Click here to load reader
Upload
hoangdung
View
219
Download
0
Embed Size (px)
Citation preview
AUTORITATEA NAŢIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ŞI PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR
ORDIN nr. 63
din 10 octombrie 2012
pentru aprobarea normei sanitare veterinare care stabileşte standardele minime pentru
protecţia păsărilor în fermă şi în timpul transportului
Publicat în Monitorul Oficial nr. 704 din 15 octombrie 2012 Data intrarii in vigoare : 15 octombrie 2012
Văzând Referatul de aprobare nr. 4018 din 09.08.2012, întocmit de Direcţia Generală
Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Lanţului Alimentar din cadrul Autorităţii Naţionale Sanitare
Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor,
având în vedere prevederile art. 10 lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 privind
organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, aprobată cu modificări şi
completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările şi completările ulterioare,
în temeiul art. 3 alin. (3) şi al art. 4 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 1.415/2009 privind
organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor
şi a unităţilor din subordinea acesteia, cu modificările şi completările ulterioare,
preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor
emite următorul ordin:
Art. 1. – Se aprobă Norma sanitară veterinară care stabileşte standardele minime privind
protecţia păsărilor în fermă şi în timpul transportului, prevăzută în anexa care face parte integrantă
din prezentul ordin.
Art. 2. - Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi direcţiile
sanitar - veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, duc
la îndeplinire prevederile prezentului ordin.
Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare
şi pentru Siguranţa Alimentelor, Mihai ŢURCANU
2
Anexa
Normă sanitară veterinară care stabileşte standardele minime
privind protecţia păsărilor în fermă şi în timpul transportului
Art. 1. - Prezenta normă sanitară veterinară stabileşte standardele minime pentru protecţia păsărilor
în fermă şi în timpul transportului.
Capitolul I: Standarde minime privind protecţia şi transportul găinilor
ouătoare - ouă pentru consum
Secţiunea 1. Exploataţii care deţin peste 350 de găini ouătoare
Art. 2. - (1) Păsările trebuie să fie îngrijite de personal suficient, care deţine cunoştinţe adecvate,
capabil:
a) să recunoască dacă păsările au sau nu au o stare de sănătate bună;
b) să înţeleagă semnificaţia modificărilor intervenite în comportamentul păsărilor;
c) să aprecieze caracterul adecvat al mediului în ansamblu sau pentru sănătatea şi bunăstarea păsărilor.
(2) În situaţia în care păsările trebuie capturate, această operaţiune se efectuează cu atenţie şi numai de
către personal instruit şi competent.
Art. 3. - (1) Toate păsările ţinute în ferme trebuie inspectate cel puţin o dată pe zi; aceste inspecţii se
efectuează independent de orice echipament de supraveghere automată.
(2) Pentru realizarea inspecţiei este necesară prezenţa unei surse de lumină, fixă sau mobilă pentru
observarea amănunţită a păsărilor în orice moment.
(3) Pentru inspecţia atentă a efectivului sau a grupului de păsări, se acordă o atenţie deosebită condiţiei
fizice, mişcărilor, respiraţiei, aspectului penajului, ochilor, ciocului, picioarelor şi ghearelor şi, dacă este
necesar, crestei, prezenţei paraziţilor externi, excrementelor, consumului de apă şi hrană, sporului în
greutate, precum şi producţiei de ouă.
(4) Se recomandă ca, în fiecare hală, să existe o boxă de tratament dotată cu hrănitoare, adăpătoare şi
aşternut corespunzător, unde să fie cazate păsările bolnave aflate în tratament.
3
(5) Trebuie asigurată asistenţă sanitar - veterinară în cazul în care se constată că una sau mai multe
păsări sunt bolnave.
(6) În mod special, în cazul păsărilor crescute pe sol, inspecţia se realizează începând cu primele zile
de la populare, astfel încât să nu creeze un disconfort suplimentar păsărilor, iar acestea să se obişnuiască cu
prezenţa personalului.
