275

ATENŢIA ŞI CALITĂŢILE ACESTEIA ÎN ACTIVITĂŢILE SPORTIVE

Marian TEODORU U.N.E.F.S. Bucureşti

Daniel MURĂREŢU dan_muraretu@yahoo.com

U.N.E.F.S. Bucureşti Răzvan PETRE

petrerazvan2000@yahoo.com U.N.E.F.S. Bucureşti

Abstract

This paper approaches, on the one hand, some theoretical aspects related to attention, as an activity and a regulatory process, and, on the other hand, some findings valorizing their presence in the physical activities. In the research final part, we express a proposal about the way of identifying the attention qualities and of conceiving some tests able to fully valorize the characteristics of each sports discipline.

Key-words: attention, attention qualities, sports activities. Problematica abordată Indiferent de sportul practicat sportivii sunt testaţi începând cu selecţia primară cu teste care evauează nivelul atenţei cu toate atributele acesteia. Desigur că în funcţie de ramura de sport practicată solicitarea pe fiecare din atributele atenţiei este diferită.

“Definită ca o orientare selectivă a activitaţii psihice, atenţia se manifestă ca o concentrare şi direcţionare a acesteia, rezultatul final fiind optimizarea oricarei activităţi în cadrul căreia aceasta intervine. Atenţia este funcţia psihică ce stă la baza selecţiei stimulilor, ea intervenind în procesul de acordare a semnificaţiilor respectivilor stimuli. Ea reprezintă în acelaşi timp funcţia dirijării anticipative ce asigură formarea atitudinii pregătitoare pentru recepţionarea stimulilor sau pentru acţiune. De la reacţia de orientare nespecifică faţă de orice stimul nou sau neaşteptat al ambianţei şi pînă la concentrarea selectivă a activităţii de cunoaştere, avem de-a face cu aceeaşi funcţie psihică – atenţia “. ( I.,Holdevici; I. P Vasilescu 1988). Atenţia reprezintă un fenomen psihic deosebit de complex, de unde şi dificultăţile de definire a conceptului.

Deoarece în absenţa atenţiei nu se receptează şi nu se prelucrează eficient nici o informaţie (externă sau internă), putem spune că atenţia este condiţia de bază a conştientizării întregii vieţi psiho-comportamentale (M. Epuran, 2001). Rezultă de aici rolul important pe care îl are acest fenomen în cadrul sistemului psihic uman, precum şi strânsa interdependenţă dintre atenţie şi celelalte fenomene, procese, activităţi psihice.

276

În diverse limbi, cuvântul „atenţie” prezintă etimologii legate de tensiune, acţionare, tendinţă spre ceva, încordare mintală.

În literatura de specialitate, atenţia apare drept un proces psihic, o stare psihică, o condiţie facilitatoare sau perturbatoare a celorlalte fenomene psihice.

În ontologie, atenţia se prezintă ca o relaţie optimă în ordinea comunicării informaţionale. Am putea spune chiar că atenţia exprimă, în modul cel mai pregnant, caracterul psihicului de a exista, înainte de toate, ca relaţie (Ellasberg, citat de P. Popescu-Neveanu, 1977:528). Aplicaţii practice Îndiferent de forma în care se manifestă, - involuntară, voluntară sau postvoluntară, atenţia pune în evidenţă un ansamblu de dimensiuni pregnant obiectivabile şi relativ riguros cuantificabile, pe baza cărora poate fi analizată, comparată şi evaluată. Printre cele mai importante asemenea dimensiuni, notăm: volumul, concentrarea, stabilitatea, mobilitatea şi distributivitatea. (Golu, M., 2005:231).

Acestea se dobândesc prin utilizarea, timp mai îndelungat, a atenţiei la un anumit nivel calitativ. Odată dobândite ele pot facilita desfăşurarea atenţiei cerută de adaptarea la ambianţe şi activităţi variate ale omului. (Buzdugan, T.,1998:148).

Menţinerea unui timp cât mai îndelungat a atenţiei reprezintă un avantaj pentru orice sportiv în special pentru cei care practică activităţi sportive care durează timp de câteva ore. Este adevărat că din punct fiziologic stabilitatea atenţiei nu poate fi continuă pe o perioadă mai lungă de timp, dar problema se pune dincolo de aceste aspecte, respectiv dacă atenţia poate fi constantă pe acele durate de timp. “Stabilitatea atenţiei, exprimă persistenţa în timp a posibilităţi de a menţine atenţia asupra unui obiect, fenomen etc. Stabilitatea exprimă durata în decursul căreia atenţia se poate menţine aproximativ la acelaşi nivel (optim, posibil în situaţia dată şi pentru subiectul dat). Realizarea ei, este relativă pentru că, prin natura funcţionări circuitelor nervoase există cel puţin trei scurte întreruperi ale atenţiei la fiecare minut”. (Buzdugan, T.,1999:148).

