându-i co-creator al arhitecturii cosmosului, luând în calcul transmiterea genetică a calităţilor sale, educaţia şi acumularea atavică a mesajelor extradimensionale (mă refer la simplitatea celor câteva limite spaţio-temporale ale trupului), omul este parte a Spiritului universal, depăşind caracterul afectiv, sufletesc al plantelor şi animalelor de pe acest pământ sau de aiurea.

Conexiunile, corespondenţele dintre minte şi trup, explicate în biblioteca virtuală a lumii, sunt prezente în puterea fiziologică a creierului. Efluviile sufletului de-a lungul chakrelor între sacrum, inimă şi minte se împlinesc plenar în relaţia cu cerurile. Numai astfel cheia se potriveşte la poarta antropologiei.

Omul nu poate fi înţeles în complexitatea sa decât ca individ-parte din societate, din educaţie şi prin legile unei conveţuiri armonice cu natura. Viaţa este sau nu repartizată egal, difuz în univers?

Liviu Pendefunda

Lumina Neîncepută


î

Nu mai am ce să fac.Plouă ca și cum tot cerul

își varsă nervii pe mine. Tot ce înseamnă apă sau aer, gând bun sau rău se scurge pe mine, încet întâi peste acoperișuri și peste gluga mea, gata să facă vreo gaură. Umrela mi-am abandonat-o cu câteva străzi în urmă, eșuată lângă un maidanez ce se ascundea într-o cutie. Paltonul negru, ca un burete, parcă mă udă mai tare. Privesc peste ochelari să văd dacă mai sunt singur pe stradă. Doar mașinile trec învolburate pe lângă mine, iar una mai că mă făcuse fleașcă. Dar ploaia asta e atât de zgomotoasă, parcă invocă iadul.

Chiar nu mai am ce să fac. Continui să merg.Mă gândesc la ce aș putea să le spun: faptul că am luat un doi

la română pentru că aveam o temă sub orice critică, dar și pentru că nu știam să răspund la nicio întrebare, la posibilitatea să nu-i mai sun deloc în seara asta, căci poate sunt pe drum și pe ploaia asta, telefonul nu s-ar mai auzi printre tropotele picăturilor de pe parbrizul mașinii. Aș putea să le trimit un mesaj :”Hei, sunați-mă când ajungeți. Am nevoie de o umbrelă nouă și... am luat un doi la română.” Cu puncte de suspensie, să dau mai bine. Și totuși...

Un lătrat de niciunde îmi amintește să mă uit la semafor înainte să mă arunc în stradă. Acum, omulețul roșu care nu mă lasă să trec e mai mult o mulțime infinită de puncte care îmi invadează ochii. Și verdele e la fel de nervos. Nu pare că merge, pare mai mult că încearcă să scape din cutia neagră ce îl apără de ploaie. Mă dor ochii. Dar acum nu mai sunt singur, căci, întorcându-mă spre stânga, văd o siluetă așteptând ca și mine.

Ea e Iulia. Nu mă privește pentru că știe cine sunt. Sau probabil că, pe vremea asta ce ne estompează culorile și poate și mințile, nici nu se mai ostenește să vadă cine așteaptă lângă ea. Iulia e o fată de la uman, mai scundă ca mine, creață și cu ochii verzi, chipul pistruiat, puțin îndesată, sprâncenele arcuite și buzele groase, mereu mușcate până la sânge. Știu că e îndrăgostită de mine încă de anul treut, de la colegul ei de bancă. O stârpitură de om. Poate că de asta nici nu mi-a vorbit vreodată, dar mă privește mereu, ca și cum îmi măsoară și ultimul fir de păr din cap și în același timp, ca și cum ar vrea să-mi străpungă gâtul cu ceva.

E ciudat că pasiunea ei pentru mine a rezistat până acum. Sau cel puțin așa cred. Eu nu sunt tipul cel mai întâlnit de iubire secretă. Nu am bani, note mari, ceas la mână și nici nu-mi atârnă țigara de colțul gurii, nu mă dau la fete, nici nu știu ce să le spun. Nici plete în vânt nu am, cal alb sau de orice fel și nici cu armură cred că nu mi-ar sta bine.

M-am întrebat uneori, oare ce vede la mine? Colegul ei mi-a

Marina – Raluca Baciu

ARTIFICIIspus că îi place privirea mea, că e pătrunzătoare. Dar cred că pur și simplu îi plac ochii albaștri.

La urma urmelor, mi-e puțin milă de ea. E o fată deșteaptă, măcar ar putea să-și irosească timpul gândindu-se la cineva mai bun.

Aș putea măcar să o salut. Deși cred că nici măcar nu m-ar auzi.

Dar când să mă întorc spre ea, dispăruse de mult. Probabil că plecase pe vreo stradă lăturalnică. Pe vreo scurtătură. Ori ca să scape de mine. Nu am ce să-i mai fac.

Nici nu pot să mă văd în vreo vitrină, toate îmi spală imaginea neagră, ca pe o haină murdară. Sus nu se văd nori, e prea negru afară, luminile de pe stradă parcă își dau încet duhul. Și nu mai am mult spre casă.

Mă gândesc că aș putea să le țin un discurs despre cât mă strofoc să învăț. Degeaba, nu mă strofoc, nici nu știu ce e cu mine. Mă bat picăturile în cap, parcă vor să-mi facă găuri. Să-mi pătrundă până adânc în creier, de ce nu, să-mi scormonească până în gândurile la care nici eu nu mai pot ajunge. Nu mai simt asfaltul sub picioare, de fapt, nici picioarele nu sunt sigur că mai sunt acolo.

Aud ploaia din ce în ce mai puțin, pierzându-se pe undeva prin adâncul urechilor mele, treptat și sincer. Inima îmi bubuie pe niște ritmuri incerte. Îmi simt buricele degetelor înțepate de niște ace subțiri. Imaginea se rupe în două, apoi în patru, dizolvându-se în picăturile ce încă mai curgeam. Iar eu mă risipisesc de pe trotuar, în mijlocul necunoscutului.

Nu știu ce să mai fac.Deschid ochii și o mie de lumini mă străpung toate. Sunt

într-o cameră mică, cu tapet vechi. Toate irizațiile ce-mi invadaseră ochii dispar repede, rămânând doar o lumină difuză, galbenă ca atmosfera ce mă înconjura. Sunt întreg și sunt acolo. Pășesc pe covorul colorat ca și cum nu-mi mai simțisem vreodată picioarele. Nu-mi simt bătăile inimii, nici măcar nu mai sunt ud de la ploaie.

În capătul camerei, spre geam, un pat mic. Două scâncete mă retrezesc la viață. Mă apropii de sursa zgomotului ca să constat că nu părea să aibă mai mult de câteva luni. E frumos... foarte frumos. Niște ochi albaștri, uriași, se uită la mine de parcă e prima dată când o fac. Și nu cred că este. Încerc să-l ating, dar îmi apucă degetul mare în mâna lui mică. Râse cu pofta.

Apoi aud o voce care mă strigă, o voce blândă și nebunește de tânără. Mama trece pe lângă mine ca și cum nu mă vede, se repede la cel mic și-l ia în brațe, șoptindu-i ceva ce nu pot auzi. Copilul se mai uită o dată la mine, cu un zâmbet mare și dispare în îmbrățișarea mamei. Când să pășesc în afara camerei, aud două pocnituri care mă întorc către geam. Pe cer explodau artificii. Niște artificii atât de frumoase, împrăștiate pe toată bolta neagră, încât începeam din ce în ce mai mult să cred că visez, că am leșinat, sau poate sunt doar mort.

După ce bubuitul artificiilor se duse în neant, aceeași durere copleșitoare de tâmplă, ca niște ciocane ce-mi băteau cuie adânci în creier și o durere de corp, ca și cum crăpam cu totul.

Peste câteva clipe sunt iar unde eram, lângă o baltă, în mijlocul nopții din același oraș plouat și adormit. Mi-este somn și alerg spre casă, căutând cheia îi buzunarul paltonului.

Cred că aș putea pur și simplu să le spun că am luat un doi la română.

începuturi, deci increată, Cuvântul. Embrionul transmis genetic în orice fiinţă, evolutiv iniţiată în roluri specifice vieţii în societate, se desăvârşeşte în relaţiile permanente ale arcurilor reflexe, destinic dar şi sub un liber arbitru educaţional dobândit. Libera gândire ce semnifică puterea noastră de a acţiona după dorinţă este şi ea, nu prin fatalism sau destin, parte, conform principiului armoniei universale imuabil, dintr’o arie a muzicii sferelor. Iar dacă în etermitate nu există nici viitor şi nici trecut ci doar prezent, nici spaţiul infinit nu are apropiere ori depărtare. Precum aceste concepţii sunt în contradicţie cu trupul omului trebuie să înţelegem că scurta noastră existenţă într’un sistem cu roluri bine ddefinite prin muncă este o frântură din emanaţiile astrale, o reflexie a fluxului de lumină neîncepută (adică alpha şi omega în uroboros).

Aş putea spune că munca l’a creat pe om (menire, ţel, corvadă, obligaţie, onoare), dar până şi în Biblie scrie că spiritului său, îmbrăcat în haine de carne, deci încarnat după Geneză i s’a

rezervat în urma cunoaşterii şi dobândirii de spaţiu şi timp, adică a statutului muririi, o viaţă plină de muncă. De aceea afirm că spiritul uman, făcând parte din cel divin nemuritor, este neîngrădit de spaţiu şi timp, iar sarcina sa primordială este să vibreze, să paticipe activ la desăvârşirea templului Luminii.

________________1 Isis dezvăluită, Ganesh Publishing House după ediţia prin-

ceps 1875, H. P. Blavatski fiind fondatoarea teosfiei practice2 Joseph Rodes Buchanan (1814 in Frankfurt, Kentucky -

1899), doctor şi professor de fiziologie la Eclectic Medical Institute, Covington, Kentucky

3 Joseph Rodes Buchanan, Outlines of Lectures on the Neu-rological System of Anthropology, Buchanan’s Journal of man, 1854

4 Christian Friedrich Samuel Hahnemann (10 aprilie 1755− 2 iulie 1843), medic german care a fondat medicina alternativ şi homeopatiei


NECUNOSCUTA

În viitor se proiectaseră drumuriş din geam Drumuri pe care Dumnezeu umbla cu un ciomag in mânăNu avea consilieri, nu

POEZIE

Dominique Iordache

MARIAN HOTCA

Eugenia Rada Ioniñã

Petre Craciunbadea marin

doar să stau cu mâinile sub cap

doi popi intrau în curte cântând ca la crăciun mergeam pe lângă ei și mă închinam stropeau în aer cu busuioc dintr-o sticlă cu vin avea în el țepușe mă gândeam la călugării care le spală înainte nu aveam nicio grijă decât să le pun să mănânce pe o farfurie un om de ciocolată și o bucată de lemn poate era miercuri m-a făcut să abandonez doar să stau cu mâinile sub cap văd cum crapă tavanul și niște fire de sânge printre crăpături îmi vine să iau o cârpă să șterg dar mă gândesc că dincolo ești tu și că până la urmă tot va curge un strop direct pe piele

cubism și macaroane

de exemplu gândul la tine taie masa dintre mine și zid în două prind realitatea în stație ascult tot drumul criticile călătorilor despre modul defectuos în care mă așez pe scaun sau poate că îi deranjează lipsa hainelor la prima frână îl prind pe Marcel Duchamp de picior și se deschide cerul se deschide ușa cu o lumină orbitoare întind piciorul repetat pe treaptă nud coborând scara printre sirenele mașinilor gândul la tine se grăbește spre școală văd niște macaroane care vin vertical plouă doamna directoare cu-n deget în sus cu un alt deget ștergând ușor praful cubismului apoi scrie pe tablă cu litere mari ai întârziat ai întârziat n-am putut să mă dezlipesc îi spun ascunzându-te.

Lumină

Doarme soarele în târsălângă izvorul cu vise apoaseși razele m-apasăpe vorbele nespuse.

Ochii mi-i frângîn rădăcini reconfortante,dar îi deschidca o ranăîn umbra dimineții.

Cresc și mă desfacîn aceeași durerecu miez de luminăși beau libertateaidealizării.

În spatele oglinzii

Un poem este întotdeaunasuficient pentru a te putea sinucide aruncându-te de la înălțimea primului său vers.

* Mă prăbușesc de câteva nașteri și de câteva morți, amintindu-mi la fiecare silabă că singurul sens al existenței este verticala. Mă prăbușesc cu speranța de-a mă-ngropa definitiv în lutul semnăturii poetului.În cădere

îngeri din crepon

aşa s-au rostogolit zarurile: pe calul negru stă cel ce are în mână o cumpănă pe un taler e un ochi, acesta vede numai înauntru şi ştie să împartă sângele, să-l amestece, prin aer, pe sub pământ, în fix toate cele 4 zări: la tine-n fereastră, într-un liliac înflorit, în degetul inelar, în poarta unei biserici unde oameni nu sunt nici reci, dar nici calzi (uite, exact cu sângele meu ţi-am spălat picioarele, cu el ţi-ai dat pe buze, pe unghii şi gene, de el ai fost atât de flămând, curând, un viscol va trece peste tine, îngheţându-l, ochiul dinstinge tot ceea ce nu ai curajul să mărturiseşti)

........................

acceptase caii lui Sin ToaderPăstrase o impresie bună despre copii,le da cate un măr.Furtuni de frunze dezlănţuite se ridicau din noriNu ştiam ca legendele le învârtea cu un degetEra ceva ilar,hârtia chiar vorbea la telefonPisicile ascultau pe la uşăÎn trecut fântânile nu o luau la valeGreierii nu se suiau in pod,visele aruncate pe focNu puteau sa respireBanal ,lucrurile meşterite s-au extinsÎntr-adevăr necunoscuta se plimba

răscolesc versuri din antologii păstrate la fondul secret și cuvintele se rup ca o pânză străpunsă de o suliță înfierbântată, pe cale de a se reproduce. Imersiune într-un lichid cald, lipicios, sărat. Pulsațiile reîntoarcerii îmi dau senzația de oră exactă. Plutesc. Pentru prima oarăuit de mine, de obsesiile, de căutările, de rumorile mele. Miracol. Tot pentru prima oară, sinele meu nu-și mai ascute dinții de fiară și nu mai mușcă din pulpa propriului său trup. Simt cum mi se topește cochilia și mă-ndrept, printr-o pornire edenică, spre oglindă. Sunt gol până la sânge, până la sunetul articulat cândva de un om.

..............................


- Părinte, te-ai cam depărtat de noi! De când ți-ai văzut sacii-n căruță, nu mai dai pe la Primărie!

- Nu-i adevărat, dom’ primar! Se apără preotul Demirel. Am fost și sunt mereu alături de dumneata!... Mai ales că sunt și consilier și cred că dacă ai avut vr’un proiect de trecut, te-ai bazat și pe votu’ meu…

- Așa e! recunoscu primarul. Te-ai sacrificat nevoie-mare! făcu acesta ironic.

- Ca să câștig un drept-credincios pentru Casa Domnului, sunt gata să mă sacrific! se lăudă preotul Demirel.

- Să nu exagerăm! comentă primarul. Modestia nu e punctul dumitale forte… Și parcă în ceasloavele din care cânți la slujbă scrie că lauda de sine e un păcat…

- Dom’ primar, dumneata n-ai ureche muzicală! îi reproșă supărat preotul. Nu scrie nicăieri așa-ceva!... Io credeam că suntem de aceeași parte a baricadei…

- Eu sunt, numai dumneata ai luat-o razna!- Știu să mă orientez! sări Demirel cu gura.- Am văzuut că știi, aprobă iar ironic primarul. Ai

băgat-o-n față pe coana preoteasă!- Cum adică?- Mi-a zis fata de la Resurse umane că și-a dat

demisia!- Cine și-a dat demisia? păru Demirel a nu pricepe.- Cum cine?... Coana preoteasă… Mi-a zis fata:

„Dom’ primar, coana preoteasă a plecat!” Un’ să plece, fato, la băi?! „Nu, dom’ primar, nu mai e la noi. Și-a dat demisia de la Starea civilă,”… Până găsim pe al’cineva în loc, nu mai merge să cununăm pe datorie!... Cu măsura asta, ne asigurasem voturi de la electoratu’ mai modest…

- Nu mai merge! Dacă te prind ăia de al ANAF cu bugetu’ descoperit, îți frig o amendă, de uiți și cum te cheamă! explică preotul Demirel. Astea-s ultimele noutăți, pe care dumneata trebuia să le știi și să le visezi!... Pân’ la următoarele alegeri mai e timp. Om găsi noi atunci, în preajmă, cum să-i atragem de partea noastră… Ne-o ajuta și coana preoteasă…

-Da’, de ce-a plecat de la noi, părințele? vru să știe primarul. Nu-i plăcea că lucra mai mult sâmbăta și duminica, pentru care era plătită dublu?

- Nu, dom’ primar!... Adică, da, îi plăcea, că putea să-și vadă liniștită de gospodărie în restu’ zilelor…

- Sau a plecat, că nu i-am dat spor de toxicitate?- Da’, de unde știi dumneata că ar fi vrut spor de

toxicitate? se interesă Demirel.- Ai uitat că la noi până și pereții au urechi?!...

Părinte, să nu mă faci să cred că te-ai ramolit! se prefăcu primarul a fi speriat de o posibilă boală mintală a interlocutorului său.

- Ah, da, uitasem de noul departament înființat din inițiativa dumitale – OCHIU’ ȘI TIMPANU’…

- Spune, taică părinte, de ce voia coana Fulvina

spor de toxicitate?- Dumneata știi că atunci când sunt întrebați

cetățenii dacă se iau în căsătorie, le pute gura, când o deschid, să spună banalu’ DA?

- Și ce-i cu asta?- Păi, ori le iei la ăia flacoane de apă de gură, ori

pastă de dinți și periuțe, pe care să le plătească… Și uite-așa, mai faci încasări și crește bugetu’ substanțial!

- Mască de gaze pentru coana preoteasă, nu e bună? vru să știe primarul.

- Nu, că să sperie lumea de ea! se apără preotul.- Ai dreptate, nu putem speria lumea, c-or să ne

reclam la Protecția consumatorului sau cine știe la ce altă protecție.

- Vrei să spui la Drepturile omului…- Tot aia, că și așa nu-i bagă nimeni în seamă!- Așa e, așa e… S-a umplut țara cu departamente

pentru delatori! Cum nu le convine ceva, se duc moț și te reclamă, că – vezi, dragă Doamne – le încalci drepturile și libertățile…

- Da’, ia spune, pân’ la urmă de ce-a plecat?- Nu puteam s-o mai las acolo!- Cre’ că dumitale nu-ți convine ceva și d-aia ne

bstrucționezi…- Dom’ primar, și la noi, la Patriarhie au venit reguli

noio. Ăștia cu Drepturile omului au venit și peste noi!... Nu e de joacă! avertiză preotul Demirel.

- Și ăia ce mai vor?- Preoteasa are voie să muncească, da’ numa’ în

același domeniu cu preotu’ consort.- Lămurește-mă și pe mine, se rugă primarul.- Dacă tot a lucrat la Starea civilă, de-acu’ încolo

facem la biserică ambele căsătorii: aia religioasă și aia civilă. Iar oamenii or să zică săru’ mâna, că scapă de un drum în plus.

- Preaînaltu’ ce zice? iscodi edilul șef.- E om deștept!... S-a dus la Departamentu’ Cultelor

cu o propunere de Ordonanță de urgență… Textu e simplu și eficient: Cetățene cutare, iei în căsătorie pe cetățeana cutăriță?... Asta o să întrebe coana preoteasă, iar eu voi blagloslovi: În numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh! explică Demirel.

- Cum de i-a venit ideea-asta, nemaipomenită!? se minună primarul.

- În ziua de azi, lumea se grăbește, nu mai are răbdare!... Noi îi rezolvăm repede, ca să aibă timp pentru petrcere. Asta-=i interesează: masa, dansu’ și banu – dar de nuntă!

- Și, te pomenești că s-a gândit chiar și la legea aia, care nu-ți dă voie să faci zaiafet decât pân’ la doișpe noaptea…

- A avut-o în vedere și p-aia!- Toate c toate, da’ pentru mormântare, cum vă

descurcați? A propus Preaînaltu’ și aici un text, ca să vă ușureze munca în familie?

- Nu a venit cu nimic nou. - Nu se poate! se supără primarul… Îl credeam

cu mintea destupată… Trebuia să conceapă un text adecvat, că pe oameni îi interesează de fapt parastasu’ – adică tot mâncarea și băutura.

- E o idee grozavă, dom’ primar! se bucură preotul Demirel. O să i-o comunic lu’ Preaînaltu’ și –sigur – la propunerea mea, o să te numească pe dumneata și nimeni altu’ consilier personal.

- La mormântare, nu mi-ai spus, coana preoteasă ce rol joacă?

- Pentru asta, am trimis-o urgent la un curs intensiv de spălat și îmbrăcat morții! se mândri preotul Demirel.

CURSANTA

Const. MIU


î

Preocupat ca toţi gânditorii de clipă şi de veşnicie, George D. Piteş îşi intitulează prima proză a acestui volum chiar aşa: „Veşnicia unei clipe de iubire”. Şi cine n-ar vrea să eternizeze clipa, mai cu seamă atunci când iubeşte?

Uneori suntem prizonierii propriilor impulsuri. Fără să ştim de ce, pornim pe un drum retrovers, în căutarea acelei stări, poate unice, dar păstrată pe retina afectivă, aproape intactă.

O iubire adolescentină care şi-a păstrat parfumul de inefabil, niciodată înlocuit de un altul. Da, ar fi o explicaţie!

Laura este o astfel de icoană a iubirii dintâi pentru Teo Şerbănescu, bărbatul care intempestiv, pleacă la drum (un nou drum pe vechile cărări?) – în căutarea ei, deşi a trecut noian de timp de atunci. Dar amprenta primului sărut, rămâne toată viaţa neştearsă.

Un astfel de început pentru o carte de proze nu poate fi decât seducător, mai ales pentru firile romantice care se întorc automat cu gândul la propriile trăiri şi la primele experienţe şi scântei ale dragostei vrând să guste din nou „picătura de infinit” dăruită de Dumnezeu.

Poate opri omul clipa din revărsare? Da, mai ales când dragostea e împărtăşită.

Timpului îi slăbesc puterile şi se lasă stăpânit. Cel puţin aşa vor să creadă, din totdeauna, îndrăgostiţii.

Reîntâlnirea celor doi iubiţi după 15 ani, are efectul spaţiului prea târziu, deşi bucuria lor e tot reavănă.

Dar toate acestea au deja un gust de telenovelă, aşa cum spune Laura Lazaride: „Un adevărat roman, dar cine mai crede în poveşti? Cine mai are nevoie astăzi de exemple, când fiecare dintre noi este propriul său exemplu, în confruntare permanentă cu propriul său destin.”

O clipă cât un an de iubire. Un an cât o viaţă. Sau mai bine zis, cât o veşnicie. Cei doi îşi trec în revistă amintirile. „Şi totuşi, Doamne, ce scurtă avea să fie această veşnicie!... Dar, după cum cred că ştii, tot ce e frumos durează puţin şi tot ce este sublim durează şi mai puţin... Numai regretele te urmăresc o viaţă întreagă...”

O seară romantică la restaurantul staţiunii Pârâul Rece, îi readuce pe cei doi în acea lumină magică a iubirii.

Scrierea seamănă cu o elegie în proză, un lamento prelung pentru pierderea iubirii, cu întrebări retorice şi regrete nesfârşite.

Viziunea narativă asupra personajelor şi faptelor lor este una destul de obişnuită. Astfel de întâmplări se consumă între oameni frecvent, cu oarecare note de specificitate. Depinde aici, dacă autorul găseşte elementul unic, catalizator, care să dea prozei coerenţă, conţinut, substanţă. Dar şi de cheia de lectură, realistă, romantică, didacticistă, morală, fantastică ş.a.

Un loc aparte îl ocupă şi factorul emoţional, dincolo de structuri şi raţiuni, de instinct, de modele ori de clişeismul în proză.

George D. Piteş se bazează în mare măsură pe factorul emoţional, cu accente dramatice, care reuşeşte să prindă cititorul în mreje. Sigur, fiecare scriitor are metodele lui. Butonul de pornire este emoţia.

EFECTUL SPAŢIULUI TÂRZIUGeorge D. Piteş, Destine furate,

Editura Bibliotheca, Târgovişte, 2014

Fluxul narativ urmează construcţia prestabilită, după tipic.În atmosfera intimă a odăii rezervate din complexul staţiunii,

cei doi îşi derulează poveştile, din anii de absenţă care s-au scurs.Din relatările celor doi se desprind caractere şi tipologii

diferite care au intrat în viaţa lor.Şi oricât de mari sunt tentaţiile de a relua legătura întreruptă,

glasul raţiunii îşi spune cuvântul.Din cele povestite de Laura reiese că viaţa ei a devenit în

acest răstimp subiect de roman... poliţist, cu enigme, substituiri de persoane, dispariţii, mărturii, martori şi tot ce implică misterul.

Ce ar putea face o persoană care ar constata că persoana de lângă ea este altcineva, luând o altă identitate?

Ridicări, prăbuşiri şi iar ridicări. Situaţii juridice inedite. Hăţişuri psihologice. Şi peste toate, o revărsare de erotism în scena de contopire a celor doi, după atâţia ani de aşteptare, o dragoste coaptă în spuza renunţărilor şi a netrăirilor strânse de amândoi, dovadă că dragostea exultă în pofida oricăror încercări şi bariere.

Luminişul primei iubiri se desfăşoară pe câmpul năpădit de buruieni al amintirilor protagoniştilor.

Autorul utilizează categorii filozofice cunoscute în relatarea scenelor de dragoste: absolutul, infinitul, neantul cosmic, eternitatea, universul. De asemenea, o suită de mijloace artistice care mai de care mai plastice, scăpând însă şi locuri comune. Personificarea e la ea acasă, creând corespondenţe între fenomenele cereşti şi dragostea celor doi:

„Cerul presăra din belşug deasupra lor flori de dor, suspinând parcă, o dată cu suspinul împlinirii lor, aşteptate de atâta amar de vreme. Se bucura şi el, fericit că mai există cineva în această lume, care să creadă în adevărata dragoste şi în binecuvântarea ei...”

Şi: „Soarele le bătu cu degetele calde ale razelor în geam, dar amândoi tinerii trecuseră şi aşa, prin prea multe într-o singură zi, ca să-l mai poată asculta. Ruşinat, soarele se retrase discret după un nor, zâmbind înţelegător.”

Apelative precum: raza mea de soare, primăvara mea, Galateea mea, clipa mea de infinit, clipa mea de eternitate ilustrează intensitatea trării, dar şi un oarecare manierism în exprimare. A se observa toate aceste pronume posesive: meu, mea, mele ş.a. în contrast cu situaţia reală. De fapt, nimic nu este al celuilalt, poate au alţi posesori, acesta este doar glasul dorinţelor neîmplinite.

Declaraţiile lor sunt uşor neverosimile, mai ales pentru timpurile noastre.

Deşi acţiunea acestei proze se desfăşoară în 24 de ore, timp condensat, echivalent cu o viaţă de aşteptare, cei doi eternizează cu dragostea lor clipa trăită intens, într-o simbioză perfectă. Reperele spaţiale şi temporale îşi pierd contururile.

Şi cum, ceea ce e frumos nu poate dura la nesfârşit, cei doi revin la realitate, fiecare păstrând în sine o părticică din celălalt, în chip virtual, desigur.

Arta naratorului reuşeşte, dincolo de vetusteţea poveştii de iubire, să descrie într-o sută de pagini, ceea ce un alt autor ar fi rezumat în câteva fraze. Dar unde ar mai fi atunci inefabilul şi frumuseţea povestirii?

În cu totul alt registru se desfăşoară acţiunea celei de-a doua povestiri, „Micuţa cerşetoare”, deşi titlul este la fel de comercial ca şi primul.

Cadrul este fixat în Cetatea Deva. Şi aici, soarele e tutelar, luând sub oblăduirea sa oameni şi locuri, deşi e doar luna februarie, prilej pentru autor de a descrie în detaliu drumul către cetatea la poalele căreia se află oraşul Deva.

O apariţie insolită, pe drumul spre cetate îl face pe inginerul Andrei Oprescu foarte curios.

O fetiţă blondă, îmbrăcată cu un paltonaş şi cu nişte ghete scâlciate cerea bani turiştilor cu un glas sfârşit.

Povestirea ia aspectul unei nuvele poliţiste. Interesul tânărului pentru mica cerşetoare îl face să descopere a doua zi, aceeaşi scenă cu ţiganul care-i confiscă banii şi mâncarea şi o bruschează, ceea

Cezarina Adamescu


î

ce-i întăreşte convingerea că e ceva necurat la mijloc.Povestea Petranei ar indigna şi cutremura pe oricine ar

afla-o. Ea este victima lăcomiei unor inşi din lumea interlopă, care exploatează copiii, punându-i să fure ori să cerşească, ţinându-i flămânzi şi în frig şi interzicându-le să vorbească oricui.

Aceasta este lumea Petranei şi a celorlalţi copii care-şi duc existenţa pe stradă, la mila trecătorilor. Povestirea este cât se poate de realistă.

Perseverent, Andrei dă de urma reţelei care exploatează copiii. Lumea interlopă are legile ei, şi traficanţii de copii profită din plin de naivitatea şi neputinţa celor mici ca să le smulgă şi ultimul bănuţ câştigat în stradă, în frig, cu mâna întinsă. Marghioala Furcoi şi amantul ei, Stelică Pribeagu, personaje parcă smulse din Charles Dickens, sunt capii acestei reţele, bine puse la punct.

Aceste descoperiri îl umplu de stupoare şi de indignare pe Andrei Oprescu.

