Articol publicat în Revista Psihologia Azi, nr. 7 / 2005

Mario-Sorin Vasilescu este fondatorul şi preşedintele Grupului Naţional pentru Studiul şi Practica Yoga (GNSPY), membru al Uniunii Europene de Yoga (UEY). În copilărie, duhovnicul său, părintele martir Victor Biriu, cel care l-a şi botezat, îi vorbeşte prima oară de Crucea Vie, ansamblu de rugăciuni şi meditaţii având Crucea drept subiect. Urmează cursurile Facultăţii de Medicină din Bucureşti. În 1962 primeşte iniţierea în Yoga şi în mai 1963, pe cea în Budo Zen. În 1971 deschide primul curs de yoga în Bucureşti. Doi ani mai târziu este confirmat ca yogaacharya (maestru de yoga) de indianul Suren Goyal, unul dintre cei 7 aviyoghi (critic în yoga). Din 1977 organizează Centrul experimental de Yoga Integrală şi Polialectică „Ramana Maharshi“, marcat de o activitate intensă de cercetare, yogaterapie (Yoga Chikitsa) şi predare. De la interdicţia yogăi în 1982 şi până la revoluţie îşi continuă cercetările şi practica personală, în ciuda unei supravegheri şi hărţuiri permanente. După revoluţie, în cadrul GNSPY, predă cursuri săptămânale de yoga. Este reprezentantul României în UEY. Ţine stagii în Franţa, Italia, Elveţia. Este consultant internaţional în cadrul World Association for Valuable Education, organizaţie creată de Suren Goyal sub patronajul lui Dalai Lama. După revoluţie a realizat emisiunile „Totul despre Yoga“ şi „Sănătate şi Adevăr“ (la Radio 3 România Tineret). Este producătorul emisiunii „Dimensiunea Psi“ la Alpha TV.

Aliodor Manolea este specialist în terapii complementare, cu studii superioare de psihologie şi inginerie tehnică (ofiţer tehnic de comandă în retragere). În 2000 a obţinut titlul de doctor în ştiinţe complementare în cadrul Institutului de Medicină Alternativă, Universitatea Internaţională Deschisă pentru Medicină Complementară din Colombo, SUA, cu lucrarea: „Cibernetica energeticii subtile a fiinţei umane. Fundamentele Teoriei şi Tehnicii NeutraleTM referitoare la sistemele vii“. “Percepţii extrasenzoriale: vederea aurei energetice a fiinţei umane (decodificare, interpretare), feeling (simţirea energetică cu palmele şi cu alte părţi ale corpului), paradiagnoză (testarea, scanarea corpurilor şi a câmpurilor energetice ale fiinţei umane), clarviziune (determinarea subtilă a cauzei îmbolnăvirilor). Este expert radiestezist, specialist în Mind Control Deep Alpha şi Transă hipnotică terapeutică. Periodic susţine cursuri de iniţiere în terapii complementare şi sesiuni de decondiţionare transpersonală în stări de conştiinţă modificată. La Universitatea Dalles ţine cursuri şi conferinţe de „Energetica subtilă a fiinţei umane. Evaluarea, recuperarea conservarea şi creşterea performanţei umane prin Tehnica NeutralăTM“. A publicat numeroase lucrări, dintre care amintim: „Energetica subtilă a fiinţei umane“, „Percepţii extrasenzoriale: manual pentru dobândirea şi dezvoltarea simţurilor subtile“, „Paradiagnoza: manual pentru diagnosticarea energetică a bolilor folosind radiestezia“, „Influenţa distală. Teoria şi practica vindecării la distanţă“, „Feeling: Manual pentru lucrul energetic cu palmele“. A realizat numeroase demonstraţii în direct, în cadrul unor emisiuni TV. Participă periodic cu lucrări originale la congrese şi simpozioane naţionale şi internaţionale. 

Toată istoria omenirii se învârte în jurul unor miracole, a unor oameni care prin capacităţile lor extraordinare au rămas în istorie ca supraoameni. Confruntarea dintre cei doi invitaţi oferă câteva perspective inedite...

Ovidiu Brazdau: Care sunt graniţele puterii omului?Mario-Sorin Vasilescu: Depinde din ce direcţie privim, dinlăuntrul sau din afara „ţării

1

puterilor“ aşa cum este numită fiinţa umană într-o anume tradiţie. Nu există o graniţă precisă, ci o penumbră, nimeni nu ştie ce poate omul în realitate şi ce nu, ceea ce ne obligă mai puţin la monitorizări, cât la o permanenţă a efortului de investigare, cunoaştere şi înţelegere. Dar însuşi termenul de puteri implică o mare responsabilitate, căci puterea îi aparţine lui Dumnezeu, noi nu avem parte decât de reflexele ei. Aliodor Manolea: Este un răspuns foarte poetic...Mario: Şi foarte pragmatic... Pentru că ne oferă perspectiva corectă şi concretă a situaţiei. Implicit a atitudinii noastre.Aliodor: Eu nu le-aş spune puteri. Mai degrabă le-aş spune capacităţi. Pentru că a avea o putere înseamnă că eşti undeva foarte aproape de Divinitate. Cel puţin foarte aproape… şi noi suntem încă destul de departe... Deşi există metode şi posibilităţi reale de a ne transforma aici, în această realitate. În momentul în care trecem în prezentul continuu, nu mai există limite.

