aplicaţii ale kinetoterapiei respiratorii

8/14/2019 aplicaţii ale kinetoterapiei respiratorii

http://slidepdf.com/reader/full/aplicatii-ale-kinetoterapiei-respiratorii 1/5

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVAFACULTATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT

MASTER: KINETOTERAPIA ÎN RECUPEREAREANEUROMOTORIE

TEMĂ REFERAT:“ UTILIZAREA KINETOTERAPIEI RESPIRATORII ÎN BOLILE

NEUROMUSCULARE”

PROFESOARĂ: STUDENTĂ:VASILESCU MIRELA FILIP RICARDA

1



A . KINETOTERAPIA: este o profesiune paramedicală care se ocupă cudescoperirea, evaluarea şi recuperarea unor afecţiuni, având ca principal mijloc de tratament-mişcarea- cu scopul reintegrării cât mai rapide a individului în activitatea profesională, însocietate şi familie.

Ea se adresează în principal persoanelor cu afecţiuni ale aparatului locomotor (oase,muşchi, articulaţii), probleme de natură posttraumatică, degenerativă (reumatică, problemede statică vertebrală), unor probleme ale sistemului nervos (pareze, paralizii, hemii, dihemii,tetraplegii, parkinson etc.), unor probleme ale sistemului cardiocirculator (adaptare cardio-respiratorie la efort, post infarct, prevenirea agravării hipertensiunii arteriale descoperite înprimele faze) şi respirator precum şi în tulburări ale altor aparate şi sisteme.

Programul de kinetoterapie poate conţine:- evaluare iniţială şi evaluare pe parcurs;- manipulări articulare manuale;- mişcări pasive sau active conduse de kinetoterapeut;- mişcări active libere, pe uscat, în apă sau la aparate;- masaj şi tehnici complementare.

Programul de kinetoterapie poate fi conceput:= pentru un grup sau individual;= în scop profilactic, terapeutic sau de recuperare.

B . KINETOTERAPIA RESPIRATORIE:Foloseşte exerciţii respiratorii în scopul îmbunătăţirii respiraţiei, a utilizării unui

procent cât mai mare din capacitatea plămânilor în vederea recuperării funcţionale a unororgane şi vindecării unor maladii.

Kinetoterapia aparatului respirator cuprinde:- disfuncţia ventilatorie obstructivă;- mecanismele obstrucţiei bronhice;- mecanisme potenţial reversibile.B 1 . Disfuncţia ventilatorie obstructivă.În cadrul D.V.O, caracteristica fundamentală este prezenţa “sindromului obstructiv”,

definit prin creşterea rezistenţei din căile aeriene la trecerea coloanei de aer.Recuperarea kinetică se va adresa specific sindromului obstructiv1 şi anume:a). Umidificarea bronşică ‚ se face pe cale inhalatorie prin aerosolizare cu ser

fiziologic, ape minerale, propilenglicol 5% precum şi prin ingestie de lichide, ceaiuri.b). Drenajul de postură sau posturile de drenaj bronşic. Principiul lui se bazează pe

utilizarea poziţiilor ce creează gradient de înălţime între segmentul pulmonar încărcat de

secreţii şi căile mari bronşice şi trahee, poziţie ce favorizează acţiunea gravitaţiei asuprascurgerii fluidelor. Drenajul postural se face o dată sau de două ori pe zi şi durează cca 30minute.

c). Educarea tusei. Tehnica sa cuprinde trei componente: poziţionarea corpului întimpul tusei, controlul respiraţiei în accesul de tuse (inspir pe nas lent, profund, cu împingereaperetelui abdominal spre pernă, scurta apnee şi expulsia puternică a aerului în 2 3 reprize întimp ce trunchiul se apleacă înainte şi perna se presează ăe abdomen) şi sunetul tusei să fie”rotund” şi „scurt”.

d). utilizarea mucokineticelor (expectorantelor).e). exerciţiile fizice : exerciţii cu braţele şi mobilizări de trunchi, mersul pe jos.B 2. Mecanismele obstrucţiei bronhice

Definiţia oboselii musculare: incapacitatea muşchiului la un moment dat de a puteacontinua să dezvolte sau să menţină o forţă predeterminată.1 Afecţiune caracterizată printr o misşorare a calibrului bronhiilor cauzat de o tulburare a respiraţiei

2



Recuperare : ... bolnavul cu bronhopneumopatie obstructivă îşi agravează stareamărind travaliul ventilator (30 35 respiraţii/minut) şi de aceea acesta va fi învăţat sa-şi reducătreptat frecvenţa respiratorie (14 18 respiraţii /minut). A doua metodă este executarearepetată a unor exerciţii de relaxare a umerilor (ridicări şi coborâri, rotaţii, abducţii şiadducţii orizontale).

... reducerea rezistenţelor din expir: se va expira pe gură .

... tonifierea musculaturii respiratorii (utilizarea rezistenţelor de la nivelul nasului îninspir, inspir pe o nară, cealaltă fiind presată cu degetul, inspiruri sacadate ca în „mirositulflorilor”).

