8
APLICAREA ÎN TIMP A NORMEI JURIDICE Coordonatele principale ale acţiunii normelor juridice sunt: timpul (sau durata lor), spaţiul (sau teritoriul) şi persoana destinatară. Altfel spus, normele juridice se aplică în timp şi spaţiu, adică forţa lor se manifestă într-o perioadă de timp şi pe un teritoriu supus unei anumite suveranităţi, asupra cetăţenilor statului pe teritoriul căruia acţionează. Pentru a analiza acţiunea normei juridice în timp, este necesar să se examineze trei situaţii distincte: a intrării în vigoare, a acţiunii şi a ieşirii din vigoare a normei juridice. Actul normativ presupune un ansamblu de norme juridice structurat şi organizat tehnico-legislativ şi elaborat de puterea legiuitoare. Din momentul intrării în vigoare a actului normativ, fiecare normă pe care o fixează are putere juridică şi deci, produce efecte juridice. Dispoziţiile normelor juridice prescriu comportamente pentru viitor. Intrarea în vigoare a unei norme juridice în forma actului normativ, este o necesitate impusă de faptul că un comandament al conduitei umane, trebuie cunoscut de către destinatarii săi. Norma juridică, din momentul intrării sale în vigoare, guvernează relaţiile sociale pe care le reglementează, respectarea ei fiind obligatorie. Nu se admite scuza ignoranţei, a sustragerii de la prevederile sale pe motiv de necunoaştere sau cunoaştere inexactă, pentru că, în această materie funcţionează prezumţia absolută a cunoaşterii normelor juridice în baza căreia, toţi destinatarii lor trebuie să le cunoască şi să se supună lor. Acţiunea temporală a normei juridice este determinată cu ajutorul conceptului juridic “vigoare”, care-i conferă forţa de a fi respectată sau aplicată conform voinţei legiuitorului, între cele două limite: “de la…….până la…”. Între aceste două momente stipulate în actul normativ, norma juridică este incidentă tuturor faptelor ce se petrec şi sunt reglementate de norma juridică. Nici o persoană nu este îndreptăţită în limitele acestea să invoce motive particulare, oricât ar fi ele de justificate, care ar fi împiedicat-o să cunoască dispoziţiile unui act normativ în vigoare. 1

Aplicarea in timp a normei juridice

Embed Size (px)

