6
Alexandru Ioan Cuza în conştiinţa românilor Domnitorul Alexandru Ioan Cuza s-a născut la data de 20 martie 1820 într-o mahala a localităţii Bârlad. Părinţii săi, vornicul Ioan N. Cuza şi Soltana Cozadini, de origine greacă, i-au asigurat o copilărie fericită la moşia lor din localitatea Bărboşi, judeţul Fălciu (a nu se confunda cu Barboşi de Galaţi). Şi-a făcut studiile gimnaziale în Iaşi, în cadrul pensionului lui Victor Cuenin, desăvârşindu-şi instruirea la Paris, unde a urmat liceul şi apoi cursuri de medicină şi de drept. În perioada 1837-1840, Alexandru Ioan Cuza a fost cadet în armată, la arma cavalerie. Apoi a lucrat în calitate de membru al Judecătoriei Covurlui, însă în octombrie 1845 şi-a dat demisia, participând alături de tinerii revoluţionari români la pregătirea revoluţiei burghezo-democrate din martie 1848, în Moldova. A fost arestat împreună cu tatăl său Ioan, cu Costache Negri, cu Vasile Alecsandri, precum şi cu alţi nouă revoluţionari socotiţi periculoşi. Toţi au fost transportaţi, în câteva căruţe, la Galaţi şi îmbarcaţi pe un vapor pentru a fi trimişi în Turcia. Intervenţia hotărâtă a Elenei Rosetti-Cuza, fiica postelnicului (membru al sfatului domnesc) Iordache Rosetti-Solescu şi a Ecaterinei (născută Sturza, la Miclăuşeni, lângă Roman) cu care se căsătorise, la data de 30 aprilie 1844, la Soleşti, judeţul Vaslui, a consului englez, Cumingam a reuşit să devieze vaporul, ce se îndrepta spre Măcin, spre ţărmul Brăilei, ajutându-i să scape cu viaţă. În luna mai 1848, Alexandru Ioan Cuza a participat la adunarea de pe Câmpia Libertăţii, de la Blaj, alături de alţi revoluţionari moldoveni, munteni, bănăţeni şi transilvăneni. După un autoexil, la Paris şi Constantinopol, a revenit în Moldova, însoţindu-l pe noul domn al Moldovei, Grigore Ghica, adept al unirii Principatelor Române. În timpul domniei lui Grigore Ghica, Alexandru Ioan Cuza a fost numit Preşedinte al Judecătoriei Covurlui, lucrând în Galaţi până în anul 1851, apoi Director al Ministerului de Interne, la Iaşi, până în 1853, agă (şef al poliţiei în anii 1853-1856) în Iaşi şi de la data de 7 iulie 1856, pârcălab (administrator) al portului şi oraşului Galaţi. La data de 6 iunie 1855, Grigore Ghica i-a acordat titlul de vornic (reprezentant al domniei cu drepturi depline în administrarea oraşului Galaţi). În timpul caimacanului Nicolae Vogoride, Alexandru Ioan Cuza a fost încadrat în armată, acordându-i-se, succesiv, gradele de sublocotenent (6 martie 1857), locotenent (24 aprilie 1857), căpitan (28 aprilie 1857) şi maior (3 mai 1857). Protestând împotriva falsificării alegerilor de către Nicolae Vogoride, Alexandru Ioan Cuza şi-a dat demisia din armată, la data de 6 iulie 1857.

Al. I. Cuza (1)

Embed Size (px)

Citation preview

24 IANUARIE EVENIMENTE CU O DEOSEBIT SEMNIFICAIE ISTORIC

Alexandru Ioan Cuza n contiina romnilor

Domnitorul Alexandru Ioan Cuza s-a nscut la data de 20 martie 1820 ntr-o mahala a localitii Brlad. Prinii si, vornicul Ioan N. Cuza i Soltana Cozadini, de origine greac, i-au asigurat o copilrie fericit la moia lor din localitatea Brboi, judeul Flciu (a nu se confunda cu Barboi de Galai). i-a fcut studiile gimnaziale n Iai, n cadrul pensionului lui Victor Cuenin, desvrindu-i instruirea la Paris, unde a urmat liceul i apoi cursuri de medicin i de drept.

n perioada 1837-1840, Alexandru Ioan Cuza a fost cadet n armat, la arma cavalerie. Apoi a lucrat n calitate de membru al Judectoriei Covurlui, ns n octombrie 1845 i-a dat demisia, participnd alturi de tinerii revoluionari romni la pregtirea revoluiei burghezo-democrate din martie 1848, n Moldova. A fost arestat mpreun cu tatl su Ioan, cu Costache Negri, cu Vasile Alecsandri, precum i cu ali nou revoluionari socotii periculoi. Toi au fost transportai, n cteva crue, la Galai i mbarcai pe un vapor pentru a fi trimii n Turcia.

