Africa de Nord si Orientul Mijlociu

Istoria ne spune ca problemele de dezvoltare au atras oamenii de stiinta arabi si musulmani inca din secolul al IX-lea. Literatura araba reflecta un interes larg si profund pentru o varietate de probleme de dezvoltare, socializare, relatia parinte-copil si educatia copiilor. Acest interes in studierea problemelor de dezvoltare are mai multe motive, inclusiv relatiile de socializare si educatia copiilor si a adolescentilor, precum si faptul ca copiii si adolescentii constituie aproximativ 40% din populatia araba si islamul ca religie dominanta in aceasta regiune, subliniaza faptul ca parintii sunt responsabili pentru puii lor. Islamul solicita parintilor sa aleaga nume bune pentru copiii lor si sa le ofere acestora cea mai buna ingrijire. Pentru a intelege copiii si tinerii din tarile arabe, ar trebui sa fie luate in considerare aspectele traditionale, religioase si socio-culturale. Pentru a oferi cititorului o imagine clara asupra dezvoltarii copiilor si tinerilor din tarile arabe, prezentul capitol incepe cu o prezentare istorica si demografica a dezvoltarii copiilor si tinerilor arabi, urmata de o discutie despre problemele centrale in ceea ce priveste dezvoltarea copiilor si tinerilor arabi. Apoi, capitolul prezinta studiile clasice si moderne cheie pe copii si tineri arabi. Capitolul se refera si la cateva informatii practice despre copii si tineri, si arunca o lumina spre viitoarele directii de teorie si cercetare in domeniul dezvoltarii copiilor si tinerilor in tarile arabe.

Consideratii istorice si demografice pentru stiinta dezvoltarii in Africa de Nord si Orientul Mijlociu

Africa de Nord si Orientul Mijlociu cuprinde lumea araba (formata din 22 de tari in care traiesc mai mult de 320 milioane de oameni), Turcia (71 milioane de locuitori, Celen si Cok, 2007), Iran (68 mil., Sondaite, 2007) si Israel (6.87 mil., Seginer si Shoyer, 2007). Incluzand tarile disparate din punct de vedere geografic ca Africa de Nord si Orientul Mijlociu, lumea araba se intinde de la Oceanul Atlantic pana la Asia Centrala, de la Marea Neagra la Marea Mediterana si pana la Cornul Africii. Acest teritoriu este un vast taram al enormitatii istorice si complexitatii culturale. Acesta se afla la rascruce de drumuri, unde Europa, Asia si Africa se intalnesc, si este parte din toate cele trei. Pe Campia Mesopotamiana, intre raurile Tigru si Eufrat si malurile Nilului egiptean, au aprut civilizatii foarte vechi. In acest teritoriu au mers profetii religiosi Moise, Iisus si Mohammed, ale caror invataturi sunt inca urmate de sute de milioane de oameni. In acest teritoriu, in sec. XX si XXI, au aparut cele mai amare si periculoase conflicte, conflicte care ar putea provoca inca, confruntari armate ample.

Venitul pe cap de locuitor in Africa de Nord si tarile din Orientul Mijlociu variaza dramatic. Statisticile pentru anul 2005 arata ca Qatar, Emiratele Arabe Unite si Kuweit au fost cele mai ridicate, in timp ce in Mauritania, Djibouti, Yemen si Sudan, au fost cele mai mici (Al-Qabas, 2007). Nivelurile analfabetismului din Africa de Nord si Orientul Mijlociu, de asemenea, variaza foarte mult. In unele dintre cele mai bogate tari, ca Kuweit si Turcia, analfabetismul este de numai 5,4% (Al-Seyassah, 2008), si respectiv 6%, in timp ce in tari precum Egiptul,

analfabetismul a scazut la 29,6%, cu un procentaj mai ridicat in randul populatiei rurarle si a celei de sex feminin. In tari precum Sudan, Somalia, Mauritania, Djibouti si Comore, analfabetismul este, in continuare, de 80% sau mai mare (UNICEF, 2005).

Desi tarile din Africa de Nord si Orientul Mijlociu difera la nivel socio-cultural si limba, ele au multe asemanari. Una dintre ele o reprezinta rata ridicata a somajului, indeosebi in randul tinerilor si adultilor tineri. De exemplu, Al-Qabas (2008) a raportat ca 25,6% dintre tinerii si adultii tineri iranieni cu varsta cuprinsa intre 15 si 24 de ani sunt someri (29,9% in zonele urbane si 19,4% in mediul rural). O alta asemanare care caracterizeaza tarile din Africa de Nord si Orientul Mijlociu este ca, aproximativ o jumatate din populatia lor este sub varsta de 20 de ani. De exemplu, 37,7% din populatia egipteana este mai mica de 15 ani, 32% este cuprinsa intre 10 si 24 de ani (Ahmed, 2007).

