Aparitia Si Continutul Pravilelor Bisericesti (1)

APARITIA SI CONTINUTUL

PRAVILELOR BISERICESTI

,,Legea este garanţia faptului că cetăţenii vor fi oneşti unii cu alţii”

Aristotel

APARITIA SI CONTINUTUL PRAVILELOR BISERICESTI

Istoria oricărei biserici, din cele mai vechi timpuri până astăzi, arată

că la puţină vreme după încreştinarea populaţiei, cei aflati in fruntea

religiilor au avut grija de a traduce mai întâi, în limba proprie, textele

Sfintei Scripturi, mai apoi a textului slujbelor religioase.

De asemenea s-au tradus chiar şi colecţii de canoane şi de legi de

stat, continuându-se această lucrare cu alcătuiri de pravile

autohtone, elaborate pe baza colecţiilor de legi bisericeşti şi civile,

de circulaţie şi de valabilitate generală, la care s-au adăugat mereu

elemente ale dreptului specific fiecărei Biserici naţionale. De la

aceasta regula, nu a putut face excepţie nici viaţa bisericească din

ţările româneşti


Pentru a satisface anumite obiective impuse de mediul social-politic şi

bisericesc, domnia a început să folosească şi o serie de culegeri de

legi, împrumutate din dreptul scris bizantin. Statul a găsit o parte din

aceste legi aflate deja în uzul Bisericii româneşti, de unde le-a luat şi

le-a dat putere de lege, atât pe seama trebuinţelor bisericeşti cât şi

pe seama celor de stat.

Primele colecţii juridice cu caracter normativ în ţările române, atât

pentru Stat cât şi pentru Biserică, au fost ,,nomocanoanele”

bizantine, în traduceri slave. Nomocanoanele, fiind colecţii de legi

bisericeşti şi civile de mare circulaţie în societatea feudală

românească care s-au bucurat de mare autoritate.


În secolul al XVII-lea, unele nomocanoane aveau să fie asimilate

dreptului românesc scris şi încorporate în pravilele tipărite.

Pravilele le putem defini ca fiind un Cod de legi cu caracter

bisericesc, intocmite din ordinul Domnului sau al mitropolitului

impuse clerului si laicilor.

Ele au fost primele noastre legiuiri scrise. Din punct de vedere al

reglementarilor de drept civil, penal sau procesual , acestea tineau

asa cum e lesne de inteles de domeniul religios dar nu putem neglija

aspectul privind principiile juridice romane care stau la baza

dreptului bizantin inclus în pravilele româneşti din secolul al XVII-lea.


In cadrul acestora erau cuprinse importante reglementari privind

dobandirea si apararea proprietatii. Era un drept necesar acelei

perioade in procesul de ,,centralizare politica si administrativa a

statului” era nevoie de dreptul scris ,,ca de un instrument juridic

uniformator, opus dreptului consuetudinar din perioada fărâmiţării

feudale”.

Biserica s-a folosit de tot ce-i oferea viaţa social-politică a statului,

folosindu-se în primul rând de normele juridice ale acestuia,

adaptându-le specificului şi intereselor sale, în scopul organizării ei ca

societate religioasă.


Cu timpul şi-a creat ea însăşi o legislaţie proprie, deosebită de cea a

statului, dar ţinând cont de aceasta, în tot ceea ce era legat direct de

viaţa socială.

Adoptarea pravilelor bisericeşti şi în viaţa de stat nu înseamnă că s-a

abrogat puterea de lege a obiceiului.

Acesta a continuat să se aplice multă vreme, reglementând relaţiile

specifice vechii forme de organizare, alături de pravilele sau legile

scrise, care erau chemate să reglementeze noile relaţii ce se formau.


Odata cu trecerea timpului s-a ajuns la urmatoarea concluzie

confirmata şi de Nicolae Bălcescu: „Obiceiul pământului a ţinut

multă vreme locul şi de constituţie politică, şi de condică civilă şi

criminală", că acesta forma o unitate în esenţa sa şi că el cuprindea

„reguli cu privire la întreaga viaţă juridică a societăţii feudale din

primele veacuri ale existenţei ţărilor române”.

Aşa cum arăta Nicolae Bălcescu, obiceiul reglementa raporturile

specifice ale dreptului de stat, cele de drept civil şi cele de drept

penal (inclusiv procedura), având astfel ca orice fel de sistem de

drept. Cu siguranta legile scrise au dus la dezvoltarea societatii,

existau de acum precizari clare privind anumite situatii intalnite.


,,De nu exista randuiala, asta inseamna ca toate alea au sa moara.Unde nu e

randuiala, nu e lege si unde nu e lege, nimic nu poate sa dureze (E.Bernea)

Existau de acum precizari clare privind anumite situatii intalnite.

Dintre primele pravile scrise in limba slavona, considerate izvoare ale

dreptului canonic mentionam si prezentam cateva imagini.

Pravila de la Targoviste 1452

Pravila de la Putna 1581

Pravila de la Manastirea Bistrita 1618


Pravila de la Targoviste


Pravila de la Putna


Mai tarziu apar si pravilele scrise in limba romana, care folosesc

manuscrise mai vechi. Pravilele scrise in limba romana dateaza din

sec al XVI-lea, dar continutul lor indica ca au folosit manuscrise mai

vechi.

