Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu”

Biblioteca Publică „Târgu-Mureş”

Andrei BURACBiobibliografi e

Chişinău2008

Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii

Andrei Burac : Biobibliogr. / Bibl. Municipală. „B.P. Hasdeu”, Bibl. Publică „Târgu-Mureş” ; – Ch. : Bons Offi ces, 2008. – 128 p.

ISBN 978-9975-80-157-7 300 ex.

016:[821.135.1(478)+929]

CZU 016:[821.135.1(478)+929]]A 53

Ediţie îngrijită de Lidia Kulikovski, dr. conf. univ.

Coordonator: Claudia Şatravca

Alcătuitori: Maria Tasmalî, Tatiana ŞatravcaRedactor: Taisia FoiuLector: Valeriu Raţă

Culegere computerizată: Tatiana Şatravca, Lina Iftodi

Machetare: Victor Motruc

ISBN 978-9975-80-157-7

3

CuprinsCătre cititor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4Studii introductive

Mihai Cimpoi. Drama, „casă cu umbre” . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5Vlad Pohilă. O prezenţă intelectuală discretă, într-o epocă literară total bulversată . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7Andrei Burac. Fragmente de jurnal. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14

Tabel cronologic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23Opera. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28

Ediţii aparte. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28Versuri. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31Proză . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45Dramaturgie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47Andrei Burac. La plimbare (piesetă) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48Tablete . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 51Traduceri. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 54Dialoguri şi interviuri de şi cu scriitorul Andrei Burac . . . . . . . . . . . . . 58

Despre viaţa şi activitatea scriitorului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 64Piese montate în teatru, fi lme-spectacole, scenarii . . . . . . . . . . . . . . . . . 76Parodii şi epigrame . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 87Portrete şi şarje . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 88Referinţe critice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 89

Indexuri auxiliare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 108Index de nume . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 108Index alfabetic de versuri din culegeri şi ediţii periodice . . . . . . . . . . 113Index de traduceri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 119Index de publicaţii periodice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 121

File de album . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 123

4

Către cititorPrezenta biobibliografi e este concepută şi realizată cu prilejul aniversării a

70-a a scriitorului Andrei Burac.Lucrarea cuprinde un volum considerabil de informaţii din domeniul literar

şi publicistic, teatru şi cinema, accentuând diversitatea creaţiei şi activităţii lui în ansamblu.

Selectarea informaţiilor a fost realizată în baza arhivei personale a scriitorului, colecţiilor, cataloagelor şi fi şierelor Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu”, Bibliotecii Naţionale a Republicii Moldova, arhivei Camerei Naţionale a Cărţii din Republica Moldova, arhivei Centrului Naţional de studii literare şi muzeografi e „M. Kogălni-ceanu” şi a Fonotecii TV – Radio. Toate materialele au fost consultate de vizu.

Volumul se deschide cu două studii introductive (prumul al acad. Mihai Cimpoi şi al doilea al scriitorului Vlad Pohilă) şi cu Fragmente de jurnal ale autorului An-drei Burac. Ediţia cuprinde referinţe critice ale personalităţilor precum Gheorghe Malarciuc, Petru Cărare, Nicolae Costenco, Iulian Ciocan, Grigore Chiper, Leo But-naru, Leo Bordeianu, Alexandru Lungu (Germania), Ion Roşioru, Gheorghe Tomo-zei, Adrian Dinu Rachieru (România) etc.

Biobibliografi a este structurată conform genului materialelor semnate de A. Burac şi include următoarele capitole: Tabel cronologic, Opera (Ediţii aparte, Versuri, Proză, Dramaturgie, Tablete, Traduceri, Dialoguri şi interviuri de şi cu scriitorul Andrei Burac), Despre viaţa şi activitatea scriitorului (Piese montate în teatru, fi lme-spectacole, scenarii, Parodii şi epigrame, Portrete şi şarje, Referinţe critice), Indexuri auxiliare (Index de nume, Index alfabetic de versuri din cule-geri şi ediţii periodice, Index de traduceri, Index de publicaţii periodice).

Criteriul de aranjare a materialului este direct cronologic, iar în cadrul anului descrierile sunt date în ordine alfabetică. În fi ecare compartiment la început sunt date sursele în limba română, după care urmează cele în alte limbi.

Descrierea bibliografi că a cărţilor şi cea analitică din culegerile colective este realizată în conformitate cu standardele naţionale referitoare la informare şi do-cumentare. Materialele publicate cu сaractere chirilice în limba română (pînă în 1989) sunt transcrise în grafi e latină. Descrierile bibliografi ce au fost executate conform STAS-ului 7.1-2003 Descrierea bibliografi că a documentelor. Abrevie-rea cuvintelor în limba română s-a făcut conform STAS-ului 8356-82 Prescurtările cuvintelor şi expresiilor tipice româneşti şi străine din referinţele bibliografi ce.

Selectarea surselor a fost încheiată la 01.04.2008.Vor facilita utilizarea biobibliografi ei indexurile auxiliare.Bibliografi a va fi utilă celor interesaţi de activitatea literară a lui Andrei Burac.

5

STUDII INTRODUCTIVE

Drama, „casă cu umbre”În mediul intelectual al Chişinăului (care există totuşi în ciuda negatori-

lor!). Andrei Burac face o fi gură aparte de izolat cu implicare dinamică totuşi în treburile publice (mai cu seamă cele culturale), cunoscută atât printr-o re-tractilitate periodică, precum şi prin activizări sporadice. Se retrage pentru a mai lectura cărţi (este unul dintre cei mai inveteraţi consumatori de cărţi – o adevărată maşină de citit!), pentru a mai însuşi cultură şi iese din turnul său de fi ldeş pentru a se angaja într-un dialog cultural, căci este şi un om al dialogu-lui. Nu întâmplător spune, într-o fi lă de jurnal, că scrisul presupune disciplină, concentrare, tenacitate, o anume formă de asceză şi izolare creatoare.

Convorbitorul şi convivul Burac are specifi citatea sa: vine cu argumentele sale, cu „tema de acasă” bine pregătită, cu un apriorism al convingerilor greu de clintit, cu o aşezare temeinică pe un fi r al cauzalităţilor şi inducţiei logice.

Într-o „parte a lumii unde morile lui Dumnezeu macină atât de încet…” şi „unde pojghiţa de cultură şi civilizaţie este atât de subţire” el şi-a propus să slujească anume cultura, făcând din profesionalism un crez.

Ca şi pentru personajul cultural Burac, problema comunicării e problema-cheie pentru personajele sale din dramaturgie sau proză. Fie că e vorba de o co-municare între Eu şi Celălalt, fi e că se pune problema dialogului între generaţii (între „copii” şi „părinţi”), fi e că în câmpul atenţiei apar raporturile intelectua-lului cu „omul mic”, tema comunicării are drept contrateme singurătatea, iubi-rea, cunoaşterea („ – Iubirea…/Cunoaşterea…/ – Este unul şi acelaşi cuvânt”, acest gând al lui Camus slujeşte drept motto pentru Primăvara în doi).

„Fiinţa umană, spune Victor în această piesă, poate atinge spiritul universal numai şi numai printr-un şir de meditaţii sistematice. Iar când un individ se afl ă în astfel de stare e, pur şi simplu, primejdios să-l atingi, fi e şi cu un singur deget. Da! Fiindcă acest individ meditând, e aici şi acum, acolo şi pretutindeni. Iar această stare a omului are ceva comun cu situaţia limită a cosmonautului în timp ce acesta îşi părăseşte corabia şi pluteşte în univers”.

Nota particulară a dramelor lui Andrei Burac o dă această axare pe stări: stări de închidere (în sine, în singurătate ca în Bufniţa), în meditaţie (ca în Primăvara în doi), stări de deschidere, precum sunt stările de dragoste. În miezul productiv al acestor stări se ascunde de obicei o taină. Anume asupra acesteia meditează personajele. Revelaţia stărilor apare ca o surpriză dramaturgică: „În lumea asta

6

toate se pierd, totul dispare undeva…, spune Nataşa în Primăvara în doi. Fiecare-i preocupat de sine, nimeni nu vrea să asculte pe nimeni… Tu eşti primul om care m-a lăsat să-i vorbesc fără să mă întrerupă, fără să mă bruscheze cu cuvântul…”

Închiderea în cochilia singurătăţii şi încercările disperate de deschidere iată cele două contra-teme obsedante ale dramelor. Zidul, zidul înstrăinării, vizibil sau invizibil, se conturează clar în dialoguri. „Casa pustie” este toposul foarte frecvent, sugerând şi acţiunea neantizatoare a timpului şi valoarea, irosită, a stărilor trăite.

Andrei Burac preferă tehnica, atât de potrivită în dramaturgie, a sugestiei, de aceea optează pentru cadrul intim, familial, de cămin studenţesc, de casă de la ţară, care e un cadru al singurătăţii, fricii, meditaţiei interioare. Dialogurile se transformă, de fapt, în nişte monoloage care conţin confesiuni şoptite, sur-dinizate, cu ecouri răsfrânte în sufl etele personajelor. Este, astfel, explicabilă teama de cuvinte a unor personaje („Radu: „Nu ştiu… Simt… am devenit altul… Mi-a fost greu după ce a murit tata… Într-un cuvânt… mai bine… mai bine să taci decât să spui cu vorba mai puţin”).

Un loc aparte în dramaturgia lui Andrei Burac ocupă piesa Iuda, în care a re-actualizat parabola biblică a trădării, mutând-o pe sol moldovenesc/românesc:

„NECUNOSCUTUL: Da! Tu! Tu, Iuda, tu! Şi te rog să n-o faci pe inocen-tul. Parcă nici nu ai auzit sau nici nu ai şti ce înseamnă o trădare. (Către sală.) Ca la voi la moldoveni. Ptfu!... Pardon. Iar am greşit. Ca la voi la români. Pe parcursul istoriei voastre toţi aţi tăvălit-o dintr-o trădare în alta”.

Piesa se construieşte în temeiul unei stratageme dramaturgice constând în ispitirea de către Necunoscut a lui Iuda, Necunoscutul fi ind chiar personifi ca-rea lui Satan. Rezonanţa actuală a acestui dialog viclean este indiscutabilă.

Acţiunea în majoritatea pieselor se petrece la margine, care – bineînţeles – este o margine existenţială, nu doar geografi că. E o margine a stării de in-certitudine, de „groază” care colorează mereu stările personajelor: „Şi mă tot întrebam, remarcă Nina în Bujumbura, de ce ai fi atât de zbuciumat, odată ce ne iubim… odată ce suntem împreună… Toţi aceşti ani am trăit cu groaza că într-o zi ai putea să dispari, că viaţa noastră împreună e o amarnică greşeală, că odată şi odată ai putea să te contopeşti defi nitiv cu ceea ce nu înţeleg”.

De altfel, însuşi Andrei Burac mărturiseşte că „o piesă de teatru este aidoma unei case zidite de un meşter şi populată doar de nişte umbre”. Cei care trebuie s-o populeze cu adevărat sunt regizorii, actorii, scenografi i, compozitorii.

Andrei Burac ne propune anume astfel de case cu umbre, umbre-stări, um-bre-meditaţii.

Acad. Mihai CIMPOI

7

O prezenţă intelectuală discretă, într-o epocă literară total bulversată

Pe ce se ţine mai mult o literatură, o epocă literară? Pe nume „sonore”, afl ate mereu în vizorul criticii literare şi (de multe ori) în atenţia „consu-matorilor” de proze, poezii, scrieri dramatice, eseuri şi alte asemenea? Sau poate pe nume în genere obscure, dar care izbutesc să se impună, totuşi, prin scriituri tributare unor exigenţe, rigori ofi ciale, apoi unor provocări, mode literar-estetice – toate, până la urmă, trecătoare? Dar, posibil, se ţine, totuşi, pe opera autorilor care (mai puţini, de regulă), pur şi simplu îşi văd de treabă, îngrijindu-şi, cultivându-şi talentul, atunci când îl au, plăsmuind scrieri fi l-trate doar prin propriul sufl et, prin propria raţiune (de a scrie, dar şi de a fi ), punând cu discreţie, la dispoziţia publicului cititor / spectator, lucrări a căror valoare se dezvăluie peste ani?