Mario: Este o problemă interesantă. Noi credem că ne-am depărtat de Dumnezeu, dar nu e aşa. Nu avem cum! Poate   că-L uităm, din fericire El nu ne uită. Îmi aduc aminte de o legendă chinezească. O maimuţă, printr-un efort extraordinar, ajunge să fie extrem de puternică, abilă, dotată cu capacităţi extraordinare. La un moment dat, Împăratul-Jad, speriat că maimuţa şi oastea ei de maimuţe şi de aliaţi deveniseră prea puternici, cere ajutorul oricui e în stare. Se oferă însuşi Buddha. Se duce la maimuţă. „Eu sunt Buddha“. „Aaa, tu eşti Buddha! şi ce vrei de la mine?“ „Vreau doar să te rog ceva. Demonstrează-mi că ai puteri aşa de mari. Du-te până la capătul lumii şi întoarce-te“. Maimuţa se năpusteşte, foloseşte tehnica magică a trapezului-pe-nori şi la un moment dat ajunge la cinci coloane trandafirii, care marcau sfârşitul lumii şi vrea să se întoarcă. Dar se gândeşte: „Păi o să mă creadă că am fost?“ Aşa că îşi face nevoile la baza uneia din coloane. Apoi se întoarce, călătorind prin cer. Se duce la Buddha. „Am fost!“. Buddha îi zice „Poftim?“. „Am fost“. „Unde ai fost?“. „La capătul lumii!“. „Cum aşa“, zice Buddha, „că după câte văd eu nici măcar nu te-ai clintit din palma mea. Uite, aici, la baza degetului acestuia ţi-ai făcut şi nevoile...“. Morala: noi ne imaginăm că ne ştim limitele, că ne-am îndepărtat de Dumnezeu, că am „scăpat“ de El, dar nu e aşa.

Aliodor: Eu folosesc, pentru a defini mai clar omul, un termen specific: spun că fiinţa umană este un simbiot. Simbioza care se realizează este între om, format din minte, trup, conştiinţă şi acel ceva căruia îi spunem Sine sau Suflet, o părticică din Dumnezeire. În momentul în care sufletul reuşeşte, prin intermediul raţiunii, adică al omului, să-şi dea seama, să conştientizeze că el este o parte din Dumnezeire, atunci nu mai există limite.Mario: Depinde cum privim, că suntem un spirit într-un trup sau un trup într-un suflet! Unul dintre corpurile din Spirit.

Care sunt cele mai frecvente puteri paranormale?Mario: Yoga Sutra şi alte texte majore descriu liste precise cu multe puteri, aşa-numitele „siddhis-uri“. Eu cred că însăşi (re)apariţia lor în fiinţă depinde de gradul de egoism şi ignoranţă al fiecăruia! E vorba aici de percepţia unei stări de „pericol“, de avertizare când interesul şi imaginea personală despre lume si ale lumii despre noi sunt ameninţate de realitate! Un umanist francez spunea ca marea problemă este că azi, imaginea de sine a devenit un simulacru de suflet.Multe dintre trezirile spre capacităţi paranormale poartă această amprentă. Dar există şi reacţia inversă, aceea de a simţi „că ceva nu merge, că nu respectă şi nu se respectă realitatea“, de aceea aş considera că o anume „nelinişte perceptibilă „este şi cea mai răspândită capacitate paranormală, dar şi mediul de dezvoltare a acestui tip de capacităţi. În

2

clipa în care viaţa obişnuită a unui om, bazată pe norme clare, pe convenţii acceptate, este stricată de ceva care-l destabilizează, care distruge aceste convenţii şi norme, apare un moment de nelinişte în care din om pot ţâşni anumite capacităţi ciudate: premoniţiile, de exemplu. Sunt momente în care orice om poate trăi experienţe extraordinare. Pot fi experienţele de moarte clinică, dar şi orice altă experienţă, cauzată de lucruri obişnuite: o floare minunată care declanşează o trăire emoţională, o bancă pe care te aşezi… Eu unul sunt circumspect faţă de puteri. Spiritul nu se supune tehnicilor!

Aliodor: Da, asta în cazul în care capacităţile apar ca urmare a unei experienţe deosebite. Este cazul celebru al maiorului rus din cel de-al doilea război mondial, care avea abdomenul sfârtecat şi prin autosugestie şi rugăciune a reuşit ca, într-o noapte, să-şi refacă abdomenul. Dar există şi unii care se nasc cu aceste capacităţi deosebite. Cele mai întâlnite sunt capacităţile de vindecare, cele de transfer de tip energetic. Şi în momentele de criză se manifestă des psihokinezia, materializările, aporturile, dedublările, telepatia şi multe fenomene de acest gen.