Toate cele trei religii subliniaza faptul ca parintii ar trebui sa indeplineasca responsabilitatile care le revin in cresterea si grija pentru copii. De exemplu, islamul este religia dominanta in Africa de Nord si tarile din Orientul Mijlociu. Coranul Sfant (trad. 1981), care contine cuvantul infailibil al lui Allah ce a fost revelat profetului Mohammed, inca mai ofera reguli de baza in conduita fundamentala pentru modul de viata musulman; ea include multe suras, care determina drepturile parintilor fata de copii.

Profetul Mohammed sfatuieste barbatii musulmani sa-si aleaga sotiile nu numai pentru frumusetea lor, ci si pentru moralitatea, onestitatea, bunatatea lor. Deloc surprinzator, religiozitatea si sentimentul religios, cat si dezvoltarea lor, s-au bucurat de o atentie timpurie din partea cercetatorilor din tarile arabe, in special Egipt. El-Melingi (1951) a studiat dezvoltarea sentimentului religios la copii si adolescenti. Un studiu realizat pe tineret musulman din Egipt a constatat ca cei care au avut scoruri mai mari pe orientarea religioasa intrinseca, au aratat atitudini negative fata de violenta si reflectate sanatos in trasaturile de personalitate, comparativ cu cei care si-au exprimat orientari religioase extrinseci (Ghalab si El-Donsseki, 1994). Rezultatele lui Ghalab si El-Donsseki au primit sprijin de la studiul lui Al-Khatib, care au aratat: (1) la Universitatea Al-Azher (o universitate islamica din Cairo, Egipt) studentii au avut un angajament religios superior (ridicat), in comparatie cu alti studenti musulmani de la universitatile seculare; (2) barbatii, in comparatie cu colegele lor, femeile, au avut scoruri mai mari la practicile religioase; (3) o corelatie negativa obtinuta intre religiozitate si depresie. Alte studii de cercetare s-au axat pe relatia dintre religiozitate si trasaturile de personalitate, in randul copiilor si tinerilor din Africa de Nord si Orientul Mijlociu. Un studiu a fost realizat de Abdalla (1989) pe relatia dintre atitudini prejudicioase (prejudecati) si nevroza, prejudecata, rigiditate, conformism social, tendinta de agresivitate, dogmatism, dominare, si, in general, tendinta spre un raspuns extrem si sistemul de valori, in 800 de scoli secundare (gimnaziu) si universitati egiptene cu studenti crestini si musulmani. Copiii musulmani au fost mai prejudiciabili decat omologii lor crestini. Mai mult decat atat, apare o corelatie pozitiva puternica intre atitudinile religioase prejudiciabile si trasaturile de personalitate masurate. Moussa (1992) a constatat ca studentii

foarte religiosi de la Universitatea Al-Azhar au fost mai putin deprimati decat studentii mai putin religiosi.

In majoritatea tarilor din Africa de Nord si Orientul Mijlociu, conceptele de copilarie si adolescenta sunt inradacinate in traditiile islamice si punctul de vedere islamic (Celen si Cok, 2007, Sondaite, 2007). Conform acestor traditii indivizii sunt considerati a fi responsabili pentru actiunile lor atunci cand ajung la pubertate. De la pubertate, musulmanii sunt rugati sa indeplineasca toti pilonii credintei. Acesti piloni includ obligatia de a se ruga de 5 ori pe zi si sa pastreze postul ca Ramadan. Din punct de vedere legal, indivizii sunt considerati responsabili pentru actiunile lor dupa varsta de 21 de ani; inainte de aceasta varsta, ei sunt considerati minori (Ahmed, 2007). Din punct de vedere legal, distributia varstei in cele mai multe tari este structurata in 5 grupe majore: 0-14 ani, 15-20 ani, 21-39 ani, 40-60 ani, 60 ani si peste (Ahmed, 2007). Unele tari din Africa de Nord si Orientul Mijlociu (cum ar fi Egiptul, in iunie 2008) au ridicat varsta casatoriei pentru femei pentru a reduce rata crescuta a fertilitatii si pentru a incuraja fetele sa obtina mai multa educatie (Al-Ahram, 2008). Numai in Egipt, 2 milioane de copii si adolescenti sunt implicati in activitati remunerate (platite), desi legea interzice munca oricarei persoane care are sub 14 ani. Baza (2003) a estimat ca munca copiilor si adolescentilor constituie aproximativ 70% din totalul fortei de munca egiptene. Procente similare pot fi, de asemenea, gasite in tari precum Turcia si Iran (Celen si Cok, 2007, Sendaite, 2007).

