APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA … · DIRIJOR: GIAN LUIGI ZAMPIERI (ITALIA) SOLIªTI: LUDOVIC ARMIN CORA (oboi), IRINA IORDÃCHESCU (sopranã), CLAUDIA CODREANU

www. revista-mozaicul.ro

REVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XX • NR. 1 (219) • 2017 • 20 PAG. • 2 lei

APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA

MIªCAREA IDEILOR.In Memoriam:Constantin M. PopaSemneazã:l Nicolae Marinescul Petriºor Militarul Marian Barbul Ovidiu Ghidirmicl Gela Enea

UNIVERSALIAEdoardo ALBINATI:ªcoala catolicã(Premiul Strega)

Vintilã HORIA:Jurnalul unui þãrande la Dunãre

Revistã finanþatã cu sprijinul Ministerului Culturii

Constantin M. POPA:Poeme

Ra

fal O

lbin

sk

i - S

tar

Of

Be

thle

he

m

2 , serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XXXXXX, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 11111 ( ( ( ( (219219219219219), 20), 20), 20), 20), 201717171717

NNNNNrrrrr..... 11111 ( ( ( ( (219219219219219))))) • 20 • 20 • 20 • 20 • 201717171717

Revista de culturã editatã deAIUS Printed

Apare sub egida UniuniiScriitorilor din România

DIRECTORNicolae Marinescu

REDACTOR-ªEFPetriºor Militaru

SECRETAR DE REDACÞIEMaria Dinu

REDACTORICosmin DragosteMihai Ghiþulescu

Daniela Micu

REDACTORI ASOCIAÞIDenisa Crãciun

Gheorghe FabianSilviu Gongonea

Luiza MituIoana RepciucMihaela Velea

COLEGIUL DE REDACÞIEMarin Budicã

Gabriel CoºoveanuHoria Dulvac

Lucian Irimescu

COORDONARE DTPMihaela Chiriþã

Revista „Mozaicul” este membrãA.R.I.E.L.

Partener al OEP (ObservatoireEuropéen du Plurilingvisme)

Tiparul: Aius PrintEd

Tiraj: 500 ex.

ADRESA REVISTEI:Str. Paºcani, Nr. 9, 200151, Craiova

Tel/Fax: 0251 / 59.61.36

E-mail: [email protected]

ISSN 1454-2293

Responsabilitatea asupraconþinutului textelor revine autorilor.

Manuscrisele nepublicatenu se înapoiazã.

www.revista-mozaicul.ro

9 77 1 45 4 22 9 00 2

Programul instituþiilor culturale cra-iovene pe luna februarie l 2

MIªCAREA IDEILORIn Memoriam: Constantin M. PopaNicolae MARINESCU: Dincolo de eve-

niment – Constantin M. Popa l 3Petrisor MILITARU: ªapte întâlniri

cu Constantin M. Popa l 4Marian BARBU: Secvenþe de viaþã l 4Ovidiu GHIDIRMIC: In memorian

Constantin M. Popa. Inconfundabila lec-þie de urbanitate l 5

Gela ENEA: Constantin M. Popa, aºacum l-am cunoscut l 5

Constantin M. POPA: Poeme l 6

CRONICA LITERARÃIon BUZERA: Ezoterism ºi hedo-

nism l 7

BELETRISTICÃAdrian BUZDUGAN: Dragul meu, aº

ucide pentru tine! l 10Teodora COMAN: Poeme l 9

LECTURIDenisa CRÃCIUN: Elsa Triolet ºi tema

identitãþii feminine l 10Eleanor MIRCEA: Poetul infinit & mu-

zele decapitate l 10Maria DINU: Poezia Marinei Popescu –

un discurs poetic ca regizare catharticãl 11

ªtefan BOLEA: Marea experienþã aexcesului l 12

ARTEGeo FABIAN: Filarmonica „Oltenia”

– concerte de zile mari l 13Tatiana JILAVU: ªtefan Brãdiceanu l

14Mihaela ALBU: Dedublare, confesiu-

ne, analizã l 14Cosmin DRAGOSTE: Delimitãri ºi

derogãri de la o dezvoltare fireascã: Nie-derungen, de Herta Müller, pe scena Tea-trului German de Stat din Timiºoara l 15

Mihaela GHEORGHE: Poeme l 15Florin COLONAª: Arnold Schönberg:

între muzicã ºi picturã l 16

BELETRISTICÃLuiza MITU: Keep the Streets Empty

for me l 17

SERPENTINEVintilã HORIA: Jurnalul unui þãran

de la Dunãre l 18

UNIVERSALIAEdoardo ALBINATI: ªcoala catolicã

l 19

AVANGARDEFerdinand ALQUIÉ: Filosofia supra-

realismului (I) l 20

http://www.tncms.ro/

Joi, 2 februarie 2017, ora 19.00Sala Amza PelleaSpectacolul ,,IONA”

Vineri, 3 februarie 2017, ora 19.00Sala Amza PelleaSpectacolul ,,PESCÃRUªUL”

Sâmbãtã, 4 februarie 2017, ora 19.00Sala Amza PelleaSpectacolul ,,PESCÃRUªUL”

Dumunicã, 5 februarie 2017, ora 17.00Sala I.D.SîrbuSpectacolul ,,EXPLOZIV”

Joi, 9 februarie 2017, ora 17.00Sala I.D.SîrbuSpectacolul ,,CEALALTÃ ÞARÃ”

Vineri, 10 februarie 2017, ora 17.00Sala I.D.SîrbuSpectacolul ,,OCCIDENT EXPRES”

Sâmbãtã, 11 februarie 2017, ora 19.00Sala Amza PelleaSpectacolul ,,O FURTUNÃ”

Dumunicã, 12 februarie 2017, ora 11.00Sala Ia Te UitãÎntâlnirile SpectActor,invitatã: Magda Cârneci

Dumunicã, 12 februarie 2017, ora 19.00Sala Amza PelleaSpectacolul ,,O FURTUNÃ”

Luni, 13 februarie 2017, ora 19.00Sala Amza PelleaConcert Direcþia 5

Joi, 16 februarie 2017, ora 17.00Sala I.D.SîrbuSpectacolul ,,PROIECTUL ORESTE”

Vineri, 17 februarie 2017, ora 17.00Sala I.D.SîrbuSpectacolul ,,PROIECTUL ORESTE”

Sâmbãtã, 18 februarie 2017, ora 19.00Sala Amza PelleaSpectacolul ,,NORII”

Dumunicã, 19 februarie 2017, ora 19.00Sala Amza PelleaSpectacolul ,,NORII”

Luni, 20 februarie 2017, ora 19.00Sala Amza PelleaTeatrul de comedie

Joi, 23 februarie 2017, ora 17.00Sala I.D.SîrbuSpectacolul ,,SPARGEREA”

Vineri, 24 februarie 2017, ora 19.00Sala Amza PelleaVizionare ,,Nunta însângeratã”

Sâmbãtã, 25 februarie 2017, ora 19.00Sala Amza PelleaAvanpremierã ,NUNTA ÎNSÂNGERATÃ”

Dumunicã, 26 februarie 2017, ora 19.00Sala Amza PelleaPremierã ,,NUNTA ÎNSÂNGERATÃ”

Luni, 27 februarie 2017, ora 19.00Sala Amza PelleaInvitat: Florin Piersic

Vineri, 3 februarie 2017, ora 19.00Concert simfonicORCHESTRA SIMFONICÃ AFILARMONICII „OLTENIA”DIRIJOR: GEORGE JACKSON(ANGLIA)SOLISTÃ: ADELA LICULESCU (pian)În program:Ludwig van Beethoven: Concertul nr. 5în Mi bemol major pentru pian ºiorchestrã, op. 73Piotr Ilici Ceaikovski: Simfonia nr. 2 înDo minor, op. 17

Vineri, 10 februarie 2017, ora 19.00Concert vocal-simfonicORCHESTRA SIMFONICÃ ªICORALA ACADEMICÃ ALEFILARMONICII „OLTENIA”DIRIJOR: GIAN LUIGI ZAMPIERI(ITALIA)SOLIªTI: LUDOVIC ARMIN CORA(oboi), IRINA IORDÃCHESCU(sopranã), CLAUDIA CODREANU(mezzosopranã)DIRIJOR COR: MANUELA ENACHEÎn program:Wolfgang Amadeus Mozart: Concertul înDo major pentru oboi ºi orchestrã, K. 314Wolfgang Amadeus Mozart: Simfonia nr.38 în Re major, K. 504, „Praga”Antonio Vivaldi: „Gloria” pentru soliºti,cor, orchestrã ºi orgã

Vineri, 17 februarie 2017, ora 19.00Concert simfonicORCHESTRA SIMFONICÃ AFILARMONICII „OLTENIA”DIRIJOR: LUBNAN BAALBAKI(LIBAN)SOLIST: REMUS AZOIÞEI (vioarã)În program:Ludwig van Beethoven: Simfonia nr. 7 înLa major, op. 92Piotr Ilici Ceaikovski: Concertul în Remajor pentru vioarã ºi orchestrã, op. 35

Vineri, 24 februarie 2017, ora 19.00Concert simfonicORCHESTRA SIMFONICÃ AFILARMONICII „OLTENIA”DIRIJOR: MARIUS HRISTESCUSOLIST: HECTOR PRIETO-SANCHEZ(trombon bas, SPANIA)În program:Marþian Negrea: „Izbuc” (tarantella) dinSuita simfonicã „Prin Munþii Apuseni”Lucian Beschiu: Concert pentrutrombon bas ºi orchestrãManuel de Falla: Suitele „Tricornul” ºi„Amorul vrãjitor”

Sâmbãtã, 4 februarie 2017, ora 19.00Sala Cercului Militar CraiovaTURANDOT (Giacomo Puccini)

Joi, 9 februarie 2017, ora 18.00Sala Oglinzilor a Muzeului de Artã dinCraiovaCONCERT DE MUZICÃ DE CAMERÃ

Sâmbãtã, 11 februarie 2017, ora 19.00Sala Cercului Militar CraiovaCARMINA BURANA (Carl Orff)

Sâmbãtã, 18 februarie 2017, ora 19.00Sala Cercului Militar CraiovaDON CARLO (Giuseppe Verdi)

Luni, 20 februarie 2017, ora 11.00Sala Cercului Militar CraiovaSOLDÃÞELUL DE PLUMB (D. Capoianu)

Marþi, 21 februarie 2017, ora 11.00Sala Cercului Militar CraiovaSOLDÃÞELUL DE PLUMB(D. Capoianu)

24 februarie 2017, ora 18.00Salonul Medieval, Seria Imagotexte,Invitat: Luiza Mitu, Prezintã; Maria DinuModerator: Petriºor Militaru

Teatrul Naþional„Marin Sorescu” din Craiova

Casa de Culturã„Traian Demetrescu”

Filarmonica „OLTENIA”

Opera Românã Craiova

februarie cultural craioveanfebruarie cultural craioveanfebruarie cultural craioveanfebruarie cultural craioveanfebruarie cultural craioveanfebruarie cultural craioveanfebruarie cultural craioveanfebruarie cultural craioveanfebruarie cultural craioveanfebruarie cultural craioveanfebruarie cultural craioveanfebruarie cultural craioveanfebruarie cultural craioveanfebruarie cultural craioveanfebruarie cultural craioveanfebruarie cultural craioveanfebruarie cultural craiovean

ªtefan Brãdiceanu - Autoportret

3, serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XXXXXX, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 11111 ( ( ( ( (219219219219219), 20), 20), 20), 20), 201717171717

S-a împlinit anul de când,dupã o lungã ºi grea su-ferinþã, purtatã cu dis-

creþia ºi demnitatea care i-au ca-racterizat existenþa, profesorul,criticul ºi istoricul literar, nu înultimul rând poetul ºi ziaristulConstantin M. Popa a pãrãsit lu-mea noastrã, agitatã nu o datãpânã la convulsie, sublimân-du-se în energia inefabilã ºi calmãcare alimenteazã vocaþia ascen-dentã a umanitãþii universale.

Intuiesc reacþia cititorului obiº-nuit sã se raporteze la o civilizaþiematerialistã ºi ierarhizatã dupã cri-teriul posesiei de bunuri sau pu-tere publicã, cu reprezentanþi, din-tre cei mai notorii, între cei carevãd în Mioriþa numai expresiavocaþiei ancestrale a resemnãriiromânilor în faþa istoriei ºi a inca-pacitãþii lor de a o înfrunta.

Uimitoarea superficialitate aperspectivei rezultã din cel puþindouã realitãþi ignorate surprinzã-tor: 1) miracolul supravieþuiriinoastre ca neam în acest spaþiubântuit de toate cataclismele is-toriei ºi 2) profunzimea înþelep-ciunii sintetizatã sublim în acelsimplu „dacã”: „ªi de-a fi sãmor…”. Activismul reclamat de-a lungul timpului ignorã realita-tea antiteticã dintre certitudine ºiipotezã. Acceptarea morþii cu se-ninãtate este suprema înþelepciu-ne, cãci este inevitabilã pentru

nnnnn NICOLAE MARINESCU

dincolo de eveniment –Constantin M. Popa

rea argumentaþiei au contribuit laafirmarea multora dintre aceºtiaîn viaþa literarã, transmiþându-li-se, inevitabil, ceva din rafinamen-tul ºi altitudinea intelectualã pro-prie valorilor autentice.

Diversitatea naturii umanepoate face posibil ca unii dintreaceºtia sã nu conºtientizeze sausã nu recunoascã rolul cataliza-tor al acestei fericite vecinãtãþisau intersecþii de destin, alþii de-sigur apreciindu-l. Dar dincolo decunoaºterea sau recunoaºtereaacestei perenitãþi în straturileadânci ºi fertile ale spiritualitãþiidin aceastã parte a României, curezonanþe naþionale, faptul rãmâ-ne. Iar numãrul ºi valoarea cãrþi-lor unor autori de primã mãrimeai literaturii române, sosite la re-dacþie pe numele sãu, comentatede altfel în „Mozaicul”, rãmânconfirmarea obiectivã a funcþieisale de reper intelectual ºi moral.

Prietenia pe care am invocat-o la începutul acestei mãrturisirieste indestructibil legatã ºi de în-temeierea Editurii Aius, în urmãcu mai bine de un sfert de secol.Deloc întâmplãtor, cartea sa„avangardistã” Cui îi e fricã decomentariul literar (1991), dedi-catã formãrii personalitãþii publi-cului larg de cititori ºcolari, apã-rutã în 30 000 de exemplare, a fostprima carte publicatã la aceastãediturã fiind urmatã dupã puþin

In Memoriam:Constantin M. Popa

ºi cãreia îi aparþinem. Acest sporexistã ºi va fi poate valorificat prindeja tradiþionale exegeze de criti-cã ºi istorie literarã.

Eu vreau sã remarc însã aceleelemente de spiritualitate careintrã în plãmãdirea fiinþei viitoa-re a culturii noastre prin procesesubtile, dar esenþiale, produse încomunitate datoritã prezenþeipersonalitãþii.

Atitudinea este un elementdefinitoriu pentru orice persona-litate. Ea se manifestã mai ales înmomente de confuzie a valorilor,afirmând fãrã echivoc ºi cu argu-mente raþionale opþiuni care con-duc spre progres. Examinând cãr-þile lui Constantin M. Popa, vomdescoperi cã buna-credinþã aso-ciatã cu o culturã solidã au fãcutca textele sale sã nu fie conjunc-turale, aducând de fiecare datãun punct de vedere nou în legã-turã cu autorii „clasici ºi contem-porani”, de referinþã, pentru ten-dinþele sau direcþiile momentului.Din aceastã perspectivã, Cere-monialul sadovenian rãmânecarte sa exemplarã.

Asumarea coordonãrii paginiide învãþãmânt-culturã a sãptãmâ-nalului „Demnitatea”, apãrut laCraiova în perioada martie 1990 -aprilie 1991, de maximã turbulen-þã pentru societatea româneascãaflatã la rãspântia unor maritransformãri în toate planurile

timp de Hermeneutica lui Adri-an Marino, 1993, tot aici apãrândmajoritatea cãrþilor sale. Însã im-portant rãmâne ºi în acest cazgustul sãu ferm, bazat pe orizon-tul unei culturi temeinice ºi alsimþului valorii autentice, care auorientat activitatea editorialã spredialogul naþional, cu deschiderespre universalitate.

Dincolo de evocarea unui prie-ten, descopãr în personalitatea lui

oricine, ceea ce nu exclude în niciun fel împlinirea rosturilor de fie-care zi ale vieþii ºi parcurgerea eiîn integralitate. De ce am credecã „ciobãnaºul moldovean” atâtde iubitor de viaþã, capabil sã-ºiplanifice ºi înmormântarea, ºi„viaþa” de dupã, nu s-ar apãra?Geniul creator popular ºtie sãevite banalul, lupta pentru supra-vieþuire fiind cotidianã, a rãmâ-ne, a continua „dupã” este opþi-unea gravã, profundã, excepþio-nalã în cel mai înalt grad, exce-dând evenimentul.

A trecut un an de la plecareadintre noi a colegului nostru ºiprietenului meu Constantin M.Popa. Grãbiþi, cum suntem, cei maibinevoitori dintre noi vor spunecã rãmâne „opera”, concretizatã încâteva volume, care îºi vor gãsi,sau nu, cercetãtorii, puþini, intere-saþi sã nu se iroseascã câtimea denoutate pe care Constantin M.Popa a adus-o lumii în care a trãit

structurii sale, a contribuit prinechilibru, suprafaþã culturalã ºisiguranþã în promovarea unorvalori autentice la menþinereaunui climat elevat al dezbateriipublice în spaþiul cultural al ca-pitalei Olteniei, amplitudine spo-ritã la nivel naþional prin asuma-rea responsabilitãþii de redactor-ºef al revistei „Mozaicul”, pe carea onorat-o cu generozitate, de-votament ºi competenþã de la pri-mul numãr, din octombrie 1998,pânã la numãrul apãrut în februa-rie 2016.

Autorii promovaþi în paginileacestor publicaþii, mulþi tineri ºifoarte tineri, s-au bucurat con-stant de atenþia plinã de bunã-voinþã, chiar cordialã a criticuluiºi ºefului de revistã, care nu a ezi-tat a-i susþine ºi prin cronici, pre-zentãri publice sau recomandãri,în toate ocaziile, mereu desprinsde orice interes sau vanitate per-sonalã. Gustul sãu sigur ºi rigoa-

iradiantã un rãspuns propus lu-mii fragmentate ºi conflictuale, in-dividualiste ºi excesiv orientatespre eveniment, formã sclipicioa-sã, dar efemerã a concretului.Modestia, hãrnicia, bucuriafirescului ºi asumarea duratei cadimensiune existenþialã ne pro-voacã gândul cã „ciobãnaºulmoldovean” se putea numi Con-stantin M. Popa!Petriºor Militaru, Gabriela Gheorghiºor, Constantin M. Popa (Tradem, 2014)

Aius 20. Xenia Karo, Constantin M. Popa, Nicolae Marinescu, Cosmin Dragoste, Marin Budicã


Am întâlnit, pentru pri-ma datã, numele luiConstantin M. Popa în

1992. Eram în clasa a patra (elevfiind la ªcoala Generalã nr. 9„Aga Petrache Poenaru” dinCraiova) ºi am cumpãrat împre-unã cu toþi ceilalþi colegi din cla-sã – la sugestia doamnei învãþã-toare – cartea intitulatã Emines-cu. Antologie ºcolarã, apãrutãla Editura Macedonski, care cu-prindea cele mai cunoscute tex-te literare, însoþite de extrase dincei mai importanþi exegeþi ai ope-rei eminesciene. Cartea s-a do-vedit a fi utilã pentru examenulde peste patru ani, când îmi fã-ceam propriile comentarii cu ci-tatele pe care le consideram re-levante, într-un fel conform cunivelul meu de înþelegere ºi de

nnnnn PETRIªOR MILITARU

ºapte întâlniri cu Constantin M. Popamemorare. Instinctiv, refuzamacel tip de memorare mecanicãce nu încuraja deloc creativita-tea sau ideea de a înþelege me-canismele unui text, în loc de ale lua de-a gata. În aceastã ordi-ne de idei, descopeream în 1995cartea Cui i-e frica de comenta-riul literar? de Constantin M.Popa, singura de care am cunoº-tinþã cã încuraja creativitatea, înacei ani, ºi dãdea indicaþii preci-se despre cum sã îþi faci proprii-le comentarii ºcolare. Aº îndrãznisã spun cã în clasa a opta amdescoperit, prin aceastã carte denumai 100 de pagini, primelenoþiuni de gândire criticã ale unuitext, dar ºi o idee care m-a fasci-nat: funcþia iniþiaticã a unei po-vestiri. Constantin M. Popasubliniazã cum, în tradiþia amer-indianã, pentru a trece de la sta-tutul de copil la cel de bãrbat,adolescentul trebuia sã petrea-cã o noapte în pãdure singur ºisã inventeze o poveste capabilãsã îl liniºteascã ºi sã îl adoarmãpe un copil mic, dar ºi sã le men-þinã atenþia ºi sã îi þinã treji pebãtrânii tribului pânã la finalulpoveºtii.

Apoi, student fiind, l-am vã-zut pe Constantin M. Popa laColocviile „Mozaicul”. Mi-a rã-mas întipãrit în minte tonul ferm,cuvintele foarte bine cântãrite,precizia cu care puncta liniileprincipale ale discursului, subti-litatea cu care trasa anumite nuan-þe mai greu de sesizat pentru un

ascultãtor neiniþiat în subiectuldezbaterii.

Pe 26 septembrie 2014, amavut bucuria sã îl am invitat peConstantin M. Popa în calitate depoet la cea de-a ºasea întâlniredin seria „De la Cetatea Bãniei laCetatea Poeziei”, ocazie cu careîmi propusesem sã familiarizezpublicul cu poezia craioveanãcontemporanã. Cu aceastã oca-zie, Gabriela Gheorghiºor l-a de-scris pe Constantin M. Popadrept „un om baroc, într-o conti-nuã ebuliþie cultural-livrescã, as-cunzând, dincolo de jocurile spe-cularitãþii (oglinzi sau vitralii fer-mecãtoare), o mare neliniºte exis-tenþialã”.

În cadrul întâlnirilor de redac-þie, am avut adeseori discuþii me-morabile. Unele literare, alteledespre viaþã. În legãturã cu aces-tea din urmã, remarcam de fieca-re datã un umor bine temperat,dar savuros, în care am simþitmereu o formã autenticã de prie-tenie. Dintre dialogurile literare,unul care mi s-a întipãrit în minte,a fost despre relaþia lui GelluNaum cu oraºul Craiova, aºa cumreieºea din poemul Ghetele luiGheorghe Lazãr, scris pe cândavea poetul avea 19 ani. Am dis-cutat despre sintaxa poemului,despre geografia secretã a Cra-iovei, despre cãlãtoriile incogni-to pe care tinerii suprarealiºti lefãceau în Bãnie, vizând ideea derevoluþie (politicã) sub îndruma-rea discretã a lui Louis Aragon.

Dar, cele mai emoþionante mo-mente de care îmi amintesc, credcã sunt acelea în care buniculConstantin M. Popa se întorceadin cãlãtoriile în Canada ºi îmipovestea ultimele aventuri alenepoatei de peste ocean. De alt-fel, experienþa canadianã – atâtcea culturalã, cât ºi cea afectivã– se reflectã în volumul de poe-me ºi amintiri Magog Blues, cecuprinde ºi o fotografie pe malulLacului Memphremagog, ce dãnumele oraºului Magog, din sud-estul Quebecului.

Apoi, cred cã era luna noiem-brie 2015, când ne-am întâlnit, lasediul Editurii Aius, sã hotãrâm

Odinioarã, spre sfârºitulsecolului 20, pe cândîmi îndeplineam obli-

gaþiile de catedrã licealã, la Cole-giul Naþional „Fraþii Buzeºti” dinCraiova (aproape 40 de ani),într-un timp (care?, „anii trec caapa”), reuºisem sã descopãr maimulþi colegi, de aceeaºi speciali-tate, a cãror naºtere fusese fixatãîn luna septembrie. Acestora –vreo ºapte la numãr – le-am atri-buit indicativul de... septembriºti.Cel care deschidea seria a fostConstantin M. Popa (la 1 ale lu-nii) ºi cel care o închidea, la 29septembrie, era subsemnatul,adicã... naºul! O vreme, când sedeschideau... ºcolile, întâi, îl sãr-bãtoream pe... Costicã. Pânã lamine, pe lista de aºteptare maierau Veronicã Matei (pe 5 sep-tembrie) ºi Florin Tudor (pe 6 sep-tembrie), dintre bãrbaþi, iar dinrândul Doamnelor, mai figuraudouã nominalizãri (în total, cate-dra de românã-latinã, al cãrei sta-roste fusesem eu nominalizat)înregistra, atunci, 14 profesori (li-ceu, plus gimnaziu).

Cooptarea lui Costicã Popa în„cercul nostru strâmt de legi”,dupã periplul ºcolãresc când laFiliaºi, la ªimnicul de Sus, pe laLiceul de Arte ºi Meserii „Con-stantin Brâncuºi”, când pe laªcoala „Alexandru Macedonski”,pe la funcþii de conducere în In-spectoratul ªcolar Judeþean, orica director adjunct la Buzeºti,s-a produs fãrã îndemnuri expre-se, ori ajustãri ºi oferte de meto-de venite din partea cuiva. A mea,ca ºef de catedrã, în nici un caz.Relaþiile mele cu don Costicã aufost dintre cele mai alese, tinzândcãtre o prietenie exemplarã. Chiaram oferit o dezbatere despre... în-

nnnnn MARIAN BARBU

secvenþe de viaþãvãþãturile primite la înalta Univer-sitate a Clujului (pe care o absol-vise el), la centenara Universita-te a Bucureºtiului (pe care o ab-solvisem eu, Marian Barbu, în1964), la Filologia craioveanã, ab-solvitã de ceilalþi colegi de cate-drã.

Cum eu îmi câºtigasem o anu-mitã notorietate, dupã susþinereaexamenului de doctorat, la 5 iu-nie 1976, în cadrul facultãþii pecare o absolvisem în 1964, ºi dupãprimirea în Uniunea Scriitorilordin România, în 1986, la propu-nerea lui I.D. Sîrbu, George So-rescu ºi Eugen Negrici, perseve-rând în tipãrirea de cãrþi, frateleCosticã M. Popa m-a secondatîndeaproape. I-am fost lângã tâm-plã pe întreg demersul scripturalal doctoratului sãu ºi pentru fap-tul cã subiectul convenit cuacad. C-tin Ciopraga era extremde tentant – Ceremonialul sado-venian.

Admiraþia mea pentru scrisullui C.M. Popa rezidã – dupã cumi-am spus-o de pe când trãia –într-o exprimare sobrã, aproapede solemnitate, o pãtrundere cuprivirea în analizele de retortã,difereþiind efemerul de durabil.Criticul pãstra o neºtirbitã ºtiinþãa semnificaþiilor cuvintelor dinlimba românã. O asemenea con-statare am desprins-o ºi din poe-mele publicate. Ele deconspirã nuun lirism de structurã, ci o epicãa înlãnþuirii rostirilor despre o ideesau despre proiecþia acesteiaîntr-un spaþiu al subiectivului.

Omul – tatãl fiicei sale, Laura,în prezent economistã în servi-ciile bancare din Canada – a înre-gistrat toate cerinþele ºi obliga-þiile cerute de ºcoalã ºi de mine,ca diriginte. Nu în puþine cazuri,am avut un sprijin de nãdejde încazul unor ore de educaþie ºi in-formãri pe teme de didacticã mo-dernã.

