ANTREPRENORIATUL: SURSE DE FINANȚARE

Lect. univ. drd. Marian Covlea

Universitatea Creștină “Dimitrie Cantemir” București

marian.covlea@gmail.com

Rezumat:

Lucrarea de față abordează tematica antreprenoriatului în contextul actualei crize economico-financiare prelungite, când se reduc salariile și investițiile productive, scad dramatic exporturile și investițiile străine, cresc șomajul și gradul de sărăcie a populației. În aceste condiții, antreprenoriatul, în toate formele sale, este o nouă șansă pentru un tot mai mare număr de oameni care vor să muncească.

După o scurtă contextualizare a antreprenoriatului (definire, importanță, forme), abordez problema surselor de finanțare a afacerilor antreprenoriale, în cele trei momente esențiale ale acestora: înființarea, maturitatea și lichidarea.

În final prezint o predicție referitoare la viitorul antreprenoriatului, în România și pe plan mondial, precum și o Bibliografie actualizată, relevantă asupra domeniului, mai ales că literatura de specialitate a neglijat mult timp antreprenoriatul în favoarea managementului.

Cuvinte-cheie: antreprenoriat, antreprenor, boot strapping, cei 3 P, îngeri investitori, ciclul de business antreprenorial.

1. Definiția antreprenoriatului și antreprenorului

Definiția antreprenoriatului nu există în Dicționarul Explicativ al Limbii Române. Noțiunea de antreprenoriat este o noțiune multidisciplinară, despre care se vorbește în mod sistematic din sec. al XVIII-lea, secolul debutului Revoluției Industriale și antreprenoriatului în Anglia. Iată o definiție generală, sintetică și cvasi-unanim acceptată în literatura de specialitate: antreprenoriatul constă în identificarea şi valorificarea unor oportunităţi economice.

În continuare voi prezenta și cinci definiții complementare ale antreprenorului, ca figură centrală a antreprenoriatului, preluate dintr-o cunoscută carte de specialitate:1

Un antreprenor este un intermediar între capital și forța de muncă.

Un antreprenor este o persoană care dorește și poate să convertească o idee nouă sau o invenție într-o afacere de succes.

Un antreprenor este cineva care organizează o întreprindere sau o afacere și își asumă riscul pentru aceasta.

1 Marius Ghenea, 2011, pp. 39-42.

1

Un antreprenor este o persoană care deține o nouă afacere, întreprindere sau idee și își asumă o responsabilitate semnificativă pentru riscurile inerente acesteia.

Un antreprenor este acea persoană care uită la o problemă și o vede ca pe o oportunitate, iar apoi acționează asupra sa!

Un antreprenor este în același timp lider și manager. Se observă deci cu ușurință care sunt calitățile necesare unui antreprenor de succes: vocație, viziune, automotivație, încredere, optimism, creativitate, educație, curaj, oportunism, perseverență, responsabilitate, șansă (mediu favorabil).

2. Formele antreprenoriatului

Noțiunea de antreprenoriat are un sens general (de afacere care implică un oarecare risc comercial și financiar, practicată în întreprinderi/societăți comerciale, inclusiv marile corporații transnaționale) și un sens restrâns (de mică afacere, eventual o afacere de familie). În cuprinsul acestei lucrări vom folosi noțiunea de antreprenoriat în sens restrâns.

În sens restrâns, acela de mică afacere, antreprenoriatul se poate practica în unul din următoarele domenii principale:

2.1. Comerțul liber.

2.2. Activitățile meșteșugărești.

2.3. Activitățile reglementate: arhitectură, contabilitate, avocatură, consultanță, etc.

2.4. Concesionările: schimb valutar, taximetrie.

2.5. Antreprenoriatul social: este cea mai recentă și complexă formă de antreprenoriat, implicând în mod direct și indirect mulți actori sociali (Stakeholders), de tip hibrid economic-social, acționând la limita dintre performanța economică și nevoile sociale comunitare, dintre societatea comercială și organizația non-profit, dintre public și privat.

Ca formă juridică, afacerea antreprenorială se poate organiza ca societate comercială (din categoria IMM-urilor2), întreprindere individuală, cabinet individual, întreprindere familială, persoană fizică autorizată, asociațiune în participațiune.3

3. Sursele de finanțare a afacerilor

2 IMM este acronimul pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii.

3 În conformitate cu prevederile art. 1.949-1.954 din Noul Cod Civil, intrat în vigoare la 1.10.2011.