(7) În primele săptămâni după populare trebuie observat modul în care păsările se adaptează noilor
condiţiilor din adăpost - lumină, aşternut, ventilaţie, temperatură.
(8) Fiecare agent economic care desfăşoară activitate în domeniul creşterii păsărilor trebuie să deţină o
procedură scrisă referitoare la modul de ucidere, în caz de boală a acestora.
Art. 4. - (1) Spaţiul disponibil pentru păsări trebuie evaluat în raport cu următoarele cerinţe: hibrid,
vârstă, sex şi nevoile de a manifesta un anumit comportament.
(2) Densitatea lotului trebuie să fie stabilită în funcţie de următoarele criterii:
a) evitarea apariţiei şi dezvoltării unor tulburari de comportament sau a unor leziuni de altă natură.
b) menţinerea în adăpost a unui microclimat corespunzător, în mod deosebit a unei ventilaţii şi
temperaturi adecvate.
Art. 5. - (1) În adăposturile păsărilor, podelele, stinghiile şi cuibarele trebuie să fie proiectate şi
construite din materiale corespunzătoare, care să nu provoace disconfort sau rănirea păsărilor, să nu aibă
margini ascuţite sau proeminente şi să permită inspecţia amănunţită a tuturor păsărilor.
(2) În măsura în care este posibil, nivelul de zgomot trebuie să fie redus la minimum şi se vor evita
zgomotele bruşte sau permanente; ventilatoarele, utilajele de hrănire sau alte echipamente trebuie construite,
amplasate, utilizate şi întreţinute astfel încât să producă cât mai puţin zgomot posibil, atât direct, în interiorul
adăpostului, cât şi indirect, prin structura adăpostului în sine.
(3) În cazul în care bunăstarea şi sănătatea păsărilor depind de sisteme automate sau de alte sisteme de
ventilaţie mecanică, trebuie instalat în adăpost un sistem de alarmă eficient, care să semnalizeze, în timp util,
o defecţiune a instalaţiilor de electricitate.
(4) Clădirile trebuie dotate cu sisteme de iluminat care să asigure o intensitate luminoasă de cel puţin
20 lucşi, măsurată la nivelul ochiului păsării.
(5) Regimul de iluminare trebuie să prevină problemele de sănătate şi cele legate de comportament;
prin urmare, trebuie să urmeze un ciclu de 24 de ore şi să includă perioade neîntrerupte de intuneric, astfel
încât păsările să se odihnească şi să evite apariţia imunosupresiei şi a anomaliilor oculare.
(6) Se recomandă ca trecerea la perioada de întuneric să se facă treptat, prin crearea unei perioade cu
lumina difuză similară înserării şi răsăritului.
4
(7) Concentraţia maximă de NH3 din adăpost nu trebuie să depăşească 20 ppm, iar concentraţia
maximă de CO2 din adăpost nu trebuie să depăşească 3000 ppm.
Art. 6. - (1) Păsările trebuie să aibă acces la hrană la intervale de timp corespunzătoare necesităţilor
fiziologice.
(2) Conţinutul maxim de micotoxine, din furajele administrate păsărilor, nu trebuie să depăşească
următoarele niveluri:
a) deoxinivalenol: 8 mg/kg pentru cereale şi produse cerealiere, 12 mg/kg pentru produse din porumb
şi 5 mg/kg pentru furaje combinate;
b) zearalenonă: 2 mg/kg pentru cereale şi produse cerealiere şi 3 mg/kg pentru produse din porumb;
c) ochratoxina A: 0,25 mg/kg pentru cereale şi produse cerealiere şi 0,1 mg/kg pentru furaje
combinate;
d) fumonisina: 60 mg/kg pentru porumb şi produse din porumb şi 20 mg/ pentru furaje combinate.
(3) Nu se pot administra alte substanţe în afara celor administrate în scopuri terapeutice sau
profilactice, cu excepţia cazului în care a fost demonstrat, prin expertiză ştiinţifică sau prin experienţa
dobândită, faptul că efectul substanţei nu este în detrimentul bunăstării, inclusiv a sănătăţii..animalelor.