DESCRIPTION

Aplicarea in timp a normei juridice

Citation preview

APLICAREA N TIMP A NORMEI JURIDICE

Coordonatele principale ale aciunii normelor juridice sunt: timpul (sau durata lor), spaiul (sau teritoriul) i persoana destinatar. Altfel spus, normele juridice se aplic n timp i spaiu, adic fora lor se manifest ntr-o perioad de timp i pe un teritoriu supus unei anumite suveraniti, asupra cetenilor statului pe teritoriul cruia acioneaz.Pentru a analiza aciunea normei juridice n timp, este necesar s se examineze trei situaii distincte: a intrrii n vigoare, a aciunii i a ieirii din vigoare a normei juridice.Actul normativ presupune un ansamblu de norme juridice structurat i organizat tehnico-legislativ i elaborat de puterea legiuitoare. Din momentul intrrii n vigoare a actului normativ, fiecare norm pe care o fixeaz are putere juridic i deci, produce efecte juridice. Dispoziiile normelor juridice prescriu comportamente pentru viitor.Intrarea n vigoare a unei norme juridice n forma actului normativ, este o necesitate impus de faptul c un comandament al conduitei umane, trebuie cunoscut de ctre destinatarii si.Norma juridic, din momentul intrrii sale n vigoare, guverneaz relaiile sociale pe care le reglementeaz, respectarea ei fiind obligatorie. Nu se admite scuza ignoranei, a sustragerii de la prevederile sale pe motiv de necunoatere sau cunoatere inexact, pentru c, n aceast materie funcioneaz prezumia absolut a cunoaterii normelor juridice n baza creia, toi destinatarii lor trebuie s le cunoasc i s se supun lor.Aciunea temporal a normei juridice este determinat cu ajutorul conceptului juridic vigoare, care-i confer fora de a fi respectat sau aplicat conform voinei legiuitorului, ntre cele dou limite: de la.pn la. ntre aceste dou momente stipulate n actul normativ, norma juridic este incident tuturor faptelor ce se petrec i sunt reglementate de norma juridic. Nici o persoan nu este ndreptit n limitele acestea s invoce motive particulare, orict ar fi ele de justificate, care ar fi mpiedicat-o s cunoasc dispoziiile unui act normativ n vigoare.Aciunea normei juridice n timp este guvernat de urmtoarele principii:- principiul activitii normei juridice;- principiul neretroactivitii normei juridice;- principiul neultraactivitii normei juridice.a. Principiul activitii normei juridiceConform acestui principiu de baz, norma juridic activeaz, produce efecte juridice pe toat durata ei, respectiv din momentul intrrii n vigoare pn n momentul ieirii ei din vigoare. Norma juridic nou este incident i se aplic tuturor faptelor prezente i viitoare pe motiv c, toate faptele ce se petrec sub legea nou trebuie s i se supun.Norma juridic acioneaz numai pentru prezent i viitor, ea nu-i ntinde aciunea nici nainte de intrarea ei n vigoare i nici dup ieirea ei din vigoare. Aadar, norma juridic nu retroactiveaz i nu ultraactiveaz, ea dureaz cu eficien deplin i continu pn la ieirea ei din vigoare, fiind obligatorie i aplicabil din momentul intrrii ei n vigoare tuturor celor crora li se adreseaz.Acest principiu are valoare constituional, fiind instituit prin art.15 alin.2 din Constituie, care prevede c: Legea dispune numai pentru viitor cu excepia legii penale sau contravenionale mai favorabile.Conform acestui principiu, dar i a principiului legalitii ncriminrii, art.10 i art.11 din Codul penal, stipuleaz: Legea penal se aplic infraciunilor svrite n timpul ct ea se afl n vigoare. Ea nu