Articol revista Idealuri - CNIH - Stroie Isabelle Gabriela

  • Published on
    28-Sep-2015

  • View
    43

  • Download
    1

Embed Size (px)

DESCRIPTION

Articol revista Idealuri - CNIH

Transcript

Dac o faci pentru bani sau faim, nu o face

Pana astazi nu am auzit niciodata de numele lui Charles Bukowski. Intamplator, i-am gasit una dintre poeziile sale pe un blog dedicat diferitelor forme de arta si m-a surprins in cel mai placut mod, maniera directa si usor ofensiva in care trateaza subiectul scrierii. El se adreseaza unui cititor, scriitor la randu-i, pe care il atentioneaza ca, a scrie, nu inseamna a sta ore intregi in fata unei foi de hartie goale intr-o chinuitoare cautare a celor mai potrivite cuvinte, ci dimpotriva pentru un om de litere arta scrierii ar trebui sa presupuna spontaneitate, usurinta de a-ti exprima ideile si de a ti le asterne in forma dorita pe foaia de scris, in mod natural si firesc, fara a o lua de la capat de mii de ori si fara a o percepe drept o munca care nu iti confera placere. Totodata, Bukowski ii previne pe potentialii scriitori ca actul creational trebuie sa fie dezinteresat si nu trebuie privit drept o modalitate de imbogatire sau drept un salt spre celebritate. Intr-o lume in care aspectul material primeaza, Bukowski crede si sustine un fel de a scrie, sincer, in forma pura, care sa vina din pasiune si care sa se afle in deplina armonie cu ceea ce este inlauntrul tau, sa scrii fara a incerca sa creezi o poveste de succes, sa dai viata unei lumi a ta fara a te gandi ca va deveni un bestseller. Pentru a fi un bun scriitor trebuie, in primul rand, sa te cobori pe tine insuti in fata ta, sa nu iti aduci singur laude, dar nici sa astepti confirmarea celorlalti pentru a crede in creatia ta. Bukowski nu se sfieste in a folosi cuvinte dure, care pot parea improprii unei scrieri literare, foloseste un stil neconventional, punand accentul asupra a ceea ce vrea sa transmita si mai putin asupra formei pe care o da mesajului sau. In ultima parte a lucrarii sale, Bukowski transmite ideea conform careia menirea de a fi scriitor, se va indeplini la timpul cuvenit, in momentul atingerii unei maturitati a gandului, insa numai daca aceasta capacitate de a crea prin scris ti-a fost dictata, natural, in firea ta. El este impotriva unui mod de a scrie, fortat, ce nu apare firesc dintr-o izbucnire artistica, ci dintr-o prelunga stradanie a mintii, aducand o viziune atipica asupra artei poetice si a conditiei scriitorului.Aici se afla cateva versuri din poezia Deci, vrei s fii un scriitor..., apartinand lui Charles Bakowsky:

Dac nu vine explodnddin tinen ciuda a oricenu o face..dac trebuie s stai cu oreleholbndu-te la ecranul calculatoruluisau aplecat deasupra mainiitale de scriscutnd cuvintele,nu o face.dac o faci pentru banisau faim,nu o face.dac trebuie s stai acoloi s o rescrii din nou idin nou,nu o face.dac e munc greadoar gndindu-te despre ea,nu o face.dac dinti trebuie s o citetisoiei talesau prietenei sau prietenuluisau prinilor ti sauoricrei alte personanu eti pregtit.nu fi ca att de muli scriitorinu fi ca attea mii deoameni care se consider scriitori,nu fi nasol iplictisitor i pretenios,nu fi consumat cu iubirea de sine..bibliotecile lumii au cscat pnla adormiredin cauza acestui fel de scriiturnu te altura la asta,nu o face.cnd ntr-adevr este timpul,i dac ai fost ales,se va facede la sine i va continua sse facpn cnd vei muri sau va murin tinenu exist o alt calei niciodat nu a existat.