Povestea devine incitantă când Andrei hotărăşte să distrugă reţeaua, luând-o pe fetiţă şi luptându-se cu Aurel, ţigănuşul de 16 ani care coordona copiii, mai precis, încasa bănuţii şi-i bătea bine.

Acţiune, dinamism, urmărire, eschive, încleştări palpitante, suspans.

Cu ajutorul şoferului de taxi, Andrei îl imobilizează pe tânărul tuciuriu şi descinde la casa unde copiii erau ţinuţi în gazdă peste noapte. Lucrurile se precipită când intră şi Miliţia pe fir, urmărindu-l pe Andrei, din gara Craiova. Tânărul inginer ajunge chiar în miezul afacerii cu cerşetori copii, la cel numit de Marghioala Furcoi, Boss. Copiii, denumiţi „marfă” de cel care-i pregătea pentru această îndeletnicire, sunt ţinuţi sub pământ. Avram Jercan se ocupa într-adevăr cu traficul de carne vie, pentru prostituţie, cerşetorie şi hoţie dar şi de copii schilodiţi anume pentru a fi scoşi la cerşit. Aceste teribile imagini, de o atrocitate cumplită, au darul să-l cutremure pe Andrei care, cu un curaj nebun, intră în felul acesta în vizuina lupului.

O veritabilă industrie a torturii şi terorii. Suntem în lumea lui Charles Dickens, însă mai atroce şi mai întunecată. Infernul e o palidă reflecţie a acestei lumi plină de copii diformi, schilodiţi, arşi, orbiţi, trăind într-o atmosferă subumană, cu camere de tortură, terorizaţi de Boss şi de gorilele lui.

„Bossul deschise uşa şi, dintr-o dată, în faţa lui Andrei apăru o adevărată cameră medievală de tortură. Nu lipseau nici focul şi nici nicovala, nici lanţurile şi nici topoarele, nici foarfecii şi nici cleştii de diferite forme şi dimensiuni, nici butucii însângeraţi de lemn şi nici scripeţii...Totul, dar absolut totul, parcă erau aduse intenţionat din poveştile de groază, în plin secol douăzeci, ca pentru a nu fi uitate niciodată. Şi toate erau...funcţionale şi folosite...Andrei făcea eforturi supraomeneşti ca să rămână în picioare. La o masă alăturată era Tarzan însoţit de încă două gorile, cu figuri înfiorătoare, care-l disecau cu privirile încruntate. Călăii din vechime, păreau de acum, în închipuirea lui Andrei, simpli îngeraşi, pe lângă aceste adevărate plăsmuiri ale diavolului.”

Şi exact ca-n filmele de acţiune, bătaia din subteran din camera de tortură între Andrei şi cei doi zdrahoni este urmărită cu răsuflarea tăiată, fiind antagonica şi veşnica luptă dintre bine şi rău. Autorul ştie să creeze şi atmosfera şi acţiunea şi suspansul. Şi camera de tortură folosită pentru viitorii cerşetori se transformă în sala groazei pentru Jercan şi fiarele lui omeneşti.

Şi bineînţeles că Andrei este salvat la timp de echipajul de miliţie alertat de mama inginerului, echipaj care-i monitorizase acestuia toate mişcările.

Autorul insistă şi asupra psihologiei fetiţei care, încă din primii ani de viaţă suferise traume de neînchipuit. Legătura afectivă dintre inginerul Andrei şi fetiţa de patru ani este din ce în ce mai puternică.

Regăsirea însă cu părinţii naturali ai fetiţei este un prilej de mari emoţii pentru toţi.

Plină de suspans şi dinamism, povestirea Petranei ar trebui să-i pună pe gânduri pe toţi, indiferent dacă sunt părinţi sau nu.

Povestirea are un final fericit şi pilduitor totodată şi e citită cu plăcere pentru că tratează soarta unor copii încăpuţi pe mâini diabolice care vor să profite de naivitatea şi fragilitatea lor.

Cadrul celei de a treia povestiri este citadin şi-l are ca protagonist pe Rafael Duzină, îndrăgostit de Profira lui, care are o legătură de amor cu domnu’ şef, Matei Gratie.

Confruntarea, la o bere rece a celor doi rivali e demnă de schiţele lui Caragiale. Discuţia lor are darul să-l vexeze pe Matei Gratie. Nu numai că soţul încornorat ştie de trei ani de toată aventura lor, dar îi este recunoscător amorezului că Fira şi-a schimbat în bine comportamentul faţă de soţ şi faţă de copiii lor.

Complicitatea soţului la întâlnirile amoroase ale celor doi are un caracter pidosnic şi pervers, dar, pe undeva, îndreptăţit. Soţul e cu 20 de ani mai în vârstă decât Profira. Urmează propunerea lui Rafael Duzină ca şeful să se împace cu nevastă-sa, ca să le fie şi lor bine în casă. Şi de la ameninţări, soţul înşelat trece la mărturisiri şi rugăminţi. Este cumva o situaţie paradoxală, în loc să-i ceară socoteală de ce umblă cu nevastă-sa, soţul îl roagă să continue relaţia cu ea.

În cele din urmă ies amndoi din cârciumă, sprijinindu-se reciproc, ca doi buni prieteni care au de făcut o lucrare împreună. Arta prozatorului în această scurtă povestire este desăvârşită.

Diversificate din punct de vedere tematic, prozele lui George D. Piteş abordează probleme de interes, atât din mediul citadin cât şi din cel rural.

„Sclavii” – Ion Bădescu – ţăran gospodar,vrednic, credincios şi isteţ, iubitor de muncă, de pământ şi de animale, în vizită la naşul Virgil Nicolaescu îi expune, la un pahar de ţuică acestuia, crezul său de viaţă: să aibă o agoniseală, să-şi aranjeze copiii, să mănânce şi să bea bine, în concluzie, să trăiască. Proza e o metaforă a omului care devine sclav al lucrurilor materiale, al pământului şi acareturilor.

O discuţie între doi consăteni şi rude pe deasupra, are menirea să lămurească poziţia fiecăruia în comunitate.

Viaţa lui Ion Bădescu e adânc înrădăcinată în lumea rurală cu regulile ei, dar oglindeşte şi mentalitatea ţăranilor.

-„Am, năşică, am, că mi-s băiat deştept. Serviciul e bun pentru pensionare, iar eu mi-am căutat un servici, care să mă lase cât mai mult cu pământul meu. Că eu tot de aicea mănânc, nu de la serviciu şi ştiţi că eu tot ţăran am să mor, şi încă unul d-ăla înrăit, îndrăgostit de pământ. Pe mine, dacă vrei să mă omori, spune-mi că se face şi aici colectivă şi trebuie să-mi ia pământul. Că tare greu l-am adunat. Să ştiţi, năşică, eu în fiecare zi trebuie să merg pe la locurile mele, să le văd măcar. Îs multe, şapte la număr şi toate sunt departe de casă, dar eu nu preget. Mi-e drag pământul ăsta, ca viaţa! Şi apoi, trebuie să dau ceva şi copiilor mei, nu? Ştiţi cât am iubit eu copiii, şi mai ales, să-i văd bine, pe la casele lor. Şi de-o fi să nu-i văd, măcar să le las ceva. Au de fiecare câte cinci pogoane, că mamă-sa n-o să se ocupe singură de atâta pământ. O găsi ea loc pe la copii, după ce n-oi mai fi.”

El a agonisit pentru copiii lui, a pus deoparte să le facă un rost, dar tot cu vechea mentalitate a rămas: fata trebuie măritată cât mai curând ca să scape de griji.

Un destin pe care altcineva ţi-l trasează, în cazul acesta, părinţii.

Dar tot un „destin furat” este pentru că îl lipseşte pe copil de libertatea alegerii proprii.

Utima proză, „Meditatorul” tratează un subiect arhicunoscut din mediul didactic, aşa cum spune şi titlul, tema meditaţiilor.

Inginerul Nae Pălămidă îşi aduce fiica la profesorul Relu Chiflănescu, om cu pretenţii care suferă de sindromul laudei de sine. Autorul subliniază umilinţele la care sunt supuşi părinţii pentru ca pruncii lor să poată reuşi în viaţă. Şi cum sistemul este corupt, şi elevii şi părinţii trebuie să accepte compromisurile.

Adept al stilului tradiţional în proză, George D. Piteş oferă cititorului fragmente de viaţă netrucată, în care oricine se poate regăsi, dacă are buna cuviinţă să recunoască acest lucru.


Aerul era cenușiu gălbui, sub cerul ca un ecran fumuriu, mai dens pe alocuri, cu zone destrămându-se în mișcare, asemenea nisipului ud sub retragerea valului. Mașina de culoarea untului rânced mergea greu prin zăpada apoasă, frământată de roțile altor mașini. Începu să năvălescă ceața în valuri, iar motorul părea s-o înghită făcând mersul păstos , ca al unui avion ce traversează o zonă întinsă de turbulență. Jeepul de culoare neagră din față a virat la dreapta, ieșind din carosabil și a oprit brusc, foarte aproape de povârnișul adânc de câțiva metri, care se termina în marginea râului înghețat și acoperit cu zăpadă. Roata dreaptă din față avea jumătatea exterioară suspendată în aer. Am pus instinctiv mâna pe bord, împingându-mă înapoi, când Filip a frânat la fel de brusc, după ce s-a apropiat de mașina din față până ce tabla caroseriilor s-a atins cu un pocnet scurt.. L-am privit, așteptând un comentariu, sau o reacție de furie. Cu mâinile încă încleștate pe volan, Filip privea în gol. I-am atins brațul și foșnetul hainei mi-a părut uscat, sfărâmicios.

-Nu știu ce-a pățit Marius, dar nu înțeleg tu ce-ai căutat după el! Aș fi vrut să strig cuvintele, dar le-am șoptit doar, parcă cerându-mi iertare. Cu doar câteva momente în urmă voiam să-i spun că sunt însărcinată și, știam bine că nu-și dorea copiii, cel puțin nu acum. Mă temeam de reproșuri când m-am trezit în situația de a sta într-o mașină staționată periculos, pe buza unui povârniș. Răul de înălțime pornise să urce în cohorte de furnici prin mușchii picioarelor, strecurându-se ca o vietate lunecoasă în stomac. L-am văzut pe Marius cum cobora încet din mașină și, ținând portiera dinspre șosea cu putere o îndemna pe Marta să se strecoare cu prudență pe sub volan, spre ieșire, fără mișcări bruște. S-au aplecat apoi amândoi, privind la ceva aflat sub capota mașinii.

-Coboară și ajută-mă, am spus , cred că mi se face rău! Mi-am auzit glasul șters, uniform,parcă mă temeam să nu facă valuri. Trecuseră doar câteva secunde, dar mi se părea că stăm acolo dintotdeauna, încremeniți într-un coșmar. Filip nu vorbea și asta sporea nefirescul situației. Apoi, repetând gesturile lui Marius, mi-a Înlesnit coborârea din mașină. Lumina gălbuie de afară mă apăsa ca aerul dintr-o încăpere plină de praf. Sub capota Jeepului, o vidră palpita ghemuită, derutată,neștiind încotro s-o apuce. Ochii i se rostogoleau, privind pe rând oamenii aplecați, care-o priveau nu mai puțin surprinși. Țâșni apoi, aruncându-se pe povârniș spre apa în care dispăru, trecând prin stratul de gheată, ca și cum nici n-ar fi existat. Am văzut atunci Jeepul cum se înclina, gata să alunece pe urma vidrei

-Cade! am strigat. Strigătul mi-a explodat în plămâni ca o sticlă din care săreau țăndări, rănindu-mi gâtul, repetându-se ca un ecou, cade, cade strigam,până când bărbații au început să coboare panta și să împingă mașina, încercând s-o pună la loc, pe teren sigur. Picioarele le alunecau , mașina se balansa periculos. N-am putut să mai privesc grozăvia, vedeam doar cum aveau să se rostogolească până jos oameni și mașină împreună. M-am întors cu spatele și m-am îndepărtat câțiva pași pe sosea, cu gând să opresc ajutoare .Nu mai trecea nicio mașină, iar în ceață șoseaua parcă făcea valuri .N-aveam nicio putere și eram prea înspăimântată să gândesc limpede. Singurul lucru care mi-a venit în minte a fost să caut un loc pe unde să cobor în râpă, crezând că acolo va fi mai multă nevoie de ajutor. Când am ajuns jos mai mult târâș, bărbații erau tot acolo, patinând și încercând să împingă mașina. Aici, jos însă, se înt

NAŞTEREA

âmpla ceva curios. Prin stratul de gheață acoperit cu zăpadă de la mal, se ițea din loc în loc capul câte unei vidre. Apărea întâi botul, ridicat în sus ca un sfredel, apoi capul întreg trecea prin ochiul spart rotindu-se rapid în toate direcțiile și retrăgându-se la fel de rapid la loc. Pe o întindere de câțiva metri se petrecea dansul acesta al capetelor, ca o joacă dirijată de un dresor. Am vrut atunci să văd cât de groasă e gheața prin care vidrele treceau ca printr-un perete invizibil ,încercând -o întâi cu vârful piciorului, apoi lăsându-mi greutatea pe talpa întreagă. Un fir de luciditate se destrăma din toată această nebunie. Avea dreptate Filip când mă acuza că mă preocupă prea mult fleacurile. Gheața mă ținea, doar că fremăta pe dedesubt. Aveam senzația stranie ca eram susținută nu de tăria gheții, ci de spinările animalelor în continuă rotire .Și, privind în sus, n-am mai văzut nici bărbații, nici mașina. Au reușit așadar, mi-am spus, trebuie să urc înapoi repede,nu cred că vor aprecia intențiile mele salvatoare .Urcușul era imposibil, alunecam mai mult decât reușeam să înaintez. Am dat de o scară metalică ce cobora din capătul unui pod retezat. Teama mea violentă de înălțime mi-a zvârcolit stomacul. În timp ce vomitam –doar eram însărcinată-, mă gândeam că visez . N-am cum să urc, mai bine mă trezesc M-am frecat la ochi cu putere. Nu s-a întâmpla nimic, așa că i- am închis și am început să urc orbește, cu mușuroiul fricii în coșul pieptului.

Pe șosea nu mai era nicio mașină. Mi-am strâns în copci haina de blană și mi-am băgat mâinile în buzunarele goale. Geanta mea era în mașină, cu telefonul în ea. Or fi plecat să mă caute, negăsindu-mă. Dar unde ?Pe șosea treceau rar mașini. Nici măcar nu știam cât e ceasul. Lumina gălbuie de afară bătea în cenușiul înserării. Stăteam de mult cu mâna dreaptă întinsă în față, n-o coboram de teama că n-am să mai am curajul s-o ridic iar, când o mașină a oprit lângă mine. Băiatul de la volan a coborât portiera și asculta neâncrezător, împreună cu fata de lângă el, explicațiile mele precipitate și stângace. Nici nu le-am spus tot, ce-ar fi fost să le vorbesc de vidre, de poduri rupte, de plecarea fără explicație a însoțitorilor mei…. M-am rătăcit de un grup spuneam, deși era greu de crezut că te poți rătăci pe o șosea goală. M-au luat în mașina lor cu geamuri fumurii. Erau tăcuși și triști. Când au oprit , era întuneric . Am coborât într-o piață centrală slab luminată, nu mai mare decât un sens giratoriu. Binefăcătorii mei nu s-au întors și nici n-au vorbit cu mine, doar au închis portiera și au plecat. Un grup de muzicanți ambulanți cântau o muzică lentă, în timp ce dansau dezlânat, parcă erau păpuși trase de sfoară. Eram singurul lor spectator și asta m-a făcut să mă simt prima dată de la accident foarte singură. Eram parcă în alt timp, din care nu mai aveam cum să ies. Îmi era sete. Poate și foame, dar setea era mai puternică. M-am gândit să cerșesc, dar nu aveam de la cine, iar cântăreții ambulanți nu conteneau cu dansul lor anacronic.

Cineva claxona în neștire, continuu. Vaietul prelung și tăios se amplifica lovindu-se de ziduri, până s-a oprit în scrâșnet de roți frânate brusc, lângă mine. Întunericul total a căzut dintr-o dată, împreună cu ultima gură de aer care mi-a traversat aspru gâtul spre plămâni .Copilul s-a născut prematur, plăpând, cu un abur de viață palpitând sub pielea zbârcită de sub care primul scâncet a spart ghemul morții, împrăștiindu-l în lumină

Stefania Oproescu


Trenul suia obosit printre dealuri, sub soarele dogoritor. Era o zi toridă de vară. În vagoanele elegante, cu canapele îmbrăcate în catifea albastră, aerul condiţionat era pornit la maximum, iar răcoarea de aici contrasta cu canicula de afară. Camelia privea tăcută pe fereastră, urmărind derularea peisajului, cu case, copaci, curţi şi ogoare alergând înapoi. Gândurile îi zburau şi ele departe şi nu observă că cerul devenise gri, apoi tot mai negru, iar tunetele şi fulgerele începuseră să cadă în jur. O ploaie torenţială porni să curgă peste câmpuri, sate şi peste ferestrele trenului. Surprinsă, se retrase îndată, deoarece apa pătrundea pe lângă geam, în interiorul vagonului. Prin gările mici şi urâte, cu geamuri şi uşi acoperite de scânduri bătute în cuie, cu zugrăveala coşcovită, apa lăsa urme murdare. Partea aceasta de cale ferată, ce duce de la oraşul reşedinţă de judeţ către munte, fusese lăsată în paragină. De fapt, trenul circula. Era un tren privat, bine îngrijit, păzit de personalul care veghea ca toţi călătorii să aibă bilete şi să se comporte civilizat. Dar gările? Ele nu mai erau funcţionale. Se făceau „economii”! Biletele se vindeau în tren.

Camelia începu să se îngrijoreze. Ce va face dacă va ploua tot atât de tare când va coborî? Avea umbrelă, dar era încălţată cu papuci albi, de vară, iar drumul cel mai scurt spre casă trecea prin pădure. Dacă nu mai coboară nimeni? Cu cine urcă prin pădure? Norii negri grăbeau înserarea. Situaţia părea şi mai gravă, pentru că plecase de mult timp din sat şi nu mai cunoştea aproape pe nimeni. Copiii crescuseră, se făcuseră oameni maturi. Bătrânii se mutaseră, rând pe rând, la cimitirul ce înconjura biserica veche, cu bradul cel mare străjuind intrarea şi clopotniţa, pe sub care se trecea şi care despărţea parcă două lumi. Părinţii Cameliei rămăseseră printre cei mai bătrâni din sat. Doar doi-trei mai erau de vârsta lor, aproape de 90 de ani. Cu două săptămâni în urmă, o îngropaseră şi pe Dragomira, bătrâna de 101 ani. Locuise singură, de mai bine de 50 de ani, într-o căsuţă ca de poveste. Căsuţa era veche de peste o sută de ani. O bătuseră şi pe ea ploile şi zăpezile şi îmbătrânise. Lemnul stâlpilor şi galeriei prispei se înnegrise. Bătrâna stătea uneori pe prispă, înfăşurată într-o broboadă neagră, înfrigurată în plină vară. Nici soarele lunii lui cuptor n-o mai putea încălzi pe femeia care plecase pe un drum lung, la capătul căruia nu mai ajungea.

Trenul opri în gara unde cobora Camelia. Continua să plouă torenţial. Văzu cele câteva persoane, navetiştii la oraş, cum o iau la fugă, să ajungă la adăpost. Se vor schimba de hainele ude, dar cel puţin vor fi acasă.

Camelia îşi deschise umbrela şi se îndreptă spre clădirea gării, să aştepte oprirea ploii ori măcar încetinirea ei. Gara o făcu să se înfioare. Sala de aşteptare nu mai avea uşi! Înăuntru nu mai era nici o mobilă, soba de teracotă fusese dărâmată, poate furată! Pereţii murdari se coşcoveau. Nu mai fuseseră de mult timp văruiţi. Şi

Inelul Camelieigara aceasta fusese desfiinţată şi ajunsese aproape o ruină. Camelia îşi amintea ce fusese aici, pe când era elevă de liceu şi făcea naveta cu trenul…

Când i se păru că a mai stat ploaia, Camelia se încurajă şi porni pe poteca plină de apă, să iasă în şosea. În jur, nu era nimeni şi, deşi era aproape şapte seara, conform orei de vară, norii negri făceau să fie aproape întuneric. După ce străbătu şoseaua asfaltată, Camelia sări un pîrleaz şi începu să urce poteca alunecoasă, ce şerpuia prin livada de pruni. Iarba înaltă, necosită încă, îi udă fusta. Picioarele îi alunecau în papucii ce musteau de apă. Cu greu ajunse într-o poiană. Aici se odihni puţin. Sângele înfierbântat îi bubuia în urechi, iar venele gâtului îi palpitau. Privi în jur. Poiana largă din copilăria ei era năpădită de o pădurice. În mijloc, un lac format chiar de ploaia ce continua să cadă. Aproape se înserase şi negurile suiau din văi, înfricoşând-o. Umbrela îi apărase doar capul de ploaie. Toată îmbrăcămintea subţire era udă şi lipită de corp. O sudoare rece îi înfăşura capul. Deschise geanta şi scoase un spray paralizant, cu care se gândea să se apere, dacă ar fi fost atacată de vreun om sau animal. Mută geanta pe umărul stâng, luă umbrela tot în stânga, iar spray-ul îl ţinea în dreapta, cu degetul pe buton, gata să-l pornească, dacă ar fi fost cazul. Se îmbărbătă şi porni. Trecu prin lac cu papucii în picioare, ca să nu se înţepe în ceva şi, ajungând la pădure, urcă poteca alunecoasă, pe care se scurgea apa în pârâiaşe. Alunecă şi căzu, rupându-şi papucii. Se adună de pe jos tremurând, luă papucii în mâna stângă şi, decisă să iasă la lumină cât mai repede, merse mai departe. Aluneca mai tare în picioarele goale. Îşi înfipse degetele în pământ, ca pe nişte gheare, şi continuă să urce, fără să se mai oprească, fără să se mai uite în jur. I se părea că, dacă ar face-o, ar vedea lucind ochi pânditori din fiecare tufiş.

Poteca deveni mai largă. Se vedea că oamenii răriseră pădurea de curând. Pe margini, erau crengi şi copaci mai tineri, care nu fuseseră încă ridicaţi. Nu-i venea să creadă că se află acolo, la ora aceea! Dacă apare pe potecă cineva? Cum de nu se gândise mai înainte? Acum, nu mai avea ce face. Era în mijlocul pădurii, se înserase şi trebuia să urce cât mai repede. Cât mai repede! Ani de zile străbătuse drumul acesta spre gară şi de la gară, când mergea la şcoală. Dar niciodată în asemenea condiţii. Şi doar coborâse şi urcase primăvara sau toamna, pe ploaie, iarna, pe zăpadă, viscol, alunecuş ori polei. Brusc, o lumină puternică, verde, o înconjură, formând un spaţiu protector. La început, nu-şi dădu seama de unde vine, dar simţi o căldură pe arătătorul mâinii drepte. Piatra de smarald a inelului arunca flăcări. Înţelese de ce bunica o sfătuise, atunci când i-l pusese pe deget, la împlinirea vârstei de optsprezece ani:” Inelul acesta este al tău. Să nu-l scoţi niciodată de pe deget!”

Era pustietate, tăcere, doar ploaia lovea necontenit şi ritmic frunzele copacilor. Oamenii, animalele se retrăseseră, probabil,

la adăpost, se încuraja Camelia. Ieşi, într-un târziu, din pădure şi ajunse deasupra, pe drumul care urcă lin, până la prima casă. Făcu un popas, ca să-şi tragă sufletul şi să-şi domolească respiraţia şuierătoare. Este udă, are picioarele zgâriate şi pline de noroi. De sus, priveşte pădurea şi se înspăimântă. Este întunecată şi parcă înfuriată că scăpase o pradă. Ploaia făcea un zgomot mai mare, iar vântul se pornise şuierând. Plecă repede, pentru că mai avea până să se salveze. Încă era prea aproape! Trecu de prima casă. Era pustie. Nu mai locuia nimeni acolo. Şi ce familie mare fusese în acea casă ! Nouă copii se tăvăleau iarna, goi, prin zăpadă!...

Dar lumina verde continua să o învăluie şi astfel ajunse la casa părintească. Străjuită de cei doi tei înalţi, stătea în ploaie, cu luminile stinse. Camelia încercă poarta. Era încuiată. Bătu de mai multe ori, până când uşa de la intrare se deschise:

- Ce faci, mamă? Te-ai culcat?- Tu eşti, Camelia? Nu m-am culcat,

mă uitam la televizor. Dar tu de unde vii la ora asta? Eşti singură?

- Vin de la tren, mamă!- Ai venit pe drum?- Nu, mamă, am venit prin pădure.- Vai de mine!, se sperie bătrâna. Cum

ai avut curaj să vii la ora asta prin pădure? Dacă te ataca un om, un animal?

- Nu mi-am dat seama cât de întuneric este, decât atunci când am intrat în pădure. Cum era să mă întorc din drum?

- Eşti desculţă?- Am alunecat şi mi-am rupt papucii.

Nici nu ştiu de ce i-am mai adus cu mine şi nu i-am lăsat acolo.

- Mamă, dacă ştiam, te aşteptam la gară, cu schimburi. Cum ţi-ai pus tu viaţa în pericol pentru mine!

- Acum, gata, a trecut. Dar te rog, mamă, pune-mi nişte apă la încălzit, să mă spăl de noroi, că am îngheţat. Nici nu intru în casă până nu mă spăl aici, în bucătăria de vară.

Bătrâna aprinse aragazul, iar Camelia îşi lepădă hainele ude. Apoi se încălzeşte, spălându-se de noroiul de pe picioare, îmbracă haine uscate şi intră cu maică-sa în dormitor.

- Mamă, să ştii că vin de la spital!, rosti ea după un timp.

- Ai fost acolo? Şi te-a primit? Mamă şi fiică se priviră deodată,

însufleţite de speranţă. „A reuşit ea ce n-a putut nimeni până acum?”, gândi mama. Suferise prea mult, de aproape un an…

Elena Stroe-Otavă


Dezamăgire

Nu ninge,în urma mea rămân brazi nescuturaţi,fiindcă nu au de ce să se scutureşi-mi vine să-i acopăr cu părul meu,cu nişte corzi de vioară,dar mă amăgesc, nu mi-ar ajunge nici părul meu,nici toată orchestrapentru Primăvara lui Vivaldi.

De ce nu sunt mai multe concerte?

Nu e lumină,în urma mea rămân brazi aprinşifiindcănu se poate să lumineze oameniin-ar mai exista atuncinicio stradă întunecoasă, fiecare ar vedeape unde calcăşi s-ar mira câtă lumină este pe drum, pe mâini, pe chipuri.

De ce nu se ard brazii?

Nu vii,în urma mea rămân brazi nevăzuţifiindcăar trebui să treci pe lângă eişi nici atuncinu cred că i-aş vedeadin cauza zăpezii nescuturatede pe crengi.

De ce nu ninge?

Poezie către Dumnezeu

Ţi-aş scrie o poezie,Doamne, cu mâinile mele,dacă nu Te-aş fi auzit o seară întreagăîncrustând litere cu harul Tău,pe inima mea.

Ca să am ce găsi toamna.

Ţi-aş planta o zambilă,Doamne, în palmele mele,dacă nu Te-aş fi văzut o toamnă întreagăcăutând brânduşe, cu inima mea.

Ca să am ce iubi toamna.

Ţi-aş face o rugăciune,Doamne, şi-aş agăţa-o de genele de la ochiul stângdacă nu Te-aş fi simţit poezii întreginecitind nimic altceva, decâtîn inima mea.

Ca să afli când am lepădat din mine, toamna.

AȘA CA DIN SENIN...

Așa ca din senin...Ce mult senin era în senin!De unde apărură scorușiiși sturzul cântândpeste văi de luceafărși iarăși înapoi?

Așa ca din senin:Dă-mi cântecul în palmă să-l țin!Ce mult senin se făcuse-n senin!Liniile palmelor noastrese îmbătau cărărilorghicindu-se una din alta, sorbind Cântarea Cântărilor.

Așa ca din senin,năpraznic senin, cumplit de senin!...sturzul și-a atârnat de luceafăr verzuicânteculprecum un râu albastru pe hartă.Scorușul,cu ochi de viezure, cum e argintul viu,ne pândea printre frunzele luiurcușulintrării spre povesteacu heruvim la poartă.

CÂNTEC PENTRU HOAȚA MICĂ

Neastâmpărată-o steas-a prins nopții-n catifea...

(Dormi, dormi norului,ștrengăriță-a dorului.)

Prin lunca de chiparoasăse-ntorc drumurile-acasă...

(Dormi, dormi cărăruie,Făt Frumos spre noi se suie.)

Dorm lăstunii, steleletrag ușor perdelele,numai unuia mai șuimama-i suflă pe cucui...

Pe sub cetiniapeleși-au închispleoapele,leagănă-te, leagă...

- Sst! Că doarmehoața-mi dragă!

POEZII

Luisa-Evelina çTifii Iulia Maria IosifDumitru IchimAscunzătoare

călătoare

Mi-am făcut geamantan din marmură Cu mâinile-mi murdărite de leacrimile-amare Ale minţii tale. Inima şi ochii am împachetat Şi cu trenul am zburat. La malul mării nu erai – Eu căutăndu-te, poalele rochiei mi-am udat. Între dunele deşertului nu te aflai – Dar căutându-te, pielea mi s-a uscat. Te-am căutat şi după nori, Cu toate că m-ai avertizat Că acolo nu ai cum să respiri. Normal că nu te-am putut găsi, De vreme ce tu ai zăbovit mereu În geamantanul meu, Aşteptând să muşti din mâinile mele În formă de floare Care te caută mereu.