2

Sursele de finanțare sunt foarte importante, practic indispensabile, pentru inițierea și dezvoltarea afacerilor antreprenoriale. Ele diferă ca forme și pondere în diferite faze ale ciclului de viață a afacerii (inițiere, maturitate, lichidare).

3.1. Surse de finanțare la începutul afacerii

Surse personale: sunt reprezentate de disponibilități bănești și alte valori (lei, valută, metale și pietre prețioase, opere de artă, etc.), terenuri, clădiri, mijloace de transport, utilaje, stocuri diverse, etc.

Surse provenite de la alți asociați: sunt de aceeași natură ca cele de la punctul anterior.

Boot strapping:4 se mai numește și strânsul curelei, adică o modalitate de finanțare inițială a afacerii fără a apela la surse externe, ci doar făcând economii și folosind cât mai eficient resursele proprii, atât monetare, cât și orice alte resurse proprii.5 Această metodă de finanțare se referă la:

Utilizarea locuinței sau a spațiului virtual ca birou, a altor spații (magazii, garaje) ca loc de desfășurare a activităților productive și de depozitare;

Cumpărarea celor necesare în barter, în condițiile lipsei de numerar;

Concentrarea pe funcționalitate, nu pe formă și estetică, în ceea ce privește mobilierul sau aparatura de birotică;

Utilizarea de voluntari și practicanți (ucenici, elevi, studenți) pentru activitățile la care aceștia se pretează;

Utilizarea Internetului pentru reducerea costurilor de timp și de bani (promovare, informare, documentare, comunicare);

Încasarea a cât mai multor avansuri (o ilustrare a metodei denumită tehnic pasive stabile sau surse atrase), ceea ce economisește foarte mult numerar atât de deficitar la începutul afacerii;

Promovarea afacerii din gură în gură, deoarece aceasta este metoda cea mai ieftină, cea mai credibilă și deci cea mai eficientă;

Utilizarea atitudinii de a începe de jos și de a adopta o poziție corectă față de client: a face mai multe munci la început (ceea ce înseamnă economisirea mai multor salarii și acumularea de experiență) și a nu trata clientul de sus;

4 Traducere exactă, dar nepotrivită în limba română: tragere de șireturi. În Marea Britanie acest tip de finanțare se mai numește și FFF (Family & Friends Financing).

5 Marius Ghenea, 2011, p. 113.

3

Intrarea cât mai rapidă pe piață: înseamnă atât economie de timp și de costuri, cât și acumularea accelerată de experiență, în special pentru antreprenorii începători;

Concentrarea pe cash-flow, nu pe profitabilitate. Finanțiștii spun că profitul este o opinie, numerarul este un fapt, ceea ce subliniază importanța numerarului pentru susținerea începutului afacerii, spre deosebire de profitabilitate, care este o chestiune de evidență, o consecință ulterioară a desfășurării activității, care se calculează la sfârșitul exercițiului economico-financiar.

Cei 3 P – Părinți, Prieteni, alți Proști:6 este o sursă de finanțare rapidă și gratuită, dar poate duce la tensionarea relațiilor cu finanțatorii, mai ales dacă nu se face un grafic clar de rambursare sau dacă datoriile nu sunt plătite la timp.

Fonduri de risc (Angel Capital Funding), Îngerii investitori sau Seed Financing:7 sunt fonduri de investiții sau persoane fizice care hotărăsc să finanțeze o afacere încă de la începutul acesteia, dacă li se pare de viitor. La un moment dat, când afacerea crește în talie și valoare, investitorii își retrag fondurile, multiplicate.

Credite bancare de tip Startup, oferite de unele bănci, din fonduri proprii sau din surse europene, cu dobândă redusă, perioade de grație mai lungi, garanții mai reduse, etc.

Finanțare tip “Prima firmă” oferite de unele bănci pentru tinerii sub 35 de ani, cu susținere guvernamentală (legislație, resurse bugetare, garanții).

Surse atrase (pasive stabile), cum ar fi salariile, furnizorii, clienții-creditori, statul (pentru taxe, impozite și contribuții), deși nespecifice începutului de activitate, pot avea totuși o pondere importantă în această fază a ciclului de viață a afacerii dacă formula antreprenorială se bucură de prestigiu și credibilitate în mediul de afaceri.

Diverse donații și sponsorizări.

3.2. Surse de finanțare a unei afaceri mature

Sursele atrase, nu împrumutate: menționate la subcapitolul precedent, ele reprezintă o sursă tipică de finanțare în această fază a afacerii, când ea se maturizează, se află în faza de dezvoltare și devine cunoscută, stabilă, credibilă față de salariați, furnizori, clienți și stat, adică cei care pot credita afacerea fără dobândă. Aceste surse pot reprezenta mari sume de bani în situația unor rulaje însemnate, dacă ne gândim la salarii, creditele furnizor, TVA colectat, etc.