Nu exista o definitie clara pentru adolescenta in cele mai multe din tarile Africii de Nord si cele din Orientul Mijlociu. In aceste tari, adolescenta este, in general, caracterizata prin schimbari fiziologice si psihologice. Nu sunt utilizate ceremonii sau rituri pentru a marca inceputul si capatul. Dimensiunile psihologice ale adolescentei in tarile din Orientul Mijlociu si cele din Africa de Nord, nu sunt pe deplin apreciate. Unul dintre motive este ca adolescenta este vazuta ca referindu-se la domeniul familiei, si astfel, variaza in functie de orientare culturala, sex, religie si statut socio-cultural. Rebeliunea si autonomia adolescentilor, de obicei, observata in tarile occidentale, nu sunt caracteristici de baza in Africa de Nord si Orientul Mijlociu. Foarte putini adolescenti de sex masculin si mai putini de sex feminin, parasesc gospodaria familiei pentru a lucra, studia si trai pe cont propriu inainte de casatorie (Ahmed, 2007). Natura colectiva a vietii sociale in tarile arabe (si atat in Turcia cat si in Iran) si rolul central al membrilor familiei contureaza valorile si conceptiile despre sine ale indivizilor. De obicei, tinerii locuiesc acasa pana se casatoresc si raman dependenti de membrii mai in varsta ai familiei pentru sprijin financiar si emotional ca adulti tineri. Una din implicatiile acestui aranjament este ca experientele adolescentilor in tarile din Africa de Nord si Orientul Mijlociu sunt mai putin probabil sa fie caracterizate prin rebeliune sau distantare sociala de parinti decat este cazul in societatile occidentale (Mensch, Ibrahim, Lee si El-Gibaly, 2000). "Tinerii egipteni (si in opinia mea, tinerii din tarile Africii de Nord si cele din Orientul Mijlociu) pot experimenta adolescenta mai mult ca un timp de clarificare (rafinare) a abilitatilor interpersonale, decat ca o perioada de achizitionare a separarii sau autonomiei" (Mensch et al., 2003, p. 3).

In Africa de Nord si tarile din Orientul Mijlociu sunt observate modul in care adolescentii, baieti si fete, se ocupa de ei insisi. Intrucat pentru fete pubertatea conduce la o restrictie mai mare privind mobilitatea, pentru baieti, timpul alocat lucrului in afara casei si implicarea in comunitate este de asteptat sa creasca. Scolarizarea a avut un impact major asupra acestor paternuri, extinzand varsta la care fetele sunt in masura sa ia contact cu publicul si dezvoltarea contactului intre baieti si fete. Cu toate acestea, anul universitar din regiune este mult mai scurt decat cel din majoritatea celorlalte tari, si scolile cu schimb dublu (double-shift) sunt comune (in special in unele tari arabe, cum ar fi Egipt). Mensch et al. (2000) a analizat datele timp de utilizare in Egipt si a raportat ca atat la baieti cat si la fete este de asteptat sa ajute in casa in timpul copilariei si adolescentei timpurii, desi asteptarile mai mari in acest sens sunt plasate pentru fete. Pe masura ce cresc, baietii se retrag treptat din responsabilitatile domestice, acest lucru fiind in concordanta cu notiunea de consolidare a pozitiei adultului de sex masculin prin distantarea lui de sarcinile copiilor si ale femeilor.

Profilul de activitate care se desprinde din adolescenta tarzie reflecta paternuri de asteptat pentru societatile din Orientul Mijlociu: baietii au considerabil mai mult timp liber decat fetele si, in contrast cu surorile lor, baietii au tendinta sa-si petreaca acest timp in afara casei, implicandu-se in sport sau vizitarea prietenilor. Rolurile muncii devin treptat separate, baietii fiind mult mai probabil sa participe la munci platite, iar fetele sa participe la muncile in cadrul gospodariei (Mensch et al. 2000).

In societatile traditionale, in Africa de Nord si Orientul Mijlociu, problemele sexuale sunt considerate subiect tabu. Cu toate acestea, unele tari arabe, cum ar fi Egiptul si Siria, au recunoscut importanta educatiei de gen, in special in randul tinerilor. Mass-media si sistemul de invatamant au inceput sa afiseze si sa discute problemele sexuale (Al-Seyassah, 2008).

Educatia, in cele mai multe din tarile din Africa de Nord si Orientul Mijlociu, are nevoie de schimbari semnificative si dramatice pentru a pregati si califica copiii si tinerii sa traiasca in epoca globalizarii (Abdel-Hamid, 1990, Gregg, 2005). "Accesul la educatie si valoarea scolarizarii finalizate sunt considerate a fi predictori puternici pentru multe comportamente si atitudini ulterioare. Mai mult decat atat, accesul diferentiat la educatie este considerat a fi un indicator important al inegalitatii de gen intr-o societate. Intrucat inscrierea la scoala pentru baieti este aproape universala in Egipt (si in cele mai multe dintre tarile din Africa de Nord si Orientul Mijlociu), fetele au fost relativ dezavantajate in raport cu baietii, in probabilitatea lor de a intra la scoala (95% din baietii cu varsta intre 10-19 ani in 1997, in Egipt, au mers la scoala, in comparatie cu 84% dintre fete). Cu toate acestea, din moment ce o fata este inscrisa, probabilitatea ca ea sa ramana in scoala este aproape egala cu cea a unui baiat. In masura in care exista un decalaj intre femei si barbati la nivel de studii in randul tinerilor din Egipt (si, de asemenea, in unele societati din Africa de Nord si Orientul Mijlociu), diferenta este atribuita fetelor care nu intra la scoala in aceeasi rata ca si baietii. Nu este o consecinta a diferentei de gen in tendinta de abandon scolar" (Mensch et al., 2000, p.4).