Cât de des se întâlnesc puterile paranormale? Există un număr tot mai mare de oameni cu puteri paranormale?Aliodor: Nu cred că sunt mai rare sau dese ca înainte. Să ne întoarcem cu 500 de ani înapoi, la Ştefan cel Mare şi Sfânt. Cine a fost Ştefan? ştim cu toţii, un om evlavios, viteaz, a construit biserici şi mănăstiri… Dar există ceva care se ştie mai puţin. Un cronicar turc povesteşte cum sultanul vine la Vaslui şi acolo ia o bătaie soră cu moartea şi se întoarce speriat. Dar un lucru este ciudat, zice cronicarul. Armata cu care vine număra aproximativ 200.000 de oameni şi se întoarce cu aproape toţi soldaţii, mai puţin câteva mii. Ce s-a întâmplat? Cum este posibil aşa ceva? Eu vă zic acum doar ce scrie cronicarul turc, nu comentez. Ştefan şi curtea lui, cu vreo 200 de lefegii polonezi, stăteau pe un deal. Surle şi trâmbiţe peste tot. Sultanul dă ordin: să atace infanteria! Între Ştefan şi armata turcă apare un mic norişor. Infanteria începe să atace. Intră în nor. Şi au intrat. Şi au intrat. Trei regimente au intrat, dar nu ajungeau pe cealaltă parte! Sultanul ordonă spahiilor să atace şi ei. Şi au intrat în nor şi spahiii, dar nici ei nu mai ieşeau pe cealaltă parte!

Cronicarul povesteşte cum toată oastea românească era aşezată pe deal, în genunchi. Ştefan, ţinea sabia ridicată în sus, ca o cruce. Se auzeau sunete de surle, tulnice şi ţimbale. Atunci sultanul a ordonat retragerea. Documentul există, dar nu a fost luat în serios. Cum să crezi că se poate întâmpla aşa ceva! Noi ştim însă cât de mare era credinţa lui Ştefan şi partea lui spirituală, amplificată de Daniil Sihastrul. Ştefan a încercat să facă acelaşi lucru şi la Războieni. Erau aceleaşi condiţii prielnice ale terenului: pădure, dealuri. Ştefan i-a trimis acasă pe oameni şi a rămas singur cu cei 200 de oşteni apropiaţi  şi cu boierii curţii. Dar de data asta turcii găsiseră antidotul şi norul nu a mai funcţionat! Ce a urmat cunoaştem cu toţii de la istorie. Acelaşi tip de evenimente a avut loc şi cu un regiment englezesc în campanie în Turcia. Regimentul întreg a intrat într-un nor...

Mario: Şi norul s-a ridicat şi oamenii nu mai erau... sub privirile ambelor armate.Aliodor: Capacităţi extraordinare existau şi în trecut. Premoniţii, elemente de déjŕ-vu poate avea oricine. În august 2004, am prezentat împreună cu soţia mea, la Chaos University of Ličge, Institute of Mathematics, o cercetare legată de fenomenul premoniţiei, al anticipării unor evenimente...

3

Mario: Vedeţi, contează poate mai puţin numărul, cât tipul de „puteri“ prezente într-un anume moment istoric. Dacă numărul de oameni dotaţi cu aşa ceva sporeşte, este pentru că populaţia lumii creşte. Raportul dintre „dotaţi“ şi „nedotaţi“ este cel care contează. Părerea mea este că el este într-o situaţie de masă critică, şi ne putem aştepta la o explozie de mutanţi, fie adulţi în care se trezeşte „ceva“, fie mai ales copii care se nasc cu anume calităţi. Dacă privim înapoi, se poate vorbi de o ciclicitate, de valuri. Aşa cum au fost de pildă valurile de mediumi în diferite secole. Vorbeam în anii '90 de o „anume grabă a naturii“ în care asistam la o explozie de experienţe spirituale, de urgenţe în trezirea oamenilor. Cineva nu e mulţumit de ritmul nostru de evoluţie.

Cum explică puterile paranormale un terapeut specialist în medicină complementară? Aliodor: Teoriile nu explică prea multe. Practicanţii lor au însă diferite opinii personale legate de cum se întâmplă lucrurile. Cred că aceste capacităţi extraordinare au legătură cu libertatea interioară. În momentul de faţă eu lucrez la decondiţionare. Ce este decondiţionarea? O aplicare modernă, psiho-energetică, a unor cunoaşteri ancestrale prin care obţii sănătate, echilibru psihic, destresare şi elevare spirituală. Exemplul cel mai simplu este educaţia. De mici suntem condiţionaţi: n-ai voie să faci, nu pune mâna, nu face asta, asta n-ai voie... Este impusă o autoritate în faţa căreia n-ai voie să vorbeşti, n-ai voie să comentezi, n-ai voie să ridici vocea. Dar mai există şi condiţionări  realizate în stări de conştiinţă modificată. Exemplu: în momentul în care am o emoţie dureroasă intensă, am o spaimă că mă muşcă ceva, atunci sunt modificări fiziologice, create de sistemul nervos simpatic şi parasimpatic, bătăile accelerate ale inimii, transpiraţii ale palmelor. În acest moment câmpul conştiinţei mele diurne se îngustează, se focalizează. Inconştient, fără să treacă prin filtrul raţional, memoria înregistrează toată scena: lumina de afară, oamenii din jur, culoarea predominantă şi alte zeci de detalii.