O alt atribut al atenţiei cu implicaţii majore în activităţile sportive se referă la numărul de aspecte ale realităţii care sunt iniţial identificate în plan exterior cât şi imaginar. “Volumul atenţiei exprimă numărul „elementelor" sau „entităţilor" distincte (litere, cifre, silabe, cuvinte, figuri geometrice, imagini, obiecte) pe care un subiect le poate cuprinde simultan cu maximă şi relativ egală claritate (în plan perceptiv sau în plan mental - reprezentare, imaginaţie)”. (Golu, M.,2005:232). Indiferent că vorbim de sporturi individuale sau de echipă, în timpul delurării activităţilor specifice se pot derula mai multe actvităţi concomitent. Atenţia în general şi distributivitatea acesteia în special rămâne una din calităţile acesteia care depinde într-o măsură mai mare de nivelul sportivului şi respectiv experienţa acestuia etc. Practic un rol important în sesizarea unui număr cât mai mare de acţiuni este condiţionat de nivelul stâpânirii unui spectru cât mai larg de deprinderi.

Distributivitatea atenţiei, se referă la desfăşurarea concomitentă a mai multor activităţi cu condiţia ca măcar unele dintre ele să fie relativ automatizate. (Buzdugan, T.,1999:148).

Distributivitatea este o caracteristică a atenţiei constând din urmărirea concomitentă a mai multor obiecte sau acţiuni. Ea este posibilă datorită elaborării şi activării mai multor dominante cerebrale. Acestea nu sunt echivalente ca intensitate, numai una din ele ocupând un loc principal.

Celelalte focare de atenţie sunt asigurate prin automatizarea acţiunilor şi deci persistă la nivelul subconştient. Distributivitatea (mobilitatea) poate fi apreciata şi prin capacitatea de

277

comutare rapidă. Ea rezultă din antrenament şi este o calitate diferenţială a atenţiei. (Şerban M.,1987).

Fiecare din sporturi, probe sunt caracterizate de momente cu o mare încărcătură psihică. Sportivii care se pot concentra în momentele cele mai dificile pot înscrie goluri la loviturile de pedeapsă de la 11m, sau şapte metri, pot ridica haltera în momentul optim, pot executa o lovitură de pumn sau picior la momentul oportun ş. a. m. d. Autorul, W.James, citat de Paul Popescu Neveanu, (1977), este cel care foloseşte pentru prima oară termenul de concentrare a atenţiei. Concentrarea este un efort cu care subiectul se poate acomoda după îndelungate şi laborioase încercări. Distragerea apare, la unii subiecţi, ca un simptom al incapacităţii de concentrare. Inclinarea spre concentrare este favorizată de dezechilibrul excitativ şi de inerţie.

Reprezentanţii tipului echilibrat-mobil (sangvincii) au în această privinţă mari dificultăţi şi tind mereu să-şi „defocalizeze" atenţia. (Popescu Neveanu, 1977:559).

Concentrarea condiţionează eficenţa percepţiei, gândiri, memoriei, activităţi practice, asigurând precizie, profunzime şi claritate.

Mobilitatea sau flexibilitatea atenţiei exprimă deplasarea şi reorientarea atenţiei de la un obiect la altul,în intervalele cerute de desfăşurarea a activităţi. (Buzdugan, T.,1999 :148).

Situaţiile specifice din cadrul fiecărei discipline sunt caracterizate de o trecere rapidă de la o secvenţă la alta, ceea ce presupune pe de o parte un mare consum psihic şi pe de altă parte o mobilitate a atenţiei. Şi această calitate a atenţiei depinde foarte mult de experienţa fiecărui sportiv şi nu în ultimul rând de automatizarea cît mai multor activităţi.

Mobilitatea reprezinta calitatea atenţiei de a se comuta rapid, la nivel optim de concentrare, de la o situatie la alta, de la o secvenţă sau veriga a activităţii la alta, menţinând totodată controlul asupra ansamblului. (Treisman, 1973 citat de Golu, M., 2005:234).

Concluzii şi propuneri Atenţia şi calităţile acestea sunt elemente definitorii ale fiecărui sportiv de performanţă. Pentru fiecare disciplină sportivă, în funcţie de caracteristicile acesteia, sunt necesare în

proporţii diferite calităţile atenţiei. Considerăm util în identificarea calităţilor atenţiei şi conceperea unor teste care pot valorifica

pe deplin caracteristicile fiecărei discipline sportive.

BIBLIOGRAFIE

1. BUZDUGAN, T., Psihologia pe înţelesul tuturor. Ghid pentru învăţarea psihologiei în liceu. Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1999.

2. EPURAN, Mihai, HOLDEVICI, Irina, TONIŢA, Florentina, Psihologia sportului de performanţă. Teorie şi practică. Bucureşti, Editura FEST, 2001.

3. EPURAN, M., Metodologia cercetării activităţilor corporale – exercitii fizice, sport, fitness. Bucureşti, Editura FEST, 2005.

278

4. EPURAN, M., Motricitate şi psihism în activităţile corporale. Prolegomene la o metateorie a activităţilor corporale. Ludice. Gimnice. Agonistice. Recreative. Compensatorii. Volumul 1, Bucureşti, Editura FEST, 2011.

5. GOLU, M., Bazele psihologiei generale. Bucureşti, Editura Universitară, 2005.

6. HOLDEVICI, I., VASILESCU, I., P., Activitatea sportivă: Decizie – autoreglare – performanţă. Bucureşti, Editura Sport Turism, 1987.

7. HOLDEVICI, I., VASILESCU, I., P., Autodepăşirea în sport. Bucureşti, Editura Sport Turism, 1988.

8. POPESCU-NEVEANU, P., Curs de psihologie generală. Bucureşti, Universitatea Bucureşti, 1977.

9. ŞERBAN, Maria, Aprecierea calităţilor în sport. Bucureşti, Editura Sport Turism, 1987.