Aplicarea marketingului în turism a început mai târziu decât în alte domenii. Explicaţia constă în faptul ca turismul a devenit un fenomen de masă abia la începutul anilor şaptezeci, atunci când în alte domenii de activitate precum industria sau comerţul tehnicile de marketing erau deja la faza de maturitate. Creşterea concurenţei pe piaţa turistică a făcut necesară dezvoltarea unei orientări de marketing, atât la nivelul operatorilor cât şi al destinaţiilor turistice. Această creştere a concurenţei se datorează faptului că în ultimii 15-20 ani s-a înregistrat o creştere puternică a ofertei de turism. Timpurile în care ţări cu vocaţie turistică precum Italia, Spania sau Grecia atrăgeau fluxuri însemnate de vizitatori fără a avea nevoie de acţiuni de marketing deosebite pe plan extern, au apus. Zone turistice tradiţionale au pierdut din cota lor de piaţă în favoarea altora; poziţiile puternice pe piaţă se erodează mai devreme sau mai târziu ca urmare a acţiunilor concurenţei. De aici necesitatea de a cunoaşte cerinţele consumatorilor şi de a crea produse turistice capabile să le satisfacă. Ca definiţie a marketingului turistic, o propunem aici pe cea dată de Les Lunsdom în anul 1997: “Marketingul turistic este procesul managerial de anticipare şi de satisfacere a nevoilor vizitatorilor existenţi şi potenţiali, într-o manieră mai eficientă decât ofertanţii sau destinaţiile concurente. Tehnicile de marketing sunt orientate fie spre profit, fie spre beneficiul comunităţii, fie spre ambele; în toate cazurile, succesul pe termen lung depinde de interacţiunea satisfăcătoare a clientului şi ofertantului. Marketingul înseamnă de asemenea, în paralel cu satisfacerea nevoilor consumatorilor, asigurarea protecţiei mediului. Acestea nu mai pot fi considerate două aspecte ce se exclud reciproc. 1. Dezvoltarea marketingului turistic.Etapele dezvoltarii :1 . p r e i s t o r i a   t u r i s m u l u i   c e   d u r e a z a   p i n a   i n   s e c . 1 9 . O a me n i i   c a l a t o r e a u   c u   s c o p u l   d e c o m e r t , r e l i g i e , i n v a t a m i n t . T r as a t u r i l e   d i s t i n c t e   s u n t : 1 . p r i m i t i v i s m u l   m i j l o a c e l o r   d e transport,deplasarea pe distante mai mici,calatoreau,de rugula,oamenii cu statut privilegiat.2 .Tur ismul  de  e l i ta -sec .19-20.Se  carac ter izeaza  pr in   faptul  ca  apare  odhna  ca  mot iv  decalatorie.are loc perfectionarea mijl.de transport,apar hotelurile,birouri de turism.3 .Formarea   tur i smului   in  masa-sec  20-a l  dol iea   razboi  mondia l -se  carac t .pr in   formarea turismului popular.Apar calattorii in grup.Destinatia Europa4 . E t a p a   t u r i s m u l u i   d e   m a s a - 4 5   p i n a   i n   p r e z e n t -a r e   l o c   f o r m a r e a   i n d u s t i r i e i turistice,dezv.turismului international,diferentierea si specializarea turismului.Evolutia mk.turistic are 4 etape: 1.et. preMk-anii’50-70 2.et mk tur instrumental-anii 70-80. 3.etMk conceptual- anii 80-85. 4.et Mk contemporan- 85-prezent.2.Particularităţile marketingului turistic1.Caracterul institutional bine exprimat-in domeniul turismului necesitatea participarii statuluies te  obl iga tor ie ,de  aceea  pres tarea  serv .a le  unei  agent i i  