În linii mari, în ultimă instanţă, şi o epocă literară, oscilează între „agonie şi extaz”, între zgomote (literare) şi tăceri (intelectuale); între aspiraţia, fi -rească, de a te impune, pe orice căi; şi perseverenţa discretă, delicată, ghidată de un bun-simţ ce devine o marfă tot mai defi citară.

Trebuie să recunosc: chiar dacă îmi sunt dragi scriitorii – nu chiar toţi, dar foarte mulţi – sufl eteşte, i-am avut mai aproape, întotdeauna, pe cei discreţi, delicaţi. Despre unul dintre aceştia am şi scris, anul trecut, antici-pând o aniversare, pentru o prestigioasă sursă de referinţă care se numeşte Calendar Naţional, editat sub auspiciile Bibliotecii Naţionale din Chişinău. Am scris şi pentru a dovedi – dacă e nevoie – că aserţiunea de mai sus, cu simpatiile mele literar-intelectuale nu e o simplă declaraţie. Nu am putut – dar nici nu mi-am propus acest obiectiv, în genere, irealizabil –, de a desci-fra toate resorturile creaţiei literare şi ale activităţii culturale ale lui Andrei Burac – pentru că el este protagonistul eseului de mai jos. Ceea ce pot spune cu certitudine, însă, e că, dincolo de harul literar nativ, opera lui A. Burac este marcată de o apreciabilă pregătire şi simţire, respectiv, trăire umană şi intelectuală. Posibil, într-o măsură nu mai mică, de profesia sa de bază – medicina, chirurgia; foarte posibil şi de anturajul artistic de excepţie în care se afl ă de ani şi ani. Se prea poate şi... Dar cel mai bine ar face, persoa-nele interesate de acest subiect, „obiectivul literar-estetic” pe nume Andrei Burac, să citească rândurile ce urmează. Nu-i exclus că în urma lecturii să găsească răspunsuri la mai multe întrebări ce apar, fi resc, în legătură cu existenţa unui om de creaţie.

8

* * *

Respectând rigorile, vom începe printr-o defi niţie mai mult sau mai puţin „enciclopedică” a personalităţii lui Andrei Burac: poet, prozator, dramaturg, eseist, traducător, animator al vieţii culturale... S-a născut la 17 august 1938, în comuna Cârnăţeni, judeţul Tighina (azi, r-nul Căuşeni), în familia Marinei şi a lui Dorofei Burac.

După absolvirea şcolii medii incomplete din satul natal, în anii 1952-1955 face studii la Colegiul (pe atunci, Şcoala) de medicină din Tighina (Bender). Lucrează trei ani ca felcer, la Congaz (Comrat) şi Căuşeni, după care dă admite-rea la Facultatea de medicină, specializarea chirurgie. Licenţiat al Institutului de Medicină din Chişinău (1964, în prezent – Universitatea de Medicină şi Farma-cie N. Testemiţeanu). Mai târziu urmează Cursurile Superioare de literatură de pe lângă Institutul de literatură Maxim Gorki din Moscova (1975-1977), avându-i în calitate de profesori personalităţi marcante ale literaturii ruse, ca dramaturgul Viktor Rozov sau criticul literar şi de teatru Inna Vişnevskaia.

A funcţionat ca medic-chirurg la Spitalul raional Căuşeni (1964-1967), apoi la Spitalul clinic din Chişinău (1967-1975). Aşadar, viitorul scriitor a consa-crat practicii medicale vreo 14 ani de viaţă, perioadă în care a pus pe picioare sute, poate mii de suferinzi, multora le-a şi salvat viaţa. Între timp, intersecţiile medicului cu cele ale scriitorului deveneau tot mai dese; fascinaţia scrisului se contura, desigur, tot mai altfel în ochii unui tânăr ce vedea cotidian, alături, cele mai surprinzătoare frământări existenţiale al semenilor săi.

Debutează în presa periodică din Chişinău, cu versuri, în 1965. La fi nele anilor ’60 – începutul anilor ’70 colaborează, în calitate de consultant ştiinţifi c pentru medicină şi sport, la elaborarea unor volume din Enciclopedia sovietică moldovenească în 8 vol.

Debut editorial cu placheta Ispita înfl oririi (1970). Apariţia cărţii a fost anticipată de o atitudine refractară, agresivă chiar, a cenzurii care găsea (inclu-siv prin recenziile „de uz intern” ale unor colegi de breaslă mai în vârstă), în lirica lui A. Burac, „anarhism poetic”, specifi c epocii de „dezechilibru soci-al”, „descompunere morală”, astfel încât creaţia tânărului poet ar fi marcată de o „netă detaşare de formele obiective ale realităţilor noastre [socialiste]”. Autorul este nevoit să schimbe titlul plachetei (manuscrisul, prezentat editurii încă în 1967, se numea iniţial Orizont vertical), să-i revizuiască sumarul, să scoată unele poeme, pe care avea să le publice abia în anii de relativă deschi-dere, de liberalizare a vieţii social-culturale, cunoscută prin califi cativele „pe-restroika” şi „glasnost”, promovate de ultimul preşedinte al URSS, Mihail

9

Gorbaciov. De altfel, în epoca de tristă faimă a existenţei cenzurii sovietice, au fost găsite „grave carenţe de ordin ideologic”, „accente antisovietice” şi în alte manuscrise prezentate de A. Burac editurilor... Şi mai curios e că ase-menea „cusururi” erau „depistate” şi divulgate în recenzii „de uz intern” de către redactori-colegi de breaslă mai tineri care, după 1989-1991, aveau să se situeze în avangarda înnoirii literaturii noastre, unii din acei cenzori, de voie sau de nevoie, cândva, erijându-se acum în arbitri, dacă nu chiar procurori ai procesului literar de la noi.

Cel de al doilea volum liric de versuri al lui A. Burac, Culegători în amurg (1976), benefi ciază de implicarea lui Mihai Cimpoi – ca redactor, şi a lui Liviu Damian – ca prefaţator. Cum era să se constate mai apoi, deja versurile din această plachetă „au spart frontul „poeziei la cravată” (alias tradiţionalistă până la refuz, dar şi excesiv de tributară rigorilor „realismului socialist” – n.n., Vl. P.), venind cu o respiraţie liberă, nouă” (Leo Bordeianu). În 1977 A. Bu-rac scoate de sub tipar volumul Perpetuele bucurii, cuprinzând publicistică, în forma unor dialoguri cu diverse personalităţi din Moldova. Din acest an se consacră exclusiv activităţii literare. Avea să se impună, mai ales, ca drama-turg (inclusiv scenarist) şi poet, deşi se manifestă şi ca prozator şi eseist, în această ultimă ipostază – şi printr-o prismă etno-culturologică. Din acest unghi de vedere trebuie percepute o serie de eseuri propriu-zise, unele interviuri (lu-ate sau acordate), precum şi unele traduceri făcute de A. Burac.

În 1979 este montată piesa Primăvara în doi, care avea să fi e pusă în scenă şi în Rusia; după care scrie piesa Spovedania (1982, revăzută în 1984). Un des-tin similar cu Primăvara... l-a avut şi spectacolul Iulia, montat şi acesta, după Chişinău – foarte curând şi în Rusia, cu precizarea că pe baza lui s-a turnat şi un fi lm: Fii fericită, Iulia (studioul Moldova-fi lm, regizor: Iacob Burghiu, care a angajat în roluri actori de seamă ca Mihai Volontir, Victor Ciutac, Eugenia Todoraşcu; Elena Proklova din Rusia ş.a.). În acelaşi an la TVM se montea-ză fi lmul-spectacol Moartea de după prânz, în regia Ariadnei Rudeaghin, cu participarea unor faimoşi actori ca Grigore Grigoriu, Victor Ciutac, Vitalie Rusu, V. Madan. La Teatrul rus de dramă din Tiraspol este pusă în scenă piesa Fântâna Anghelinei (1985, regizor Efi m Rubinstein, compozitor Ion Aldea-Teodorovici), iar TVM montează Bufniţa (1987), în regia Ariadnei Rudeaghin, spectacol ce a fost re-transmis de mai multe posturi de TV din câteva republici ce făceau parte din URSS.

În 1988, TVM montează Primăvara în doi, atrăgând la realizarea spec-tacolului mai mulţi actori tineri. E de reţinut că numeroşi dintre aceşti actori

10

vor forma trupa teatrului de avangardă Eugen Ionescu. În acelaşi an se produc două evenimente importante în viaţa scriitorului: Teatrul din Tiraspol pune în scenă piesa Staţia, iar editura Literatura Artistică scoate de sub tipar volumul Primăvara în doi, în care sunt incluse patru piese de teatru: Primăvara în doi, Fântâna Anghelinei, Bufniţa şi Iulia. Cuvântul introductiv şi referinţele la această carte sunt scrise de Mihai Cimpoi, Leonid Cemortan, Eugen Gheorghi-ţă. Volumul include şi un interviu pe care autorul nostru îl acordase lui Ognian Stamboliev, traducător din română în bulgară. Tradus în bulgară, interviul a fost preluat şi în revista de literatură universală (ce apare şi în prezent) Fakel („Flamura”), din Sofi a, capitala Bulgariei. După cum observă Mihai Cimpoi, „dramele lui [A. Burac] sunt nişte parabole etice sau poetice care ascund un sâmbure de povaţă: omul plăteşte pentru o anumită faptă – ca să te afi rmi şi să te realizezi e nevoie de fapte proprii, e nevoie să descoperi tu însuţi legile existenţei: fântâna se cade a fi curăţată permanent [...]. Sensurile parabolice se insinuează discret, subtextual”.

Editează, în 1990, volumul antologic Întoarcerea lui Traian – carte a lui Andrei Burac, care include pagini, riguros selectate, de poezie, de proză şi de dramaturgie.

* * *

Anul 1991 este unul pe care scriitorul îl consacră, în linii mari, unei re-cunoaşteri internaţionale, din punctul de vedere al spiritualităţii, a Republicii Moldova, care tocmai îşi proclamase suveranitatea, apoi şi independenţa. Gra-ţie bunelor raporturi ale lui A. Burac şi rodnicei sale conlucrări cu colegi de breaslă – scriitori de la Bucureşti şi de la Stockholm, Uniunea Scriitorilor din Moldova (mai exact, un grup de fruntaşi ai USM, printre care V. Leviţchi, A. Busuioc, M. Cimpoi, N. Rusu, S. Vangheli, Lida Istrati ş.a.) este cooptată în PEN Club. Astfel a fost posibilă primirea, prin vot unanim, la congresul său de la Viena (în noiembrie 1991), a organizaţiei scriitoriceşti de la Chişinău într-o prestigioasă Asociaţie mondială a poeţilor, prozatorilor şi eseiştilor, întemeiată de John Galsworthy, în 1921, şi care îşi are până în prezent sediul la Londra.

În 1996 Andrei Burac lansează la Radio Moldova un serial din şapte pie-se, de inspiraţie evanghelică – despre Patimile lui Iisus Cristos, alcătuită din secvenţele intitulate după cum urmează: Ispita lui Iuda, Fiul Tatălui, Urechea lui Marcu, Cireneanul, Răzbunarea lui Caiafa, Nebunia lui Pilat, Legenda Marelui Rabin. Chiar dacă a pornit de la o sugestie literară a scriitorului ita-lian Giovanni Papini, după cum au remarcat mai mulţi critici literari, autorul

11

nostru a putut crea o operă originală, vădind o cunoaştere subtilă a materialu-lui originar, din Noul Testament, şi a celui din Sfânta Scriptură în ansamblu. Spectacolul, avându-i ca regizor pe Olga Şveţ, iar în calitate de compozitor pe Vlad Burlea, s-a bucurat de un surprinzător succes la ascultători, benefi ciind de numeroase reluări. De fapt, această piesă radiofonică de A. Burac se trans-mite pe unda postului de Radio Moldova an de an, în Săptămâna Mare, tot aşa cum sunt transmise la posturile TV fi lme americane despre fapta, jertfa şi biruinţa prin înviere a Mântuitorului nostru.

În 1997, acelaşi post de radio montează altă piesă de A. Burac: Paznic la izvoare. În 1998 editura Cartier îi tipăreşte volumul Cu toată fi inţa, spre altun-deva, considerat de juriul Uniunii Scriitorilor din Moldova cea mai bună carte de poezie a anului respectiv.