Intervenia hotrt a Elenei Rosetti-Cuza, fiica postelnicului (membru al sfatului domnesc) Iordache Rosetti-Solescu i a Ecaterinei (nscut Sturza, la Miclueni, lng Roman) cu care se cstorise, la data de 30 aprilie 1844, la Soleti, judeul Vaslui, a consului englez, Cumingam a reuit s devieze vaporul, ce se ndrepta spre Mcin, spre rmul Brilei, ajutndu-i s scape cu via. n luna mai 1848, Alexandru Ioan Cuza a participat la adunarea de pe Cmpia Libertii, de la Blaj, alturi de ali revoluionari moldoveni, munteni, bneni i transilvneni.

Dup un autoexil, la Paris i Constantinopol, a revenit n Moldova, nsoindu-l pe noul domn al Moldovei, Grigore Ghica, adept al unirii Principatelor Romne.

n timpul domniei lui Grigore Ghica, Alexandru Ioan Cuza a fost numit Preedinte al Judectoriei Covurlui, lucrnd n Galai pn n anul 1851, apoi Director al Ministerului de Interne, la Iai, pn n 1853, ag (ef al poliiei n anii 1853-1856) n Iai i de la data de 7 iulie 1856, prclab (administrator) al portului i oraului Galai. La data de 6 iunie 1855, Grigore Ghica i-a acordat titlul de vornic (reprezentant al domniei cu drepturi depline n administrarea oraului Galai).

n timpul caimacanului Nicolae Vogoride, Alexandru Ioan Cuza a fost ncadrat n armat, acordndu-i-se, succesiv, gradele de sublocotenent (6 martie 1857), locotenent (24 aprilie 1857), cpitan (28 aprilie 1857) i maior (3 mai 1857). Protestnd mpotriva falsificrii alegerilor de ctre Nicolae Vogoride, Alexandru Ioan Cuza i-a dat demisia din armat, la data de 6 iulie 1857.

Dup repetarea alegerilor, n septembrie 1857, Alexandru Ioan Cuza a fost rechemat n armat, avansat colonel, i numit n nalta funcie de lociitor al hatmanului miliiei. Ales deputat de Galai i membru al Divanului ad-hoc de la Iai, Alexandru Ioan Cuza a contribuit la pregtirea alegerilor din zilele de 5 i 24 ianuarie 1859.

Cu mare entuziasm i deosebite eforturi, forele unioniste din Moldova i Muntenia l-au ales pe Alexandru Ioan Cuza domnitor att n Moldova (la data de 5/17 ianuarie 1859), ct i n Muntenia (la 24 ianuarie / 5 februarie 1859), aceast alegere avnd un extraordinar ecou pe toat ntinderea pmntului romnesc, de o parte i de alta a munilor Carpai.

Pn la 11 februarie 1866, cnd a fost obligat s abdice, Alexandru Ioan Cuza a organizat nfptuirea unor reforme progresiste n domeniile politic, economic, nvmnt i cultur, legislaie i militar. n timpul domniei sale s-au adoptat msuri pentru unificarea administrativ i organizarea instituiilor moderne ale statului, inclusiv cea dinti mprire administrativ a teritoriului Romniei, n judee, orae i comune. A fost modificat sistemul de msuri i greuti, acesta fiind nlocuit cu sistemul european, n vigoare i astzi. Au fost adoptate Codul penal i Codul Civil modern (napoleonian) precum i alte acte legislative, n spirit european, potrivit crora se impunea egalitatea cetenilor n faa legii i a impozitelor. Au fost organizate comerul, meseriile, industria i transporturile.

n timpul domniei sale a fost promulgat legea pentru organizarea instruciunii publice, prin care nvmntul primar de 4 clase devenea obligatoriu, general i gratuit i au fost aezate pe baze temeinice nvmntul secundar i superior, acesta din urm fiind beneficiar al nfiinrii universitilor din Iai (1860) i din Bucureti (1864). S-a generalizat folosirea alfabetului latin n administraie i nvmnt.