se aplic faptelor care, la data cnd ele au fost svrite, nu erau prevzute ca infraciuni.b. Principiul neretroactivitii normei juridiceInvocnd principiul de baz al aciunii temporale a normei juridice, acela al activitii acesteia, i fcnd apel la prevederile incluse art.15 din Constituia Romniei i n art.10 i art.11 din Codul penal, am subliniat de fapt, indirect, caracterul neretroactiv al normei juridice.Principiul neretroactivitii legii este formulat i n art.1 din Codul civil, potrivit cruia: Legea dispune numai pentru viitor, ea nu are putere retroactiv .O lege nou se aplic numai situaiilor juridice ivite dup intrarea ei n vigoare dispoziiile sale neputndu-se aplica faptelor sau actelor juridice ce s-au petrecut anterior. Conform prevederilor art.15 alin.2 din Constituia din 2003, nici chiar legiuitorul nu poate dispune ca o lege nou s se aplice retroactiv, pentru c el stabilete absolut i unilateral intrarea n vigoare a legilor.Raiunea instituirii acestui principiu5 are n vedere urmtoarele:- stabilitatea ordinii de drept se poate asigura doar dac dispoziiile legale sunt pentru viitor,deoarece, legiuitorul nu poate obliga subiectul s aib o anumit conduit care nu este prescris ntr-o norm de drept;- echitatea i legalitatea aplicrii normei juridice dup care un act este valabil i legal numai dac nu este contrar legilor n vigoare n momentul realizrii lui.Cnd norma juridic nou stipuleaz drepturi ctigate sub norma juridic veche, acestea se vor menine n temeiul regulii potrivit creia, drepturile odat ctigate nu pot fi nerecunoscute sau retrase pentru c, s-ar nclca principiul echitii i justiiei. Cnd ns, norma juridic nou se refer la alte drepturi dect cele ctigate n trecut aceasta va opera numai pentru viitor.b. Principiul neultraactivitii normei juridiceConform acestui principiu, norma juridic nu ultraactiveaz, adic nu se poate aplica dup ieirea ei din vigoare, ea neputndu-i extinde efectele dup acea dat.De la acest principiu, fac excepie normele juridice penale cu caracter temporar sau excepional, sub imperiul crora s-a comis fapta, precum i normele juridice penale mai favorabile. Altfel spus, aceste norme juridice ultraactiveaz. Ultraactivitatea se refer la faptul c o norm juridic acioneaz posterior abrogrii actului normativ n care este cuprins cu scopul de a-i continua efectele asupra actelor i faptelor petrecute n perioada de timp ct era n vigoare.- Excepia normelor juridice penale temporaren literatura juridic de specialitate, se consider c n materie penal, o lege temporar este n acelai timp o lege cu termen, dar i o lege excepional. Normele juridice temporare (de aplicare scurt) ultraactiveaz, adic produc efecte juridice i dup ieirea lor din vigoare. n acest sens, Codul penal prevede n art.16: Legea penal temporar se aplic i infraciunii svrite n timpul ct era n vigoare, chiar dac fapta nu a fost urmrit sau judecat n acest interval de timp.Prin aceasta, se urmrete s nu rmn nepedepsite anumite fapte penale svrite sub imperiul unor legi temporare , nlturndu-se astfel posibilitatea de eludare a legii penale de ctre unii infractori care cunoscnd caracterul temporar, svresc infraciuni spre sfritul duratei de aplicare a legii penale respective. O norm dependent de o stare excepional prezint pericolul sustragerii de la descoperirea faptei, precum i tergiversarea premeditat a judecrii cauzei pn la data ajungerii la termen.- Excepia normelor juridice penale mai favorabile