Apoi, într-un alt moment, când măcar trei elemente importante ale acelei scene se întrunesc, voi trăi din nou acea emoţie dureroasă intensă, dar fără să ştiu cauza! Sau trec pe lângă o patiserie, miros pateurile, o lumină a unei maşini mă orbeşte şi mă trezesc că retrăiesc o stare de acum 6 ani când mi-a fost rău şi am vomitat, pentru că am mâncat un pateu. Prin decondiţionare transpersonală putem elimina aceste relaţii. Asta se face de exemplu prin metoda respiraţiei holotropice, introdusă de Stanislav Grof şi promovată la noi de Asociaţia Română de Psihologie Transpersonală. Decondiţionările eliberează omul şi capacităţile sale neobişnuite. Alte metode sunt hipnoza, când poţi să regresezi în timp până la momentul în care a apărut condiţionarea. Metoda lui Buddha a fost să-şi urmărească senzaţiile, fără a interveni mental. Atunci aceste condiţionări (samskara cum le numesc hinduşii) au ieşit la iveală şi s-au disipat. Şi relaxarea simplă face acelaşi lucru. Cu cât suntem mai liberi şi nivelul nostru este vibraţional, cu atât putem transcende legile fizicii şi accede la o lume a legilor trans-fizice, prin manifestarea aşa-numitelor puteri paranormale.

Mario: În privinţa aceasta, Sfântul Augustin spunea că „miracolele nu contrazic legile naturii, ci ceea ce ştim noi despre legile naturii“

Cum explică yoga puterile paranormale?Mario: Există acele baze de date şi energii pe itinerarul creaţiei divine a omului, consemnate în chakras-uri, în sephiroturi, în toate acele elemente de bază ale celor 16 sau 17 corpuri energo-informaţionale subtile care coexistă în om. A te limita doar la imaginea descrisă de yoga, de taoism, de kabbala este o imensă eroare. Ca şi aceea de a le amesteca într-un

4

cocktail toxic. Suntem o orchestră de orchestre, fiecare cu partitura sa. Şi toate coexistă. Se poate ca sănătatea să fie rezultanta ecuaţiei libertate/interdependenţă a fiecăruia dintre sisteme. A existat un doctor japonez care clama ideea că punctele de acupunctură sunt chakras, iar nadis-urile ar fi tot una cu meridianele!? Ştiţi pe câţi a reuşit omul acesta să-i rătăcească? Da, avem mai multe corpuri subtile, care însă nu pot fi „mulse“ aşa cum se încearcă adesea. Mi-aduc aminte de un vindecător, prezentat la o televiziune franceză, care trata în direct o persoană. „Doamnă, am descoperit cauza migrenelor dumneavoastră. V-am scos o chakra şi tocmai o spăl!” Până unde pot merge ignoranţa şi înşelătoria! Aliodor: Ce detergent folosea? (râde n.r.)

Mario: Deci, este aberant să credem că aceste compact discuri karmice care sunt chakras-urile se pot deschide sau închide prin tehnici şi ceremoniale „iniţiatice“, şi în această cursă pe care chiar yoga a întins-o ca filtru pentru aspiranţi se cade de mii de ani. Se poate lucra doar pe relaţia cu chakras-urile, pe deschiderea noastră vis-ŕ-vis de realitatea şi mesajul lor. Este ceea ce facem noi la Moeciu, în taberele de vară de yoga. Depinde de unde plecăm şi în ce direcţie mergem. Atenţie cum deschidem baza de date: este chiar cutia pandorei. În realitate yoga este drumul spre interior, spre sursă, de la anormalitatea realităţii incomplete, la normalitatea fiinţei, a realităţii în sine. Mai e o chestiune. Puterile paranormale sunt strâns legate de trăirea unor stări modificate de conştiinţă. Ramana Maharishi spunea „toţi oamenii sunt egali. Atâta doar că unii sunt treji şi alţii visează“.

Puterile paranormale se pot dobândi? Dacă da, care şi în cât timp?Aliodor: În legătură cu acest subiect voi fi scurt. Împreună cu soţia mea am scris o carte: „Percepţii extrasenzoriale: manual pentru dobândirea şi dezvoltarea simţurilor subtile“. Acolo am prezentat metodologii stricte de obţinere a unor capacităţi. Faci aşa, şi aşa, ... şi obţii ce ţi-ai dorit, proporţional cu efortul depus. Simplu şi la obiect. Numai că, referent ştiinţific al lucrării este profesorul doctor neurolog Berdj Aşgian, membru al Academiei de Ştiinţe Medicale. Domnia sa ne-a onorat, nu numai prin a gira cu notorietatea sa ştiinţifică cele scrise, dar a semnat şi prefaţa lucrării. Fără comentarii.

Mario: Exista un om în India, Bala Maharishi, care îţi oferea contra sumei de 3000 de dolari oricare din puterile descrise în Yoga-Sutra. Nu am stat să verific. Eu însă mă întreb: ce faci cu ele? În yoga, capacităţile acestea pot apărea de la sine, sunt posibile semne de control că suntem într-o corectă practică.