(4); toate păsările trebuie să aibă acces la o cantitate suficientă de apă de o calitate adecvată, recomandându-
se ca, din punct de vedere fizico-chimic, nivelul maxim al nitraţilor + nitriţilor să nu depăşească 100
mg/litru, iar nivelul maxim al nitriţilor să nu depăşească 1 mg/litru.
Art. 7. - (1) Debecarea este permisă atunci când sunt epuizate toate măsurile pentru prevenirea
picajului şi canibalismului.
(2) Debecarea se efectuează asupra puilor care au mai puţin de 10 zile, la recomandarea şi sub
supravegherea medicului veterinar şi numai de către persoane instruite şi presupune secţionarea vârfului
ciocului sau a primei treimi din valva superioară.
(3) Este interzisă inducerea năpârlirii la găinile ouătoare.
Art. 8. - (1) Proprietarul sau deţinătorul păsărilor trebuie să păstreze o evidenţă a tuturor tratamentelor
medicale efectuate şi a numărului de păsări moarte găsite la fiecare inspecţie.
(2) Evidenţele trebuie să fie păstrate pentru o perioadă de cel puţin 3 ani şi trebuie să fie puse la
dispoziţia autorităţii sanitar – veterinare şi pentru siguranţa alimentelor competente atunci când se efectuează
o inspecţie oficială sau la cerere.
5
Secţiunea 2. Transportul găinilor ouătoare la sfârşitul perioadei de ouat
Art. 9. - Păsările trebuie să fie transportate cu mijloace de transport înregistrate/autorizate sanitar -
veterinar, dotate cu cuşti de transport care trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a) să aibă o deschidere suficientă de largă pentru a reduce riscul de rănire a păsărilor;
b) să fie suficient de rezistente ca să suporte greutatea păsărilor şi construite în aşa fel încât păsările
să nu poată scăpa şi să preîntâmpine crearea de leziuni la cap, la picioare sau la aripi;
c) să permită inspecţia păsărilor şi menţinerea unei ventilaţii adecvate pentru păsările din interior;
d) să fie securizate pentru a se preveni deplasarea lor în timpul transportului; de asemenea, trebuie
astfel fixate încât să permită circulaţia aerului printre acestea;
e) înălţimea cuştilor de transport variază în funcţie de greutatea păsărilor astfel:
1. găini de aproximativ 1 kg: 10 cm;
2. găini între 1- 4 kg: 24-33 cm;
f) găinile, la sfârşitul perioadei de ouat, sunt predispuse la fracturi osoase, mai ales atunci când sunt
scoase din baterii şi introduse în cuştile pentru transport; din acest motiv, cuştile de transport
trebuie amplasate cât mai aproape de baterii, atunci când se foloseşte sistemul de creştere în
baterii;
g) găinile trebuie mutate una câte una, iar în timpul acestei operaţiuni, se protejează pieptul acestora
şi aripile, astfel încât să nu se lovească de corpuri ascuţite;
h) pentru sistemul de creştere la sol, se aplică acelaşi sistem de manipulare, iar înainte de prindere se
scot adăpătorile şi hrănitoarele fixe sau mobile.
Capitolul II: Standarde minime privind protecţia şi transportul găinilor de reproducţie
rase grele
Secţiunea 1. Exploataţii care deţin peste 500 de capete de femele cu masculii aferenţi - 10% din
numărul femelelor, pentru găinile de reproducţie rase grele.
Art. 10. - (1) Păsările trebuie să fie îngrijite de personal suficient, care deţine cunoştinţe adecvate, în
număr suficient, capabil:
a) să recunoască dacă păsările au sau nu au o stare de sănătate bună;
b) să înţeleagă semnificaţia modificărilor de comportament;
c) să aprecieze caracterul adecvat al mediului în ansamblu sau pentru sănătatea şi bunăstarea păsărilor.
(2) În situaţia în care păsările trebuie capturate, această operaţiune se efectuează cu atenţie şi numai de
către personalul instruit şi competent.