Ajutat de sfetnici apropiai, n frunte cu Mihail Koglniceanu, Alexandru Ioan Cuza a desfiinat claca i a mproprietrit ranii, rmnnd permanent n contiina lor, a adoptat legea electoral i a nfptuit secularizarea averilor tuturor mnstirilor, toate acestea fiind aciuni energice i curajoase, care au contribuit la progresul general al rii i racordarea Romniei la cerinele civilizaiei europene.

Chiar dac s-au eludat unele dispoziii ale Conveniei de la Paris, din 7/19 august 1858, care a funcionat drept Constituie a rii, la data de 2 mai 1864 a fost dizolvat Adunarea (parlamentul) i s-au adoptat, prin decret, Legea electoral i Legea rural.

Domnia autoritar a lui Alexandru Ioan Cuza a fost impus de nevoia accelerrii reformelor i a luptei mpotriva conservatorilor i a unor proprietari care se opuneau reformelor progresiste.

Domnitorul Alexandru Ioan Cuza a acordat o atenie special Armatei Romne, punnd n practic multe dintre prevederile programelor stabilite n anul 1848. Cu sprijinul minitrilor de rzboi: Constantin Milicescu, Ion Emanoil Florescu i Savel Manu, Armata Romn a fost organizat pe baze moderne, adoptndu-se urmtoarele msuri progresiste:

- dislocarea, n luna martie 1859, a unor uniti de infanterie i cavalerie din Iai la Bucureti, i mutarea altora din Bucureti la Iai;

- organizarea Taberei Militare de la Floreti Prahova, care a funcionat din aprilie i pn n septembrie 1859, aici instruindu-se 12.000 de ostai din Moldova i Bucureti (din armele infanterie, cavalerie, artilerie, grniceri i dorobani);

- nmnarea, la data de 1/13 septembrie 1863, n cadru solemn, pe Cmpia de la Cotroceni, a noilor steaguri (drapele de lupt), cu culorile rou, galben i albastru, pe care erau scrise cu fir auriu cuvintele HONOR ET PATRIA, precum i numrul i numele unitii militare. Cu acest prilej, domnitorul a inut o emoionant cuvntare: Ofieri, subofieri, caporali i soldai, astzi va fi una din cele mai nsemnate n datinile noastre. Primind steagurile cele noi, aducei-v pururea aminte c v ncredinez onoarea rii. Steagul e Romnia! Acest pmnt binecuvntat al Patriei, stropit cu sngele strbunilor notri i mbelugat cu sudoarea muncitorului. El este familia, ogorul fiecruia, casa n care s-au nscut prinii i copii votri! Steagul este nc simbolul devotamentului, credinii, ordinii i a disciplinei ce reprezint oastea. Steagul e totodat trecutul, prezentul i viitorul rii, ntreaga istorie a Romniei. ntr-un cuvnt, steagul reprezint toate victoriile i virtuile militare, care se cuprind n acele dou cuvinte spate pe vulturii romni: ONOARE I PATRIE! Ofieri, subofieri, caporali i soldai, jurai s pstrai cu onoare i fr pat steagurile voastre i astfel vei corespunde ncrederii i ateptrii ce am pus, cu ara ntreag, n voi. Jurai a le apra n orice ntmplare ca un sfnt depozit ce ncredinez bravurei i patriotismului vostru.;

- introducerea uniformei militare comune i a echipamentului unic pentru ofieri i trup;

- extinderea aplicrii Codicei Penale i a Regulamentului Serviciului Interior moldovean n ntreaga armat;

- unificarea instruciei la toate armele din compunerea armatei;

- nfiinarea Statului Major General (12/24 noiembrie 1859), menit s coordoneze ntreaga activitate din armat;

- unificarea Ministerului de Rzboi din Moldova cu cel din Muntenia, n 1860, numindu-l n fruntea noului organism pe Ion Emanoil Florescu, avansat general n luna mai 1860;

- crearea unui corp specializat de administraie i intendeni (august 1860);- crearea unui corp specializat de geniti militari (octombrie 1860);- unirea ntregii flotile de Dunre ntr-un corp unic (octombrie 1860);