În opinia lui Gh. Tomozei, „Andrei Burac e un cerebral, versurile sale se organizează cu lentoare în jurul unui „sâmbure” ideatic şi, cu aparenţa unui fabulist ce începe prin a deconspira „morala”, poetul se învăluie în mister. Stenic (indecizia opţiunilor sale e doar aparentă), A. Burac rosteşte cu simpli-tate adevăruri existenţiale de maximă gravitate, păstrând pe „chip” (vers) o penumbră de îngândurare şi pătimire”. În context, vom reţine şi o apreciere a criticului Gr. Chiper, care consideră că „multe din poemele lui A. Burac conţin rânduri de maximă concentraţie poetică [...]”, ce denotă „o fi re decisă, la un loc cu tema resemnării, prin care exprimă, întâi de toate, devalorizarea obiec-telor celor mai de preţ, creează acel soi de poezie inconfundabilă, viguroasă în redarea fragilităţii”.

În anul 2003 scrie piesa Câteva zile şi nopţi cu vedere la mare; tot atunci, Teatrul Satiricus – Ion Luca Caragiale, pune în scenă spectacolul Iuda, din ciclul cu subiecte evanghelice. Din nou, chiar dacă în această lucrare s-ar putea regăsi unele paralele cu o celebră lucrare a scriitorului rus Leonid Andreev (1871-1919), sau posibile similitudini cu creaţii literar-dramatice abordând ace-laşi subiect, spectacolul lui Andrei Burac a constituit, cu certitudine, o revelaţie pentru spectatorul nostru, inclusiv graţie unei chei proprii cu care autorul ba-sarabean a putut „deschide uşile” spre o tematică amplu, masiv explorată, de-a lungul secolelor, în majoritatea literaturilor popoarelor creştine, şi nu numai.

Anul 2005 a fost unul remarcabil pentru Andrei Burac, măcar şi din moti-vul că îi apar concomitent câteva volume: Flacăra din vechile oglinzi (poezie) – la Bucureşti; Între somn şi veghe (proză) – la Chişinău; şi Asediaţi de cuvinte (publicistică) – la Timişoara. În 2006 tipăreşte volumul antologic de poezie Există ore.

12

Alte colaborări, de-a lungul anilor: Cultura (mai târziu – Literatura şi arta), Nistru (ulterior Basarabia), Noi, Contrafort, Sud-Est, Viaţa Basarabi-ei, Clipa siderală, Limba Română – toate din Chişinău. Om de vastă şi sub-tilă cultură, cu o percepere sui generis a valorilor literare, estetice şi gene-ral-umane, cu o fi lozofi e proprie asupra lumii şi timpului în grăbită scurgere (ceea ce poate fi sesizat atât în creaţia sa „strict” literară, cât şi în interviurile sale, în luări de cuvânt şi de atitudine, în emisiuni radio şi TV), Andrei Burac scrie şi pentru reviste literare şi de cultură din Bucureşti, Iaşi, alte importante centre culturale româneşti, dar şi din Rusia, precum şi din mai multe ţări europene, unde, în afară de traduceri din poezie, i-au fost inserate eseuri şi dialoguri. Are o vie colaborare cu unele publicaţii ale diasporei româneşti, la acest capitol un loc aparte revenindu-i revistei Argo, publicaţie de elită („caiet solstiţial de poezie şi desen”), editată de Alexandru Lungu (născut pe 13 aprilie 1924, la Cetatea Albă, medic de meserie, autor a circa 40 volume de poezie; mulţi ani a trăit în Germania, unde a şi decedat, pe 3 iulie 2008). Andrei Burac este unul dintre puţinii basarabeni găzduiţi de revista Argo, cu poezie şi eseu.

* * *

Încă de la debuturile sale, poezia lui A. Burac a atras atenţia colegilor de breaslă din metropole, Moscova şi Leningrad (Petersburg), din alte republici zise „unionale”, iar apoi şi din ţările numite atunci „frăţeşti”, iar acum – ex-comuniste. Astfel, în anii ’70-’80 apar traduceri din lirica lui A. Burac în rusă, ucraineană, letonă, armeană, georgiană, bulgară, cehă, germană etc. În aceeaşi perioadă, graţie „dublării” (traducerii simultane) a unor spectacole televizate, şi câteva piese dramatice (de ex., Bufniţa) ale lui Andrei Burac au răsunat în rusă, dar şi în alte limbi ale unor popoare înglobate în URSS (ucraineană, bielorusă, letonă, lituaniană, armeană, georgiană etc.). La răspântia secolelor XX-XXI, se extinde cu mult numărul limbilor în care sunt tălmăcite poezii, eseuri, proze, scrieri dramatice de A. Burac: engleză, franceză, greacă, sue-deză, fi nlandeză, cehă, slovacă, polonă, sârbă şi croată, slovenă, maghiară, spaniolă, ebraică, chineză ş.a.

Scriitorul a efectuat mai multe călătorii de studii, documentare, dar şi de propagare a valorilor culturale româneşti, preponderent pe cele din R. Moldo-va, în: Rusia, Ucraina, Bulgaria, Ungaria, Cehia, Slovacia, Polonia; Germania, Spania, Austria, Suedia, Finlanda, Turcia, China, India, SUA etc.; cu diferite ocazii, s-a afl at în vizită în mai multe oraşe din România. A scris eseuri, note

13

de călătorie, unele prezentate în emisiuni radiofonice şi TV, la diverse întâlniri cu colegii de breaslă şi cu cititorii.

Oricât de tangenţial, convenţional ori simbolic, valenţele de literat şi inte-lectual, om de cultură mai puţin obişnuit în peisajul nostru spiritual, se înve-derează şi în numărul mare de afi lieri şi demnităţi în care întâlnim numele lui Andrei Burac: membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova (1975), al Uniunii Oamenilor de Teatru din Moldova (UNITEM, 1988), al Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Chişinău (1994); membru-fondator al PEN Club-ului în R. Moldova, secretar (1991), apoi preşedinte (1998) al fi lialei din Chişinău a acestei organizaţii mondiale a oamenilor de litere. În 1993 devine membru al World Academy of Art & Culture (Academia Mondială de Arte şi Cultură), apoi şi al World Congress of Poets (Asociaţia Mondială a Poeţilor) din Cali-fornia, SUA. Activează în calitate de Consul Onorifi c al Republicii Cehia în R. Moldova, organizând importante manifestări culturale de natură să propage la noi cultura cehă, dar şi pe cea îngemănată – slovacă: Zilele fi lmului ceh, lansări de carte, expoziţii de artă, întâlniri cu personalităţi ale literaturii şi artei cehe, respectiv, slovace. Are un merit aparte la organizarea, în premieră la noi, a Zi-lelor literaturii suedeze, eveniment anticipat de scoaterea unui număr special, „suedez”, al revistei Viaţa Basarabiei, precum şi a unor întâlniri-colocvii ale traducătorilor din mai multe ţări.

Creaţia literară şi activitatea culturală şi culturologică a lui Andrei Burac sunt pe merit apreciate, cu deosebire în ultimul timp: i se acordă Premiul pen-tru poezie al USM (1998), în 2002 îi revine Premiul UNESCO Pentru pro-pagarea Binelui şi a Culturii (pentru dramaturgie), iar în 2004 – Premiul de Excelenţă pentru contribuţia la dezvoltarea dramaturgiei naţionale – oferit de Uniunea Teatrală din Moldova. Deţine Medalia Mihai Eminescu (1998); în mai multe rânduri a fost cap de listă la nominalizări de genul Cea mai bună carte de poezie, Cea mai bună scriere dramatică etc.

Vlad POHILĂ

14

Andrei BURAC

Fragmente de jurnalAnno Domini, 2004NoiembrieŞi în dimineaţa aceasta, cum aş putea să uit că în meseria scriitorului, în

fi ece zi, cu fi ece text o iai de la capăt. Dar până una alta, puţină mişcare.La lacul de la Râşcani, la un pas de oglinda apei, mai mult dintr-un refl ex, mă

aplec şi ridic o piatră. Netedă. Rece. Are o culoare pământie. Când sunt gata de a mă elibera de recele ei neplăcut, pe o clipă ezit. În ce direcţie s-o arunc? În jur o linişte desăvârşită. Arborii mai reţin o parte din frunzele, care şi ele, peste o clipă-două, ar putea îngroşa mirifi cul covor. Cerul de un albastru ca niciodată... Iată că apar şi primele raze ale soarelui. În jur se revarsă o lumină de aur. Cu gândul că în orice direcţie aş arunca piatra pot nimeri şi în Dumnezeu, o las de unde am cules-o.

Înainte de a mă aşeza la masa de scris, răsfoiesc câteva ziare mai vechi şi mai noi, unde constat, nu pentru prima oară, că o parte din colegii mei scriu pentru ziare fără să aibă conştiinţa că un artist nu trebuie să ţină predici îndem-nând oamenii să acţioneze într-un anume fel.

În a doua jumătate a zilei, o surpriză! Pentru merite deosebite în bla... bla... Uniunea Teatrală din Moldova mi-a decernat Premiul pentru Excelenţă. A... da... o apreciere a colegilor de breaslă. La sigur doar a unei părţi... Că de altfel la noi, la moldoveni... Poate este totuşi un prilej de a mă bucura... Că în ultimul timp... Dar cu cine aş putea împărţi această bucurie, când prietenii mei de altă dată s-au împuţinat dramatic. Ba chiar unii dintre ei m-au şi trădat mărunt-mă-runţel, pentru nu mai ştiu ce avantaje, ori s-au solidarizat cu niscaiva deschiză-tori de drumuri ceva mai noi... Dar ce mai poate fi nou în această lume...

Şi în seara aceasta o să încerc să adorm cu gândul că pe nimeni oamenii nu l-au iubit atât de mult ca pe Isus Hristos.

*Toată dimineaţa irosită în aşteptarea unui oaspete din străinătate la atelier.

Elena stresată încă de ieri, după o noapte cam nedormită, mă roagă să particip şi eu la această întâlnire. Şi, în sfârşit, la ora fi xată, însoţită de două persoa-ne, funcţionare ale ambasadei SUA, soseşte şi oaspetele anunţat – pictoriţa Bonnie Dolin din Cleveland. Se serveşte ceva, se întreabă, se răspunde, se arată pânze mai vechi şi mai noi. Nu peste puţin timp afl ăm că doamna Dolin (o femeie cam de vârsta noastră) este nepoata unor evrei basarabeni, care,

15

după pogromurile din 1903, au emigrat în America. În Moldova este venită pentru prima oară. Şi, ne vrea convinşi că va pleca încântată de ceea ce a văzut şi bineînţeles profund impresionată, în special de oamenii pe care i-a cunoscut pe parcursul unei întregi săptămâni.

Când Elena îi spune că a fost şi rămâne un artist plastic liber profesionist şi că întreaga viaţă a putut exista, din punct de vedere economic, doar din lucrările achiziţionate din muzee, colecţionari, galerii, oaspetele nostru a spus că în SUA aşa ceva este aproape imposibil. Ea întreaga viaţă a fost profesor la Institutul de Arte din Cleveland.

„Dar poate soţul D-tale a câştigat mai mulţi bani?” a mai insistat oaspetele.„Şi soţul a fost şi este un scriitor liber profesionist...”„Dar poate aţi fost membri în partidul comuniştilor?...”„Nici eu nici soţul. Eu nu am fost fi indcă sunt din părinţi deportaţi...”„Deportaţi? Unde?”„Dincolo de lacul Baikal”.„Baikal... Baikal... În America se importă din Baikal mult peşte şi foarte

gustos. Am văzut şi un fi lm. Locuri foarte exotice!”„Şi eu am fost pe acolo...” i-a răspuns Elena cu un zâmbet crispat.Pe timpurile celea şi locurile de acolo, şi oamenii păreau şi mai exotici.

*În timp ce ascultam un cor de copii interpretând colinde, mă tot gândeam:

oare ce fel de om aş fi fost astăzi, dacă nu aş fi fost copilul care am fost... După care iar şi iar reiau fragmente din fi lmul şedinţei de judecată care a avut loc în orele dimineţii.

JUDECĂTORUL (către Dan – băiatul pe care l-am crescut şi educat de la vârsta de şase ani): Aţi fost atacat de aceşti cetăţeni...