Joker : Pasiunea Cafeaua neagră şi zarurile aruncate Pe masa din marmură albă îmbrăcată în sticlă Sunt ultimele semne... Că a fost, Că s-a dus. Sau poate... Au fost şi-au plecat. E iubirea sau sunt ei? E sclipirea din ochi sau privirea lor? E intensitatea bătăilor inimilor, sau sincronul pulsului lor? A fost dragostea vrăjită Să-i lase în solitudinea bătăilor ceasurilor lor? S-a rătăcit în atriile sau ventriculele din ale lor piepturi înflăcărate, Căzute în ispită? Război rece. Crimă pasională. Suferinţă. Durere. Albastru marin. Roşu sângeriu. Cum se poate că aerul dimineţii să fi devorat cafeaua? Se concepe că briza nopţii să fi răsturnat zarurile? Un scurtcircuit a stins lumina. Mâini uitate, Sărutări sfărmate, Fluctuaţii de intensitate, Şi o pereche de buze inflamate Care sorb spuma laptelui Ce nu se va mai revărsa În amara cafea.Luisa-Evelina Ştifii


Poet-caligraf al meleagului metafizic, înstrunând cauzele primare cu mijloace lirice îndatorate unei matematici muzicale, d.l Petru Solonaru, prin volumul său „TETRAION”, apărut la Editura „Neliniști metafizice”, 2010, cu o prefață de Nae Georgescu și o postfață de Costache Ariton, reia paradigmele poeziei tradiției primite illo tempore de la zei, unde eficacitatea „strălucitoarei rațiuni” pălește în fața simbolicei sapiențe a inimii. Astfel, epistema sa poetică este așezată în Odaia Ființei înlesnită de prototipurile metaforice care fac legătura cu un ritual al numirii sacrului:

„Prisos și lipsă, omul, smintit de înmirare,din moarte înviază, spre înviere moare.Cât nimicindu-și darul se dăruie nicicuie,nu știe nici ce este, dar, nicidecum ce nu-e...” (pag.27)

Declinările și conjugările celor 100 de catrene (tetroare) organizează în modulații lingvistice distincte amintirea arhetipului, unde orizontalitatea cuvintelor se întretaie revelator cu verticalitatea Cuvântului într-un morfem al „coincidentia oppositorum”-ului:

„-Conținătorul, iată-l!... Dar conținutul nu e.Cărăruind surpare ce surpă-o cărăruiea toată nimicia, aflăm cumplita veste:Estimea absentează, deşi absenţa este...” (pag.41)

Ritmurile poemelor d.lui Petru Solonaru, îmbinând așadar în coincidențe opoziții, sub semnele încrucișării gramaticale a grupării verb-substantiv din primul emistih al unor versuri, spre exemplu, cu o altă ordonare a flexiunii în a doua parte a acestora, ca formă inedită la noi a chiasmului stilistic, întăresc „starea ființei”, neclintirea sa dincolo de iluzivul existențial:

„O, câtă așteptare în Umbră și Tăcere!...Pieirea nemurește prin moartea care-o piere.Chemând la sine firul tăiat de calme parce,întoarcerea-înfioară fiorul ce-o întoarce...” (pag.21)

Ne dumerim încântați, prin urmare, că ceea ce poetizează autorul de față ne privește pe toți. Însă, la o citire adâncă, vom și vedea, în

mod prielnic spiritului nostru, lucruri și idei pe care doar vag le intuiam înainte.

Exercițiu înalt de cunoaștere, de data aceasta pe calea poeziei, cartea de față, „Tetraion”, ne invită chiar să ne relevăm pe noi înșine ca „sămânță a reveriei”, ca „foșnet al înserării” ori ca „sfoară nudă a firii”. Nu rămâne decât să-i urmărim „meta-bolismul” muzical, și astfel să ne citim „simbolic” propria noastră geometrie lirică, legitimați de un model hermesian al numirilor Facerii.

*Petru SOLONARU, poeme, „TETRAION”, Editura „Neliniști metafizice”, 2010

Reiterarea Facerii*Mihai Stan

1. Când nimeni şi nimicu ’i se bucurau în sine,iar peste tot stihia ascuns dorea să ’închine,ce Zeu, atunci, ca beznă, pe cel de-acum ceruse?...- O ! cercul, foc al morţii, spre-al vieţii punct, cenuşe...

2. Nici moartea spre-a renaşte, nici naşterea ce moare,n’ ajung nicicum în locul Fiinţei Uitătoare.Spre-a pustii venirea ’i, ea vine din pustie.- Cui, între vii, urmând- o, ceva-i e dat să ştie?...

3. - Contemplă ţie -ţi zarul destinului cum saredin fericire ’în lacrimi, din vis în disperare !... Pe muchea lui stă scrisa: ,,Plecaţii, nu-s a ’întoarceabsurda clipei roată, nici firul celor parce ...’’

4. Cât nu sunt încă iarbă şi cana are ’într’ însapustie busuioacă, de ce visarea -mi... plâns-a ?......Îmi amintesc plecaţii... Dar vinul vechi îmi spune:,, -Taci ! bea...iubeşte clipa, că-i singura minune.’’

5. - De ce pe mări bat valuri, dacă doar duc Neunde,iar drumul lor smintirii gândirea scriu s’ afunde ?...Nici undă şi nici cuget un sens nu au... Învaţă !...Învins al nopţii, cine, mai speră ’în dimineaţă ?...

6. Căzând în sine Punctul, dă pururea lumină !...Oglindă celui nimeni, când totul i se ’închină, închide prin deschisul, ce ’întru închis deschidelimbajul spre gândire, deplinul, formei vide...

7. - Sub vântul ce-o curtează, nu plânge stins din floare !El, germen învierii, e chiar atunci când... moare .Bucoavna parfumată ce-i scrisă clipei, ştim: edeşarta cugetare s’o recitească Nime ...

8. Oglinda -mi faţă ’în faţă cu cea a morţii spune:,,-Spre foc fixate ’s toate... desfătul dă ’în tăciune.Rezerva dintre tine şi umbră se măsoarăşi ’însfăruie, dar, torsul, ce toarce-a vremii sfoară...’’

9. Urzirea clipei, iată, prin noi un vid coboară !...Ulciorul fericirii, s-a spart de Lună- aseară,când, să rămâi, rugat-am sub liniştea cea largă.Dar tu plecai... iar talpa, cărarea da să şteargă...

10. Când sparge valul ţărmii, ce vrea să ’îndruge spuma?...Că toate ’în sine ’s goale. Deapurure, şi- acuma.Cum ea, şi noi în viaţă, ne-am răzvrătit sub unde, tăind zădărniciei absenţa ce ne-ascunde ...

11. - După cortina nopţii, ce drum ne mai aşteaptă,cum ieri se schimbă ’în astăzi, şi, scară fără treaptăa celui mâine, pare că de nimic se -aţine ? ... ...Hierei suntem o clipă prin focul îndesine...

12. Deschisul orb întinde irida sa chemareşi uită înstigmatul prin viaţa ce dispare .Tandreţea-i să picteze în Gând cu -atâta artădeşertăciunea lumii cum Sinei se deşartă...


î

în drumul său spre paradis

claxonaţi şi călcaţi visele culese pe şoselele verii - iată sfârşitul protezelor pline de sânge

am fost un punct pe monitor deviant de la linia dreapta..

*** E ora 13, forfota şi atmosfera de bâlci sunt în toi. Stradă se

desfăşoară că o junglă cu multiple paliere. Sus, peste case, păsări. Cer. Aer albastru, miros de săpun, de portocală. Mai jos pluteşte muzică de radio, plânsete, lătrat de câine, ţipete de copil, motoare de taxiuri poluante, pocnitorile care înnebunesc căţeii cartierului. E lumea vocilor. Îmi zic că suntem lipsiţi de originalitate, omul singur e singur la Londra ca şi la Paris, Amstedam sau New York. Ce schimbă meridianul? Noi ne schimbăm, cu percepţia lucrurilor rafinată sau nu, alteraţi de cultura dobândită sau de teribila ei lipsă. Relativul stărilor stradale duce poetul la introspecţii, găsesc în „Regrete” o subtilă atitudine antisocială, un cinism dobândit după ani de eşecuri, căderi în căutările de apartenenţă la vreun grup sau altul. Încercările vin şi se dizolvă ca valurile, toate rezultă în acelaşi efect, dar sunt diferite ca formă. E aici un tenace refuz al cooperării cu mediul sau un semn al maturizării? Omul copt îşi cunoaşte limitele, un copil are infinitul şi sufletul în buzunare.

Regrete Avi Shein

M-am întâlnit după ani de indiferenţă şi nu m-am recunoscut ce păcat că ziua e galbenă şi noaptea e inclusă în noi iar omul este incolor, ce păcat..

în fiece dimineaţă, valuri noi pe plaje, ele declară: Noi suntem noi! în spatele lor, valuri şi mai noi se întâlnesc cu cele ce revin de la mal şi malul se abţine să râdă e obosit şi vrea să doarmă în zare câmpul verde.

Noaptea sosesc oameni noi să demonstreze vehement în piaţă ei declara susţinut: Noi! şi piaţă se abţine să râdă piaţa vrea să doarmă.

M-am întâlnit cu mine după mulţi ani ce păcat, că nu m-am cunoscut mai de dinainte.

În galeria de Artă Ceramică de pe strada Shabazi 33, tronează un cocoş mândru din lut cu coada făcută din crenguţe de arţar. Este un exponat amuzant care satirizează vremea noastră tehnologică. Trăim între aparate, computere, telefoane şi ecrane colorate, procese strict controlate. Dar viaţa are formele ei care nu ascultă de tehnologie nici de programele Microsoft. La fel şi poetul stradal Avi Shein, iată-l în al treilea strat, cel mai de jos, cel mai fetid şi dubios, plin de vietăţi absconse care colcăie avide după hrană şi lumină în marele oraş, contrastând cu opulenţa acestuia, cu restaurantele sale snoabe, apartamentele de lux care dau spre mare, terasele elegante pe care unii comandă caviar, iar alţii caută în ţărână speranţe:

Text şi traduceri: Adrian Grauenfels

Acum câteva zile, sâmbătă, trecând prin cartierul Shabazi am fost acostat de un tip cu barbă şi haine uzate.

- Vă place poezia? m-a întrebat direct omul. Desigur îi răspund, dacă e bună..

- Sunt Avi Shein, poet stradal, se recomandă prompt şi îmi oferă două foi tipărite la xerox.

- Trebuie să plăteşti, zice, eu din asta trăiesc. Am cumpărat deci poezie de trei sekeli încântat de magicul scenei.

Câţi din noi cunosc barzi în viaţă? Mă gândesc involuntar la Francois Villon, murdar şi flămând improvizând prin mahalalele Parisului. Oare vindea el poezie? Iată Tel Avivul oraş însorit, e sărbătoarea de Purim şi e multă veselie, copii costumaţi festiv, părinţi zâmbitori, nimic nu aminteşte de tristeţea străzilor, de banalul cotidian.

Dar gândurile mă duc la alte poveşti. Un invalid din războiul basc se aciuiase la Paris după 1914. Era un specialist în limbile străbune dar nu făcea nimic în viaţă. De fapt avea o ocupaţie, era erotoman, aborda prostituate şi le debita obscenităţi într-o limba aleasă. Îl puteai asculta ore întregi, povesteşte Emil Cioran, care îl întâlnea în Montparnasse. Invalidul îl dăscălea pe Cioran:

«Dacă nu vei scrie corect, va trebui să te întorci în Balcani».

Îl găseai dormind prin cafenele sau improvizând cu vervă poezii, adevărate acrobaţii verbale. Toate s-au pierdut în negura vremii. Strada monumentală, în care Frederico Felini plasa fericire şi drame, întâlniri de dragoste dar şi nenorocire, produce revoltă bardului Avi Shein, afectat de impactul automobilului modern:

Accidente de circulaţie Avi Shein

La urmă vor rămâne felinare decoltate, în negru îngerii învăţăcei decapitaţi sângerând pe pedala de gaz şi parbrizuri mânjite de oameni. claxonul orfan murmură litanii de doliu

am fost un automobil în vastul genocid căut victime pe autostradă

iată copilul vostru îmbrăcaţi-l în flanele comode puneţi-l lângă cutia de viteze

Avi Shein - Poet stradal

Adrian Grauenfels


Florentin (*) Avi Shein

La ora această oraşul îşi închide ferestrele gândacii înarmaţi cu bastoane mişcă antene de umbră şi întuneric

şobolanii flexibili aprind focuri transmit stări de alarmă şi înjură pe sub mustăţi - şefule tu mă auzi?

Florentin...

acum se termină şi visele, vampiri înhămaţi aterizează în capcane triste

şi cameleoni atârnaţi de frânghiile de rufe îşi tânguie sfârşitul în rafale dar şeful nu ne mai aude !

avem nervii tensionaţi, sprâncenele crispate ne injectăm cu imposibile senzaţii.

am fost doar un poet rebel cerşesc la farfuria oraşului întins pe jos pe strada Florentin.

Mi s-a făcut un chef nebun de revoluţie. Lucrurile trebuiesc schimbate. E nevoie de ordine, de echitate, şi mai ales de energie

catalizatoare. Arta, ea trebuie să ne conducă. Esteticul să elibereze prezentul neurotic, angoasele, sărăcia. Avem nevoie de arhitectură dar şi de improvizaţie. De pomi înalţi, de apă limpede, de tractoare şi găini din lemn, de brazi, de cărţi colorate, de parcuri ale minţii, de ciocolată şi nori adevăraţi, nu de plastic. Să se pună euforie în trăiri şi bucurie în actele mărunte ale trecerii prin viaţă, prin emoţiile ei.

(*) Florentin- cartier modest în sudul Tel Avivului

î

Nici măcar nu mă mai aşteptam să-mi scrieţi, dar iată că de vreo lună nu mai trecui prin Place Dauphine.

Ieri cînd trecui pe la un amic de’l lăsai în locul meu la mansardă, mă strigă portaru şi’mi dete vreo 8 scrisori sosite din ţară în care o găsii şi p’asta de la aldi matale. NeaVasile şi nea Petrică io vă dădui adresa asta că aci mă cunoaşte şi poştaşu şi portaru casei şi mi le păstrează.

În casa în care am atelieru de vreo 7 ani îmi mai dădu proprietaru încă o cămăruţă care are uşe în atelieru meu. Acolo io mai dormeam din cînd în cînd dară fiind şi chiria mică cam preţ de 8 pâini. Cînd mă întorsei din ţară mă aflai cu un bun amic care’i bucătar la un restaurant din Paris, care taman că se însură şi venea cu muierea după el, unde stătea mai era cu vreo 3 în cameră. Mă rugă dacă ştiu o cameră şi io mă oferii să’l las în locu meu de atunci îmi luai catrafusele şi mă mutai cu totu, dormii o lună cu pietroaiele şi buştenii la un loc pînă mă procopsi proprietaru cu încă o cămăruţă.

Cînd plecai din Bucuresci tare mîniat plecai, vă zisei io că după ce sînt gata cu lucrarea coanei Elisa, plec la Bucuresci cu proiectu fîntînii lui Haret din faţa Universităţii. Cînd ajunsei la ministru de cine credeţi că dau, de Morţun, un vechi amic care mă ajută pă la ’906 la o expoziţie să vînd capu de copil din bronz (1), iată că ajunse ministru.

Dar ce credeţi mai mare mîhnire nici că se putea, bunul meu amic (2) nici nu se uită la mine şi mă refuză cu a mai mare neruşinare. Daia vă zic că fusei tare mîniat. Acu stau cu proiectu în atelier şi mă gîndesc că ghini mi’ar fi prins să fi lucrat în ţară. Mă întrebaţi ce făcui cu expoziţia, cum tare mă mîniai lăsai măiastra mea şi capu Muzei în grija Dnei Cecilia (3) pictoriţa a de mă vizitează la Paris am mare încredere în ea. Io atunci zisei să le pui într’o expoziţie da mîhnit cum fusei plecai cam pe 17 Iunie din ţară. Acu îmi mai trecu şi cum găsii scrisoarea de la aldi matale ia că mă prinse iar doru de acasă. Pe aici începu răzbelu şi tătă lumea fierbe, încă la Paris îi linişte. În iarna asta mă pregătesc să plec la Chicago în America (4) unde mă invită ăi de la muzeul lor să le torn şi lor măiastra mea în oţel inoxidabil. Nea Vasile îmi pari ghini că ţi plăcu Călăreaţa şi icoana de ţi’o lăsai la nea Petrică. Mă întrebaţi dacă fac şi aici Călăreţe şi Vînoase d’alea. Apăi să ştiţi că de ar fi de pe ăştia ar trebui să cioplesc în fiece zi cîte una. Păi io numa cu astea mă ţiu că le vînd ăl mai ghini din tăte cioplelile mele. Numa ieri ce vîndui una la un pictor american (5) de’i vecin de uşe cu mine, e vinit taman din nordu Americii fiu de telectuali cu mari legături în tăt Parisu.

V’am zis că aici stau într-o casă cu 6 etaje, am mulţi amici dă tate naţiile. Io stau jos şi uşa mea dă la atelier dă chiar în bătătură şi cum pînă acu nu dădu neaua p’aici şi nici frig nu e aseară scosei chirostriili

în curte şi pusei de’o mămăligă cu 3 pui fripţi pă jar cu usturoi, dă cîte ori fac mămăligă miaduc aminte de nopţile pe care le petrecurăm în Mai la Măgura şi mă învăţă tanti Manda să las mămăliga să se lichească de fundu ceaunului. Aşa făcui io aseară dă’i băgai pă toţi în draci, ieşiră pe la ferestre dă ziceai că’s lupi flămînzi. Le strigai să coboare da fie ce să aducă şi vreo două sticle de vin. S’apăi să fi văzut ce se bătea turcii la gura americanului ş’a italienilor de ziceai că nu mîncară de cînd îi fătară muică sa şi să’ncinse un chef pă cinste.

Mămăliga o făcui într’un tuci de o vadră să i satur şi să dusă fumu în tătă mahalaua Montparnassului. Dapăi cînd mă gîndesc că vine Crăciunu şi tare îi ghini acolo la aldi matale mai că mi vine să sui în tren că e gara lîngă mine (6) s’aud trenurile fluierînd zi şi noapte, dacă n’ar fi cu plecarea în America mai că aş fi venit. Mă întrebaţi cum o duc. Ce să zic, no duc io ghini da nici să mor nu pot că mai am multe de făcut.

V’am spus că aici în mahalaua asta s’adunară din toate părţile lumii, italieni, ruşi, chinezi, ăştia au o droaie de restaurante, tăţi mă învită în ţara lor că aş duce’o ghini şi io le zic dacă ghini îi la ei ce dracu caută la Paris. Io cu mare drag mă apucai să vă scriu fiindu’mi tare dor de pămîntu nostru. Să vă mai zic şi una hazlie, veni la mine un cîrciumar de’şi făcu cîrciumă nouă şi mai făcu şi cîteva camere de adună muieri cu felinar roşu, asta ar vrea să’i fac eu un gard dă piatră da în fiece par să’i fac cîte o Vînoasă. Mă prinsă rîsu la început, da el nimic, aşa să il fac, greu scăpai de el zicîndu’i că nu’l lasă ăl dă sus şi pă mine malungă din oraş.

Nea Vasile şi nea Petrică nu trebuie să’mi mulţămiţi dă cioplelile ce vi le făcui, io trebuie să vă mulţămesc pentru cîte făcurăţi pentru mine, că mai văzui io fraţi da ca aldi matale mai rar. Acu că se apropie sîntu Crăciun şi sărbătorile de iarnă vă urez multă sănătate lu tanti Didina lu tanti Manda şi la toţi copchii multe felicitări de sărbători şi să petreceti cum numa la noi pă pămînt Românesc se poate.

Vă mai scriu aci adresa mea54 rue de MontparnasseParis France Pentru toată viaţa cu tot devotamentulC. Brâncuşi 3 decembrie 1914

1-fratele vitreg, rezultat din prima căsătorie a lui Nicolae Brâncuşi cu Florica

2-fratele soţiei lui Nea Vasile, Maria, tanti Manda,

Nea Vasile (1) şi nea Petrică (2)Scrisoarea lui Brâncuşi

INEDIT


î

(urmare din nr. anterior)

ca nişte caporali, înaintea tatălui, mamei, mătuşii şi unchiului lor; pentru că n-au fost deprinşi să-şi pună buzele pe mâna celui dintâi venit fie ea curată ori murdară; pentru că n-au fost opriţi să aibă o opinie, o părere a lor; pentru că n-a fost înăbuşită în ei francheţea, dezvoltând în acelaşi timp, fineţea şi făţărnicia care la noi sunt toată ştiinţa vieţii şi toată educaţia. În sfârşi, ca ultimă lovitură de măciucă, bătrânii repetă cu emfază fiilor şi nepoţilor cum că nu ştiu nimic. „Aţi deprins şi voi două – trei vorbe franţuzeşti şi vă credeţi învăţaţi! Asta o spun pe tonul demnităţii unui mare senior; şi – bizară contrazicere! – oamenii aceştia preţuiesc învăţătura după numărul mai mare ori mai mic de limbi pe care cineva să le vorbească; pentru dânşii ştiinţa şi arta, cugetarea şi sentimentul, sunt lucruri necunoscute. Ce să zici faţă de aşa lucruri? Trebuie să taci, să te strângi în tine însuţi. Dar să vezi călcat tot ce-ai crezut mare şi nobil, să te vezi dispreţuit de ignoranţă şi stupiditate, nu-i oare un martiriu?

Nu este nicio viaţă în Iaşi. Ideile primite fără voie, introduse ca prin surprindere şi urma încă puternică, a obiceiurilor vechi, alcătuiesc un haos nedesluşit, în care totu-i încurcat. Avem părinţi şi rude care au apucat alte vremuri şi trebuie să-i respectăm; ar fi nedrept să sfărâmi dintr-odată afecţiunile atâtor vieţi. Societatea europeană se sprijină în primul rând pe familiaritatea afectuoasă şi pe reciprocitatea sentimentelor care există între membrii unei familii, izvor prim din care iau ei caracterul de blândeţe, de nepăsare, de politeţă lesnicioasă şi slobodă şi gustul sociabilităţii care e necunoscut în ţinuturile mai apropiate de orient. Părinţii noştri însă au fost crescuţi în maximele turceşti, adică: fiul nu e prieten al tatălui său, ci i-i primul rob pe care trebuie să-l strunească cu atât mai tare, cu cât într-o zi trebuie să-i scape. De aici respectul acela silit, tăcerea poruncită, înţepeneala aceia impasibilă întipărită pe frunţi, care se cer copiilor; tinerii de aceia ajuns falşi ori stupizi – nenorocite extremităţi! Printr-o reacţie firească, robul la rândul lui devine tiran. Urmarea educaţiei acestora este izolarea indivizilor. Ajunşi în sfârşit mari, fără legăturile acelea aşa de dulci de la şaisprezece ani, cu inteligenţa şi imaginaţia niciodată deşteptate, cu inima goală, ei nu mai fac decât legături de interes; oamenii aceştia fără copilărie n-au nici amintire, nici viitor; au numai prezent, dar un prezent material, fără farmec, cu totul pozitiv. „Fă cum au făcut şi părinţii tăi”, asta e fraza banală. Ei ţin la respect silit: „vreau ca copiii mei să se teme de mine; de iubit m-or iubi pe urmă, dacă or crede de cuviinţă…”, îmi spunea într-un rând o mamă; „de ce să nu facă şi el ca noi şi ca strămoşii noştri?” Noi nu trăim în Franţa, domnule”. Vorbele acestea rezumă sistemul de educaţie domestică şi pot sluji de lămurire caracterului obştesc al cetăţenilor noştri.

Aşa se explică monotonia aceia, singurătatea, golul spăimântător pe care-l simţi –gol cu atât mai adânc cu cât inovaţiile au aruncat ridicolul lor asupra petrecerilor de altădată, când bunicii noştri ducându-se călări la palat ori la judecătorie, se opreau în colţul unei uliţe ca să bea la crâşmă un pahar de rachiu. În niciun oraş din lume nu s-ar putea aplica mai bine vorba: a căuta să-ţi omori vremea. Cei dintâi tineri veniţi din Franţa şi Germania au pus în mişcare societatea noastră şi au căutat să răspândească o primă şi slabă scânteie de lumină. Dar o societate pe care au consacrat-o veacurile nu se preface aşa de repede. Boierii cei bătrâni, lume aparte, ţin la obiceiurile vechi, cum ţineam noi la obiceiurile noi, cu putere, cu disperarea unei cauze ameninţate de apropiata şi inevitabila descompunere. Boierii mai dincoace s-au deşteptat înaintea reorganizaţiei sub influenţa vechii stări de lucruri şi mai ţin la trecut, deşi mai slab; iar noi, fii ai unei epoci de civilizaţie, care ne-am încălzit la focarele Europei, nu ne-am eliberat încă de prejudecăţile noastre de rang, de drepturi, de interese, de mică vanitate, uitate în străinătate, pe care însă cu plăcere le găsim la întoarcere: noi mai găsim încă farmec în vechile abuzuri care lovesc şi-n justiţie şi-n judecată şi născuţi cu civilizaţia, noi avem o scăpare minunată în obiceiurile şi deprinderile ţării împotriva lucrurilor care ar putea să stânjenească bunul nostru plac. Şi toţi câţi suntem, parizieni pretenţioşi, republicani şviţereni, cumpliţi studenţi de la Heidelberg şi Stuttgart, toţi suntem mari reformatori cu gura, până ce vor veni şi faptele să răspundă. Boierii bătrâni şi partizanii lor privesc cu dispreţ tinerimea, ca şi cum ea n-ar fi chemată să-şi joace rolul.

La noi nu este viaţă publică. Sfera plăcerilor e foarte mărginită iarna şi fără nicio urmare în vremea verii. Boierii cei bătrâni în afară de tribunale, de partida de twist, de macaua preaiubită, la care îşi ruinează familiile mângâindu-şi cu plăcere bărbile lungi, iar cei tineri răsucindu-şi mustaţa – sunt nuli pentru societate; se

Dar pentru cea mai mare parte, Copoul este teatrul unde tânărul debutează în lume, sentimental culcat într-o elegantă caleaşcă, cu obişnuita ţigară în vârful buzelor, cu mâna sprijinită alene pe bastonaşul elegant şi arătând trăsurilor care se încrucişează cel întâi pantalon al său, croit de d. Ortgier, croitor de Paris, pălăria vieneză de la magazinul Mécouli & Comp., ori de la fraţii Bogus, aşa zis pălării venite de la Paris, după anume comandă. Copoul mai este arena în care cucoanele noastre, mari şi mici, tinere şi bătrâne, urâte ori frumoase, se întrec în strălucirea toaletelor. În sfârşit e Tuillerile, câmpiile Elisee, pădurea Bouloniei, bulevardele Iaşului! Ce de-a mai toalete proaspete, ce feţe gingaşe, ce mai femei mai femei graţioase, ce de cochete şi câtă caricatură, Doamne Sfinte!

Locuitorul Iaşilor este cel puţin aşa crede el – adânc blazat faţă de toate fără a cunoaşte ce-l înconjoară şi fără a cunoaşte pe el însuşi; boala plictisului îl chinuieşte! Şi care să fie pricinile? Eu le găsesc: întâi – în viaţa turcească, viaţă de nelucrare, de lene, în care inteligenţa veşnic doarme, viaţă care nu ştie să-şi ascută prin activitate şi muncă plăcerile şi zilele ei uniforme. Noi nu trăim; noi vegetăm într-o înţepeneală letargică între slujbe uşoare şi venituri îndestulătoare pentru a ne ţine în acelaşi fatal dolce farniente; al doilea, în dezastruosul ridicol de a dispreţui tot ceea ce miroase a moldovenesc, ceea ce îndeamnă să ne jertfim plăcerea pentru amorul propriu de a arăta că totu-i rău; al treilea, în ignoranţa societăţii noastre care opreşte energic orice mişcare involuntară a gândirii, a maşinii. Pornind de aici, vedem că ignoranţa e o lepră ruşinoasă care pătează toate treptele sociale ale ţării şi amestecată cu nesăţioasa iubire de argint, devine o plagă de nevindecat. Această ignoranţă adâncă, răspândită, obştească, întovărăşită de toate prejudecăţile rutinei, de vorbării fără rost, de pedantismul ridicol, înăbuşită glasul celor câţiva oameni, puţini şi a celor câţiva tineri care au agonisit în străinătate bogăţii intelectuale. Din respect pentru amorul propriu ori părul cărunt al unei rude, trebuie să taci; pentru a nu călca cele dintâi principii de politeţă, nu ai decât liberul zâmbet sardonic al celui care se respectă, când auzi scăpând năzdrăvănii necontenite din gura unei cunoştinţe onorate, ori a unei persoane pe care, din pricina unei legături intime, trebuie s-o respecţi. Aşa încât tinerii care nu se pot hotărî să treacă drept ţicniţi sau, după un termen ieşean, drept berbanţi, se găsesc în chip necesar într-o poziţie falsă; ascunzându-şi simţirile şi felul lor de a vedea lucrurile, prefăcându-şi tonul, falsificându-şi mişcările, la urma urmei ajung să de dea după curent, ajung să-şi piardă una câte una credinţele nobile pe care le primiseră cu învăţătura şi după o bucată de vreme observându-se, văd cu mirare că nu se mai recunosc. Pe nesimţite se strică, învăţătura lor se toceşte prin ea însăşi, pentru că nu mai găseşte ecou şi atunci caută să-şi înşele gusturile. Cu aerul, respiri lenea şi letargia; facultăţile adorm, ş-ajungi ca şi ceilalţi; maşini care umblă, beau, dorm, vorbesc de rău, ş-atâta tot. În sfârşit cu toate aceste prefaceri, la unii domoale, la alţii repezi, la vedere, ca decorurile de operă, dacă scapă acestor tineri oarecare semne de dezgust, vreo vorbă care să contrazică moravurile locale, vreo mişcare involuntară împotriva absurdităţilor în fiinţă, dacă-şi înfrânează obiceiuri respingătoare pentru cel ce nu e obişnuit, apoi cad în dispreţul opiniei publice; ignoranţa, ca toate micimile, cu idei mărginite, strâmte şi cicălitoare, atinsă de trainicul ei amor propriu, îşi urcă în par susceptibilitatea încăpăţânată şi ajunge preţioasă; le dă tinerilor acestora lovitura măgarului, cu o vorbă perfidă prin înţelesul care se leagă de ea şi pe care o socoteşte chintesenţa ironiei fine: Franţuzul! Neamţul! Ceea ce înseamnă anume că sunt rău crescuţi, pentru că, la şase sute de leghe de Iaşi n-au fost învăţaţi să stea drept, ţepeni

Iaşii în 1840 Tălmăciri de M. Sadoveanu

(Bucureşti 1915)

(text preluat din Piatra Teiului şi Iaşii în 1840 de Al. Russo; tălmăciri de M. Sadoveanu, Bucureşti, 1915;

normele ortografice conform Dicţionarului limbii române actuale).