- organizarea Serviciului Sanitar Unificat sub conducerea dr. Carol Davila;

- centralizarea colilor militare, mai nti la Iai, apoi mutarea lor n Bucureti, i unificarea programelor de nvmnt ale acestora;

- nfiinarea colii militare regimentare i a colii militare de gimnastic;

- nfiinarea de noi uniti militare i reorganizarea pe principii moderne a celor existente;

- nfiinarea de noi cazrmi pentru cazarea trupelor, n Ploieti fiind construit, n anul 1863, cazarma de pe strada Torctori, pentru cartiruirea Batalionului 1 din Regimentul 7 Linie (Infanterie) Bucureti-Ploieti, i cartiruirea unui escadron de cavalerie pe strada Rudului;

- dotarea armatei cu mijloace moderne de lupt, provenind att din import (Frana, Italia i Belgia), ct i din ar, pentru aceasta fiind nfiinate noi ntreprinderi de fabricaie i reparaie a armamentului i modernizndu-se stabilimentele militare existente: Pirotehnia de la Bucureti, Pulberriile de la Lculee (Dmbovia) i Trgor (Ploieti), Arsenalul Armatei din Dealul Spirii (1863), Fonteria pentru evi de tun de la Trgovite;

- creterea numrului personalului militar, n anul 1865 efectivul armatei permanente ridicndu-se la 19.365 de ostai iar cel al trupelor teritoriale fiind de 24.548 de oameni.

n pofida acestor realizri deosebite, la sfritul anului 1865 forele reaciunii, care deveniser foarte puternice, i-au pregtit abdicarea domnitorului Alexandru Ioan Cuza. n noaptea de 10/11 februarie 1866, mult dup miezul nopii, complotitii sprijinii de generalul Nicolae Haralambie, comandantul garnizoanei militare Bucureti, i condui de comandantul grzii palatului, maiorul Dimitrie Lecca (care va deveni ministru de rzboi n noul guvern), au intrat n Palatul Domnesc. Domnitorul a isclit actul de abdicare, fr a opune rezisten. n cursul aceleiai nopi, Alexandru Ioan Cuza a fost silit s prseasc Bucuretiul, ndreptndu-se spre Ploieti, Predeal, Braov i, mai departe, spre Viena. Criticnd acest act odios, marele poet Mihai Eminescu scria: Vor trece anii i nu va exista romn cruia s nu-i crape obrazul de ruine, de cte ori va rsfoi istoria neamului su la pagina 11 februarie i stigmatizarea acelei negre felonii va rsri pururi n memoria generaiilor, precum n orice an rsare iarba lng mormntul vndutului Domn (). Cci 11 februarie este un act de laitate i ceea ce istoria nici unui popor din lume n-a scuzat vreodat e laitatea.

Alexandru Ioan Cuza a peregrinat prin Austria, Italia i Germania. n momentul plecrii se aflau de fa membrii locotenenei domneti i ai guvernului, crora Alexandru Ioan Cuza, cu aleas demnitate, le-a spus: S dea Dumnezeu s-i mearg rii mai bine fr mine, dect cu mine. S triasc Romnia!.

Alexandru Ioan Cuza s-a stins din via la data de 15 mai 1873, ora 1:30, sub privirile neputincioase ale soiei sale i ale medicilor, la hotelul Europa, din Heidelberg (Germania), care-l gzduise pn n ultima clip a vieii. Pe certificatul de deces, principesa Elena Cuza a tiat locul naterii Bucureti, scriind corect Brlad. Dup obinerea paaportului de ctre agentul diplomatic al Romniei la Berlin, Theodor Rosetti (cumnatul su), la data de 24 mai rmiele pmnteti ale fostului domn au fost transportate n ar, cu trenul mortuar, i au ajuns la Ruginoasa, judeul Iai, la 27 mai 1873. Alexandru Ioan Cuza a fost nmormntat, la 29 mai 1873, la conacul familiei de la Ruginoasa, care fusese cumprat de la Mihail Sturza, vrul principesei Elena Rosetti-Cuza. La slujba religioas au participat mii de rani, venii din toate colurile rii, precum i prietenii devotai, din rndul crora nu lipseau: Vasile Alecsandri, Costache Negri, Mihail Koglniceanu, Petre Grditeanu, Petru Poni. n cuvntul omagial rostit la mormntul lui Alexandru Ioan Cuza, Mihail Koglniceanu spunea: Nu grealele lui l-au rsturnat, ci faptele cele mari. n anul 1944, osemintele domnitorului Alexandru Ioan Cuza au fost depuse la Biserica Trei Ierarhi din Iai, alturi de osemintele fostului domnitor al Moldovei, Dimitrie Cantemir (martie-aprilie 1693 i 1710-1711).