DAN: Patru contra unuia. Premeditat şi cu bestialitate...JUDECĂTORUL: Ca să vă deposedeze de obiectele mai sus enumerate.DAN: Cu intenţia să-mi ia viaţa pentru nişte obiecte de un preţ ridicol...JUDECĂTORUL: Şi pentru aceasta ei vor fi pedepsiţi. Dar cum vrei D-ta...

să fi e pedeapsa: după lege sau mai aspră?– După lege, bineînţeles, am intervenit eu.– Iar o să-l supăraţi. Vi s-a spus doar că nu aveţi dreptul să interveniţi, mi-a

şoptit la ureche avocatul nostru. Prin întrebarea aceasta, a mai spus avocatul, judecătorul a vrut să se ştie cine-i aici şeful? Cui se cuvine mita cea grasă din partea bieţilor părinţi ai acestor tineri aşa-zişi studenţi.

16

Deci, iată cum... Mi-am zis eu în sinea mea. Diavolul e ascuns în detalii; Dumnezeu, Adevărul ori Dreptatea sunt sau dincoace, sau dincolo de detalii.

O seară în compania sculptorului Iurie Canaşin. În timp ce ascultam o mu-zică preclasică, la rugămintea amfi trionului, cu multă răbdare, i-am pozat pen-tru nu mai ştiu ce personaj antic, pare-mi-se că pentru un bust al lui Caligula (Caius Iulius Germanicus).

*Spre bucuria copiilor, dar nu şi a boschetarilor, noaptea aceasta a nins.În zori, înfofolit într-o haină mai veche, dar caldă, cu pachetul de gunoi în

mână, în drum spre lada din spatele casei, am avut o întâmplare. Un bărbat care trebăluia la gunoişte, brusc şi cu agresivitate, s-a năpustit asupra mea, ţipându-mi în faţă; „Padlo, ne podhodi, eta musorca moia!” Cu greu l-am convins, că, păzeşte-mă, Doamne, nu-i eram concurent într-o astfel de îndeletnicire. Acum doi ani am mai avut o astfel de întâmplare.

După un buletin de ştiri, mă tot întreb şi eu, de altfel ca şi atâta lume: oare ce l-o fi rugat preşedintele nostru pe Cel de Sus în scrisorica ticsită printre anticele pietre de la Ierusalim în timpul recentei sale călătorii în Israel? Şi încă ceva. Aş da orice să văd măcar pe o clipă chipurile funcţionarilor noştri de rang înalt când urmăresc la televizor drama evenimentelor postelectorale din Ucraina. Seara, pe scara blocului, mi-a aţinut calea unul din vecinii mei – inginer de înaltă califi care cu o sumedenie de brevete de invenţii recunoscute în mai multe ţări.

„Dle Andrei, poate mă ajutaţi cumva... măcar cu ceva... astăzi am fost dis-ponibilizat. Mi-a venit un şef nou... tânăr-tinerel cu o ceată întreagă de alţi tineri... Nimeni dintre ei nu are nivelul meu de califi care. Eu aş fi putut să-i învăţ încă multe lucruri... să le fi u de mare ajutor... dar ei m-au aruncat ca pe un gunoi. Le-am cerut să rămân în orice funcţie... fi e şi paznic... fi e portar, dar ei nu au acceptat. Cu o soţie care zace la pat... că doar... doar din pensiile noastre mizere o să ne pierdem cu zile...”

Şi în seara aceasta mă voi prăbuşi în somn cu gânduri destul de triste. Vâr-sta este şi ea un criteriu aproape discriminatoriu.

*Dis-de-dimineaţă în pădurea de la Râşcani, la înviorare cu nepotul Andrei

– student la Academia de Studii Economice. „Internet. Da! Dar şi templul cu numele Bibliotecă...” îi tot repet eu nepotului a câta oară. La despărţire, când îi

17

dau o xerocopie a eseului „Literatura şi viaţa” de Llosa, el îmi spune: „Bunele, mata nu te supăra, dar eu n-o să mai merg cu voi la vânătoare. Nu mai pot ucide nişte animale nevinovate”. „Bine, dar carne oricum mănânci”, i-am replicat eu după o pauză. „Şi la aceasta m-am gândit. De câteva zile nici carne nu mănânc şi nici nu voi mai mânca”. Fiind ambii în criză de timp ne înţelegem că seara, după obişnuita partidă de tenis şi în compania lui taică-său, vom mai reveni la problema atât de neaşteptată pentru mine. La ceaiul din timpul programului de muzică clasică, transmis de postul de radio „Micul samaritean”, încerc să rechem, să readuc în memorie visul din noaptea trecută.

Via e-mail îmi vine o informaţie că în ultimul număr al revistei Helios, care apare sub egida UNESCO în limbile greacă şi engleză, este publicat şi un grupaj de versuri semnate de mine. De la Teatrul Satiricus o altă noutate: pre-miera spectacolului „Ispitirea lui Iuda” (piesă după un eseu de G. Papini, îmi aparţine) totuşi, va avea loc până la Anul Nou. Să nu uit că mâine, sâmbătă, la ora 14 şi ceva minute, TV Naţional a programat o emisiune despre renumitul savant Natalia Gheorghiu, care acum ar fi împlinit 90 de ani. Când se pregătea această emisiune am spus şi eu câteva cuvinte întru amintire.

Anno Domini, 2005AugustO dimineaţă ceva mai reuşită la masa de lucru. O nouă dramă despre o fe-

meie în căutarea absolutului în dragoste. În secolul nostru? În secolul cruzimii şi al cinismului?

Mai spre miezul zilei – o ieşire la Uniunea Scriitorilor. Fireşte, în speranţa unui dialog cu cineva dintre colegi. Bucuria dialogului. Bucuria comunicării. Dar nu despre politică. Nu despre mizeria vieţii care încetul cu încetul ne nă-ruie şi pe noi, intelectualii.

Şi nu a fost să fi e. Am picat tocmai în toiul unei discuţii aprinse despre săptămânalul Literatura şi arta care, prin ceea ce publică în ultimii ani nu numai că nu ar avea nimic cu literatura, ci şi, pur şi simplu, compromite ideea de literatură.

*În timp ce studiam o tarabă cu legume la piaţa din cartier, aud o voce aproa-

pe şoptită: „Maestre, pătlăgele puteţi cumpăra de la bătrânica aceea. Sânt mai ieftine. Eu de la dânsa am luat”.

Să vezi şi să nu crezi. În faţa mea era Ilie Ilaşcu în persoană.

18

„Salu...tare...” Doar atâta am reuşit şi eu să-i spun, văzând cum duce un deget la gură. Probabil, făcându-mi semn că nu ar fi de dorit să-i rostesc numele în plină pia-ţă. „Şi totuşi”, am mai spus eu descumpănit. „Deci, Transnistria în continuare...”.

„După atâta întuneric şi singurătate, oriunde m-aş afl a acum, astăzi tot sin-gur mă simt. Poate doar, din ce în ce tot mai rar... aici, acasă, mă amăgesc eu uneori...”

Pentru o clipă, în ochii lui am întrezărit un imens hău.Iar pe faţa-i o schiţare de zâmbet crispat.Ce altceva aş mai fi putut să-l întreb eu?Ce altceva nou ar mai fi putut să-mi spună mie el, Ilie Ilaşcu?

*O tânără poetă de aiurea, din largul lumii, îmi scrie pe Internet că a citit jur-

nalul scriitoarei Gabriela Melinescu şi i se pare că a înţeles ce fel de viaţă duce un scriitor. Dar, mai scrie ea, „am înţeles eu, dar nu chiar până la capăt”. Şi mă roagă, dacă aş dori, să-i mai spun şi eu câte ceva despre această meserie.

Iată o întrebare la care nu m-aş încumeta să-i răspund acestei tinere.Poate doar aş îndruma-o să citească ce s-a scris sau ce se va mai scrie

despre aceasta. De exemplu: „Scrisul presupune disciplină, concentrare, tena-citate, o anume formă de asceză şi izolare creatoare. Marele opere se nasc în tăcere şi în izolare fecundă, în tensiune şi continuitate: refugiul în studiul de muncă...”

*S-a scurs un an de când Televiziunea şi Radioul Naţional nu mai sunt de

stat, fi ind declarate instituţii publice.Cu această ocazie, TV „Moldova 1” mi-a solicitat o părere.Pe parcursul acestui răstimp, nu am fost invitat de noua echipă de redactori

nici măcar o singură dată. Bineînţeles, în calitate de autor. Nici la Radio, dar nici la TV.

Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu majoritatea absolută a colegilor mei scri-itori.

Şi atunci cine are acces la Radio Moldova şi TV „Moldova 1”, numite astăzi publice? Doar politicienii şi simpatizanţii lor care sânt astăzi la guvernare?

Interviul nu a fost în direct.Îmi cam închipui eu ce zdrenţe vor fi date în emisie din cele spuse de mine

„la fi erbinte”.

19

*După o zi întreagă de umblătură cu fel de fel de treburi prin Chişinău, mă

prind cu gândul că şi urbea noastră, cândva atât de sovietică, capătă semnele unui oraş occidental. Adică o străveche vânare de vânt, un furnicar omenesc în goană după bani, femei, putere, muncă, teamă, speranţă, lacrimi, iar uneori şi sânge amestecat cu bani. Bani! Bani!

Oameni în goană după ceea ce le oferă o plăcere practică, palpabilă, ime-diată. Şi care nu-i prea costă multă oboseală. Şi care nu dă prea mult de lucru creierului.

*În cutia poştală găsesc o scrisoare din Germania. De data aceasta de la ma-

rele basarabean însingurat, de la poetul atât de drag mie Alexandru Lungu, în care printre altele citesc: „Dragă Domnule Andrei Burac, o luminoasă bucurie mi-a dăruit ultima D-tale scrisoare. Ca întotdeauna cuvintele de veche priete-nie îmi merg la inimă. Îţi mulţumesc că ai rămas capul meu de pod nezdrunci-nat de dincolo de Prut. Împletesc o cunună de înfl ăcărate mulţumiri admirative Doamnei Elena Bontea pentru minunatul album pe care mi l-a dăruit. Mi-a încântat ochii şi sufl etul... Aş fi vrut să vă telefonez, dar, din păcate, am rătăcit numărul ce-l aveam cândva. Poate mi-l comunici...”

După liturghia de dimineaţă ascultată la un post de radio, recitesc câteva versuri din ultima carte semnată de Marele Poet cu un psalm motto din Cartea lui Iov:

„Fiindcă noi sântem de ieri şi,nu ştim nimic şi umbră sîntzilele noastre pe pământ”.„Să sufere şi El, acest Mare Poet, Alexandru Lungu, de singurătate?” m-am

întrebat eu, nu pentru prima oară.

Anno Domini, 2006IulieAm reuşit, totuşi... să-i spun un ultim şi trist adio celuia care fost Ion Lo-

zan, cumnatul meu, soţul surorii mele dragi – Maria...De cum am făcut primul pas în curtea casei defunctului, poate cel mai în

etate bărbat dintre cei prezenţi acolo, mi-a spus: „Era încă tânăr. Putea să mai trăiască. Dar moartea nu vine cu vârsta. Moartea vine cu coasa.”

Cele trei fi ice îndurerate îşi bocesc părintele...

20

Sora Maria nici nu mai are puteri să-mi răspundă la ceea ce o întreb... Îmi vin în minte scene din copilăria şi tinereţea mea, a noastră.Oare care sunt cele mai minunate bogăţii ale lumii în faţa celei mai adânci

amintiri – moartea?... Poate totuşi dragostea şi fericirea? Le-a cunoscut oare acest frumos cândva şi mândru bărbat?...

Mă gândesc la ţăranii noştri, la moşii şi strămoşii mei care rând pe rând s-au stins, se sting în lupta cu soarta, în lupta împotriva unor iremediabile ne-dreptăţi. Destine şi destine spulberate... Mă gândesc la aceea că nici o putere niciodată nu a putut greşi atât de mult, cât au putut ţăranii să ierte.

La cimitir pe o piatră funerară citesc: „Nu plânge, nu râde, stăruie-te să înţelegi!”

La praznicul din bătătură lumea obosită, toropită de căldură, îndurerată şi tăcu-tă gustă din cele ce li se serveşte pe mese. Chipurile ţăranilor, indiferent de vârstă, sunt stoarse de vlagă, ochii lor sunt fără de licărul de altă dată. Trupuri urâte, chir-cite, neîngrijite, veşminte ieftine, proaste, procurate încă în perioada sovietică.

În minte îmi vine spusa unui înţelept oriental care zice că a încerca să schimbi lumea este ca şi cum a-i bate toba ca să trezeşti o oaie moartă.