6
Art. 11. - (1) Toate păsările ţinute în ferme trebuie inspectate cel puţin o dată pe zi; aceste inspecţii se
efectuează independent de orice echipament de supraveghere automată.
(2) Pentru realizarea inspecţiei este necesară prezenţa unei surse de lumină, fixă sau mobilă pentru
observarea amănunţită a păsărilor în orice moment.
(3) Pentru inspecţia atentă a efectivului sau grupului de păsări, se acordă o atenţie deosebită condiţiei
fizice, mişcărilor, respiraţiei, aspectului penajului, ochilor, ciocului, picioarelor şi ghearelor şi, dacă este
necesar, crestelor, prezenţei paraziţilor externi, excrementelor, consumului de apă şi hrană, sporului în
greutate şi producţiei de ouă.
(4) Se recomandă ca, în fiecare hală, să existe o boxă de tratament dotată cu hrănitoare, adăpătoare şi
aşternut corespunzător unde să fie cazate păsările bolnave aflate în tratament.
(5) Trebuie asigurată asistenţă sanitară veterinară în cazul în care se constată că una sau mai multe
păsări sunt bolnave.
(6) Inspecţia se realizează începând cu primele zile de la populare astfel încât să nu creeze un
disconfort suplimentar păsărilor, iar acestea să se obişnuiască cu prezenţa personalului.
(7) În primele săptămâni după populare trebuie observat modul în care păsările se adaptează noilor
condiţiilor din adăpost (lumină, aşternut, ventilaţie, temperatură).
(8) Fiecare agent economic care desfăşoară activitate în domeniul creşterii păsărilor trebuie să deţină o
procedură scrisă referitoare la modul de ucidere în caz de boală a acestora.
Art. 12. - (1) Spaţiul disponibil pentru păsări trebuie evaluat în raport cu următoarele cerinţe: specie,
hibrid, vârsta, sex şi nevoile de a manifesta un anumit comportament.
(2) Densitatea lotului trebuie să fie stabilită în funcţie de următoarele criterii:
a) evitarea apariţiei şi dezvoltării unor tulburări de comportament sau a unor leziuni de altă natură.
b) menţinerea în adăpost a unui microclimat corespunzător, în mod deosebit a unei ventilaţii şi
temperaturi adecvate.
(3) Pentru găinile de reproducţie rase grele, densitatea maximă de populare nu trebuie să depăşească
25 kg/m2.
Art. 13. - (1) În adăposturile păsărilor podelele, stinghiile şi cuibarele trebuie să fie proiectate şi
construite din materiale corespunzătoare care să nu provoace disconfort sau rănirea păsărilor, să nu aibă
margini ascuţite sau proeminente şi să permită inspecţia amănunţită a tuturor păsărilor.
(2) În măsura în care este posibil, nivelul de zgomot trebuie să fie redus la minimum şi se vor evita
zgomotele bruşte sau permanente; ventilatoarele, utilajele de hrănire sau alte echipamente trebuie construite,
7
amplasate, utilizate şi întreţinute astfel încât să producă cât mai puţin zgomot posibil, atât direct, în interiorul
adăpostului, cât şi indirect, prin structura adăpostului în sine.
(3) În cazul în care bunăstarea şi sănătatea păsărilor depind de sisteme automate sau de alte sisteme de
ventilaţie mecanică, trebuie instalat în adăpost un sistem de alarmă eficient, care să semnalizeze în timp util
o defecţiune a instalaţiilor de electricitate.
(4) Clădirile trebuie dotate cu sisteme de iluminat care să asigure o intensitate luminoasă de cel puţin
20 lucşi, măsurată la nivelul ochiului păsării.
(5) Regimul de iluminare trebuie să prevină problemele de sănătate şi cele legate de comportament;
prin urmare, trebuie să urmeze un ciclu de 24 de ore şi să includă perioade neîntrerupte de intuneric, astfel
încât păsările să se odihnească şi să evite apariţia imunosupresiei şi a anomaliilor oculare.