î


mulţumesc să fumeze ciubuc după ciubuc, să ia dimineaţa şi după somnul de după prânz dulceţuri (minunat obicei!) şi să soarbă cafeaua turcească, batjocorindu-şi cu toată energia moldovenească ţiganii şi slugile, tinerii, dacă se întâmplă să se adune câteodată doi ori trei, se aşază metodic în jurul unei mese de joc şi merg pe urmele babacilor ori cască, blestemând nevătămătorul Iaşi care nu le poate da nicio petrecere. Trebuie să mai adăugim la numeroasele ridicole ale oamenilor noştri de duh şi faptul că învinuiesc ţara de lipsa ei de mişcare şi nu se gândesc că chiar ei sunt cea dintâi pricină. Trufia aristocratică găseşte atâtea plăceri secrete în izolarea aceasta! Printr-o fatalitate oarbă şi foarte convenabilă, pentru că toate familiile cu trecere sunt înrudite mai de departe ori mai de-aproape, înţelegerea a fost surghiunită din oraş. Fiecare casă e o cetăţuie înarmată cu ţepi, limbile ascuţite ale tuturor partizanilor, atât femeieşti cât şi bărbăteşti. Uşurătatea şi vorbele rele sunt îndeletnicirea cucoanelor şi lenea deschisă zgomotelor străzii şi noutăţilor cronicii moravurilor, partea bărbaţilor. Câteva persoane înzestrate cu farmecele figuri şi ale spiritului, care au călătorit prin capitalele mari, au vrut să introducă şi în Iaşi bontonul şi manierele elegante, au vrut să formeze saloane alese. Dar într-o societate meschină şi plină de vorbării ca a noastră, a îndrăzni să te deosebeşti de concetăţenii, ori, ce e şi mai rău, de membrii acestei vaste familii care prin ramificaţiile ei mai mult ori mai puţin depărtate alcătuieşte boierimea mare, - a îndrăzni să arunci obiceiurile şi datinile vechi, a voi să creezi o reuniune aleasă, înseamnă să te pui rău cu lumea bună. Chiar aşa s-a întâmplat. Aşa unul din aceste saloane (salonul doamnei Elena Sturza) pe cât de renumit pe atât de vrednic de a fi cunoscut şi cercetat de ieşeni, salon care s-a declarat campionul bontonului şi eleganţei europene, unde eşti primit, după cât se spune, cu toată amabilitatea şi gingăşiile cerute pentru a face onorurile unei case nobile, a fost şi este zilnic ţinta săgeţilor neputincioase ale unei invidii tare prostuţe – de asta răspund eu – mai ales pentru acei cărora prea puţin le pasă de vorbele unora şi altora. Duşmănoşii, potrivnicii, calomniatorii interesaţi, ori cei care sunt astfel numai pentru că vor să flecărească, au încercat să-l dărâme prin sarcasm… Partizanii însă dimpotrivă îl ridică în slavă. În sfârşit între cele două partide, a treia, alcătuită din bătrâni şi din câteva spirite indiferente

asupra locului unde se adună, cu condiţie numai să-şi poată petrece seara ori să poată avea bucuria unei întâlniri, oamenii care se duc ori unde fără să îmbrăţişeze certurile vreunei coterii, l-au sancţionat în tăcere. Oamenii vechiului regim, adică boierii, întâi şi-au bătut joc, căci bieţii oameni habar n-aveau de croiala unei haine, de forma călcâiului ori de vârful unei perechi de mănuşi, ei care se cufundă cu atâta plăcere în blana lor orientală, cu calpacul istoric pe capul ras, cu picioarele în papuci de marochin galben, contrastând cu roşul înfocat al fundului nădragilor lor turceşti, ei care preferă mănuşi de jandarm mănuşilor de la Jaquemart, numai pentru că acele sunt mai trainice. Dar un salon ales ca acesta nu-l pot ei ierta, mai cu seamă pentru că e oprit cu desăvârşire fumul ciubucelor care ar putea să întunece strălucirea înfloriturilor lui aurite şi pentru că nu sunt îngăduite de loc sudălmile naţionale; ei, care sunt buni moldoveni şi buni patrioţi, otova şi fără fasoane, sunt în neputinţă să zică cu gingăşie: „drace!”, ori „morbleu!”. Nu-i destul de răsunător şi nu-i nici logic. În privinţa asta, e drept, nu-i tocmai bine, căci sudalma e tot aşa de trebuincioasă moldoveanului, ca apa peştelui, aerul păsărilor şi pâinea tuturor oamenilor. Străbunii ne-au lăsat moştenire Moldova cu energia ei eroică şi noi, ca drepţi urmaşi, ne silim foarte mult să împlinim diata, mai ales în ce priveşte sudălmile.

1 Noi, care suntem înainte de toate patrioţi, găsim că salonul acesta e prea aristocratic, prea select, are prea puţini iniţiaţi admisibili; poate să degenereze de aceea în coterie; un salon care ar voi să se impună publicului ar trebui să fie nu popular, pentru că asta nu o voiţi, ceea ce de altminteri n-ar fi un rău prea mare, - dar mai întins, mai liber; ar trebui să găseşti în el pe reprezentanţii tuturor claselor ridicate ale ţării, toate părerile, toate costumele cu contrastul lor, toate numele, toate celebrităţile, în sfârşit ar trebui să n-aibă înfăţişarea prea ţeapănă şi măsurată, care se reproşează acestuia: credeţi-mă, manierele alese se câştigă, însă încet-încet şi nu dintr-odată.

Volumul de versuri pe care ni-l propune Stela Iorga, Dumnezeu de lângă mine (eLiteratura, București, 2014) aduce în prim-plan sentimentul sacralității. În viața cotidiană sunt semne numeroase ce se îndreaptă constant spre esență. Unii dintre noi, pătrunși de efluviile numinosului, cinstesc plenitudinea divină. Ideea poetică, însoțită de un aproape inevitabil filon solitar, își asumă existența, cu toate incompletitudinile acesteia. Mereu va persista tentația inefabilului, ideal de nezdruncinat: umbra/ florii de cireș/ privindu-se/ în oglindă/ aceea aș vrea să o prind/ aș vrea să o înțeleg. Poeta mărturisește o stare ce are la bază expectativa, în virtutea notabilelor realizări viitoare. Pănă atunci, intervin sfâșierile, preț plătit pentru îndrăzneala de a visa departe: mai jos/ mereu mai jos/ tot mai jos/ mai multă suferință/ adâncul cheamă înaltul/ știu doar gustul sărat al lacrimilor/ care aproape au făcut din mine/ ceva de forma și consistența unui drob de sare/ și aia grunjoasă/ și amară/ și încă mai e loc și pentru mai jos/ de exemplu undeva într-un oraș pe pământ.

Calea către alt fel de drum poartă neîncetat aura idealismului liric. Sinuozități spectrale vin să întregească această atmosferă propice evaziunii. Se petrec mutații esențiale. E invocată chiar fericirea, mereu entitate dezirabilă. Vocea auctorială dorește să plăsmuiască străluciri elocvente pentru a pătrunde opacitatea înconjurătoare. Evidenta prezență a divinității accentuează înariparea gândurilor. Poeziile din Dumnezeu e lângă mine abordează problematica elevării, demers estetic care subliniază valori ultrasensibile, aici fiind incluse și inerentele conflicte interioare. Adeseori, sunt evidențiate minusurile condiției umane: sunt unele zile/ în care aș vrea să reînvăț să zbor/ așa cum zburam odinioară/ nu mai am/ aripi/ nu mai am/ timp/ nu mai am/ aer/ ceva nu mai am/ ceva lipsește în dreptul inimii mele/ să învăț zborul/ perfect. Crucea veghează toate peregrinările existențiale: din ce în ce mai lapidară/ asta mi-e starea zilnică/ mai la obiect/ fără alte abateri/ de la norma divină/ câtă cruce pe mine/ ceva mai mare de un stat de om. Persistă imaginea unei ființări situate în proximitatea insignifianțelor terestre, așteptând apoteoticul moment eliberator. Aripile și îngerul au valoarea simbolurilor infailibile. Iubirea Lui, unică, dureroasă și purificatoare, are profunde conotații aspiraționale. La răstimpuri, sufletul, față în față doar cu moartea/ și cu somnul mării, dornic de maximale realizări, intră în zodia deznădejdii. Perspectiva luminii celeste nu exclude și prezența marcantelor încercări, abolite după îndelungi tribulații. Identificarea christică dă o conotație neșteptată actului devoțional: am urme de cuie în palme/ am mâncărimi de la ele/ aștept ca toma

Octavian Mihalcea

ÎN PROXIMITATEA NUMINOSULUIsă vină/ să mă străpungă și el/ dincolo de carne/ dincolo de suliță/ până la omul ce am fost/ până la mortul viu ce sunt. O problematică natură a iubirii caracterizează versurile din volumul Dumnezeu de lângă mine. Glasul frământărilor sufletești se face tot mai des auzit. Ne putem imagina unele pânze semnate de Sir John Everett Millais sau Edward Burne - Jones atunci când citim versuri în genul acestora: cât urlet în mine/ ca sirenele decapitate/ una câte una/ despletite/ ale căror capete frumoase/ plutesc tăiate pe ape/ cântecul lor mut/ acompaniază/ jalea/ drunul/ zborul/ tainul meu/ de om trăitor sub pământuri/ veșnic plângător/ blestemat/ ca o salcie care se privește numai pe sine. Motivele serafice se conjugă, paradoxal, cu evidente tonuri viscerale, sinteză „zugrăvită” în culori tari, totuși plutitoare: zambile brândușe toporași/ și altele/ cresc toate din mâna mea dreaptă/ cea cu care lucrez cuvintele/ și le traduc dintr-o limbă în alta mai nouă/ măcelarii îmi taie zilnic/ această mână dreaptă/ cu care fac și portrete de păsări în zbor/ nimic nu rămâne/ fără decât/ un parfum suav/ ca un zbor de pasăre/ care își dă sufletul/ în zbor. Stela Iorga desfășoară diverse scenarii întru surprinderea notelor sublime ale ființării, prezentând cu asiduitate și laturile sfâșietoare ce decurg din această adevărată luptă pentru accederea la înțelesurile superioare. Este dezirabil să ne situăm cât mai mult sub influența acestei particulare hierogamii: în ordinea venirii duhului sfânt/ nu știu cine va fi/ în vechea ordine universală/ tu vei veni/ și amândoi ne vom uni/ într-o preasfântă fericire/ precum cupa/ aceea pe care am văzut-o la pontul euxin/ cu doi șerpi împletindu-se în toartă/ unul vom fi/ și din noi va pui/ altfel de duh/ cu mult mai aproape de cel care veșnic ne desparte.


În majoritatea lor, poemele din volumul Înfricoşata iubire sau statuile iubirii, de Marian Barbu (2012)*, au vectorizare lirico-semantic-sincretică în macrotema erotică.

În eseul prefaţator, ...Pentru o lectură multiplă, poetul Marian Barbu (născut la Mileşti-Dolj, în 29 septembrie 1939), în colaborare cu prozatorul, cu criticul / istoricul literar şi cu esteticianul Marian Barbu, încearcă o foarte interesantă „lecţie de anatomie a Iubirii / Eros-ului“, glosele abordând, „în deschidere“, de ce, din binomul sinonimic iubire – dragoste, pentru formularea / simetria „înaripării“ de titlu (nu întâmplător pus sub capodopera botticelliană, Naşterea Venerei), s-a optat pentru semnificantul prim («Acceptarea termenului iubire [...] a venit după marcate şi insistente oscilaţii»; opţiunea pentru iubire, nu pentru sinonimul dragoste, este «fixată cronologic şi de către Biblie, după iubirea faţă de Dumnezeu» – p. 9; «Ovidiu a suportat exilul [...] de la Tomis, din cauza textelor sale de dragoste. Pentru el, înfricoşata iubire n-a fost o sabie [...] doar la figurat, ci şi la propriu» – p. 10), apoi, „în nucleu“ / „esenţă“, înlătură nedumeririle polisemantice din prima parte a titlului, Înfricoşata iubire, în disjuncţie (sau) cu secunda parte, statuile iubirii, întrucât este vorba de «un corelativ care propune „necesitatea de a alege“» (p. 11), arată că, în acest volum de sub lupa noastră, «mai toate textele propuse datează dinainte de anul 1990, excepţie făcând unul singur, conceput la 2 aug[ust] 1990; titlul său, A doua naştere, fixează o anume revelaţie după acel neuitat Decembrie ’89, din România» (ibid); cu privire la sintagma lectură multiplă, autorul prezizează: «Mi-am formulat-o mie însumi, iar ca o dezlegare de ... păcat, am lăsat-o ca pledoarie şi pentru aşteptatul cititor» (p. 12); mai abordează pe acest segment eseistic: dispariţia «orientărilor teoretice, ca şi [a] dezbaterilor în consens despre autentic, despre original» (p. 13), «critica de direcţie [ce] lipseşte cu desăvârşire» (ibid.) şi faptul că «experienţa structuralismului fixase trei factori obligatorii [...] în analiza oricărui text literar; cu atât mai mult, în cazul poeziei, pentru care sunt necesare trei componente: una văzută (la îndemâna fiecăruia dintre noi – cuvintele), alta ştiută ([...] – sintaxa) şi necunoscuta, marea necunoscută (= talentul : nativ, cultivat, de îndemânare, întâmplător, prin voinţă, prin revelaţie ş. a. m. d.)» (p. 14).

Primul poem din volumul Înfricoşata iubire... este chiar A doua naştere, datând din 2 august 1990 (supra) şi surprinzând România însângetată, îndoliată, în fumul de lumânări de pe marginea străzilor / trotuarelor, jurîmprejurul crucilor de eroi, ori de sublimi / nevinovaţi adolescenţi / copii jertfiţi pe baricadele de la Revoluţia Valahă Anticomunistă din Decembrie 1989, cu speranţă într-o Românie renăscând: această vară / cumpănă de veac îmi fu / anii mei, pietre rostogolite, / nu mă strigau decât cu lumânări / străzile bântuite de paşi / se arătau colţoase / ca doi putrezi pegaşi / până şi iubirea-nvrăjbită / de vorbe cu fier / fugea călare pe coş / ca un zmeu cu jungher. / Cine mi-a tăiat / cumpăna albastră ? / Eram buimac... / Copiii îşi îngânau drumul în viaţă... / Din mine – se deschisese / prima fereastră luminată / dincolo de ceaţă. (p. 15).

Şi în acest volum al lui Marian Barbu – în care se cuprind poeme scrise între anii 1958 şi 1990 –, trebuie să avem în vedere, ca la întreaga generaţie a resurecţiei şi paradoxismului, cele două etape creatoare (despre care s-a mai făcut vorbire):

(a) etapa ieşirii literaturii / poeziei din proletcultism, din piramida cumplitei umbre a stalinismului politic şi cultural, dintre anul 1958 şi anul 1965, an al „marii explozii lirice“ din România, graţie promoţiei scriitoriceşti Labiş – Stănescu – Sorescu, primă etapă de creaţie lirică marianobarbiană, căreia-i aparţin 12 texte (ne referim doar la cele ce poartă data zămislirii lor) scrise sub înrâurirea benefică a romanticilor (Alecsandri, Eminescu ş. a.), ori a sămănătoriştilor / poporaniştilor (Coşbuc, Goga ş. a.), a parnasienilor / simboliştilor (Macedonski – cel din Poema rondelurilor –, Ion Barbu, Bacovia ş. a.), a expresioniştilor (L. Blaga), a neorealiştilor epico-lirici (Arghezi, Miron Radu Paraschivescu, Geo Dumitrescu ş. a.): Iubirea de seară, august, 1958 („prim-text liric“, unde condeierul Marian Barbu, de numai 19 ani, caligrafiază cu

îndrăzneală antiproletcultistă, sentimente / trăiri „ieşite din comună“ – M. Sorescu –, cu firească elansare pentru acea vară a anului 1958, liricul eveniment petrecându-se cam la o lună de la retragerea Armatei Roşii din România la Moscova: «Cuprins între umerii Pământului, / încerc sărutul să îl luminez, / candela înfiorată a înserării / mă străpunge în omoplatul drept, / peste munţi trec apele calde, / [...] ca un omăt bălan... / Vai, dragostea de seară / cum îşi coboară / roua în somn / şi, subţire, zgomotul frumuseţii / se face statuie / până o pierd, dimineaţa...!» – p. 71; este, mai mult ca sigur, în penultimul vers, „prima statuie“ ce urcă în titlul prezentului volum, la „distanţă astronomic-gagarinică“, după cum se va dovedi puţintel mai târziu, la 12 aprilie 1961), Nu te iert, 1958 (p. 98 sq.), Încercare, aprilie, 1959 (p. 80), Împotrivă, 1961 (p. 76), Motiv de inspiraţie, 28 octombrie 1961 (p. 96), Constatare, 23 septembrie, 1962 (p. 30), Desprindere, 1962 (p. 43), Fericire, 25 septembrie, 1962 (p. 55), Început de iubire, 16 iulie 1963 (p. 79), Depărtare, 25 februarie, 1964 (p. 39), La o artistă, 14 mai, 1964 (p. 87) şi Blestem de lună, 23 iunie, 1965 (p. 20);

şi (b) etapa resurecţiei modernismului şi a fundamentării /

afirmării noii estetici – estetica paradoxismului, din care i se relevă toate celelalte poeme din volum (datate / nedatate), scrise între anul „marii explozii lirice“, 1965, şi 2 august 1990 (supra). Pentru eroul poemelor marianobarbiene din această etapă, soarta Poezei este decisă, zarurile-i sunt aruncate, până-n «anotimpul mărului / [...], // până când şarpele biblic / intră cu noi în lumina răspunsurilor» (Alea iacta est – p. 16 sq.), dincolo de înfrunzirile / frunzele vremii (cf. Amintire, p. 18), odată cu trimiterea ferigii, ori a pietrei de râu, de sub «metafizica şederii» (Aşteaptă – p. 19), până la curcubeul de pe fruntea iubitei, întru magnetizarea vederii, nu departe de «Curtea Dorului» (cu latinesc-ţărcuitul carpe diem), cu al „aşteptărilor rug“, cu un veritabil «rai al femeilor abia visate» (p. 22), în „disperări de galben“ şi de „răstignit albastru“, sau cu «pescăruş de plastic» (p. 23), la „terminarea construcţiei sărutului“, cu „statui

abstracte“ (întrucât, orimoronizat / paradoxist cert, «Iubirea e statuia abtractă / şi concretă / a frumuseţii, fiica Pământului urât / rodul lui cu săbii...» – Ce e iubirea, p. 26), cu „gură de rai“, cu „contur“ în spirit japonez, din vecinătăţi de haiku («Eşti nedefinită ca un fum / Cu forme de trup înflorat / Râzi ca macul la concert / Trezit de un ornic / În inima-mi lăsat.» – Contur, p. 31), cu argheziene şi mironparaschiveşti „creioane“ ce lasă-n urma lor «cadou / roşu aldin», Luna ce «bate-n cer / cu baros de giuvaer» (Creion, p. 34), cu oglinzi-flori carnivore în geodumitresciene „nopţi spinoase“ (deoarece «Ameţit geme îngerul apelor / Când plouă la munte / Căci nopţile devin mai spinoase / Respiraţia mai umedă / Iar aripile se încarcă de răni», deoarece «numai iarna devoratoarele oglinzi / se îngraşă de culoare / ca stelele nesătule de clopote...» (p. 46), dar şi cu «femeia – ţărm preaumblat – / [ce] ascunde în sânge dorul de munţi», pe care «sabia de piatră nu o mustră», însă «trece de trei ori peste ea, / apoi, prin sânge» (Femeia dor, p. 53), fără a-i frânge «dorul roşu [...], / oasele ei albe / [cu] miros galben de crin», dar şi cu alte iubiri (cf. Iubirea [ce] se mută pentru trei zile – p. 72, Iubirea [ce] e alta – p. 69, Iubire de noapte – p. 68, Iubire fugară – p. 70, Iubire de seară etc.), până la iubirea căutată de albine «ca pe-un polen rar» (Iubirea ca polen, p. 67), în vreme ce «fânul doarme sub o coasă»...*

____________________* Marian Barbu, Înfricoşata iubire sau statuile iubirii, poeme,

Craiova, Editura Sitech, 2012 (pagini A-5: 126; ISBN 978-606-11-2016-5).

De iubire cu înfrunzire în focul-oglindă

Ion Pachia-Tatomirescu


Din memoria soacrei mele, ceva manelist: „Aoleo, fir-aş al mamei,mi-au mâncat curvele banii;curvele şi cărţilemi-au mâncat paralele.”Din păcate, la cel care cânta astfel era vorba

de cărţile de joc. La mine ar fi de cheltuiala cu (auto)editarea...

Ce minunat refugiu dintr-o lume ca asta, să poţi compune mici poeme pentru sufletul tău şi să le încredinţezi vântului!

Cocoşul cu pene pe un piciorşi ... chel pe celălalt!Poate fi o imagine a avântului,a divinităţii când s-a hotărât să se despiceîn Eu şi Altul,în lume şi nelume. De când a năpârlit pe stângul şi-a început a-i creşte pe dreptul pufa simţit nevoia de un al treilea.Sprijin-pod: zeul-omsau, mă rog, omul-zeu.Ştia că riscă să rămânăsimplu nimic-nimeni. Pe atunci nu exista nici o găină în univers.

Şi: Preţioasa gaură neagrăprin care haosul face pi-pişi se roagă pentruveşnică impotenţă divină!

Nevoia irepresibilă a copilului şi a puiului de animal (felin în special) de a se întinde, contorsiona, ghemui, de a-şi exersa articulaţiile, de a apuca, a se arunca etc. etc. Şi plăcerea de a se ascunde (când n-are unde, îşi folosesc propriile părţi ale corpului, îndeosebi mâinile / labele, cu care îşi acoperă ochii). Apoi prefacerea / simularea (inclusiv că nu aud). Caracteristici şi ale divinităţii elementare? Chiar esenţă a zeului-sine în general? Orice fiinţă adultă din univers este mai matură, mai raţional-înţeleaptă decât divinitatea?

Aşadar, trecem prin lupta cu animalul din noi, reptilianul din mezozoic (= balaurul cu n capete), bacteria, virusul (utilizat inclusiv pe undă-net) şi ajungem la particula elementară negativă. În cel mai bun caz, la neutrino – „nici cal, nici măgar”. Avem cu ce ne legăna în somn şi în perspectivă!

Ironia (şi auto-) ce rol joacă în toată această creaţie lucidă, bolnăvicioasă, metabundă? Preferabilă agitaţia copilului când doarme şi animalului când se odihneşte ca mort?

Expresie la un post TV: „De mâine se va întuneca mai devreme.” Eu constat că a început de azi.

20 Martie – Ziua internaţională a Fericirii!

Nu pot să-mi închipui că divinul latră (miaună) sau scheaună (miorlăie) să i se dea de mâncare, precum câini şi pisicile noastre, pe care socrella le hrăneşte cu religiozitate. Totuşi, foamea universală fiind mare...

Desigur, frizez blasfemia. Dar nu s-a spus – şi se mai spune – că trebuie să-l căutăm pe D-zeu în toate?

Despicând lemne pentru iarnă (acum pe 5 octombrie). Poate cu creierul zdruncinat, fac

cugetări şi versuri. Una / unul îşi potrivea forma cam aşa:

Linişte! Universalul doarmeşi noi, visarea sa, ne zbenguim degeaba. Suntem după toate semnele prizonieriirelaţiilor dintre sinapsele sale oarbe.Am reînceput să scriu zilnic, ceea ce

nu e bine. Diluez. Ajung să caut nu în miezul zăcământului, ci pe margini, poate în scorii, deşeuri...

Din zestrea soacră-mii, care de mult timp îmi ţine loc de mamă: „Tragem speranţă ca spânul de barbă!”

Cu un motan care seamănă cu Sfinxul egiptean

şi un câine ce aduce cu Confucius,în curtea mea de ţăran getodac,e firesc să prind cu un ochi Apusulşi cu celălalt Orientul.Peştele ar putea fi un bun simbol pentru

micul sine. Care pluteşte în oceanul Marelui Sine, nu-i aşa?

Pentru mine Apusul e munteşi muntele un sinonim pentru ocean (las laoparte cerulcăruia îi atribui altă poveste).Câmpie mi-e Răsărituldar urcă himalaiescşi apoi se varsă în alt ocean. Cel prin care vapoare, avioane, speranţesunt înghiţite de o misterioasă gură cosmică.Privind pe stradă cum cocârjează bătrâneţea

oamenii, visez la un om nu nemuritor, dar măcar fără vârsta bicisniciei. Să moară aşa dintr-o dată, în deplină cunoştinţă de cauză. Care cauză?

Când în plină vară cade iarnaşi în miezul iernii vara se exhibăgăseşte tu care din care vine în derivă.Unii / unele îşi murmură rugăciunile; eu îmi

fac meditaţia.Ruga şi meditaţia sunt complementare?Oricum, sunt comparabile. Prima aspiră

spre sacru – adică ceva tăiat, despicat din lume (uneori cu securea!). A doua ţinteşte profanul – ceea ce poate fi extras din văzut şi trăit.

Mă tem însă că obiectul rugii e tare pragmatic. De altminteri, şi etimologia practicii şi rugii pare aceeaşi. În timp ce obiectul meditaţiei e aerian, eteric şi în cele din urmă spiritual. Mai propice creaţiei. Să nu mi se spună că asta e demonică. Având în vedere experienţa Duhului Sfânt cu Fecioara...

Rugăciunea este mimesis şi conformism. Meditaţia e noesis, descoperire şi dăruire de sens (mai pe româneşte noimă).

Rugăciunea ar trebui să fie mai subiectiv-personală, afectivă. Se pierde însă repede, lesne ori se reifică. Iar meditaţia devine – din relativ rece – o apropiere de „personalismul energetic” (C. Rădulescu-Motru) al divinităţii. De matematică-poezie-muzică.

Te rog, Doamne, îngăduie să mai pot medita sub nucul bătrân care îmi ocroteşte curtea adoptivă. Sau să visez sub cel tânăr,din „incandescenta-mi grădină”.Să mă trezesc într-o carte din lumea

preferată(nu-ţi ascund că aceasta e alpino-carpatică)şi să scrijelesc un vers

Aforisme şi fulguraţii poetice. Din memoria Soacrei

Ioan Dumitru Denciu

(fie şi pe coaja de aer glasat a calculatorului).

Ştiu că la Tine-i totuna crepusculul cu aurora.Un regret absurd: că nu pot înregistra

(însemna) tot ce sunt. Înţeleg că simt, percep, gândesc fluctuant şi că fiinţa însăşi e o continuă-discontinuă devenire, însă insatisfacţia persistă. Îmi rămâne. Ca şi cum ar fi singura constantă din viaţa mea.

Şi totuşi, nu-s un lacom, un nesătul. Cunosc saţiabilul. Mă mulţumesc adesea cu puţin şi câteodată cu nimic. (Dar nu ştiu dacă aş face-o silit şi îndelungat, redus la înfometare, deshidratare, „castrare”.)

Trăiesc mai conştient decât alţii o comunicare cu energia joasă, bazală a universului? Cu Dumnezeul cel bun?

Unele plante îşi pun fructelela crescut şi copt – în pământ!Nimicul şi-a revendicat astăzi cuvântul.Şi a tăcut, ştiind el bine de ce. (Notaţie retro)Nu ştiu dacă mâine voi avea ceva de

însemnat.Bine ar fi să nu. Pentru simetrie cu ieri.Şi dezintoxicare de năzuinţa spre Tot.

(Notaţie anticipată)Din înţelepciunea soacrei: „De, oameni

suntem: căciuli purtăm!” Asta-i de pe vremea nobililor dacogeţi?

Tot de la ea: Câinilor, pisicilor, porcilor nu se cade să li se dea să mănânce anafură (învechită în casă); e păcat. Păsărilor (inclusiv cele de curte), da.

Între tăcere şi cuvânt, gând şi acţiune, amintire şi uitare – la Dumnezeu trebuie să fie simplă diferenţă de grad. Dar ce nebunie în zbaterea omului!

Noam Chomsky despre folosirea unui prompter: „e ca şi cum cuvintele ar intra prin ochii dvs. şi v-ar ieşi prin gură, fără să treacă prin creier”. Să ne gândim cum ar fi putut defini cititul pe computer. Trecerea fantomelor cuvintelor pe dinaintea ochilor spre coşul de gunoi al creierului?