Pe vremea când eram redac-tor-ºef la revista de culturã „Me-ridian” (1990-1993) ºi-i creasemo rubricã ºi lui C.M. Popa, întot-deauna, el era unul dintre cola-boratorii cei mai avizaþi în privin-þa tematicii abordate. ªi a împlini-rii pânã la capãt a obligaþiilor asu-mate.

Mai punctez câteva situaþii aledemnitãþii intelectuale de cares-a bucurat necondiþionat, în afa-rã de mine.

*Una chiar în cadrul liceului.La concursul de ocupare a

posturilor de românã din oraº –examinatori: Constantin M. Popaºi Marian Barbu. Am formulat fie-care dintre noi subiecte cu gradsporit de dificultate, atât pentruliteraturã, cât ºi pentru gramaticãºi metodicã. Erau înscriºi ºi co-legi din judeþul Olt. În urma afi-ºãrii rezultatelor, dupã rezolvareacontestaþiilor, unul dintre reuºiþia ajuns la colegiul nostru, SergiuIoanicescu. Tânãrul (pe atunci!),tobã de carte, c-un ambitus vo-cal de îndatã reperabil în oricediscuþie cu dumnealui, i-a deve-nit un fidel discipol, iar examina-torul de „ieri”, astãzi ºi-a surprins

ipostaza de... coleg. Toate circui-tele de limbaj, extrem de scurtis-sime, pauzele dintre ore se pur-tau mai totdeauna separat, pecoridoarele liceului despre cultu-rã sau literaturã. Mai puþin de-spre ale vieþii valuri.

*AltaPe când ne gãseam într-o for-

mulã de reprezentare filologicã,la Ploieºti, am dormit amândoi laun coleg al meu de liceu, ajunsantrenor de fotbal al echipei detineret „Astra”(?!) Ploieºti. Din-colo de programul oferit de So-cietatea de Filologie, ne-am între-þinut „gospodãreºte” ca doi... sia-mezi. Forþa prieteniei ºi-a arãtatnenumãrate faþete, demne de a firelatate în alte împrejurãri.

ªi a *treia, dintre multe altelecâte vor fi fost. Primisem înºtiin-þare de la Editura „Scrisul Româ-nesc” Constantin M. Popa, Ovi-diu Ghidirmic ºi eu sã ne depla-sãm la Fondul Literar ca sã ne ri-dicãm banii ce ni se stabiliserãpentru cãrþile apãrute în colecþiaBiblioteca ªcolarã. Vorbindu-nedin vreme, când, cum ºi cu caretren sã mergem, pentru a fi paro-liºti, ne-am vãzut în garã ºi-ampornit-o spre Capitalã, nu chiarîn zorii zilei. Oricum, am ajuns laþanc. Pânã la ora plecãrii trenuluide-ntoarcere era timp berechet.Noi doi, Costicã M. Popa ºi cumine am luat Bucureºtiul la pas,poposind în mai multe librãrii. Pedouã dintre ele – „Sadoveanu”ºi „Eminescu” – le ºtiam atât debine, datoritã frecventãrii lor tot

mai dese în perioada examenuluide licenþã în anul al cincilea. Ne-am burduºit cu nenumãrate cãrþi,fiecare cu opþiunile sale.

Un punct de breºã în biogra-fia scrisului sãu l-a reprezentatîntâlnirea, la Craiova, cu savan-tul Adrian Marino. Prin grija ne-obositã, aproape jertfelnicã, a luiNicolae Marinescu, în aducerealui la Craiova, fiziceºte ºi scriptu-ral, prin colaborarea la revistaMozaicul, C.M. Popa ºi-a depãr-tat vizibil scriitura de ceea ce fu-sese mai înainte.

În câteva plimbãri nocturne întrei, am sesizat bucuria ideocriti-cului de a fi gãsit în persoanaOmului ºi Scriitorului ConstantinM. Popa un demn urmaº care îiîmpãrtãºeºte cu fervoare culturaºi stãruinþa vremurilor.

De altfel, la reperele critice dincartea Clasici ºi contemporani,din 1987, ale popasului de istorieliterarã, prin teza de doctorat Mi-hail Sadoveanu – Morfologiaceremonialului, 1996, cãruia i-aclarificat ºi nuanþat specificul ºiimportanþa în anul urmãtor, printr-o formulare mai exactã, studiulmonografic, dedicat lui AdrianMarino, în 2001, reprezintã unfapt de preþuire mãrturisitã a sa-vantului.

O vie recunoaºtere a lui C. M.Popa, în postura de critic literarcu vocaþie, i s-a oferit de cãtreprofesorul Florea Firan când augândit ºi tipãrit mai multe antolo-gii ºcolare despre scriitorii fun-damentali ai literaturii române.

O viaþã de om aºa cum a fost,vorba eruditului istoric NicolaeIorga.

25-31 dec. 2016

câºtigãtorul primei ediþii a Con-cursului Naþional de Poezie „Con-stantin Nisipeanu”, prin care ce-lebrãm numele singurului scriitorsuprarealist craiovean ºi încura-jãm tinerii poeþi prin publicareavolumului de debut. Astfel, vo-lumul Eleanorei Mircea va fi avut,la lansarea de la Caravana Gau-deamus (sfârºit de februarie2016), prefaþa semnatã de Con-stantin M. Popa. Am citit atuncidin prefaþã ca ºi cum autorul ei arfi fost încã acolo, aºa cum stabi-lisem. Ca de atâtea ori, textus-ulconþinea un fir nevãzut, capabilsã ni-i facã prezenþi pe cei pe carei-am simþit aproape de noi!

„ªedinþã” de redacþie: Petriºor Militaru,Constantin M. Popa, Luiza Mitu


Dupã un an de la trece-rea în eternitate, Con-stantin M. Popa, criti-

cul ºi istoricul literar craioveande prestigiu ºi profesorul de vo-caþie, fostul redactor ºef al revis-tei „Mozaicul”, ne-a lãsat, în urmasa nu numai o operã de incon-testabilã valoare, care rezistã întimp, dar ºi amintirea sa cea maipreþioasã: o inconfundabilã lec-þie de urbanitate, prin care se dis-tinge mai mult decât oricare din-tre colegii de breaslã ai genera-þiei mele, „rara avis” în climatulliterar contemporan, deteriorat desubiectivisme ºi orgolii supradi-mensionate, dominat de disputeagresive ºi rudimentare de ceamai joasã extracþie. Aceastã lec-þie de urbanitate, care ni se paretrãsãtura dominantã a personali-tãþii lui Constantin M. Popa, creº-te în timp ºi lumineazã din plinbiografia criticului craiovean, deo þinutã ireproºabilã ºi elevatã,capabil sã se obiectiveze ºi sãrecunoascã valoarea altora. Chiarºi atunci când nu împãrtãºea anu-mite puncte de vedere ºi simþeanevoia sã se detaºeze, din fieca-re rând al lui C. M. Popa transpa-re respectul pentru adversar, lu-cru rar întâlnit în critica noastrã,dar care înnobileazã lumea litera-rã, ce îmi aminteºte de un alt ca-valer al polemicii, cu care poate fi

nnnnn OVIDIU GHIDIRMIC

in memorian Constantin M. Popainconfundabila lecþie de urbanitate

comparat, Felix Aderca, criticulcraiovean din perioada interbeli-cã, ºi de studiul sãu de referinþã:Estetica polemicii (1925) în caremãrturisea într-o frazã deconcer-tantã: „sunt ispitit sã scriu un ar-ticol de omagiu pentru adversarºi rugãmintea ca cititorul sã nucreadã cã dreptatea a fost abso-lut de partea mea…”. Aceastãatitudine faire-play îl caracterizaºi pe C. M. Popa în cel mai înaltgrad.

Critica sa rãmâne, în cea maimare parte, o criticã foiletonisti-cã, de întâmpinare. Cele mai mul-te volume ale lui Constantin M.Popa sunt volume de foiletonis-ticã. Replay (1980), Braþul de laLepanto (2003), Lectica lui Ci-cero (2006), Îngeri provizorii(2010). Or, critica de acest gencomportã un anumit risc inerent,acela al unui diagnostic vulnera-bil care poate fi infirmat de timp.A înainta pe un asemenea terennesigur înseamnã a face, vorbalui Eugen Lovinescu biografia„Paºi pe nisip”. De aceea în pre-faþa de la Compendiul de Istorialiteraturii române (1945), G. Cã-linescu îºi lua o mãsurã de pre-cauþie când afirma: „Eu nu suntun contemporan cu scriitorii con-temporani”. Dar Constantin M.Popa este un cronicar literar cuînclinaþie spre istoria literarã.

Titlul care i se potriveºte cel maibine ºi care este ºi cel mai repre-zentativ pentru întreaga sa acti-vitate rãmâne: Clasici ºi contem-porani (1987).

Cele mai valoroase volume alelui C. M. Popa sunt cele consa-crate lui Adrian Marino ºi MihailSadoveanu.

În biografia sa: Viaþa unui omsingur (2010), Adrian Marino îlnumeºte pe C. M. Popa „un prie-ten de idei apropiat, de o marefidelitate”. Cãrþile dedicate luiAdrian Marino: Hermeneuticalui Adrian Marino (1993), Adri-an Marino. Monografie (2001) ºiAdrian Marino, ideocriticul im-penitent (2008) formeazã un trip-tic despre unul din cele mai marisisteme critice din cultura noas-trã: sistemul hermeneutic al luiAdrian Marino. Hermeneuticalui Adrian Marino este un densºi concentrat studiu alcãtuitdupã canoanele clasice (Capta-tio, Descriptio, Interpretatio, Re-velatio). Un studiu de hermeneu-ticã a hermeneuticii în care de-scriptio predominã în raport cuinterpretarea ºi cu revelaþia unorpuncte de vedere personale. Prinacest triptic, Constantin M. Popase afirmã ca un discipol ºi des-cendent al lui Adrian Marino,care n-a creat el hermeneuticaromâneascã, fondatorul ei fiind

Mircea Eliade, dar care are meri-tul de a fi radicalizat metoda her-meneuticã pe plan universal ºi ainstituit o nouã disciplinã: her-meneutica ideilor literare. În vi-ziunea lui Adrian Marino, herme-neutica se aplicã nu numai texte-lor literare, ci ºi ideilor literare,noþiunilor, termenilor, concepte-lor. Adrian Marino este un critical ideilor literare, altfel spus unideocritic. Un „ideocritic impeni-tent”, cum spune C. M. Popa,adicã un ideocritic consecvent,care merge pânã la capãt ºi îºirefuzã penitenþa. Hermeneuticaideilor literare este o formã nouãºi esenþializatã de teoria literatu-rii, dar în Adrian Marino avem peunul dintre cei mai mari teoreti-cieni pe plan universal.

Personalitatea lui ConstantinM. Popa se situeazã la confluen-þa a douã concepte. Pe lângã „her-meneuticã”, un alt concept-che-ie prin care poate fi explicatã estecel de „ceremonial” care capãtão deosebitã greutate în demersulhermeneutic al lui C. M. Popa.

Cea mai solidã ºi cea mai re-zistentã dintre toate cãrþile salerãmâne Ceremonialul sadove-nian (1997), la origine teza sa dedoctorat: Morfologia ceremoni-alului lui M. Sadoveanu. Despreceremonialul sadovenian s-ascris enorm în vasta bibliografie

În toamna anului 1996, gra-þie distinsei mele profesoa-re de Limba ºi literatura

românã, de la Colegiul Naþional„ªtefan Velovan”, RodicaFlorescu, am ajuns în biroul dom-nului Constantin M. Popa, o în-cãpere micuþã, dar primitoare, dincorpul principal al clãdirii Cole-giului Naþional „Fraþii Buzeºti”.

Scopul vizitei era unul delicat:sã se pronunþe asupra manuscri-sului „Daþi-mi voie sã trec”, în careadunasem poeziile scrise pe par-cursul mai multor ani. Sigur cãaveam mari emoþii, mã informasem,între timp, cu privire la activitateacomplexã ºi de mare þinutã inte-lectualã a regretatului ConstantinM. Popa. Pesemne cã scriituramea nu l-a dezamãgit, pentru cã ahotãrât, imediat dupã lectura vo-

Constantin M. Popa, aºa cum l-am cunoscutnnnnn GELA ENEA

lumului, cã trebuie sã-l public.Cartea a apãrut la editura

„Aius”, cu o lansare ineditã, laCalafat, dar nu la biblioteca mu-nicipalã, ci în cantina LiceuluiAgricol de-atunci. M-am bucu-rat de prezenþa ºi de girul domni-lor Ilarie Hinoveanu, ConstantinM.Popa, Nicolae Marinescu, di-rector al editurii „Aius”. „Logis-tica” mi-a fost pusã la dispoziþiede conducerea liceului, cu apor-tul unei inimoase profesoare,Roxana Popescu. Iatã ce scrie,peste timp, într-o prefaþã a altuivolum al meu, domnul Constan-tin M. Popa, cu privire la aceastãlansare, dincolo de cutume:

Cadrul era neobiºnuit: o vas-tã încãpere cenuºie, dintr-oºcoalã calafeteanã, improviza-tã în salã de festivitãþi. Neobiº-

nuit era ºi protagonistul: o tâ-nãrã debutantã, cu un volum alcãrei titlu nu putea trece neob-servat, Daþi-mi voie sã trec!

Autoarea, Gela Enea, seadresa asistenþei, candid solem-nã, cu gesturi ºi, mai ales, cumãrturisiri marcate, dincolo deemoþie, de o gravitate nemãsu-ratã, asumându-ºi un crez artis-tic orgolios, solidar cu destinulînsuºi al Poeziei!”

Redactorul-ªef al revistei„Mozaicul”, scriitorul, istoricul ºicriticul literar, Constantin M.Po-pa, s-a dovedit un promotor alliteraturii de bunã calitate, astase cunoaºte, dar mai puþin rele-vatã, celor din alte generaþii, esteactivitatea de îndrumãtor, aceeaîn care a gãsit resurse sufleteºtiºi de timp pentru alþii!

Este tipul de colaborare ºi desprijin de care eu m-am bucurat!

Întotdeauna grav, mã adresamdumnealui cu timiditate, aºteptamcu emoþie verdictul, pentru cã, înultimii ani din viaþã, a rãspunspromt întrebãrilor ºi neliniºtilormele cu privire la poezie. Concret,înainte de a posta o creaþie, pri-ma mea grijã era sã i-o trimit prinmail ºi mi se rãspundea cu un felde calificativ: Da! Bunã! FoarteBunã! Iniþiasem ad hoc un ciclu,preluând o sintagmã din poeziadumnealui: „Asta se aruncã, astanu...” A fost extraordinar pentrumine cã nu mi-a zis niciodatã„Asta se aruncã”. Îmi sugera po-liticos, vedeþi cã aici nu sunãbine cuvântul X, distoneazã cumesajul. Acceptam ºi interve-neam asupra textului. Am avut ºi

bucuria de a-l determina, dupãlectura poeziei „trãiri clasificate”,sã adauge doar atât: EXCEPÞI-ONALÃ! Sau despre alta: Fengshui conþine versuri remarcabi-le, excelent! În 30 august 2015,mã îndemna: Profitaþi de tonu-sul poetic, scrieþi din ce în cemai bine!

Alteori îl întrebam copilãreº-te: Asta este poezie? Îmi rãspun-dea sec: Da! Prin concentrareaþi obþinut tensiunea liricã ne-cesarã. Cred în continuare înpoezia dumneavoastrã!

Îmi place tãietura crudã aversurilor ce încorporeazã o for-þã, o energie, nãscute din umi-linþã ºi orgoliu, spunea ºi se re-ferea la textul „scrisoare”, în care

(Continuare în pag. 6)

a celui mai mare povestitor alnostru, dar cei mai mulþi exegeþianteriori vedeau în ceremonial laSadoveanu mai mult un elementexterior ºi decorativ. În viziunealui Constantin M. Popa, ceremo-nialul sadovenian devine o su-pratemã ºi se manifestã la toatenivelurile opere, atât al conþinu-tului, cât ºi al formei, este ºi „sub-stanþã” ºi „cuvânt”, în acelaºitimp. La Sadoveanu existã un în-treg ceremonial al povestirii sauun ceremonial diegetic, cum arspune naratologia modernã.

Aºa cum îmi încheiam cronicamea de la apariþia volumului dinurmã cu aproape douã decenii:„Constantin M. Popa este el în-suºi un critic ceremonios ºi pro-tocolar, de un remarcabil bunsimþ, care se conduce dupã toateregulile politeþii ºi civilizaþiei. Uncritic autentic ºi civilizat” („Ra-muri”, nr. 1, 1998).

Dincolo de metalitura însem-nãrilor de cãlãtorie, de literaturapropriu-zisã, de versurile sale in-telectualizate sau de monografiadedicatã lui Mircea Dinescu (Po-ezia insurgenþei, 2006), prin totce are mai bun, critica lui Con-stantin M. Popa este o hermeneu-ticã a ceremonialului ºi un cere-monial al hermeneuticii, din carenu putem uita niciodatã, incon-fundabila lecþie de urbanitate.Cu Silviu Gongonea, la lansarea volumului Sextant –

foaierul TNC, la Gaudeamus 2012


Amsterdam,ultima escalã

Coridorul spre Gates D 2 – 14nu e decât un canal de scurgereprin care trec tot felul de spectrecu bagaje inutile târâte lafrontiera simbolicã ºi de neînþeles

Asta spusese ºi elînaintea inevitabilului zborcoridorul spre terminale un canal pentru supravieþuitoriiprivirilor confuze ºi definitiveîn vlãguirea lor

Îl cred aspirantla o poziþie ministerialãdeoarece foloseºte coli ministerialecând îºi scrie dezminþirile obiºnuitedespre inconvenientul aripilor

Gândeºte furiosca un director de vânzãri înºelatdar cu precauþia îmblânzitorilor de cobrefrumoasa brutã de metal înãlþându-sesfideazã ba chiar îºi bate jocde fântânile lumii

Dispare în timp ce euînaintez prin coridorul-canalîn scaunul rulantºi-mi trimit iertareadincolo de pragulunde mi-a rãmas visulînvins de împrejurãri

Doar tu solemnã curajoasãfãrã sã ºtii de cesimþi diferenþadintre iubirea mea ºi mine.

ContrapunctÎn Calafat ca pe o insulã pustiefãrã lãzi, cufere, geamantane denaufragiatdoar o ramã goalã ºio carte din care rãzbatpaºii înãbuºiþi ai nopþii

la cârciuma lui Dunãpivniþa cu bolþi neruºinateºopronul dãrâmat de amintirinebãute pânã la capãtinevitabila rutinã a poftelor risipiteprintre copaci vicleni spre apele portuluiplin de pânze albie de rufe destrãmatehârdãu cu ciorapi pãstrând caligrafiabãtãturilorlitere înlãnþuite pe spinarea malurilor înritmul înºelãtor al inimii mele

atunci am vãzut nisipul dinrama oarbã a metaforelorpoeþii s-au refugiat de mult cãtre nordmânaþi de briza schimbãtoare aimprovizaþiilordiavoleascã virtuozitateasemeni durerii oficiate în cãrnuri rele

când îl citesc pe Vulturescuam impulsuri chezaro-crãieºtiAsta-i poezia ce-mi placeevit astfel augusta muzicala cacofoniescuzabilã doar în Kakania.

nnnnn CONSTANTIN M. POPA

poemeFantasme pe scara de serviciua îngerilor

ªtiu cã depãrtarea se frângefãrã ecoucum tãcerea lumiica o boalã a copilãrieica o febrã ivitã din cenuºa soareluise instaleazã pe neaºteptate

atunci cobor scara de serviciu a îngerilorspre neliniºtea scrijelitã în fantasmecompun un urletºi cred cã e un urletvãd o femeieºi cred cã e o femeiedesenez o umbrãºi cred cã e o umbrãpânã în clipa în careumbra mã înghite.

Lacul MagogA ascunde cãderea soareluicând printre solzii lui Memphrése scurge luminaeste imposibilmonstrul marin îºi tãinuieºte apariþiilestârnind fâlfâiri de duhuri

sub ape defileazãastrologii-cãutãtori de mesajeînchise în sticlelece inundã plajaaºteptându-ºi destinatarii

ne încurcãm în întârzieri nesfârºitene mirãm de scurtarea timpuluilumina se tot scurgefãrã sã înþelegem cãmarele ºarpeºi-a abandonat ispititaºi ne întinde nouã mãrul.

Bãtrânul ºi biblioteca„Nu te jucalasã cuvintele departede ceea ce ele ar putea ivinu te jucasunt periculoase

(îl aud pe bãtrânul dascãl)încã nu s-a decis orasemnului arhetipalcând cenuºa înseamnã risipiresângele izvorsolitudinea zid de luminãceasul panicã ºi sexul sfâºiere”

Cu detaºarea pãrintelui condotierel verificã arabescurile lui Flaubertînscrisurile lui Hemingwayinteligenþa lui Joycefalezele lui Jüngermetamorfozele lui Borgesºi se opreºte la buriculdansatoarei lui Calder:„Culturi de praf!”

„Lasã cuvintele în caligrafiatãcerii dintâideparte de surpãri provizoriide urniri eufonice necesareunei laudatio pentru miezul nãluciiîncã nu s-a decis tatuajul sufletuluinu te jucalasã cuvinteleîntre pulpele neantului”.

pusesem toatã deznãdejdea mea de autorcvasianonim... Am primit ºi observaþii,atenþionãri, sã mã feresc de vecinãtãþi du-bioase, ºtia foarte bine lumea literarã ºicapcanele sale. Iatã ce îmi scria, dupã ceeu, entuziasmatã, i-am comunicat cã obþi-nusem un premiu la un concurs de poezie:

Stimatã doamnã Gela,Mã bucurã succesele dvs., dar, aºa cum

mãrturisiþi, necunoaºterea lumii litera-re vã poate atrage în companii nefrec-ventabile. Existã tot felul de publicaþiiale veleitarilor (gen „..............”, ca sãdau un exemplu local), pe care trebuiesã le ocoliþi. Nu conteazã numãrul depremii, ci calitatea ºi autoritatea lor.E greu de prins în cuvinte acest tip decomunicare, eram permanent într-o starede aºteptare, dupã fiecare poezie încre-dinþatã ochiului critic. Reuºise sã mãancoreze într-o competiþie cu un singurcompetitor, probabil ºi din cauza asta,teribil de grea, lucram cu mine, deseoriîmpotriva mea!

Dupã textul libertate, mi s-a adresat,ca într-un ceremonial: Bine-aþi venit înlumea bunã a poeziei!

Sigur cã aceastã lume bunã a poezieiîn care îmi urase cu convingere ºi cu sin-ceritate, bun venit, era un univers al pro-priei proiecþii, subiective, dar construitepe temelia unei spiritualitãþi dincolo deorice dubiu. Când am primit Premiul II, laFestivalul Internaþional „Lucian Blaga”-de la Sebeº ºi l-am anunþat, a spus: Feli-citãri! Vã doresc un zbor sub aripa vul-turului blagian, cât mai înalt! Din pã-cate, nu a mai fost timp sã-i spun cã ºianul urmãtor, vulturul blagian m-a primitsub aripa lui!... cã anii 2015, 2016 au fostbogaþi în premii literare, cã profeþia dum-nealui cu privire la scrisul meu s-a dove-dit o cãlãtorie aproape iniþiaticã, presã-ratã cu destule rãtãciri prin codrii întune-coºi ai literaturii, dar cã am gãsit cãrareade fiecare datã ºi, tot de fiecare datã i-ammulþumit în gândul meu, pentru cã a avuto influenþã pozitivã indiscutabilã, a tem-perat tendinþa mea de a fi explicitã, a se-sizat dorinþa, umanã, pânã la urmã, de aºoca cititorii ºi a gãsit în sine resurse degenerozitate cum rar mi-a fost dat sã în-tâlnesc.

(Urmare din pag.5)

Constantin M.Popa, aºa cuml-am cunoscut

Adrian Michiduþã, Nicolae Marinescu, Basarab Nicolescu, Constantin M. Popa


nnnnn ION BUZERA

E fapt ºtiut cã Robert ªer-ban face interviuri cuscriitori (ºi nu numai)

dintr-o veche pasiune ºi o reîn-noitã curiozitate, din interes strictjurnalistic, dar ºi cu o pulsaþie de-tectivisticã foarte greu reprima-bilã, din dorinþa, poate, de a-l facepe celãlalt sã se cunoascã maibine, dar ºi pentru a vedea camcât poate cartografia. Deocam-datã, i-au ieºit nu câteva zeci, ci„sute” (p. 5) de astfel de convor-biri. De aceastã datã, interlocu-torul este profesorul timiºoreanMarcel Tolcea. Un scriitor pe careîl putem descoperi, pur ºi simplu,citind acestã carte: La Tolce Vita.Robert ªerban în dialog cuMarcel Tolcea, Editura Univer-sitãþii de Vest, 2016, 233 p. Nu-mipot da seama, pe moment, cât demare poet (deºi o micã intuiþie vãdaþi seama cã am!) este, dar potsusþine, cu toatã responsabilita-tea, cã e un causeur de clasã, ungiumbuºlucar al latenþelor limbiiromâne ºi un profesionist într-alejurnalisticii/publicitãþii, dupã cumse poate vedea, de exemplu, încele ce urmeazã: „ªi, desigur, suntîncã multe alte modificãri ale re-laþiei cu noile media. Asta se nu-meºte accelerare sociologicã ºi,succint, aº defini-o ca o schim-bare extrem de rapidã ºi simulta-nã a actorilor, a rolurilor ºi a func-þiilor.” (p. 168) Destul de parci-monios cu scrisul, dar gurmand,dupã toate aparenþele, al vorbi-tului, Marcel Tolcea vrea sã fie,pesemne, ºi cu slãnina ezoteris-mului în pod, ºi cu varza hedo-nismului unsã.

Iatã, la o repede ochire, cu cineavem de-a face: un fost corector,

redactor la editura Facla, profe-sor de românã într-o comunã dinTimiº, candidat la regie, potenþi-al uomo universale, pe linia Has-deu-Eliade-Culianu, din momentce a încercat sã înveþe sanscrita,ebraica etc. ºi l-a studiat îndelungpe cel de-al doilea, deþinãtor derubricã de fotbal, participant di-rect la Revoluþia din 1989, mason(v. pp. 155-166), oenolog de oca-zie, redactor la cea mai bunã re-vistã literarã din România, poet,membru CNADTCU, apropiat ºieditor al lui Mihail Avramescu,profesor universitar, director demuzeu, guénonist, pater familias,facebook-ist, filo-ºerbanic, prie-ten cu toatã spuma intelectuali-tãþii timiºorene, naº, cineva carea cunoscut-o pe Amalia Enacheîn etapa ante-Pro tv, bursier So-ros (anche lui!), oblomovist, co-pywriter, traducãtor, doctor (înfilologie, dar ºi în altele!), teoreti-cian al interviului în presa scrisã,pasionat de proza sud-america-nã ºi rusã etc. A fost subiectulaproape tainic al unor întâlniri deacest fel: „La Jimbolia, am avut oprofesoarã, de fapt mi-a fost diri-gintã, o persoanã specialã. Ocheamã Margareta Bartha ºi,atenþie, pe atunci se afla în co-respondenþã cu Roland Barthesºi Samuel Beckett. MargaretaBartha mi-a dat sã citesc EugèneIonesco, Beckett, Borges, m-aîndreptat spre poezia americanã,spre tot felul de teritorii la careeu nu avusesem acces pânãatunci…” (pp. 184-185) Chiar ºinumai atât dacã ar fi dezvãluit,dialogul ºi-ar fi meritat cartea.