Creditul bancar de trezorerie: pentru exploatare (pe termen scurt) sau pentru investiții și dotări (pe termen mediu și lung), ale cărui costuri sunt reprezentate de dobânzi și comisioane bancare.

6 Marius Ghenea, 2011, p. 130. Exprimarea nu se vrea jignitoare, ci doar sugestivă prin insolitul ei.

7 După denumire, plantează semințele (financiare) urmare creșterii cărora afacerea se va dezvolta.

4

Sumele colectate cu titlul de amortizare a imobilizărilor.

Leasingul, ca formă modernă și avantajoasă a creditului de investiții.

Profiturile reinvestite de către antreprenori (profit net repartizat la fondul de dezvoltare, dividende reinvestite).

Forfaiting și Factoring: primirea de finanțări de la bănci pe baza efectelor comerciale (titlurilor de credit) primite de la clienți (cambii, cecuri, bilete la ordin, varanturi), respectiv a facturilor emise către clienți, care dovedesc existența unor creanțe legale, certe, lichide și exigibile; operațiunea implică unele costuri (comisioane) bancare.

Majorarea capitalului social prin cooptarea managerilor și a salariaților în formula asociativă până în limita a 49% din capitalul social: este o formă neconvențională dar foarte eficientă de finanțare, atât datorită creșterii resurselor financiare la dispoziția firmei fără costuri suplimentare, cât și datorită creșterii motivației și performanțelor în muncă, scăderii presiunii sindicale, utilizării mai depline a energiei și creativității personalului, etc.

Fuziuni, achiziții, asociațiuni în participațiune, parteneriate strategice: se referă la dezvoltarea și diversificarea surselor de finanțare, precum și la creșterea cifrei de afaceri, diversificarea activităților și a produselor/serviciilor, creșterea cotei de piață și expansiunea pe noi piețe, etc.

Fondurile de investiții (Venture Capital și Private Equity): pot investi și la începutul afacerii, dar în general investesc fonduri în afacerile mature, care și-au dovedit viabilitatea. Asemenea fonduri de investiții impun administrarea afacerii de către firme de management specializate, profesioniste. Deoarece investitorii urmăresc randamente ridicate (peste 30%), cifra de afaceri trebuie să fie suficient de mare pentru a satisface ambii parteneri. De asemenea, antreprenorii trebuie să nu piardă controlul afacerii și să-și pună la adăpost secretele firmei, având în vedere că investitorii se vor retrage la un anumit moment dat. Este necesară aplicarea unui plan eficient, echitabil, de ieșire din această colaborare cu investitorii.

Cotarea la bursă: permite majorarea de capital prin emiterea de noi acțiuni sau obținerea de credite prin emiterea de obligațiuni pe piața de capital. Este o metodă cu costuri ridicate, rar folosită de firmele mici, cu vocație redusă la asemenea finanțări.

Valorificarea imobilizărilor redundante, prin vânzare (ca atare, pe bucăți, la kilogram) sau prin închiriere, leasing, etc. urmare schimbării obiectului de activitate, uzării fizice sau perimării morale a imobilizărilor, etc.

Subvenții, sponsorizări, donații diverse.

Fondurile europene: sunt o sursă de finanțare foarte valoroasă, dar sunt considerate cu prea mare ușurință sursă de bani gratuiți. Ele sunt acordate în anumite condiții destul de greu de îndeplinit de către firmele prost conduse și organizate: întocmirea unei documentații complicate pentru solicitarea și justificarea finanțării, existența unor resurse

5

proprii inițiale pentru cofinanțare (10-20% din valoarea proiectului), angajamentul pentru îndeplinirea unor obiective sociale (egalitatea de șanse între bărbați și femei, reconversia profesională și angajarea șomerilor, contribuția la ridicarea economico-socială a unor comunități sau zone defavorizate, revitalizarea unor meserii tradiționale, valorificarea unor resurse locale, protecția mediului, etc.), decontarea de către UE a unor cheltuieli după efectuarea acestora de către beneficiarul finanțării, controlul foarte riguros asupra utilizării fondurilor efectuat de către auditorii UE, etc. În general trebuie pornit de la nevoile reale ale afacerii, nu de la programe sectoriale.