De la acelaşi mare lingvist şi om de conştiinţă: „Pentru a fi capabil de a minţi trebuie un anumit grad de competenţă; trebuie să ştii ce este adevărul.” Ar rezulta că unii dintre politicienii noştri, care mint cum răsuflă, sunt foarte competenţi. Chiar logicieni şi metafizicieni înnăscuţi!

Când am descoperit că Proust exclamase (în scris) „Senancour c’est moi”, nu-mi închipuiam că eu voi ajunge să declar: Soacra sunt eu!


O carte profundă şi emoţionantă, totodată – Moromeţii – Ultimul capitol, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2013 – răsplătită cu Premiul Academiei Române, volumul lui Sorin Preda, cel care s-a grăbit să meargă la unchiul său, inegalabilul Marin Preda, pentru a-i mai astâmpăra dorul de lumea lui natală, unde, aşa cum spun cei mai mulţi dintre interlocutorii nepotului său, nu prea ajungea des, dar se interesa cu ardoare, cu voluptate chiar despre ( aşa cum relatează, de pildă, Stela Enache, cea identificată aici drept „prima

iubire a scriitorului”) „ce mai e prin sat, cum mai arată satul, oamenii”, cuprinde un dosar de informaţii din culisele vieţii şi ale cărţilor scriitorului, cu atât mai de preţ, cu cât autorul adună mărturii despre trecerea prin lume a marelui siliştean, de la rude, prieteni, cunoscuţi, dintre care mulţi, în ciuda faimei pe care a căpătat-o scriitorul (ori tocmai de aceea), păstrează idiosincrazii legate de personalitatea celui care, pentru mulţi, a rămas doar băiatul lu’ Călăraşu, izolat, de obicei, fără a fi mizantrop, în interiorul unei colectivităţi pe care, în felul lui, o aprecia mai mult decât toţi şi care i-a făcut cel mai mare serviciu, nemurind-o prin artă.

Totuşi, cu ignoranţa nesfârşită a omului simplu şi, totodată cu neputinţa de a accepta că unul de lângă ei poate ajunge foarte sus, pe drept, atitudinea faţă de scriitor a siliştenilor e adesea surprinzător de nedreaptă. De pildă, un fost coleg de clasă, modelul lui Ţugurlan, conchide: la ore eram mai deştept decât (...) Călăraşu T. Marin, cu care am fost coleg de clasă...Atunci, ce să-i mai citesc cărţile? Mare lucru! Scrie şi el ce s-a petrecut pă uliţa lui! Nu scrie el ca alţii, ca Iorga sau Kogălniceanu. Păi, de unde? Are el atâta cap ca ăia? Că doar îl cunosc bine. Am fost cu el alături. Am fost pretini! A fugit de-acasă de frica secerii. Şi a ajuns ce a ajuns!...Îi cam plăcea să tragă la umbră şi să viseze... Bazaconii... Treburi d-ale lui. Aşa era Marin Preda. Târa ciumagul pă izlaz, ca şi mine.

Numitorul comun al părerilor siliştenilor e sintetizat de Ştefan Baltac (Gigi), fiul Ilincăi: Care, bă? Ăla care merge de dă cu capu-n stâlpi? Toată lumea din sat îl vedea un tâmpit, un zăpăcit fără pereche, în sensul că era altfel decât toţi ceilalţi din sat... Ca fiu de ţăran, trebuia să ai forţă să lucrezi pământul.

O situaţie relevantă pentru această relaţie deloc amiabilă a lui Marin Preda cu lumea din care a plecat, cu toate că, aşa cum am afirmat mai sus, îi datorează scriitorului locul pe care l-a căpătat în conştiinţa românească (în această privinţă, Eugen Simion constată că Siliştea reală a avut un mare noroc. Fără Preda, nimeni nu ar fi vorbit vreodaată de acest sat pierdut în Câmpia Dunării...), este relatată, în volum, de Petre Anghel. Protagoniştii sunt criticul literar Eugen Simion şi un ţăran. Convorbirea se petrece într-o vară, în curtea casei natale a lui Marin Preda, unde silişteanul îşi ia inima în dinţi şi se adresează înaltului oaspete: „Am şi eu o întrebare – Marin

Ultimul Moromete –Sorin Preda: Moromeţii – Ultimul capitol –

Mioara Bahna

ăsta, ce face la Bucureşti?”(...) „Păi, e scriitor” (...)... ţăranul insistă: „O fi scriitor cum zici mata, dar din ce trrăieşte?”... „Păi n-auzi?E scriitor. Scrie cărţi” (...) „Bine, bine, înţeleg eu (...), dar serviciu are?”... „Păi, are şi serviciu”... „Ce serviciu?”... a„Păi, e director de editură”... „Editură? Ce-i aia editură?” (...) „Editura e un fel de fabrică şi Marin Preda e directorul ei” (...) „Ăsta director?... Cum să fie ăsta director? Păi, ăsta la şcoala primară a fost mai prost ca mine!... Da, dom’le, mult mai prost ca mine”.

Şi totul pentru că, pentru destui silişteni, Preda e cel care a scris o carte, Moromeţii, pe care, în general, dacă au citit din ea ori le-au spus alţii, n-au considerat-o cine ştie ce, nu le-a plăcut sau, văzându-şi numele în carte, mulţi au crezut că băiatul lui Tudor Călăraşu a vrut să-i denunţe, să le facă rău, în timp ce (aşa cum povesteşte Alexandru / Sae, fratele cel mai mic al scriitorului, tatăl lui Sorin Preda), fiul cel mare al familiei căreia îi împrumutase numele, de câte ori se întorcea de la Câmpulung, oprea căruţa în dreptul bibliotecii şi zicea tare, să-l audă toată lumea: „Mă duc să iau cartea lu’ tetea”. Moromeţii – Ultimul capitol este o carte deosebit de preţioasă, alcătuită cu evidenta încrederea că, în felul acesta, imaginea reală a unui mare scriitor se reabilitează, cel puţin pentru o parte a publicului, atenuând, măcar în parte, acţiunea detractorilor şi din lumea natală, care nu l-a iertat niciodată pentru că s-a desprins de ea, dar şi din lumea literară. Nu neapărat pentru a contracara – pentru că e imposibil – neadevărurile numeroase şi ura faţă de Marin Preda, ci pentru a înţelege mecanismul care declanşează asemenea atitudini, multe personalităţi de bună credinţă, care i-au fost alături realmente scriitorului, au făcut afirmaţii concludente, fireşte, fără a

putea să înlăture definitiv părerile sedimentate în timp cu aportul unor „binevoitori”. De pildă, scriitorul Petre Anghel observă că între scriitor şi foştii săi consăteni se manifesta o perpetuă şi mocnită stare de tensiune, pentru că ţăranii nu-ţi iartă că ai încercat să-ţi depăşeşti condiţia. În ce-i priveşte pe scriitori, Eugen Simion afirmă: încerc să-l apăr, când pot şi cât pot, de atacurile confraţilor care, nu ştiu de ce (ştiu, dar n-am chef să vorbesc acum de acest fapt), îl urăsc cu o ură atât de profundă şi aşa de persistentă. M-am întrebat mereu şi mă întreb şi astăzi: de ce îl urăsc unii atât de amarnic şi aşa de aberant pe Marin Preda (printre ei şi câţiva prozatori de renume). Din două motive, cred: 1) pentru că se tem (încă se tem!) de talentul său puternic şi au din această pricină un complex: complexul Preda, ceea ce înseamană complexul unui prag ce nu poate fi trecut şi 2) pentru că Preda a venit din lumea ţărănească şi nu s-a lepădat niciodată de valorile acestei clase

vechi, cu un cod de existenţă şi cu o morală specifică”. Dincolo de multe laturi care, adeseori bat spre anecdotic, volumul de faţă subliniază, prin autoritatea unor voci a căror credibilitate cu greu poate fi pusă la îndoială, imaginea unui om şi a unui scriitor aparte, de o rară delicateţe sufletească, de mare omenie, corectitudine, simplitate. Este de reţinut, de pildă, imensa dragoste filială, dragostea pentru Ilinca, sora lui, care i-a fost cea mai apropiată, până la final, sensibilitatea faţă de eternul feminin, teama de care n-a scăpat de venirea prematură a morţii, grija aproape maladivă pentru soarta creaţiei sale şi, cu deosebire, pentru ceea ce n-a apucat să publice etc. Şi, de asemenea, cartea readuce în discuţie misterul morţii lui Marin Preda, neelucidat încă... Scriitorul Sorin Preda, prin acest volum, oferă cititorilor o perspectivă oarecum diferită de cea desprinsă din roman, despre Marin Preda, despre familia lui, despre Siliştea reală şi despre contextul social, politic, artistic, în general, contemporan cu el, în care părintele Moromeţilor a avut parte – şi cât a trăit, dar şi după ce s-a săvârşit din această lume – de manifestări extreme: admiraţie în toate gradele şi ură pe măsură!


Fabula zdrenţei

Uzată, fără niciun rost, ajunseSă şteargă prafu-n ultimă instanţă,Să frece duşumele, vase unse…Da, aţi ghicit, e cunoscuta zdreanţă.

Nu ştiu exact în ce împrejurareUn scamator, găsind-o-n calea sa,A introdus-o în jobenu-i mareŞi-a transformat-o iute în basma.

Morala se cam poate intuiŞi-n viaţă este, clar, verificată:Chiar şi o zdreanţă poate deveni,Ca printr-o vrajă, o basma curată.

Cugetările unui val Un val, în Marea… (nu contează care), Venea spre mal, din ce în ce mai tare, Gândindu-se că el şi-ai lui confraţi Îi pot înspăimânta şi pe piraţi. Iar ţărmul, când îl vede, se-ngrozeşte, Că-l erodează cât ai zice „peşte”. Când, cu mânie, se avântă-n zare, Scufundă chiar şi marile vapoare, Iar să înece-un om – meteahnă veche – E, pentru el, chiar… floare la ureche. * Cuprins de meditaţia adâncă, Ajuns la mal, s-a sfărâmat de-o stâncă. Morala – dacă judecăm la rece – E clară: Ce e val ca valul trece!

Despre bârfe Vreo zece pupeze zburau domol, De ore bune tot înaintau, În drumul lor spre tropice, în stol, Iar două, mai în urmă, şuşoteau: – Priveşte cucul ăsta armenesc! Observi ce stil de zbor haotic are? – Să ştii că-aşa-i, de râs mă prăpădesc! Şi creasta-i mai deschisă la culoare, Iar penele din coadă rare îs Şi ciocul este mic de parcă nu-i, Ne face upupidaele* de râs! – Aşa e, soro dragă, mie-mi spui? Iar pupăza bârfită, ce nainte Zbura cuminte şi-şi vedea de cale, Cum auzi asemenea cuvinte Rostite la adresa dumisale, Se întristă adânc, dar o surată Mai înţeleaptă-i zise, cu sfială: – Se vede că eşti tare supărată, Dar în povestea asta-i o morală: Fii mândră-atuncea când, cu răutate, Vorbeşte despre tine câte-o ţaţă! Când te discută lumea pe la spate, E o dovadă că te afli-n faţă!

POEZIE

Ion Dinvalev.slavu

ALEX AMALIA CALIN

Doina literaturii române Scriitoarei Doina Uricariu

Trecutul în viitorul de azi nu minte în Lumina din cutele vremiicând seratele literarede la centrul cultural din Manhattan erau dosite şi dospite în micime potrivnice frunţilor rodite ce dăruiesc belşug din lumină rămânând cu aceeaşi faţă şi în mileniile care vor veni

Când Doina vorbeşte-n strune în sala de gală stăm neclintiţi dansând în priviri proptiţi de doruri cu aripi frânte de întrebăricu faţa spre chipul ei cu surâs încordat în splendori învăţându-ne să descoperim trezoreria literaturii române sfidând valvele din beznă şi damasc clopotele obscure căţărate-n turnuri ruinate Doina, doineşte în limba română.

Celui trimis Părintelui Chesarie Bertea

Părintepăşeşti în pragul zilei înseratcu fapte şi cununi abia şoptiteridici cuvântul către cer pârguit în rugăciuni fertileşi-n taina genezei oglindite

ridici povara lumii întunecate de la răscruci în foşnetul luminiicu miezul rugii multiplicateceremonios în fapte luminate

porţi solia Dumnezeirii cu veşnicia sufletului în treimeînveţi viaţa prin suferinţă din sângele celor patru zăriîngenunchind în faţa fecioarei Maria - sfântă pe pământ de cer

eşti redat de El vieţiicu dăruire-n infinitînalţă rugăciuni fiinţei iubiteproptit de dorurile neclintit trăitepeste care murmură izvorul credinţei.

Amurg

Amurgul meu – un „paradis în destrămare”– În aer stăruie - o târzie și zădarnică chemare, Îndepărtată, stinsă, și-un echo ce concresc Tulburător de tandru, de cald și nefiresc.La margine de gând... de vis... de amăgire... În ceața-mpietrită, o scurtă tresărire: Un „dincolo” noptatic, de-a pururi zăbrelit De lungi tăceri și spaime, se lasă-ntrezărit.Un „dincolo” prostatic!... Vai, cât e de aproape! Și cât e de departe, sub grelele pleoape!... Scrutez cu-frigurare trecutu-mi plumbuit Cu spaima că în suflet de mult voi fi murit!

Bolnav, ca peisajul...

Bolnav, ca peisajul, pe malul acesta scitic, Privesc, cu-nfrigurare, – coșmar, sau nălucire?! – Cum, din plesnita harpă, din putregaiul liric, Sfărămicioasă cerne, o neagră desfrunzire. Mai văd întinderi tulburi,... și lișteave,...și mâluri Târând cadavre, hoituri – cuvinte hărtănite – Și nu s-aud izvoare, nici nu se varsă râuri În mlaștina stătută cu iasme otrăvite.Pe sus și-a stăpânit teroarea imundă și persistă Un idiom oniric, un idiom himeric Cu iz amar de vară, suprarealistă, Amirosind a toamnă, a frig, a întuneric...Ce certitudini mă mai pot salva?!...Privirea Spre care zări sau ceruri, mi-aș înălța-o oare?!... Și căror zei, sau idoli, fervoarea și iubirea În noaptea asta grea și rău prevestitoare?!...Apusă-i pe vecie, cea lume de ivoriu!... Sunt moarte Nous și Logos,... e moartă Aletheia!... Stăpâni, ca la-nceputuri – cu drept executoriu – Sunt Bihos și cu Sigé – Abisul și Tăcerea!

Cu greu reprim...

Am fost și eu, aici, o vreme

E lucru cert, e de crezut: Un biet soldat ce s-a bătut Pentru stindard, pentru embleme...M-am străduit cât am putut Să ies din rând să ies din scheme; Oh, dac-ați ști cât m-a durut Refluxul asprelor dileme!Azi, orice verb e la trecut Și stinse-s mândrele fonene... Cu greu reprim sudălmi, blesteme – Ce-aproape-i ultimul sărut!... –


morţii în ţărână), au o vechime atât de mare, încât n-au trebuit să „năvăvescă” romanii cu „terra şi Tellus” - şi abia apoi înaintaşii noştri să le rostească. „Miezul” tuturor termenilor enumeraţi face legătura între „pământ” şi activitatea „de a-l ara” - din ţara, ţarină, ţăran şi ţărână; parcă „ţ” vine să întărească un adevăr divin, acela că pământul „înţelenit” şi pustiu a fost dăruit oamenilor pentru a-l transforma în Ţară prin arat, ca apoi să-i culeagă rodul. De asemenea PI-TAR, cel care are grijă de pâine, pită, are corespondent în sanscritul pitr=tată, căci în orice familie patriarhală tatăl procură pâinea; poate că străbunii noştri nu trebuiau să aştepte sosirea bulgarilor ca să rostească pită şi pitar, cum ne „învaţă” DEX-ul.

De ce noi spunem „Ţara” şi nu „Tara”?... Poate pentru că în limba noastră, anumite noţiuni delimitate (frecvent ascuţite), conţin litera Ţ: ţăruşul înfipt în pământ pentru a delimita o ţarină de alta, ţeapa şi ţinta (cui), dar şi ţelul înalt, sau sunetul ascuţit ca un ţârâit. Avem tărâm şi ţărm, unul cu sens general şi altul ca delimitare a mării. De la Herodot ştim că „cei mai numeroşi după inzi erau tracii”, iar ei îşi aveau originea în spaţiul nostru, iar ţara era Tracia.

Terra, din care derivă unele din cele mai negative cuvinte (teroare şi tenebre), a fost transmis latinilor de către troienii lui Enea, când au întemeiat Roma. Chiar troian înseamnă ridicătură de pământ; DEX-ul precizează că este o „întăritură primitivă din pământ a popoarelor antice”, şi cocluzionează: „probabil din slavă”. Autorii DEX-ului, în „bunăvoinţa” lor ne-au luat până şi cele mai dragi cuvinte, ţară şi ţarină, lăsându-ne goi în propia noastră ţarină - alăturându-se astfel unor numeroşi străini, despre care Aaron Florian afirma în 1843 la Academia Mihăileană:”...schimbă-ţi numele sau primeşte pe acesta pe care ţi-l dau eu, ridică-te şi du-te din pământul pe care-l locuieşti, că nu este al tău.... Şi într-adevăr , toate aceste cuvinte ni s-au zis de către străini: începutul ni s-a tăgăduit, numele ni s-a prefăcut, drepturile ni s-au călcat în picioare numai pentru că n-am avut conştiinţa naţionalităţii noastre, numai pentru că n-am avut pe ce să ne întemeiem şi să ne apărăm drepturile”.

DE LA TARA LA TĂRTĂRIADe curând am revăzut filmul

„Pe aripile vântului”. Am înţeles încă odată că tăria, în tot ceea ce facem, ne vine din pământul natal. Cuvintele „tărie” şi „natal” poartă în ele povestea universului. Vechii indieni cercetau poziţia corpurilor cereşti (sau stele - tara în sanscrită) în funcţie de aşezarea lunii - candre. În română, sanscritul „candre” are corespundent în candelă, candid şi cadră de frumoasă, toate având legătură cu luna care luminează, pur, dar şi frumos. Mulţi, dar mai ales orientalii au cântat luna în versuri.

„Tara” se poate aborda din unghiul genezei lumii noastre, căci la început a fost gândul rostit prin cuvânt. Aşa se face că Tara, pentru celţi, înseamnă spaţiul arhetipal al Irlandei, fără dimensiuni - şi simbolizând unitatea ei. Alături de Tara se află Taranis, zeul galic al luptelor şi puterii; numele său se traduce prin „tunet”. În Regatul Hitit (mileniul III îHr. - 1200 îHr.) au existat doi zei: Tarhunda, al furtunii (fonetic seamănă cu Taranis, şi ar putea fi tunetul care dă ploaie) şi zeul Tarhunnas - al cerului de furtună. Surprinzător, deşi separate ca spaţiu, ele au aceeaşi rădăcină şi semnificaţii apropiate.

Miturile despre formarea lumii se bazează pe o mamă - Pământ, şi un tată - Cer. Tunetul, însoţitor al trăznetului, nu este decât o manifestare a energiei sonore ce însoţeşte o descărcare electrică din timpul unei furtuni. Fulgerul este o imagine a unui „ax al lumii” ce se înfige în pământ. O altă reprezentare a energieieste şarpele. La celţi Tarasque este şarpele sau dragonul apelor, cel care produce inundaţiile - care însoţesc ploile torenţiale cu tunete şi fulgere.

Aceeaşi rădăcină are şi Taras, fiul lui Poseidon, zeul apelor - considerat întemeietorul oraşului Tarent sau Taras, în greacă, din Peninsula Italică (pe la 708 îHr. - cu o populaţie ilirică). De asemenea Tartar, în concepţiile anticilor, era un element primordial - alături de Chaos, spaţiul nelimitat dinaintea creeri lumii, Eros= iubire şi Gaea= pământul nostru natal. Din unirea Tartarului cu Gaea s-a născut Typhon, un fel de monstru cu o sută de capete şi acoperit de şerpi. Este o imagine deformată a dragonului sau şarpelui, sau balaurului din mitologia noastră, ucis fie de Hercule în zona Herculane, unde există şi o stâncă cu chip de om ce-i poartă numele, fie de Apolo. Interesantă este „geniala” afirmaţie din DEX, în care „tartar” aparţine mitologiei antice, dar are etimologie slavă – dar slavii au apărut în istorie în feudalism, deci după apusul antichităţii.

Unii filologi încearcă să ne vitregească de un toponim vechi, poate de la „facerea lumii”. Comform mitologiei, Tartar este un „loc de bronz”, căruia Poseidon i-a construit porţi şi unde Uranus şi-a închis copiii - ciclopii şi titanii. Curios este că Tărtăria se află în apropiere de Zlatna, Călan, Hunedoara; după cum se ştie şi azi zona este o puternică „fortăreaţă” a exploatării şi prelucrării metalelor. Cei care au încercat să descifreze celebrele tăbliţe descoperite acolo, au ajuns la concluzia că ele conţin un mesaj scris adresat zeilor, transmis prin persoana în mormântul căruia au fost descoperite. Este posibil ca în acea zonă să fi existat un sanctuar, sau un loc cu totul deosebit, „o poartă spre zei” - şi astfel mitul capătă şi mai multă importanţă.

În lucrarea lui Jinarajadasa, ca notă ocultă sunt prezentate, în nişte tabele, perioadele de reîncarnare a două persoane, la 15.700 îHr. şi la 6.700 îHr. în Tartaria. A doua dată se apropie de datarea tăbliţelor de la Tărtăria (5.000 îHr. - cu 1500 ani înaintea celor din Sumer). Oare acest nume exista acum 17.000 de ani?... Putem vedea un sens comun al patriei la celţi, irlandezi, hitiţi şi români; la noi „ţară” este mai apropiat de anticele Tara, Tartar şi Taras. Poseidon - zeul care face „porţi” Tartarului, şi astfel deschide primele exploatări minere de cupru în Tartar, nu departe de Baia de Aramă. Iată de ce şi fiul său poartă numele de Taras, iar Tartar este o repetare sau înseamnă Tara-tare, spaţiu care prinde contur fizic faţă de cel irlandez - care este doar un simbol arhetipal.

Ţara şi ţăranul (care ară pământul, ţarina, şi îşi îmormântează

Camelia Tripon

Sa presupunem ca... Guvernul acorda fiecaruia din noi cam 100.000 de roni.

Daca cheltuim acesti bani prin hypermarketuri, ei vor ajunge in China.

Daca vom lua benzina, vor ajunge la arabi.

Daca vom cumpara calculatoare, ajung in India si Hong Kong.

Daca luam fructe si legume, vor ajunge in Turcia, Spania, Italia, Egipt sau Iran.

Daca ne procuram autoturisme mici si economice, vor ajunge in Japonia sau Germania.

Daca ne face cu ochiul vreunul din multele gadgeturi electronice, vor ajunge in Taiwan... si nu vor ajuta cu NIMIC economia româneasca.

Singura posibilitate de a pastra acesti bani acasa in Romania , este de a-i cheltui pe curve, gustosul vin românesc, sau pe tuica... deoarece acestea sunt garantat produse autohtone!

Eu asa incerc sa fac! ...Dar e cam greu sa conving nevasta ca fac aceste lucruri numai din patriotism!

PaTRIOTISM adevărat



Transnistria în sens geografic este delimitată de malul de 800 km al Nistrului, de malul de 600 km al Bugului şi litoralul de 150 km al Mării Negre (1).

Prin români transnistrieni înţelegem însă pe toţi cei de dincolo de Nistru,cuprinzând Podolia şi mergând până la Nipru ba chiar Don, în Crimeea, Caucaz şi Siberia.

Începuturile întinderii marginii estice a românităţii la est de Nistru se regăsesc în simbioza dintre tyrageţi (geţii de la Tyras sau Nistru), deci între supuşii lui Burebista, care la gurile Bugului stăpânea Olbia şi românii ale căror urme se găsesc la tot pasul.

Din vremuri foarte vechi a început între români şi ruteni sau ucrainieni un vădit proces de interpenetraţie etnografică şi demografică continuat în decursul veacurilor prin colonizări şi emigrări ale acestor două rase. Stăpânirea cnejilor bolohoveni se afla pe cursul râului Sluci şi pe Bugul superior care sunt şi cei care îi vor preceda pe cazaci (2).

Istoricul ucrainian V. B. Antonovici scria în 1885 că nici dreapta nici stânga Nistrului „nu a aparţinut nici principilor halicieni nici altor principi ruşi” (3). Lupta corp la corp cu triburile slave şi turaniene nu va împiedica realizarea statului moldovean în sec. XIV, principatul de la Baia alăturîndu-se altor aşezări româneşti mai vechi, unele răspândite până în Polonia şi Volhinia (4). Între voievozii bolohovenilor mai cunoscuţi sunt Alexandru din Belţi şi Gleb al lui Ieremia (5). Încă la debutul mileniului al II-lea, această românitate era destul de puternică, surse scandinave din veacul XI semnalând prezenţa „blakumenilor” dincolo de Nistru, iar o cronică veche rusească menţionează pe aceiaşi „volohove” în zonă (6).

În Crimeea ne întâmpină la 1287 un Crăciun, la 1280 o „unguroaică Mărioara” de la Caffa, iar în sec. XV „ungurii” Radu, Stanciu, Stoica în aceeaşi colonie (7), elementul românesc cunoscând iată din excesul său de vitalitate şi fenomenul de diasporă.

La 25 mai 1455 orăşenii din Cetatea Albă nemulţumiţi de acţiunile piratereşti ale genovezilor din castelul Lerici de la gurile Niprului pun stăpânire pe această fortificaţie şi îi trimit captivi domnitorului Petru Aron pe conducătorii cetăţii (87).

Podolia epocii lui Ştefan cel Mare este socotită de N. Iorga ca aparţinând „de fapt nimănui”, deşi succesiv ţinuse nominal de cnejii tătari, Marele Cnezat al Lituaniei şi Polonia. Pe nesimţite s-a născut o Moldovă „nouă” dincolo de Nistru cu sate din ce în ce mai numeroase. Cetatea Lerici este ocupată de Moldova între 1455-1475.

Cazacii români

Ştefan Bathory într-o scrisoare către înalta Poartă arată că întinderile dintre Bug şi Nipru erau populate cu o adunătură de oameni compusă din poloni litvani, moscali şi români. Cazacii sunt strânşi dintre moscali şi români (8). Prin denumirea de cazac, tătarii înţelegeau vagabond. Hatmanul lor Dumitru Vişnovieţchi se cobora dintr-o soră a lui Petru Rareş. A pretins şi scaunul Moldovei (9). După Ioan Vodă cel Cumplit, cazacii vor năvăli în Moldova de mai multe ori aducând cu ei „Domnişori” - fii adevăraţi sau închipuiţi de dincolo de Nistru ai domnilor de odinioară ai Moldovei.

Ioan Nicoară Potcoavă a fost primul hatman ales de întreaga Sece Zaporojeană. El va reuşi să ocupe pentru scurt timp tronul Moldovei şi acelaşi noroc şi-l vor încerca şi alţi români din fruntea cazacilor: Alexandru şi Constantin Potcoavă (10), Petre Lungu, Petre Cazacu. Rangul suprem de hatman al cazacilor îl vor mai deţine dintre românii transnistrieni Ion Grigore Lobodă, Tihon Baibuza, Samoilă Chişcă, Ion Sârcu, Opară, Trofim Voloşanin (Românul), Ion Şărpilă, Timotei Sgură, Dumitru Hunu şi eroul legendar al cazacilor în lupta pentru independenţa Ucrainei, Dănilă Apostol. Pe tot parcursul sec. XVI - XVIII, înalte ranguri printre cazaci le-au avut polcovnicii Toader Lobădă, (în Pereiaslav), Martin Puşcariu (în Poltava), Burlă (în Gdansk), Pavel Apostol (în Mirgorod), Eremie Gânju şi Dimitrie Băncescu (în Uman), Dumitraşcu Raicea

Totul despre Transnistria

(în Pereiaslav) comandantul Varlam Buhăţel, Grigore Gămălie (în Lubensc), Grigore Cristofor, Ion Ursu (în Raşcov), Petru Apostol (în Lubensc). Alţi mari comandanţi de unităţi căzăceşti dintre „dacii transnistrieni” sunt: Ţopa, Scapă, Ţăranul, Moldovan, Munteanu, Procopie, Desălagă, Drăgan, Gologan, Polubotoc, Cociubei, Turculeţ, Chigheci, Grigoraş, Bogdan, Radul, Focşa, Basarab, Grigorcea, Borcea, etc. Mulţi din ei vor fi semnatari ai documentelor de unire a Ucrainei cu Rusia de la 18 ianuarie 1654 (11), iar alţii precum generalul Ciorbă şi coloneii Mândra, Ghinea şi Brânca vor intra în servicul Rusiei (12).

Domnii Moldovei au stăpânit Transnistria

După ce în 1574, Ion Vodă Armeanul pomenea de „ţara noastră a Moldovei de dincolo de Nistru”, după ce în 1602 boierii (13) vorbesc de neamurile lor de peste Nistru, Ghe. Duca devine la 1681 „Despot al Moldovei şi Ucrainei” (14) împlinind pe lângă rolul de domnitor al Moldovei şi rostul de hatman (15) şi administrator al Ucrainei, unde în vremea aceasta se vor scrie şi acte redactate în româneşte (16). Dacă până acum doar hotarul etnic depăşise Nistrul, Duca va duce şi hotarul politic în zona transnistreană având în stăpânire toate teritoriile dintre Carpaţi şi Nipru. După el au mai deţinut conducerea Ucrainei, Ştefan Movilă, Dimitrie Cantacuzino şi Ene Drăghici, iar cu mari funcţii au fost şi Simeon Paliş şi Sandu Colţea (17).