Sunt douã interviuri, de fapt,juxtapuse. Primul la 50, al doileala 60 de ani. Cel din urmã e maidetaliat, mai doldora de amãnun-te ºi, fatalmente, mai acroºant.(Cu vârsta, poeþii devin mai enig-matici ºi, cei deja iniþiaþi în tãce-re, mai gureºi.) În întregul ei, car-

tea e corect calibratã, muniþia nue scoasã dintr-o datã, ci cu tactºi oarecare pedanterie. Robertªerban s-a priceput sã-l „stoar-cã” pe cel din faþa sa de aproapetot ce acesta ar fi avut mai saga-ce de spus. Se vede cã a avut unmaestru bun (adicã pe însuºi pro-fesorul în cauzã), pentru cã ºtiesã alterneze întrebãrile, sã revi-nã, sã insiste, sã se prefacã miratori chiar sã fie. Sau sã exclame,sincer admirativ: „Uau...! Eraifoarte bun, Marcelino! Aveai unspirit de observaþie mai tare de-cât al unui spion.” (p. 72) Va fi

ezoterism ºi hedonism

rãsplãtit cu unele confesiunisplendide, de tip darts, pe carenu aveai cum sã le bãnuieºti. Deaceea, o lecturã în doze homeo-patice ar fi una recomandabilã.Nu pot sã nu citez, de pildã, o„fazã” cu Nichita Stãnescu, bur-zuluit-adorabil-genialoidul poet:„Aºa cã Nichita m-a invitat sãspun o poezie. Am recitat unpoem despre frizer, care, în textulmeu, era cãlãul imperfect din sub-conºtientul oraºului ºi care îþi taiepãrul fãrã sã te doarã, fiindcã el îltaie cu adevãrat în apa din oglin-dã. Nichita a ascultat concentrat,

apoi a spus tãios: „Încã o datã!”Am crezut cã e surd. Am mai spusîncã o datã textul, mai rar ºi maitare. M-a mai pus sã îl spun deîncã vreo cinci ori, apoi a excla-mat cu putere: „Perfect!” ªi m-ainvitat sã mai spun poezia la el înpoalã. Eram atât de stingherit, darºi mândru, îþi dai seama! Apoi aînceput sã plângã ºi ne-a spus lafel de teatral: „A venit lupul celtânãr la lupul cel bãtrân sã îi spu-nã cã moare!” Nici nu ºtiai cât eautentic sau cât e, cum spuneam,cabotinism.” (p. 81) „Microreve-laþii” de acest fel pot fi gãsite,dacã eºti atent ºi predispus, sim-patetic, la reverie, cam la douã-trei pagini.

Marcel Tolcea îºi expune firescdatoriile spirituale: „Mihail Avra-mescu a fost, este cel mai fasci-nant personaj pe care l-am întâl-nit în viaþa mea. De fapt, Pãrinte-le Avramescu nu mi-a schimbatviaþa, ci a dat un sens vieþii meleintelectuale.” (p. 139) E perfectconºtient de „leneviþiul” (p. 202)lui, pe care îl cultivã ca un maes-tru zen. Nici criticismul autosco-pic nu-i lipseºte deloc. Ghiduºii-le îl fac sã fie în prizã ºi sã-ºi ºle-fuiascã melancoliile: „O sã mã uitla filme alb-negru ºi poate cã voiapuca, în fine, sã citesc vreo 10cãrþi mari despre care am minþitcã le-am citit.” (pp. 202-203) Con-servator cu mãsurã, liberal fãrãscâncete, reformist în materie deînvãþãmânt, rocker nostalgic ºiepicureu al unei fertile versatili-tãþi, neprefãcut ºi Witz-ios, acestautor pare sã aparþinã unei litera-turi de un rafinament extrem, ex-piatoriu, de un alexandrinismneverosimil ºi delicat.

O carte de convorbiri luminosde elegantã, subtil-fragilã, rãco-ritoare ca o dimineaþã de iarnãblândã.

Expoziþia retrospec-tivã Noche Cristface o sintezã crea-

þiei pe care aceastã artistã,puþin cunoscutã de publiculde la noi, a lãsat-o oraºuluisãu natal. Nãscutã la Craiovaîn 1909 ºi decedatã în 2004 laWashington DC, Noche Cristeste remarcabilã prin actuali-tatea discursului sãu vizual ºiprintr-o surprinzãtoareprospeþime. Lucrãrile dinaceastã expoziþie reprezintã obunã parte din donaþia pe careMuzeul de Artã din Craiova aprimit-o, prin intermediul cu-ratoarei Vivienne M. Las-sman, cea care s-a ocupat de-a lungul timpului de operaacestei artiste. (M.V.)


În curând,retrospectivaNoche Cristla Muzeulde ArtãCraiova


1. CarmenIulia trebuia sã moarã! Nu era

decât o amicã ipocritã ºi o nimfo-manã, o nesãtulã. Cu mutra aiade coþofanã împãiatã ºi cu fun-dul ãla lat cât uºa, cum credea cãAlex, o mândreþe de bãrbat, s-aruita la ea altfel decât pentru…

Trebuia sã-l câºtige cu oricepreþ pe Alex. La anul în martiefãcea patruzeci de ani ºi acum,cu operaþia asta, vãzusece-nseamnã sã fii singurã… Unnepot plecat în State ºi o varãde-a doua undeva pe lângãPiteºti. Singurã.

Pur ºi simplu se îndrãgostise.Acum, în al doisprezecelea ceaso lovise. Oarbã ºi cu nãbãdãi. Aºai-l furase ºi pe Grig în urmã cuzece ani, acum nu i-ar mai fi fostºef, ci doar soþ. Nu se va mai în-tâmpla la fel!

„Eu, cu angina mea, iau Ni-tropector, tu ce iei pentru tensi-une?”, „Prestarium. În fiecaresearã, îmi îndulcesc un ceai cumiere ºi-mi iau pilula.” „Decinci miligrame sau de zece?”,„De zece, parcã…”, „E rotundãsau alungitã?”, „Rotundã.”,„Înseamnã cã e de zece miligra-me.”, „Ei, tu, lasã-mã pe mine,mai degrabã mi-ai povesti cuma fost cu operaþia!…”. „Cum afost cu operaþia…”, nu catadic-sise sã vinã la spital, nici înainte,nici dupã operaþie. „Cum a fostoperaþia…”, prefãcutã de doibani, nu mai putea ea de cum fu-sese operaþia!

Înainte de a lucra aici, fusesefarmacistã trei ani ºi pãstrase re-þeta unui compus care provocaaproape instantaneu o hemora-gie puternicã – îi arãtase astaºeful, doctorul, beat, într-o searãîn care se comportase cel puþinbizar. Nu lãsa urme chimice, înfine, nu prea mari… un medic le-gist neatent nici nu le-ar fi bãgatîn seamã, chiar ºi unul bine in-tenþionat le-ar fi asociat cu sem-nele unei afecþiuni curente… Pu-tea sã facã uºor o pilulã nu nea-pãrat identicã, dar foarte asemã-nãtoare cu Prestariumul de zecemiligrame. Iulia avea hipermetro-pie, dar nu purta ochelari – cara-cuda se voia ºi sexy! –, aºa cãn-ar fi fost nicio problemã…

Cum anume totuºi sã substi-tuie pastilele? De autoinvitat nicinu putea fi vorba!… De trei lunirelaþiile se rãciserã, de când ºefulîi acordase Iuliei o semnificativãmãrire de salariu ce nu avea co-respondent în calitatea sauvolumul de muncã prestatã.„Asta-i pentru ce i-ai prestat petimpuri, dragã! I-e milã de ce vedeacum!”. Nici vorbã.

În pauza de masã coborî sã-ºicumpere un iaurt slab. În gang,maºina Iuliei. Latã, de-abia teputeai strecura pe lângã ea. „Cur-vã ordinarã!”. Pe bancheta dindreapta îi vãzu portofelul ºi car-tela magneticã.

* * *— La naiba!O auzi pe Iulia ºi aproape cã

leºinã dupã dulapul greu de pehol, acolo unde se ascunsese.Deranjase mileul ãla nenorocit pecare era cutia de Prestarium? Vã-zuse cã nu mai erau trei pastile, ciuna singurã?

Trebuia sã le lase ºi pe celelal-

nnnnn ADRIAN BUZDUGAN

dragul meu, aº ucidepentru tine!

te. Se grãbise. O voise moartãîncã din seara asta, mizase pe fap-tul cã un bolnav cronic nu esteatent la câte pastile are în blister,mai ales dacã vede cã mai areunul plin, cu condiþia, bineînþe-les, sã fie ieftine, iar pentru Iuliaerau. Numai din mãrirea salarialãpreferenþialã de care avuseseparte, putea sã-ºi cumpere vreozece cutii!

Greºise!— Of! se auzi din dormitor.Carmen îºi stãpâni cu greu

bãtãile inimii. De bucurie. Însem-na cã raþiunea Iuliei capitulase înfaþa gesturilor mecanice, zilnice.„Hai! Sigur cã le-ai luat ºi pe ce-lelalte douã, numai cã nu-þi aduciaminte!”.

De dincolo se auzi ceaºca pusãpe ºemineu. La scurt timp, auzicum se deschide uºa de la baie.Mai rãmase dupã dulap minutebune, pânã când auzi cã apa dincadã se liniºteºte – Iulia lãsaseuºa întredeschisã. Intrã în dor-mitor ºi vãzu pe ºemineu bliste-rul gol. „Grozav!”. Inima îi bãteacu putere sã-i sarã din piept, darnu se putu abþine sã nu arunce oprivire prin uºa întredeschisã dela baie – pe hol era întuneric,n-avea cum sã fie vãzutã. Iulia eracu capul dat pe spate în apa cuinflexiuni roºiatice. „Dumnezeu-le! Nu ºtiam cã lucreazã atât derapid!”. Abia stãpânindu-se sã nuicneascã, fãcu un pas îndãrãt ºi,cu mare grijã, o luã spre ieºire.

2. IuliaTrebuia s-o omoare cumva pe

nenorocita aia! Cu ce ochi pofti-cioºi se uita Alex dupã fundu’ eiori la sânii ei scofâlciþi ce se bã-lãngãneau în bluze cu decolteurinesimþit de largi, la faþa-i boitã ºila ochii ce-i tot da peste cap ca ocurcã beatã. Carmen Picioare-lungi trebuia ajutatã sã moarãcumva, iar Alex trebuia sã fie alei! A fost – cã doar îi cedase dinprima – ºi trebuia sã rãmânã al ei.

Rãsuflã adânc, dar nu se liniºtinicicum. Avusese o zi oribilã,dintr-aia care-þi scoate peri albiºi-þi amãrãºte viaþa. Dimineaþã îlatinsese cu maºina pe Nero, câi-nele vecinei, la birou completaseaiurea niºte hârtii ºi trebuise sãle refacã, în pauzã vãrsase cafeape o porcãrie ornamentalã la careGrig þinea din cine ºtie ce motive,iar când ieºise de la serviciu, gea-mul de la portiera dreapta faþã eraspart. Sunase la poliþie ºi ajunse-se în cele din urmã la secþie pen-tru fotografii.

Acolo, stupefacþie:— Vreþi sã faceþi plângere pe-

nalã? o întrebase unul curãþel, cepãrea mai mare în grad pe-acolo…

— Da.— Pãi, fãcuse acela puþin în-

curcat, vreþi sã vã reparaþi maºi-na sau nu?

— Adicã?— Pãi, dacã faceþi plângere

penalã, nu primiþi bani de la firmade asigurare ºi dureazã. Dureazãpânã prindem fãptaºul, pânã vãdespãgubeºte… O lunã, douã…

Cãscase ochii nevenindu-i acrede.

— Trei… Pe de altã parte, dacãnu faceþi plângere penalã, mâineaveþi maºina gata. Spuneþi cãgeamul a fost spart de-o piatrãpiºcatã de pneul unui autoturism

al cãrui numãr n-aþi reuºit sã-l re-þineþi, ºi gata.

— ªi actele? Cartela? Banii?Ofiþerul sau ce naiba era ãla o

mãsurase din cap pânã-n picioare.— ªaizeci de lei!... Ãia nu-s

bani, doamnã! Cartea de identi-tate ºi cartela, probabil le-a arun-cat pe undeva. Sunt peste 90%ºanse sã le recuperaþi. ªi chiar denu le-aþi recupera, în câteva zilevã faceþi altele. Cartea de identi-tate în regim de urgenþã, vorbimnoi la serviciul de evidenþã a po-pulaþiei…

Pãcat de portofelul din piele,abia cumpãrat de la Louis Vuit-ton, în care avea cartea de identi-tate ºi cartela magneticã.

Capac peste toate ºi nenoro-cita aia îi fãcuse ochi dulci lui Alexîntreaga zi.

Nu-i plãcuse niciodatã Car-men, cu aerele ei de fandositã. Acincea generaþie la oraº, ce sã-þispun! Asta trebuia sã-l determi-ne pe Alex sã-ºi schimbe intere-sul? Mângâie pluºul canapelei pecare Alex o tãvãlise sâmbãta tre-cutã ºi un val de cãldurã îi strã-bãtu corpul. Se cutremurã.

Alex… Venise cu vreo zece zileîn urmã. Prieten de-al lui Grig,evident. Dar ce prieten! Brunetcu ochi verzi. Sprâncene groase,tãieturã-n bãrbie… Înalt, suplu,cu haine sport ce pãreau fãcutela comandã, aºa de bine îi picau.Nu avea nicio sarcinã concretã,se plimba de acolo-colo, mai in-tra ºi în secþia de producþie…într-un cuvânt, freca luleaua, daro fãcea cu graþie. Bine cã nu eravreun timid încurcat în principiiºi gânduri abracadabrante. El în-drãzneþ – o pipãise din prima zi –ea disponibilã… ªtiau ce voiaude la viaþã. ªi el la cei treizeciºi-ºapte de ani ai sãi, ºi ea la ceipatruzeciºi…

Îºi puse o ceaºcã mare de ceai.O linguriþã de miere de tei. Ames-tecã.

Scorpia aia trebuia omorâtã!Nu putuse sã moarã la operaþie?Sau mãcar sã se fi ivit niºte com-plicaþii postoperatorii, sã fi reve-nit la muncã peste o sãptãmânã,douã, trei, o lunã, pânã-l prindeaea în laþ ca lumea pe Alex… Ulcerperforat. Avea sã se uite pe inter-net, dar ce-i venea ei în minteacum era o supradozã de cevabanal, aspirinã spre exemplu.Aruncã resturile de mâncare lacoº ºi trânti farfuria ºi tacâmurileîn chiuvetã. Avea sã le spele mâi-ne, sâmbãta, la cafeaua întârzia-tã. ªi avea sã-i facã o vizitã luiCarmen, cu o atenþie, ceva dulceasezonat cu aspirinã…

Urcã în dormitor. Îºi scoasecerceii ºi se schimbã. Se dema-chie cu gesturi mecanice. „Sã nuuit de ea!”. Puse mâna pe pachetºi scoase folia aproape golitã.Luã pastila din blisterul pocnit,luã ºi ceaºca, se opri pentru oclipã sã aranjeze mileul ce i sepãru cam într-o parte, însã scã-pã pastila.

— La naiba!Înainte s-o poatã opri cu pi-

ciorul, pastila se rostogoli ºi in-trã în crãpãtura dintre parchet ºiºemineu.

— Of!Cu un pocnet sec, scoase o

altã pastilã din celãlalt blisterºi-o înghiþi. Închise cutia.

Intrã la baie ºi dupã ce verifi-cã maºinal temperatura apei, lãsãhalatul de pe umeri ºi intrã în cadã.Simþea cã se relaxeazã. O va uci-de pe scorpia aia. O va împãnacu aspirinã sau cu ce va gãsi cãtrebuie pe internet. De trei luninu mai fusese pe la Carmen. ªi cedacã? Motive de inventat erau ogroazã… O sã-i ducã un tort. Banu un tort, un tort întreg ar fi pu-tut sã-i trezeascã ceva bãnu-ieli!… Cel mai bine-ar fi fost niºtebucãþele de plãcintã. Un ºir, tãiatfrumos. Sau o bucatã de tartã. Unsfert de tartã. Sau o treime? Dardacã nu se omogeniza ca lumeaaspirina? Mai bine cocea într-otavã micã niºte plãcintã specia-lã! Niºte bucãþele de plãcintã cumere – care erau moartea ei! – pe-o farfurie i-ar fi înlãturat oricesuspiciuni! Aºa va face! „Plãcin-ta cu mere e moartea ei…”.

Luã gelul colorant ºi picurã înapã vreo cinci picãturi mari, sân-gerii. Apa începu sã se coloreze.Roz. Relaxare. Îºi sprijini capul pemarginea cãzii ºi începu sã vise-ze la o lume fãrã Carmen.

* * *Se uitã în stânga ºi în dreapta.

Nimeni. Asta îi dãdu un senti-ment de siguranþã. Nu era puszãvorul, aºa cã împinse uºurelpoarta. Sunã delicat de douã oriºi-ºi compuse un zâmbet fals.„N-am putut sã vin la spital pen-tru cã, ºtii ºi tu doar, mama s-aîmbolnãvit ºi mai mult am stat pela ea…”. Mai sunã o datã. „Cãþeace eºti!”.

Uºa se deschise.— Bunã, Carmen! se chinui sã

salute.Carmen se uitã la ea îngrozitã.„Ce naiba, n-am avut timp sã

mã machiez ca lumea, dar chiaraºa de rãu arãt? Oi fi tu vreo tine-reþe la treizeciºinouã de ani!…”

Ca ºi cum ar fi vãzut o fanto-mã, Carmen fãcu un pas înapoi,duse mâna la piet ºi cãzu. Iuliaintrã ºi închise repede uºa. Lãsãfarfuria cu plãcintã pe mãsuþã ºise întoarse spre Carmen. Îi luãpulsul. Slab de tot. Sã o loveascãputernic în torace? Sã dea tele-fon la 112? Rânji ºi se aºezã peun scaun. Va aºtepta un sfert deorã, apoi va suna la Salvare ca oprietenã adevãratã.

„Sã aºteptãm puþin!…”, seuitã seninã, detaºatã la trupulchircit. O umbrã îi trecu totuºi pechip când îi atrase atenþia ceva.Capãtul de piele cafenie ce-i ie-ºea din buzunarul flanelei, nu eracumva portofelul ei? Îl extrase cuatenþie. ªaizeci de lei. Al ei era.„Ce se întâmplã aici?”. Tulbura-tã, din doi paºi fu lângã uºã. „Cecautã portofelul meu la ea?”.Dãdu sã iasã. „Of, ce proastãsunt!”. Se întoarse ºi luã farfuriacu plãcintã de mere. Trase mâne-ca în jos, peste mânã, ºterse clan-þa ºi ieºi. Fãcu doi paºi ºi iarãºise-ntoarse. ªterse soneria cu

mâneca. Deschise portiþa. Nimeniatent. O luã spre casã, pânã dãducolþul, încet, apoi aproape în fugã.

Carmen îi spãrsese maºina?De ce? Ar fi avut de gând sã ostreseze, sã-i facã numai bucuriidintr-astea? Ce femeie mãrun-tã!… Ce-ar mai fi avut de gândsã-i facã? Da, poate c-ar fi vruts-o vadã ºi moartã! Aºa l-ar fiavut pe Alex doar pentru ea, darnu, Alex e al ei, numai al ei! „Dum-nezeule!”, în portofel gãsise doarbanii ºi cartela. Cartea ei de iden-titate rãmãsese la Carmen? În-gânduratã, în mijlocul strãzii, nuvãzu cum maºina se îndreaptãdirect spre ea. În ultimul momentauzi claxonul disperat, dar…

Era exact ca Peugeot-ul ei,acum în service din cauza gea-mului spart…

În plin.

3. IrinaCu un gest cochet, Irina îºi

aºezã mai bine pãlãria neagrã cuboruri largi. Se simea bine privitãde atâþia bãrbaþi. Pânã ºi preotulîi aruncase o privire gen „nu trecio datã pe la bisericã sã te fac ospodevedanie?”. Zâmbi. Niºtebãtrânei. Doi-trei ceva mai tineri,dar neinteresanþi, ieftini ca deo-dorantele pe care le foloseau.

— La naiba! scãpã printre dinþi.Îºi distrusese de tot perechea

de sandale în pãmântul clisos.Armani Jeans. O mie ºapte sutecincizeci. Alex va trebui sã-i cum-pere alta, doar el îi spusese cãtrebuie sã fie prezentã alãturi deel la dubla înmormântare organi-zatã de firmã. Una, infarct, una,cãlcatã de-o maºinã. Îm, neaten-te... Parcã auzise ºi o ºoaptã cãuna dintre ele fusese pe timpuricu directorul. Sau amândouã? Îm,sã se termine odatã ºi sã meargãla restaurant. Acum cã sunt înBucureºti ºi e al doilea dupã Grig,vechi prieten ºi actual directorexecutiv al companiei, ar cam tre-bui sã-i propunã sã se cãsãto-reascã, logodna lor nedeclaratãtrebuia sã treacã, în mod firesc,la stadiul de cãsãtorie programa-tã, nu?

Bine cã terminase odatãcursul ãla de perfecþionare ºi pu-tuse sã se întoarcã în þarã. Dra-gul de Alex! Cu siguranþã se plic-tisise teribil fãrã ea, fãrã prieteniipe care-i lãsase în urmã, la Bra-ºov…

Îl luã de braþ pe Alex. Vãzu ofemeiuºcã ce se uita lung la Alex.„Hm, în curând o sã trebuiascãsã dai bani cocoanã sã te uiþi lael!”. Se lipi de el, mai cã-i veneasã-l ciupeascã de fund, acolo,între gropile alea care-ºi primeaunepãsãtoare sicriele.

Dac-ar fi fost cu doi-trei animai bãtrânã, ar fi fost în stare deorice numai ca sã-l pãstreze. Baparcã îºi ºi declarase odatã iubi-rea, „Dragul meu, aº ucide pen-tru tine!”.

ele

tristic

ă


mã retrag la calculator. deschid o fereastrã de messtastez câteva rânduri unui utilizator inactiv când constat cã-mi iese firesc persoana a II-a vin la tine sã mã confesez

—oamenii timizi dezvoltã vigilenþa celor care au ceva deascunsîn spatele unui singur cap pândesc mai multe capetede autoacuzareei procedeazã invers în raport cu experienþa:întâi generalizeazã – doar aºa îºi pot camuflaslãbiciunea în omniscienþãºi abia apoi intrã cu adevãrat în viaþãºi viaþa devine suportabilã dupã mai multe încercãrica un sãpun care îºi domoleºte muchiilela contactul cu apaºi, mai ales, cu corpul tãu

—oglinda

te executsilitsunt silitãsã te execut

—abia mã înghiþi. digestia e tot mai mult luptã ºi tot maipuþin asimilareîmi pare rãu cã lucrurile au ajuns pânã aici. nu eneapãrat o fundãturã, e lentoarea pãºirii pe terenminat.la ora asta, doar balistic sunã bine.pe un fond de autopersiflare nimeni nu are prilejul loviturii inaugurale

—sã vorbim reflectat cu miºcãri controlateca un client imobilizat de frizerul lui

scuturã-te de pãr ºi de mãrunþiºdar nu când lumea doarme

neputinþa de-a spune adevãrulne face pe toþi amiabili

—

dacã omul n-ar fi fost uºor influenþabiln-ar fi existat nici muzanici doamna învãþãtoare care ºopteºte poezia de dupãperdea nici vocea egalã ºi lentã a GPS-uluicare face minuni în traficul aglomerat

—

baza

nu se-ntinde la vorbã ºi nu-ºi ascunde plictisulce mod eficient de cîºtigare a existenþei poate fi o vocemonotonãcând toatã lumea mizeazã pe competenþe;niciun taximetrist nu îi pune la îndoialã autoritateadeºi se aflã în minoritate, ea nu îi spune niciunuia penumeauzi doar numere apelate prin zgomotul de fond al staþieiºi adresa exactãbaza nu scapã cuvinte improprii prin care sã-ºisemneze singurã sentinþanu face paradã de sinceritatenu trebuie sã lupte pentru propria imagineimunã cum e la orice formã de seducþie.

baza existã ºi în þãrile sãraceºi în computerul de bord al filmelor sfpoliteþea e tot ce va rãmâne intactdin umanitate

—Tot ce spui poate fi folosit împotriva ta.Mã simt cel mai bine când predau. Când nu vorbescliber.Nimic nu mi se mai poate întâmpla.Dacã am ocazia de-a vorbi liber, mi-e teamã cã o sãajung sã predau.

Nu mai poþi da înapoi cu numele apãrut pe afiºul unuieveniment.Fb îmi scoate ochii cu postãri din trecut.Mã simt cel mai bine fãrã amintiri arhivate.Fericiþi cei ce fac din viaþã subiect tabuªi ºterg urmele dupã navigare.

—e o zi gri ºi deja ºtiu ce va urma: seara va arãta la fel cadimineaþa.fabrici iluzia cã lucrurile au rãmas pe loc. marea deciziemai poate aºtepta.ai libertatea inutilã a animalului fãrã stãpânnevoit sã se strecoare printre simpatii apãrute caciupercile dupã moartea cuiva cunoscut.

—putem face mai multe lucruri deodatã:vorbesc în timp ce scriu o lecþie pe tablãcopiii transcriu în caiete cu gândul dus departefãrã sã aibã senzaþia de încãlcare a ordiniimã sustrag ºi eu din context când liniºtea-i mareîn locul nostru rãmân temporardeprinderi ºi abilitãþigata formate

—îmi place sã mã salvez, dar nu sã fiu salvatãpofta vine mâncând, inspiraþia vine copiind.mailul aºteaptã preluarea celor mai frumoase frânturidintr-o conversaþie:fãrã invenþiecu minimum de intervenþie.muza ta se numeºte inbox

—nu se pune problema întristãrii. doar sunt proprietarã.fãrã accesorii inutile, fãrã acces la spãlãtorie ºi lapivniþa bloculuiîn care trãiesc de un deceniunu mi-au plãcut niciodatã aripile adãugatela corpul unei clãdirin-aº vrea sã asist la nici o operaþiune de modificaresau de extindereterasa e pentru cei care n-au nimic de fãcutsau cred cã au fãcut deja totul ºi odihna li se cuvinesera e pentru cei care nu suportã frigul dar se folosescde plantepentru propriul lor refugiu. nimeni nu ºtie ce are omulîn casã.eu nu trebuie sã fug nicãieri. stau între plante deapartament fãrã nume exotice am ajuns la acelaºi ritm de evoluþie.am învãþat sã preþuiesc fiecare razã de luminã, fiecaregurã de oxigendacã cineva mi-ar întinde acum o mânão pot absorbi în întregime

—fereºte-te de rãnipraful depus pe suprafeþe umedenu se mai ridicãbandajul previne infecþiadar numai aerul usucãnu conta pe respiraþia ocupatãcu rãcirea mâncãrii din lingurãîn buzunarul de la pieptnimic nu îngheaþã-locul cel mai potrivitpentru o armã albã-ferestrele au gratii ºi câinii poartã botniþedintr-o penitenþã greºit asumatãla scarã largãde la atâtea bãlãriiºi gara va fi o amintireca depresia dupã medicaþie

—tot mai mulþi preoþi sfinþind maºini de luxtot mai multe biserici pe cap de locuitor tot mai puþinã rezistenþã cu o biatã proprietateintelectualãarta a ieºit în stradã, biserica a plasat boxe cãtre stradãarta performeazãbiserica ºi-a pus pâlnie la gurã

—

epifit

unora li se dã de la naturã înclinaþia pentru spaþiulînchis. pe mãsurã ce-ai crescut, te-ai agãþat de ce-i erala îndemânã, ca trandafirul sãlbatic de pe casã, numaicã tu nu i-ai fãcut relaþii temporare cu zidurile, sã nudevii parazit, sã nu provoci daune. ai trecut de primaparte a vieþii, ghidat de inerþie ºi instinctul deconservare. nimeni din familie nu te-a obligat lafrumuseþe sau valoare. mulþumesc, mamã, mulþumesc,tatã. ºi dacã ai fi cunoscut faze rebele, situaþia ar fiarãtat identic: nimeni nu lasã mesaje obscene pezidurile interioare. visai o meserie care sã te reprezinte.suferinþa a fost dintotdeauna îngrãºãmântul natural alautobiografiei. l-ai preferat pe cel chimic, potrivitsemnului tãu de pãmânt. gurile violet nu au nimic încomun cu reacþia la frig sau la cerul opresiv. pe atunci,culoarea nu era politizatã. nu acuzai o durere anume,dar nici nu aveai frumuseþea aia a formelor de viaþãlãsate de izbeliºte. uneori uiþi de coloana vertebralã înlupta cu sedimentele. covorul a rãmas insula perfectã.secretele nu au nevoie nici acum de ieºire, dar nu semai permit comentarii anonime.