Unele tari din Africa de Nord si Orientul Mijlociu au trecut legi si legislatii pentru a proteja copiii si adolescentii. Un exemplu este Egipt care a trecut o lege pentru maternitate si copilarie in anul 2000, prin care noi proceduri si masuri au fost stabilite pentru a proteja atat mamele cat si copiii. In prezent, Parlamentul egiptean revizuieste o lege pentru protectia suplimentara a copiilor care include interzicerea circumciziei feminine, responsabilizarea parintilor pentru abuzul asupra copiilor, rezistenta (opunerea) la fenomenul "copilul strazii" si schimbarea varstei pentru casatorie, in special pentru fete. Desi legile, in cele mai multe din tarile din Africa de Nord si Orientul Mijlociu aproba ca toti oamenii, baieti si fete, trebuie sa se inregistreze la vot atunci cand acestia ajung la varsta de 18 ani, ei trebuind sa participe la procesele electorale,si desi nu a putut fi gasita nici o obstructionare in ceea ce priveste participarea femeilor la viata politica, participarea politica a adolescentilor si a tinerilor adulti, mai ales femei, este foarte slaba. Ca rezultat, numarul de tineri (si femei) reprezentanti in diferite legislaturi este foarte mic (Ahmed, 2007, Ahmed Al si Khawajah, 2007).

Probleme centrale ale stiintei dezvoltarii in Africa de Nord si Orientul Mijlociu

Islamul este forta calauzitoare in dezvoltarea copilului in Africa de Nord si Orientul Mijlociu. Baza conceptuala a islamului consta in urmatoarele: Coran, Sunna sau Hadith (zicale si traditii ale profetului Mohammed) si legea Shari'a. Islamul subliniaza natura complementara a sexelor si dicteaza rolurile lor in consecinta. Femeile sunt plasate sub tutela sexului masculin pentru a asigura siguranta moralitatii. Casatoria este considerata un contract intre un barbat si o femeie, si femeia trebuie sa-si dea consimtamantul (prin tatal/fratele/unchiul ei) daca este mai mica de 18 ani si in cazul primei casatorii) pentru ca o casatorie sa aiba loc. Divortul este o prerogativa a barbatilor. Femeile sunt indreptatite la mostenire si au dreptul la proprietate, dar mostenesc jumatate din partea pe care o mostenesc barbatii. Aceste reguli sunt contestate zilnic de femei, si liderii religiosi disputa, de asemenea, asupra acestor legi. Cu toate acestea, schimbarea reala se produce lent.

Ca multi alti parinti din alte parti ale lumii, parintii din lumea araba prefera fiii. Se spune ca un om cu un fiu este nemuritor, in timp ce o fata este adusa pe lume pentru a contribui la arborele genealogic al altei familii. De obicei, femeile tinere isi parasesc familia la casatorie pentru a se alatura familei sotului lor, in timp ce tinerii barbatii, in special in zonele rurale (in tari ca Egipt) sau in zonele beduine (in tari cum sunt cele 6 state producatoare de petrol din Golful Arab: Regatul Bahrain, Kuweit, Oman, Qatar, Regatul Arabiei Saudite si UAE= Emiratele Arabe Unite) raman acasa si isi aduc noua sotie in familie. Sunt multe motive economice intemeiate pentru care parintii prefera un baiat. De exemplu, cel putin 70% din Egipt il reprezinta zonele rurale. Aici, baietii sunt indispensabili ca forta de munca. Spre deosebire de fete, baietii nu trebuie sa fie supravegheati indeaproape deoarece conduita lor sexuala nu poate dezonora familia

sau compromite sansele lor de casatorie (Ahmed, 2007a).

Un numar tot mai mare de tineri arabi tind sa urmeze stiinte sociale, teoretice si discipline

umane, dar mai putini tind sa urmeze specializari in stiinte aplicate. Un exemplu il reprezinta

tineretul din Egipt. Un studiu din 2008 arata ca aproximativ 1 milion de studenti universitari se inscriu in facultati pentru stiinte sociale si umane,. Autoritatile publice si-au exprimat ingrijorarea privind oportunitatile de munca pentru acesti tineri.

Studii de cercetare clasice si moderne privind stiinta dezvoltarii in Africa de Nord si Orientul Mijlociu

Cercetatorii din Africa de Nord si Orientul Mijlociu au aratat inca de la inceputul sec. XX un interes din ce in ce mai mare in a cerceta subiecte legate de stiinta dezvoltarii, in special copilaria si adolescenta. In cele mai multe cazuri, oamenii de stiinta dezvoltarii in Africa de Nord şi tarile din Orientul Mijlociu au depins de instrumente importate pentru a evalua aspectele si dimensiunile psihologice, desi unii cercetatori au incercat sa elaboreze instrumente proprii. Debais (1997) in Arabia Saudita a dezvoltat si a folosit o scala de apreciere a comportamentului agresiv al copiilor cu retard mental moderat. O alta scala locala este Scala Ain Shams pentru comportamente agresive (Egipt), care a fost dezvoltata si utilizata de Hafez si Kasem (1993b). In plus, Saleh (1995) a dezvoltat si folosit un index pentru Observarea comportamentului agresiv in randul copiilor egipteni de varsta prescolara.