Este România o ţară unde există mai mulţi oameni „paranormali“ decât în alte părţi?Mario: Nu ştiu, dar probabil că nu. E important însă de ştiut tipul majoritar de capacităţi caracteristice românilor. La noi, uneori am impresia că cel mai adesea e vorba de un paranormal balcanic, şmecheresc. De supravieţuire, aş zice.Aliodor: Nici eu nu cred. În România nu sunt paranormali la fiecare colţ de stradă. Dacă ar fi să ne luăm după ceea ce se arată la televizor sau se spune în presă, suntem cu toţii un popor de paranormali. Mario: Păi până la urmă şi alegerea lui Băsescu o fi fost paranormală (râde…n.r.), după cum s-a petrecut.Aliodor: Deşi din punct de vedere astrologic s-ar putea să existe o explicaţie!Mario: Aaa ...hm, poate, dar „astra inclinant, non determinant!“

De ce unii oameni au „puteri“ şi alţii nu?Aliodor: Sunt mulţi factori implicaţi, numai enumerarea acestora durează prea mult, chiar pentru spaţiul acestui articol...

5

Mario: Cel mai simplu este să explicăm prin teoria talentului. Unii au, alţii nu. Dar pe ansamblu, în economia nevoilor lumii, avem exact atâţia oameni talentaţi de câţi este nevoie într-un domeniu anume pentru necesităţile tuturor. Este normal că, deşi toţi avem aceste capacităţi în noi, să avem acces în mod diferit la ele. Dar la judecata de apoi nu ştiu dacă vom fi întrebaţi dacă am avut sau nu puteri, ci cum ne-am trăit viaţa cu sau fără ele.

Cum funcţionează un om cu puteri paranormale?Mario: Nu cred că poate fi creionat un portret. Unii sunt conştienţi de ele, alţii nu. Unii se bucură, alţii nu. Unii se încurcă în ele, alţii cred măcar că le facilitează viaţa. Unii se jenează de ele, alţii le blamează. Eu mă gândesc însă la Edgar Cayce, care toată viaţa lui a considerat drept boală darul pe care îl avea, iar cu o zi înainte de a muri a spus: „mâine seară voi fi vindecat“. Vă aduceţi aminte că de câte ori refuza să pună diagnostice îşi pierdea graiul.Aliodor: Viaţa lui ar trebui să fie o viaţă obişnuită. Dacă este cineva care chiar are puteri paranormale şi nu iese cu nimic în evidenţă, nu are nici o extravaganţă, înseamnă că aceste calităţi sunt aşezate bine. Înseamnă că îşi dă seama de consecinţele acestor capacităţi şi acţionează cum trebuie, cât şi când trebuie. Dacă nu, deja trecem în limita patologicului. Şi se pare că limita între patologic şi paranormal este destul de apropiată.

Psihologia obişnuită nu se mai aplică la aceşti oameni. Care sunt legile după care funcţionează ei?Mario: Nu sunt psiholog. dar cred că psihologia actuală se pregăteşte de un mare salt, acela de a integra aspectele de frontieră impuse de realitatea funcţiilor paranormale. Sau poate de a se lăsa ea integrată într-o pan-psihologie, o psihologie a continuum-ului. Oricum, pare să fie vorba de legile structurii hologramatice a lumii, de principiul integralităţii. Lumea este o hologramă, în care fiecare parte reflectă întregul. Este o lege universală, totul este în tot. Se pare că suntem acceleraţi spre starea de Antropogon, spre Cel-născut-din-om, spre saltul integral al trezirii în întreaga umanitate a simţului „umanitiv“, acela de apartenenţă la umanitate. Care acum e doar în stare latentă.

Aliodor: Aş dori să jalonez doar un aspect ce mi se pare definitoriu pentru condiţia umană a celui care accesează transcedentul. Dintotdeauna oamenii au fost atraşi spre neobişnuit, exotic, senzaţional. Văd aici o nevoie de ordin spiritual, o expresie a nevoii umane de a întâlni şi provoca necunoscutul. Însetat de transcendent, omul caută ceea ce depăşeşte datul imediat al vieţii, ceea ce este dincolo de contingent. Uneori, necunoscutul se confundă cu inexplicabilul, iar cel din urmă este o sursă de disconfort intelectual, deoarece ne nelinişteşte ceea ce se refuză înţelegerii noastre imediate, cognoscibile. În felul acesta se produce un proces psihic iterativ în care satisfacerea unei nevoi, aceea de a întâlni necunoscutul, generează o altă nevoie, cea de explicaţie. Şi care explicaţii dacă nu cele paranormale, care transced realitatea imediată i se par omului modern mai potrivite pentru întâlnirile cu necunoscutul?

Poate fi „citit“ viitorul?Aliodor: Da! Argumentez asta cu cercetarea pe care am publicat-o recent, „Anticiparea în starea de conştiinţă modificată“. Cât de departe se poate vedea? Pot fi frânturi din viitor, întinse de la un an la 500 de ani, la 10.000 de ani, nu ştiu limitele. Unele premoniţii pot să-ţi schimbe viaţa. Un exemplu: nu acceptam că am un destin predestinat, că sunt o păpuşă trasă de sfori. Dar acum câţiva ani am avut nişte flash-uri premonitorii. La fel cum te uiţi la un televizor. Am văzut un turn, urât, tern, pe un cer albastru. Un alt flash a fost cu o doamnă care deschidea portiera unei maşini, s-a întors spre mine şi m-a salutat. După câţiva ani mi-am dat seama că erau nişe din viitor. Erau nexus-uri obligatorii de trecere. Într-o staţiune balneară