—în tãcerea unei sãli de aºteptareteama scuzã conversaþiile banalesau transpiraþia celor slabi de îngerfiecare îºi bombardeazã boala cu remedii minunedin cãrþile motivaþionalefiecare cultivã ambiguitatea cu inima strânsãºi un telefon conectat nonstop la net

nnnnn TEODORA COMAN

poeme

ele

tristic

ă


nnnnn DENISA CRÃCIUN

I dentitatea femininã înopera Elsei Triolet, estetitlul volumului colectiv

coordonat de Thomas Stauder,ce reuneºte douãzeci ºi unu dearticole consacrate operei scrii-toarei franceze de origine rusã,Elsa Triolet (1896-1970). Numelelui Thomas Stauder este cunos-cut cititorilor revistei Mozaiculdatoritã ultimului sãu interviu cuUmberto Eco1 (datând din lunaseptembrie a anului 2015), publi-cat în Dosarul omagial Umber-to Eco, în numerele din iulie-au-gust 2016. Înainte de a vã pre-zenta lucrarea despre Elsa Trio-let, se cuvine sã spunem câtevacuvinte despre acela datoritã cã-ruia apariþia acestei cãrþi a fostposibilã. Dupã studii filologice laErlangen, Canterbury ºi Sienne,Thomas Stauder susþine în 1992o tezã de literaturã comparatãavând ca temã travestirea litera-rã (ca formã de intertextualitate),în Germania, Anglia, Franþa ºi Ita-lia. A predat literaturã francezã,spaniolã ºi italianã la universitã-þile austriece din Viena ºi In-sbruck, iar în prezent este profe-sor la universitatea din Aug-sbourg (Germania). Dintre ultime-le sale publicaþii amintim: Intelec-tuali italieni din cel de-al doi-lea Novecento (2007, cu AngelaBarwig ; Premiul Flaiano pentruItalienisticã în 2008), Negociindidentitãþi, trecând dincolo defrontiere. Tendinþe în literaturaºi cinematografia mexicanã înpreajma noului mileniu (2008, cuSusanne Igler), Simone de Beau-voir la o sutã de ani dupã naºte-rea sa. Contribuþii interdiscipli-nare de pe cinci continente(2008), Trei decenii de întâlniricu Umberto Eco (2012), Eroismulºi mizeria sa. Primul RãzboiMondial în memoria intelectua-lã, literarã ºi artisticã a culturi-lor europene (2014, cu GiselindeHeybert).

Apãrutã în 2010, în Germania(Tubingen) la editura Narr Ver-lag, Identitatea femininã în ope-ra Elsei Triolet conþine patrumari pãrþi, precedate de un stu-diu destul de substantial (pestetreizeci de pagini) al lui Thomas

Elsa Triolet ºi tema identitãþii feminine

Stauder, care prezintã: un rezu-mat al cercetãrilor anterioare con-sacrate operei Elsei Triolet (nãs-cutã Ella Kagan), perspectivelede cercetare ale acestei cãrþii pre-cum ºi rezultatele articolelor reu-nite aici.

Dupã introducerea semnatã deThomas Stauder, un album defotografii (unele dintre ele reali-zate de Max-Pol Fouchet ºi HenriCartier-Bresson) cu Elsa Triolet,Louis Aragon ºi prietenii lor ar-tiºti ºi intelectuali ai epocii, cap-tiveazã privirea cititorului. Pre-ponderent biograficã, prima sec-þiune a lucrãrii trateazã relaþia din-tre ElsaTriolet ºi cei doi bãrbaþiºi scriitori avangardiºti, impor-tanþi din viaþa ei: Vladimir Maïa-kovski ºi Louis Aragon. Menþio-nãm aici douã articole. Consacratrolului jucat de poetul rus Maïa-kovski în opera romancierei, arti-colul semnat de Monica Biasio-lo, profesoarã de italianã la uni-versitatea Erlangen-Nurembergaduce în prim plan cuplul Ella-Vladimir. Tânãna Ella e doar muzaºi asistenta bardului moscovit,cãruia îi citeºte ºi îi corecteazãmanuscrisele. În 1915, Maïakov-ski începe sã aiba relaþii amoroasecu sora Elsei, cãsãtoritã cu OssipBrik, scriitor al avangardei ruseºi critic literar. Deceptionatã, Elsase îndepãrteazã. Pãrãseºte Rusiaîn 1918 ºi dupã un an se cãsãto-reºte cu ofiþerul francez AndréTriolet (pe care îl cunoscuse în1917 în Rusia ºi cãruia îi va pãs-

tra numele chiar ºi dupã divorþullor amiabil din 1921). Specialistãîn avangardele literare din primajumãtate a secolului XX, cerce-tãtoarea italianã evocã de aseme-nea scene din anii 20: începu-turile identitãþii de scriitor aleElsei ºi sfaturile de ordin stilisticrecomandate de fostul ei amantulfuturist, cu ocazia vizitelor aces-tuia la Paris: „Trebuie sã preferãmcuvintele cele mai expresive, celemai rare, cele mai necesare, sã fimatenþi la fiecare expresie pe careo întrebuinþãm, la potenþialulcuvântului, la muzicalitatea lui, fieatunci când e singur, fie când secombinã cu alte cuvinte.”

„Elsa ºi Louis: fenomenologiaiubirii contemporane“ se intitu-leazã articolul lui Matteo Tuveri,unde sunt analizate poemele dedragoste dedicate Elsei de LouisAragon, pe care îl întâlneºte la osearã culturalã în anul 1928. Dinacel moment rãmân împreunãpânã la sfârºitul vieþii lor. Elsapublicase deja trei romane în lim-ba rusã În Tahiti (1925), Frãguþa(era numele cu care o alintau pa-rintii când era micã; este primulei roman, dar care a fost publicatabia în 1926) ºi Camuflãri (1928).Truveri vrea sã arate cã, deºi vre-me îndelungatã Elsa rãmas înumbra soþului ei, care o idealizaºi imortaliza în poemele sale dedragoste (Ochii Elsei ºi Cânta-rea Elsei în 1942, Elsa, în 1959,Nebunul Elsei, în 1963 etc.), ro-lul Elsei nu se reduce la aspectulde muzã. Elsa era o femeie puter-nicã ºi tocmai datoritã influenþeisale Aragon se separã de supra-realiºti, care de cele mai multe orile considerau pe femeile din gru-pul lor ca pe niºte obiecte saujucãrii sexuale: „Subordonareafemeii sau reducerea ei la apen-dicele masculin dupã fantezia ºiapetitul acestor bãrbaþi, [...] cumse vede din celebra anchetã asu-pra sexualitãþii realizatã de cerculsuprarealist în 1929, îl determinãpe Aragon sã se îndepãrteze degrupul de artiºti menþionat maisus, dupã cãlãtoria sa în Rusiacu Elsa.”

În partea a doua a lucrãrii ElsaTriolet este comparatã de Claire

Davidson-Pégon ºi ClaudineMonteil cu alte douã „scriitoareemancipate”, Virginia Woolf ºiSimone de Beauvoir. În secþiuneaurmãtoare, accentul pare sã fiepus pe activitatea de angajarepoliticã a romancierei. Dintre celecinci contribuþii citam aici artico-lul „Gen, discurs ºi angajare laElsa Triolet” de Loukia Efthy-miou (Atena) ºi „Impactul politi-cului în creaþia personajelor deficþiune din opera romanescã aElsei Triolet” de Gislinde Seybert(Hanovra). Ultima ºi cea mai vastãparte a cãrþii este prin excelenþãhermeneuticã. Dintre semnatariicelor unsprezece lucrãri ce com-pun secþiunea a patra îi menþio-nãm pe Thomas Stauder cu arti-colul „Identitatea femininã frag-mentatã ºi multiplã în Bonsoir,Thérèse sau Cum se citeºte ElsaTriolet cu ajutorul lui JacquesDerrida, Elisabeth Lenk ºi LuceIrigaray” (publicat în 1938, Bon-soir Thérèse este primul romanscris de Elsa în limba francezã),Elisa Borghino (Torino): „Identi-tatea femininã în Amanþii dinAvignon de Elsa Triolet”, Anne-Marie Reboul (Madrid): „Femeiaºi înfruntarea dintre epoca de pia-trã ºi epoca de nailon în operaElsei Triolet”, Graziela-Fotini Cas-tellanou (Tesalonic): „Progresul la

feminin, progresul la masculin înopera Elsei Triolet: Roses àcrédit” (Trandafiri pe datorie).

Meritul excepþional al acesteilucrãri este acela cã, dupã patrudecenii de la moartea Elsei Trio-let, cei mai buni specialiºti ai ope-rei scriitoarei trateazã tema iden-titãþii feminine în romanele primeifemei care a obþinut prestigiosulpremiu literar Goncourt, în 1945pentru volumul de nuvele Primapiedicã costã 200 de franci(Premier accroc coûte 200francs, 1944). Elsa ºi Aragon aufost membri activi ai Rezistenþeifranceze. Titlul face referire lafraza codificatã ce anunþa lapostul de radio BBC, pe 14 au-gust 1944, „debarcarea înProvence, operaþiune militarãsecretã a trupelor aliate în sudulFranþei”.

1 Între anii1986-2015, ThomasStauder a avut numeroase convor-biri cu Umberto Eco. Publicate în lim-ba germanã, textele interviurilor luiThomas Stauder sunt foarte valoa-roase deoarece reunesc mãrturiile pre-þioase ale marelui scriitor italian,decedat în februarie 2016, despre celeºapte romane ale sale.

Aºa cum o spune titlulunui poem de poetstudent la istorie-filo-

sofie, volumul de debut al lui AdiG. Secarã, Eu Henric al -lea &muzele decapitate poartã am-prenta incursiunilor în diferitespaþii culturale ce se aflã într-unmelanj ludic cu ideile poetice.

Parcurgând textele, aflãm cineeste Henric al infinitulea ºi muze-le – decapitate, ele apãrând subformã de concepte recurente,chiar ca o ars poetica („Eu hen-ric din mulþi (...) mã joc de-a moar-tea iubitelor/ care m-au iubit/ carenu m-au iubit”), aceste muze fi-ind în strânsã legãturã cu creaþiaartisticã – precum muza-cãlãu-care „din fiecare suflet ar putea/sã-ºi facã rochiþe poeme” ºi pecare poetul o întreabã ironic ºiretoric „unde este villon, rim-baud/ puºkin lermontov”.

Astfel, înþelegem cã Henric al

poetul infinit & muzele decapitate -lea (de remarcat ghiduºia gra-ficã de înlocuire a cifrei 8 cu sim-bolul matematic al infinitului, nuîntâmplãtor) reprezintã o întrupa-re a eului creator, care îºi decapi-teazã constant muzele („Fanto-mele muzelor/ adunându-se în cerîn jurul eºafodului”), aºa cum seobservã în primul grupaj al volu-mului, ce cuprinde unsprezecepoeme notate doar cu cifre roma-ne ºi reunite sub acest simbol allui henric-poetul, înconjurat de opleiadã nesfârºitã de muze („mu-zele lupoaice, muzele iepuraº,muzele cãprioare/ muzele elefant,muzele balene, muzele ºoricei”).

În aceastã cheie de lecturã atextelor, este firesc ca henric sãia ºi forma unei maºini de scris,care, asemeni lui Isus, sau spredeosebire de el „a înviat a treia zidupã nicio scripturã (..) a vãzutcuvinte/ a vãzut muze vii ºi muzedecapitate”, ºi care se gãseºte

chiar în raiul poeþilor, populat –se înþelege – cu muze.

Existã ºi alte modalitãþi de ex-presie care continuã impulsul lu-dic ºi experimental, precum poe-

me-haiku sau poeme-motto (ochiide reginã ai lui kierkegaard saupoemul-motto).

Un alt grupaj, realizat în modsimilar, cuprinde poeme fãrã titlu,notate cu cifre arabe, pe teme dedragoste, în care se remarcã o joa-cã a metaforelor inedite („zâmbe-tul ei ca un fermoar”. Tot auto-persiflant ºi ludic este ºi poemulpatriotic care zãu nu înþeleg cecautã aici, în care patria „e ca unfotomodel/ ce ºi-a uitat meseria/adormind leneºã/ la cãldura iubi-rii mele de moºie”, iubire ironicã,se înþelege, cãci „mã gândesc lacaraibe/ iubindu-mi patria.”

Haiku-urile strecurate întregrupaje au formulãri surprinzã-toare ºi plastice („femeie-n pus-tiu./ vei gãsi o fântânã/ pentruchipul tãu”- miniaturã) însã ori-ginale sunt ºi formulãrile din po-emele mai lungi: „în neparisulmeu de azi/ am mai murit puþin

mai mult/ ca de-obicei (..) nimiculzboarã c-o singurã aripã”- aproa-pe cioranianã).

Alteori, impulsul ludic lasã lo-cul vibraþiei calde, cãci poetul areîn cele din urmã îndrãzneala me-taforei retorice: „de ce am încer-cat/ sã prind pãstrãvi/ sub pie-trele/ sângelui tãu?”.

Volumul se încheie cu un pse-udo-prolog la o piesã de teatru,în care eul creator sã se deghize-ze din nou în haina regelui uzur-pator (sic!): „io, teoderich/ uzur-patorul trupului iubitei mele/ atâtde secrete/ atât de frumoase/ în-cât privind-o am putut sã cred/din tot adâncul fiinþei mele/ cãroºul sângelui/ este la fel cu în-tunericul universului”, cãci ano-nimul gãlãþean ºtie sã îºi constru-iascã partiturile ºi sã îºi surprin-dã cititorul, fapt care îi va aducecu siguranþã un loc aparte în po-ezia tinerilor de azi.

nnnnn Eleanor Mircea

ecturi


8

8


ecturi

nnnnn MARIA DINU

Marina Popescu, Ultimul nuva stinge lumina, Editura Parale-la 45, Piteºti, 2016

Volumul de debut al Ma-rinei Popescu, Ultimulnu va stinge lumina,

se joacã cu sensibilitatea citito-rului ºi îl poartã în câteva lumipoetice (aparent diferite, de faptvariaþiuni ale aceleaºi stãri) pecare poeta le exploreazã într-oincursiune spiralatã, restrânsãtreptat, fiindcã, din aproape înaproape, urmãreºte sã ajungã la„sinele pierdut”.

Primul grupaj al volumului, in-titulat Despre oameni ºi bãnci,redã profunzimea mizeriei ºi de-cãderii umane, alunecarea în au-tomatism ºi transgresarea aºa-zi-sei normalitãþi prin universul an-corat în cotidian ºi marcat de pre-zenþa sordidã a boschetarilor,cerºetorilor, copiilor strãzii, bãtrâ-nului alcoolic cãzut pe trotuar.Dincolo de notarea detaliatã aindiferenþei, repulsiei sau senza-þionalului pe care aceºtia le pro-voacã celor din jur („S-au fumatmulte þigãri lângã el, la câþivapaºi,/ apoi tot mai departe, pecelãlalt trotuar,/ în alte cartiere/s-a bãut bere,/ s-a scuipat cu scâr-bã pe trotuar,/ s-au dat telefoa-ne, s-a spus/ da, un moº cãzutbeat pe trotuar/ nu se mai poto-lesc ãºtia ies toatã ziua pe strãzi/ºi nici mãcar/ nu-ºi iau îngeriipãzitori cu ei.”, Pe strada Bra-ºov se ascultã Queen), MarinaPopescu surprinde o anumitãcandoare a personajelor degra-date, dorinþele lor obscure (veziRegii picamãrelor) sau afecþiu-nea cu care se raporteazã la ob-iectele considerate inutile de cei-lalþi. Pare cã o altã realitate sedezvoltã nestingherit, dupã re-guli proprii, pe reziduurile reali-tãþii obiºnuite, în care ziua scoa-te în evidenþã diferenþele, iarnoaptea esenþele. Îmblânzitorulde sticle este unul dintre cele maisugestive poeme care ilustreazãpuritatea ºi speranþele ce înflo-resc arghezian în/din mizerie: „Înnopþile tropicalepeturile foºnesc/sub tãlpile goale de cauciuc,/ sa-cii de rafie sunt atât de mari/ cã arputea ascunde în ei luna ºi tot armai rãmâne/ un colþ pentru sti-clele de cola ºi noroc. […]// Cupapuci mici ºi roz/ lip-lip,/ printreblocuri, cu ochii dupã sticlele deplastic/ pe care le striveºte fãrãnicio expresie/ pe chipul transpi-rat de care pãrul se lipeºte/ fã-când tot felul de arabescuri,/ darvede orice pet de la orice distan-þã/ cu precizia unui telescop./ Pemã-sa ºi ta-su îi întâlneºte doarseara/ când împart pâine, salamºi napolitate/ în spatele bloculuiunde s-au pripãºit./ Spune cãîntr-o zi o sã fugã,/ o sã meargã laºcoalã/ o sã înveþe ºi o sã lucre-ze/ într-o fabricã de dulciuri ºisuc./ Adoarme apoi cu o pãpuºãoarbã la piept.// Sub razele luniipare/ un copil obiºnuit.”

Din aceastã perspectivã, pede-o parte, viziunea sensibilã aMarinei Popescu este o variantã

poezia Marinei Popescu – undiscurs poetic ca regizare catharticã

readaptatã, recontextualizatã prinaducere în contemporaneitate, acelei lui Tudor Arghezi din volu-mul Flori de mucigai, cu lumeaocnaºilor livizi, plini de pãduchi,însã de o anumitã puritate interi-oarã care îi apropie de sacralita-te.Nu lipseºte, din galeria perso-najelor abjecte, fata care „se dez-bracã în faþa camerelor web/ întimp ce un irakian, un irlandezafumat ºi/ alþi indivizi se excitãcu dreapta sau stânga” din Poemcu titlul la final, atitudinea com-pasivã de la sfârºit („pentru cãne jucam când eram mici/ în spa-tele blocului cu alte fete ºi bãieþi/ºi râdeam, habar n-aveam ce eviaþa,/ iar pentru ochii ei verzi oporeclisem Pisicuþa,/ deºi asta osupãra, Pisicile aduc ghinion,izbucnise odatã în plâns,/ pentrutoate astea o sã-i scriu un poem”)amintind de perspectiva similarãprin care Macedonski surprinse-se,în versurile sale eclectice,prostituatele vremii sale. Pe dealtã parte, oamenii strãzii din acestvolum sunt niºte onirici auten-tici al cãror vagabondaj somnam-bulic, fantomatic, capãtã conota-þii suprarealiste, ecourile din po-ezia naumianã fiind evidente:„Omul cu pãlãrie strãbate oraºul,/trece ca o întrebare retoricã prinminþile noastre,/ omul cu pãlãrie/lumineazã strãzile ca un drumeþincendiar,/ omul cu pãlãrie/ adu-ce puþin cu vasco da gama,/aminteºte întrucâtva de copacul-animal”, Inevitabil despre omulcu pãlãrie.

Totuºi, cadrele exterioare dinpoezia Marinei Popescu rãmânnumai pe un anumit nivel de per-cepþie desprinse din realitateacotidianã, cãci reprezentãrile potfi interpretate ºi într-un plan in-terior, al transfigurãrilor. Stilulconfesiv care dubleazã adeseoripasajele descriptive trimite la oidentificare subtilã, fiindcã autoa-

rea rezoneazã cu durerea, deza-mãgirea, starea de abandon apersonajelor sale, trãiri ale cãrorcauze sunt de naturã afectivã,dezvãluite în al doilea grupaj deversuri al volumului. Oameniistrãzii se aseamãnã cu cei ieºiþidin relaþiile de cuplu, dezorien-taþi, singuri, agãþaþi de amintiri,cu ataºamente secrete ºi dorinþeîncã neîmplinite. De aceea, înpoezia Marinei Popescu, compa-siunea ºi inocenþa se combinã cuagresivitatea ºi o anumitã perver-siune – stãri extreme ale volumu-lui sãu, de altfel –, o perversiunedeocamdatã mocnitã, controlatã,dar care se trãdeazã prin scenariierotice pe fondul afectivitãþii rã-nite: „ar fi de-a dreptul bizar sãcobor, sã vin lângã portiera ta,/sã-þi bat uºor în geam ºi cânddeschizi sã încep sã-þi povestesc/filmul rusesc în care el ºi ea/ pe laspate în toaleta dezafectatã,/ el oizbeºte cu fruntea de oglindã într-un orgasm simultan,/ iar sângelepicurã suprarealist pe jegul dinchiuvetã,/ apoi sã zic ceva despreabsurdul din teatrul lui E. Iones-cu”, Poem în trafic.

Acest prim cerc se restrânge,odatã cu concentrarea stãriloranterioare, în urmãtorul grupaj alvolumului, Te ºtiu de pe face-book, unde întâlnim accentuareaconfesiunii, a monologului adre-sat. Sunt poeme aflate sub sem-nul aºteptãrilor, dezamãgirilor dincuplu ºi reproºurilor, care pardestinate unui cititor unic, alteri-tatea masculinã: „între noi suntatâtea priviri adresate trecãtori-lor/ la întâmplare,/ sunt oglinzi încare eu mã rujez ca ºi cum/ ar tre-bui sã-þi zâmbesc în secunda ur-mãtoare,/ […] între noi, pozele cutrandafiri ºi pisici,/ Munþii Buco-vinei, Marea Neagrã/ (nu ºtiudacã ai observat, dar în unele seri/devine neînchipuit de albã)/ ºimuzica pe care o ascult când

scriu poeme/ sau când mã gân-desc cã poate le ºi citeºti.” Te ºtiude pe facebook. Universul oame-nilor strãzii trece în plan secund,cãci predominã latura eroticã subforma unor proiecþii premeditate,a unui discurs-fantezie în carerenunþarea la inhibiþii ºi deschi-derea afectivã intensã sunt posi-bile atât timp cât se petrec în ima-ginaþie: „Dacã aº fi fost bãrbatmi-ar fi plãcut/ s-o am mãcar odatã pe Lana del Rey/ sã-mi cân-te ºi mie Serial Killer/ apoi sã fu-mãm ºi sã fim high pe o plajã dinMiami./ Dar fiindcã sunt femeietot ce îmi doresc e sã fiu/ cu tipuldin tren/ sã mã aºez cliºeic pegenunchii lui,/ sã-mi plimb limbade-a lungul gâtului înclinat/ pespãtarul banchetei,/ sã-i privescchipul de om adormit,/ ochii uºoroblici/ care seamãnã cu ochii tãiatunci când dormeai”, Tipul dintren. E ceva terapeutic în acestdiscurs regizat, cãci interioritateacare nu se poate dezvãlui decâtîn relaþie cu celãlalt, construieºteîn lipsa lui aceste proiecþii com-pensatorii ºi cathartice, în fond,devenite mod de comunicare po-eticã directã, nemijlocitã. De fapt,discursul Marinei Popescu devi-ne reciclarea ºi purificarea în planpoetic unor a reziduuri afective,aºa cum oamenii strãzii colectea-zã sau gãsesc o nouã întrebuin-þare obiectelor inutile.

Cea de-a treia secvenþã poeti-cã, Ultimul nu va stinge lumina,reprezintã o incursiune în mediulfamilial, marcat de rãscolireaamintirilor ºi stãrilor din trecut,de unde ºi accentele dramaticeale discursului. Dar acest universmatriceal este unul al trecerii tim-pului, al degradãrii,cu insinuareatreptatã a morþii, ºi determinã asu-marea propriilor trãiri, odatã curedescoperirea unor semne dedemult, precum degetul lui Du-mitru „ca un autograf bizar”,dintr-o fotografie. Impresia e deretrospectivã a unor episoadedin anii copilãriei ºi conºtientiza-rea afecþiunii primite atunci, de-venite o manifestare efemerã afericirii: „M-am aºezat lângã bã-trâna din troleibuz,/ braþul meu

ocheanul întorsocheanul întors

În revista de culturã fondatãîn 1966 Argeº nr. 11 (413), noiem-brie 2016, Liviu Ioan Stoiciu re-dacteazã Mai existã azi Societa-tea Scriitorilor Români înfiinþa-tã în 1990? în care dezbate tre-cutul SSR-ului ºi actuala condu-cere ºi activitate a acesteia. Suntmenþionate nume precum CezarIvãnescu, a cãrui declaraþie a fostinclusã în articol, Nicolae Mano-lescu ºi Fãnuº Neagu. De ase-menea, în cadrul rubricii Din po-ezia lumii apar numeroase poe-me ale scriitorului ucrainean Olek-

sa Slisarenko în prezentarea ºitraducerea lui Leo Butnaru. Ti-tlurile Poemul Neglijãrii, WaltWhitman, Tropotul Mileniilor,Glorific Repezile Mecanisme ºiToamnã sunt alese pentru a re-prezenta activitatea scriitorului.Semnat de Petru Pistol, articolulEt in arcadia ego comenteazãadevarata semnificaþie a prover-bului latin tradus în douã moduridiferite, „ªi eu am fost în Arca-dia.” ºi „Chiar ºi în Arcadia euexist.” Revista se încheie cu arti-colul scris de Mihai Barbu Sim-ple coincidenþe. Franco-româ-ne… în care vorbeºte despre„coincidenþele” pe care le-a trãitîn excursia sa la Paris. (Irina Gãr-dãreanu)

lipit de braþul ei,/ privite cu coa-da ochiului ridurile au/ ceva no-bil ºi sfânt; mi-am amintit de bu-nica,/ 10 minute am fost copil,/10 minute am fost fericitã.”, 10minute. Aceastã secvenþã esteun preludiu al ultimului grupaj deversuri al volumului, Salonul cuporumbei la geam, unde inten-sitatea trãirii sporeºte prin con-fruntarea instanþei poetice cu ex-perienþele morþii, bolii ºi nebuniei.Poemele devin spectacolul uneiinterioritãþi care asistã la un ri-tual de accesare a sacralitãþiiîntr-un spaþiu în care moartea esteo rutinã, spitalul, dar ºi loculpurificãrii, al reciclãrii finale: „Enoapte/ s-au mai dus vreo doi,/iatã ceva realist ºi lipsit demetaforã./ Aici e viaþa aici trãiþi-muriþi,/ a zis înveºmântat miste-rios în halat./ O sã curãþãmcearºafurile/ alþii la rând/ îi vomînfãºura ca pe niºte nou-nãscuþi/îi vom hrãni/ le vom arãtaporumbeii la geam/ apoi îi vomînvãþa sã zboare.” Salonul cuporumbei la geam. Reflecþiaabsoarbe tragicul (vezi O mie derotaþii pe minut), cãci prinintermediul ei sunt revelatezbaterile existenþiale relevantenumai în plan poetic, ºi nuraportate la cursul exterior alvieþii, ideea centralã chiar a Ulti-mului poem. În orice caz, volu-mul promiþãtor de debut al Mari-nei Popescu certificã o poetãcare ºtie sã-ºi valorifice din plinpropriile trãiri într-un discurs caregizare catharticã.


poetree of life


ecturi

Dupã un roman multi-premiat ºi un nou vo-lum de poezie, Marta

Petreu revine la activitatea ei pre-dilectã, care a consacrat-o dreptcea mai importantã cercetãtoarecontemporanã a istoriei filosofieiromâneºti. Cele douã cãrþi despreCioran – masiva Un trecut deo-cheat sau „Schimbarea la faþãa României” (1999), tradusã în2005 în englezã ºi cunoscutã/ci-tatã de importanþi exgeþi ameri-cani, mica bijuterie Despre boli-le filosofilor (2008), tradusã ºiaceasta în sârbã – cartea pe Eu-gen Ionescu (controversata Io-nescu în þara tatãlui (2001), lu-crarea dedicatã lui Sebastian (ºimai controversata Diavolul ºiucenicul sãu: Nae Ionescu –Mihail Sebastian (2009), volumcare a adunat aproape 300 de re-cenzii, multe dintre ele înfierbân-tate, ca sã folosim un eufemism),conduc obsesiv cãtre acest stu-diu publicat în octombrie 2016:Generaþia ’27 între Holocaustºi Gulag, subintitulat MirceaEliade ºi Klaus Mann despregeneraþia tânãrã, publicat înseria de autor consacratã MarteiPetreu la Polirom.