Consecinţă a stăpânirii lui Duca Vodă (care a ridicat curţi domneşti la Ţicanova pe Nistru şi Nimirov pe Bug) Moldova continuă până la 1765 să administreze şi malul stâng al Nistrului (18).


NOTE1. A. Nour, Basarabia nr.1/1992 pag. 82.2. G. Brătianu, „Tradiţia istorică despre întemeierea statelor româneşti”, Bucureşti 1980, pag. 170.3. A. Boldur, Teritoriul Moldovei faţă de principatele..., „Patrimoniu” nr.4 1991, pag. 14.4. S. Mehedinţi, Fruntaria României spre răsărit, „Neamul Românesc”, Chişinău nr. 1/1991, pag. 6.5. I.S. Nistor, „Istoria românilor din Transnistria”, Bucureşti 1995, pag. 13.6. E. Lozovan, Românii orientali de la Nistru la Vladivostok, „Neamul Românesc, pag. 31, nr. 1/1991.7. Ghe. Brătianu, op.cit. , pag. 170.8. I. Nistor, „Basarabia” nr.10/1990, pag. 159.9. N. Iorga, „Istoria românilor pentru poporul românesc”, Chişinău 1992, pag. 10310. A. Boldur, „Istoria Basarabiei”, Bucureşti 1992, pag. 177.11. D. Pocitarencu, Cetatea Thighina, „Patrimoniu” nr.2/1991, pag. 22, Chişinău.12. I. S. Nistor op. cit., pag. 16.13. E. Şt. Holban, Figuri basarabene, „Basarabia” nr.3/1992, pag. 89.14. A. Crihan, Basarabia nr. 10/1991, pag. 69.15. XXX „Istoria României în date”, Chişinău 1992, pag. 138.16. N. Iorga, Istoria românilor prin călători, Bucureşti 1981, pag. 276.17. I. S. Nistor, op. cit. , pag. 19.18. N. Iorga, Românii de peste Nistru, „Basarabia”, nr. 11/1992, pag. 87.

Viorel Dolha


Dragă Petre Ţuţea,Tu şi încă doi-trei oameni faceţi parte din categoria acelora la

cari mă gîndesc – cu voia şi fără voia mea – în fiecare zi. Mircea Zapraţan ţi-ar putea vorbi de frequenta ta prezenţă în îndoelile noastre de veghe sau de beţie. Prietenia mă leagă de lume, mai mult

decât instinctele laolaltă. Ea singură salvează un principiu spiritual în ordinea vizibilă.

Am fost foarte flatat de rândurile ce mi le-ai trimis referitor la acele fragmente de tinereţe. Tu ştii că eu nu sunt scriitor român şi că nu-mi prea place să scriu cărţi. Mai bucuros stau de vorbă, ca să conserv, încă o dată, nimicnicia adevărurilor. Din tot ce am făcut până acum, iubesc numai ceia ce a dispărut fără urmă, vreau să spun câteva tristeţi în nopţi, câteva grandomanii şi gelozii pe fiinţe invizibile. Numai în dispreţul faţă de D-zeu m’am simţit bine şi la mine acasă. Aş vrea să fiu om politic numai ca să-mi pot verifica zilnic şi efectiv scârba de oameni. Aşa cum concepi tu politica, defineşti parecă visul meu secret. Un amestec de Platon, de Hegel şi de nihilişti ruşi, iată ce e viziunea ta, care-mi dă fioruri unice. Nu te gândeşti că ai împotriva ta pe toţi proştii acestui pământ, adevărate capete încoronate?

Compară lumea modernă cu o piaţă din Atena sau Roma antică, pentru a-ţi da seama de mediocritatea noastră. Astăzi scrisul fiind unicul mijloc de lansare, orice om muncitor urît şi netalentat se poate ridica în bună voe. Regret timpurile în cari adevărurile ultime se spuneau pe la răspântii şi în cari tu ai fost un pontifex maximum al gândirii.

Te îmbrăţişează E. CioranPS: Îţi scriu dintr-un sat

din judeţul Arad (Ineu). 25 Iulie 1936

*Dragă Petre Ţuţea,Fotografia aceia în care

cineva ne-ar putea crede nişte

Emil Cioran îi recunoaşte genialitatea lui Petre Ţuţea într-o serie de scrisori către acesta

descoperite în Arhiva CNSAS

petiţionari dezamăgiţi sau nişte profeţi demenţi, rătăciţi în zoologia rumânească mi-a făcut sensibilă alăturarea noastră în blestemul aceleiaşi soarte. Suntem meniţi amândoi să protestăm în această înfundătură a lumii şi să menţinem, prin suferinţă, insomnia spiritului. Nu că în alt colţ al spaţiului am putea fi fericiţi – căci n-am descoperi pe D-zeu nicăeri, dar am şti peste tot ce e moartea -, ci faptul că aici îmi pare gloria inutilă şi imposibilă mă umple de o amărăciune inexistentă şi ininteligibilă aiurea. Suntem atât de singuri, încât nu mai putem colabora decât cu D-zeu. Este unicul meu gând şi unica mea scăpare. Tu cred c’ai observat demult: nu există nimeni. Asta mă consolează şi de lipsa de glorie şi-mi arată că la urma urmei este indiferent ce eşti, din moment ce te afli subt soare.

Eu sunt un Diogene care şi-a stâns lămpaşul, întâlnindu-te pe tine. În fine, un om. Şi părăsesc şi butoiul, ca să te îmbrăţişez.

Emil CioranSibiu, 29 Iulie 1937

*Paris, 25 Nov. 1937Dragă Petrică,Cred că puţini oameni

au avut şansa să li se mediteze destinul în adierile crepusculare ale Veneţiei. Nu mă îndoesc însă că m’am ridicat prin înţelegere la pateticul existenţii tale, în acel oraş de fericiri melancolice. Era o după-amiază de Noembrie, aerială şi profundă, când am avut revelaţia rosturilor tale în lume, a apariţiei unice – şi de ce n’aş spune-o? – a imensei tale singurătăţi. Ştiu prea bine că nu-ţi este plăcut să-ţi fac cel mai mare compliment care se poate aduce unui om: singurătatea lui

absolută, dar, dragă Petrică, dacă te-ar înţelege oamenii ar mai avea vreun rost prietenia noastră?

Sunt poate singurul care a priceput dimensiunea shakespeare-ană a fiinţii tale, precum îmi place să cred că eşti singurul care ai pătruns incurabilul trecerii mele printre dobitoace. Îţi scriu din oraşul în care toate îndoelile sunt permise, şi care adaugă umbrelor mele un parfum de cangrenă. Sunt fericit că pot să stau aici singur, neînchipuit de singur, şi că sunt departe de Balcanii în care numai tu justifici apariţia soarelui.

Cu vechea dragoste, a lui E. Cioran13, rue du Sommerard, Hôtel Marignan, Paris Ve

INEDIT

În mai multe scrisori trimise de Emil Cioran lui Petre Ţuţea, confiscate şi păstrate de Securitate în dosarul filosofului creştin-ortodox răsplătit cu 13 ani de detenţie, “scepticul de serviciu al unei lumi în declin” îi recunoaşte, încă de la finele anilor ’30, genialitatea marelui său prieten. Materialele au fost obţinute din dosarele CNSAS de către cercetătorul Eleodorus Enăchescu, prieten al Mănăstirii Petru Vodă, pe site-ul căreia acesta a publicat deja o parte din documentele istorice de mai jos, oferite cu generozitate şi portalului MĂRTURISTORII, împreună cu alte două scrisori, cu totul inedite.


studiul societăţii în pasiunea pentru care pune mult suflet. Există o strânsă legătură între cele două, asta fiindcă omul este întotdeauna surprins în diferite ipostaze în caricaturile sale. Dincolo de talent, această meserie necesită un amalgam de informaţii pentru a evidenţia cât mai bine mesajele sale. Iar aceste informaţii cuprind o arie cât mai vastă de domenii. „Caricaturile mele au ca subiect oamenii, iar sociologia este ştiinţa care studiază procesele sociale. Evident că mă ajută studiul ei, la fel de mult ca şi informaţiile din multe alte domenii”.

În caricaturile sale regăsim o fină ironie, de bun gust care ne binedispune şi care reuşeşte să-şi atingă scopul binedefinit. Nu abordează doar o temă anume, ci încearcă să acapareze cât mai multe domenii. Asta fiindcă sunt multe aspecte care pot fi satirizate într-un mod plăcut, debordând umor de calitate. Are însă câteva teme mai des abordate „Temele sunt diverse, dar cele mai des întalnite: politica, socialul şi... sexul”, a adăugat caricaturistul.

A colaborat în calitate de caricaturist-editorialist cu principalele cotidiene româneşti: Adevărul, Evenimentul zilei, Cotidianul (în perioade diferite), dar şi cu reviste de satiră şi umor precum: Plai cu boi, Aspirina saracului şi Academia Caţavencu. Deţine totodată o rubrică la Romania literară.

Îmbinarea caricaturii cu pamfletul a fost, se pare, cheia de a se remarca prin originalitate. Totuşi, grafica o consideră

„Simţul umorului nu este altceva decât bunul simţ care dansează.”

(Clive James)

„Umorul şi creativitatea merg mână în mână. Oamenii cu umor sunt creativi pentru că sunt în stare să recunoască

incredibilul şi reversul logicii. Ei sunt cei pe care îi căutăm.” (Edward de Bono)

Creativitatea şi simţul umorului îl definesc şi pe celebrul caricaturist Costel Pătrăşcan, despre care criticul Alex Stefănescu afirma astfel: „Dracul însuşi ar deveni agreabil dacă s-ar lăsa desenat de Costel Pătrăşcan”.

Portofoliul lui Costel Pătrăşcan este impresionant. Numeroase premii internaţionale şi naţionale îl situează la loc de frunte între caricaturiştii cu care ţara noastră se poate lăuda. Despre prima caricatură realizată, Costel Pătrăşcan îşi aminteşte cu drag : „Eram în şcoala generală, mă ocupam de gazeta de perete. Atunci cred că am învăţat ABC-ul caricaturii”. De atunci nu a mai renunţat la caricatură, aceasta devenind mai mult decât o pasiune.

Caricatura are un rol deosebit în viata lui Costel Pătraşcan. În primul rând îl defineşte ca, mai apoi, să îl ajute să-şi exprime trăirile şi emoţiile. Nu este doar o simplă pasiune, caricatura este cea în care investeşte totul pentru a transmite publicului anumite mesaje, gânduri şi chiar sentimente, precum bucuria sau revolta. Este un mod de exteriorizare. „Caricatura înseamnă foarte mult pentru mine. Este modul prin care eu mă prezint, este cartea mea de vizită. Caricaturile mele reprezintă un puzzle care cuprinde convingerile mele, bucuriile, tristeţile, încrâncenările. Este modul prin care pot lua atitudine şi, totodată, să arăt lucrurile importante. Este revolta, dar şi bucuria”, a declarat Costel Pătrăşcan.

Premiat internaţional în ţări ca: Japonia, Germania, Croatia, China, Iran, Taiwan, Cipru, Macedonia, Canada şi Coreea, caricaturile lui Costel Pătrăşcan se bucură de mare success, fiind apreciate în toate colţurile lumii. De asemenea, a obţinut multe premii naţionale la principalele saloane de caricatură. Expoziţii a desfăşurat în Republica Moldova, Belgia, China şi Cipru.

Fiind de specialitate sociolog, caricaturistul a vorbit despre cum l-a ajutat

COSTEL PĂTRĂŞCAN, ÎNTRE PAMFLET ŞI CARICATURĂAlexandra Mihalache

esenţială. Asta pentru ca îi este mai accesibilă în a-şi exprima mesajele şi ideile. „Dacă este să mă refer la pamfletul clasic, vă pot spune că apelez la el mai rar, însă pamfletul grafic îmi este mult mai la îndemână. Pentru mine, este important să-mi pot exprima ideile indiferent de modul prin care o fac: grafic, prin cuvinte, prin fotografii sau lucruri”.

Colaborări frumoase sunt şi cele cu: Greenpace, TVR1 si Graffiti BBDO. Şi, nu în ultimul rând, Costel Pătrăşcan este iniţiatorul salonului internaţional de caricatură de la Brăila, care a reuşit să ajungă la 9 ediţii.

Albumele de caricatură lansate de Costel Pătrăşcan sunt: „Libidoul la electorat”, „Fabricat în România”, „Istoria literaturii române”, „ERATA” şi „NEGRU PE ALB. 117 caricaturi color”. Cel din urmă a fost de curând lansat în câteva oraşe mari din ţară, unde a primit aprecieri. Alături de cantautorul Daniel Iancu, caricaturistul a realizat un spectacol deosebit numit Ochiul şi timpanul, o prezentare de excepţie a caricaturilor îmbinând umorul cu muzica.

În ceea ce priveşte planurile de viitor, Costel Pătrăscan se străduieşte cu ambiţie să realizeze caricaturi bune, să se implice în proiecte de calitate şi să ne ofere spectacole frumoase. Colaborarea cu cantautorul Daniel Iancu s-a dovedit una benefică. Au reuşit împreună să creeze spectacole apreciate, ştiind să îmbine talentele cu care au fost înzestraţi şi să aducă ceva nou pe scenă. Au adus însă şi ceva de care omul avea nevoie: zâmbete. „Planurile mele sunt în general legate, în primul rând, de ziua de mâine: fiindca în fiecare zi trebuie să faci o nouă caricatură, mai hazlie, mai subtilă şi mai de impact decât cea de azi. Îmi doresc tare mult să găsesc şi alte forme de exprimare, să învăţ în fiecare zi câte ceva, iar spectacolul cu cantautorul Daniel Iancu să-l ducem la notorietatea pe care o merită. Şi mai este ceva legat de viitor: în fiecare zi să reuşesc să fiu o persoană veselă!”, a încheiat Costel Pătrăşcan.

Veselia şi umorul de calitate poartă numele său, iar prezentările caricaturilor sale sunt nişte spectacole pentru sufletul tuturor. Şi, nu în ultimul rând, şi-a propus pentru anul următor să ne readucă zâmbetul pe buze cu fiecare caricatură realizată.

„Umorul e o forţă. Nimic nu uneşte oamenii mai bine ca râsul.” (Lev Tolstoi)


î

aidoma buzelor tale... (p. 52),

şi nici stilul mironparaschivesc / oximoronic-paradoxist-folclorizant:

Au sub coviltir de stele Puradei pudraţi cu rele Şi ţigănci cu salbe mute, Şi [cu] ghiocuri prefăcute. / [...] / Sub mătăsuri înflorate, Coapse goale, lustruite...

(«Şatra», p. 36) etc.,

Volumul lui Gheorghe Andrei Neagu, Lacrima Iubirii / Tear of Love (2013), se distinge, în ultima instanţă orizontic-metaforică, printr-o bună armonizare întru catharsis a „întregulului“ său macrotematic-erotic, „întreg liric“ verosimil-trăit, incandescent-inspirat – spre a genera relief / „teritoriu“ în Ţara Poemului – şi de valoare estetică, nu neapărat „ieşită din comun(ă)“, ci, mai ales, de marcă pentru acest prezent anotimp.

(2 cireşar, 2013, la Piramida Extraplată de la Tibissiara >

Timişoara.)(Cronica „Lacrima Iubirii“ din pământ până-n cerul-cuib-

de-Cuvânt, de I. P.-T., a fost publicată în periodicul online «pentru promovarea culturii şi iniţiativelor de dezvoltare», Port&Leu – Bucureşti, redactor-şef: Corneliu Leu –, nr. 6–7, 7 august 2013, p. 4

– http://www.cartesiarte.ro/portaleu/articol.php?)

Între „proza de templu“ şi „templul poeziei“. Cu o ţinută tipografic-ultramodern-elegantă, volumul Poemele din templu (Râmnicu Sărat, Editura Olimpus [ISBN 978-606-92212-9-7], 2013; pagini A-5: 220), de Gheorghe Andrei Neagu, după cum declară însuşi autorul, fără narcisisme / egoisme de vreun soi, cu generozitate de fraternă liră, «se dedică tuturor prietenilor Poeziei» (majuscula ne aparţine).

„Deschiderea“ acestui volum de poeme neaguiene se face prin ars poetica „de tâmplă“ de nou întreg liric, post-„Nunta neagră“-2010:

În templul cuvintelor se intră curat cu hainele pregătite pentru cuvintele ce le-ai uitat să le pui în carnea poemului. Cuvintele rătăcite, strivite de zidul poemului cuvintele sacrificate de dragul templului cuvintelor când mâinile vor fi acoperite de mănuşi albe ca să nu se vadă cuvintele nerostite încă

„Poliedricul“ între neguroasa nuntă şi templul Cuvântului

Fără a avea de-a face cu păguboasa modă a excrementismului din literatura de azi, dar nelipsindu-i „cadenţe“ gârcenian-dadaiste de factură Vinea-Tzara (cf. «Când noaptea-ncepea să miroase a zori, / m-am trezit cu pantofii în mână. / Iar în adâncul lor am ascuns o lacrimă, / un suspin... / [...] / Eram un copac de argint / ce în pantofi a rătăcit / o lacrimă deplină.» – Lacrima, p. 26; sau: «Mă uit la tine, doamnă lună, / Cum te plimbi ca o vacă / Cu ugerul prea plin...!» – Rustică, p. 178), făcând slalom printre stiluri (cu tangenţă, sau cu „lovitură“ / „izbitură“ la / de „jalon“) – eminescian / romantic («Cad frunze moi în părul tău / şi se cufundă-n plete, / iar visul meu, din visul tău / se-mbată pe-ndelete. // Cad arbori negri în pădure / pentru atunci când n-ai să fii; / cu ochi de jar, adun durere – / iar ai plecat. Ai să mai vii? // Cad frunze ude-n părul tău / de lacrimi care curg şuvoi – / şi se topeşte visul meu / în ochii negri, trişti şi goi...» – Căderi, p. 134), macedonskian (sau de „simbiozare“ romantico-parnasiano-simbolistă:

Noaptea vine dezbrăcată în culcuşul inimii. / [...] / Cupidon, copil zburdalnic, iar te-ai strecurat în vis ?! Despletind pe îndelete plete negre ca de tuş, noaptea vine-n faţa noastră, un contur de pluş...

(«Noaptea», p. 66),

fără a neglija cumva pe cel coşbuciano-goghist / poporanist:

La margine de drum, cu tei, Născând imense umbre, Convoaie de femei. Desculţe, despletite, Cu flori pestriţe-n port divin, Purtau uitarea-n mersul lin. / [...] / La marginea de drum, femei Purtau cu sine flori de tei...

(«Flori de tei», p. 94),

ori pe cel bacovian / simbolist :

Mai plânge şi-acum în grădină O urmă din tot ce-am sădit , În toamna ce cântă-n surdină Marşul funebru, cu glas răguşit.

Lumina din geamul deschis altădată E moartă ca luna pe cer / [...] / Pustiul pe stradă stăpân absolut Pătrunde în inima mea. E noapte, iubito, şi-ai vrut Întreaga poveste de nea.

(«Poveste de nea», p. 108),

dar nici stilul expresionist / blagian, ca în Femei, dar nu „viori aprinse“:

Femeie iubită, mai adu-mi un pumn de pământ / [...] / Revarsă-ţi pletele-n holdă, în grâul presărat cu maci rubinii,

Ion Pachia-Tatomirescu




Primăvara.Furnica sapă, pune seminţe, face straturi.

Apare şi greierele.- Ce faci, greieraşule?- Merg la un tenis cu băieţii.- Măi, măi! Să nu vii la iarnă să-mi ceri

mâncare, că nu ştiu ce-ţi fac!- Da, da, bine...

Vara.Furnica aduna, seceră, coseşte. Trece greierele, cu o chitară sub braţ.- Ce faci, mă?- Mă duc să cânt cu băieţii în parc.- Să nu uiţi: de la mine să nu ceri de mâncare.

Toamna.Furnica culegea de zor, făcea dulceţuri, punea

conserve. Trece greierul, tot cu chitara sub braţ.- Ce faci, mă?- Mă duc să cânt cu băieţii în bar.- Bine, mă, da’ la muncă nu vii până la iarnă?

Vine iarna.Furnica stătea în pridvor, înfofolită într-un

şal şi cu un ceai fierbinte în mână, când vede o limuzină. Din ea coboară greieraşul.

- Ce faci, greieraşule?- Uite, mă duc la Paris să cânt. Am avut

succes cu chitara.- Bine, greieraşule, baftă. Şi dacă-l vezi pe

unu’, Topârceanu, zi-i că-mi bag picioarele în „Balada” lui...

Să ai o zi de greier!

BANCA AMINTIRILOR (7)

FABULĂ MODERNĂ- GREIERELE ŞI FURNICA

din sângele poetului zidit în poem.

(«Templul cuvintelor », p. 13). În această instanţă a literelor, că – pentru Gheorghe Andrei Neagu, cum, de

altfel, dar şi „din păcate“, pentru tot mai puţini dintre contemporanii „generaţiei în rărire cu înrăzărire“ – intrarea în Ţara Poemului este sacră (nu „excrementistă, ca în moda zilei“), aidoma intrării într-un templu cu arhitectură bazată pe cărămizi-arse-n-foc-viu şi pe pietre-cuvinte-ca-diamantul, „norma“ impunând curăţenie, puritate, haine „pregătite din timp“ pentru „cuvintele uitate“ (ce-şi aşteaptă zidirea în templul-poem, „în carnea poemului“, „înnoite“ / „primenite“), nu „pe loc“, „improvizat“, „la-ntâmplare“, ori „cum s-or nimeri“; căci „uitatele cuvinte“ de pus „în carne vie de poem“ sunt: „rătăcitele“, „strivitele de zid“, „sacrificatele“, „nerostitele“, pentru că-s locuitoare de-artere / vene, pentru că-s hematiile poetului autozidirii în Poem.

„Dimensiunile“ / „valenţele“ lirico-semantic-sincretice ale simbolului central – templul – din acest nou volum trebuie să fie relevate dincoace de arta poetică neaguiană, întrucât Marele Templu al Poemului se află în „teritoriul“ / „relieful“ său propriu, inconfundabil, „moştenit de la prozator“, ori ridicat într-o vârstă anterioară (fără vreo aluzie la romanul său din 1992, Templul Iubirii); este un templu în care a devenit „templier“ (de data asta, desigur, fără vreo aluzie la Purtătorul de cruce, din anul 2009, ori la anotimpurile în care obţine Binecuvântarea apostolică a Papei Ioan Paul al II-lea, din anul 2002, şi Binecuvântarea apostolică a Papei Benedict al XVI-lea, din anul 2010, în ciuda faptului că toate „nemuririle“, „ştiinţa Pelasgo > Valaho-Dacului de a se face nemuritor“ se află în Cogaionul Daciei strămoşeşti, nu pe aiurea); aici, în templu, s-au zămislit / ivit textele „poematic-sacre“ ale prezentului volum (dar să lăsăm spre noi „cuvântul Neagului“, „templierul“):

Sunt un ram bătrân Crăpat, uscat Şi niciun lujer împrejur.

Am zeci de scorburi presărate Sub coaja lustruită Ca o păstaie mă-nclin Sub ochii soarelui. / [...] // Sunt ram bătrân Şi-aştept să strig (Din coaja mea, sub ger) Mai sunt, mai sper

(«Templier», p. 19).

Mai mult ca sigur, Distinsul Receptor de Poezie, la versul cu „zeci de scorburi presărate sub coaja lustruită“, se aştepta să vadă / simtă sinestezic atât curcubeolate ciocănitori / ghionoaie cât şi maronii veveriţe cărând alune / nuci, nicidecum să audă un bacovian strigăt existenţial-plumburiu de sub geruita-i coajă („raşchetată“ şi „lăcuită“ cu lame de gheaţă de sub albele ursoaice cu capu-n aurore [nord-polare, dacă se doreşte şi oarece „pleonasmită la mantinela textului“]).

Mai la vale de „ramul-bătrân-templier“, de „poetul-templier“, sugerează semenilor să aducă «lumină / unul altuia», printre amantele purtătoare de mândrie «la un punct geometric»; iar în caz că nu mai sunt cărămizi întru zidire (de suflet / sine), trebuie să existe şi vrerea de a zidi «cu pietre neşlefuite / un templu» (Cărămizi neşlefuite, p. 14).

Problemele din fundamentalul mit pelasg > valah al jertfei zidirii, al dăinuirii construcţiei – mănăstirii / templului – în direct-proporţionalitate cu calitatea jertfei de întemeiere, se complică dincoace de zborul meşterului Manole cu aripi confecţionate din şindrilă (nu din pene de la vulturii morţi, ai labirintului, pene lipite cu ceară, cu clei de prun, cu gumă de mestecat etc.), zborul manolic de pe turlă, spre-a ţâşni izvor (liric) în locul în care tălpile-i ating iar pâmântul, pentru că, în cazul poematic-neaguian:

...după ce-au terminat de zidit somptuosul templu ucenicii şi calfele s-au trezit în deplin întuneric –şi-n bezna dinlăuntrul lor, şi-au adus aminte c-au uitat s-aducă lumina.

(«Uitare», p. 15).

George Goldhammer


Unul dintre motivele principale ale vizitei mele la Bucuresti din luna mai a fost sarbatorirea celor 50 ani dela bacalaureat.

Cum am fost elev in doua scoli (V- VII la „Spiru Haret” si VIII- XI la „Sadoveanu”), am avut ocazia sa particip la doua intalniri. Am fost, de altfel, impresionat, trecand prin Bucuresti, sa remarc grupuri-grupuri de persoane mai tinere sau mai in varsta, care ieseau din scoli, facultati... dupa sarbatoriri de 10, 20,30...ani dela absolvire.

Daca la „Sadoveanu” reuniunea a fost cert emotionanta (au participat cca. 45 persoane), la „Spiru” a fost de-a dreptul de neuitat!

Pregatirea a inceput inca de pe 15/02 si s-a derulat pe trei continente. Pentru ca, in afara fostilor colegi, inca in Romania, am incercat sa-i regasim pe cei dispersati...in lumea mare! N-a fost simplu! Mai ales cu colegele noastre, care, maritate fiind, si-au schimbat, uneori de doua sau trei ori numele, sau cu cei care le-au adaptat, in functie de consonantele obisnuite tarilor unde traiesc azi.

Totusi, pentru „SH 50”, cum am denumit intalnirea celor dela „Spiru”, am reusit sa dam peste 54 colegi, dintre care mai bine de jumatate se afla azi in afara Romaniei (USA, Canada, Franta, Germania, Elvetia, Israel,Spania, UK... ba chiar si Australia!) Au participat efectiv 40 colegi, unii dintre ei insotiti de sotii sau sotiile lor. Astfel am totalizat aproape 60 participanti. Desigur ca o astfel de participare masiva, pentru colegi care uneori nu s-au mai intalnit de jumatate de secol, presupunea o organizare logistica exceptionala. Si nu numai o simpla intalnire la o masa, cu cativa mici si o halba de bere!

In practica, intalnirea a durat un week-end: in prima zi, dela orele 12 a.m. la 12 p.m., intr-un complex rezidential din apropierea lacului Saftica, iar a doua zi, la invitatia unuia dintre fostii nostri colegi, in casa lui de pe malul lacului Snagov.

Descrierea „activitatilor” regrupate in aceste doua zile ar fi mult prea fastidioasa pentru a fi prezentata in detaliu! Amintesc totusi, din prima zi, in afara discursurilor de bun venit si a momenului de reculegere in memoria celor care ne-au parasit, proiectia unui film cu imagini „de epoca” montat de unul dintre colegii nostri, distribuirea unui badge individual, decorat cu un tablou pictat special pentru aceasta reuniune de alt fost coleg, inmanarea unei chei USB continand prezentarile individuale insotite de fotografii de ieri si de azi ale celor „regasiti”, precum si a unui dosar istoric continand biografiile, ba chiar si copia cataloagelor de acum 50 ani etc., iar din cea de-a doua zi, o plimbare de doua ore cu vaporul pe lacul Snagov, urmata de un barbecue monumental.

In ciuda acestui program impresionant, timpul ne-a parut tuturor mult prea scurt! Desi citisem fiecare prezentarile comunicate chiar inainte de intalnire, ramaneau atatea lucruri de povestit, amintiri de ieri, sau relatari din viata de azi a fiecaruia dintre noi, incat, in ultimile momente, inainte de despartire, am decis impreuna ca vom incerca sa ne revedem anul viitor. Insa, de aceasta data, intr-o alta ţara, probabil in Europa occidentala, oarecum „centrul de gravitate” al prezentei noastre in lume. Si, eventual, sa extindem intalnirea timp de cateva zile, sub forma unei vizite turistice a regiunii alese.

Desigur ca momentele de emotie ale unei astfel de intalniri au fost nenumarate! Si ca un sentimennt de pudoare ne-a impiedicat, de multe ori, sa lasam drum liber tuturor trairilor fiecarei clipe. Cu atat mai mult cu cat, pentru noi, cei plecati in lumea mare, a fost o ocazie exceptionala de a regasi locurile si sentimentele adolescentei comune tuturor celor prezenti.

Voi aminti doar doua momente particulare: -pregatindu-mi bagajele in vederea acestui voiaj, am dat oarecum

intamplator, peste camasa cu care am plecat din Romania, acum aproape o jumatate de veac. Era, mai mult ca oricand, ocazia de a o imbraca, la reuniunea noastra, chiar daca acum e cam uzata la guler sau la mâneci!