6

am văzut turnul! După patru ani, la Oradea, am văzut pe stradă o maşină şi o femeie care se îndrepta spre ea. Parcă o mai văzusem. Mă întorc şi-i spun soţiei: „O să-mi spună bună ziua“. Şi aşa a fost. Am înţeles că aceste premoniţii nu înseamnă că viitorul meu este scris, ci doar că există nişte puncte obligatorii prin care trebuie să trec! Între aceste puncte, nexus-uri, pot să fac ce vreau eu, am liber arbitru. În aceste puncte, voia liberă nu există. Eşti liber să alegi modurile în care ajungi acolo, dar trebuie să treci obligatoriu pe acolo!

Mario: Şi da şi nu. Omul, fiinţă complexă precum Cosmosul, el însuşi un mezocosmos între macro- şi microcosmos, poate „citi“ prin aspectele şi stările sale neliniare anume chipuri ale timpului. Dar, tocmai datorită neliniarităţii timpului şi permanentei sale remodelări se poate spune că putem cunoaşte viitor-urile posibile, dar nu şi Viitorul. Şi ne putem face singuri rău dacă, forţând cunoaşterea, din cauza principiului „minimului efort“ vom scurtcircuita tocmai viitor-urile favorabile pentru o soluţie minimală, uneori letală. Ne putem condamna singuri la ce e mai rău.

Posesia unor puteri paranormale nu sporeşte egoismul/eul persoanei? Adică în loc să-l armonizeze îl distruge?Mario: Iată degetul pe rană! Din punct de vedere yoghin ele apar oricum prin practică. Dar ce facem cu ele? Stările paranormale te pot opri din căutarea interioară, îţi sporesc orgoliul prin impresia că eşti superior şi util lumii. Este cazul puterilor de vindecare! De aceea yoga are o metodologie clară. De fiecare dată când apare o astfel de putere trebuie să renunţi la ea. Şi atunci aceasta se converteşte într-o extraordinară capacitate de căutare interioară, cum nici n-ai visat. Dar ca să renunţi la ele, mai intâi trebuie să le ai cu adevărat, nu în imaginaţie. Să nu luăm dorinţa drept realitate. Una e să promiţi cuiva un împrumut când nu ai un ban, şi alta când chiar ai şi trebuie să te sacrifici şi să-i oferi şi celuilalt. Abia atunci înţelegi valoarea renunţării. Nu este renunţare când dai cuiva 10.000 de lei, dar tu mai ai un milion în buzunar. Renunţarea există atunci când toţi banii tăi sunt 10.000 de lei şi îi dai pe toţi!

Aliodor: Este vorba de modalitatea în care percepem stima de sine. Dacă avem nevoie de reîncărcarea bateriilor prin alţii, nu e bine. Dacă putem să le folosim nu pentru a ne satisface orgoliul personal, aceasta este calea corectă.

Dar dumneavoastră cum sunteţi? Oamenii vă consideră marele yoghin şi marele terapeut! Nu este tot orgoliu?Aliodor: Nu. E treaba lumii ce spune.Mario: Eu n-am auzit de marele yoghin (râde n.r.). Dar dacă tot vorbim de Iniţiaţi şi Iniţiere, trebuie să le atrag atenţia că mai toţi cred că iniţierea te duce într-o stare de unde poţi şti şi vedea totul. Eroare maximă! Iniţierea te duce exact acolo unde îţi dai seama că nu ştii nimic, unde nu te mai împiedici în prejudecăţi, unde nu te mai blochează limitele conştiinţei tale şi ai acces liber la Cunoaşterea reală. Şi aici nu este loc de orgoliu.

Bolile incurabile se pot vindeca prin utilizarea unor puteri de vindecare?Aliodor: Nu întotdeauna. Dar în cea mai mare parte, dacă nu există un efort de transformare interioară, nu putem vorbi de vindecare. Eu ajut persoana să se vindece. Folosesc metode prin care... din exterior, îi insuflu o anumită poziţie interioară, inclusiv în stări modificate de conştiinţă, referitoare la modalitatea în care se priveşte pe sine, îi priveşte pe ceilalţi, modul în care priveşte pur şi simplu boala şi ce trebuie să înveţe din această situaţie. Astfel poate interveni vindecarea. Şi sunt cazuri de vindecări extraordinare, dar terapeutul trebuie să ştie să direcţioneze această trăire interioară, şi aici este marele secret.

7

Mario: Pe undeva am putea spune că atunci când ai o capacitate vindecătoare, esenţial nu este atât să-l vindeci pe celălalt. Desigur, trebuie să-i uşurezi suferinţa. Dar util şi important este să-i poţi implanta un sâmbure de responsabilitate inteligentă pentru boala lui. Înţelegerea că prin erorile sale el a „invitat“ boala şi ea a venit să-l avertizeze. Înţelegerea că nu avem un aliat mai preţios ca boala dacă acceptăm să ne transformăm. Dr. T. , o eminenţă cenuşie a acupuncturii româneşti, mi-a spus într-o zi: „Mă gândesc serios dacă mai trebuie sau nu să-i fac bine cu forţa pe bolnavi. Am senzaţia că atunci când îi tratez astfel, în acel moment le iau dreptul să se facă bine“.