Dacã Eliade nu are nevoie deprezentare, Klaus Mann trebuierecomandat celor care nu suntfamiliarizaþi cu subtilitãþile cursu-lui de Filosofie româneascã, þi-nut de Marta Petreu la Faculta-tea de Filosofie în cadrul UBB.Fiul mult mai celebrului ThomasMann, K. Mann s-a nãscut laMünchen în 1906. Are o relaþiedificilã cu tatãl sãu, apropiat pânãla incest de sora sa, Erika. În 1924începe sã scrie prozã ºi sã recen-zeze teatru pentru o revistã berli-nezã. În 1926 publicã primul sãuroman, Der fromme Tanz: dasAbenteuerbuch einer Jugend,prima carte cu tematicã explicithomosexualã din literatura ger-manã. În 1932 apare prima parte aautobiografiei sale, Kind dieserZeit, care a fost bine primitã pânãcând Hitler a venit la putere, fi-ind interzisã în 1933. Opozantactiv al naþional-socialismului, seexileazã în 1933, pentru a evitaarestarea. În 1936 publicã roma-nul antifascist Mephisto (1936),care poate fi citit ºi împreunã cufaimosul Doctor Faustus (1947)al tatãlui sãu, în contextul temati-cii umbrei jungiene în literaturamodernã. Se sinucide la 21 mai1949 la Cannes.

Pentru Marta Petreu, K. Manndevine esenþial ca teoretician al„generaþiei pierdute”, un supra-nume pentru epoca celor cares-au format dupã Marele Rãzboi.Mai ales în prima sa operã sem-nificativã, Der fromme Tanz ºi încea de-a doua autobiografie a sa,Der Wendepunkt, ein Lebensbe-richt (publicatã în traducereaenglezã în 1942 ºi doar postum îngermanã), K. Mann se relevã caun seismograf al unei generaþii,creatã de apocalipsa primului rãz-boi, care se avântã spre un de-zastru ºi mai mare: „Da, atmosfe-ra de apocalipsã ne-a fost foartedevreme familiarã, noi am avutprea devreme o mare experienþãa excesului ºi a aventurilor detoate felurile” (67). „De ce anumene-am fi putut noi agãþa” – no-teazã K. Mann în Der Wende-

nnnnn ªTEFAN BOLEA

marea experienþã a excesuluipunkt – „atunci cînd în jurul nos-tru totul se fisura ºi se clãtina,dupã ce lege ar fi trebuit noi sãne conducem? Civilizaþia cu carefãcuserãm noi cunoºtinþã în anii’20 pãrea lipsitã de echilibru,lipsitã de scop, lipsitã de voinþade a trãi, coaptã pentru ruinã ºigata sã cadã (s.n.)” (66). Aceas-tã lume în destrãmare, un paradisinstabil delimitat de douã coºma-ruri infernale, în care vacuitateaare precedenþã înaintea fiinþei,aminteºte de atmosfera manifes-tului Eine Fratze (1911) de GeorgHeym sau, ºi mai evident, denostalgia anxioasã din Die Weltvon Gestern (începutã în 1934) alui Stefan Zweig.

Mai mult – ºi mai importantpentru cercetãtoarea clujeanã –,operele lui Klaus Mann rezonea-zã cu Itinerariul spiritual al luiMircea Eliade, liderul generaþiei’27. Iatã cum descrie acesta re-trospectiv în 1965 telos-ul aces-tei generaþii, aspiraþia ei tumul-toasã cãtre o „sintezã universa-lã”: „[S]pre deosebire de înainta-ºii noºtri, care se nãscuserã ºitrãiserã cu idealul reîntregirii nea-mului, noi nu mai avem un idealde-a gata fãcut la îndemînã ...Eram prima generaþie româneas-cã necondiþionatã în prealabil deun obiectiv istoric de realizat;Eram obsedat de teama cã gene-raþia noastrã, singura generaþieliberã, «disponibilã», din istorianeamului românesc, nu va aveatimp sã-ºi împlineascã «misiunea...” (17). De altfel, aceastã pen-dulare între haos ºi sintezã amin-teºte parþial ºi de remarca dinFight Club (1996) („We’re themiddle children of history”), unadin devizele generaþiei mele.

Generaþia ’27, „o generaþie cu

un start frenetic ºi cu un ritm fre-netic” (16), a fost mult timp con-sideratã datoritã valorii „orbitoa-re a tinerilor care au aderat la le-gionari” (58-9) „o generaþie deextremã dreaptã, ceea ce este falsdin punct de vedere istoric” (59),demonstreazã pertinent MartaPetreu. De multe ori sunt scoºidin ecuaþie tinerii care au aderatla extrema stângã (Belu Zilber, M.H. Maxy, Miron Radu Paraschi-vescu, Alexandru Sahia º.a.). Maimult, conform profesoarei cluje-ne, generaþia nu s-ar fi scindat îndouã (într-o extremã dreaptã le-gionarã ºi una stângã comunis-tã) ci în trei: „[U]nii, precum Eu-gen Ionescu însuºi ori precumBucur Þincu ºi Petru Comarnes-cu, au rãmas pe poziþia de cen-tru, un centru democrat, nedeter-minat precis ... [U]nii au luat-ospre extrema dreaptã legionarã,unii au luat-o spre extrema stîn-gã comunistã, unii au rãmas pepoziþii apolitice, iar în momentelede presiune politicã sau manifes-tat fie ca democraþi (Eugen Iones-cu, Bucur Þincu), fie ca extremiºti(Constantin Noica)” (32-3).

Studiul Martei Petreu este in-trinsec o pledoarie pentru demo-craþie, fiindcã, dacã n-ar fi existato a treia opþiune, am fi fost obli-gaþi sã oscilãm între cele douãextreme, asemenea limbilor pen-dulului (57), am fi fost siliþi sã legi-timãm unul din cei doi „fraþi ina-mici” (95), cum descria cele douãtotalitarisme F. Aderca încã din1933. În maniera iniþiatã de H.Arendt în Origins of Totalitari-anism (1951), M. Petreu descrieinspirat identitatea parþialã din-tre legionarism ºi comunism îninstructivul capitol Ce oferã celedouã extreme politice, secþiune

ce ar trebui sã serveascã dreptmaterial didactic la Facultãþile deªtiinþe Politice ºi Studii Europe-ne. Iatã câteva din coincidenþelelor doctrinare: mesianismul revo-luþionar (98), atacul împotriva ide-ii de democraþie (101), postula-rea unui ideal mesianic, mântui-tor, dupã ce democraþia va fi în-frântã (103), cultul disciplinei(108-9). Mai mult, Legiunea ºiPartidul comunist au avut tacticipolitice asemãnãtoare, precuminterzicerea aderenþilor de a avealegãturi cu partidele ce aveaudoctrine învecinate (109) sau exa-gerarea – din motive contrare – arolului minoritãþilor (111-2). „ªicomuniºtii ..., ºi legionarii ... autrecut printr-un proces de fanati-zare, ajungînd la o tragica unila-teralitate a conºtiinþei lor, ceea cei-a împiedicat sã vadã adevãrul,chiar ºi atunci cînd l-au avut înfaþã, ºi sã audã glasul unei con-ºtiinþe morale mai adînci decâtimplantul ideologic pe care îl pur-tau” (116), constatã Marta Petreuderiva eticã a unei generaþii, hip-notizatã parcã de soarele negrual urii.

Totuºi, existã ºi adepþi ai de-mocraþiei ca Bucur Þincu, careobservã cu acuitate: „Ele [extre-ma stângã ºi extrema dreaptã] fi-ind forme istorice care trãiesc înacelaºi timp, prezintã mai multeasemãnãri decît diferenþe, cu totaspectul lor contradictoriu” (87).Mai mult, Eugen Ionescu, într-oscrisoare cãtre Tudor Vianu dinaprilie 1939, descrie cu un insightgenial aceastã coincidenþã din-tre extreme ºi posibilitatea – ade-sea greu de distins – celei de-atreia cãi: „[S]e precizeazã opozi-þia între democraþie – o democra-þie nouã – ºi lumea nazisto-co-

munistã. «Nu existãdecât douã partide,douã lumi», spuneauminþile întunecoase(cliºeu, de altfel, înde-mînatic speculat ºipropagat), «una a stân-gii ºi una a dreptei» –socotindu-se, desigur,cã ºi democraþiile nupot fi decît pre- sausemi-comuniste. Iatãînsã cã acum opoziþiava lua un alt sens : co-munism ºi fascism, laun loc, sau colecti-vism ºi statul totalitar,împotriva unui nouhumanism. Aceasta vafi adevãrata luptã,adevãratele nume aleadversarilor” (91-2).

Studiul de caz de-dicat lui Eliade dezvã-luie antimodernismulsãu fundamental dinanii ’30 ºi fascinaþia sapentru unitatea ºi uni-versalitatea tuturor ci-vilizaþiilor „arhaic-þãrã-neºti”, care se întin-deau din China ºi In-dia pânã în bazinulMediteranei (o unita-te la care, în viziuneasa, România avea ac-ces nemijlocit), (131).Viitorul istoric al reli-giilor ºi-ar fi dorit o „ºimai accentuatã regre-siune” a þãrii spreacest model arhaic,

considerând cã o revoluþie con-servatoare ar deschide calea cã-tre o ruralitate paradisiacã (132).Aici se întâlneºte cu modelul re-gresiv ºi rural propus de legio-nari. „Dacã Legiunea ar fi fãcutmai puþine parastase ºi slujbe re-ligioase, dacã ar fi cântat ºi mãr-ºãluit mai puþin, dacã ar fi fost unsimplu batalion modern ºi fãrãprapuri, Eliade n-ar fi cãzut, poa-te, în capcanã” (141). Or, cauzaacestui antimodernism rezidã, înopinia M. Petreu, în cãlãtoriile destudiu ale autorului lui Maitreyi,în India ºi în Italia fascistã, undea fost contaminat de Zeitgeist-ulantiindividualist ºi retrograd. „In-dia, unde a descoperit idealul uni-versalitãþii preistorice, agrare –adicã, pentru anii ’30 ai secoluluial XX-lea, o utopie politicã de-adreptul periculoasã (s.n.) –, i-afacilitat, fãrã vina ei, întîlnirea cuo miºcare în costum naþional,cum a fost Legiunea” (150).

În încheiere, profesoara clujea-nã, încercând sã descrie cauzeledensei obnubilãri nazisto-comu-niste, propune ipoteza unei de-terminãri supraindividuale („odeterminare producãtoare decontagiune politicã – ceva ca oepidemie viroticã la scarã conti-nentalã, care se transmite prinaer” (172), o presupunere care are,precum multe din reflecþiile luiCioran, Hesse sau Jung, un izgnostic. Isteria, violenþa ºi uraunui text precum Schimbarea lafaþã ne duce în proximitatea zo-nei „ecuatoriale” de care vorbeaªestov. Azi, când ne situãm pe oaltã latitudine (nu pentru multtimp, din pãcate), ni se pare nein-teligibil procesul prin care o min-te sclipitoare ajunge sã gireze cri-ma. Miron Costin – citat de Mar-ta Petreu – e întotdeauna imba-tabil: „Iarã nu sintu vremile subtcîrma omului, ci bietul om suptvremi” (174). Studiul dedicat Ge-neraþiei ’27 nu este numai o ra-diografie sociopoliticã a coºma-rescului secol XX, ci mai ales,prin implicaþiile sale ultime, printon ºi prin fond, o meditaþie asu-pra esenþei rãului ºi a posibilitãþiireparaþiei, precum Die Schuldfra-ge (1946) a lui Jaspers ºi Eic-hmann in Jerusalem (1963) a luiArendt.

Marta Petreu, Generaþia ’27între Holocaust ºi Gulag. Mir-cea Eliade ºi Klaus Mann de-spre generaþia tânãrã, Polirom,Iaºi, 2016.

ªtefan Brãdiceanu - Strada Felix Aderca, 1948


rte

Sfârºitul de an 2016, aoferit ansamblului filar-monic „Oltenia” ºansa

de a se manifesta într-un cadrusãrbãtoresc de anvergura unuimare eveniment muzical dedicatCrãcinului. Dacã în anii prece-denþi, acest cadru sãrbãtoresc afost marcat prinr-un concert deColinde susþinut de Corala aca-demicã a Filarmonicii, iatã cã deaceastã datã, manifestarea (pre-zentatã în trei seri consecutive,21-23 decembrie) a beneficiat deaportul ambelor colective artisti-ce ale Filarmonicii: cor ºi orches-trã, conferind, astfel, un plus de„grandoare” ºi diversitate reper-torialã. Concertul, dirijat de JasonTramm (S.U.A.), un tânãr muzi-cian cu experienþã ºi temeinicãpregãtire universitarã, a cuprins,pe de o parte, lucrãri aparþinândmarelui repertoriu sacru(C.Franck – Panis Angelius;F.Schubert – Ave Maria; W.A.-Mozart – Laudate Dominum;G.F.Händel – Hallelujah), iar pede altã parte, muzicã de L.Ander-son (Christmas Festival; SleighRide), H.Arlem (Somewhere overthe Rainbow), Nino Rota (Parlapiù piano), P.Yon (Gesù Bambi-no), K.K.Dawis (Little DrummerBoy), F.X.Gruber (Silent Night),A.Adam (O holy Night) ºi piesesimfonice cu „mesaj”, cum ar fi„Dansul Zânei Dragée” din suitade balet „Spãrgãtorul de nuci”(P.I.Ceaikovski), „Polonezã” (cucor) din opera „Ajunul Crãciunu-lui” (N.Rimski-Korsakov).

Concertul de Crãciun aavut-o la pupitrul solistic pe so-prana Veronica Iovan, nãscutã ºiºcolitã la Craiova, dar stabilitã deºapte ani în Statele Unite (unde,se pare, cã-ºi cautã ºi astãzi unrost ºi un viitor artistic de suc-ces). Sositã în Bãnie, în mod spe-cial, pentru a arãta cã poate fi oopþiune pentru o eventualã reve-nire, chiar dacã nu definitivã, darmãcar periodicã, în þarã pentrudiferite angajamente de profil.ªansa de a se manifesta plenar ºide a-ºi dovedi calitãþile vocale (ºinu numai) a fost, din pãcate rata-tã din cauza unei puternice rãceli,aflându-se, practic, aproape însituaþia de a nu putea onora invi-taþia. Printr-un efort de voinþã,trecând peste handicapul „alte-rãrii” vocii, ea a cântat ºi se poa-te spune cã a izbutit sã „estom-peze” întrucâtva timbralitatea„deformatã” a corzilor vocale,primind ºi ajutorul unor tinereartiste craiovene, soprana NoemiModra, solistã a Operei Române,soprana Olga ªain ºi mezzosopra-na Janina Spiridon, din cadrulCoralei academice a Filarmonicii.În aceastã „combinaþie”, Veroni-ca Iovan ºi-a recãpãtat încrede-rea în a-ºi duce la bun sfârºit pro-gramul serii. Cert cã este o apari-þie plinã de farmec, înzestratã cuun potenþial artistic ce îi pune învaloare toate „atuurile” (expresieplãcutã, înfãþiºare scenicã de pri-madonã, zâmbet cuceritor etc.).Nu putem sã trecem cu vedereafaptul cã tânãra sopranã NoemiModra a demonstrat în cadrulconcertului virtuþi solistice dem-ne de luat în seamã, o þinutã sce-nicã bine „asezonatã”, o dispozi-þie ºi agilitate vocale mai rar în-tâlnite printre vocile Craiovei.Olga ªain, o sopranã cu îndelun-gatã experienþã coralã ºi solisti-cã, s-a încadrat bine în „angrena-

Filarmonica „Oltenia” – concerte de zile mari

jul” general al soluþiilor solisticepreconizate, iar mezzosopranaJanina Spiridon a fost destul deconvingãtoare în unica partiturãce i-a fost încredinþatã (terþetullui H.Arlen). De un real succes s-a bucurat corala academicã a Fi-larmonicii atunci când, spre fina-lul serii, a interpretat a cappellapatru colinde româneºti sub ba-gheta maestrului Pavel ªopov, alcãrui fler ºi ºtiinþã interpretativele-am redescoperit în toatã splen-doarea lor; ansamblui a sunatangelic, prioritizând nuanþele„mici”, pianissime de vis; a fostun moment rarissim când muzicaa sunat negrãit de frumos, cu for-þa ei de comunicare. Dirijorul Ja-son Tramm, la rândul sãu, s-a si-tuat la înãlþimea cerinþelor uneicolaborãri artistice de o aseme-

nea rãspundere, într-un programde o evidentã diversitate stilisti-cã, dar ºi de situaþia, nu uºoarã,de a surmonta cu înþelepciune ºiînþelegere neprevãzuta „alterare”a vocii Veronicãi Iovan.

A 30-a ediþie a tradiþionaluluiConcert de Anul Nou al Filarmo-nicii „Oltenia” (prima ediþie, în1985; în 1990 ºi 2016, acest tip deconcert n-a intrat în atenþiaorganizatorilor) a fost consacratãaproape integral creaþiei mareluicompozitor vienez Johann Straussfiul, mai precis cele mai îndrãgiteºi cunoscute valsuri ºi polci; amasistat, practic, la o trecere înrevistã a nemuritoarelor paginimuzicale compuse de „Regelevalsului”. Pentru acest demers demaximã importanþã pentru viaþaspiritualã a Craiovei, a fost invitat

un artist care are aceastã muzicã„în sânge”, adicã un pãstrãtor alautenticului stil vienez, timiºo-reanul Peter Oschanitzky, într-unprogram ce a cuprins: uverturi (Li-liacul, Voievodul þiganilor),valsuri (Imperial, Dunãreaalbastrã, Sânge vienez) ºi multepolci (unele „asezonate” cuglumiþe ºi personaje „în carne ºioase”: banditul, vânãtorul, ospã-tarul, fierarul); n-a lipsit nici Polcapizzicato, Marºul egiptean, Perpe-tuum mobile, Polca ºampaniei.Punctele muzicale de greutate aleconcertului au constat din celedouã uverturi, cele trei valsuri (înspecial „Dunãrea albastrã, valsnelipsit în toate concertele Filar-monicii din Viena ºi care antici-peazã apoteoza serii, urarea de„La mulþi ani!” ºi pregãteºte

ritmatul Marº al lui Radetzky). Îndouã seri consecutive, 13-14ianuarie 2017, cu salã plinã ºipublic entuziast, Orchestra Filar-monicii, condusã cu mânã precisãºi dezinvoltura muzicianului stã-pân pe meºteºugul sãu, l-amnumit pe Peter Oschanitzky, acântat de o manierã profesionis-tã (cornii mai puþin „acordaþi” încâteva momente), fapt ce acontribuit la menþinerea unui to-nus expresiv ridicat la rang deexcelenþã. Dirijorul a creionat untraseu imagistic aflat într-o evi-dentã unitate gest-muzicã. Am-bianþa serii a fost magnificã –concertul, de zile mari!

nnnnn Geo Fabian

Tradiþionalul concert de Crãciun

A 30-a ediþie a tradiþionalului Concert de Anul Nou al Filarmonicii „Oltenia”


rte

Pânã deunãzi era printrenoi. Vorba sa atrãgea iarsufletul rãmãsese vioi ºi

senin. Pânã ce, într-o zi de înce-put de decembrie, s-a dus în pa-cea ºi odihna veºniciei.

Nu cred cã are nevoie sã-i do-rim þãrânã uºoarã. Pe cine ar pu-tea ea înveli mai duios ºi feri devãlmãºagul cotidian ºi de zbate-rea zadarnicã a celor ce se batpentru binele ºi triumful micilorlor fiinþe trecãtoare? În revãrsa-rea de luminã ce-þi sãrutã veºnicpânzele, dormi, artist bãtrân darfãrã bãtrâneþe, dormi, suflete ne-odihnit dar neobosit Nu-þi maitrebuie mândrie, bunuri ºi elogii,te-ai dus cu sufletul printre ge-niile din ceruri, pe care atât leevocai cândva.

Portretist ºi pictor neegalat, ailãsat în sufletele noaste o icoanã,un portret cãruia nimeni nu-i poa-te ºtirbi valoarea ºi nimeni nu ne-opoate lua înapoi. Din care ne vomhrãni în munca noastrã mereu,când vom crea o perspectivã sauvom pune mâna pe paletã.

Am avut bucuria revederiiacum câteva luni, bucuria elevu-lui ce îºi revede profesorul, bu-curia ucenicului faþã cu maestrulsãu. Printre elevii Liceului de Artãdin Craiova nu este unul care sãnu pomeneascã cu drag ºi cumândrie evlavioasã numele aces-tui venerabil bãtrân care estepentru dânºii ºi pentru lumea ar-tiºtilor plastici un nume de refe-rinþã în arta mânuirii penelului. Cuputerea sa de cugetare fãcea dinorele de perspectivã ºi picturãadevãrate discursuri, predici ele-vate, uimindu-ne ºi delectân-

ªtefan Brãdiceanu

du-ne cu logoreea filozoficã.Poate în alte timpuri ºi condiþii,cugetãrile sale l-ar fi transformatprin frumuseþea elocvenþei sale,într-un om revoluþionar ce vreasã fie în legãturã cu puterile mariºi veºnice de unde ne tragem, cutoatã acea lume a spiritului, ne-pieritoare. Pãrea un om al pasiu-nilor extreme, ce-ºi trãia intensfiecare cuvânt. Era mai degrabãizolat în propriul Babilon ºi poatese simþea vizitat ºi influenþat deatâtea umbre ale titanilor artei, alespiritualitãþii.

De-acum n-or sã te mai vadãnici admiratorii, nici cei dragi þie,

nici vecinii care adesea þi-or fistricat liniºtea, nici trecãtorii, nicicurioºii ce-ºi vor fi dorit sã nãvã-leascã în casa ta cu întrebãri saucu interviuri. Viaþa bãtrânilor de-vine tulbure, sufocatã adesea deumbrele vii, de amintirile bunesau dureroase, de valul nãvalni-cei societãþi ce pare sã-l aruncenemilos, departe. O, biet om!Crezi oare cã pe tine nu te poateatinge vreodatã ura? Nici bãtrâ-neþea? Ura, tãcerea sau dragos-tea au multe feþe. De pasiunileumane, adesea ridicole, de ironii,nu scapã nimeni, sunt omeneºti...

Câþi te vor regreta? Câþi vor

plânge cu adevãrat pe urmeletale, câþi se vor simþi orfani?Când nimic nu mai aparþine tine-reþii ºi nimic nu mai depinde detine, te apuci de cugetat. E unsport nobil, gratis ºi se practicãde unul singur. Te-ai pãstrat pen-tru sinele tãu, rupând legãturilecu oamenii fãþarnici, fugind dinmijlocul gloriei, uitând poate cãfugeai din mijlocul datoriei, carenu e întotdeauna plãcutã pentruun om devenit bun cultural saumarcã înregistratã a urbei ºi ageneraþiei sale de artiºti plastici.

Mi-a mãrturisit cã doreºte sãmai expunã o singurã datã, într-oultimã încordare titanicã ºi ca ul-tim capitol al vieþii sale în slujbaartei. Se gândea la simezele bu-cureºtene, poate în dorinþa deelogiere a talentului ajuns la ma-turitate deplinã. Aveam în faþã unexponent al generaþiei de mariartiºti, pe cale de dispariþie. O lu-minã vie scânteia încã-n ochii sãi,transfigurându-i chipul expresiv,marcat de senectute. M-am gân-dit atunci cã ar fi avut nevoie deo vigoare mai mult decât ome-neascã sã îºi vadã visul împlinit.Cã timpul e scurt ºi cã grãbeºtetrecerea fireascã a fiinþei.

Acum e dincolo de hotarulvederii noastre, departe de acor-durile ºi ambiþiile pãmânteºti. Va-lurile deºertãciunii omeneºti vortrece de-acum peste el, fãrã sã-lmai poatã atinge, nici aduce îna-poi. În sufletul celor buni care l-aucunoscut ca om ºi apreciat ca

artist, va rãmâne mereu un exce-lent portretist, dacã nu cel maibun, preþuindu-l peste timp. Câtdespre florile ºi peisajele sale, eleocupã un loc aparte, recognos-cibil ºi de invidiat.

Mânat de dragostea de a cu-noaºte ºi a descoperi minuneacreaþiei ºi culmile ei, iluminarea,cãuta sã se împãrtãºeascã dinscrierile celor mai mari ºi aleºi aiomenirii, parcã dornic sã dobân-deascã un loc mai potrivit sinelui.Era un timid care intuia valoareaºi puterea ce-o avea, râzând ade-sea. Cãci spiritul sãu pãtrunzãtorera în plinã efervescenþã, simþin-du-se adesea strãin printre ceilalþiºi împãrtãºind cu o certã sfialãcugetul sãu intim. A fost un talentdeosebit, un om ce uimea, un spi-rit ascuþit ºi pãtrunzãtor, adeseade-o necruþãtoare ironie. Un con-viv ºi un partener de discuþii ceºoca cu punctele sale de vedere,lãsându-se învelit de-o strãluciremeºteºugitã ce lãsa impresia su-perioritãþii omeneºti netãgãduite.

A fost aur curat în calea celorîmpodobiþi cu plumb sau staniu,celor doborâþi prematur de pãca-tul invidiei, celor rãi ºi celor carenu au avut nici puterea ºi nicidorinþa sã-l înþeleagã vreodatã.Un suflet delicat atins de geniu,un om bun ºi generos.

În sufletele celor care te-aucunoscut, vei rãmâne un simbolpe care nimeni nu-l poate demo-la, al artistului hrãnit cu adânci-mea frumuseþii artei, în slujba cã-reia ai trudit.