… cântatul (pronunţarea a unor silabe repetate de tipul “hom hom”, “mom mom”.… poziţie patrupedă, se respiră abdominal exagerând succţiunea peretelui

abdominal.... din ortostatism se retrage înapoi peretele abdominal, aliniindu-l cu pelvisul în aşa

fel încât pacientul să-şi vadă gleznele doar aplecând capul, nu şi trunchiul.... posturare în Trendelenburg cu o greutate pe abdomen facilitând expirul.... utulizarea „borcanelor Pescher” ajută la antrenarea forţei expiratoare.... exerciţii respiratorii abdominale cu greutăţi pe abdomen (de la 2 kg la 10 kg).... gimnastica corectoare a fost dezvoltată de şcoala daneză şi cuprinde seturi deexerciţii pentru corectarea umerilor şi scapulei, a curburilor coloanei dorsale şi lombare, a

bazinului.... readaptarea la efort. Lipsa activităţii fizice a pulmonarului antrenează o serie de

perturbări funcţionale conexe, în special cardiocirculatorii, musculare şi metabolice dar şipsihice, ce se vor repercuta asupra respiraţiei însăşi.

:::::: antrenamentul prin mers (cură de teren): pacientul va menţine ritmul de merspe teren plat, care îi convine, crescând treptat durata şi nu vorbeşte. Ajuns la 15 minute demers continuu introducem pe distanţe scurte 20-30 de ritmuri alerte dublând sau triplândritmul obişnuit, Treptat lungim duratele de mers, distanţa şi numărul perioadelor de mersalert, oprindu ne în general la un antrenament de 30-60 de minute durată totală, cu 4-8perioade de mers alert pe distanţe care nu depăşesc 100m.

:::::: antrenamentul la scăriţă: urcări pe o scăiţă cu 2 trepte de 23 cm treapta.:::::: antrenamentul la piscină: _ poziţia orizontală în apă omogenizează distribuţia

circulaţiei pulmonare, mărind suprafaţa de schimb._ aerul cald şi umed de la nivelul apei opreşte

pierderea de căldură a mucoasei tractului respirator şi, prin aceasta, opreşte apariţiabronhospasmului.

_ apa caldă stimulează circulaţia periferică._ asuplizează articulaţiile coloanei, umerilor,

şoldurilor, tonifică musculatura.

Antrenamentul începe cu 10 minute şi creşte până la 60 minute.:::::: antrenamentul prin terapie ocupaţională (prin mişcare).

RELAXAREA _ metoda de recuperare a afecţiunilor respiratorii.Relaxarea din punct de vedere biologic are dublu înţeles :+ d.p.d.v al fiziologiei musculare.+ d.p.d.v al fiziologiei sistemului nervosSe cunosc două tipuri de relaxare:1. relaxarea extrinsecă.2. relaxarea intrinsecă

C . BOLI NEUROMUSCULARE:

3



1. Miastenia gravis: este o disfunţie neuromusculară caracterizată în special prinslăbiciune şi oboseală musculară. Afecţiunea poate fi limitată la anumite grupemusculare, în special cele de la nivel ocular, sau poate fi generalizată. Persoanelecu M.G dezvoltă slabiciunea şi căderea pleoapelor, slăbiciunea musculaturiiglobului ocular, rezultă apariţia vederii duble (diplopia) şi oboseală muscularăexcesivă după activităţi fizice. Alte caracteristici sunt tulburări ale capacităţii de

mestecare şi înghiţire (disfagie) şi slăbiciune la nivelul muşchilor din parteasuperioară a mâinilor şi picioarelor.2. Scleroza laterală amiotrofică (boala LOU GEHRIG): se caracterizează printr-o

pierdere (reducere) progresivă a anumitor celule nervoase ale creierului şimăduvei spinării denumiţi neuroni motori, aceştia comandând muşchii voluntaricare fac posibilă mişcarea. S.L.A este o boală progresivă invalidantă fatală.Mersul, vorbitul, mâncatul, înghiţitul devin mai dificile cu timpul.

Recuperare: - traheostomia: asigură o respiraţie asistată pe termen lung prinefectuarea unei incizii la nivelul gâtului care deschide traheea, oxigenul putând fi furnizatprintr-un tub introdus în acest orificiu.

- alimentarea printr-un tub plasat în stomac când capacitatea de înghiţire esteredusă sau pierdută.

3. Artrogripoza congenitală multiplă: anchilozarea congenitală generalizată aarticulaţiilor.

D. AFECŢIUNILE RESPIRATORII: reprezintă a doua mare localizare dupăafecţiunile aparatului locomotor.

Recuperarea este importantă pentru ameliorarea condiţiei fizice, psihice şisocioprofesionale. Cauzele afecţiunilor respiratorii care necesită recuperare merg de la bolirespiratorii până la afecţiuni chirurgicale toracice, afecţiuni neurologice sau reumatologice.

Rolul aparatului respirator constă în schimbul gazos dintre mediul externreprezentat de aer şi mediul intern reprezentat de sânge. Schimbul gazos recunoaşte patrumecanisme fundamentale:

- transportul gazelor de-a lungul căilor respiratorii;- amestecul gazelor în alveole;- distribuţia sângelui în capilarele pulmonare;- transferul gazos prin membrana alveolocapilară.Recuperarea poate acţiona pe două dintre acestea şi anume pe transportul şi

amestecul gazelor.Tratamentul din punct de vedere kinetic:• Exerciţii de gimnastică respiratorie cu accentuarea pe reedeucarea fazei de expir.•

Exerciţii de respiraţie diafragmatică.• Drenaj de postură.• Tonifierea musculaturii respiratorii.• Ventilaţie asistată.• Aerosoloterapia.• Oxigenoterapia.Metode de kinetoterapie:• repausul şi poziţionarea corectă a bolnavului în pat;• masajul – procedee de vibraţii şi percuţie;• corectarea deficientelor musculare

4



5

Documents

aplicaţii ale kinetoterapiei respiratorii