Seara până hăt târziu am urmărit, ca în copilărie, nocturna întrunire a con-stelaţiilor, un amestec de suavitate şi profundă nelinişte înecată în miresmele verii, pierdută în plânsetul până şi a greierilor care umplea cerul. Doar în astfel de clipe putem cu certitudine înţelege, că pe noi, oamenii, nu ne uneşte atât pământul, cât ne uneşte cerul.

*Cel de Sus cu o mână mi-a luat mult, prea mult, iar cu altă mână, totuşi,

măcar ceva mi-a dat.La Editura „Cartea Moldovei” mi-a apărut un volum de poezie – „Există

ore”. Prima mea carte editată pe bani publici şi destinată bibliotecilor din R. Moldova. O bucurie pentru un scriitor într-o ţară unde atât de greu şi atât de rar totul şi toate se întâmplă, în special în domeniul culturii. Noi cu toţii înţelegem că în timpurile grele pentru o societate cultura nu se numără printre urgenţe. Şi totuşi, aici în această parte a lumii unde morile lui Dumnezeu macină atât de încet... Aici unde pojghiţa de cultură şi civilizaţie este atât de subţire...

*Obosit de toate cele întâmplate şi bune, şi rele pe parcursul unei lungi zile

cu o căldură sufocantă, la o staţie de troleibuz întâlnesc o veche cunoştinţă,

21

cândva savant cu renume, astăzi om de afaceri.După ce ambii fulgerător oglindim amintiri şi gânduri în apele ochilor,

cunoştinţa mea primul sparge liniştea: – Tot de demonul creaţiei stăpânit?– Iar D-ta tot în vijeliile concurenţei şi ale invidiei care stau la baza capi-

talismului nostru sălbatec? îi răspund şi eu cam în aceeaşi tonalitate.– În privinţa capitalismului nostru basarabenesc ar mai fi multe de spus...

mai continuă el.– ...dar şi mai multe de tăcut. Îl întrerup eu pe scara troleibusului deja

pornit.Seara am ascultat multă muzică bună, inclusiv „Corul robilor”, pătrunsi ca

niciodată de jelirea lor.Înainte de somn parcurg câteva pagini din volumul „Există ore” şi mă con-

solez cu gândul că încă nu par o frunză căzută din frumosul pom al vieţii, poate chiar şi din al poeziei contemporane româneşti.

*La o terasă cu colegii iar şi iar reluăm problema limbii de stat şi a limbaju-

lui ca mijloc de comunicare în societate şi nu numai.La despărţire unul dintre colegi: „Taică-meu, în anii de după război, aţipit pe o cuşetă într-un tren, a început

să viseze ceva sângeros în legătură cu nemţii, cu războiul. Şi tot sucindu-se şi răsucindu-se s-a rostogolit pe podea. Revenind la realitate a descoperit că visa în prezenţa unui grup de evrei care discutau ceva aprins în limba idiş. Limbă indo-europeană care precum ştim face parte din ramura germanică”.

Alt coleg:„Cu un coleg am participat împreună la o conferinţă internaţională în An-

glia. Iar când acest coleg, dar şi prieten a văzut că eu mă descurc binişor în engleză, în orice situaţie, iar el nu cunoaşte decât materna şi rusa, l-a apucat o furie, care nu-l mai părăseşte nici până astăzi...”

La rându-mi şi eu mi-am amintit o întâmplate cu un prieten din copilărie, care avea o soră mai mare, în ’44 dusă cu frontul în România. Şi în vacanţă când o vizita pe acea soră, colegul meu bineînţeles că îşi făcea şi acolo noi prieteni, noi cunoştinţe, cu care mai şi intra în fel de fel de certuri şi încăierări. Cum se mai întâmplă şi între copii. Şi în astfel de situaţii salvarea lui era în a le răspunde agresorilor în rusă, care acţiona ca o adevărată sperietoare pentru toată lumea şi mică şi mare.

22

*La un ceai cu colegul Elenei, maestrul sculptor Iosif Chitman, proaspăt

revenit din Germania, unde de mai mulţi ani s-a stabilit cu traiul.„Se întâmplă ceva cu Europa, ne tot repetă el şi în această revenire. Europa

îmbătrâneşte. Şi cu Germania se întâmplă lucruri stranii de când au venit soci-aliştii la putere. Ţara e plină de emigranţi de toate confesiunile şi culorile. Pe străzi, în transportul public tot mai rar întâlneşti copii albi...”

Ne-am amintit multe şi plăcute lucruri şi în legătură cu foştii noştri buni prieteni şi colegi Emil Loteanu, Aurel David, Mihai Grecu, care de mai mulţi ani nu mai sunt în viaţă...

„Ieri seara, la o oră târzie, ne mai spune maestrul sculptor, m-a sunat la uşă cineva destul de insistent. Şi nu am deschis. La Köln în Germania aş fi deschis la orice oră. Aici întotdeauna mi-a fost frică...”

Şi încă:„Acolo, în Germania nu mai pot munci creator ca pe timpuri, aici, în ate-

lierul care îmi mai aparţine. Deseori mă prind cu gândul că nu trebuia să emi-grez...”

Şi aşa de fi ecare dată când revine pe timpul verii maestrul sculptor Iosif Ghitman.

*O vară cu prea multe calamităţi naturale: prea frig, prea cald, ploi, inunda-

ţii... Gurile rele au scornit că ar exista până şi un soi de război meteorologic împotriva acestor meleaguri. Şi de cine provocat? De cele mai civilizate ţări ale lumii?...

Şi iar avioane căzute, bombe, explozii aiurea şi la Tiraspol, în plin centrul oraşului. Cu morţi. Cu răniţi. Cu reglări de conturi atribuite basarabenilor. Acum, astăzi doar astea ne lipseau când mâine-poimâine vine şi iarna cu gaze-le mereu scumpite de Rusia.

Un coleg îmi aduce un număr al revistei „Convorbiri literare” editată la Iaşi, în paginile căreia este şi o recenzie la cartea mea de dialoguri, din care printre altele citesc:

„Asediaţi de cuvinte” – autor Andrei Burac (Editura Augusta Artpress, Ti-mişoara, 2005) – este o carte... din care mereu poţi găsi ceva consistent din care să te alimentezi. Am putea spune că este o carte aşteptată”.

Să se scrie în România, în astfel de termeni... de bine, despre o carte scrisă de un basarabean? Mai rar, chiar aş spune foarte rar.

23

TABEL CRONOLOGIC

1938La 17 august se naşte Andrei Burac, în satul Cârnăţeni, raionul Căuşeni, din părinţii Dorofei şi Marina.

1945-1952Urmează Şcoala de şapte ani din satul natal.

1952-1955Elev la Şcoala de medicină din oraşul Bender.

1955-1958Activează în calitate de felcer în raioanele Congaz şi Căuşeni.

1958-1964Student la Institutul de Medicină din Chişinău.

1964-1967Medic-chirurg în cadrul Spitalului raional din Căuşeni.

1965Începe să publice versuri în presa literară.

1967Cu recomandarea Uniunii Scriitorilor din Moldova, pezintă la Editura „Cartea Moldovenească” o plachetă de versuri intitulată Orizont vertical, dar respinsă în 1968 pe motive ideologice (redactor – Eugenia David, recenzent „recenzie închisă” – Nicolai Costenco).

1967-1975Medic-chirurg la Spitalul clinic din Chişinău şi redactor ştiinţifi c prin cumul (medicină şi sport) la Enciclopedia RSSM, editată de Academia de Ştiinţe.

1970Debut editorial cu placheta de versuri Ispita înfl oririi, Editura Cartea Mol-dovenească, după care începe să publice, în presa literară a timpului, grupaje de versuri, traduse mai apoi şi în limbile rusă, ucraineană, bielorusă, armea-nă ş.a.

1975Membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova.

24

1975-1977Urmează Cursurile superioare de literatură de pe lângă Institutul de Literatură „M. Gorki” din Moscova, avându-i ca maeştri pe renumitul dramaturg rus Vic-tor Rozov (şcoala cehoviană) şi criticul de teatru Inna Vişnevski.

1976Apare volumul de versuri Culegători în amurg, redactor Mihai Cimpoi, pre-zentare Liviu Damian, Editura Cartea Moldovenească, Chişinău.

1977Apare volumul de publicistică Perpetuele bucurii, Editura Cartea Moldove-nească.Începînd cu acest an, se dedică integral activităţii literare. Scrie şi publică în periodicele literare de limbă română şi rusă piese de teatru, scenarii de fi lm, versuri, proză, publicistică, traduceri.

1979La Teatrul Dramatic din Gorki (astăzi Nijni Novgorod) se montează piesa Pri-măvara în doi. În 1982, aceeaşi piesă este montată şi la Teatrul Dramatic din Tiraspol (regizor Efi m Rubinstein).

1984La Teatrul Dramatic „A. Ostrovski” din or. Irbit se montează piesa Iulia. Tot în acelaşi an, pe o variantă a acestei piese, Studioul „Moldova-fi lm” realizează o peliculă de lungmetraj cu titlul Fii fericită, Iulia! (regizor Iacob Burghiu, ac-tori Mihai Volontir, Elena Proklova, Eugenia Todoraşcu, Victor Ciutac ş. a.).Până în anul 2003 această peliculă cinematografi că este vizionată în cinemato-grafele timpului şi la TV de peste o sută milioane de spectatori.Televiziunea moldovenească montează un fi lm-spectacol după piesa cu titlul Moartea de după prânz (regizor Ariadna Rudeaghin, actori Grigore Grigoriu, Veaceslav Madan, Victor Ciutac, Vitalie Rusu ş. a.).

1985

Teatrul Dramatic din Tiraspol montează piesa Fântâna Anghelinei (regizor Efi m Rubinstein, compozitor Ion Aldea-Teodorovici).

1987Televiziunea moldovenească montează fi lmul-spectacol Bufniţa, care este preluat, în traducere cu voce după cadru, de TV bielorusă, letonă, lituaniană,

25

armeană, georgiană (regizor Ariadna Rudeaghin, actori Vladimir Zaiciuc, Ma-ria Doni, Petru Hadârcă, Eugenia Todoraşcu, Angela Iaşcenco ş.a.).

1988Televiziunea moldovenească montează fi lmul-spectacol Primăvara în doi, având ca protagonişti pe actorii care au pus bazele Teatrului „Eugen Ionescu” (regizor Ariadna Rudeaghin, actori Tatiana Saenco, Petru Hadârcă, Elena Ababi, Luiza Pâslaru, Andrei Porubin, Nelly Cozaru, Paulina Zavtoni). Teatrul Dramatic din Tiraspol montează piesa Staţia. Devine membru al Uniunii Teatrale din Moldova. La Editura „Literatura Artis-tică” apare o culegere din patru piese (Primăvara în doi, Fântâna Anghelinei, Bufniţa, Iulia), cu un cuvânt înainte de Leonid Cemortan, Mihai Cimpoi şi Eugen Gheorghiţă, însoţit şi de un interviu realizat de Ognian Stamboliev (tra-ducător din limba română în bulgară, preluat din revista bulgărească Fakel.)

1990La Editura „Literatura Artistică” apare un volum selectiv cu titlul Întoarcerea lui Traian, unde sunt incluse trei compartimente: poezie, proză, dramaturgie. Începând cu acest an, este prezent în periodicele literare din România cu poe-zie, proză, traduceri.

1991În aprilie 1991, la invitaţia Uniunii Scriitorilor din Suedia (preşedinte Peter Curman), întreprinde, împreună cu soţia, pictoriţa Elena Bontea, o călătorie la Stockholm, unde se întâlneşte cu un reprezentant al PEN Clubului Internaţio-nal de la Londra în scopul fondării unei fi liale a acestuia la Chişinău.În noiembrie a aceluiaşi an, la Congresul de la Viena, cu susţinerea PEN Clu-burilor din Suedia şi România, este votată unanim cererea unui grup de scrii-tori din Moldova (Andrei Burac, Lidia Istrati, Vasile Leviţchi, Alexei Marinat, Leo Butnaru, Nicolae Rusu, Nicolae Dabija, Spiridon Vangheli, Mihai Cim-poi, Em. Galaicu-Păun, Valeria Grosu, Nicolae Esinencu, Ion Ciocanu, Leo-nida Lari, Aureliu Busuioc, Andrei Strâmbeanu) de a fi cooptaţi în Asociaţia Mondială a Scriitorilor.La o şedinţă de constituire a PEN Clubului din R. Moldova, Andrei Burac este ales în calitate de secretar al acestuia.