-una dintre colegele noastre a regasit scrisoarea trimisa, inainte de a parasi ţara, celei mai bune prietene, care ramanea in Romania. Fiecare intelege emotia regasirii lor cu ocazia reuniuni „SH 50”

Iata povestea acestei scrisori:

La memoria es un espejo deformante !* Nu ştiu dacă lucrurile s-au întâmplat chiar aşa, dar îmi dau seama că aşa

le-am trăit eu, şi aşa le simt şi astăzi, după mai bine de jumătate de secol.Noi trăiam la Bucureşti într-un foarte frumos apartament dintr-un imobil

Adrian Irvin Rozei

Dupa 50 ani…ce se găsea pe strada Dianei, chiar în spatele liceului « Spiru Haret ».

In 1954, am intrat în acest liceu, devenit de puţină vreme o şcoală mixta. Printre colegii mei de clasă m-am împrietenit cu mai multe fete, dar prietena mea cea mai bună a devenit Maria Dincă, Mia cum îi spunea toată lumea.

De fapt, familia mea trăia în această perioadă o situaţie foarte specială. De mai mulţi ani, noi cerusem autorizaţia de plecare din România, însă aprobarea se tot lăsa aşteptată.

Până când, în 1959, am aflat că paşapoartele cerute urmau să fie eliberate pentru că un general dela Ministerul de Interne reperase casa noastră şi obţinuse dreptul de a o ocupa după plecarea noastră. De altfel, generalul, de vreo 35 ani şi soţia lui, o tânară de 18 ani, însărcinată, au sosit şi s-au instalat cu noi în casă, în aşteptarea plecării noastre.

Numai că, drept atunci, eliberarea paşapoartelor a fost sistată.Intretimp, Loly, soţia generalului, a născut un copil, iar mama mea a

ajutat-o mult în această perioadă. Conlocuirea cu ei avea aspecte contradictorii : pe mine mă amuza mult plimbarea cu maşina generalului, care avea chiar şi un şofer ! In schimb, părinţii mei apreciau mai puţin când simţeau un puternic miros de ţuică fiartă cu mirodenii care umplea casa, mai ales că descoperiseră că această preparaţie se făcea în samovarul nostru de argint !

Văzând că nimica nu se mişcă, generalul a părăsit casa noastră, dar alţi militari i-au luat locul. Intretimp, ca să putem grăbi plecarea de cum vom primi paşapoartele, am vândut majoritatea mobilelor din casă.

In cele din urmă, în 1961, am primit autorizaţia de plecare şi am început să alergăm pe la toate autorităţile pentru a întreprinde nenumăratele formalităţi impuse. In toată această perioadă, militarii cu care locuiam în apartament, vrând să se asigure că nimeni nu le va lua casa, ne obligau să nu primim pe nimeni în vizită, drept care trebuia să ne întâlnim prietenii prin casele vecinilor !

După cum se cerea pe atunci, am refăcut complet casa, am zugrăvit-o şi am lăsat-o ca nouă, la plecare. Dar între timp, ne-am mutat la nişte prieteni, ca să se poată face lucrările.

Atunci i-am spus Miei că suntem pe cale de a părăsi ţara. Desigur că ea a fost foarte uimită, acest subiect, în ciuda prieteniei noastre, ne fiind abordat până atunci. Mia a început atunci să plângă fără încetare, spunându-mi că eram a doua ei prietenă care pleca definitiv.

In ziua plecării cu trenul, au sosit în casă tot felul de prieteni, să-şi ia « rămas bun » şi plângeau care mai de care. Tot aşa, la gară au venit mulţi prieteni care plângeau, deşi, pe atunci era periculos să-ţi manifestezi astfel de sentimente pentru trădătorii ce părăseau « paradisul comunist ».

In tren, în drum spre frontieră, citeam o carte foarte interesantă, dar înainte de a ajunge la graniţă, părinţii m-au obligat s-o arunc pe geam, fiindcă nu aveam dreptul s-o luăm cu noi. Au trecut ani de zile până am regăsit acea carte, ca să aflu sfârşitul istoriei !

La graniţă, când au început controalele, au descoperit că mama luase din neatenţie o linguriţă de argint ; ne-au coborât din tren şi au declarat că nu mai putem pleca. Imi amintesc de tatăl meu, implorându-i să ne lase, mama plângând şi eu, foarte speriată. Nu ne-au lăsat să ne urcăm iar în tren decât după ce, într-un gest de nebunie, tăticu’ a rupt linguriţa în două.

Trenul a plecat dinou şi-mi amintesc de un militar care saluta cu mâna la chipiu, noi care fluturam mâinile în semn de « rămas bun », iar eu îmi spuneam că nu ne vom mai întoarce niciodată.

Atunci i-am scris Miei şi colegelor o carte poştală de adio, în timp ce lacrimile-mi curgeau şiroaie, în care îi spuneam :

Dragă Mia,Mă găsesc în tren şi mai am vreo oră până la graniţă. Mă uit pe fereastră şi

mai văd poate pentru ultima data frumoasele peisaje ale României. Multe salutări colegelor. Pe tine te sărut mult şi nu te voi uita niciodată

Micky Am revenit la Bucureşti după 52 ani şi am revăzut un grup de prieteni,

printre care se afla şi Mia.Nu mică a fost surpriza când Mia a adus cu ea toate scrisorile pe care i le

trimisesem timp de doi sau trei ani şi, bine înţeles, cartea postală scrisă în tren.Eu o purtasem în inimă toţi aceşti ani, iar ea păstrase toate scrisorile care

ne uneau. Prietenii ca cele din adolescenţă nu mai întâlneşti nicicând în viaţă ! Michaela Feldstein, 27/04/2014

* « Memoria e o oglindă deformantă » - spune prietena mea Alina Diaconù, bine cunoscută scriitoare argentiniană, plecată din România câţiva ani înaintea mea, care locuieşte în continuare la Buenos Aires.

La Bastide Vieille, iunie 2014


„În poezie m-a obsedat întotdeauna un subiect de culoare. Pictura cuvintelor sau audiţie colorată [...]. Îmi place mult vioara. Melodiile au avut pentru mine influenţă colorantă. Întâi am făcut muzică şi după strunele vioarei am scris versuri. Fie după note, fie după urechea sufletului, acest instrument m-a însoţit cu credinţă, până azi. Am făcut şi compoziţie pentru mine. Pictorul întrebuinţează în meşteşugul său culorile alb, roşu, violet. Le vezi cu ochii. Eu am încercat să le redau cu inteligenţă, prin cuvinte. Fiecărui sentiment

îi corespunde o culoare. Acum, în urmă, m-a obsedat galbenul, culoarea deznădejdii. De aceea ultimul volum poartă titlul Scântei galbene. Roşul e sânge, e viaţa zgomotoasă. [...] În plumb văd culoarea galbenă. Compuşii lui dau precipitat galben. Temperamentului meu îi convine această culoare. După violet şi alb, am evoluat spre galben. [...] Plumbul ars e galben. Sufletul ars e galben. [...]“

(I. Valerian, Cântec târziu – romanul unui poet. De vorbă cu G. Bacovia, II, în „Viața literară“, IV, 107, 13-27 aprilie 1929, reprodus în G. Bacovia, Opere, București, 2001, pp. 452-454).

Ca mai toţi poeţii simbolişti, Bacovia a fost atras de magia corespondenţelor ori de tehnica sinesteziilor. În spirit rimbaudian, poetul român acordă culorilor anumite semnificaţii, le asociază unor stări afective, le expune într-un mod cu totul inedit. Albul, griul, negrul, roșul, violetul, galbenul îşi pierd statutul de simple reflexe cromatice, intrând în categoria afectelor. Criticul Mihail Petroveanu, într-o lucrare dedicată poetului, apărută în 1969, îl numea pe Bacovia „compozitor în vorbe şi pictor în cuvinte“1. Doar că la Bacovia picturalul și culoarea nu au nimic decorativ sau, dacă, într-o primă instanţă, ele au rolul de a reda o ambianţă, de a configura un decor, într-o a doua etapă a structurării viziunii lirice culorile sunt transpuse dintr-un regim al senzorialităţii pure într-un domeniu al afectivităţii. Senzaţia se preschimbă în sentiment, culorile conotează stări sufleteşti de o mare diversitate. Gama de culori prelucrate liric de Bacovia este restrânsă, în corespondenţă cu numărul restrâns de sentimente care sunt sugerate de poet (spleen-ul, tristeţea, angoasa, singurătatea, monotonia etc.). Cercetând simbolismul culorilor, observăm că simbolismul cromatic bacovian are legătură doar tangențial cu semnificația unanim acceptată a culorilor. O scurtă incursiune este, credem, utilă. Albul, precum culoarea sa opusă, negrul,este situat la cele două extremități ale gamei cromatice. Fiind absolut, el semnifică fie absența, fie suma culorilor. „Astfel, el se situează fie la începutul, fie la capătul vieții diurne și al lumii manifestate, ceea ce îi conferă o valoare ideală, asimptotică. Sfârșitul vieții – momentul morții – este, însă, și un moment de tranziție, la granița dintre vizibil și invizibil, și reprezintă, deci, o altă obârșie“2. Negrul, în valoare absolută, opus albului, este egalul acestuia. În psihologia abisală, negrul este culoarea inconștientului total, a cufundării în întuneric, în tristețe, a beznei de nepătruns. Culorile „Morții“, cel de-al XIII-lea arcan al Tarotului, sunt și ele semnificative. Această moarte inițiatică, preludiu al unei viitoare nașteri, „cosește“ peisajul realității aparente, peisaj al iluziilor pieritoare, cu o coasă roșie, în vreme ce fundalul apare colorat în negru. Instrumentarul morții reprezintă forța vitală și pe victima sa, Neantul: cosind viața iluzorie, arcanul al XIII-lea pregătește drumul spre viața reală. Simbolismul numărului îl întărește pe

Simbolismul cromatic în lirica bacovianăcel al culorii. 13, care îi succede lui 12, numărul ciclului încheiat, pregătește o nouă odisee, o reînnoire. Griul sau cenușiul conține alb și negru în proporții egale. În simbolistica creștină, cenușiul semnifică învierea morților. De altfel, artiștii medievali îl înfățișează pe Mântuitor înveșmântat cu o mantie cenușie la Judecata de Apoi. Noi caracterizăm griul de nuanța cenușii drept o culoare de semidoliu. Aspectul închis, cenușiu al vremii cețoase dă o impresie de tristețe, de melancolie, de apăsare. Roșul este considerat pretutindeni simbolul vieții. Roșul deschis, exploziv, centrifug, este diurn, masculin, tonic, îndemnând la acțiune. Roșul închis este nocturn, feminin, tainic, centripet, reprezentând misterul vieții. Psihanalistul Ernst Aeppli, unul dintre teoreticienii psihologiei abisale, susține că „acolo unde licărește roșul, sufletul este gata de acțiune, începe cucerirea, încep suferințele, apare sacrificiul, dar apar și apăsările; este în principal vorba de o relație sentimentală“1. Galbenul este cea mai caldă, mai expansivă și mai însuflețită culoare. Galbenul este culoarea veșniciei, după cum aurul este metalul nemuririi. Galbenul este culoarea pământului roditor, a spicului ajuns la maturitate, anunțând culoarea toamnei, când vestește bătrânețea și iminența morții. La o astfel de limită, galbenul devine un substitut simbolic al negrului. Violetul este culoarea măsurii, rezultatul combinării roșului cu albastrul în proporții identice, a lucidității și acțiunii cugetate, echilibru între cer și pământ, între simțuri și spirit, patimă și rațiune, iubire și înțelepciune. În Arcanul al XIV-lea al Tarotului, numit „Temperanța“ sau „Cumpătarea“, apare un înger cu un soare pe frunte, cu câte o cupă în fiecare mână, realizând amestecul Elixirului Roşu cu Elixirul Albastru, din amestecul acestora rezultă Elixirul de Viaţă Lungă; neîndoielnic, acest Elixir este acela pe care îl râvneau atât de mult alchimiştii medievali. Elixirul Albastru este femeia, iar Elixirul Roşu este bărbatul, fără de care este imposibilă elaborarea Elixirului de Viaţă Lungă; cel al femeii provine de la Lună, iar cel al bărbatului de la Soare, de aici culoarea. Violetul, invizibil pe reprezentare, este rezultatul acestui schimb perpetuu între roșul chtonian al forței impulsive și abastrul celest. Alături de efectele acustice ale poeziei bacoviene, este la fel de importantă şi cromatica, care are un statut de protagonist, aşa cum inspirat sesizează criticul Daniel Dimitriu în volumul său despre George Bacovia2. Criticul analizează culorile poetului şi constată că spectrul cromatic bacovian este „un univers reconstituit cu minuţie“. Albul, negrul, violetul, roşul şi galbenul acaparează toată lirica acestui poet. Albul este culoarea infinitului şi al reveriei, negrul invadează distrugător universul lăuntric. Roşul inundă lumea într-o sângerare de proporţii, iar galbenul are semnificaţia deznădejdii, cu trimiteri spre sulf şi plumb. Derivatul acestei culori este palidul imaterial pe care o au chipurile condamnate la o dispariţie timpurie, iar peisajul autumnal stă sub semnul ruginiului. Culoarea de fond neutru este cenuşiul, ce reprezintă o negaţie a obscurului, a realităţilor ascunse în taina nopţii. Culorile bacoviene sunt grăitoare, retorice, sinonime ale sonorităţii cuvintelor, corespund spiritului de moment al eului liric. Paleta largă a culorilor şi a sunetelor disonante exprimă intensitatea trăirilor, conturează o lume măcinată de sentimente contradictorii, răspunsuri pentru o realitate la fel de contradictorie.

Note bibliografice1. Cf. M. PETROVEANU, George Bacovia, București, 1969.2. J. CHEVALIER, A. GHEERBRANT, Dicționar de simboluri, I, București, 1993, p. 75.3. Cf. E. AEPPLI, Der Traum und seine Deutung, München, 1980.4. Cf. D. DIMITRIU, Bacovia, ed. a II-a, Iași, 2002.

Retuţa Mocanu


În casa domnului

În casa domnului M.C. mirosea mereu a tămâie:Preacuvioşii Gheorghe Grigurcu, Radu Ţeposu, Mircea Martin, Manolescu –Mai ales Manolescu –Veneau aproape zilnic să-l tămâiezePentru nimic-uri: Orbitor, Nostalgia, Levantul…Mirosul devenise insuportabil –Se impunea, deci, neapărat o aerisire.Fără să-şi dea seama că se va face curentLiterarDomnul M. C. a deschis şi fereastra şi uşa.

S-a ales cu o febră de 41 de grade,Însă e bucurosCă, datorită gripei pe care a căpătat-o,Va putea (în sfârşit!) să respireŞi plămânul său câteva guri de aer curat –De teamă să nu se infecteze şi ei,Cel puţin o bucată de timp,Preacuvioşii vor fugi de casa aceastaCa dracul de tămâie.

Rugăminte

Pe-un amic l-a tras curentu’literar. O, Doamne sfinte,ce dureri de cap mai areşi ce fierbinţeli mai simte!...

Cu îi fu prescris (pe viaţă)injectabil, nu pastile,vine-un critic şi-l înţeapăde trei ori, la două zile.

Eu mă tem să nu-l înţepecu vreo pană infectatăşi să-i dea vreun HIV sau, poate,altă boală necurată.

De-aia-l rog pe domnul criticsă-şi sterilizeze pana,cum făcea când pacientăo avea pe Blandiana.

POEZIE

SPIRIDON POPESCU

CONSTANTIN MONIFragment de autobiografie

Stau la etajul zece, într-un bloc ultramodern şi ultracentral,Dar nu, nu mă invidiaţi fraţilor: Am nimerit între doi locatariCare-mi fac numai zile negre –Cel de Sus (Dumnezeu) uită mereu robinetul deschisŞi-mi inundă tristeţeaCare se umflă precum parchetul,Cel de Jos (Diavolul) este şi mai ciudat:Îmi bate-n calorifer din fieşce De nu mai îndrăznesc să intru nici în „Istoria literară”De teamă să nu scârţâie uşa cumvaŞi să-l deranjeze pe Nichi(percea).

Dacă e să ne luăm

Dacă e să ne luămDupă unele zvonuri,Care vinDinspre marii savanţi ai omenirii,S-ar puteaCa, într-un viitor nu prea îndepărtat,Carnea din alimentaţia noastrăSă fie înlocuită,Aproape în întregime,De poezie.

Îmi şi imaginezCum or să intre gospodinele noastreÎn magazinele alimentare de atunci,Să comande:„Daţi-mi şi mie, vă rog,Un kilogram de poezie macră”.

Dialog peste gard

„Doamne, iartă-mă că Te ispitesc: de ce oarePeste tot se vorbeşte numai şi numai de poezie?Să fi ajuns poezia lucrul cel mai puternic din lume?”

„Da, poezia a ajuns lucrul cel mai puternic din lume,De asta şi-au dat seama până şi militarii:Nu vezi că, în loc să se mai înarmeze cu bombe atomice,Au început să se înarmeze cu versuri de dragoste?”

„Fereşte-ne, Doamne, de un nou război mondial!”

Apelul bătrânului naturalist

Oameni buni,Să facem ceva pentru ocrotirea poeţilor!...Dacă disparEchilibrul ecologic se surpă,Ei suntSingurele insecte din lumeCare se pricep să facă polenizarea îngerilor.

RONDEL TOMNATIC

Lângă sânul tău primăvăraticUnde-au mas atâţia guguştiuciMi-am strunit pegasul meu tomnaticSă-i găseşti un loc ca să-l astruci.

De gurguie l-am legat ostaticCa de nişte fragile uluciLângă sânul tău primăvăraticUnde-au mas atâţia guguştiuci

De-i vei da din cupa ta jăratic Tu cea mai râvnită din duduciVom porni din nou plutind sălbaticSpre înalt, în zbor ca doi năuciDintre sânii tăi primăvăratici.

Rondel târziu

Deşi e pentru mine prea târziu Dar tot aş vrea să te sărut duduie Să mă ingrop în părul arămiuŞi –n trupul ce amiroase a gutuie

Cad picuri reci şi parcul e pustiu Zadarnic te aştept pe cărăruieDeşi e pentru mine prea târziu Dar tot aş vrea să te sărut duduie Mi-aduce vântul veşti ce nu le stiu Din dragoste mai arde - o flăcăruie În veche formă versuri cerc’ să scriu Îţi simt savoarea dulce amăruie Deşi e pentru mine prea târziu

Rondelul de toamnă în podgorii

O, ce frumoasă-i toamna in podgorii! Miroase-n aer vag a tulburel. Migrează iar spre crame băutorii, Atraşi de-un azimut de OttonelSimti cum se-nmoaie zonele motorii Când ai turnat în tine-un cofăiel O, ce frumoasă-i toamna in podgorii! Miroase-n aer vag a tulburel.Compui în gând poeme iluzorii Lui Bachus te declari supus fidel Dar unde ne sunt azi „degustătorii” Din care–am fost şi eu, mai ieri model O, ce frumoasă-i toamna in podgorii!

Rondelul oraşului trist

“ Oraşul mic te fură-ncet Cu ale lui tăcute strade”

Al. Macedonski

Oraş de zombi, oraş sicriu

Cu prea inguste străzi deşarte Cu blocuri mirosind a moarte Şi inşi ce mor de timpuriuOraş trăind intr-un pustiu In care nu găseşti o carte Oraş de zombi, oraş sicriu, Cu prea inguste străzi deşarteCu cerul veşnic plumburiu Şi tinerii plecaţi departe In care visele sunt sparte Iar viitorul… prea târziu Oraş de zombi, oraş sicriu.


Fragment

Uşa blocului se deschide şi se închide acompaniindu-se cu un scârţâit prelung. Ar trebui asigurată o oarecare lubrifiere, adică să fie unse balamalele cu ulei. Desigur asta poate face, adică trebuie să facă, intotdeauna altcineva, un cineva care să îşi asume riscul de a deveni ţinta unor critici, să aibă în vedere eventualitatea necesităţii formulării unor răspunsuri la întrebări, de ce

prima a fost unsă balamaua de jos, dacă nu, de ce prima cea de sus, de ce azi, de ce nu ieri sau mâine, poate era mai bine dacă se proceda altfel, la urma urmei era mai bine înainte, alte asemenea întrebări şi riscuri. Pentru că nu s-a găsit un kamikaze, uşa a rămas aşa cum era, adică aşa cum este. Primul pas pe ştergătorul metalic, instalat pentru eventualitatea în care cineva ar vrea să lase noroiul de pe încălţăminte în exteriorul clădirii, produce un zgomot sub talpă, acest sunet atrage atenţia doamnelor mai puţin tinere, pot fi denumite şi folosind un singur cuvânt, dar aşa este mai puţin nepoliticos, de parcă politeţea ar putea salva pe cineva de atitudinea exagerat de critică pe care acestea o manifestă împotriva oricui.

─ Ăsta are crengi? De ce nu este niciodată nimeni lângă el? Cine ştie ce obiceiuri proaste are.

─ O fi beţiv?─ Precis frecventează ... de alea ...─ Sau poate e din ăştia cum sunt acuma ...Mersul este activitatea care poate să scoată subiectul

de sub efectul furcilor caudine ale feminităţii cel puţin mature. Zgomotul şoselei, luminile semafoarelor, marcajul pietonal, aglomeraţia trotuarului, încordarea trupurilor, mai puţin perceptibilă în cazul bărbaţilor şi mai mult în cel al persoanelor cu vestimentaţia ajustată la limita suportabilităţii, totul se retrage atunci când aleile parcului se oferă tălpilor, iar culorile vegetaţiei, ochilor. Rămâne în urmă tumultul, claxoanele, înjurăturile şoferilor, auzite sau intuite, fluierul organului, atitudinea de frondă a tineretului care îşi trăieşte începutul adolescenţei convins că lumea începe odată cu el, parcă erau şi nişte fete care nu aveau nimic de dat, dar ceva de oferit ar fi avut, toate devin un trecut apropiat şi expus uitării. Oare? Da, deocamdată da. Nu toţi participanţii la procesiunea de înmormântare a unei zile liniştite în mocirla plictiselii aflată pe cale de a deveni trecut fără importanţă, suferă de sindromul neluării în seamă, unii chiar cred că dacă vorbesc mai tare vor fi auziţi. Auziţi poate, dar cine ştie dacă va fi cineva care să-şi obosească mintea pentru a procesa un noian de vorbe goale. Desigur, vorbitorul îşi apreciază discursul, încearcă să-l impună unui interlocutor, de cele mai multe ori de ocazie, fără a accepta că ideea, care pentru sine, este genială, devine un simplu zgomot care nu pătrunde mai adânc decât limita exterioară a organului auditiv.

─ Le vezi? Nişte babe inăcrite, de ce sunt duşmănoase cu fetele care poartă scurt? Când aveau aspect de om, purtau şi ele, dar au uitat, ce nu le convine uită.

─ Lasă-le, mai bine zi ceva despre politicieni.─ Politicienii? Vom vorbi despre ei atunci când vor fi

cu cătuşe la mâini.Păşind cu atenţie, cu un fel de timiditate nepotrivită

cu vârsta lor, un domn şi o doamnă înaintează, beneficiind

Vocile străzii de căldura şi lumina solară, chiar şi de aerul care ar putea fi curat. Vorbesc încet, filtrând cuvintele prin experienţa unor ani de văduvie şi dialoghează precaut, folosind pluralul.

─ Credţi că nu s-ar putea lega vremea anumitor amintiri foarte vechi, de o perioadă nouă, de prezent? Coafeza lucrează cu mine la fel de serios ca altădată, vânzătoarea de cosmetice tot aşa, dacă vreţi să ştiţi, sufletul meu nu se simte bătrân, fiecare vârstă are fericirea ei, sunt sigură de asta.

─ Da, totul este bine, dar ce frumos ar fi fost ca de atunci, de când datează acele amintiri vechi, să mai fi fost una, poate fără mare importanţă, dar care acum nu poate fi înlocuită cu nimic. Are fiecare vârstă fericirea ei, dar cea a bătrâneţii presupune şi renunţarea la speranţele de altădată.

─ Eu mă simt bine crezând că toţi cei care trec pe lângă noi ne consideră o pereche.

─ Păi, nu suntem? Nu ne-am întâlnit întâmplător. Credeţi că invidiez fericirea altora? Am învăţat că visând la multul altora, rămânem fără puţinul nostru, multul nu-l vom avea, iar puţinul, pierzându-şi valoarea, va deveni aproape nimic.

Dinspre tarabă, mirosul grătarului şi muzica folclorului suburban învăluiesc mesele jucătorilor de şah.

─ Băi Scarlat, îţi iau regina.─ Cum? Ameninţatul îşi luă piesa respectivă de pe tablă şi,

ţinând-o în pumn, o apropie de zona inimii.─ Prin referendum, uite, şah!─ Crezi că voinţa mulţimii se îndreaptă întotdeauna în

direcţia cea buna? Mai bine o turmă şi un păstor.─ Pune regina pe tablă, eu nu mă ocup cu fleacuri, repet

: şah! O turmă de indivizi depersonalizaţi şi îndobitociţi şi un păstor, adică o oligarhie financiară? Nu, asta nu este de dorit. Repet: şah!

Băncile aflate de o parte şi de alta a aleilor sunt ocupate, pentru oamenii care nu au cunoscut pădurea adevărată, vegetaţia parcului pare suficientă. Unii au ieşit din apartamente modeste, alţii din case mari, case mari ale căror proprietari nu sunt sau nu mai sunt, după cum nu sunt proprietari nici pe vieţile lor devenite tot mai sărace în bucurii.

─ Bă, eu i-aş înţelege pe ăştia, să fure, dar să nu distrugă ţara. Cât pot să fure? Or vedea la aceia dintre ei care mor că nu iau nimic în mormânt, că nu lasă altceva decât motiv de judecată între moştenitorii care apar ca din senin, că au crescut nişte urmaşi din care lipsa de griji şi îmbuibarea au făcut nişte mutanţi deştepţi ca bolovanii, poate s-ar linişti, poate se vor opri la un nivel rezonabil, că oameni atât de cinstiţi, care să nu fure chiar dacă ar avea ocazia ... mai greu.

─ Avem ce am ales!─ Am ales dintre cei care au candidat, voiai să pun

ştampila pe frunte unuia care ar fi fost serios, dar a refuzat să intre în acest mediu pervertit?

─ Să generăm o clasă politică nouă. ─ Noi doi?─ Noi poporul.─ Probabil să ne revoltăm şi să facem loc în sus altor

nimeni cu pretenţii de politruc. Mai bine ...─ Mamă, mamă, vreau banane!─ Taci, nu luăm acum, mergem acasă.─ Eu vreau banane!─ Acuma am făcut cumpărăturile, pentru azi este gata,

mâine vom avea alţi bani şi luăm şi banane.─ Da`, dar eu vreau banane!Anumite gesturi repezite au liniştit situaţia. Puţini tineri prin parc, ziua este al vârstnicilor,

tineretul îşi pregăteşte forţele pentru seară, poate chiar doarme visând momentele de exteriorizare ale personalităţii proprii în atmosfera propice din cluburi.

Ioan Mugurel Sasu


La Editura Antares (Galaţi, 2014) vede lumina tiparului o nouă carte de versuri a neobositei poete Maria Mânzală: Daţi copiilor aripi.

Poeta de reală sensibilitate concepe actul scriitural ca pe o infinită sărbătoare a spiritului care uneşte, printr-o nebănuită magie a spunerii cu tâlc, trecutul recuperat cu visurile înteţite purificator ale zilelor ce stau să vină întru întregirea fiinţei.

Copilăria, ca vârstă de aur deopotrivă a omenirii, dar şi a poetei, o cheamă neîncetat în ţinutul feeric a cărui cromatică e de o bogăţie fără seamăn. Clocotul sevelor, aromele, peisajul floral, dansul dropiilor din

Câmpia Bărăganului şi al peştilor din Călmăţui îi impregnează la tot pasul textul poetic ce palpită de bucuria de a fi (Bărăgan, Cuvinte). Inspirata poetă nu mai pridideşte să se bucure contopitor de miracolul firii ce se dezvăluie cu fiecare antotimp, lună sau zi.

În toate aceste piese lirice se simte o nestăvilită bucurie a portretizării şi a zicerii metaforice, badine şi familiare: „În grădină, lângă casă,/ Rumenă şi arătoasă/ Stau pe ram şi mă mândresc,/ Că sunt astru pământesc:// Sunt de aur sau de jar,/ Dau lumină ca un far,/ Învelită-n puf de ceaţă -/ Cum se zice-s o dulceaţă!// Sora mea e necatarina/ Şi nu arunc pe ea vina,/ Că-i mai fină şi stilată./ Eu sunt moale, ea-i de piatră” (Piersica).

Tuturor acestor poeme le-ar sta bine-ntr-un manual şcolar pentru cei mici şi ele te fac să te gândeşti la efectul pe care l-ar avea recitate la serbările şcolare sau la alte sărbători ale copilăriei şi ale roadelor pământului.

În ciclul Cântecul drag al amintirilor, eul liric, care e copilul ce descoperă satul şi valorile sale tradiţionale nealterate, e cel mai adesea unul bine individualizat în poeme precum Ileana.

Poeta excelează de asemenea şi în portretizarea unor necuvântătoare: „Pe balconul lui Ninel/ S-a oprit un porumbel:/ Coadă albă înfoiată,/ Aripioară dantelată/ Şi pe cap un moţ ciudat,/ Spilcuit şi îmbrumat./ Are ciocul arămiu,/ Ochii ca argintul viu/ Picioruşele-mpănate/ Şi gheruţele blindate./ Zbor planat şi diafan,/ Parcă e aeroplan./ Mersul, ca de top-model...// Ce noroc are Ninel!” (Top-model).

Spiritul de observaţie al autoarei e nezăgăzuit, ca şi puterea sa de a se copilări convingător şi seducător. Poemele din acest ciclu sunt nu o dată mici scenete ludice, doldora de umor şi de duioşie, în ele fiind taxate lenea, viclenia, necinstea, lăcomia, lăudăroşenia, gâlcevirea, înfumurarea, trufia nemăsurată ş.a.m.d. La antipod, sunt reliefate onestitatea, modestia, loialitatea, cuminţenia, cumsecădenia, cumpătarea, spiritul gospodăresc, bunătatea, altruismul, dragostea faţă de animale, ocrotirea celor lipsiţi de apărare etc.