Dintre pravilele scrise in limba romana mentionam:

Pravila Sfintilor Apostoli tiparita de catre diaconul Coresi la Brasov

intre 1560-1562

Pravila de la Ieud

Pravila sfintilor dupa invatatura marelui Vasile

Pravila aleasa,scrisa de catre logofatul Eustratie in anul 1632


Pravila de la Govora sau Pravila cea mica,edictata si tiparita din porunca

lui Matei Basarab, la 1640. Este cea mai veche culegere de legi atât

bisericești, cât și laice din Țara Româneasca.

Este o traducere a unui text slav de catre călugărul , Mihail Moxa, care

reda o culegere de norme juridice și este prima lucrare tipărită în limba

romana. Pravila are un caracter preponderent bisericesc, deși cuprinde

și elemente de drept laic.

Totodată este o culegere de tradiții și credințe populare referitoare la

ceremonialul existențial. Credințele populare și pravila bisericească

denotă convergențe și divergențe în modul în care sunt îndeplinite

ritualurile existențiale: botezul, căsătoria și funeraliile.


Manuscrisul de la Ieud


Pravila de la Govora


Odata cu aparitia pravilelor in limba romana,importanta dreptului

scris a crescut,iar sfera de aplicare s-a extins.

Pravilele scrise in limba romana prezinta o serie de trasaturi comune

datorita faptului ca au folosit aceleasi izvoare si s-a adresat aceluiasi

popor.Ele au circulat si s-au aplicat in toate cele trei tari romane.

Continutul pravilelor bisericesti este extrem de variat, alaturi de

reglementari cu caracter juridic aflandu-se texte extrase din lucrari

religioase, date istorice despre sinoane si despre autorii de pravile,

tabele de calcularea timpului, cronici, diferite formulare pentru

intocmirea unor acte oficiale


Numeroase dispozitii se refera la conditia juridica a persoanelor, in

primul rand la organizarea familiei. (logodna,casatorie,divort).

Infratirea persoanelor era conditionata de respectarea unor forme

religioase.

Materia contractelor este reglementata prin texte ale dreptului

bizantin referitoare la contractele de vanzare,imprumut,zalog,depozit

etc.

Pravilele noastre bisericesti au avut o finalitate practica,fiind aplicate

in activitatea tuturor instantelor.


Documentele care atesta faptul ca hotararile judecatoresti erau date

pe baza pravilelor sunt putine la numar,deoarece hotararile din

domeniul dreptului penal sau al dreptului familial se dadeau frecvent

in forma orala,iar daca erau date in forma scrisa nu se indica textul

din pravila pe care se intemeiaza.

Pe de alta parte,partile nu erau interesate sa pastreze asemenea

documente,asa ca ele s-au pierdut.In cazul litigiilor privitoare la

proprietate,care se solutionau prin redactarea unor hotarari scrise si

motivate pe care partile aveau tot interesul sa le pastreze,dovada ca

asemenea hotarari s-au pastrat,confirmand fara putinta de tagada,

aplicarea primelor pravile in activitatea judiciara.


Un exemplu edificator in acest caz il constituie procesul ce a avut loc

dupa moartea lui Mihai Viteazul, dintre ficele sale, Florica care era

fica legitima si Maria care era fica naturala.

Procesul viza proprietatea unei mosii si a fost castigat de catre

Florica.Acest lucru reiese din hotararea judecatoreasca care ne-a

parvenit si in care se stipuleaza ,,Pravila cea sfanta spune ca litigiul

dintre un copil natural si unul legitim va castiga copilul legitim”

Normele de drept penal asupra infractiunilor si pedepselor sunt privite

dintr-o perspectiva profund religoasa. Infractiunea in conceptia

bisericii, era considerata pacat iar pedeapsa ispasirea pacatelor.


Dintre pacate mentionam:

omorul

calomnia

vrajitoria

Iar dintre pedepsele primite putem vorbi de cele fizice:

bataia

mutilarea

pedeapsa capitala

Si cele duhovnicesti precum:

mataniile

rugaciunile

posturile


In acele vremuri biserica avea autoritate spirituala , avand astfel

capacitatea de a-i determina pe cetateni sa respecte dispozitiile

dreptului scris.

De asemenea organizarea ierharhica la scara intregului stat, asigura

aplicarea legislatiei scrise pe intreg teritoriul statului.

Insasi Domnia se sprijinea pe biserica, in conceptia de atunci,

normele de drept tineau de domeniul religios.


Apariţia Pravilelor este legată în primul rând, de organizarea uni-

tară a Bisericii Ortodoxe Române pe întreg cuprinsul pământului locuit

de români.

Aceste pravile reprezintă un sistem unitar de drept specific bisericii

din statul român, in care se regaseste o perioada istorica a poporului

nostru.

Ni se releva de asemenea raportul existent intre biserica si stat,

avand totodata o importanta deosebita in dezvoltarea unitară a

culturii juridice româneşti.

Documents

Aparitia Si Continutul Pravilelor Bisericesti (1)