Odihneºte-n ceruri!

nnnnn Tatiana Jilavu

Celãlalt eu1, romanulpublicat de jurnalistulIon Jianu în 2016, îi

deschide oarecum cititorului dru-mul spre domeniul pe care auto-rul l-a slujit o viaþã întreagã, devreme ce acesta a lucrat din 1991pânã în 1995 la Cuvântul liber-tãþii, apoi (din 1995 pânã la pen-sionare, în 2015) la Gazeta deSud, ambele ziare apãrând în Cra-iova, oraº de adopþie pentru celnãscut în Caransebeº.

Volumele publicate (apãrute laedituri de prestigiu – Vremea,Curtea Veche, Eikon, Ramuri º.a.–, prefaþate de asemenea de per-sonalitãþi importante ale scrisu-lui românesc, Eugen Simion,Fãnuº Neagu, Vladimir Tismã-neanu, Adrian Cioroianu etc.)sunt în general din domeniul jur-nalisticii. Sunt cãrþi de interviuri(cu precãdere), cei intervievaþifiind fotbaliºti cunoscuþi, actori,regizori, artiºti plastici ori scriitori.

Desigur, între literatura pro-priu-zisã ºi jurnalisticã sunt dife-renþe majore, dar existã ºi multepuncte de interferenþã, dacã negândim la romanul-reportaj, ini-þiat în literaturã – dupã cum secunoaºte – de Truman Capote,roman care pleacã în derulareaacþiunii de la un fapt real, bazân-du-se, de asemenea, pe multepersonaje reale. Cartea lui IonJianu se diferenþiazã însã de ro-manul-reportaj, îmbinând confe-siunea cu descrierea, consem-nând realitãþi istorice, moravuriºi mentalitãþi din þara noastrã –deopotrivã de dinainte, dar ºidupã 1989. Avem în faþã, de fapt,un roman cvasiautobiografic careintroduce cititorul într-un uni-vers bine cunoscut generaþieicare a trãit anii comunismului înRomânia. Dacã mulþi dintre ceicare aparþin acestei generaþii se

nnnnn MIHAELA ALBU

dedublare, confesiune,analizã

regãsesc printre protagoniºtii în-tâmplãrilor narate, regãsind tot-odatã atmosfera acelui timp, pen-tru cei mai tineri toate acestea potfi privite ºi ca o istorie contem-poranã predatã indirect.

Structurat în douã capitole –Vremuri de demult ºi Echinocþiu–, scrise, dupã cum autorul în-suºi consemneazã, la intervalemari de timp (1986 ºi 2016), acestroman-confesiune trece în revis-tã fragmente semnificative dinviaþa unui om, dar ºi multe dinexistenþa unui oraº – Craiova,renumit în þarã la un moment datprin teatrul sãu, prin echipa defotbal, prin Parcul natural al cã-rui nume reflectã într-un mod sim-bolic schimbãrile de regim – Par-cul Bibescu devine în anii comu-nimului Parcul Poporului, iardupã 89, Parcul Romanescu.

Celãlalt eu este un text auto-reflexiv, de vreme ce îºi bazeazãnaraþiunea pe un eu care poves-teºte, dar se ºi povesteºte în ace-laºi timp. Un roman scris la per-soana întâi este, desigur, o mãr-turisire indirectã, o confesiune ºio dezvãluire volens nolens a si-nelui ascuns, ºi cu atât mai greude înþeles. Nu întâmplãtor, auto-rul a ales drept moto pentru ro-man un fragment din poemul so-rescian (inspiraþie clarã pentrutitlul propus!), Eu ºi celãlalt:„Merg repede, repede/ Nu ºtiuce-mi dã prin gând, mã opresc,/Mã întorc ºi mã izbeºte, veninddin urmã/ Haloul meu, principiul

activ,/ Fiinþa mea astralã, grãun-tele de adevãr,/ În fine, aºa-zisamea personalitate …”

Pe dezvãluirea acelui grãuntede adevãr pare a-ºi fi construit IonJianu întregul eºafodaj narativ.

Privit în ansamblu, romanuleste o frescã socialã descrisã prinintermediul narãrii unor destine.Din fiecare poveste rezultã însãîntregul, situaþia generalã a þãriiîn care, se spune direct, comunis-mul a dispãrut doar aparent, „rã-mânând „înrãdãcinat în mintea ºiapucãturile unora.” Schimbãriledin prezent nu au adus nici aces-tea vreo îmbunãtãþire de mentali-tate, societatea în sine devenind„narcisistã ºi obsedatã de bani,lux, petreceri”. (pp. 98-99) Sau, aºacum apreciazã Ileana Vulpescu înprefaþã, „Ion Jianu descrie în acestvolum viaþa, sã-i zicem normalã,din România ante ºi post decem-brie 1989, nefardatã, realã. O viaþãºi-atîta tot.”

Povestea toatã, de la prima laultima paginã (spre final inclu-zând ºi un fel de epilog, nemar-cat însã ca atare în economia ro-manului) este structuratã – ºi in-direct – pe douã planuri: eu ºiceilalþi, Este vorba mai presusde toate de o aparentã adaptabi-litate a eului (narator ºi perso-naj) într-o lume pe dos (ºi înain-te, dar ºi în prezent). Naratorul sededubleazã, îºi distanþeazã celedouã feþe, dar, din când în când,una o priveºte ºi o analizeazã pecealaltã.

Desigur, autorul creeazã între-gul eºafodaj narativo-confesivcu bunã ºtiinþã, sugerând, prin-tre altele, acea viaþã dualã pe caream dus-o cu toþii în comunism ºicare a devenit, într-un fel, a douanaturã pentru cei mai mulþi. Mas-ca e datã jos nu de puþine ori cubrutalitate, iar împãratul se do-vedeºte a fi gol.

Personajele sunt dintre celemai diverse – de la profesori ladirectori de întreprindere, de lafuncþionari la actori. Sub aparen-þa moralitãþii se desfãºoarã trãdãripe toate planurile. Mita e un obi-cei înrãdãcinat, minciuna ºi laºita-tea asemenea. Un singur protago-nist, tânãrul asistent universitar,armean ca etnie, nu-ºi încalcã prin-cipiile ºi are puterea de a nu intraîn vârtejul coruptibilitãþii. Rãmâ-nerea lui în Occident trimite însã,în cele din urmã, la o simbolisticãa înfrângerii individului de cãtresistem. Tãria de caracter, care l-aajutat sã nu cedeze nici mãcardorinþei fireºti de promovare, adeterminat rejectarea de cãtre sis-tem. Cei din jurul sãu, toþi, de alt-fel, ca ºi cei din jurul personajuluinarator dovedesc pe parcursulvieþii acea artã a compromisuluidezvoltatã în grade diferite, dar curezultate similare, de cãtre oriceregim totalitar.

Nici mãcar naratorul-confesornu scapã de zugrãvirea nudã, eldezvãluindu-ºi deopotrivã – cusinceritate – derapajele de la celeerotice pânã la cele financiare

(care i-au adus detenþia). Toatãpovestea este poate ºi un fel deautoflagerare ori o metodã decãinþã ascunsã. Sã nu uitãm însãcã ceea ce avem în faþã este lite-raturã, sunt pagini de ficþiune, iarpersonajul narator, celãlalt eu,poate fi oricare dintre noi – ceidin vremurile de demult sau ceidin prezentul anului 2016, din tim-pul echinoxului. Egalitatea din-tre zi ºi noapte, mesajul transmisprin titlul celui de al doilea capi-tol poate fi, simbolic, cel al sem-nului egal dintre bine ºi rãu, lu-mea fiind bipolarã, guvernatãtotdeauna de ambele forþe. Celcare primeazã este însã cel careva da sensul lumii, o lume în care,tot simbolic, oximoronul cuprin-de ambele feþe: „Simt sufletul scãl-dat în plâns de fericire”. Putemplânge ºi putem fi totodatã feri-ciþi. Trãim, mereu, între noapte ºizi, între bine ºi opusul binelui.

1 Ion Jianu, Celãlalt eu, ed. Vre-mea, 2016. Prefaþã de Ileana Vulpes-cu (coperta – cu un desen inedit deMarin Sorescu)


rte

nnnnn COSMIN DRAGOSTE

Niederungen, volum pu-blicat de cãtre HertaMüller în 1982 în Româ-

nia ºi în 1984 în Germania, a fostcartea care a propus o nouã pa-radigmã de prezentare a unei co-munitãþi, a unei þãri, a unor cutu-me comportamentale ºi mentali-tare ºi a provocat multe discuþiiîn cadrul comunitãþii germane dinBanat, care a refuzat sã accepteoglinda pusã în faþã de cãtre vii-toarea laureatã a Premiului No-bel pentru literaturã. Niederun-gen (Þinuturi joase) reprezintã ocolecþie de povestiri, cu o crono-logie pulverizatã, cu un mecanismfragmentat al producerii sceniceºi foarte pretabil ecranizãrii, în-trucât Herta Müller lucra preg-nant în acea perioadã dupã unmodel intrinsec cinematografic,mizând mult pe focus, descentra-re, pulverizare, ralanti ºi altetehnici de ordin filmic. Scrisãîntr-un limbaj care a impresionatcam toatã critica de întâmpinare,la limita dintre obiectiv, liric ºitransreal, cartea punea din startmari dificultãþi unei eventualeproducþii scenice.

Teatrul German de Stat din Ti-miºoara ºi-a asumat acest risc (fi-indcã este un risc enorm, la urmaurmei) ºi, prin intermediul regizo-rului Niky Wolcz, a adus în faþapublicului o producþie care a reu-ºit sã utilizeze iscusit puncteletari ale volumului, dar ºi sã ino-veze cu succes. Din toate aces-tea a rezultat o producþie intere-santã, curajoasã (deºi o dozã ºimai nuanþatã de curaj din partearegizorului nu ar fi stricat deloc),ce pune în valoare deopotrivãangrenajele de creare a atmosfe-rei alãturi de evidenþierea joculuitrupei de actori. Întrucât am avutocazia sã urmãresc pentru primaoarã o piesã a Teatrului Germande Stat din Timiºoara, am desco-perit, cu bucurie, un colectiv deactori bine închegat, cu relaþiiscenice foarte articulate, armoni-zându-se într-un joc inspirat ºisusþinut reciproc în momentele de

delimitãri ºi derogãri de la o dezvoltarefireascã: Niederungen, de Herta Müller, pe

scena Teatrului German de Stat din Timiºoara

mai ridicatã amploare. Din mãrtu-riile lui Viorel Marineasa (Pre-miul Nobel ºi pentru Casa Stu-denþilor: un pic) aflãm cã, încãde la apariþia cãrþii Hertei Müller,au existat, fragmentar, puneri înscenã ale volumului: „Cu multînainte ca lui Niky Wolcz sã-i vinãideea de a monta Niederungenla Teatrul German din Timiºoara,studentul Helmuth Frauendorfer(adept al ideilor propagate deGrupul de Acþiune Banat) a pusîn scenã, prin 1982-1983, la Stu-dioul Thalia al CCST (secþia înlimba germanã), un fragment dinproza respectivã, focalizând spec-tacolul pe secvenþa imundã a bãiiºvãbeºti, ceea ce nu a plãcut nicidãscãliþelor de la catedra de ger-manã a Universitãþii, nici organe-lor de partid.” (La început a fostdialogul. Grupul de acþiuneBanat ºi prietenii – poezii, pro-zã, polemici. Antologie de Cori-na Bernic ºi Ernest Wichner, Po-lirom, 2013)

Din punct de vedere al con-venþiei scenice, ni se prezintã undecor minimal, care, însã, demar-cheazã perfect zona, o decuplea-zã, o deteritorializeazã, o delimi-teazã ºi o determinã ca pe un fo-car de rezistenþã la noutate, la odezvoltare fireascã a indivizilor ºia comunitãþii. Locul este încon-jurat de ºanþuri cu apã, marcând

cezura cu dublã determinare: dinexterior, dinspre spaþiul majoritã-þii, dar ºi din interior, dintr-o prostînþeleasã ºi autodistructivã con-servare interpretatã eronat. Þinu-turile joase definesc un teritoriual argumentãrii deficitare ºi de-fectuoase, o scenã a derulãriievenimenþiale în buclã, o eternãºi nefastã reîntoarcere în punctede inserþie istoricã ce neagã ºiîmpiedicã o evoluþie cauzalã.

Niky Wolcz acceptã provoca-rea subtextualã a Hertei Müller ºiredispune ordinea fragmentelor,relocheazã scenic dupã algoritmideloc aleatorii ºi intrã într-un dia-log foarte interesant cu textul ori-ginal, cu care relaþioneazã prinapropieri sau depãrtãri coerentdozate. Piesa începe cu finalulcãrþii, care este el însuºi o poves-tire scrisã à rebours ºi pe care re-gizorul o utilizeazã cu maxim deefect. Desfãºurarea evenimenþi-alã de pe scenã este suprave-gheatã ºi adesea acompaniatã descene de film, redate pe un ecranplasat în fundal. Wolcz a simþit ºiel, foarte bine, caracterul de filmal multor dintre scenele scriitoa-rei ºi a gãsit o modalitate inge-nioasã de a le valorifica. Frag-mentele de film fie expliciteazã, fiecontrazic, fie au un caracter ana-leptic sau proleptic pentru deru-larea scenelor.

Piesa mizeazã bine pe con-traste, regizorul are un simþ inte-rior bine antrenat ºi relocheazãscenele, astfel încât sã redea con-trastele; trecerile bruºte, violen-te, neaºteptate de la tristeþe, te-roare la o bucurie explozivã, fal-sã sunt utilizate de mai multe oricu succes, reuºind sã menþinãmereu publicul în zona de atenþieºi de alarmã. Pentru cã Niederun-gen, cartea ºi piesa, reprezintã, laurma urmei, un imens semnal dealarmã. Herta Müller ºi-a con-struit volumul ca pe un puzzle,invitând permanent la reconfigu-rarea lui, ceea ce Niky Wolcz aînþeles foarte bine ºi a pornit cumultã încredere la treabã, nu doarredispunând ordinea scenelor,dar ºi propunând dezvoltãri pa-ralele, uneori în câte douã-treidirecþii deodatã.

Ceea ce a mai intuit minunatWolcz a fost caracterul transrealal multor scene din carte, careduc cãtre o deschidere formida-bilã spre subconºtient. Nu doarcã a intuit, dar le-a ºi abordat: suntmomente absolut halucinante,transgresând realitatea diurnã ºialunecând cãtre zone neexplora-te ale mentalului individual ºicolectiv, cu simbolurile aferenteacestora. Opinez cã aici ar fi tre-buit aprofundat mult mai mult ºiobþinut efectul maxim, pentru cã,

regizoral, existã mult potenþial,este clar, dar, de fiecare, datã, nus-a mers pânã la capãt, s-a prefe-rat oprirea într-o zonã care încãmai poate oferi siguranþã.

Cum menþionam anterior, tru-pa aflatã pe scenã a impresionatprin solidaritate, printr-o comu-nicare scenicã organicã, ceea cea ajutat mult în transpunerea uneiscrieri atât de dificile ºi de pro-vocatoare. Echipa are ºtiinþa jo-cului ºi, mai ales, se prezintã pescenã cu pasiune ºi plãcere. IsaBerger, în rolul povestitoarei, îºiduce foarte întins rolul de la în-ceput pânã la sfârºit, îºi dozeazãaproape perfect energia pentrutreceri ºi schimbãri, este convin-gãtoare ºi are mult suflu scenic,cuprinzãtor ºi concludent. MaraBugarin, în rolul povestitoarei-copil, face ºi ea un rol de referin-þã, aducând în faþa publicului toa-tã frustrarea, teroarea ºi dorinþade schimbare pe care copilul oresimte într-un mediu ostil ºi re-presiv. Am mai remarcat ºi roluri-le jucate de cãtre Anne-MarieWaldeck, explozivã ºi de impactla fiecare apariþie, dinamizând ºidinamitând convenþii ºi destrã-mând iluziile unei lumi sãnãtoa-se. Harald Weisz, convingãtor înrolurile care marcheazã acele ex-plorãri ale subconºtientului, pareun personaj desprins din scrieri-le lui Stephen King.

Niederungen, în regia lui NikyWolcz, este un spectacol ce þinesala în tensiune ºi reuºeºte sãalcãtuiascã o atmosferã credibilãºi acaparantã. Despre impactulasupra publicului, Isa Berger, carea avut amabilitatea de a ne rãs-punde la câteva întrebãri, spune:„Impactul cu publicul diferã de laspectacol la spectacol, fiind me-reu altul. E foarte frumos atuncicând simþi cã publicul îþi ascultãpovestea, cã ajungem sã respi-rãm în acelaºi timp.” Aceeaºi ac-triþã, rugatã sã defineascã spec-tacolul prin cuvinte-cheie, afirmã:„Fricã. Copilãrie. Familie. Întune-ric. Amintire. Singurãtate.”

Pe când vorbeam cu copaciiEram în livadã, ne jucam v-aþiascunselea,ne împrãºtiam ca niºte seminþeºi aºteptam sã fim gãsiþi.Uneori eram grãdinarul (nepriceput aº adãuga).Se uscau seminþele în adãpostul lor pânã ce le udam.Alteori eram ca ceilalþi: trebuia sã mã ascund.Dar, rãdãcinile mele erau prea înfipte într-un locNu mã puteam adapta altei zone geografice.Copãcel prostuþ ce eºti! - îmi ziceam când eram gãsit.Mã tãiau ºi mã fãceau chibrituri;ardeam de necaz cã trebuia sã fac iar pe cãutãtorul.Când privesc jocurile noastre înrãmate în lemn de fag,realizez cã o secundã petrecutã aicis-a scurs printre zecile de inele dinãuntrul meu.

Dincolo de uºa de la intrarePe scara blocului vorbeºte liniºtea.O razã se agaþã de o gratie de la fereastrãºi se aºeazã pe pervaz.

debutdebut

Îºi reazemã fotonii pe frunza prãfuitãa unui ficus ºi ofteazã cu un foºnet.Se deschide uºa de la intrare.Tocurile cui strãpung liniºtea careîºi plânge de milã prin gâfâielile discrete ale madamei.O priveºte cum se apropie ºi îi îmbrãþiºeazã umbra.Se îndepãrteazã.Rãsunã cheia. Douã rãsuciri la stânga.Pe scara blocului vorbeºte liniºtea….

Goanã de octombrieDimineaþã.Se rãzbeºte vântul de colþurile de bloc.Ne învãluie atingerea lui rece.Suntem în staþie.Ne trântim un dulce salut.Scurt. Nu ne cunoaºtem.Aºtept autobuzul.

Mã îndrept spre un rãsãrit dârz, palid.Suni un taxi.Pleci cãtre apusul liber, occidental.Înainte de a pleca, îmi ciupeºti umbra.Enervându-se, o va fugãri pe a ta.Iar noi sã ne întoarcem. Sã ne regãsim.Soarele sã ne vegheze de dupã nori.Le cãutãm. Sub umbre de frunze tomnatice.Printre genele negre ale unui copilcare mãnâncã ciocolatã.Pe la opt, soarele se aratã dupã streaºina cerului.Ne gãsim siluetele þinându-se de mâneci în spatelenostru.Zâmbesc nevãzut sã destrame cortina de fier aBerlinului.

nnnnn Mihaela GheorgheClasa a XI-a E,

Colegiul Naþional „Elena Cuza”

poeme


nnnnn FLORIN COLONAª

Este extrem de plãcut sãconstaþi cum unii artiºtiextrem de cunoscuþi în

aria lor de creaþie au avut preo-cupãri ºi în alte domenii ale artei.Mulþi scriitori au desenat ºi aupictat. Unii pictori au compus,mulþi pictori au scris poezie sauprozã.

Iatã, însã, acum, la Muzeul deistorie ºi artã iudaicã din Paris, oexpoziþie extrem de bine alcãtui-tã, prezentatã la un înalt nivel pro-fesional, pune în evidenþã activi-tatea plasticã a unui mare com-pozitor din epoca modernã: Ar-nold Schönberg (1874-1951).Este, fãrã îndoialã, unul din celemai adecvate exemple a ceea cese denumeºte generic, când estevorba despre o pasiune adiacen-tã principalei linii de creaþie, fun-damentatã de cãtre pictorul fran-cez Ingres, cãruia îi plãcea sã îºidedice timpul în care nu pictaviori, de unde ºi expresia violond’Ingres. În cazul de faþã estetocmai invers: un muzician sededicã penelului în paralel cucreaþia sa componisticã, înscri-indu-se între marii creatori dindomeniul artei, pe care i-a dãruitcel de-al douãzecelea secol.Schönberg, prin activitata sa pro-digioasã în domeniul compoziþieimuzicale, a adãugat la profundaºi inovativa sa activitate decompozitor pe cea de profesor, darºi de poet, ca sã nu mai vorbimde cea de inventator al dodeca-fonismului (1924). Oricum,activitatea de pictor nu poate fitrecutã cu vederea, þinând contde faptul cã, de la 32 de ani (1908)activitatea sa componisticã s-aîngemãnat cu cea de pictor,dualism creator benefic pentrucreaþia sa, în care portretul celorapropiaþi, ca ºi numeroaseleautoportrete, cãutau sã deslu-ºeascã privirea uneori halucinan-tã, alteori caricaturalã a persona-jului la care colþurile de naturã ºiscenele de decor doar întregescpaleta preocupãrilor în domeniu.

Debutând prin preocupãri depicturã în mijlocul unei carierecomponistice, va simþi îndemnulde a continua pe acest al doileapalier de activitate, transfor-mând acest mod de expresie ar-tisticã într-un veritabil jurnal.Considerând pictura capabilã sãredea starea sa sufleteascã pecare nu o regãsea într-o compo-ziþie – acest element îi aducea omulþumire care îi accentua inspi-raþia în domeniul compoziþieimuzicale. Trebuie, însã, sublinia-tã covârºitoarea influenþã pecare unul dintre marii artiºti dingrupul münchenez Der BlaueReiter, Wassili Kandinsky aavut-o asupra sa. Dupã un con-cert þinut la München, pe 2 ia-nuarie 1911, Kandinsky îi scrie oepistolã, declarându-i cât de în-cântat a fost de muzica acestuiaîn care regãseºte aspiraþiile salede pictor. A fost scânteia care aaprins o susþinutã coresponden-þã între cei doi ºi se leagã o pu-ternicã prietenie; ceea ce atrageparticiparea lui Schönberg, îniarna 1911-1912, la expoziþia Ca-valerului Albastru de laMünchen. Mai mult decât atât,

Arnold Schönberg:între muzicã ºi picturã

marele Kandinsky, în egalã mã-surã pictor ºi teoretician al artei,scrie un articol cu privire la ta-blourile muzicianului, împãrþin-du-le în douã categorii: pe de-oparte, personaje ºi peisaje dupãnaturã, iar pe de altã parte, „vi-ziuni” – temã abordatã în marilepânze ale rusului. Parcurgândcercetarea etapelor sale de crea-þie ºi influenþa stãrii sufleteºtiasupra picturii, Schönberg ofe-rã o privire cu totul specialã asu-pra întrebãrilor într-un momentde cotiturã a carierei sale de com-pozitor, care se încheie prin aban-donul tonalitãþii. Cel de-al ºaize-cilea autoportret este în aceastãprivinþã, cât se poate de siste-matic prin dorinþa introspecþiei,în timp ce „viziunile” sale se com-portã asemenea unor peisaje„marþiale”, câteodatã la limitaabstractului. Aceste picturi suntconsiderate de cãtre apropiaþiicompozitorului drept esenþialepentru înþelegerea creaþiei sale.Cu toate cã expusese încã din1910 la Galeria Hugo Helles ºi în1912 la Budapesta, Schönberg seva considera, totuºi, un amator,renunþând la a mai expune, pic-tând doar pentru el.

Care era drumul sãu în muzi-cã? În 1908-1909, se angajeazãpe o nouã cale în muzicã prin„Cele treisprezece Poeme ale cãr-þii grãdinile suspendate” dupãStephan George, op. 15 ºi cele„Trei piese pentru pian”, op. 11,adoptând o tehnicã de compozi-þie care abandoneazã total cen-trul tonal (anulând distincþia în-tre „grave” ºi celelalte note dingamã) ºi procedeazã la emanci-parea disonanþelor. Prinzând pepicior greºit schematismul ºi re-petiþiile compoziþiilor tradiþiona-le, aceastã nouã concepþiestructuralã a muzicii rãspundeideii stilistice expresioniste.Schönberg va refuza termenul„atonal”, care i se pãrea preanegativ, preferând sã vorbeascãde tonalitate liberã sau de omuzicã pantonalã. O a doua ca-racteristicã a compozisticii saleo reprezintã dodecafonismul. În1921, compozitorul promoveazãaºa-numita metodã a celor do-uãspezece sunete, care pune îndiscuþie legãturile notelor întreele, atât cu structura verticalã,cât ºi cu cea orizontalã a partitu-rii, totul sub semnul unei perfec-te egalitãþi de douãsprezece noteale scalei cromatice cu abando-narea oricãrei referinþe la tonali-tate încã din perioada atonalã,succede un material de compo-ziþie al bazei, totalitatea cromati-cã a unei octave (douãsprezecepauze) dispuse într-o ordine fixã.Aceastã serie de fundamentpoate fi utilizatã în diferite mo-duri, fie recurenþial sau prin în-toarcere (în oglindã), fie princombinarea celor douã forme(oglinda retrogradã) în carestructurile seriale nu trebuie sãcomporte nici o repetiþie de note.Iatã cum autodidactul vienezajunge sã intre în lumea muziciiprin intermediul dirijorului Zem-blinsky, dar ºi a lui Gustav Ma-hler, cãreia îi va face, de altfel,portretul.

În domeniul picturii, pânã laacel fericit moment cu ilustrulKandinsky, trebuie amintitã re-laþia cu tânãrul pictor RichardGersti, pe care, de asemenea, l-aimortalizat pe pânzã (ca ºi peZemblinsky) care îl va încurajape compozist sã încerce formapersonalã de exprimare plasticã.Desigur, încruciºarea de detaliucu Wassily a fost crucialã, prinfaptul cã acesta nu numai cã l-asprijinit în cercurile vieneze ºi l-aacceptat în expunerea „Cavale-rului Albastru”, mai mult decâtatât l-a introdus în AlmanahulCavalerului Albastru, apãrut în1912. Legãtura celor doi a dus lacrearea acelei punþi dintre noþi-unea de armonie ºi cea de dizar-monie, de atonalitate ºi abstrac-þie, legãturã abordatã de fiecareîntr-un registru propriu, ºlefuitãfiind de personalitatea fiecãruiadintre cei doi. Cei mai mulþi îlconsiderã pe Schönberg dreptun teoretician auster. El este defapt un cercetãtor neobosit. Unexemplu este acela al inovãrii di-feritelor jocuri care sã permitãînþelegerea muzicii. Astfel, a ima-ginat un disc care se roteºte ºiunul fix, pe care sunt noþiunimuzicale. A adaptat, spre exem-plu, clasica riglã de calcul, instru-ment astãzi uitat prin apariþiacalculatoarelor, care prin joculcursorului cu care era echipatãse intersecta cu noþiuni aplicatepe partea fixã, iar din îmbinareanoþiunilor definindu-se elementeteoretice muzicale. A inventat ºiun joc de ºah pentru patrujucãtori. Multitudinea de obiectepe care le creeazã cu vervainventatorului cautã sã punã învaloare propriile sale opere dindomeniul dodecafonic, pe douã-sprezece tonalitãþi. Nãscut laViena, într-o familie a unor micicomercianþi evrei, Schönberg seva converti la protestantism. Vafi angajat în 1901 ca dirijor la uncabaret berlinez, îl va cunoaºteRichard Strauss care îl va ajutasã obþinã o catedrã de armoniela Conservatorul din Berlin. În1903 va compune poemulsimfonic Pelléas ºi Mélisandepe un text de MauriceMaeterlinck. Tot Strauss îi obþi-ne o bursã de doi ani, ceea ce îipermite sã se întoarcã la Viena.