Maria Mânzală se înscrie frumos şi convingător în paradigma literară, pe care, din varii motive, poeţii, dintr-un exces de sobrietate sau pudibonderie, o ocolesc: cea a literaturii pentru copii. Daţi aripi copiilor este o carte care n-ar trebui să lipsească din rafturile bibilotecii niciunui şcolar care se respectă, mai bine zis din nicio bibliotecă a unei familii care nu vrea să se plângă mai târziu că urmaşilor le lipseşte cu desăvârşire apetitul pentru citit sau pentru creaţie.

O seducătoare carte pentru copii

Ion Roşioru

25. Intelectualii Personalitate: Posesori ai unei judecati logice si patrunzatoare,

cei nascuti pe 25 stralucesc prin facultatile intelectuale si prin dorinta de studiu, de instruire. Le place sa afle, sa cerceteze, sa investigheze si trebuie incurajati de mici in aceasta directie, fiindca este pacat ca inzestrarea lor sa nu fie folosita. Au o intuitie excelenta, pe care trebuie sa se obisnuiasca sa o asculte. Firi care nu suporta restrictiile si care prefera sa lucreze independent, in liniste, retrasi.

Defecte: Raceala, aroganta, atitudine de superioritate, spirit critic, melancolie.

Dragoste: Sensibilitatea lor afectiva este mare, dar se feresc sa lase sa se vada acest lucru. Sunt retinuti, nu isi comunica emotiile si reusesc anevoie sa lege ori sa mentina o relatie. Au putere de atractie, dar sunt greu de inteles.

26. Afaceristii Personalitate: Energici, eficienti si ambitiosi, cei nascuti pe 26 au

stofa de afaceristi. Sunt buni organizatori, inteligenti, realisti, cu viziune de ansamblu si putere de razbatere. Se descurca excelent in hatisul finantelor. Managementul lor este diplomatic si cooperant. Relatiile sociale si familia conteaza pentru ei cel putin la fel de mult cat cariera. Isi gasesc siguranta cand stabilesc un echilibru intre toate acestea.

Defecte: Tendinta de a se atasa excesiv de lucruri si oameni, scepticism, ranchiuna, gelozie, incapatanare.

Dragoste: Au pasiuni devoratoare, pe care se straduiesc sa si le stapaneasca. Pot darui mult in dragoste, dar cer la fel de mult. Dilema lor este cum sa echilibreze setea de absolut cu compromisul necesar mentinerii cuplului, de care au atata nevoie.

Anatol Basarab(urmare din numărul anterior)

27. Organizatorii Personalitate: Deschisi la minte, dinamici, entuziasti si idealisti, au

darul de a-i inspira si organiza pe ceilalti. Sunt autoritari fara sa fie duri. Au talente multiple. Ii intalnim des in mediul cultural, stiintific, politic, artistic. Sunt performanti in comunicare, relationeaza usor, iubesc calatoriile. Au simt social. Cu cat fac mai mult pentru ceilalti, cu atat vor primi mai mult in schimb.

Defecte: Exigenta, tendinta de a dezvolta atasamente nocive; au adesea senzatia ca nu au primit ce merita.

Dragoste: Fascineaza prin tinuta si charisma. Sunt romantici si isi exprima simtamintele cu patos, uneori putin cam prea dramatic. Poarta inconstient in minte portretul partenerului ideal, ceea ce poate fi un handicap in calea implinirii afective.

28. Asociatii Personalitate: Plini de initiativa si manati de dorinta de a se impune,

cei nascuti pe 28 au stofa de lider, dar au mai mare succes in asociere decat singuri. Au o fire puternica, dar contradictorie. Cooperanti si totodata independenti, se simt in largul lor cand au libertate de miscare, insa au nevoie de incurajari pentru a reusi. Sunt, prin excelenta, niste initiatori si le trebuie cineva care sa finalizeze ceea ce ei incep. Buni strategi, au o minte analitica, novatoare si lucida, care vede bine in perspectiva.

Defecte: Incapatanare, rigiditate, iritabilitate, agresivitate, inclinatie spre risc.

Dragoste: Pasionali, plini de erotism si magnetism sexual. Insetati de iubire, dar rareori au rabdare sa construiasca o relatie stabila. Destin amoros framantat.

SECRETUL ZILEI DE NAȘTERE



Moartea pândea de după fiecare colţ. În mănunchiul de oscioare, odinioară mâna ei, se afla o piatră. Neagră ca abanosul.

După fiecare aruncare, pecetluind soarta cuiva, piatra revenea la posesorul ei, aşteptînd să fie din nou aruncată, însemnîndu-şi astfel o nouă victimă.

Pesesorul era de fapt o Ea ubicuă, controlînd întreaga lume. Nimic nu-i scăpa. Un eşec, două la un secol.

***Filmările îşi urmau cursul

firesc, uneori pe repede-nainte.Clubul-cafenea era inundat de flori, coroane, ferpare, lumânări

aprinse... iar masa de biliard ţinea acum loc de catafalc. Sicriul cu trupul neînsufleţit al lui Vizante fusese aşezat cu puţin timp în urmă. De jur-împrejur, lume care asista la procesiunea funerară, urmând a-l petrece pe ultimul lui drum.

Bocitoarele îşi începură rolul. Îndoliate din cap pînă-n tălpi se aplecau înainte la căpătâiul celui regretat şi, începeau bocetul.

Aparatul de filmat tura la cotă maximă. Camera trecea în revistă pe fiecare actor, surprinzînd ba o figură tristă, ba una care, afişând tristeţea răsucea în mîini pălăria, basca sau şapca. Obiectivul trecu şi prin faţa Piticului Şef. La ochelarii lui albaştrii îi lipsea o lentilă. O pierduse într-o altercaţie. Deodată bocetul încetă. Fu întrerupt de intrarea neaşteptată a cuiva în bar. Palid şi speriat, căuta din priviri pe primar.

- Dumnezeu să-l ierte! Să-i fie ţărâna uşoară! L-au împuşcat şi pe Ion, domnule primar! Colo în câmp, spre livadă. Nemernicii! Cred că e aceeaşi mână criminală.

Ion, era personajul principal. Un student militant, de stînga, susţinător al partidului aflat în ilegalitate (aşa spunea scenariu).

Se lăsă o tăcere de piatră care, tăinuia secretul acestei lumi şi chiar şi pe cel al lumii de dincolo. Se spune că, doar îngerii îi cunosc glasul.

- Continuaţi-vă treaba, oameni buni. Faceţi cele creştineşti după datinele sfinte. Noi mergem să constatăm tragedia, spuse falsul

primar în faţa obiectivului.- Stop! E de ajuns – zise regizorul. Facem o pauză. Atmosfera din Cafenea era una dezolantă, ca după o furtună.

Seara se lăsa peste lume. O nouă secvenţă de film trebuia trasă. Într-un colţ al barului, Piticul Şef împreună cu oamenii lui de

încredere, ţineau sfat de taină. Păreau îngrijoraţi de cele întâmplate.- Fraţilor, s-au petrecut lucruri grave, n-o să mai putem

rămâne în zonă. După câte am văzut, oamenilor nu le mai stă mintea la spectacol. Acum o jumătate de ceas s-a petrecut o faptă abominabilă. Prietena lui Ion, Maria, fata de numai cincisprezece ani, a fost violată. Dacă n-ar fi ţipat şi, dacă n-ar fi fost auzită era ar fi fost moartă. O omora şi pe ea. De aceea spun c-ar fi bine să ne strângem calabalâcul. Să ne mutăm în alt oraş, cât mai departe.

- Ajutaţi muncitorii să demonteze cortul – hotărî regizorul. Mâine dimineaţă pornim la drum. Anunţaţi-i pe toţi.

- Sigur că da, răspunseră ceilalţi.

***

Cortul circului şi rulotele erau luminate de becul de la primul stâlp electric. Demontarea durase mai bine de-un ceas.

Deodată, se auzi o detunătură urmată de alta. Zgomot de glonţ. În depărtare se auzea lătrat de cîine speriat. După alte cîteva clipe se porni larma.

- Stai! Poliţia! Stai că trag! Nu fugi, nu mai ai scăpare! Eşti încercuit! Se auzi o altă detunătură.

***

Din nou în Club. Totul era în ordine, la fel ca mai înainte. Pe masa de biliard era aşezat Piticul şef, rănit în două locuri.

Din colţul gurii începuse să-i curgă sânge.Era conştient. Aruncă o privirea peste cap, spre actorul ce se

afla acolo. Roti privirea spre ceilalţi actori. I se adresă adjuctului său:

- Preiei frîiele şi grija circului - spuse cu glas stins. Nu abandonaţi ...Nu lăsaţi să moară zâmbetul...de pe chipul oricărui om, fiecărui copil. Lumea trebuie să râdă, aşa cum şi pietrele ştiu să râdă...

Ridică ochii în tavan. Răsuflă de două,trei ori şi, îşi dădu sufletul. Pesemne zărise coborînd din cer, piatra cea neagră care i se aşezase pe inimă.

- Stop! S-a rupt şi filmul, glumi regizorul. Asta-i Soarta noastră a fiecăruia:ne naştem cu moartea în braţe. Pentru final e destul de bine.

Gheorghe Suchoverschi

PIATRA

Spre deosebire de vin, ştiinţa nu trebuie lăsată să se învechească…

Noi, matematicienii, facem activitate fără planuri, nu de alta, dar ca să ne deosebim de alţii, care fac planuri, fără activitate.

Evident, practicarea ştiinţei e muncă grea; sunt unii care, plictisindu-se să gândească ştiinţa, cred că e mai uşor să gândească despre ştiinţă. Mare păcăleală: e mai greu. Atunci să ne mulţumim să vorbim despre ştiinţă. Asta da. E mai uşor? Este.

Greu nu e să ai dreptate, greu e să convingi pe alţii. Nu întotdeauna e greu, ci numai când ai dreptate. Şi mai ales e greu să convingi pe cei care spun că s-au convins.

Sunt oameni care spun: există şi greşeli fecunde. Nu greşeala e fecundă, ci îndreptarea ei.

Se ştie că o idee începe prin a fi un paradox, continuă prin a fi o banalitate şi sfârşeşte prin a fi o prejudecată.

Să nu se teamă nimeni de lucrurile abstracte şi foarte abstracte, mai ales în matematică; matematica, tocmai pentru

că este matematică, este abstractă. Cu cât un lucru este mai abstract, cu atât el îmbrăţişează domenii mai vaste şi deci este aplicabil în mai multe cazuri concrete.

Unii concep ştiinţa ca pe o mare arhivă de poliţie în care sunt îndosariate toate cancanurile naturii.

Eu sunt omul care demonstrează. Nu conving. Cărţile bune nu mor niciodată.Un matematician de obicei e întrebat la ce serveşte

matematica şi abia dacă găseşte o ocazie să spună că e frumoasă şi că lui îi serveşte în primul rând, fiindcă îi e dragă. Înţelegerea unui fenomen îţi schimbă modul de a vedea întreaga lume şi matematica îţi serveşte şi ţie, să ai un plus de cunoştinţe.

Aici e sarcina cea mai mare a profesorilor, care trebuie să ştie să preia ce se ştie pe lume, pentru a-i învăţa pe alţii. Şi aici e rolul mare al oamenilor de ştiinţă, care trebuie să inventeze lucruri noi ce nu se ştiu încă. Prima condiţie e de a învăţa ceea ce se ştie.

Imaginaţia e şi ea o sursă de informare.

Acad. Grigore Moisil - panseuri, cugetari(urmare din numărul anterior)



Retragerea eului liric blagian în obscuritatea comştiinţei are ca echivalent în planul textual al liricii blagiene tendinţa de a explora valenţele umbrei,

simbol ce exprimă în plan metaforic apropierea sensibilităţii artistice de profunzimea tenebrelor.

Umbra, corespondent simbolic al subconştientului poetic, este redefinită de Blaga drept negare a luminii dar şi reflectare a lucrurilor trecătoare, schimbătoare şi ireale.

În Gorunul din volumul Poemele luminii, umbra copacului delimitează un spaţiu întunecos, enigmatic şi obsedant ca în pictura de sorginte metafizică a lui Giorgio de Chirico1: ,,de ce mă-nvinge/ cu aripi moi atâta pace/ când zac în umbra ta/ şi mă dezmierzi cu frunza-ţi jucăuşă?”. Umbra răcoroasă a frunzişului conturează în plan simbolic sugestia unei umbre mult mai profunde, a contopirii în universal prin moarte trupească. De altfel, starea de spirit a poetului, transpusă în poem în cheie melancolică era explicată astfel într-o scrisoare trimisă Corneliei Brediceanu la 26.VI.1917: ,,Astăzi am stat întins la umbră sub arini şi-am gustat înţelepciune indică…Esenţa acestei filosofii te provoacă să-ţi nimiceşti individualitatea prin aceea că ţi-o lărgeşti la infinit” 2

În poemul Umbra lui Dumnezeu, prin mijlocirea simbolului umbrei poetul are revelaţia sentimentului înalt al împărtăşirii cu tărâmul zeiesc al nemuririi. Sensibilitatea poetului îl face capabil să perceapă prezenţa reactualizată în lume a umbrei Demiurgului, ca revelare a esenţei cosmosului, manifestat în realităţile criptice ale nopţii: ,,Umbra lui Dumnezeu e tot ce vezi,/ ce-n spaţiu se desparte şi s-adună,/ pământ e ea, şi prund şi undă,/ un drum cu călătorul dimpreună,/ fântână-adăpostind o lună”.

Umbra blagiană mediază osmoza intimă dintre ordinea cosmică şi ordinea terestră, iar cuprinderea de umbră a fiinţei o deschide spiritual spre înţelesurile şi neînţelesurile universului. În poemul Alean, eul liric îşi mărturiseşte situarea ambivalentă în universul de umbre generat de întrepătrunderea osmotică între înţeles şi neînţeles, între întuneric şi lumină: ,,Umbra m-a cuprins câteodată./ Câte gânduri mă pătrund! / Înţelesuri-neînţelesuri/ mi se-arată, mi se-ascund”.

Substitute izomorfe ale nopţii şi ale necunoscutului a cărui revelare se refuză, umbrele reprezintă tocmai esenţa demersului poetic blagian constituit în tripla scară a ascunderii- revelării- ascunderii: ,,Umbra ce-o purtăm pe drum,/ că-i din soare, că-i din lună,/ nenţeleasă-i ca o rună, / scrisă-n piatră de lagună”.

Socotită drept a doua natură a fiinţelor şi a lucrurilor, umbra este înainte de toate proiecţie a nefiinţei, menită a însoţi fiinţa pe parcursul existenţei mundane: ,,Să-nsoţească-n lumi fiinţa/ merge-alături nefiinţa/ Umbra ce-o purtăm pe drum e un fum? /O, nu e fum”. Factor prin excelenţă opozitiv şi negativ, umbra reprezintă în plan metaforic solia discretă a Nimicului, sporind taina ezistenţei, plasând-o în sfera ascunsului: ,,e şi umbra-ntruchipare/ a nimicului din soare,/ a nimicului din Lună”(Umbra).

Pe planul microcosmosului, al universului individului, umbra apare ca o proiecţie a non-eului, a cufundării în neant, în eternitatea sfârşitului. Umbra are însă rol protector împotriva înstrăinării, a cufundării în noianul lipsei de deosebiri; de aceea Blaga afirma atât de sugestiv că ,,atunci când murim ne ascundem în propria umbră, ca într-un micromediu securizant, păstrător de personalitate”3. Trecerea în nefiinţă este pecepută drept o retragere lină în propria noastră umbră: ,,Când murim, nu facem decât/ să ne retragem lin în propria noastră umbră”(Cuvinte de pe o stelă funerară).

Realitate ultimă a existenţei, umbra se impune ca dublu al fiinţei, ca esenţă a universului, căci aşa cum Blaga însuşi afirma, umbra reprezintă o coordonată esenţială a naturii sale duale: ,,nu lumina, ci umbra este cu adevărat. Aveam două umbre: o umbră de zi şi-o umbră de noapte. Umbra de zi era a soarelui, umbra de noapte era a dorului”4

În Biografie, poem situat în debutul volumului din 1929- Lauda somnului, Blaga surprinde existenţa sa într-un tărâm al umbrei, al fiorului metafizic ce-l face capabil să perceapă frumuseţea universului: ,,Unde şi când m-am ivit în lumină nu ştiu, / din umbră mă ispitesc singur să cred/ că lumea e o cântare”. Din umbra căreia îi aparţine şi care e spaţiu al,,marii treceri”, poetul se ,,ispiteşte” să creadă că lumea este opusul

umbrei, aspirând către fluiditatea luminii şi exploatând revelaţiile pe care le are în ambele regimuri imaginare: solar şi nocturn.

Poetul recunoaşte relaţia de echilibru dintre lumină şi întunericul întrupat prin profunzimea umbrei, surprinzând conversiunea în ambele sensuri: lumina se întrupează în întuneric, iar întunericul dispersat în umbre ia fiinţă prin şi în lumină.

În poemul Numele, Blaga surprinde înstrăinarea numelui de identitatea pe care acesta o denumeşte, afirmând în schimb superioritatea umbrei: ,,Atuncea numele e mai puţin/ decât chemarea ce-ar suna prin Ţara Nimănui, / şi mai puţin decât o umbră”.

În poemul Vrajă şi blestem, pe fundal nocturn-,,creasta nopţii”, ce semnifică o obscurizare a sensurilor, umbra poetului ,,cade pe zid”. Umbra, proiecţie a identităţii individuale, îl plasează pe eul liric într-un punct zero al cunoaşterii, între sensurile ce se revelează şi tainele ce se ascund revelării: ,,uşi se-nchid, uşi se deschi”, învăluite de noaptea ce ,,macină lumină-n gol”. Potenţată de obscuritatea nocturnă, umbra însăşi are rolul de a amplifica taina existenţială, de a conserva miticul şi fabulosul, aşa cum şi poemul Asfinţit marin o sugerează: ,,Ziua se curmă, şi veştile./ Umbra măreşte poveştile”.

Rafinamentul dialectic şi modernitatea demersului blagian îl determină pe eul liric să se identifice în plan simbolic cu propria sa umbră, trecerea în moarte echivalând cu o cuprindere a umbrei de esenţa însăşi a tainei: ,,Umbrele noastre-acum vor pătrunde/ taina cea de pe urmă.Tăcere”. Eul liric însuşi preia esenţa umbrei, convertindu-se în element constitutiv al unui univers dezolant: ,,Printre umbre prelungi/ rostul mi-amân”(Cap aplecat).

În poemul Întoarcere, inclus în volumul La curţile dorului, revenirea eului liric în satul natal prilejuieşte contactul nemijlocit cu esenţa umbrei, constituită în dominantă a personalităţii poetice: ,,Lângă sat, iată-mă iarăşi,/ prins cu umbrele tovarăş”. Întoarcerea poetului în Lancrăm, zugrăvită metaforic în Orizont pierdut, presupune împăcarea eului liric cu sine şi cufundarea în indistincţia originară generată de umbră: ,,Când anul nu-ţi este prielnic,/ te-ntorci să te-mpaci printre umbre”.

În poemul Cânele din Pompei, publicat în periodice, poetul evocă geneza lumii ce nu mai sugerează izbucnirea luminii, ci umbra, semnul morţii, pe care toate creaturile îl poartă din chiar clipa naşterii convertită în apocalips personal: ,,muşca-voi în Tine, a lumii cenuşă, /Tiparul în Tine păstra-mi-l voi.”

Alături de noapte şi somn, umbra blagiană constituie o emblemă a încetinirii mişcării, a reducerii pulsaţiei vieţii, aducând în plan metafofic sugestii ale thanaticului, ale asimilării în profunzimea sfârşitului: ,,Printre ziduri ceasul umbrelor mă-ncearcă”(Asfinţit). Umbra aduce cu sine elemente premonitorii ale liniştii finale ce însoţeşte ,,marea trecere”. În Heraclit lângă lac, paşii poetului ,,răsună în umbră/ parcă-ar fi nişte roade putrede/ ce cad dintr-un pom nevăzut”, iar versul final al poemului Călugărul bătrân îmi şopteşte din prag subliniază importanţa umbrei ca element ce însoţeşte pretutindeni fiinţa, fixând demersul acesteia pe drumul dintre viaţă şi moarte: ,,Umbra lumii îmi trece peste inimă”.

Poetul sesizează disjuncţia profundă dintre sine şi univers, percepe imposibilitatea comunicării efective cu universul cuprins de umbră.

Emblemă a misterului existenţial ce se cere conservat, refuzându-se revelării absolute, umbra păstrează în sine sugestii ale depăşirii luminii originare şi ale coborârii spre adâncuri, spre un univers al tainei şi al profunzimii spirituale.

Bibliografie:1 Ion Bălu, Opera lui Lucian Bălu, Editura Albatros, Bucureşti,

1997, p. 85.2 Lucian Blaga, Opere,Volumul I-Poezii antume, Ediţie critică şi

studiu introductiv de George Gană, Editura Minerva, Bucureşti, 1982, p.328.

3 Lucian Blaga, Poezii, ed. cit., p. 96.4 Lucian Blaga-Elanul insulei-aforisme şi însemnări, prefaţă, text

stabilit şi note de George Gană, ed. cit, p.102.

Regimul ontologic al umbrei-emblemă pentru un univers al misterului în lirica lui Lucian Blaga

Raducea Mihaela


In anul 1939, dupa ocuparea Poloniei, nazistii au infiintat ghetouri in toate orasele principale si au numit consilii evreiesti (Judenrat) insarcinate cu rezolvarea treburilor locale, inclusiv serviciile postale. Un numar de documente postale din acea epoca s-au pastrat, relicve ale unor vremuri cumplite.

In revista italiana “ Il Collezionista-Italia Filatelica” nr.6 din 1966, s-a publicat o istorie a serviciilor postale din diversele ghetouri ale Poloniei ocupate. Datele ce le cuprinde intereseaza nu numai pe filatelisti.

Primirea si expedierea postei in ghetouri se facea conformunui regulament special prin intermediul centrului de stringere a corespondentei, toate operatiunile efectuindu-se sub responsabilitatea consiliului evreiesc. Acesta era obligat sa puna la dispozitie localurile si tot felul de material necesar, ramînînd responsabil de toate cheltuielile referitoare la serviciul postal.

Era interzisa intrebuintarea stampilelor de orice fel, chiar si a acelora pentru anularea marcilor sau care purtau indicarea valorii. Corespondenta putea fi scrisa numai in limbile germana sau polona. Consiliul evreiesc trebuia sa fie aratat ca expeditor, pentru ca in acest mod sa sa-si asume toate responsabilitatile.

In noiembrie 1940, ghetoul din Varsovia fiind separat de restul lumiii printr-un zid inalt, s-a interzis factorilor de la posta Guvernamintului General(teritoriul Poloniei ocupate) sa intre in gheto. In iarna lui 1940, comunitatea evreiasca din Varsovia avind in frunte pe A. Szcerniakov, a deschis un oficiu postal pentru districtul evreiesc. In sarcina acestui oficiu cadea indrumarea corespondentei intre locuitorii ghetoului si oficiu principal al postei din Varsovia.

Ghetoul era impartit in doua parti: ghetoul mic si ghetoul mare, unite printr-un pod de lemn. Numai doua oficii postale serveau pe cei 600.000 locuitori evrei. Dupa deportarea si exterminarea a 500.000 de locuitori ai ghetoului, in vara anului 1942, oficiul postal al ghetoului mic a fost inchis, raminind in functiune un singur oficiu. La 19 aprilie 1943, in urma lichidarii ghetoului, ultima agentie postala evreiasca a fost si ea inchisa.

Agentia postala din Varsovia nu a emis marci proprii, ci a folosit o serie de cinci stampile, corespunzind diverselor tarife postale.

Aceste stampile erau intrebuintate impreuna cu o stampila dreptunghiulara, purtind sus, initialele “R.Z.w.W.” ( initialele poloneze pentru Consiliul Evreiesc din Varsovia ), iar jos initiale “S.P.D.Z.”.(Oficiul de strangere a corespondentei din cartierul evreiesc). S-a mai intrebuintat si o alta stampila hexagonala, avind sus inscriptia Rada Zydowka w. Warszawie (Consiliul Evreiesc din Varsovia), iar jos inscriptia Biuro Prym Presz, Pocztowych (Oficiu de primire a postei)

IN GHETOUL DIN CRACOVIA

In martie 1944, hitleristi au inchis intreaga populatie evreiasca din Cracovia intr-un mic cartier, districtul 22, numit Podgorze. Ca si pentru ghetoul din Varsovia, consiliul evreiesc a deschis un oficiu pentru stringerea corespondentei postale. Emiterea de marci postale speciale fiind interzisa, se aplica pe scrisori o stampila care era de trei tipuri: o stampila patrata, cu inscriptiuni in limba ebraica: “Comunitatea evreiasca din Cracovia. Oficiul de stringerea corespondentei din cartierul evreiesc”; o stampila pe doua rinduri, in polona, pe care se arata taxa datorata; o stampila rotunda, mica cu initialele in limba ebraica a oficiului comunitatii evreiesti, precum si suma datorata.

Autoritatile naziste au interzis, sub pedeapsa cu moartea,

anularea marcilor Guvernamintului General cu stampile evreiesti, socotind acoperirea zvasticei de pe marci cu caracterele ebraice ale stampilei drept o atingere adusa”onoarei”hitleriste. Cu toate acestea s-au pastrat citeva marci de pe timpul ocupatiei stampilate cu stampile evreiesti. Ele sintdocumente istorice de o exceptionala raritate. O impiegata de la statiunea postala, surprinsa de nazisti aplicind o asemenea stampila, a fost impuscata in fata intregului personal.

Oficiul postal din ghetoul din Varsovia a fost inchis in 1943, dupa ce cea mai mare parte a locuitorilor fusese lichidata si putinii supravietuitori transferati in lagarele de concentrare din Germania .

IN GHETOUL DIN LODZ

Lodz, cu o populatie de 750000 evrei suflete, dintre care 50000 evrei, era al doilea mare oras din Polonia. In octombrie 1939, s-a infiintat si aici un comitet evreiesc, in fruntea caruia a fost numit de catre nazisti Mordechai Runkowski.

Evreii au fost constrinsi sa poarte steaua galbena. Refugiatii din Polonia occidentala au napadit orasul, sporind considerabil populatia evreiasca. Problema locuintei a devenit ingrijoratoare. La8 octombrie 1939, nazistii au emis un decret prin care orasul Lodz era incorporat la Reich-ul german, numele orasului fiind schimbat in Litzmanstadt. La 8 februarie 1940, toti evreii din oras si suburbii au fost concentrati intr-un cartier al orasului. Ghetoul avea diverse intreprinderi si servicii, prin care si un oficiu postal. Runkowski a primit autorizatia de a emite marci postale cu circulatie numai in interiorul ghetoului. In martie 1940 s-a autorizat si emisiunea unei valute speciale pentru gheto, in monede si bancnote.

Indata dupa primirea autorizatiei de a emite marci postale, Runkowski a tiparit o instiintare publica, in germana si idis, cerind sugestii pentru desenul marcilor. Nazistii au ridicat obiectiuni in privinta textului in idis, asa ca au fost imprimate numai cu text in limba germana. Marcile nu erau dintate, erau fara filigram si fara guma arabica. Dupa marturiile supravietuitorilor, emisiunea marcilor s-a executat in cursul lunei septembrie 1942. Ele au ramas in circulatie doar doua zile, dupa care au fost confiscate din ordinul comandantului nazist al ghetoului. Pina azi nu s-au gaasit decit trei scrisori francate cu marcile ghetoului. Datorita valorii industriale si contributiei fortate a evreilor la productia militara, ghetoul din Lodz a fost crutat mai mult timp decit celelalte, dar in cele din urma a venit si pentru el ziua distrugerii : 30 august 1944. Zadarnic a cerut Runkowski aminarea hotaririi. Si atunci, de buna voie, impreuna cu ai sai, s-a urcat in trenul mortii pentru Auschwitz, unde a fost vazut pentru ultima data la 6 septembrie 1944. Cu moartea lui s-a terminat si trista istorie a ghetoului din Lodz.

IN GHETOUL DIN THERESIENSTADT

Theresienstadt(Terezin) e un mic oras in Boemia, linga riul Eger. In anii ocupatiei naziste 130 000 evrei au fost nevoiti sa traiasca inghesuiti in cartierele in care locuisera numai 15 000 persoane.

Terezin a avut si el un oficiu postal, in apropiere de Baukowitz. Pachetele pentru gheto soseau acolo si erau aduse evreilor de catre prizonieri de razboi, pentru ca civililor arieni le era interzis accesul.

Pentru indrumarea traficului de pachete, Ministerul Postelor din Protectoratul Moraviei a intocmit un regulament, la 10 iulie 1944, pe baza caruia oficiul Comandamentului ghetoului a emis o marca de autorizatie. Ea a fost distribuita in cantitati limitate internatilor evrei. Marcile trebuiau lipite pe pachete, fara a fi stampilitate.

Numarul marcilor intrebuintate si ajunse la filatelisti in bune conditiuni este foarte limitat.

Au mai fost oficii postale si in alte ghetouri.

Timbre din ghetourile nazisteS.Solomon

Documents

· Adrian Grauenfels Adrian Irvin Rozei Alex Amalia Călin Alexandra Mihalache Anatol Basarab Badea Marin Bogdan Ulmu Camelia Tripon Cătălin Mocanu Mircea Coloşenco Cezarina Adamescu