A patra scala dezvoltata la nivel local este Scala pentru fenomenul violentei si al agresiunii, care a fost dezvoltata in Egipt de S. Y. Al-Aser (Ahmed, 2005a, 2005b). O a cincea scala este Scala credinţelor iraţionale in randul copiilor si adolescentilor (Abdalla şi Abdel-Rahman, 1996/1997). Interesele de cercetare acopera o mare varietate de subiecte, cum ar fi socializarea, dezvoltarea cognitiva, formarea identitatii si tulburari ale identitatii, dezvoltare morala, atitudinile politice, socializare, participare, abuzul de droguri, fericirea, violenta, prejudecati religioase şi comportamente extreme, efectele pe care le are aglomeratia si utilizarea internetului. In urmatoarele sectiuni, exemple de astfel de studii sunt discutate pe scurt.

Socializare, comportamentul parental şi tratament

Socializarea si tratamentul copilului a devenit un subiect de interes al cercetarii arabe la inceputul anilor 1960 (Nagaty, 1962, 1963). Unele studii (Melikian, 1965) au aratat ca tipul de socializare urmat in familiile arabe este autoritar (a se vedea, de asemenea, Gregg, 2005, pentru mai multe informatii detaliate). In ultimele patru decenii, mai mult de 500 de studii de cercetare au fost efectuate in tarile arabe care vizeaza investigarea perceptiei copiilor si a adolescentilor asupra comportamentului parintilor lor, in tari precum Egipt, Kuweit, Arabia Saudita, Bahrain, Qatar, Emiratele Arabe Unite, Yemen, Algeria, Iordania, si Sudan. Dintre aceste studii, aproximativ 100 au fost efectuate folosind chestionarul lui Rohner: Acceptare-respingere parentala. Alte studii de cercetare au folosit scale si alte masuratori, cum ar fi Schaefer, Baumrind, Embu, şi Rigio (citata la Ahmed, 2007b, 2008; Ahmed si Gielen, 2006b). Perceptiile de respingere materna/paterna se coreleaza cu dispozitiile negative de personalitate, comportament agresiv/violent, realizari academice si de motivaţie scazute, niveluri scazute ale aspiratiei, conceptie de sine si stima de sine negative, delincventa juvenila, respingerea egalului,

agresiune, şi tulburari de identitate (foreclosure and diffusion). Perceptia copiilor asupra acceptarii parentale se coreleaza cu dispozitiile pozitive de personalitate, gandire creativa si critica, niveluri mai ridicate de aspiratie, stima de sine si perceptia de sine sanatoase, securitate psihologica, altruism, identitatea de statut (realizare), niveluri mai ridicate de realizare si motivatia realizarilor si dezvoltare morala. Mai mult decat atat, rezultatele acestor studii arata ca barbatii si copiii mai mari tind mai des sa perceapa parintii lor ca fiind intelegatori, comparativ cu omologii lor de sex feminin. In plus, foarte putine studii au incercat sa investigheze relatiile dintre perceptia de acceptare/respingere parentala, perceptia pedepsei corporale parintesti, şi tendintele personalitatii la copii si tineri (Abou-el-Kheir, 1995, in Egipt, Ahmed si Gielen, 2006a, în Kuweit). Rezultatele au evidentiat corelatii semnificative intre perceptia respingerii parintesti, duritatea si severitatea pedeapsei, si dispozitii nesanatoase de personalitate. Un studiu israelian (Lavi si Slone, 2008) a comparat familii de evrei si arabi si copiii cu varsta intre 7 ani şi 13,5 ani. Rezultatele au aratat ca nivelurile de caldura parinteasca si de control au fost foarte mari si similare intre familiile de arabi si evrei. Cu toate acestea, familiile arabe au raportat un nivel mai ridicat de control autoritar comparativ cu familiile evreiesti. In ambele familii, atat cele de evrei cat si cele de arabi, caldura parinteasca a avut o relatie directa cu stima de sine a copiilor.

Alte studii au incercat sa evalueze impactul educatiei si al muncii asupra practicilor de socializare ale mamelor (Al-Mazeruoi, 2006; Bedani, 1995). Intrucat studiul lui Bedani (1995) a constatat o corelatie pozitiva intre munca mamei si maturitatea sociala a copilului si a adolescentului, studiul lui Al-Mazeroui (2006) a descoperit ca mamele arabe needucate si care nu lucreaza tind sa alapteze mai mult copiii lor si tind sa foloseasca stiluri de socializare si practici care incurajeaza iertarea si acceptarea, in timp ce mamele educate si care lucreaza tind sa foloseasca practicile de socializare caracterizate prin control si incurajarea independentei. Alte studii (Habib, 1995) se concentreaza pe relatiile dintre tratamentul copilului si dimensiunea familiei ca determinanti timpurii ai raspunsurilor extreme ale copiilor.