(6) Se recomandă ca trecerea la perioada de întuneric să se facă treptat, prin crearea unei perioade cu
lumina difuză similară înserării şi răsăritului.
(7) Concentraţia maximă de NH3 din adăpost nu trebuie să depăşească 20 ppm, iar concentraţia
maximă de CO2 din adăpost nu trebuie să depăşească 3000 ppm.
Art. 14. - (1) Păsările trebuie să aibă acces la hrană la intervale de timp corespunzătoare necesităţilor
fiziologice.
(2) Conţinutul maxim de micotoxine din furajele administrate păsărilor nu trebuie să depăşească
următoarele niveluri:
a) deoxinivalenol: 8 mg/kg pentru cereale şi produse cerealiere, 12 mg/kg pentru produse din porumb
şi 5 mg/kg pentru furaje combinate;
b) zearalenonă: 2 mg/kg pentru cereale şi produse cerealiere şi 3 mg/kg pentru produse din porumb;
c) ochratoxina A: 0,25 mg/kg pentru cereale şi produse cerealiere şi 0,1 mg/kg pentru furaje
combinate;
d) fumonisina: 60 mg/kg pentru porumb şi produse din porumb şi 20 mg/ pentru furaje combinate.
(3) Nu se pot administra alte substanţe în afara celor administrate în scopuri terapeutice sau
profilactice, cu excepţia cazului în care a fost demonstrat, prin expertiza ştiinţifică sau prin experienţa
dobândită, faptul că efectul substanţei nu este în detrimentul bunăstării, inclusiv a sănătăţii..animalelor.
(4) Toate păsările trebuie să aibă acces la o cantitate suficientă de apă de o calitate adecvată,
recomandu-se ca, din punct de vedere fizico-chimic, nivelul maxim al nitraţilor + nitriţilor să nu depăşească
100 mg/litru, iar nivelul maxim al nitriţilor să nu depăşească 1 mg/litru.
Art. 15. - (1) Debecarea este permisă atunci când sunt epuizate toate măsurile pentru prevenirea
picajului şi canibalismului.
8
(2) Debecarea se efectuează asupra puilor care au mai puţin de 10 zile, la recomandarea şi sub
supravegherea medicului veterinar şi numai de către persoane instruite şi presupune secţionarea vârfului
ciocului sau a primei treimi din valva superioară.
(3). Este permisă, în cazul păsărilor de reproducţie de sex masculin, îndepărtarea pintenilor în primele
72 de ore de viaţă
Art. 16. - (1) Proprietarul sau deţinătorul păsărilor trebuie să păstreze o evidenţă a tuturor
tratamentelor medicale efectuate şi a numărului de păsări moarte găsite la fiecare inspecţie.
(2) Evidenţele trebuie să fie păstrate pentru o perioadă de cel puţin 3 ani şi trebuie să fie puse la
dispoziţia autorităţii competente atunci când se efectuează o inspecţie oficială sau la cerere.
Secţiunea 2. Transportul găinilor de reproducţie rase grele la sfârşitul
perioadei de exploatare
Art. 17. - Păsările trebuie să fie transportate cu mijloace de transport înregistrate/autorizate sanitar -
veterinar, dotate cu cuşti de transport care trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a) să aibă o deschidere suficientă de largă pentru a reduce riscul de rănire a păsărilor;
b) să fie suficient de rezistente ca să suporte greutatea păsărilor şi construite astfel încât păsările să nu
poată scăpa şi să preîntâmpine crearea de leziuni la cap, picioare sau aripi;
c) să permită inspecţia păsărilor şi menţinerea unei ventilaţii adecvate pentru păsările din interior;
d) să fie securizate pentru a se preveni deplasarea lor în timpul transportului; de asemenea, trebuie
astfel fixate încât să permită circulaţia aerului printre acestea;
e) înălţimea cuştilor de transport variază în funcţie de greutatea păsărilor astfel:
1. găini între 1-4 kg: 24-33 cm;
2. găini mai mari de 4 kg: peste 34 cm;
f) găinile, la sfârşitul perioadei de ouat, sunt predispuse la fracturi osoase şi, din acest motiv, trebuie
mutate una câte una, iar în timpul acestei operaţiuni se protejează pieptul acestora şi aripile astfel
încât să nu se lovească de corpuri ascuţite;
g) înainte de prindere, se scot adăpătorile şi hrănitoarele fixe sau mobile.