Cu toate acestea, teoria lui Bakowski referitoare la usurinta de a scrie si folosirea acestui criteriu drept mijloc de departajare a scriitorilor, nu poate fi aplicata in toate cazurile avand in vedere ca exista exemple graitoare care contrazic intru totul sistemul de idei al scriitorului american. Un exemplu edificator sta in persoana poetului nostru national, M. Eminescu, a carui dorinta de a da poeziilor sale o forma cat mai frumoasa si limpede necesita un timp indelungat dedicat cizelarii fiecarui vers in parte. In acest caz, stradania poetului, nu este data nicidecum de lipsa talentului, ci este o urmare a perfectionismului sau, a dorintei de a atinge un echilibru perfect intre continut si forma in care acesta este redat. Aceasta preocupare a poetului pentru forma pe care o da creatiilor sale este amintita in studiul lui Titu Maiorescu: Eminescu si poeziile lui , studiu in care criticul face referire la atentia deosebita pe care poetul Eminescu o acorda modului in care isi scria operele lirice. Un fragment care ilustreaza intocmai aceasta grija a poetului de a-si imbraca ideile poetice in cea mai frumoasa forma cu putinta se regaseste in prima parte a lucrarii maioresciene: Cnd venea n mijlocul nostru cu naivitatea sa ca de copil, care i ctigase de mult inima tuturor, i ne aducea ultima poezie ce o fcuse, o refcuse, o rafinase, cutnd mereu o form mai perfect, o cetea parc ar fi fost o lucrare strin de el. Niciodat nu s-ar fi gndit mcar s o publice; publicarea i era indiferent, unul sau altul din noi trebuia s-i ia manuscrisul din mn i s-l dea la Convorbiri literare . De aici poate fi dedusa preocuparea pe care o acorda M. Eminescu felului sau de a scrie, remaranduse-se totodata dezinteresul cu care poetul priveste omagierea operei sale, acesta nefiind interesat de vreun beneficiu care i-ar putea surveni in urma efortului artistic depus. Din aceasta ultima perspectiva, M. Eminescu se incadreaza in profilul scriitorului ideal, potrivit standardelor lui Bakowski, poetul fiind preocupat doar de actul artistic in sine, de desavarsirea muncii sale, neprofanandu-si creatia cu aspiratii meschine legate de foloase materiale sau de recunoasterea si pretuirea poeziilor sale.Un alt scriitor, de data aceasta din literatrura franceza, care se arata deosebit de preocupat de forma pe care o dadea scrierilor sale, este Gustave Flaubert, un desavarsit potrivitor de cuvinte si un atent observator al constructiei frazei. Rareori se declara multumit de forma pe care o dadea paragrafelor sale, sfarsind a le rescrie pana in momentul in care atingeau acea armonie a frazei si a constructiei pe care o cauta. Insusi scriitorul marturisteste ca deseori darama frazele, schimba ordinea cuvintelor, adauga sau elimina paragrafe intregi, fiind intr-o continua cautare a perfectiunii stilistice, impunandu-si anumite standarde ale scrierii pe care nu le incalca. Astfel, Flaubert nu repeta niciodata acelasi cuvant intr-o pagina, iar pentru gasirea termenului potrivit petrecea uneori ore intregi. Aceasta rigoare a scrierii este probabil cea mai intemeiata cauza a numaralui mic de lucrari pe care Flaubert a reusit sa le publice. Doamna Bovary, cea mai cunoscuta si apreciata carte a scriitorului este rezultatul unei activitati literare de cinci ani, in care Flaubert a facut numeroase corecturi atat asupra lexicului cat si asupra alcatuirii frazei. Prin urmare, nu pot fi in totalitate de acord cu afirmatiile lui Charles Bakowski si nu consider ca rapiditatea in care scrii o opera literara te face un bun scriitor, aceasta trasatura putand fi un semn al superficialitatii, al delasarii sau chiar al unei pareri de sine supraestimative. Pe de alta parte, ideea referitoare la pastrarea unei nobleti a actului artistic, prin detasarea de lumea reala si prin lipsa intereselor de orice natura transmite un mesaj cat se poate de onest, care ar trebui sa fie motto-ul oricarui scriitor. Cu alte cuvinte pentru un om de litere, placerea trebuie sa fie o urmare a actului artistic in sine si trebuie cautata doar in sfera creatiei, iar nu in beneficiile materiale sau in renumele pe care o astfel de cariera ti l-ar putea aduce.

Stroie Isabelle-Gabriela XIIF