Valorile, nevoile şi problemele tinerilor

Valorile, nevoile, si problemele psihologice ale tinerilor au fost investigate in mod repetat in Africa de Nord si Orientul Mijlociu de la inceputul anilor 1960 (Hana, 1965). Un studiu privind valorile şi locul controlului in randul tineretului egiptean şi arab (El-Zayyat, 1990) a aratat o similitudine intre cele doua esantioane nationale in clasamentul valorilor teoretice, economice, estetice si politice; valorile religioase au fost clasate pe primul loc de egipteni si pe al doilea de catre sauditi, in timp ce valorile sociale s-au clasat pe locul intai la saudiţi si pe locul doi la egipteni. Doar un singur studiu (S. K. Ahmed, 1992) a raportat schimbari semnificative ale valorilor in rândul familiilor egiptene (parinti si copiii lor), care au revenit in Egipt dupa cativa ani petrecuti in alte tari arabe, in special in statele din Golful Arabiei producatoare de petrol. Alte studii (Abdel-Hamid, 1992) au incercat sa investigheze impactul imigratiei famililor din mediul rural spre zonele urbane si au raportat schimbari in practicile familiale de socializare si in sistemul de valori al copiilor.

In ceea ce priveste nevoile, un studiu timpuriu (Gaber, 1968) a constatat ca asemanarile in structura nevoilor (masurate prin Programul de preferinte Personale Edwards) intre esantioanele egiptene şi irakiene au depasit asemanarile dintre esantioanele egiptene si irakiene si esantioanele americane. Ambele esantioane arabe au realizat un punctaj mai mare decat americanii la nevoile de comanda, succorance (sprijinire, sustinere, ajutorare), ingrijire, rezistenta si agresiune, dar mai mici la nevoile de exibitie, afiliere, introspectie, si heterosexualitate. Ali si Ewidaih (1994) s-au axat pe diferentele de gen in nevoile studentilor. Un alt studiu (Ahlawat, 1991) a incercat sa investigheze diferentele/asemanarile in structura generala a elevilor care stau la baza importantei personale şi a satisfactiei personale in Iordania, China, Japonia, si Elvetia. In general, rezultatele celor patru natiuni au aratat paternuri similare ale gradului de satisfacţie, corelaţii rang ordine, şi diferenţe de valoare medie a satisfacţiei. Un al patrulea studiu (Dousseki, 1992) a folosit Testul de Aperceptie Tematica pentru a evalua problemele tineretului şi a relaţiilor cu caracteristicile de personalitate şi valorile sociale. Khaleefa (citata la Ahmed, 2007b si 2008) a constatat corelatii semnificative intre perceptiile asupra respingerii parintesti şi a incidentei (prevalenta) de probleme psihologice in randul copiilor din Qatar. In cele din urma, Al-Shamy (2008) a investigat problemele psihologice care caracterizau elevii de gimnaziu inzestrati din Regatul Bahrain.

Dezvoltarea socioemotionala

Mai multe studii s-au concentrat asupra locului controlului, intern-extern la copiii şi tinerii care locuiesc in Africa de Nord si tarile din Orientul Mijlociu (Hedia, 1994, Ibrahim Abdel-Hamid, 1994; Abou-Shideed si Naser, 2002, pe tineret egiptean; Jacoup si Makableh, 1994, in Iordania, Al-Khawajah si Ahmed, 1996/1997, pe kuweitieni si tineretul sudanez; Soliman si Abdel-Hamid, 1994, pe studenti arabi). Rezultatele acestor studii au aratat ca cei educati, statutul socio-economic mai mare, si participantii urbani au avut tendinţa sa prezinte un loc al controlului intern mai mare, comparativ cu sexul feminin, cei needucati, statutul socio-economic mai mic, si participantii din mediul rural. Un studiu libanez (Abou-Shideed si Naser, 2002) a cautat relatia dintre locul controlului si atitudinea fata de pacea cu Israelul a studentilor de sex masculin si feminin musulmani, crestini, druzi. Rezultatele au aratat o corelatie pozitiva intre locul controlului intern si atitudini pozitive fata de un proces de pace. Nu a fost raportat nici un impact al clasei sociale şi al afilierii religioase cu privire la atitudinea participantilor. Femeile, comparativ cu omologii lor de sex masculin, au fost mai consecvente in atitudinea lor politica fata de pace. In cele din urma, participantii au raportat ca institutiile sociale si politice actuale nu sunt capabile sa faca fata provocarilor pe care le aduce pacea.