9
Capitolul III: Standarde minime privind protecţia şi transportul puilor destinaţi
producţiei de carne
Secţiunea 1. Exploataţii care deţin peste 500 de pui destinaţi producţiei de carne
Art. 18. - (1) Păsările trebuie să fie îngrijite de personal suficient, care deţine cunoştinţe adecvate,
capabil:
a) să recunoască dacă păsările au sau nu au o stare de sănătate bună;
b) să înţeleagă semnificaţia modificărilor de comportament;
c) să aprecieze caracterul adecvat al mediului în ansamblu sau pentru sănătatea şi bunăstarea păsărilor.
(2) În situaţia în care pasările trebuie capturate, această operaţiune se efectuează cu atenţie şi numai de
către personal instruit şi competent.
Art. 19. - (1) Toate păsările ţinute în ferme trebuie inspectate cel puţin o dată pe zi; aceste inspecţii se
efectuează independent de orice echipament de supraveghere automată.
(2) Pentru realizarea inspecţiei este necesară prezenţa unei surse de lumină, fixă sau mobilă pentru
observarea amănunţită a păsărilor în orice moment.
(3) Pentru inspecţia atentă a efectivului sau grupului de păsări, se acordă o atenţie deosebită condiţiei
fizice, mişcărilor, respiraţiei, aspectului penajului, ochilor, ciocului, picioarelor şi ghearelor şi, dacă este
necesar, la creste, la prezenţa paraziţilor externi, la excremente, la consumul de apă şi hrană şi la sporul în
greutate.
(4) Se recomandă ca, în fiecare hală, să existe o boxă de tratament dotată cu hrănitoare, adăpătoare şi
aşternut corespunzător unde să fie cazate păsările bolnave aflate în tratament.
(5) Trebuie asigurată asistenţă sanitară veterinară în cazul în care se constată că una sau mai multe
păsări sunt bolnave.
(6) Inspecţia este realizată începând cu primele zile de la populare, astfel încât să nu creeze un
disconfort suplimentar păsărilor, iar acestea să se obişnuiască cu prezenţa personalului.
(7) În primele săptămâni după populare, trebuie observat modul în care păsările se adaptează noilor
condiţiilor din adăpost - lumină, aşternut, ventilaţie, temperatură.
(8) Fiecare agent economic care desfăşoară activitate în domeniul creşterii păsărilor trebuie să deţină o
procedură scrisă referitoare la modul de ucidere în caz de boală a acestora.
Art. 20. - (1) Spaţiul disponibil pentru păsări trebuie evaluat în raport cu următoarele cerinţe: specie,
hibrid, vârsta, sex, greutatea estimată la livrare şi nevoile de a manifesta un anumit comportament.
(2) Densitatea lotului trebuie să fie stabilită în funcţie de următoarele criterii:
10
a) evitarea apariţiei şi dezvoltării unor tulburari de comportament sau a unor leziuni de altă natură.
b) menţinerea în adăpost a unui microclimat corespunzător, în mod deosebit a unei ventilaţii şi
temperaturi adecvate.
Art. 21. - (1) În adăposturile păsărilor, podelele şi stinghiile trebuie să fie proiectate şi construite din
materiale corespunzătoare, care să nu provoace disconfort sau rănirea păsărilor, să nu aibă margini ascuţite
sau proeminente si să permită inspecţia amănunţită a tuturor păsărilor.
(2) În măsura în care este posibil, nivelul de zgomot trebuie să fie redus la minimum şi se vor evita
zgomotele bruşte sau permanente, ventilatoarele, utilajele de hrănire sau alte echipamente trebuie construite,
amplasate, utilizate şi întreţinute în aşa fel încât să producă cat mai puţin zgomot posibil, atât direct, în
interiorul adapostului, cât şi indirect, prin structura adapostului în sine.