depinde  de   f inanta rea  s ta tu lu i  a infrastucturii,determinarea formalitatilor turistice si utilizarea valorilor culturale nationale.2 . i n   d o m e n i u l   t u r i s m u l u i   a c t i v i t a t i l e   d e   m k . a u   o  i m p o r t a n t a   d e o s e b i t a   i n   p e r i o a d a extrasezoniera.Factorul sezonier impune diversificarea serv.turistice si utilizarea diferitelor tehnici de mk. In perioada extrasezoniera.3.rolul central al factorilor psihologici,comportamentali si sociali ai consumatorilor in alegerea produselor turistice.Acesti factori sunt deseori mai importanti decit aspectele materiale,deaceeatrebuie de tinut cont de ei in org.activ.de mk.4.ptru mk.turistic este importanta dirijarea cererii si nu stimularea ei.Cererea la serv.turistice estecrestere continua si industria turismului depinde de oscilatiile conjuncturii economice mult mai putin decit decit alte ramuri.5.Elaborarea activitatii de mk.pe etape.Deoarece in domeniul turismului exista diferente de timpsi loc in procurarea si consumul prod.turistic intreg mixul de mk.trebuie organizat in 3 etape:a.et.potentiala b.et.proces(cons.turistic)c.et.rezultativa3. Funcţiile marketingului turistic.A v e m   f u n c t i i   l a   n i v e l   m i c r o : e l a b o r a r e a  p r o g r a m e l o r   t u r e l o r , r e c l a m a   i n t r . s i   a  prod. tur i s t ic ,e laborarea  pol i t ic i i  de  pre t   s i  ofe r te lor   tur i s t ice , impl imentarea  mk.di rec t   s i  participarea la diferite manifestari de mk.(expozitii)La  n ivel  macro:cerce tarea  p ie te i   tur i s t ice   la  n ivel  na t ional   s i   in terna t iona l ,perfec t ionarea  prod.turistice(infrastructura),elaborarea politicii de promovare nationale(formarea si promovareaimaginii tarii).organizarea si expozitii saloane turistice,asigurarea competitiei loiale in domeniulturismului.

Originea lingvistica a termenului “turism” este strans legata de semnificatia cuvintelor la t ine  “ tornare”   (a   se   in toarce)   s i  “ tornus”   (miscare  c i rculara)   s i  desemneaza  o  ca la tor ie (deplasare circulara) cu intoarcerea in punctul de plecare.Aceeasi semnificatie -de revenire in punctul initial din care s-a pornit, cu alte cuvintede circuit- se regaseste in limbile moderne europene: “tourisme” la francezi, “tourismus” lanemti, “tourism” la englezi, “tourismo” la italieni, “turizm” la rusi si “turism” la romani.Pent ru pr ima oara , te rmenul de tur i s t a fos t fo los i t in anul 1800, de ca t re SamuelPegge, intr-o lucrare intitulata “Anecdote ale limbii engleze”, prin formularea “A traveller isnow -a- days called Tour-ist”, respectiv un calator astazi este numit turist.De-a lungul timpului, incercarile de a descrie si defini in mod corespunzator termenide t ipul “ tur i s t” sau “ tur i sm” au fos t numeroase , dar abia in u l t imi le deceni i a le secolulu i nostru s-a inregistrat un progres real in ceea ce priveste standardizarea terminologiei turistice.I n   a n u l   1 9 6 3 ,   C o n f e r i n t a   N a t i u n i l o r   U n i t e  p r i v i n d   T u r i s m u l   s i   C a l a t o r i i l e In ternat ionale t inuta la Roma, a adopta t o def in i t ie a tur i smului baza ta pe doua e lemente  principale: motivul si durata voiajelor. Definirea

motivului permite standardizarea calatorilor d in t r -o local i ta te sau tara in doua ca tegor i i : ce i care in t ra s i ce i ca re nu in t ra in ca tegor ia turistilor, iar criteriul duratei sejurului permite identificarea altor doua categorii de vizitatori:excursionistii (vizitatori de o zi) si turistii (care raman intr-un loc cel putin o noapte).In iulie 1991, Conferinta Organizatiei Mondiale de Turism (OMT), de la Ottawa, aredefinit conceptele de baza din turism, asimiland termenul de turism activitatilor care sunt“... angajate de persoane in cursul voiajelor sau sejurului lor in locuri situate in afara mediuluirezidential pentru o perioada de peste 24 de ore sau de cel putin o noapte, fara a depasi un an,in vederea petrecerii timpului liber, pentru afaceri ori pentru alte motive, adica in alte scopuridecat prestarea unei activitati remunerate in locul vizitat”

.Conform acestei definitii distingem urmatoarele forme de turism:

turism intern (cand rezidentii unei tari calatoresc in propria tara);turism international receptor (cand nerezidentii unei anumite tari viziteaza tara respectiva);turism international emitent (cand rezidentii unei tari viziteaza alte tari decat cea din care provin).Aceste trei forme de baza se pot combina rezultand alte trei forme derivate de turism:turismul interior (cuprinde turismul intern si turismul receptor);turismul national (cuprinde turismul intern si turismul emitent);turismul international (cuprinde turismul receptor si turismul emitent)