Cunoaºte pe Gustav Mahler,Anton Webern ºi Alban Berg,care îi vor deveni elevi. În 1908,are loc un mare scandal cu ocaziainterpretãrii cvartetului cu coar-de, numãrul 2, cu sopranã, o în-cãlcare a canoanelor cvartetului.Un an mai târziu, îi întâlneºte pepictorii Oskar Kokoschka ºi MaxOppenheimmer. A avut succes cucele 15 poeme în acelaºi an. Pânãîn 1919, are o intensã activitatepicturalã. În 1913 pune în scenãdecoruri, costume, lumini, dramacu muzica „Mâna fericitã”. În1914 petrece concediul în Bava-ria în compania lui Kandinsky. În1922, pune în scenã oratoriul pen-tru opt soliºti, cor ºi orchestrã,pe text de August Strindberg. Semutã din nou la Berlin, unde secântã Drumul biblic. În anul ur-mãtor Variaþiunile pentru or-chestrã îl au ca dirijor pe Wilhelm

Furtwängler (1928). Pânã în 1934,lucreazã la partitura Moise ºi Aa-ron, pe care însã nu o va definiti-va niciodatã. În 1933 pãrãseºteforþat Berlinul ºi revine la Paris ºila iudaism, pentru ca în decem-brie sã plece în Statele Unite undese stabileºte la Los Angeles. În1938 se împrieteneºte cu GeorgeGershwin. Timp de nouã ani, pânãîn 1948, lucreazã la studiul teore-tic Funcþiile structurale ale ar-moniei, publicat mult mai târziuîn 1954. În 1942, i se interpreteazã

Oda lui Napoleon pentru recita-tor, cor, cvartet de coarde, dupãun libret adaptat dupã Byron.Urmeazã o serie de alte succesemuzicale: Un supravieþuitor dinVarºovia pentru recitator, corbãrbãtesc ºi orchestrã, apoi Detrei ori mie de ani, pentru cormixt á cappella.

Iatã în câteva linii schiþate unsumar portret al unui adevãratcreator, trãitor în zbuciumatulsecol al XX-lea care picta în mu-zicã ºi fãcea muzicã în picturã.

Autoportret (1910)

Arnold Schöenberg deEgon Schiele

rte


Totul a început când amfost nevoitã sã gãsescsunetul. Era important.

În timpul cercetãrilor mele am ex-perimentat o nota afectivã, pecare, mai apoi, am abandonat-oraþiunii. Printr-un algoritm mate-matic secret aveam sã reîntâl-nesc singura nota care-mi lipseapentru a reconstrui sunetul.Eram în ziua a 22-a, din luna a5-a, cu un an ºi cu o zi înainte sãaparã cifra care mi-a dezvãluitmisterul. Desigur, nu este delocîntâmplãtor faptul cã-þi scriu toa-te acestea astãzi, imediat dupãce am vizionat filmul care poartãîn titlu cifra sunetului. În triste-þea asta se infiltreazã un senti-ment de abandon. Fireºte cã mãamuz, gândesc totul în timp cemâncãm ciorbã de periºoare înBistro Torment. Înãuntru se audvoci comune, sparte. Pe pereþisunt afiºe cu locuri în care poþisã cãlãtoreºti. Ah, apare ºi Indiaca destinaþie. The Best ElvisShow în România. Altã destina-þie. Poate ar trebui sã mã adresezþie, va trebui sã citeºti totul înziua în care vei descoperi semni-ficaþia realã a cuvântului „teri-fiant”. Singura muzicã din fun-dal este vocea comentatorului

nnnnn LUIZA MITU

Keep the Streets Empty for mede fotbal care face polifonie cudiscuþia cuplului ajuns probabilla a doua sau la a patra tinereþe.Þi-aº fi spus ieri cã sunt puþingeloasã, dar nu ar fi avut rost.Erai în zona compromisului lar-var care pãrea sã nu te afectezeprea mult în interior, de fapt credcã nici nu-þi pãsa foarte tare cese întâmplã. Bestie, mãnâncã,avem nevoie de gând lucid, alt-fel murim pe insulã înainte sãaflãm numãrul. Cumplitã stare,totuºi. Îþi adusesem o portocalã,am mâncat-o a doua zi cu parte-nera de cãlãtorie. Da, nu trebuieinsistat prea mult cu subiectulãsta, nu-þi ascund, totuºi, cãte-aº fi dorit înãlþãtor atunci. Câteimpulsuri sexuale ascunse trecpe lângã tine ºi tu auzi doar acelsunet. Asta îmi dã curaj.

Viza pentru India am ridicat-ope 5 decembrie 2016. În aceeaºizi am deschis jurnalul ºi am gãsitnotiþa din ziua de 5 septembrie.Acelaºi an: „Azi a început toam-na pentru mine”. Este o moarteprin desprindere de reflexelememoriei învechite. Sã le spunemcã sunetul este, de fapt, altce-va? Nu încã. A bãut o sticlã devin, singur, fãrã sã aibã vreunefect asupra lui, apoi a fumatdouã paie, cel puþin aºa spune,ca pentru sine, ºi pentru înºtiin-þarea mea, cã existã în el o sufe-rinþã ºi o încântare extaticã vio-lentã. Da, poate cã totul ar tre-bui sã înceapã cu o cronologieinversã, exact ca în Planeta Mai-muþelor. Chiar acum îmi spune:„Sã þii jurnal. Sã notezi tot”. Am

ajuns la aeroport, facem check-in-ul. Ni se spune cã nu putemtrece prin Dubai cu un paºaporttemporar obþinut pe 23 noiem-brie. Urma sã plecãm în Indiapentru trei luni de zile. În capulnostru rãsuna mereu aceeaºivoce: Nu plecaþi!, care anunþa omoarte. O simþeam ºi eu ºi parte-nera mea de cãlãtorie. Nu am tre-cut de check-in. Ne-am aºezat sãne gândim. Nicio variantã. Ea erafrumoasã în starea aceea lucidã.Sãlbaticã. Mustrând cu ochii.Calmitatea ºi luciditatea femeii înmomente limitã, când, în cele maimulte cazuri, declanºeazã o iste-rie teatralã, îmi pare acum o treap-tã înaltã a conºtiinþei. Gând niciprea fals, nici prea adevãrat. ªiam ºi cea mai bunã scuzã: mã aflupe una dintre cele ºapte insule,într-o subteranã în care cântãcocoºii de luminã, imediat la colþcu spitalul de nebuni – vederespre Oceanul Atlantic, ºi ar maifi aceastã orã dubioasã,19:00 ºiceva, când ies pe stradã oameniîn scaune cu rotile: mai întâidoamna înfãºuratã în pãturã ro-ºie, întotdeauna în pãturã roºie,care ascultã la telefonul mobilmelodii din Cartoon Network,apoi bãiatul cu pantaloni galbeniºi încãlþãminte roºie, apoi fetiþacu pãpuºa deasupra, apoibãieþelul cu pãpuºoiul deasupraºi tot aºa. Dar muzicienii cântã„So, darling, Stand by me” ºi me-moria urcã în stomac, fixã, ca unciob zdrobit între palme. Cocoºiide luminã i-am întâlnit în subte-ran, acolo unde existã ferestrefalse prin care nu se vede, ci seaude. Dacã iubesc ceva în insu-le, pe lângã multe altele de aici,este lipsa discriminãrii. ªi tot aiciam auzit vorbindu-se cel mai fru-mos despre români. Povesteaitalianul cu maxim entuziasm:„Este chitaristul român aici, tre-buie sã-l întâlniþi, care ºtie pe derost texte întregi din Cioran. Amcitit ºi eu. Mi-a zis ºi de Eliade, ºide Brâncuºi”. ªi asta se datorea-zã muzicienilor care vin în insulesã cânte. ªi polonezilor care vor-besc cu drag de Vama Veche. AiciCrãciunul nu este fericit, estearmonia lumii. Unitatea în diver-sitate cred cã cel mai bine se sim-te aici. Cucurigu! Limbile diferi-te ºi, mai mult sau mai puþin, fic-tive sunt agãþate în cele maineaºteptate locuri. Subconºtien-tul avea pãpuºi legate de poste-rior. Îmi vine în minte o tipologieinteresantã, pânã la un punct, afemeii canariene, care vorbeºteîn continuu, fãrã pauze de respi-raþie, despre drama vieiþi. Estedrama comunã a femeii canarie-ne, are nume diferite, dar, în fond,aceeaºi dramã. De cele mai mul-te ori femeia este blondã, îndrã-gostitã de un tip violent, maidevreme sau mai târziu va aveaprobleme cu poliþia, se va mutacu chirie, îºi va pune silicoane ºise va plânge cã, din cauza sâni-lor prea mari, are scoliozã. Impor-tant este sã le asculþi, mãcar odatã, din curiozitate, apoi le poþiidentifica dupã modul în care îidau lecþii despre viaþã. E suficientsã priveºti o femeie canarianã,atât cât sã-i dai impresia cã oasculþi, ºi ai o întreagã telenove-lã în faþã. De aceea le gãsesc in-credibile. Dramele femeilor cana-riene ºi Nocturnienii din insule.

Fiinþe celeste care poartã culoridiferite în fiecare noapte. Sexullor se schimbã în funcþie de cu-loare. Apar când se însereazã,aºezaþi cu faþa spre ocean, întot-deauna singuri ºi cu þigara aprin-sã. Nu vorbesc niciodatã pentrucã au rãdãcini. Suntem în garade Nord. Bucureºti. Ne oprim sãfumãm o þigarã. Înainte de a ajun-ge la Ambasada Indiei, se aºazã,lângã noi, pe scãri, o femeie astrãzii. Masculinã. Ne face semnsã lãsãm chiºtoacele jos: „Noproblem, mãtur eu”. Poate ar tre-bui sã scriu, totuºi, cronologic.Dar suntem în Colosseum acumºi cântã Habibi. În faþa mea unom de zãpadã din lemn. Athos,italianul, se întreba adesea careeste rolul artei, cum deosebeºticeea ce este artã de ceea ce nueste artã. Partenera mea de cãlã-torie este foarte abstractã în ex-plicaþii, italianul vorbeºte întot-deauna funcþional ºi pragmatic.Dacã un cuvânt nu este funcþio-nal, la ce bun sã-l materializezi?Nu vor ajunge niciodatã la unpunct comun. Poate ºi pentru cãamintirile lor din copilãrie suntdiferite. Desprinderea se facegreu. Pânã la urmã, decizia îþiaparþine: sã rãmâi ºi sã mori sausã pleci ºi sã-þi îndrãgeºti viaþa.Liniºtirea minþii. Conºtientizareatrupului. Cristalizarea sentimen-tului. Înainte de fiecare plecare îilãsam câte un rãvaº. Urma sãajungem în India. Cu paºaportultemporar obþinut pe 23 noiem-brie nu se poate trece prin Du-bai. Am decis atunci sã mergemîn Insulele Canare. Þinuta respi-rabilã ºi exoticã ne permitea doarun tãrâm primãvãratec. În para-dis este întotdeauna primãvarã,ploile dureazã fix 30 de minute,iar oceanul înghite insula. Aiciîntâlnim hesperidele ºi pomul cumerele de aur. Iunona avea sãjoace un rol important în întâlni-rea unor suflete pereche. Nevom plimba pentru început pestrada Fortstraat, îi vom întrebape politiºtii din faþa noastrã adre-sa exactã, vom vedea primul con-curs de slam din Bruxelles, poli-tiºtii ne vor spune, uitându-se lahainele noastre respirabile ºi exo-tice, cã nu au bani sã ne ofere,ne vor lãsa, totuºi, cu maºina, înfaþã la Pianofabriek, acolo vaapãrea o altã maºinã, de pom-pieri, copiii ºi numãrul 23. Vomºtii cã suntem în locul potrivit.Credinþa naºte fiinþe gingaºe, amauzit în somn. Vom vedea apoisufrageria strãzii: femeia coche-tã, trãgând apãsat din þigarã, în-velitã în plapumã, partenerul eicare scoate portocale din miilede cutii aºezate ca un perete des-pãrþitor între intimitate ºi stradã,apoi prietenul care vine în vizitãºi pe toþi trei, la un loc, jucândcãrþi în sufrageria strãzii. Vedeamîn scris, dar scriam în realitate.Am ajuns în Telde, Maspalomas– un Dubai al Insulelor Canare –nu ne putea gãzdui. Femeia carearuncã gunoiul ne conduce sprecamera 101, prima noapte deodihnã. Nu vreau sã cumpãr stã-rile oamenilor, vreau sã le trãiesc,îmi spune partenera mea de cã-lãtorie. Magicianul nu este aici.Vom fi nevoite sã dormim în peº-terã, lângã oceanul care aruncãflori galbene pe stânci. Sau sãaflãm ce este cu acel sunet. În

ele

tristic

ă

faþa hotelului Fayan, foarteaproape de plaja Las Canteras,staþioneazã un taxi cu numãrul123. A doua zi îi vom întâlni peLe Poisson Voyager, sunetul lorse va opri în La Guardia ºi deacolo în strada General Padilla,numãrul 23, locul unde vom aflasecretul sunetului. Urcãm pescãrile înguste, întunecate, pi-pãim pereþii, singura formã con-cretã a realitãþii, ne lovim de sa-cii de ciment ºi ajungem, într-unfinal, la mansarda 23. Aici ne în-tâmpinã tipologia dramei canari-ene îmbrãcatã în pijama kigu-rumi, cu model de iepuraº, nearatã copacul cu pãsãri desenatpe zid, care în imaginaþia measemãna izbitor cu Simurgul, ºi nespune ca Jesus ne aºteptã peinsula din ziua de mâine, la ora11:00. În acel moment a începutsã rãsune în capul meu piesa„Keep the Streets Empty for me”,când, într-o dimineaþã, la 4 ºiceva, am fost nevoitã sã ma plimbsingurã cuc pe lângã ocean.Aveam, totuºi, companie un sen-timent de teamã inexplicabilã cã,în orice moment, poate apãrea ofiinþã umanã, liniºtea aceeasinistrã spartã de urletul ocea-nului ºi piesa asta. Dupã ce amtrecut de ocean am intrat pe ostrãduþã unde au apãrut 4 fiinþeºi ceva, femei de noapte, cu mershaotic. Am pus telefonul laureche si am trecut printre ele.Fiinþa aceea inexplicabilã, de caremã temeam, eram eu, crezând cãprotecþia se aflã în tehnologie.

Maspalomas Gran Canaria

Luiza Mitu ºi Guapa


1964, noiembrie,miercuri 11 (Madrid)

De unde-mi vine aceas-tã liniºte bruscã ºi ne-meritatã, dupã ani ºi

ani de chinuri, cu care m-am obiº-nuit, asemenea unei pãsãri carenu trãieºte decât în furtuni? Mãtot întreb de câteva sãptãmâni,aproape nevenindu-mi sã cred ºidescoperind încã în adâncurilefiinþei mele semne de neliniºte, caºi cum toatã starea asta n-ar fiadevãratã, sau n-ar putea dura.Pun rãspunsul pe seama origini-lor mele: sunt un om al toamnei,nãscut cu câteva zile înainteasolstiþiului de iarnã, la þarã, cândPrimul Rãzboi Mondial era în toi.Este primul meu punct de con-tact cu ghearele timpului ºi coajalucrurilor. Am intrat aºadar în via-þã, în acea parte a ei vizibilã, înmomentul în care toamna nu îºiîncheiase ciclul, într-un sat dinOltenia1, înconjurat de niºte vagicoline, în timp ce rãzboiul însân-gera deja pãmântul de peste unan. La câteva luni dupã venireamea pe lume, România intra ºi eaîn joc; duºmanul invada þinuturi-le noastre ºi mama se refugia, cumine, în profunzimile inaccesibi-le ale þãrii, tatãl meu aflându-seundeva pe front încã de la înce-putul ostilitãþilor. Exilul meu în-cepe astfel la vârsta de opt luni.Este un al doilea fapt înscris culimpezime în povestea mea.

N-am trãit niciodatã o toamnãatât de frumoasã, atât de bogatãîn redescoperiri personale, atâtde blândã cu mine. Contemplamcastelul Cidului, situat pe valearâului Henares, încoronând cualbul sãu fantomatic un pisc decretã, asaltat de mãslinii plantaþipe rânduri regulate. ªiruri de plopimarcau în depãrtare prezenþaunor cursuri de apã deasuprapãmântului sau în adâncul lui.Frunzele lor galbene, scânteindîn soare, asemenea unor tremu-rãtori bãnuþi de aur, scoteau unclinchet uºor în lumina neclinti-

Vintilã Horia (1915-1992), scriitor român denotorietate internaþio-

nalã, autorul celebrului romanDumnezeu s-a nãscut în exil (pre-miul Goncourt, 1960), a trãit el în-suºi în exil, dar permanent cu do-rul de þarã. A scris ºi a publicatromane, eseuri, interviuri în maimulte limbi, continuând sã scrieînsã ºi în limba românã. Memorii-le ºi jurnalele sale, ca ºi în cazulaltor scriitori, se constituie dreptpandant al volumelor publicate întimp. Gãsim aici amintiri din copi-lãria ºi tinereþea petrecute în Ro-mânia, momente din viaþa trãitã înSpania ori planurile ºi realizãrilescriitoriceºti. În cazul sãu, Memo-riile unui fost Sãgetãtor, manu-scris (inedit, redactat în limba ro-mânã!) gãsit de fiica sa, Cristina,publicat pentru prima datã la ed.Vremea în 2015, precum ºi Jurnald’un paysan du Danube (scris înlimba francezã ºi publicat în Fran-þa, în 1966) au, pe lângã o valoaredocumentarã, ºi una literarã, fie-care paginã, fiecare însemnaredevenind o adevãratã încântarelexicalã ºi stilisticã.

Pentru cititorul român, tot edi-tura Vremea, în seria de autor pecare i-a consacrat-o, publica în2016, în traducerea Doinei Jela,Jurnalul unui þãran de laDunãre.

Cu acordul editurii, prezentãm,în serial, câteva fragmente din„aceastã cronicã de dincolo ºi dedincoace de timp”, aºa cum scri-itorul însuºi o numise (în dedica-þia pe volumul dãruit unui alt mareautor din exil, Alexandru Ciorã-nescu).

nnnnn Mihaela Albu

nnnnn VINTILÃ HORIA

jurnalul unui þãran de la Dunãretã. ªi cerul era albastru, de o pu-ritate atât de naturalã, încât îmipãrea singurul albastru posibil,ideea însãºi de albastru. Am sim-þit dintr-o datã miros de cimbru,m-am aplecat pe marginea drumu-lui; tufele mici, verde-gri, se aflaula picioarele mele, am început sãle culeg, rupând crenguþele us-cate, alcãtuind un buchet sãlba-tic ºi îndesat ºi înfundându-midin când în când nasul în masalui îmbãtãtoare, cu miros desfânt. Gestul acesta, de a culegeplante rupestre ºi de a le inspiraparfumul, mã izoleazã totdeaunade lumea exterioarã, dar cu blân-deþe, pentru a mã integra în pro-pria mea lume, în totalitatea ei. Mãtransform într-o unitate lipsitã defisuri ºi vãd tot, devenind con-ºtient de vastitatea mea în timp.M-aº putea recita pe mine însumi,ca pe un cântec alcãtuit din sutede vocale, de consoane ºi de notediferite, ca o singurã curgere ar-monioasã ºi precisã. Adeseoritoamna mi-a oferit aceastã împã-care. Este un anotimp lipsit depromisiuni vizibile. Trebuie sãlupþi pentru a supravieþui. Lec-þie puþin optimistã, ca împodobi-tã cu miniaturi înfãþiºând trage-dii þãrãneºti, aº zice. Ea îmi deli-miteazã biografia, configurând-o,ca o graniþã naturalã.

Sâmbãtã, 14.

F reamãt de nerãbdare.Mã dedublez. ªi nu lavisuri mã refer când

scriu aceste cuvinte, ci la exis-tenþa mea dublã, ca scriitor. De-oarece însuºi faptul de a scrieacest jurnal reprezintã o dedubla-re. ªi este în acelaºi timp un faptnocturn, un vis în stare de ve-ghe, ca orice incursiune artisti-cã. Jurnalul acesta, aidoma roma-nelor mele, este un jurnal noc-turn, dacã pot sã spun aºa. Zilelemele aparþin, de la întoarcereamea la Madrid, altor efuziuni,constituind tot atâtea concen-trãri. Scriu filme, particip la pro-

be, la confecþionarea lor zilnicã,scurtmetraje care sunt ca niºtelucrãri de artizan, fãcute ºi refã-cute, filmate de-a lungul acesteiminunate toamne, cu drumurile eicastiliene înþesate de istorie, pro-fund sãpate în piatrã de perso-najele care le-au parcurs, de miilede soldaþi strãini, de pelerini, degenii, de oameni amãrâþi, deaventurieri, de cãlugãri în zdren-þe sau sfinþi, Don Juan sau DonQuijote, drumuri însorite chiar ºisub zãpezile lui ianuarie, fericitecã existã ºi cã duc undeva, desti-nate, asemenea fecioarelor împã-rãteºti, celor mai îndepãrtate, ce-lor mai strãlucite promisiuni. Dru-muri ale celor douã lumi… Existãoare o denumire mai completã ºimai uimitoare? Cele douã luminefiind doar Spania ºi America,ci ºi lumea de aici ºi lumea de din-colo, adevãrate coexistenþe alesufletului spaniol. /…/

Pe versantul de nord-vest,chiar la poalele ruinei, peisajul sedeschide spre o vale bogatã,mãrginitã de coline întunecate,plantate cu mãslini, dincolo decare începe þinutul Toledo. RioAmarguillo (nume intraductibil,de o melancolie aproape copilã-roasã, care evocã necazurile desãrman desculþ ale lui Lazarillo deTormes) traverseazã valea pen-tru a dispãrea printre casele dinConsuegra. Zarva satului ajun-ge pânã la noi. Facem fotografiicu castelul, cu cortegiul de mori,cu valea, cu moara „Sancho”, re-cent restauratã, strãlucind nou-nouþã, albã, cu pânzele înfãºura-te în jurul celor patru aripi, ca ace-lea ale unei corãbii. Simþim în mij-locul nostru niºte prezenþe pal-pabile. Cãlãreþii arabi care au con-struit castelul, morarii care mãci-nau grâul pentru credincioºi ºinecredincioºi, sunetul gutural allimbii venite din altã parte, caiiocupanþilor ºi burnuzurile lorlargi, fluturând în vântul victo-riei ºi în cel al ultimei înfrângeri,care a fost poate ºi cãderea aces-tui castel ºi izbucnirea lui în lumi-

nã nouã. ªi mai ales cavalerul tu-turor castelelor ºi al tuturor mori-lor, cãlãrind pe iapa lui deºelatã,în curgerea anilor, urmat de scu-tierul lui cel neºlefuit, gonind spreaceeaºi nerãbdare.

Simpla scriere a acestor cuvin-te ne uneºte în chip straniu, din-colo de nori ºi de ºanþurile sãpa-te de roþi în noroiul drumurilor.Am simþit prezenþa lui Don Qui-jote în viaþa mea din ziua în carei-am citit povestea, la vârsta denouã ani. Este singura carte, înafarã de Dupã douãzeci de ani,pe ale cãrei pagini am plâns ci-tind-o. Ediþia pe care o aveam înmânã era un fel de „digest” pue-ril, croit pe mãsura a ceea ce adulþiinumesc „sufletul copilului”, ºiera destinat sã stârneascã maimult râsul decât plânsul, cãci toþiprietenii ºi colegii pe care i-aminiþiat în aceastã lecturã îl consi-derau pe Don Quijote tot atât dehazliu ca ºi Sancho Panza. Unduo cam ca Stan ºi Bran, doar cãdintr-o altã epocã. Am trãit, în faþaunei asemenea neînþelegeri, pri-mul meu dispreþ. „Trista figurã”,ca ºi, mai târziu, cea a lui DonJuan, nu a încetat sã mã urmã-reascã, de atunci. Ea apare în jur-nalele mele intime de adolescent,în prima mea piesã de teatru, în-ceputã la douãzeci ºi cinci de aniºi niciodatã terminatã. Ca ºi DonJuan, ºi din raþiuni probabil numult diferite, Don Quijote repre-zintã într-un mod neverosimilpentru mine curajul aparent inu-til, gestul nobil gratuit, inaccesi-bil celor cinci simþuri ale inculteimulþimi, devenind mit, mult dupãtrecerea prin aceastã lume, întru-pându-se în orizontul arhetipuri-lor, ca tot ce este mare. Don Qui-jote ºi Don Juan sunt doi nerãb-dãtori, dornici sã atingã cât mairepede forma lor ultimã, dramaproprie, vreau sã spun perfecþiu-nea. Nerãbdarea, iatã pericolulpermanent. ªi tocmai din astasunt eu plãmãdit.

1 Segarcea, Dolj, astãzi oraº.

Concursul Naþionalde Poezie

„ConstantinNisipeanu”,ediþia a II-a

Concursul Naþional de Poezie „Constan-tin Nisipeanu” este organizat de Editu-ra Aius ºi se adreseazã celor care nu au

publicat pânã acum un volum de versuri. Manu-scrisele vor fi trimise pe adresa Editurii Aius întrei exemplare semnate cu un motto. Fiecare ma-nuscris va fi însoþit de un plic închis ce va purtaacelaºi motto, iar în plic se vor gãsi numele ºi pre-numele concurentului, data de naºtere, adresa,numãrul de telefon ºi premiile obþinute la alte con-cursuri literare (dacã este cazul). Manuscrisele vorfi trimise, pânã la data de 15 februarie 2017, peadresa: Editura Aius, str. Paºcani nr. 9, Craiova,Judeþul Dolj, 200151. Rezultatul concursului se vaafiºa pe data de 20 februarie 2017 pe site-ul editu-rii: www.aius.ro

Din juriul Concursului Naþional de Poezie „Con-stantin Nisipeanu” fac parte Nicolae Marinescu –directorul Editurii Aius, Petriºor Militaru – redac-tor-ºef al revistei „Mozaicul” ºi Eleanor Mircea –câºtigãtoarea primei ediþii a acestui concurs.

ªte

fan

Brã

dic

ea

nu

- P

eis

aj


Spre seara de 30 septem-brie, de la fereastra ca-sei sale, un rezident de

pe bulevardul Pola 5 (la douã sutede metri de locul unde domiciliezeu), observã doi bãieþi care fã-ceau manevre de parcare a unui1271 pe stradela în condominiu,cum coboarã din maºinã, cumdiscutã cu însufleþire ºi apoi seîndepãrteazã.

Mai târziu, în inima nopþii, tre-zit de mama sa care îi spune cã aauzit zgomote lângã casã, seaºeazã iar la pervazul ferestrei ºivede cum capota motorului zvâc-neºte dinspre înãuntru, ca ºi cumar fi fost lovitã de cineva care seafla închis acolo.

Mai întâi telefoneazã la cara-binieri, apoi coboarã în stradã ºise apropie de automobil.

Întreabã cine se este înãuntru.Îi rãspunse o voce de fatã:

«M-au pus aici cei care i-au rãpitpe Bulgari2… sunt rãnitã ºi mãaflu în braþele unei moarte». Apoi:«Deschide, eu n-o pot face…».

Între timp, a coborât în stra-dã un alt chiriaº din blocul delocuinþe.