(3) În cazul în care bunăstarea şi sănătatea păsărilor depind de sisteme automate sau de alte sisteme de
ventilaţie mecanică, trebuie instalat în adăpost un sistem de alarmă eficient, care să semnalizeze în timp util
o defecţiune a instalaţiilor de electricitate.
(4) Clãdirile trebuie dotate cu sisteme de iluminat care să asigure o intensitate luminoasă de cel puţin
20 lucşi, mãsuratã la nivelul ochiului pãsãrii.
(5) Regimul de iluminare trebuie să prevină problemele de sănătate şi cele legate de comportament.
Prin urmare, trebuie să urmeze un ciclu de 24 de ore şi să includă perioade neîntrerupte de intuneric, astfel
încât păsările să se odihnească şi să evite apariţia imunosupresiei şi anomaliile oculare.
(6) Se recomandă ca trecerea la perioada de întuneric să se facă treptat, prin crearea unei perioade cu
lumina difuză similară înserării şi răsăritului.
(7) Concentraţia maximă de NH3 din adăpost nu trebuie să depăşească 20 ppm, iar concentraţia
maximă de CO2 din adăpost nu trebuie să depăşească 3000 ppm.
Art. 22. - (1) Păsările trebuie să aibă acces la hrană la intervale de timp corespunzătoare necesităţilor
fiziologice.
(2) Conţinutul maxim de micotoxine din furajele administrate păsărilor nu trebuie să depăşească
următoarele niveluri:
a) deoxinivalenol: 8 mg/kg pentru cereale şi produse cerealiere, 12 mg/kg pentru produse din porumb
şi 5 mg/kg pentru furaje combinate;
b) zearalenonă: 2 mg/kg pentru cereale şi produse cerealiere şi 3 mg/kg pentru produse din porumb;
c) ochratoxina A: 0,25 mg/kg pentru cereale şi produse cerealiere şi 0,1 mg/kg pentru furaje
combinate;
d) fumonisina: 60 mg/kg pentru porumb şi produse din porumb şi 20 mg/pentru furaje combinate.
11
(3) Nu se pot administra alte substanţe în afara celor administrate în scopuri terapeutice sau
profilactice, cu excepţia cazului în care a fost demonstrat, prin expertiză ştiinţifică sau prin experienţa
dobândită faptul că, efectul substanţei nu este în detrimentul bunăstării, inclusiv a sănătăţii..animalelor.
(4) Toate păsările trebuie să aibă acces la o cantitate suficientă de apă de o calitate adecvată,
recomandu-se ca, din punct de vedere fizico-chimic, nivelul maxim al nitraţilor + nitriţilor să nu depăşească
100 mg/litru, iar nivelul maxim al nitriţilor să nu depăşească 1 mg/litru.
Art. 23. - (1) Debecarea este permisă atunci când sunt epuizate toate măsurile pentru prevenirea
picajului şi canibalismului.
(2) Debecarea se efectuează asupra puilor care au mai puţin de 10 zile, la recomandarea şi sub
supravegherea medicului veterinar, numai de către persoane instruite, şi presupune secţionarea vârfului
ciocului sau a primei treimi din valva superioară.
Art. 24. - (1) Proprietarul sau deţinătorul păsărilor trebuie să păstreze o evidenţă a tuturor
tratamentelor medicale efectuate şi a numărului de păsări moarte găsite la fiecare inspecţie.
(2) Evidenţele trebuie să fie păstrate pentru o perioadă de cel puţin 3 ani şi trebuie să fie puse la
dispoziţia autorităţii competente atunci când se efectuează o inspecţie oficială sau la cerere.