.De asemenea, definitia de mai sus introduce notiunile de baza pentru definirea cereriituristice si anume, termenii calator, vizitator si rezidenta, termeni care vor fi analizati maiamplu in capitolul dedicat studiului cererii turistice.Conform aspectelor relevate de definitiile de mai sus, realizarea activitatii turistice presupune prezenta a l tor e lemente cu ro l hotara tor in desavars i rea ac tu lu i tur is t ic s i cares e r v e s c   a r g u m e n t a t i e i   d e   a   i n s c r i e   t u r i s m u l   i n   s e c t o r u l  t e r t i a r ,   a t a t   i n   m o d   d i r e c t ,   p r i n activitatea serviciilor de cazare, alimentatie publica, transport etc., cat si in mod indirect, prinin termediul  apor tu lu i   spec i f ic  a l  a l tor   ramur i  a le   sec torulu i  te r t ia r   la  ac t iv i ta tea   tur i s t ica (agricultura, constructii, industrie alimentara etc.).Astfel, continutul activitatii turistice este asimilat unei intregi suite de prestatii princare este vizata satisfacerea nevoilor turistice, cu ocazia si de-a lungul, unei deplasari.De altfel, insasi definirea produsului turistic nu se poate realiza fara a releva caracterul particular al ofertei turistice. Cei mai multi autori considera produsul turistic drept un rezultatal “... asocierilor, interdependentelor dintre resurse (patrimoniu) si servicii”,

iar ...”resurselevor   lua   forma di fer i te lor  produse   tur i s t ice  numai  pr in   in termediul  pres tar i lor  de  servic i i specifice”

3.Deci, determinarea si individualizarea produselor turistice se realizeaza pornind de laca l i ta tea ac t iv i ta t i i de pres ta t i i , i a r servic i i le const i tu ie , d in t r -un anumit punct de vedere , componenta “... dominanta sau determinanta a ofertei turistice”4.Servic iu l tur i s t ic cons t i tu ie “ . . . un ansamblu de ac t iv i ta t i ce au obiec t sa t is facereanevoilor turistului in perioada in care se deplaseaza si in legatura cu aceasta”5. Deci, o parte aac t iv i ta t i lor  care  compun pres ta t ia   tur i s t ica  v izeaza  acoper i rea  unor  neces i ta t i  obisnui te , cotidiene (odihna, hrana), iar alta parte determina specificitatea turismului si particularizeazaformele sale de manifestare.Pr in natura s i speci f icul propr iu , servic iu l tur i s t ic t rebuie sa creeze s i sa as igureconditiile necesare refacerii capacitatii de munca, in mod simultan cu petrecerea placuta siinstructiva a timpului liber. Pe de alta parte, in urma realizarii consumului turistic, indiviziitrebuie sa dobandeasca un plus de informatii, cunostinte, chiar deprinderi si obiceiuri noi, inconcordanta cu exigentele epocii contemporane, conducand astfel, in mod direct, la crestereacal i ta t i i in t regi i v ie t i . Pornind de la tendinta , to t mai accentuata , de micsora re a t impuluinecesar odihnei pasive si, respectiv, de sporire a dimensiunilor si formelor de odihna activa,serviciul turistic trebuie sa asigure posibilitati multiple de raspuns, conform criteriilor odihneiactive. Organizatorilor de turism le revin sarcini sporite in vederea diversificarii agrementuluitraditional si cresterii atractivitatii manifestarilor turistice, cu atat mai mult cu cat turismul s-at ransformat in t r -un fenomen de masa , ia r f recventa de pe t recere a t impului l ibe r in afara resedintei permanente a crescut.In ultimii ani, datorita tendintei de diversificare si crestere a  complexitatii nevoilor deconsum, se remarca un proces de imbogatire a continutului prestatiei cu noi tipuri de activitati,a caror c las i f icare poate f i rea l iza ta in funct ie de mai mul te cr i te r i i . Derularea pres ta t ie i turistice presupune, insa, in marea majoritate a cazurilor, activitati grupate in urmatoarele tipuri de servicii:servicii de cazare;servicii de alimentatie;servicii de agrement-divertisment.