«Nu plecãm, ei sunt încã peaproape».

Puþin dupã aceea sosirã ºi ca-rabinierii. Forþarã portbagajul deunde veneau tânguirile ºi invo-caþiile de ajutor.

Înãuntru era un obiect careocupa mult spaþiu, înfãºurat într-o cuverturã, ºi, în spatele lui, în-castratã în bancheta din spate, fatarãnitã, care gemea. Carabinieriifãcurã efort ca sã înþeleagã ce zi-cea ºi o scoaserã din automobil,pe jumãtate goalã ºi mânjitã cusânge. Numai când ea fu aproapescoasã de sub capota maºinii în-þeleserã cã mai exista acolo, înã-untru, ºi altceva. Acel obiect mareera trupul unei alte fete, ascunssub cuverturã, gol ºi fãrã viaþã.Traserã afarã cadavrul ºi îl depu-serã pe asfalt, dupã ce-l scoaserãdin celofanul pe care asasinii îlfolosiserã ca s-o transporte.

Doi dintre ei au fost capturaþiimediat. Se învârteau pe jos princartier ºi n-au ºtiut sã susþinã ar-gumentat prezenþa lor în stradãla acea orã. În ce priveºte bule-vardul Pola, locuiau, ca sã zicemaºa, la colþ, unul pe strada Capo-distria, stradã paralelã, traversa-tã ºi ea de strada Nomentana,celãlalt pe strada Tolomino.Printr-o coincidenþã, unul fuarestat lângã casa celuilalt cândcarabinierii se duseserã sã batãla uºa tatãlui, rezultând din do-cumente ca fiind proprietar al Fia-tului 127. L-au întrebat unde erafiul, care, fireºte, nu era în casãºi, apoi plecând de acolo, îl înhã-þarã pe complicele lui, chiar încurtea interioarã a blocului de pestrada Capodistria,

Celãlalt era þinut mereu îndea-proape sub observaþie de cãtreun poliþist din patrula de noapte.Chemându-l pentru clarificãri,acesta o luã la fugã, în timp cepoliþistul trãgea focuri de armã înaer ca sã atragã atenþia agenþilor,de care acum QT3 miºuna, dupãgãsirea celor douã fete închise înportbagaj. Urmãrirea a fost lun-

Premiul Strega i-a reve-nit în 2016 lui EdoardoAlbinati pentru roma-

nul La scuola cattolica, (1294pagini), scris între 1975 – anul încare a avut loc Delictul din Cir-ceo, care a zguduit Italia – ºi 2015când, dupã 40 de ani de elabora-re, va apãrea la Ed. Rizzoli ºi vacâºtiga premiul amintit.

Edoardo Albinati este profe-sor, prozator, traducãtor, ziarist,scenograf, preocupat de moralã,filozofie, religie, sociologie. Aurmat cursurile SLM (Liceo Clas-sico, San Leone Magno) din car-tierul roman Trieste, cartier alburgheziei italiene, fiind coleg degeneraþie cu viitorii criminali.Acei criminali care au sechestratîntr-o vilã din Circeo (o colinãaflatã la 40 de km. de Roma) douãfete care vor fi violate, drogate,bãtute 35 de ore în ºir, apoi ma-sacrate: una înecatã în cada dinbaie, cealaltã strangulatã cu ocurea ºi târâtã cu sãlbãticie printoatã casa.

În jurul acestei crime odioase,Edoardo Albinati – ca toþi autoriipremiaþi de oriunde este consi-derat un mare prozator, dar ºicontestat, în general pe motivulcã ar fi uneori ºi plictisitor în celeaproape 1300 de pagini – face ofoarte minuþioasã radiografie asocietãþii italiene actuale.

Prezentarea succintã fãcutã deediturã pe supracoperta romanu-lui pune în evidenþã principaleleteme ale acestei cãrþi: „Adoles-cenþa, sexul, religia ºi violenþa,banul, prietenia, rãzbunarea; pro-fesori mitici, preoþi, gangsteri,mici genii ºi psihopaþi, fete enig-matice ºi teroriºti. Amestecândpersonaje adevãrate cu figurineverosimile, Albinati constru-ieºte o naraþiune puternicã ºi deneoprit, care are curajul sã înfrun-te marile probleme ale vieþii ºi aletimpului ºi sã arate reversul lu-crurilor.

ªcoala catolicã este, poate,cartea care lipsea culturii noas-tre.”

În rândurile urmãtoare prezen-tãm cititorilor câteva aspecte cu-tremurãtoare, inimaginabile într-osocietate care se iluzioneazã cãimprimã tinerilor prin instituþiileei o moralã ºi o eticã acceptate,fãrã nici un control, din parteaacesteia.

Traducere din italianãºi note: Marin Budicã

nnnnn EDOARDO ALBINATI

ºcoala catolicã

gã ºi poliþistul nu fãcea decât sãalerge, aºa cã în cele din urmã, curãsuflarea tãiatã, urlã la fugar:«Dacã nu te opreºti, te împuºc!»Acesta se opri ºi se sprijini de unzid, la fel de epuizat. În timp cepoliþistul se apropia þintindu-l cuarma, acesta zise: «Nu eu le-amucis pe fete».

Al treilea responsabil pentrudelict nu va fi capturat niciodatã.

Sã facem deci un mic pas în-apoi, cu cinci zile în urmã, adicãjoi, 25 septembrie, când douã fetese bucurarã de un transport cuautomobilul din faþa cinemato-grafului Empire (bulevardul Re-gina Margherita, la capãtul desud al QT) din partea unui tânãrcare le spune cã l-ar chema Carlo– dar nu este aºa, pentru cã nu-mele lui adevãrat e Gian PietroGentile – ºi care, plin de amabili-tate, le acompaniazã pânã la garaTermini, de unde ele puteau sã iametroul pentru EUR4. (…)

Dupã douã zile, sâmbãtã 27septembrie, bãiatul care a pretinscã se numeºte Carlo i-a telefonatlui D.C.5 ºi i-a propus o întâlnireîntr-un loc foarte tipic ºi caracte-ristic acelor ani, fiind imortalizatîn filme ºi în adaptãri tv, dar careastãzi n-ai fi jurat cã a fost atât depopular ºi de frecventat. Se aflãpe contrafortul extrem al EUR, lamarginea, ba chiar, din mai multemotive, în afara oraºului, unde serespirã vecinãtatea mãrii iar lumi-na e diferitã, curatã, bãtutã devânt; se numeºte «Ciuperca», fi-indcã e un turn care în vârf selãrgeºte într-un inel mare, asemã-nãtor cu pãlãria unei ciuperci, încare e gãzduit un restaurant pan-oramic. (…)

La întâlnire, D.C. veni întovã-rãºitã nu de prietena ei cu carefusese cu douã zile înainte, Na-dia, (…) ci de altã fatã, sã zicemaºa, cu o substituitã, nefericitaR.L., care va sfârºi cadavru peasfaltul bulevardului Pola; întretimp «Carlo» (…) le prezentã pe

amândouã unui bãiat pe care îlchema Subdued ºi lui Angelo, cucare se asociase, se pare, din în-tâmplare, întâlnindu-l pe aºa-zi-sul Carlo în piaþa Muzelor. O ju-mãtate de orã de flecãreli la Ciu-percã ºi o nouã întâlnire pentrulunea urmãtoare, în faþa cinema-tografului Ambassade, tot în pãr-þile EUR ºi, fiindcã acum erau treibãieþi ºi pentru a face numãr par,le fãcurã sã promitã din nou cã ovor pescui ºi pe Nadia, prietenade la cinematograful Empire.

Totuºi, luni «Carlo» are de stu-diat împreunã cu un coleg deuniversitate, apoi sã dea o lucra-re de Analizã, ºi va lipsi de la în-tâlnire, la care vor merge însãAngelo ºi Subdued, care desco-perã cã ºi fetele sunt tot douã,aceleaºi de la aperitivul luat laCiupercã, dat fiind cã Nadia nicide data nu putea veni, fiind in-dispusã. (…)

Dar sã ne reîntoarcem în urmãcu douã zile, adicã la aceea zi rãufamatã de luni, 29 septembrie1975, în faþa cinematografuluiAmbassade. (…)

Era cam spre ºase dupã amia-zã ºi fetelor li se promisese cã sevor întoarce acasã foarte curând.Angelo deschise cu o cheie pecare se prefãcu cã o gãseºte lân-gã portiþã. Nu se orientau bine încasã, cu toate cã mai fuseserãacolo, nu gãseau întrerupãtoare-le pentru luminã. Au încercat pri-mele apropieri, dar fetele au refu-zat sã se dezbrace. Ziceau cãerau încã virgine ºi cã voiau sãse întoarcã acasã. Atunci unuldintre cei doi bãieþi scoase unpistol ºi le ameninþã: «Suntem dinbanda Masiliezilor!6 Avem în spa-te toatã poliþia, care ne cautã!» ºimai spuse cã în curând va sosiJacques, un tip teribil. Ele, înspãi-mântate, insistau sã fie duse laRoma. La care cei doi le luarã ºi leîmpinserã în baie, închizând uºacu cheia.

Puþin mai târziu, cel care senumea Subdued s-a întors acasãla Roma, sã cineze cu pãrinþii, ºiar mai fi fãcut ºi câteva plimbãriscurte cu prietenii, între QT ºiPiaza Muzelor, cum a povestit laînceput, înainte de a pleca dinnou la Circeo. Fetelor, Angelole-a spus cã prietenul lui s-a dussã doarmã. A scos-o pe R.L dinbaie, apoi a dus-o înapoi completgoalã ºi i-a cerut lui D.C. sã iasãdin baie, închizând-o din nou peR.L. sub cheie. (…) O târî pe fatãîntr-un dormitor ºi o ameninþã.Dupã care Angelo o dezbrãcã pefatã ºi o constrânse sã-i ia penisulîn gurã. În acea circumstanþã,care trebuia sã o înspãimânte sau,dupã el, sã instaureze un climatde încredere reciprocã, inventãminciuna cã ar fi participat la rã-pirea Bulgari, întâmplatã câtevaluni mai înainte.

În declaraþiile sale date anche-tatorilor, fata supravieþuitoare apovestit cã noaptea s-a desfãºu-rat în acelaºi fel. Era poate ununoaptea sau poate mai târziu,când Subdued s-a întors de laRoma.

«Angelo a intrat din nou înbaie. Ne-a asigurat cã ne-ar fi lã-sat sã plecãm, dar apoi a zis cãdacã Jacques ar fi vrut, ar fi pu-tut sã ne omoare. Cu Angelo eraprietenul sãu. M-a constrâns sã-i

iau penisul în gurã. El s-a înfu-riat, mi-a zis cã nu sunt bunã denimic. Puþin dupã aceea mi-a ziss-o chem pe prietena mea. „Peuna din douã trebuie s-o dezvir-ginãm.” Noi îi imploram sã ne lasesã plecãm, dar ei râdeau, ne luaupeste picior.»

Apoi Subdued îºi puse sexulîn gura lui R.L., ºi-i promise luiAngelo cã o va dezvirgina. Întretimp Angelo o pipãia pe D.C., darîi zise cã n-o va dezvirgina.

Le închiserã din nou în baie,goale, pânã dimineaþa. (…)

Dar necazul era cã, nu se ºtiecum, robinetul de la chiuvetã sestricase. În aceste case de vacan-þã instalaþiile, puþin întrebuinþa-te, se stricau repede, þevile sedeteriorau, garniturile se uscau.Apa þâºnea din robinetul stricatºi inunda baia. Bãieþii se înfuria-rã ºi le luarã la palme pe prizonie-re. Apoi, tot sub ameninþarea cupistolul, le trecurã pentru a nuºtiu a câta oarã în altã baie, ºiaceasta fãrã ferestre.

Pânã când, spre patru dupã-amiazã, sã rupã aºteptarea, soside la Roma Jacques, Marsiliezul.Viitorul Legionar, Jacques, luãimediat în mânã situaþia. Vorbi cufetele (fãrã vreun accent francez,cum se vedea), le încurajã, le ex-plicã amândurora cã nu li se vaface un alt rãu, cu condiþia sã jurecã nu vor deschide gura desprecele întâmplate pânã atunci.«Dacã nu vreþi sã veniþi la pat cumine, nu insist.» Apoi le zise cãtrebuia sã facã dragoste între ele,în faþa lui. Le constrânse sã seîmbrãþiºeze ºi sã se pipãie. Peurmã o alese pe R.L. ºi o condu-se într-o camerã. Angelo o þineala el pe cealaltã ºi încerca din nous-o penetreze. Se aruncase pesteea, îi pusese o pernã pe faþã, întimp ce Subdued îi prinsese cãl-câiele. D.C. þipa de durere ºi despaimã, iar în ceea ce îl priveºtepe Angelo, oricât se forþa, frecân-du-ºi sexul sãu de cel al fetei ºimanipulându-l ca sã obþinã erec-þia, nu reuºea s-o penetreze. Fu-rios, îi spune complicelui sãu s-ofacã el, dar Subdued refuzã;«Asta nu-mi place.»

Din camera în care se închise-se Jacques se auzeau strigãteleceleilalte fete. Subdued, crezândcã o dezvirgina, deschide uºa ºi ovede pe R.L. pe pat ºi pe Jacques,care sta deasupra ei. Amândoierau goi. Fata þipa de durere. Sub-dued închise uºa la loc.

Când ieºi din camerã, R.L. aveasânge între coapse. Era aiuritã,avea picioarele moi. «Pot sã mãduc sã mã spãl?» întrebã cu vo-cea stinsã. Jacques, complet gol,porunci celeilalte fete sã vinã cuel, fiindcã cea pe care abia o abu-zase fusese dusã la ultimul etaj.Cu D.C. fu dulce, o sãrutã, îi zisesã nu se fie îngrijoratã, o va duceacasã dupã ce va dormi. Întretimp, afarã se fãcea întuneric.Ocupanþii vilei nu-ºi dãdeau sea-ma de asta, fiindcã ferestrele erauþinute tot timpul închise, încã dindupã-amiaza precedentã.

Legionarul scoase fiolele. Aveaºi un laþ hemostatic ºi o seringã.Coborî din nou la parter, ducând-ocu el pe D.C., deschise cutia cufiole, rupse patru ºi le vãrsã într-oscrumierã, umplând-o cu un lichidroºu, îl trase în seringã ºi-l injectã

4 EUR – la origine acronim de laEsposizione Universale di Roma.Astãzi este un mare complex urba-nistic ºi arhitectonic din Roma.

5 La pagina 475, Edoardo Albi-nati precizeazã cã va recurge la „abre-vieri, omisiuni ºi simplificãri”. Prinurmare - D.C. = Donatela Colasanti,17 ani, studentã; R.L. = Rosaria Lo-pez, 19 ani, barmaniþã.

6 Banda Marsiliezilor a fost oorganizaþie italo-francezã de tip ma-fiot, care acþiona la Roma ºi la Mar-silia, recurgând la trafic de droguri,rãpiri de persoane, trafic de prosti-tuate etc.

1 Este vorba despre marca deautomobile Fiat 127

2 Anna Bulgari, bijutier, ºi fiulsãu, Giorgio Callisoni, au fost rãpiþide mafioþi la 19 noiembrie 1973 ºieliberaþi în ajunul Crãciunului. Întimpul sechestrului, mafioþii i-au tã-iat tânãrului o ureche, ca sã grãbeas-cã primirea recompensei.

3 Q.T. este sigla pentru CartierulTrieste.

în braþul fetei. Apoi urcã sã-i facãla fel ºi celeilalte prizoniere, izola-tã la ultimul etaj. Coborî iar ºi-i fãcua doua injecþie lui D.C., întrucâtprima nu-ºi fãcuse efectul. Ce efectar fi trebuit sã aibã? S-o adoarmã?S-o ucidã? Apoi urcã încã o datãla ultimul etaj. Între timp, Angelose juca cu laþul hemostatic, zicând:«Nu ºtiþi câþi oameni am strangu-lat cu acesta.»


Introducere

Adesea îi reproºãm foar-te uºor unui autor cãnu a tratat, în cartea sa,

subiectul pe care l-a ales. Citito-rilor nu le pasã ce vrea el sã spu-nã; este propriul proiect în joc,sunt propriile dorinþe de care suntinteresaþi. Aºa cã trebuie sãanunþ la început cã aceasta nueste o istorie a suprarealismului,precum opera lui M. Nadeau, ceprezintã acea istorie pe baza mul-tor documente folositoare, sauacele Entretiens în care AndréBreton schiþeazã – de data astadinãuntru – aventura sa spiritua-lã ºi aceea a miºcãrii pe care ainspirat-o. Nu am încercat nici sãfac un eseu despre sursele su-prarealismului. El, bineînþeles, îºiare originile sale ºi acestea pot fiurmãrite deopotrivã în opereleaprobate ºi admirate de suprarea-liºti, dar ºi în scrierile cãrora ei seopun, scrieri ale cãror afirmaþii leneagã. Oricum, un autor aprobão idee sau se opune unei tendin-þe doar în numele cererilor inter-ne care, înainte sã aleagã, îl faccine este; aceste cereri pe carele-am ales ca punct de plecare ºiscopul lor sunt esenþiale pentruînþelegerea suprarealismului. Mise pare cã numai ele fac posibilãevaluarea a ceea ce este unic ºide neînlocuit. Mai departe amexclus tehnicile suprarealismuluiºi ce aº putea numi estetica saupoetica sa. Fãrã niciun dubiu,unii vor pretinde cã eu am negli-jat chiar punctul principal. Daraceia interesaþi de aceste proble-me pot scrie ei despre ele. Singu-ra mea preocupare este aici filo-sofia suprarealismului.

În plus, filosofia suprarealis-mului nu înseamnã filosofie su-prarealistã. S-ar putea obiectaprea uºor cã suprarealiºtii nu suntfilosofi în sensul strict: se expri-mã primordial în poezie ºi pictu-rã. ªi vremea noastrã este, fãrãniciun dubiu, tentatã sã confun-de filosofia ºi arta. Dar, de ase-menea, confundã necazul cu fi-losofia ºi ºtiinþele. Pentru a facedistincþia între filosofie ºi ºtiinþã

Ferdinand Alquié (1906-1985) este scriitor ºi fi-losof francez. În 1933, a

publicat un text în revista Le Sur-réalisme au service de la Révo-lution, în care denunþã „vântulde cretinizare sistematicã caresuflã asupra URSS” a cãrui con-secinþã a fost excluderea luiAndré Breton ºi a lui Paul Éluarddin Partidul Comunist Francez. În1955, a publicat cartea Philosop-hie du surréalisme. De aseme-nea, Ferdinand Alquié a publicatlucrãri despre opera lui René Des-cartes, Emmanuel Kant ºi BaruchSpinoza. A fost consultant ºtiin-þific la filmul Cartesius (1973) re-alizat de Roberto Rossellini de-spre viaþa lui Descartes. Din 1975este membru al Academiei deªtiinþe Morale ºi Politice.

Ferdinand Alquié se remarcãprintr-o combinaþie ineditã de în-þelegere academicã ºi experienþãpersonalã în ceea ce priveºte su-prarealismul. Este profesor laSorbona, Cavaler al Legiunii deOnoare ºi Ofiþer al Ordinului Pal-mes Academiques. În tinereþe afost strâns asociat cu suprarea-liºtii, i-a cunoscut profund pecâþiva dintre cei mai faimoºi ºi apublicat propriile sale articole înrevista suprarealistã Minotaure.Filosofia suprarealismului esteo carte de o importanþã centralãpentru înþelegerea miºcãrii. „Su-prarealismul este viaþã. El cautãnu sã creeze lucrãri de literaturã,ci sã exprime natura interioarã aomului – sã iubeascã, sã spere ºisã descopere.”, spune FerdinandAlquie. Miºcarea suprarealistã cea început în Franþa anilor 1920 afost mai mult decât o revoluþie îngust literar ºi artistic. Scopul eiera descoperirea ºi transformareamoralã a omului. Din afirmaþiile eiesenþiale, a crescut o filosofiesuprarealistã – despre dragoste,despre viaþã, despre relaþiile omu-lui cu lumea – care a lãsat o am-prentã permanentã asupra arteiºi gândirii din timpurile noastre.În eseul sãu de referinþã asuprasuprarealismului, Ferdinand Al-quié exploreazã originile acesteifilosofii. Concentrându-se asupraoperelor lui André Breton, PaulÉluard, Joë Bousquet ºi SalvadorDali, Alquie descrie noua con-ºtientizare a realului, pe care eiau cãutat sã o exprime ºi îi clarifi-cã întelesul. El discutã scopurileºi speranþele suprarealiste, exa-mineazã relaþia dintre revolta su-prarealistã ºi revoluþia marxistã ºidefineºte concepte suprarealis-te despre poezie, dragoste, lo-godnã, speranþe ºi simboluri. Înfinal, el leagã teoria suprarealistãdespre imaginaþie de religie, es-teticã ºi metafizicã. Filosofia su-prarealismului reprezintã o lec-turã esenþialã pentru orice per-soanã interesatã de una dintrecele mai importante miºcãri lite-rare, artistice ºi intelectuale alesecolului XX.

nnnnn FERDINAND ALQUIÉ

filosofia suprarealismului (I)

trebuie sã realizãm cã filosofiaeste un angajament al omului caîntreg, nu ca sistem referitor laobiecte. Este dincolo de a punela îndoialã cã, într-un sens, cer-cetarea suprarealistã are în ace-laºi timp ceva nonliterar ºi non-ºtiinþific ºi cã are ca þintã obser-varea ºi explorarea regiunilor ne-glijate de fizicã ºi de arte; proce-durile sale sunt atât de puþin re-ductibile la metode raþionale, darºi la o expresie strict esteticã. Înafarã de asta, suprarealismul im-plicã o teorie autenticã a dragos-tei, a vieþii, a imaginaþiei, a relaþii-lor dintre om ºi lume. Toate aces-tea presupun o filosofie pe caream încercat sã o izolez ºi defi-nesc. Prin urmare, nimeni nu artrebui sã fie surprins dacã, fãrãsã mã limitez la el, i-am acordat oatenþie particularã lui André Bre-ton, care a fost – chiar mai multdecât liderul sãu – conºtiinþa in-telectualã ºi reflectivã a miºcãriisuprarealiste. Regret cã nu amoferit altora tot spaþiul pe care îlmeritã în diferite zone ºi cã nu amdeterminat ce le datoreazã lor Bre-ton însuºi; sunt conºtient cã su-prarealismul nu a fost doar copi-lul lui André Breton ºi cã el în-suºi a afirmat cã nu a creat saudefinit adevãrul suprarealist, ci cãl-a explicat ºi i-a rãmas fidel. Chiarºi aºa, în operele sale, acest ade-vãr atinge o extremã claritate.

Mai mult decât atât, chiar ºidefiniþia suprarealismului ar de-veni restrânsã dacã ar fi delimita-tã de cea a ideilor lui Breton luateca un întreg. Sã întrebi cine a fostºi cine nu a fost cu adevãrat su-prarealist s-ar sfârºi în conflicteinsolubile pentru cuvinte. Cum ceice s-au rupt de Breton au încetatsã se mai numeascã pe ei înºiºisuprarealiºti, putem consideragândirea lui Breton ca esenþã ºinorma filosofiei suprarealismuluifãrã a nedreptãþi pe nimeni. Ideilefiecãruia din „grupul” suprarealistar necesita, la fel, studii separate.Ar fi foarte interesant sã se stabi-leascã ce datoreazã sau nu supra-realismului concepþia lui SalvadorDali sau cea a a lui Miro. Existã unumor suprarealist în Raymond

Queneau, o fantezie suprarealistãîn Jacques Prévert. De altfel, fru-museþea suprarealistã poate figãsitã în operele unor autori cenu au nicio legãturã cu miºcareasuprarealistã: atmosfera poveºti-lor lui Kafka, ciudatã, cvasi-super-naturalã, ºi atât de greu de expli-cat de intenþiile conºtiente aleautorului, este în mai multe privin-þe comparabilã cu atmosfera su-prarealismului. ªi emoþia trezitã înnoi de uluitorul capitol „Cele douãscrisori de dragoste” în romanulLa Clé al lui Yassu Gauclere esteaceea a întâlnirilor ºi a ºansei ob-iective. Nu aº putea spera sã ex-tind aceastã examinare la atât demulte întrebãri.

Aceastã lucrare nu este atunci,în niciun caz, una de literaturã ºiistorie. Suprarealismul este con-siderat aici în totalitatea eforturi-lor sale cãtre singurul adevãr. Bre-ton a vorbit, într-adevãr, la înce-putul celui de-Al doilea manifestal suprarealismului, despre „ab-surditatea distincþiei dintre frumosºi urât, dintre adevãrat ºi fals, din-tre bine ºi rãu”. Dar el spune, deasemenea, în Enquête sur l’a-mour, cã „urmarirea adevãrului”stã „la baza a oricãrei activitãþi devaloare”, ºi opera sa este întrerup-tã de neîncetate apele la moralita-te, la frumuseþe; Breton este in-dignat de ce este de obicei numitfrumos, adevãrat, bun – doar înnumele unui frumos, unui adevãr,unui bine pe care el le considerãca fiind mai autentice. ªi dacã,pentru a realiza omul, se ridicã îm-potriva tuturor dualismelor, fideli-tatea sa pentru experienþa umanã,sinceritatea sa, luciditatea sa îlconduc în multe cazuri sã recupe-reze adevãruri pe care filosofiiledualiste le-au adus la luminã. Înfinal, numindu-se pe el însuºi ina-micul metafizicii, Breton ajungeadesea – prin propriile sale cãi –la adevãruri predate de metafizi-cã; pentru suprarealism, dornic deeliberarea totalã, nu acceptã nici-odatã cu totul ideea cã conºtien-þa a devenit nefericitã în timp ºi,aºadar, ar putea evada din proprianefericire. Cu toate cã se plângede alienarea socialã ºi sperã la o

salvare în viitor, suprarealismulvede, de asemenea, cã nefericireconºtienþei nu este legatã doar deistoria ei, ci ºi de condiþia sa eter-nã. Astfel, pe mai multe planuri,conºtienþa omului îl conduce cã-tre recuperarea spiritului metafizi-cii ºi, în orice caz, sã opunã ten-dinþelor unei epoci în care nimeninu mai este interesat de absenþaesenþialã, în care fiecare îºi mãsoa-rã speranþa prin ce ar putea realizamâine, forþa ºi adevãrul devenindnorme de acþiune. Suprarealismul,refuzând orice altã lume de apoiîn afarã de aceastã lume ºi practi-când o doctrinã de imanenþã, estetotuºi, în mãsura în care descalifi-cã Lumea obiectivã, mesagerulunei transcendenþe. Din aceastãcauzã nu am nicio problemã cuîmpãcarea admiraþiei mele pentruAndré Breton cu admiraþia meapentru Platon, Descartes ºi Kant.Pentru restul, în ceea ce spun mãîncredinþez doar pe mine; evidentîn niciun sens nu mã prezint pemine însumi ca un reprezentant alsuprarealismului. Este de înþelescã am încercat sã-i definesc filo-sofia. Nu pretind cã am reþinuttoatã bogãþia sa, nici cã am expli-cat-o. Cântãrind ceea ce în supra-realism ar putea fi conceptualizat,sper doar cã nu l-am trãdat.

Traducere din englezãde Irina Gãrdãreanu

Documents

APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA … · DIRIJOR: GIAN LUIGI ZAMPIERI (ITALIA) SOLIªTI: LUDOVIC ARMIN CORA (oboi), IRINA IORDÃCHESCU (sopranã), CLAUDIA CODREANU