1993Este membru al Academiei Mondiale de Artă şi Cultură (California), precum şi membru al Congresului Mondial al Poeţilor.

26

1994Devine membru al fi lialei Chişinău a Uniunii Scriitorilor din România.

1996La Radio Moldova se montează serialul din 7 piese radiofonice (după o idee de G. Papini): Ispita lui Iuda, Fiul Tatălui, Urechea lui Marcu, Cireneanul, Răzbunarea lui Caiafa, Nebunia lui Pilat, Legenda Marelui Rabin (regizor Olga Şveţ, compozitor Vlad Burlea, redactor Ilie Teleşcu). Acest serial a fost preluat şi de alte posturi de radio de peste hotarele R. Mol-dova.

1997La Radio Moldova se montează piesa radiofonică Paznic la izvoare (regizor Victor Ciutac).

1998La Editura Cartier apare volumul de versuri Cu toată fi inţa spre altundeva, care obţine Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova pentru Poezie.Pentru succese remarcabile în arta scrisului, la propunerea Uniunii Scriitorilor, este decorat cu Medalia „Mihai Eminescu”.La adunarea generală a PEN Clubului din Republica Moldova, prin vot secret, i-a fost încredinţat un mandat de preşedinte al acestuia.

2000Premiul UNESCO pentru Dramaturgie (pentru propagarea ideilor Binelui şi a Culturii în lume).

2003Scrie piesa Câteva zile şi nopţi cu vedere la mare.

2004La Teatrul „Satiricus – Ion Luca Caragiale” din Chişinău se montează piesa Ispitirea lui Iuda (după o idee de G. Papini), regizor Ion Popescu, actori – Va-lentin Delinschi, Vitalie Ţapu, Nina Toderico şi Ion Popescu.Premiul de Excelenţă pentru contribuţia adusă la dezvoltarea dramaturgi-ei naţionale contemporane din Moldova, decernat de Uniunea Teatrală din Moldova.

2005Acest an a fost unul remarcabil pentru Andrei Burac, îi apar concomitent câ-teva volume: Flacăra din vechile oglinzi (poezie) – la Bucureşti, Între somn

27

şi veghe (proză) – la Chişinău, şi Asediaţi de cuvinte (piblicistică) – la Timi-şoara.

2006Tipăreşte volumul antologic de poezie Există ore.Premiul „Gheorghe Cincilei” decernat de Teatrul „Satiricus – Ion Luca Cara-giale”.

2007În semn de recunoştinţă şi consideraţie, pentru parteneriat armonios şi înde-lungat (poezie, proză, teatru la microfon, dialoguri, traduceri) conducerea „Te-leradio Moldova” îi acordă Certifi cat de apreciere.

2008La Editura Lumina apare un volum de piese Arena cu o prefaţă de acad. Mihai Cimpoi.

28

OPERAEdiţii aparte

19701. Ispita înfl oririi : [versuri] / Andrei Burac. – Ch. : Cartea mold., 1970. – 54 p.

recenzii : 2. Lozovan, I. Andrei Burac : „Ispita înfl oririi” / I. Lozovan // Cultura. – 1970.

– 12 dec. – P. 10.3. Filipschi, Vitalie. Andrei Burac : „Ispita înfl oririi” / V. Filipschi // Tinerimea

Moldovei. – 1971. – 22 ian. 4. Bătrînu, Nicolae. Andrei Burac : „Ispita înfl oririi” / Nicolae Bătrînu // Tineri-

mea Moldovei. – 1972. – 12 mai.5. Botezatu, Eliza. Ispita înfl oririi şi ispita unui debut / Eliza Botezatu // Cultura.

– 1972. – 1 apr. – P. 9.6. Ladaniuc, Victor. Andrei Burac : „Ispita înfl oririi” / Victor Ladaniuc // Nistru.

– 1972. – Nr 3. – P. 146.1976

7. Culegători în amurg : [versuri] / Andrei Burac ; pict. : Isai Cârmu. – Ch. : Cartea mold., 1976. – 68 p. recenzii:

8. Mazilu, Gheorghe. Responsabilitatea cuvîntului artistic / Gheorghe Mazilu // Tinerimea Moldovei. – 1976. – 28 mart.

9. Nastasiu, Vasile. Poeme picturale / Vasile Nastasiu // Tinerimea Moldovei. – 1976. – 28 mart.

10. Botezatu, Eliza. A. Burac : „Culegători în amurg” / Eliza Botezatu // Lit. şi arta. – 1977. – 22 sept. – P. 4.

197711. Perpetuele bucurii : dialog cu contemporanii noştri / Andrei Burac. – Ch. :

Cartea mold., 1977. – 123 p. recenzii:

12. Coval, Dumitru. Dominantele cărţilor de publicistică / D. Coval // Nistru. – 1981. – Nr 4. – P. 114-126.

198813. Primăvara în doi : [patru piese de teatru] / Andrei Burac ; cuv. introductiv

de Mihai Cimpoi, Leonid Cemârtan, Eugen Gheorghiţă ; cop. de. A. Olo-lenco. – Ch. : Lit. artistică, 1988. – 314 p.

29

199014. Întoarcerea lui Traian : versuri, proză, teatru / Andrei Burac ; prez. graf. :

Isai Cârmu. – Ch. : Lit. artistică, 1990. – 405 p. recenzii:

15. Rememorarea copilăriei ca remediu împotriva morţii // Ciocan Iulian. Incur-siuni în proza basarabeană. – Ch., 2004. – P. 75-79.

199816. Cu toată fi inţa, spre altundeva : [versuri] / Andrei Burac. – Ch. : Cartier,

1998. – 128 p. recenzii:

17. Bordeianu, Leo. „Taina ce-şi face ruga” / Leo Bordeianu // Lit. şi arta. – 1998. – 13 aug. – P. 4.

18. Chiper, Grigore. „Virtualul de după” / Grigore. Chiper // Contrafort. – 1998. – Nr 11/12. – P. 5.

19. Cimpoi, Mihai. Andrei Burac între Aici şi Acolo / Mihai Cimpoi // Flux: ed. de vineri. – 1998. – 30 oct. – P. 9.

20. Păduraru, Pavel : [recenzie] // Limba Română. – 1998. – Nr 5. – P. 112.21. Roşioru, Ion. Incursiuni metafi zice / Ion Roşioru // Tomis (Constanţa). – 1999.

– Nr 9. – P. 6 ; Contrafort. – 1999. – Nr 11/12. – P. 14. 22. Bărbulescu, Simion. Poeţi din diaspora / Simion Bărbulescu // Convorbiri lit.

– 2000. – Nr 1. – P. 30.

200523. Asediaţi de cuvinte : [publicistică] / Andrei Burac. – Timişoara : Ed. Au-

gusta ; Artpress, 2005. – 157 p.recenzii:

24. Marcu, Emilian. Andrei Burac „Asediaţi de cuvinte” / Emilian Marcu // Con-vorbiri lit. – 2005. – Oct. (Nr 10). – P. 147.

25. Colesnic, Iurie. O carte de interviuri ca o piesă de teatru / Iurie Colesnic // Alianţa Moldova Noastră. – 2008. – 8 febr. – P. 10 ; Альянс Moldova Noastră. – 2008. – 15 февр. – C. 10. – În lb. rusă.

26. Flacăra din vechile oglinzi : [versuri] / Andrei Burac. – Bucureşti : Viito-rul Românesc, 2005. – 151 p.

recenzii:27. Caraman, Viorica-Elena. Limpezimea din vechile oglinzi / Viorica-Elena Ca-

raman // BiblioPolis. – 2007. – Vol. 22, Nr 2. – P. 91-92.

30

28. Ţopa, Efi mia. Oglinzi ce refl ectă cerebralul / Efi mia Ţopa // Clipa. – 2007. – Nr 1. – P. 36-37.

29. Între somn şi veghe : proză : [povestiri, piese] / Andrei Burac ; cop. : Sergiu Stanciu. – Ch. : Prut Internaţional, 2005. – 197 p. – (Scriitori contempo-rani) / coord. col. : Aurel Scobioală.

recenzii:30. Rusu, Nicolae. Maistru, dar şi calfă / Nicolae Rusu // BiblioPolis. – 2006.

– Vol. 19, Nr 3. – P. 96-98.

200631. Există ore : [versuri] / Andrei Burac. – Ch. : Cartea Moldovei, 2006. – 176 p.

recenzii:32. Caraman, Viorica. Versurile lui Andrei Burac / Viorica Caraman // Limba

Română. – 2006. – Nr 11/12. – P. 120.33. Chiper, Grigore. O parolă pentru un naufragiat / Grigore Chiper // Limba

Română. – 2006. – Nr 11/12. – P. 120-122.

În limba rusă

198034. Юлия : драма в двух действиях / Андрей Бурак ; пер.: Михаил

Варфоломеев. – М. : ВААП – Информ, 1980. – 56 с.

198135. Юлия: [киносценарий] / Андрей Бурак ; пер. : Андрей Бурак //

Киносценарии : (альм.). – М. : Госкино СССР, 1981. – С. 193-218.

31

Versuriîn culegeri şi publicaţii periodice

196536. Acum 20 de ani ; 9 mai / Andrei Burac // Satul colhoznic (Căuşeni). –

1965. – 9 mai.37. Două umbre ; Pulsul soarelui ; Gîndul ; Întoarcere / Andrei Burac // Satul

colhoznic. – 1965. – 19 iun. 38. Enescu / Andrei Burac // Satul colhoznic. – 1965. – 31 aug. 39. Laudă Moldovei / Andrei Burac // Satul colhoznic. – 1965. – 7 aug.

196640. Căuşenii ; Cuvînt înţelept / Andrei Burac // Satul colhoznic. – 1966. – 29 ian. 41. Fuga timpului / Andrei Burac // Satul colhoznic. – 1966. – 30 iul. 42. Menirea omului (cîntec de leagăn) ; Moştenire ; Lumea ; Pămînt ; „Încă un

zîmbet...” / Andrei Burac // Cultura. – 1966. – 23 apr. – P. 9. 43. Pata albă / Andrei Burac // Satul colhoznic. – 1966. – 26 mart. 44. Ploaie cu frunze / Andrei Burac // Satul colhoznic. – 1966. – 10 febr. 45. Ritual de toamnă ; Alţi copii ; Joc pe drum ; Merele roşii ; Căsuţa noastră /

Andrei Burac // Satul colhoznic. – 1966. – 8 dec. 46. Rugă / Andrei Burac // Tinerimea Moldovei. – 1966. – 27 noiemb. 47. Sete ; Lumea ; Raze ; Sînge alb / Andrei Burac // Satul colhoznic. – 1966.

– 31 mai. 48. Trandafi ri ; Flori galbene ; Vocaţie / Andrei Burac // Satul colhoznic. –

1966. – 18 iun. 1967

49. Balada roţii ; Dă-mi lumina ochilor tăi obosiţi... ; Ploaie ; Văzul zilei ; Pă-rinţii ; O creştere în rădăcini / Andrei Burac // Nistru. – 1967. – Nr 6. – P. 55-57.

50. Cînd ochiul din sufl et... ; Dă-mi lumina ochilor tăi obosiţi... ; Sărutul focului ; Eram cîndva copil / Andrei Burac // Tinerimea Moldovei. – 1967. – 16 iun.

51. Coincidenţă ; Amurg / Andrei Burac // Cultura. – 1967. – 10 iun. – P. 8. 52. E toamnă ; Cuvintele / Andrei Burac // Tinerimea Moldovei. – 1967. – 15 dec. 53. Lecţii de pictură ; Gîndurile copiilor ; Clipa deşteptării / Andrei Burac //

Cultura. – 1967. – 30 sept. – P. 9.

32

54. Memorie ; Vînt ; Adolescenţii / Andrei Burac // Cultura. – 1967. – 21 ian. – P. 7.

55. Nocturnă / Andrei Burac // Tinerimea Moldovei. – 1967. – 15 ian. 56. Pămîntul e blînd ; Somnul femeilor / Andrei Burac // Moldova. – 1967.

– Nr 11. – P. 4.