Intrucat foarte putine studii arabe s-au ocupat cu perceptia copiilor asupra sprijinului si intaririlor, un exemplu este studiul lui Hewaidy si Al-Yameni (1995), care a investigat intaririle comune in randul copiilor de scoala primara din Bahrain. In plus, alte studii au incercat sa evalueze dezvoltarea de competente sociale in randul adultilor tineri (Naser, 1996). Unele studii s-au ocupat cu atitudinea respondentilor de diferite varste privind modernizarea (Badri, 1965, pe copii sudanezi; Naser, 1997; Abou-Zaid, 2003, pe tineretul egiptean), viitorul (Abou-Zaid, 1992;

Ibrahim, 2003, pe tineretul egiptean), responsabilitatea sociala (Kurdy, 2003, pe tineret egiptean; Kaff AFI şi Al-Naial, 1994, pe tineretul din Qatar), si conservatorism-liberalism (Ibrahim, 1992, pe adolescentii egipteni). Alte studii au cercetat alegerea studentilor egipteni intre supunerea si ostilitate fata de autoritate (Abdel-Kader, 2000), relatia dintre atitudinile fata de problemele sociale şi manifestarea alienarii in randul adolescentilor (Abou-el-Enien, 1995), diferentele de gen in perceptia evenimentelor stresante ale vietii (Youssef, 1994), si a terorismului, asa cum se vede la tinerii din Egipt (Ali, 1994). Studiul lui Ibrahim pe elevii de liceu tehnic din Egipt s-a axat pe conservatorism-liberalism si a raportat o tendinta spre conservatorism intre participanti. Cu toate acestea, femeile si elevii mai tineri au aratat tendinte mai conservatoare in comparatie cu omologii lor mai in varsta de sex masculin. Acest rezultat ar putea fi o reflectare a tendintelor conservatoare dominante in familie. Cateva studii au fost realizate pentru a investiga orientarea spre iertare in randul tinerilor arabi (Ahmed, Azar, si Mullet, 2007; Eid, 2002b). Studiul Ahmed (2007), a fost menit sa investigheze impactul invaziei irakiene asupra orientarilor spre iertare in randul adolescentilor si adultilor din Kuweit. Rezultatele au aratat ca nivelurile si dimensiunile iertarii in randul participantilor kuweitieni nu difera de cele ale altor societati investigate. In plus, unele studii efectuate in Israel, au aratat ca adolescentii evrei si adolescentii evrei de sex feminin sau evrei-arabi au fost mai putin conservatori decat adolescentii arabi si adolescentii de sex masculin arabi sau evrei (Seginer si Shoyer, 2007). Alte studii israeliene au aratat ca “in ciuda diferentelor politice si culturale, viitorul spatiu construit de adolescentii arabi, evrei, druzi este partial similar” (Seginer si Shoyer, 2007, p. 493).

Studiile care se concentreaza asupra perceptiei riscului in randul respondentilor arabi (Ahmed, Macri, si Mullet, 2006; Ahmed si Mullet, 2008; Sabry, 1989) arata ca, in timp ce adolescentii si adultii tineri egipteni si kuweitieni sunt aproape identici in perceptiile lor privind produsele riscante, ei difera de europeni (de exemplu, francezi) in perceptia riscurilor de mediu. Per total inseamna ca atat egiptenii cat si kuweitienii sunt aproape la fel. Asocierea de linie între evaluarea egipteana si franceza si, de asemenea, intre evaluarea kuweitiana si franceza a fost moderata, dar asocierea dintre evaluarile egiptenilor si a celor din Kuweit a fost ridicata. Rezultatele indică faptul ca, in general, in ciuda diferentelor socio-economice intre cele doua mari natiuni arabe, ei percep riscul social într-un mod comun, un mod care difera de modul in care respondentii din vest percep riscul.

Unele studii au investigat perceptiile participantilor asupra membrilor familiei (rude de sange, cum ar fi mama, tata, si fratele, si a celor prin alianta, cum ar fi soacra si socrul) in randul studentilor si a adultilor tineri sudanezi, din Kuweit, Egipt comparativ cu omologii americani si indieni (Adler, et al, 1998; Adler, Davis, si Ahmed, 1988;. Adler et al, 1989; Adler, Danemarca, si Ahmed, 1989, 1991; Adler et al,.. 1992). Rezultatele au aratat scheme constante (compatibile), in ciuda marilor diferente economice, sociale si culturale, astfel ca participantii percep mai aproape rudele de sange decat cele prin alianta.

Mai multe studii arabe s-au concentrat pe investigarea dezvoltarii psiho-sociale/maturitate folosind teoria lui Erikson drept cadru. Abdel-Moety (1991b) au raportat

