2
Anticorpi anti SS-A (RO) si anticorpi anti SS-B LA Anticorpii anti Ro/SS-A şi anti La/SS-B sunt frecvent descrişi împreună şi se întâlnesc, de obicei, în sindromul Sjögren (primar şi secundar), dar pot să se întâlnească şi în ale colagenoze. Pacienţii cu sindrom Sjögren, de obicei, prezintă VSH crescut. Anti-SS-A sunt prezenţi la 60% dintre pacienţii cu sindrom Sjögren şi la 25-35% dintre bolnavii cu LES. S-a observat, de asemenea, asocierea anticorpilor anti-SS-A cu lupusul eritematos cutanat subacut. S-a constatat că pacienţii cu LES care prezintă numai SS-A (SS-B sunt absenţi) au risc crescut de a dezvolta nefrită. Anticorpii anti-SS-A par să caracterizeze o formă particulară de PR, adesea asociată cu semne de LES sau de sindrom Gougerot- Sjögren. Această observaţie poate să aibă importanţă practică pentru supravegherea acestor cazuri care sunt 1-5% dintre cele cu PR. Anticorpii anti-SS-B însoţesc anticorpii anti-SS-A în sindromul Sjögen, dar sunt mai puţin frecvenţi în LES (10- 15%) indicând evoluţia lentă. Anti- SS-B sunt un marker serologic pentru sindromul Sjögren, dar pacienţii cu aceşti anticorpi trebuie să fie evaluaţi cu prudenţă pentru sindrom sicca. Anticorpii anti-SS-A sunt prezenţi la peste 60% dintre pacienţii cu LES cu ANA negativ. S-a observat că unii pacienţi cu LES prezintă numai anticorpi anti-SS-B. Pacienţii cu LES cu anticorpi anti-SS-A pozitivi prezintă mai frecvent rash fotosensibil, hipergammaglobulinemie şi factor reumatoid, rareori prezintă afectarea sistemului nervos şi renal comparativ cu cei cu anti-SS-A negativ. Variaţiile în titrul anti-SS-A se corelează cu severitatea LES şi cu nivelurile anticorpilor anti- dsDNA. Anti-SS-A s-au descris la 50% dintre pacienţii cu LES cu deficienţă de C2. Numeroşi cercetători au raportat că anticorpii anti- SS-A sunt un marker serologic pentru lupusul eritematos neonatal, un sindrom caracterizat prin lupus cutanat sau bloc cardiac congenital şi serologic prin prezenţa anticorpilor IgG faţă de antigenul SSA transmişi de la mamă. Lupusul eritematos neonatal poate să se întâlnească la copii cu mame cu LES sau sindrom Sjögren, aproximativ 50% dintre mamele cu copii cu lupus eritematos neonatal sunt asimptomatice. S-a demonstrat că anticorpii anti-SS-A sunt implicaţi în patogenia lupusului eriematos neonatal. Prezenţa anticorpilor anti- SS-A la pacienţii cu sindrom Sjögren identifică un grup de pacienţi cu frecvenţă mai mare a afectarii extraglandulare, manifestată prin vasculită sau afectarea SNC. Anticorpii anti-SS-A au fost descrişi la 19% dintre pacienţii cu ciroză biliară primitivă. Pe ţesutul de rozătoare, substratul clasic folosit pentru ANA, antigenul este predominant citoplasmatic SS-A. Pacienţii care prezintă anticorpi

Anticorpi Anti SS-A (RO) Si Anticorpi Anti SS-B LA

Embed Size (px)

DESCRIPTION

Anticorpi anti SS-A (RO) si anticorpi anti SS-B LA

Citation preview

Anticorpi anti SS-A (RO) si anticorpi anti SS-BLAAnticorpii anti Ro/SS-A i anti La/SS-B sunt frecvent descrii mpreun i se ntlnesc, de obicei, n sindromul Sjgren (primar i secundar), dar pot s se ntlneasc i n ale colagenoze. Pacienii cu sindrom Sjgren, de obicei, prezint VSH crescut. Anti-SS-A sunt prezeni la 60% dintre pacienii cu sindrom Sjgren i la 25-35% dintre bolnavii cu LES. S-a observat, de asemenea, asocierea anticorpilor anti-SS-A cu lupusul eritematos cutanat subacut. S-a constatat c pacienii cu LES care prezint numai SS-A (SS-B sunt abseni) au risc crescut de a dezvolta nefrit. Anticorpii anti-SS-A par s caracterizeze o form particular de PR, adesea asociat cu semne de LES sau de sindrom Gougerot- Sjgren. Aceast observaie poate s aib importan practic pentru supravegherea acestor cazuri care sunt 1-5% dintre cele cu PR. Anticorpii anti-SS-B nsoesc anticorpii anti-SS-A n sindromul Sjgen, dar sunt mai puin frecveni n LES (10- 15%) indicnd evoluia lent. Anti- SS-B sunt un marker serologic pentru sindromul Sjgren, dar pacienii cu aceti anticorpi trebuie s fie evaluai cu pruden pentru sindrom sicca. Anticorpii anti-SS-A sunt prezeni la peste 60% dintre pacienii cu LES cu ANA negativ. S-a observat c unii pacieni cu LES prezint numai anticorpi anti-SS-B. Pacienii cu LES cu anticorpi anti-SS-A pozitivi prezint mai frecvent rash fotosensibil, hipergammaglobulinemie i factor reumatoid, rareori prezint afectarea sistemului nervos i renal comparativ cu cei cu anti-SS-A negativ. Variaiile n titrul anti-SS-A se coreleaz cu severitatea LES i cu nivelurile anticorpilor anti-dsDNA. Anti-SS-A s-au descris la 50% dintre pacienii cu LES cu deficien de C2. Numeroi cercettori au raportat c anticorpii anti-SS-A sunt un marker serologic pentru lupusul eritematos neonatal, un sindrom caracterizat prin lupus cutanat sau bloc cardiac congenital i serologic prin prezena anticorpilor IgG fa de antigenul SSA transmii de la mam. Lupusul eritematos neonatal poate s se ntlneasc la copii cu mame cu LES sau sindrom Sjgren, aproximativ 50% dintre mamele cu copii cu lupus eritematos neonatal sunt asimptomatice. S-a demonstrat c anticorpii anti-SS-A sunt implicai n patogenia lupusului eriematos neonatal. Prezena anticorpilor anti-SS-A la pacienii cu sindrom Sjgren identific un grup de pacieni cu frecven mai mare a afectarii extraglandulare, manifestat prin vasculit sau afectarea SNC. Anticorpii anti-SS-A au fost descrii la 19% dintre pacienii cu ciroz biliar primitiv. Pe esutul de roztoare, substratul clasic folosit pentru ANA, antigenul este predominant citoplasmatic SS-A. Pacienii care prezint anticorpi anti- SS-A pot fi ANA negativi pe testul de rutin. Asocierea sindromului Sjgren cu anticorpi mpotriva antigenelor SSA i SS-B este dificil de explicat, deoarece aceste antigene sunt prezente n toate celulele nucleate. Anticorpii anti-SS-B reacioneaz ncruciat cu laminina, ceea ce conduce la ipoteza c anticorpii anti-SSB pot fi implicai in blocul cardiac congenital.