Puterea de a spovedi şi împărtăşi a preotului este ceva paranormal?Mario: Cred că preoţii ştiu mai bine. Eu unul nu cred, spovedania ţine nu de paranormal, ci de lucrarea duhului, care este normalul absolut în raport cu anormalitatea limitată în care trăim şi gândim. Este ca diferenţa dintre har şi dar. Nu degeaba se spune în Vechiul Testament şi se reia în Noul Testament că „înţelepciunea oamenilor este nebunie în faţa lui Dumnezeu şi înţelepciunea lui Dumnezeu este nebunie în faţa oamenilor!“ Atenţie, preotul nu face un act paranormal, el face un act haric, la care nu se mai aplică termenul paranormal. Aceste termen, paranormal, în opinia mea, se referă la tot ce e între fizic şi divinitate, la corpurile subtile, care sunt intermediarii între planul fizic şi spirit.

Aliodor: În primul rând este un har. Mai prozaic, prin spovedanie se obţine o decondiţionare, despre care am vorbit mai devreme. Preotul îl curăţă interior pe om, pe cel care a solicitat aceasta. Omul care vrea să se spovedească dă voie sufletului din el să lucreze şi astfel permite şi harului să lucreze.

Mario: Este o diferenţa între libertate şi mântuire. Libertatea e promisă de yoga, de zen. Libertatea este maximum a ceea ce putem obţine prin noi înşine. Gradul maxim de decondiţionare. Prin yoga ajungi la un maxim de libertate. Dar în Yoga-Sutra se spune că abia atunci începe mântuirea. Înainte de a pleca, cel care m-a luminat în yoga, mi-a spus: „Mario! Să nu confunzi niciodată mântuirea cu libertatea! Yoga este o mare ştiinţă. Dar singura noastră speranţă de mântuire este Iisus al vostru, şi al nostru“. Am înţeles atunci că un singur lucru nu poţi decondiţiona: misiunea cu care ai fost investit de Cosmos. Libertatea promisă de yoga, de zen etc. este maxim-ul pe care-l putem obţine prin noi înşine, prin efortul nostru personal. Reprezintă decondiţionarea de patternul impus de educaţie, de convenţii, de ansamblul frustrărilor noastre acumulate aici. Dar Mântuirea este însăşi abolirea Entropiei la nivel Cosmic a persoanei şi lumii. Şi nu numai asta.

Aliodor: Da, abia după decondiţionare putem ajunge la punctul în care să putem să ne manifestăm aşa cum suntem noi cu adevărat. Abia atunci putem lua contact direct cu duhul sfânt. Dacă mintea simbiotului-fiinţă umană, prin voinţa interioară şi propriul efort, elimină condiţionările existenţiale care obturează manifestarea plenară a sufletului, atunci se permite energiilor necreate să fie lucrative. Şi îmi aduc aminte de vorbele de duh ale Părintelui Ghelasie Gheorghe. Domnia sa spunea despre noi oamenii că „...suntem energiile create de Energia Necreată care este Creatorul nostru“.

Mario: Asta îmi aduce aminte că Sf. Serafim de Sarov spunea referindu-se la acest aspect că important este să laşi Duhul să se aşeze în tine. Odată un discipol chiar l-a întrebat: „Cum adică?“ Serafim şi-a deschis haina şi din interior pulsa prin piele o lumină extraordinară, ca şi

8

cum ar fi înghiţit un soare auriu, care emana prin toţi porii. Şi l-a întrebat de discipol: „N-ai văzut că eu nu vin niciodată noaptea?“.

Există Dumnezeu? Mario: Este cea mai intimă relaţie a mea şi este intraductibilă.Aliodor: Pentru mine Divinitatea există.

Dar  diavolul? Mario: Ştiţi cele trei minciuni ale diavolului? Prima: „Nu exist“. A doua: „Pentru voi totul e pierdut, eu câştig întotdeauna“. A treia: „A, mai e timp suficient ca să mă învingeţi“. Aliodor: Dacă privim tot ce avem mai dezagreabil în noi, îl vom găsi pe acolo.

Deşi aura nu poate fi văzută, unii oameni o văd. Cum?Mario: Anul acesta, la cursul de yoga al anilor mari, chiar am predat tehnica de percepţie a aurei. Există anumite potenţialităţi în retina noastră care pot fi deschise. Dar nu ca scop, ci ca instrument de a ne deschide spre natura noastră reală. Există o lege care spune că simţurile noastre funcţionează direct proporţional cu capacitatea de a accepta viaţa. La fel în procesul fiinţei de a absorbi şi degaja lumina. Aura este interfaţa şi interzona dintre partea văzută şi cea nevăzută a viului. În momentul în care accepţi viaţa aşa cum este, s-ar putea să începi să „vezi“, să percepi aura, chiar fără nici un exerciţiu special. Şi asta e valabil nu numai pentru aură, ci şi pentru orice manifestare neştiută a fiinţei.