196857. Cavaleri ai revoluţiei / Andrei Burac // Moldova soc. – 1968. – 7 no-

iemb. ; Scînteia leninistă. – 1971. – Nr 11. – P. 5. 58. Credinţă ; Însetare ; Joc în timp: [în preajma apariţiei primei cărţi] / Andrei

Burac // Moldova. – 1968. – Nr 7. – P. 14. 59. Frescă / Andrei Burac // Tinerimea Moldovei. – 1968. – 16 oct. 60. Ora de taină ; Aşteptări / Andrei Burac // Tinerimea Moldovei. – 1968.

– 25 febr. 61. Pietate ; Măşti ; Setea : [pentru Valentina Rusu-Ciobanu] ; Cîntece netermi-

nate / Andrei Burac // Cultura. – 1968. – 2 mart. – P. 8. 62. Tinereţe : [consacrată cosmonautului Gheorghi Beregovoi] / Andrei Burac

// Tinerimea Moldovei. – 1968. – 7 noiemb. 63. Vine iarna / Andrei Burac // Scînteia leninistă. – 1968. – Nr 12. – (Supl.

„Steluţa”, Nr 7).

196964. Glasul bobului / Andrei Burac // Tinerimea Moldovei. – 1969. – 12 oct. 65. Spre casa părintească / Andrei Burac // Tinerimea Moldovei. – 1969.

– 28 dec. 66. Zăpada / Andrei Burac // Chişinău : Gaz. de seară. – 1969. – 2 ian.

197067. Întoarcerea ; O, Ana / Andrei Burac // Cartea poeziei-70. – Ch., 1970. – P.

110-111. 68. Pămîntul Moldovei / Andrei Burac // Cultura. – 1970. – 1 aug. – P. 5. 69. Zorile ; Luminile primăverii ; În deşert ; De ce să port grija mării / Andrei

Burac // Cultura. – 1970. – 11 iul. – P. 8.

197170. Cîntecele dragostei / Andrei Burac // Tinerimea Moldovei. – 1971. – 21

noiemb. – P. 5. 71. Sentiment ; Ispita înfl oririi / Andrei Burac // România lit. – 1971. – 8 iul.

– P. 21.

33

197272. Bună ziua ; Jocuri în primăvară ; Această bucurie ; Destin ; Horă cu păsări /

Andrei Burac // Tinerimea Moldovei. – 1972. – 28 apr. 73. Cînd înfl oresc caişii ; Ce soartă ; Peste zăpezi ; Toamnă ; Culorile noastre ; Mai

simt ; În lungile tăceri / Andrei Burac // Cultura. – 1972. – 5 febr. – P. 8-9. 74. Ora pîinii ; Covor cu păsări ; Noi, acei veniţi din cîmpii / Andrei Burac //

Tinerimea Moldovei. – 1972. – 30 iul. 75. Plai moldav în mai / Andrei Burac // Moldova soc. – 1972. – 1 mai.

197376. Legendă ; În lipsa ta / Andrei Burac // Tinerimea Moldovei. – 1973. – 21 oct. 77. Mărţişori / Andrei Burac // Viaţa satului. – 1973. – 1 mart.78. ...Şi numai în lumină va fi socotită greutatea Omului... : [din cartea în curs

de apariţie „În braţele luminii”] / Andrei Burac // Tinerimea Moldovei. – 1973. – 11 mai. – Cuprins : Poruncă ; Eroii (elegie) ; Zborul îmi spuse ; Nesfîrşite sărbători.

197479. Noţiuni simple / Andrei Burac // Tinerimea Moldovei. – 1974. – 18 oct. 80. Poetul [Vitalie Tulnic] / Andrei Burac // Tinerimea Moldovei. – 1974. – 8 dec. 81. Zile de toamnă / Andrei Burac // Scînteia leninistă. – 1974. – Nr 10. – P. 1.

197582. Către sat ; De cîte ori ; Sentiment ; Preschimbări ; Îngăduie-mi un popas /

Andrei Burac // Tinerimea Moldovei. – 1975. – 2 febr. 83. Cîntec de primăvară ; Lîngă izvoare ; Somn ; Corăbii cu zestre ; Sîmbătă

spre duminică ; Seminţe de bucurii ; Marea ; În braţele luminii ; Tu ; Toată fi rea / Andrei Burac // Moldova. – 1975. – Nr 7. – P. 23.

84. Dincolo de pîine / Andrei Burac // Cartea poeziei-75. – Ch., 1975. – P. 29-30 ; Faţa pîinii. – Ch., 1979. – P. 132-133.

85. La curganul Mamai ; Rugă / Andrei Burac // Scînteia leninistă. – 1975. – Nr 3. – P. 19.

86. Sîmbătă spre duminică / Andrei Burac // De dragoste. – Ch., 1975. – P. 345 ; Ibidem : Ed. a 2-a, rev. şi compl. – Ch.: Lit. artistică, 1978. – P. 357-358.

87. Şi omul... ; Ce cuvinte mai pot fi rostite ; Plouă ; Culegătorul ; E adevărat / Andrei Burac // Cultura. – 1975. – 15 febr. – P. 8.

88. Ţesătoarea ; Simt ; Ce-ar fi ... ; Drum de ţară ; Romantică ; Spre stele ; Ge-

34

ografi a vieţii ; Litoral ; Munţii dimineaţa ; Zi nouă ; Cu întreg universul ; Dincolo de pîine / Andrei Burac // Nistru. – 1975. – Nr 3. – P. 112-116.

197689. Acasă : [pentru Alexei Marinat şi Serafi m Saka] ; Fie ; Spre deosebire : [lui

A. Mejirov] ; Caleaşca vremii ; La revărsat de zori / Andrei Burac ; des. : A. Ţurcanu // Tinerimea Moldovei. – 1976. – 11 ian.

90. Aşa ar fi / Andrei Burac // Cultura. – 1976. – 16 oct. – P. 8. 91. Fie / Andrei Burac // Cartea poeziei-76. – Ch., 1976. – P. 96. 92. Martie / Andrei Burac // Tinerimea Moldovei. – 1976. – 17 oct. 93. O casă sub deal ; Martie ; Iar am aprins lumina ; Mai ştii... ; Mai spre soare ;

Fie ; La revărsat de zori ; Caleaşca vremii ; Aşa ar fi / Andrei Burac // Nis-tru. – 1976. – Nr 12. – P. 53-56.

94. Seminţe de bucurii / Andrei Burac // Chişinău : Gaz. de seară. – 1976. – 16 oct.

197795. Acasă ; În voie ; Zi de iarnă ; Miez ; Nu mai ştie ; Crochiu ; Nu mai pot ; Să

rămîn ; Schiţă în apus de soare / Andrei Burac // Lit. şi arta. – 1977. – 25 aug. – P. 3.

96. Schiţă în apus de soare / Andrei Burac // Cartea poeziei-77. – Ch., 1977. – P. 123.

197897. Albă cărare ; Taraclia-1944 ; Mama ; Roada ; Drumuri ; Elegie la Chiţcani ;

Unde începe poezia ; Cîntec ; Veste ; Glia ; Vechea casă ; Vorbele ; Prima zăpadă ; Aripile / Andrei Burac // Nistru. – 1978. – Nr 4. – P. 90-93.

98. El /Andrei Burac // Cartea poeziei-78. – Ch., 1978. – P. 212.

198099. Plus-minus ; Bugeac ; Ţărm de zi ; Pe deal ; Să mergi ; Comoara / Andrei

Burac // Nistru. – 1980. – Nr 11. – P. 102-103.

1981100. Sufl etul tău / Andrei Burac // Mama, graiul. – Ch., 1981. – P. 130 ; Ibi-

dem : Ed. a 2-a, rev. şi compl. – Ch., 1986. – P. 165.

1985101. Prima zăpadă ; Pe deal ; Fără întoarcere ; Stare / Andrei Burac // Cartea

poeziei-85. – Ch., 1985. – P. 83-84.

35

1987102. Dincolo de pîine ; Sentiment ; Către sat ; Peste zăpezi ; Sufl etul tău / An-

drei Burac // Constelaţia lirei. – Bucureşti, 1987. – P. 43-46 ; Ibidem: Ed. a 2-a, rev. şi compl. – Bucureşti, 1989. – P. 43-47.

1988103. Limba maternă / Andrei Burac // Lit. şi arta. – 1988. – 22 dec. – P. 2.

1989104. Întru înviere / Andrei Burac // Lit. şi arta. – 1989. – 9 mart. – P. 2. 105. Mi-e teamă / Andrei Burac // Lit. şi arta. – 1989. – 26 ian. – P. 7. 106. „ ...Trezire bruscă în faptul morţii” ; Luna plină ; Am visat ; Nu ; Drumu-

rile copilăriei ; Numărătoare inversă / Andrei Burac // Orizontul. – 1989. – Nr 8. – P. 12-13.

107. Vinovat ; Dulcele somn al învinşilor ; Mai sună muzica ; De la o distanţă ; Ruga de pe urmă ; Ora amintirilor ; Neroditoarea frică ; Lumina toată ; A fi / Andrei Burac // Nistru. – 1989. – Nr 12. – P. 81-84.

1990108. Există / Andrei Burac // Glasul. – 1990. – 1 noiemb. – P. 7. 109. Limba maternă ; Trăind în continuare / Andrei Burac // Steaua. – 1990.

– Nr 11/12. – P. 11.110. Prea tîrziu ; Şi mai cu seamă ; Semn de tărie ; Supliment ; Ca pe o pedeap-

să ; Şi inimă ai zăvorît ; Cu mai fără ; Cu faţa / Andrei Burac // Columna. – 1990. – Nr 11. – P. 26-27.

111. Spune-mi ; Departe de voi ; Martor ; Vrerea noastră comună ; Litanie ; Întru a visa ; Zi grea / Andrei Burac // Lit. şi arta. – 1990. – 15 febr. – P. 5.

1991112. Caravana roşie ; Ca o duminică ; Fals ; Trecător ; Să audă ; Nevoia de ido-

li ; Să nu încerce : [lui Mihai Ţăruş] ; Fără iertare / Andrei Burac // Lit. şi arta. – 1991. – 11 apr. – P. 5.

113. Nici de mine ; Lacomi la vise ; Fie chiar şi ; Cum ; Şi mai cu seamă ; Pentru prima oară ; Pe-acolo : [in memoriam Vitalie Tulnic] ; Veste ; Un-doi ; Măcar în somn ; Vedenii ; Miruit / Andrei Burac // Basarabia. – 1991. – Nr 6. – P. 36-40.

1992114. Anii rătăciţi ; Pe care o port ; Proprietarii de iluzii : [lui Vasile Vasila-

che] ; În noapte ; Paradox ; Doar din palma lui ; Apă ; Ay, sister! : [Gabrielei

36

Melinescu] ; Eclipsă ; Sărmanii pămîntului ; Nu de înger ; Noaptea, tîrziu / Andrei Burac // Lit. şi arta. – 1992. – 9 iul. – P. 5.

115. Cum ; Vedenii ; Pe-acolo: [in memoriam Vitalie Tulnic] ; Un-doi ; Pentru prima oară ; Fie chiar şi / Andrei Burac // Tribuna (Cluj). – 1992. – 3-9 sept. (Nr 35). – P. 3.

116. ...Mângîietoarea de ierburi ; Întâmplare în miez de noapte ; Sufl etul la plim-bare / Andrei Burac // Literatorul (Bucureşti). – 1992. – 27 noiemb. – P.11.

117. Prin care ; Mângîietoarea de ierburi ; Alai de vînătoare ; Sînt lipsă ; Bucu-ră-te ; Cît despre catedrala din Uppsala – nici vorbă ; Hlatus ; Întîmplare în miez de noapte ; Cum să treci ; Sufl etul la plimbare / Andrei Burac // Columna. – 1992. – Nr 2. – P. 5-7.

1993118. Bucură-te ; Sînt lipsă ; Alai de vînătoare ; Mângîietoarea de ierburi ; Prin

care / Andrei Burac // Tribuna. – 1993. – 25-31 mart. (Nr 12). – P. 6.119. „Cum poţi să fi i fericit” / Andrei Burac // Basarabia. – 1993. – Nr 3. – P.

66-68. – Cuprins : Hoţ în faţa oglinzii ; Revenire ; Ca un semn ; Fără să ştiu ; Clipele poetului ; Protest continuu ; Autumnală II ; Echivoc ; Rugăciu-nea unui plugar într-o amiază cu secetă.