o semnificativa corelatie pozitiva intre maturitatea psihosociala a studentilor si dezvoltarea morala. Unele studii s-au axat pe formarea identitatii, tulburari de identitate, si identitatea eului (Abdel-Moety, 1991a, 1991b, 1993; Abdel-Rahman, 1998b; Ahmed si Megreya, 2008; Al-Otaibi, 2005; Eid, 2002a; Mohammed, 2000a, 2000b), in timp ce altele (Morsy, 2002) au investigat nevoia de consiliere psihologica pentru a infrunta crizele de identitate in randul adolescenţilor. Abdel-Moety (1991a) a constatat ca tratamentul parental pozitiv coreleaza cu realizarea identitatii, si tratamentul parental negativ coreleaza cu difuzia de identitate la studentii egipteni. Rezultate similare au fost raportate de catre Al-Otaibi (2005) la adolescentii si adultii tineri din Kuweit. In cele din urma, s-a gasit o corelatie pozitiva intre realizarea identitatii şi realizarile academice cat si acomodarea academica. Rezultatele lui Abdel-Moety (1991b) au primit sprijin de la studiile realizate de Mohammed (2000a, 2000b), in Egipt. Un al treilea studiu de Abdel-Moety (1991b) a raportat o corelatie intre dezvoltarea psiho-sociala si maturitatea morala. Rezultatele studiului Abdel-Rahman (1998b), pe tineretul egiptean au aratat ca, in timp ce achizitionarea identitatii era corelata semnificativ cu pozitia dominanta, indrazneala, auto-disciplina, stabilitate emotionala si conformitate , the identity statuses of moratorium, foreclosure, and diffusion sunt corelate cu sensibilitate, nesiguranta, tensiune, si suspiciune. Ahmed si Megreya (2008), au comparat tulburari de identitate in esantioane de adolescenti si adulti tineri egipteni si kuweitieni si a constatat ca egiptenii ii depaseau pe kuweitieni in achizitionarea identitatii, dar kuweitienii erau mai sus decat colegii lor egipteni pe urmatoarele tulburari de identitate: foreclosure, moratorium, diffusion. O explicaţie pentru aceste rezultate este diferenta dintre cele doua ţari cu privire la situatia economica si stilul de viata, care ar putea consolida motivatia pentru realizari printre egipteni. In acelaşi context, Henry (2007) a cerut studentilor de sex feminin la psihologie, din Egipt, sa scrie despre reactiile lor privitor la tema dezvoltarea genului. Tinerii au folosit ceea ce au invatat despre identitatea si rolul genurilor pentru a reflecta cu privire la statutul femeii in Egipt. Ei au observat eforturi considerabile pentru a examina relatia dintre functionarea lor psihologica si propriile asteptari de gen/roluri. Intelegerea referitoare la gen a influentat reactiile lor la multe subiecte psihologice, cum ar fi dezvoltarea morala, emotionala, si sexuala, a fi parinti si casatorie. In cele din urma, au integrat convingeri religioase cu multe principii de psihologie.

Mai multe studii s-au axat pe aptitudinile sociale, izolarea sociala, si/sau alienare in randul copiilor, adolescentilor si adultilor tineri (Abdel-Rahman, 1998a; Al-Anwar, 2002; Mohammed, 2000c, 2000D). In studiul lui Abdel-Rahman (1998a), scopul a fost de a evalua relatia dintre abilitatile sociale si depresie si disperare in esantioanele de baieti egipteni din mediul urban si rural, si fetele cu varsta medie de 11 ani. Rezultatele au aratat o corelatie negativa semnificativa intre abilitatile sociale si depresie sau lipsa de speranta. Mai mult, fetele si copiii mai in varsta din mediul rural au avut aptitudinile sociale semnificativ mai mari si mai mica inclinatia catre depresie si lipsa de speranta, comparativ cu baietii tineri si la copiii din mediul urban. In Egipt, Mohammed (2000c) a constatat ca elevii de sex masculin au experimentat instrainarea mai mult in comparatie cu omologii lor de sex feminin. Mai mult decat atat, interactiunea dintre gen şi rolul de gen a avut un impact semnificativ asupra nivelului de

alienare. In studiul lui Al-Anwar (2002) realizat pe adolescentii egipteni, instrainarea se corela in mod pozitiv cu punctaje mai mici la sociabilitate si stabilitate emotionala si cu punctaje mai mari la insecuritate psihologica si tensiune. In plus, barbatii, comparativ cu omologii lor de sex feminin, au avut punctaje mai mici la sociabilitate si stabilitate emotionala, dar mai mari la insecuritate psihologica si tensiune. Un studiu a vizat tinerii din Iordania (rezumat de Benat si Salama, nepublicat); instrainarea se coreleaza negativ cu religiozitatea. In cele din urma, intr-un studiu de El-Dabaa si Al-Saud (2008), aproximativ 25% din esantionul de studenti de sex feminin au raportat scoruri mai mari (peste medie) la alienare.

Un sondaj realizat in Dubai, Emiratele Arabe Unite (Al-Qabas, 2008) privind fericirea, realizat pe 7434 tineri si adulti din diferite tari arabe au aratat ca Sultanatul Oman a avut cea mai mare rata de fericire (61%), urmat de Arabia Saudita (57%), Qatar (56%), Bahrain (54%), Kuweit (53%), Emiratele Arabe Unite (52%), Iordania (47%), Egipt (46%), Siria (46%), Maroc (44%) si Liban (35%). Barbatii si femeile au raportat niveluri similare de fericire. Participantii mai in varsta (46 de ani si peste) au raportat niveluri mai ridicate de fericire, comparativ cu tinerii (cu varsta cuprinsa intre 18 si 35 de ani). Figley, Ashkanani, Chapman si Al-Nasser (2008) au studiat adultii de sex masculin si feminin kuweitieni; ei au aratat ca persoanele mai putin educate, mai putin prospere si necasatorite au raportat niveluri mai ridicate de Raha (confort). Respondentii care au indicat faptul ca erau mai sanatosi, au averi mai mici si care aveau credinte religioase mai stricte au raportat scoruri Raha mai ridicate.