Dac de la svrirea infraciunii i pn la judecarea faptei, legea penal n vigoare la data svririi ei este nlocuit cu o lege penal mai sever, legea penal veche care este mai favorabil, va ultraactiva.n acest sens dispune art.13 din Codul penal, care prevede c n cazul n care de la svrirea infraciunii i pn la judecarea definitiv a cauzei s-au succedat mai multe legi penale care prevd pentru fapta respectiv o pedeaps mai sever, norma juridic veche n vigoare la data svririi infraciunii va ultraactiva.Ieirea din vigoare a normei juridiceNormele juridice ies din vigoare, adic i nceteaz aciunea nu mai produc efecte juridice prin urmtoarele modaliti: ajungerea la termen, desuetudinea i abrogarea normelor juridice.a. Ajungerea la termen a normelor juridice rezult din textul actului normativ. Normele juridice temporare sunt acele norme care au stabilit durata printr-o dat fix, situaie n care se numesc legi cu termen. Cnd legile sunt date pentru anumite situaii provizorii, excepionale (stare de rzboi, calamitate etc.), ele se numesc legi excepionale. Aadar, att legile cu termen ct i cele excepionale, fac parte din categoria legilor temporare.Normele juridice cu termen sau excepionale i nceteaz activitatea cnd ajung la termenul fixat n textul actului normativ sau cnd nceteaz starea excepional care le-a generat.De regul, formula privitoare la durata lor de aplicare este: Prezenta lege intr n vigoare la data de..i se aplic pn la data de, sau pe o durat de.....b. Desuetudinea - este o alt modalitate de ieire din vigoare a normelor juridice, determinat de trecerea timpului care face ca aplicarea lor s nu mai fie de actualitate, s nu mai aib obiect de reglementare, s fie depite de realitate.O norm juridic cade n desuetudine, atunci cnd ea nu este abrogat nici expres nici tacit, este n vigoare doar formal, fr ns s se mai aplice, deoarece schimbndu-se circumstanele social - economice care au generat-o (contextul n care a fost adoptat), ea nu mai are teren de aplicare deoarece obiectivul ei de reglementare a disprut.Aceast modalitate de ieire din vigoare a normei juridice se mai numete i nvechirea sau perimarea normei juridice, fapt reflectat de legtura intrinsec dintre reglementrile juridice i dezvoltarea unui sistem de drept. Acest lucru a fost exprimat prin adagiul latin: Ubi cessat ratio legis, ibi cessat lex, adic acolo unde nceteaz temeiul aplicrii legii nceteaz i aciunea legii.De exemplu, normele juridice care reglementau funcionarea cooperativelor agricole de producie desfiinate n urma evenimentelor revoluionare din 1989, au ncetat s se mai aplice respectiv, au czut n desuetudine, fr a fi abrogate. La fel, se pot aminti i unele norme ce reglementau relaiile de proprietate socialist care dei nu au fost abrogate, relaiile sociale respective transformndu-se, normele juridice ce le reglementau au devenit desuete.Desuetudinea intervine de regul, n perioadele de tranziie din viaa economic i social, cnd rmn formal n vigoare acele norme juridice al cror obiect de reglementare specific perioadei anterioare a disprut. Legea rmne formal n vigoare i chiar dac nu mai produce efecte juridice, poate s influeneze n domeniul normelor morale, a normelor de convieuire social.c. Abrogarea - este modalitatea clasic, cea mai frecvent de ieire din vigoare n tot sau n parte a normelor juridice. Abrogarea este opera legiuitorului, ea fiind cauza de ncetare a aciunii normei juridice ale crei dispoziii nu vor mai produce efecte juridice datorit intrrii n vigoare a unei norme juridice noi, care conine dispoziii contrare celei vechi (actus contrarius).Abrogarea este de dou feluri: expres i tacit. Abrogarea expres poate fi la rndul ei, direct i indirect.Abrogarea expres direct, exist cnd noul act normativ stipuleaz n mod expres i nemijlocit n coninutul su, care act normativ, pri sau articole din acel act, se abrog. De exemplu, n actul normativ nou prevede c de la data intrrii n vigoare a prezentei legi se abrog legea nr..Abrogarea expres indirect, exist cnd actul normativ nou prevede n textul su c se abrog toate prevederile sau actele normative contrare dispoziiilor sale, fr ns s le menioneze n mod expres. De exemplu, actul normativ nou stipuleaz c pe data intrrii n vigoare a prezentei legi se abrog orice dispoziie contrar. Abrogarea tacit sau implicit, exist atunci cnd legea nou nu cuprinde nici o prevedere expres (direct sau indirect) de abrogare, dar prin reglementrile pe care le cuprinde se abate de la vechea reglementare. Norma juridic nou reglementeaz diferit n comparaie cu norma juridic veche, dispoziiile sale fiind n contradicie i incompatibile cu cele anterioare.Pentru abrogarea tacit a normei juridice anterioare se cere existena unei contradicii ntre dou norme juridice, a incompatibilitii lor i deci a imposibilitii de a se aplica simultan.Abrogarea tacit poate fi de dou feluri: total, cnd legea este scoas integral din vigoare i parial, cnd sunt scoase din vigoare numai anumite texte de lege (articole, capitole etc.).Att abrogarea expres ct i abrogarea tacit presupune adoptarea unui act legislativ nou.Pentru o politic legislativ eficient, pentru aplicarea principiului legalitii precum i pentru nlturarea eventualelor confuzii sau nenelegeri privind abrogarea reglementrilor precedente, se prefer modalitatea abrogrii exprese directe.Abrogarea normei juridice, ca modalitate frecvent de ncetare a activitii ei, contribuie la asigurarea principiului respectrii normei de drept i a aplicrii ei de ctre organele de stat competente. Destinatarii normei juridice trebuie s-i cunoasc att coninutul ct i gradul actualitii sale, pentru evitarea conflictului de legi n timp i a situaiilor contradictorii legate de caracterul activ al reglementrilor.Rolul abrogrii n armonizarea legislaiei, rezult din funciile pe care aceasta le ndeplinete:

- nlturarea textelor conflictuale;

- nlturarea eventualelor necorelri legislative;

- degrevarea sistemului legislativ de anumite acte normative perimate;

- punerea legislaiei interne n acord cu legislaia internaional.Abrogarea normei juridice se deosebete de derogare, care reprezint o excepie, o reglementare diferit fa de reglementarea existent pe care nu o abrog, ci derog, se abate de la prevederile sale fr s intre n conflict cu ea, limitndu-i astfel sfera de aplicare.

BIBLIOGRAFIE

Lucreia Dogaru, Teoria general a dreptului (curs 9) Teoria general a dreptului, Carmen Popa

3