Aliodor: Prin exerciţii specifice, ochiul poate fi făcut să perceapă o parte din frecvenţele de infraroşu şi ultraviolet. Nu e nimic paranormal. Toţi cei care vin la cursul meu de Evaluarea, recuperarea, conservarea şi creşterea performanţei umane prin Tehnică Neutrală™ Modul 200 TN de vedere a aurei energetice ....... văd aura energetică! Numai că această acţiune se face cu anumite diferenţieri. Unii văd aura alb-negru şi numai până la un anumit nivel, alţii o văd colorat şi la niveluri superioare.

Există oameni care pot să mişte obiecte. Care sunt limitele puterii lor? Pot ei să mişte munţii?Aliodor: Pentru anumiţi oameni care au ajuns la un grad înalt de elevare spirituală nu există limite. Teoretic ar putea să mişte munţii. Dacă au o credinţă cât un bob de muştar atunci vor putea muta şi munţii.Mario: Dar ai întrebat vreodată muntele dacă el vrea să plece? Dacă trebuie să fie mutat. Iar ne întrebăm dacă mintea poate să dea cu ciocanul. Sunt multe aspecte în discuţie. Dar cel mai important este nu cel cantitativ, ci cel calitativ. Uri Geller nu putea să mute un seif de metal, dar putea să-i transforme structura interioară, astfel că metalul devenea maleabil.

Vindecarea prin bioterapie este definitivă sau este doar un aport de energie temporar?Aliodor: Există două categorii de bioterapii, unele folosesc transferul energetic, altele nu. Atunci când se face transfer energetic, el este folosit de pacient pentru vindecarea temporară. Când se acţionează direct asupra structurii energetice, asupra modului ei de organizare, atunci intervine vindecarea totală. Împreună cu soţia mea, Doina-Elena, eu am pus la punct această metodă, sub numele de Tehnica Neutrală™. Prin folosirea  tehnicii neutrale, obţin rezultate absolut remarcabile în tratarea bolilor parţial incurabile şi rezultate favorabile parţial în tratamentul bolilor absolut incurabile. Tehnica neutrală nu este o tehnică de transfer energetic, ci modelează câmpul suport al energeticii subtile a fiinţei umane, care astfel manifestă o transformare în sensul redistribuirii acumulărilor energetice stagnante pentru completarea componentelor ce prezintă deficite energetice. Astfel, acesta capătă

9

independenţă energetică, nu devine dependent de terapeut, iar starea sa de sănătate şi de vitalitate se îmbunătăţeşte.

Mario: În yoga, care că nu este medicină, dar este o terapie esenţială contra ignoranţei, prin practică, dispare cauza, dispare şi efectul. Dar efortul de adaptare la realitate rămâne permanent, obligatoriu.… Dacă tu, ca bolnav, nu preiei responsabilitatea, degeaba terapeutul te ajută, căci după ce el îşi încetează acţiunea curativă, boala revine. Yoga-terapeutul îţi oferă şansa vindecării, dar tu eşti cel care faci efortul de a te vindeca. Nimeni nu poate trăi în locul tău.

Oamenii care au puteri paranormale sunt mai înţelepţi sau mai fericiţi decât ceilalţi?Mario: Subiect inepuizabil, dar tot la Edgar Cayce mă gândesc. Cred că atitudinea faţă de ele este hotărâtoare.Aliodor: Eu cred că da. Sunt mai fericiţi!

De ce le e frică acestor oameni „paranormali“ să iasă în faţă, să se arate lumii?Mario: Ei simt diferenţa. Ştiu să sunt altfel, iar oamenii care sunt altfel nu sunt iubiţi. Or, poate tocmai datorită statutului lor, al unui altfel de contact cu realitatea, mai deschis, mai adânc, ei au şi mai multă nevoie să iubească şi să fie iubiţi.

Aliodor: În societate, atunci când cineva a respirat o gură de aer spiritual, vine un altul care îl îndeasă şi-i spune să stea locului. Se vor găsi mulţi orgolioşi, fiindcă ei nu pot...Ce trebuie să fac să am o putere paranormală?

Mario: Îţi propun un lucru „simplu“. O oră sau măcar o jumătate de oră în fiecare zi, şi câteva ore în şir o dată pe săptămână : taci, mai ales atunci când îţi vine să vorbeşti. Mauna totală. Dar nu numai cu gura, ci şi cu mintea. Taci, asculţi, te asculţi. Constaţi.

Aliodor: Vrei să vezi aura? Trebuie să lucrezi pentru ca ochii să dobândească capacitatea de a vedea mai mult. Să-ţi extinzi capacitatea de focalizare şi modul de a privi. Exerciţiile durează 10 zile. Apoi poţi vedea aura cu ochii deschişi.

Sunteţi o persoană cu capacităţi neobişnuite? Mario: Sunt o persoană care ascultă, în ciuda tuturor aparenţelor, perseverează în a observa fără a judeca. Şi această ascultare, pe măsură ce se dezvoltă nu devine atât o putere, ci ne lasă să fim pătrunşi de puterea celui care ne-a creat, ne dă viaţă şi ne ajută să descoperim adevărul cu sau fără puteri paranormale.

Aliodor: Da. Sunt o persoană care se bucură şi de alte capacităţi decât cele obişnuite. O parte sunt native, iar altă parte sunt dobândite şi extinse prin antrenament specific.

10