3.3. Surse de finanțare la lichidarea afacerii

La lichidarea afacerii se vorbește despre surse de finanțare în sensul de finanțare a unei noi afaceri care se deschide cu fondurile provenite de la cea care se lichidează. Dacă la înființare afacerea trebuie să depășească barierele de intrare în domeniu, la lichidare ea trebuie să depășească barierele de ieșire, care sunt cu atât mai ridicate (dificil de trecut) cu cât afacerea este mai specială, de exemplu are imobilizări cu nivel tehnologic redus sau care nu pot fi utilizate decât în anumite activități (turnarea de metale, forjă, caretășerie, etc.).

Principalele forme de valorificare a unei afaceri în vederea obținerii de surse de finanțare pentru o nouă afacere sunt următoarele:

Vânzarea către alte persoane: are loc prin negociere, uneori competitivă (cu mai mulți cumpărători). Este probabil forma cea mai obișnuită de ieșire din afacere și de recuperare de către antreprenor a fondurilor investite în condiții cât mai avantajoase. Necesită o punere în ordine a afacerii înainte de vânzare.

Succesiunea în familie: este o formă de înstrăinare a afacerii, care rămâne astfel în familie, dar nu generează de regulă fonduri pentru o nouă afacere. Poate fi considerată o formă de finanțare pentru rudele dobânditoare ale afacerii.

Vânzarea pe bursă: avantajează firmele foarte cunoscute și cu talie semnificativă, având în vedere costurile listării și vânzării. Este rar folosită de firmele mici și mijlocii.

Falimentul: prin recuperarea fondurilor distribuite urmare lichidării, antreprenorii pot înființa o nouă afacere.

4. Concluzii: Viitorul antreprenoriatului

Apreciez că antreprenoriatul se va dezvolta puternic în viitor din următoarele considerente, dezvoltarea fiindu-i propulsată de următorii factori:

Nevoia de valorificare a unor resurse locale, inclusiv de forță de muncă disponibilizată din alte ramuri, și de satisfacere atât a unor nevoi sociale comunitare, cât și a unor cereri de nișă.

6

Revoluția cunoașterii și dezvoltarea tehnologică (în special în instruire, robotică, informatică și telecomunicații), ceea ce permite dilatarea timpului și contractarea spațiului (creșterea vitezei de lucru și a productivității muncii, creșterea nivelului calitativ, onorarea unor comenzi de serie mică sau chiar unicat în condiții de eficiență, posibilitatea scăderii costurilor, reducerea timpului de realizare a comenzilor, etc.).

Creșterea nivelului de profesionalizare antreprenorială și de integritate.

Creșterea sprijinului Uniunii Europene și al statului (prin legislație, programe de dezvoltare și finanțări nerambursabile), al comunităților locale (prin parteneriate public-privat), al sistemului de învățământ și instruire profesională (prin programe educaționale adecvate) și al băncilor (prin credite și finanțări avantajoase).

Diversificarea formelor de exercitare a antreprenoriatului (antreprenoriatul social, cooperatismul și distributismul ca forme ale așa-zisei A Treia Cale, prin implicarea comunității, alternative atât la comunism cât și la capitalismul clasic), precum și prin cooptarea salariaților și managerilor în formula asociativă.

5. Bibliografie

Larisa BUGĂIAN și colectiv, Antreprenoriat: inițierea afacerii, Universitatea Tehnică a Moldovei, Chișinău, 2010.

Larry C. FARRELL, Cum să devii antreprenor. Dezvoltă-ți propria afacere!, Colecția Profit, Editura Curtea Veche, București, 2008.

Marius GHENEA, Antreprenoriat. Drumul de la idei către oportunități și succes în afaceri, Colecția Business, Editura Universul juridic, București, 2011.

Marcel GHIȚĂ, Guvernanța corporativă, Editura Economică, București, 2008. Marian RUJOIU, Dan LAMBESCU, Bogdan TĂLMACIU, Daniel DRAGNEA, Ghidul

antreprenorului, Editura Vidia, București, 2010. Max WEBER, Etica protestantă și spiritul capitalismului, Editura Incitatus, București,

2003. Valentina ZAHARIA, Management, Editura Economică, București, 2008. Valentina ZAHARIA, Management. Sinteze, Editura Universitară, București, 2010. Papa BENEDICT al XVI-lea, Enciclica Caritas in Veritae, 8 iulie 2009,

www.zf.ro/ziarul-de-duminică/9-07-2009 accesat pe 3.02.2012 http://www.entrepreneurship.org/ accesat pe 3.02.2012 http://en.wikipedia.org/wiki/Entrepreneurship accesat pe 7.02.2012 http://en.wikipedia.org/wiki/Synarchy accesat pe 15.02.2012

7