Aa cum aprecia sfetnicul su, Mihail Koglniceanu, domnitorul Alexandru Ioan Cuza i-a scris singur istoria: Faa rei este pagina istoriei lui Alexandru Ioan Cuza. Alexandru Ioan I nu are trebuin de istoriograf. El singur i-a scris istoria sa, prin legi, prin actele cu cari a fcut el un stat, o societate, alta dect aceea ce i-a fost dat, cnd l-am proclamat domnitor.

n contiina romnilor Alexandru Ioan Cuza a fost i rmne cel dinti Domnitor al Romniei moderne, ntemeietorul statului naional romn modern. El a condus cu inteligen i druire aciunea de propire a Romniei pe drumul modernizrii. Cu tenacitatea unui om hotrt s mearg pn la capt cu reformele, el a depit att obstacolele create pe plan intern de conservatorii i liberalii radicali, ct i obstacolele externe venite din partea marilor puteri vecine. n timpul domniei, Alexandru Ioan Cuza s-a strduit s introduc statul pe calea civilizaiei Europei occidentale, cu deosebire a celei franceze, de aceeai sorginte latin ca i cea romneasc, avnd un sprijin de ndejde n Napoleon al III-lea, mpratul Franei.

Alexandru Ioan Cuza a avut un caracter integru, sincer i cu vederi largi, fr a avea idei extremiste. Era spiritual, inteligent, popular i iubit de popor. N-a dorit s fac cu orice chip carier sau s pun n umbr pe ceilali prin mari nsuiri. Nu era orator de talia lui Mihail Koglniceanu, nici talentat ca Vasile Alexandri i nici nu avea prestigiul lui Costache Negri. Era, n schimb, o fire dezinteresat, ce nu se folosise de slujbele avute n administaie pentru a face avere. Nici ca domnitor n-a avut avere.

Privind n timp, fr ur i prtinire, Zoe Sturza, sora lui Costache Negri, scria n 1881: Principele Cuza va avea totdeauna o pagin strlucitoare n istoria rii sale. Cci dac omul a avut slbiciuni inerente srmanei noastre naturi umane, suveranul a fost ntotdeauna integru i ptruns de cel mai mare patriotism. Poetul Mihai Eminescu l aprecia pe domnitorul Alexandru Ioan Cuza ca pe unul dintre Domnii cei mai patriotici din ci au fost vreodat n rile Dunrii romne.

Cu trecerea timpului prestigiul lui Cuza a crescut, n ciuda faptului c marii moieri, liberalii radicali i vrfurile clerului bisericesc nu-i pstrau o amintire frumoas. La cererea poporului, partidele de guvernmnt au fost nevoite s atribuie denumirea Alexandru Ioan Cuza unui numr de 16 localiti rurale, precum i unor coli din judeele Vaslui, Neam, Iai, Galai, Vrancea, Bacu, Prahova i Ilfov.

Deasemenea, numele domnitorului i cel al principesei Elena Cuza au fost date unor strzi, bulevarde i piee. Domnitorului, soiei sale i sfetnicilor apropiai le-au fost realizate monumente istorice i busturi, cum sunt cele din: Iai, Craiova, Galai, Focani, Rmnicu Srat, Hui, Brlad, Brila, Ploieti, Bucureti, dar i din alte localiti. S-au realizat mai multe muzee, cele mai bine dotate i documentate fiind la Iai, Galai, Ruginoasai Focani. Au fost scrise multe cri cu carcter istoric i beletristic i au fost realizate compoziii muzicale, picturi i lucrri grafice.NOTE:

1. General Vasile Milea .a., Istoria militar a poporului romn, volumul IV, Editura Militar, 1987

2. I. Boicu, Gh. Platon, Al. Zub, Cuza Vod, In memoriam, Editura Junimea, 1973

3. Constantin C. Giurescu, Alexandru Ioan Cuza, Editura Militar, Bucureti, 1973

colonel (rtr.) Constantin CHIPER