120. Echivoc ; Ca un semn / Andrei Burac // Astra (Braşov). – 1993. – Nr 5. – P. 10.

1994121. Altceva ; Vînzarea de sine ; Balanţă orientală ; Crepuscul ; Mai întîi / An-

drei Burac // Luceafărul (Bucureşti). – 1994. – 14 dec. – P. 14.

1995122. Balanţă orientală ; Sufl et tînguitor ; De ce ; Înotînd ; Ca niciodată – cu

speranţă / Andrei Burac // Basarabia. – 1995. – Nr 1. – P. 38-39.123. Fără să ştiu ; Crepuscul ; Echivoc / Andrei Burac // ARGO. – 1995. – Nr

11. – (Solstiţiul de vară). 124. Lumini sfîrtecate / Andrei Burac // Lungu A. Ocolul oglindirii. – Bonn, 1995. 125. Prin care ; Mângîietoarea de ierburi ; Alai de vînătoare / Andrei Burac //

Almanahul Pădurii. – Bucureşti, 1995. – P. 55.

1997126. Am trăit ; Nu cred ; Pasărea norocului ; Cu aripa ; Şi nu numai : [Lidiei

Istrati] ; Poem I ; Poem II ; Poem III ; Dar mai întîi / Andrei Burac // Basa-rabia. – 1997. – Nr 5/6. – P. 32-33.

37

127. De lîngă albul peretelui ; Chipuri cu semne ; Cu toată fi inţa / Andrei Burac // ARGO. – 1997. – Nr 16. – (Solstiţiul de iarnă).

128. În scrînciob, sub cupolă ; Praguri, praguri reci şi străine ; Septembrie 1996 ; Oricum visez ; De lîngă albul peretelui ; Chipuri cu semne ; Poveste veche ; Cu toată fi inţa, spre altundeva / Andrei Burac // Contrafort. – 1997. – Iul. (Nr 7). – P. 20.

129. Pot să şi uit ; Timpul : [lui Alexandru Lungu] ; Rătăcire ; În această sîmbă-tă ; Dintotdeauna : [lui Peter Curman] ; Plină de neştire ; Carul cel cu patru roţi ; Made in Japan ; Spaţii comunicante / Andrei Burac // Limba Română. – 1997. – Nr 3/4. – P. 174-177.

130. Praguri, praguri reci şi străine ; Septembrie 1996 ; Oricum visez / Andrei Burac // ARGO. – 1997. – Nr 15. – (Solstiţiul de vară).

131. Suntem ; Măcar o singură poveste : [fi ului Anatolie] ; Averea mea de-o viaţă ; Astăzi ori mîine ; Lasă ; Aici şi astăzi ; Onomastică ; Amintirile noastre ; Toamnă ; 17 septembrie 1997, sau Întrebări fără răspuns / An-drei Burac // Moldova lit. – 1997. – 12 noiemb. – (Supl. al ziar. „Mol-dova suverană”).

132. Undeva jos ; Ceas tîrziu ; Din astăzi spre ieri ; Eterna Grecie ; Cuib de nisip ; Vedenie în nesomn ; Întoarceţi privirea / Andrei Burac // Lit. şi arta. – 1997. – 4 sept. – P. 5.

1998133. Oricum visez ; Să audă ; Dintotdeauna : [lui Peter Curman] ; Cu sufl area ;

Echivoc ; Nu cred ; Mângîietoarea de ierburi ; Eterna Grecie ; Dar mai întîi ; Am trăit / Andrei Burac // Moment poetic [Nr] 9. – Ch., 1998. – P. 4-5.

134. Poem I ; Praguri reci ; În această sîmbătă ; Ceas tîrziu ; Faţă în faţă ; Pot să şi uit ; Autumnală I ; Spaţii comunicante ; Rugăciune în amiază / Andrei Burac // Moldova suverană. – 1998. – 13 aug.

135. Sufl area ; Să cobori ; Undeva în mine ; Drumu-i lung ; Aşteptarea mea ; Eşti plecată ; În car ; Veni-va şi dimineaţa ; Şi astăzi ; În gol ; Se anunţă ; Acolo / Andrei Burac // Lit. şi arta. – 1998. – 13 aug. – P. 4.

136. Suntem : [fi ului meu Anatol] ; Toamnă ; Averea mea de-o viaţă ; 17 sep-tembrie 1997 sau Întrebări fără răspuns / Andrei Burac // ARGO. – 1998. – Nr 17. – (Solstiţiul de vară).

1999137. De-o vreme / Andrei Burac // Contrafort. – 1999. – Sept.-Oct. (Nr 9/10). – P. 4.

38

138. Doar aici ; După cele trăite şi trăite / Andrei Burac // Contrafort. – 1999. – Noiemb.-Dec. (Nr 11/12). – P. 4.

139. Fals / Andrei Burac // Limba Română. – 1999. – Nr 6/8. – P. 68.140. O goană lentă şi inversată ; În prezenţa unei drame cu sfi nţi ; Războiul uni-

cul ; Ne minţim ; Din noapte ; E un miracol ; O dimineaţă ; Că de altfel, vine anotimpul / Andrei Burac // Contrafort. – 1999. – Iul.-Aug. (Nr 6/8). – P. 7.

141. Peste zăpezi / Andrei Burac // Eterna iubire. – Bucureşti, 1999. – P. 76.

2000142. Acolo ; Se anunţă ; În gol ; Şi astăzi ; Veni-va şi dimineaţa ; În car ; Eşti ple-

cată ; Aşteptarea mea ; Drumu-i lung ; Undeva în mine ; Să cobori ; Sufl area / Andrei Burac // Metafore româneşti din Basarabia. – Iaşi, 2000. – Vol. 2. – P. 69-80.

143. De-o vreme, e o răbdare neconsumată ; E nemiloasă cu mine / Andrei Burac // ARGO. – 2000. – Nr 20. – (Primăvara).

144. Iar el în încheiere / Andrei Burac // Contrafort. – 2000. – Apr.-Mai (Nr 4/5). – P. 5

145. La al 13-lea ceas al întunericului / Andrei Burac // Contrafort. – 2000. – Ian.-Mart. (Nr 1/3). – P. 4.

146. Şi mai cu seamă / Andrei Burac // Lit. şi arta. – 2000. – 14 sept. – P. 5. – Cuprins: Rătăcire ; Miruit.

147. Zici că ai / Andrei Burac // Lit. şi arta. – 2000. – 12 oct. – P. 5.

2001148. Acolo ; Se anunţă ; Şi astăzi ; În gol ; Veni-va şi dimineaţa ; În car ; Undeva

în mine ; Aşteptarea mea ; Eşti plecată ; Să cobori / Andrei Burac // Mo-ment poetic [Nr] 17. – Ch., 2001. – P. 4-5.

149. Deschide ; Sunt geamănul din vise / Andrei Burac // Basarabia. – 2001. – Nr 5/7. – P. 118-119.

150. O, această parabolă / Andrei Burac // Steaua (Bucureşti). – 2001. – Nr 10/11. – P. 67.

151. O, această parabolă ; Deschide ; Sunt geamănul din vise ; Umbra umbrei ; A simulat suferinţa străinului / Andrei Burac // Luceafărul. – 2001. – 17 oct. (Nr 36). – P. 18.

2002152. Semne din senin ; Rebeli ; Vorbele acestea / Andrei Burac // România lit.

– 2002. – 11-17 dec. – P. 3.

39

2003153. Pe sângele care a curs aici / Andrei Burac // Lit. şi arta. – 2003. – 14 aug.

– P. 1.154. Semne din senin ; Rebeli ; Vorbele acestea ; A simulat ; Umbra umbrei ;

Sunt geamănul din vise ; O, această parabolă ; Deschide / Andrei Burac // Lit. şi arta. – 2003. – 14 aug. – P. 4.

2004155. Urc ; Există ore ; Am înţeles ; Rece ca gheaţa e ; Acolo ; Cu un sâmbure de

migdal ; Din marele întuneric al străzii ; Pe sângele care a curs aici ; Un plâns / Andrei Burac // Viaţa Basarabiei. – 2004. – Nr 1. – P. 140-142.

2005156. Averea mea de o viaţă ; Autumnală II ; Pentru prima oară ; Poem III ;

Timpul? : [lui Alexandru Lungu] / Andrei Burac // Oglinda lit. (Focşani). – 2005. – Sept. (Nr 45). – P. 1452.

2006157. Acest timp-răstimp ; Memoria ; Uitarea ; De ai şti tu ; Străin şi singur ;

Acolo unde eşti / Andrei Burac // Moment poetic [Nr] 34. – Ch., 2006. – P. 4-5.

158. Acolo unde eşti ; Cândva ; O călătorie ; Uitarea ; Iar dacă tot zici şi zici ; Pe fundalul puterii tinere ; Memoria ; Să fi văzut eu ochi ; Cum să mai vâs-leşti? ; Pe înserat ; Şi a fost... / Andrei Burac // Septentrion lit. (Cernăuţi). – 2006. – Nr 3. – P. 4.

159. Carul ; Ghilotină de aur ; Clipe golite de timp ; Ruga de pe urmă / Andrei Burac // Florile dalbe. – 2006. – 18 mai. – P. 16.

160. În această sâmbătă / Andrei Burac // La Creangă : almanah lit. – Ch., 2006. – Nr 19. – P. 18.

161. Lacomi la vise ; În această sâmbătă ; Greşind ; Autumnală II ; Plină de neştire ; Poem I ; Rătăcire ; Să audă ; Există ; Undeva în mine ; Veni-va şi dimineaţa ; E un miracol ; I love you ; A venit ; Mă dor cei patru pereţi ; Oricum visez ; Pe cer ; Poem III / Andrei Burac // Limba Română. – 2006. – Nr 11/12. – P. 123-130.

162. Măreţia senină a solitudinii / Andrei Burac // Phoenix. – 2006. – 15 iun. – 13 sept. – P. 21. – Cuprins : Cum să mai vâsleşti? ; Secundat ; Înstrăinat ; Într-un internet-café ; Pe înserat.

40

163. Oriunde e ; Într-un internet-café ; Memoria ; Şi a fost... ; De ai şti tu ; Acest timp-răstimp ; O călătorie ; Iar dacă tot zici şi zici ; Pe fundalul puterii ti-nere ; Uitarea ; Cîndva / Andrei Burac ; il. : Violeta Zabulică // Noi. – 2006. – Nr 5. – P. 8-9.

164. Pe înserat ; Sîntem ; Şi a fost ; La al 13-lea ceas al întunericului / Andrei Burac // Lumina Lină. – Ch., 2006. – P. 124-127.

2007165. Acolo ; În gol ; Veni-va şi dimineaţa / Andrei Burac // Poezia acasă : poeţi

contemporani din Basarabia : antol. de Iulian Filip şi Mihai Stan. – Ed. a 2-a rev. – Târgovişte, 2007. – P. 359-360.

166. Acolo unde eşti / Andrei Burac // Porto-Franco (Galaţi). – 2007. – Oct.-Dec. (Nr 10/12).

167. Cu puteri proaspete ; În gol ; Fie chiar şi / Andrei Burac // Clipa. – 2007. – Nr 1. – P. 37.

168. Secundat ; Cum să mai vâsleşti ; Să fi văzut eu ochi ; Pe înserat ; Înstrăi-nat ; Cândva / Andrei Burac // Moment poetic. – Ch., 2007. – P. 8-9.

În limba rusă

1965169. Память войны / Андрей Бурак ; пер. Леонида Литвиненко // Патри-

от. – 1965. – 4 июля. – С. 1.

1969170. Мера ; Молодость / Андрей Бурак ; пер. с молд. Ефрем Баух // Код-

ры. – 1969. – № 12. – С. 38-39.171. Снег / Андрей Бурак ; пер. : Ефрем Баух // Веч. Кишинёв. – 1969. – 2 янв.

1973172. Анна ; Цвета ; Звучит в нас... ; Вечернее безмолвие ; Эта радость / Ан-

дрей Бурак ; пер.: Рудольф Ольшевский // Кодры. – 1973. – № 7. – С. 103-106.

173. Звучит в нас... / Андрей Бурак ; пер. с молд. Рудольф Ольшевский // Молодёжь Молдавии. – 1973. – 8 февр.

1976174. Живое имя / Андрей Бурак ; пер.: Руд