Secţiunea 2. Transportul puilor destinaţi producţiei de carne
Art. 25. - (1) Păsările trebuie să fie transportate cu mijloace de transport înregistrate/autorizate sanitar
- veterinar, dotate cu cuşti de transport care trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a) să aibă o deschidere suficientă de largă pentru a reduce riscul de rănire a păsărilor;
b) să fie suficient de rezistente ca să suporte greutatea păsărilor şi construite în aşa fel încât păsările
să nu poată scăpa şi să preîntâmpine crearea de leziuni la cap, picioare sau aripi;
c) să permită inspecţia păsărilor şi menţinerea unei ventilaţii adecvate pentru păsările din interior;
d) să fie securizate pentru a se preveni deplasarea lor în timpul transportului; de asemenea, trebuie
astfel fixate încât să permită circulaţia aerului printre acestea;
e) înălţimea cuştilor de transport variază în funcţie de greutatea păsărilor astfel:
1. pui de aproximativ 1 kg: 10 cm;
2. pui între 1-4 kg: 24-33 cm.
(2) Prinderea mecanică a puilor destinaţi producţiei de carne se utilizează numai dacă se demonstrează
că reduc stresul şi răinirea accidentală.
12
Capitolul IV: Standarde minime privind protecţia şi transportul curcanilor destinaţi producţiei
de carne
Secţiunea 1. Exploataţii care deţin peste 300 de curcani
destinaţi producţiei de carne
Art. 26. - (1) Păsările trebuie să fie îngrijite de personal suficient, care deţine cunoştinţe adecvate,
capabil:
a) să recunoască dacă păsările au sau nu au o stare de sănătate bună;
b) să înţeleagă semnificaţia modificărilor de comportament;
c) să aprecieze caracterul adecvat al mediului în ansamblu sau pentru sănătatea şi bunăstarea păsărilor.
(2) În situaţia în care pasările trebuie capturate şi manipulate, aceasta operaţiune se efectuează cu
atenţie şi numai de către personalul instruit şi competent.
Art. 27. - (1) Toate păsările ţinute în ferme trebuie inspectate cel puţin o dată pe zi; aceste inspecţii se
efectuează independent de orice echipament de supraveghere automată.
(2) Pentru realizarea inspecţiei este necesară prezenţa unei surse de lumină, fixă sau mobilă, pentru
observarea amănunţită a păsărilor în orice moment.
(3) Pentru inspecţia atentă a efectivului sau grupului de păsări, se acordă o atenţie deosebită condiţiei
fizice, mişcărilor, respiraţiei, aspectului penajului, ochilor, ciocului, picioarelor şi ghearelor şi, dacă este
necesar, crestelor, prezenţei paraziţilor externi, excrementelor, consumului de apă şi hrană şi sporului în
greutate.
(4) Se recomandă ca, în fiecare hală, să existe o boxă de tratament dotată cu hrănitoare, adăpătoare şi
aşternut corespunzător unde să fie cazate păsările bolnave aflate în tratament.
(5) Trebuie asigurată asistenţă sanitar - veterinară în cazul în care se constată că una sau mai multe
păsări sunt bolnave.
(6) Inspecţia va fi realizată începând cu primele zile de la populare, astfel încât să nu creeze un
disconfort suplimentar păsărilor, iar acestea să se obişnuiască cu prezenţa personalului.
(7) În primele săptămâni după populare trebuie observat modul în care păsările se adaptează noilor
condiţii din adăpost - lumină, aşternut, ventilaţie, temperatură.
(8) Fiecare agent economic care desfăşoară activitate în domeniul creşterii păsărilor trebuie să deţină o
procedură scrisă referitoare la modul de ucidere în caz de boală a acestora.
13
Art. 28. - (1) Spaţiul disponibil pentru păsări trebuie evaluat în raport cu următoarele cerinţe: specie,
hibrid, vârstă, sex, greutatea estimată la livrare, în cazul păsărilor crescute pentru producţia de carne şi
nevoile de a manifesta un anumit comportament.
(2) Densitatea lotului trebuie să fie stabilită în funcţie de următoarele criterii:
a) evitarea apariţiei şi dezvoltării unor tulburari de comportament sau a unor leziuni de altă natură;
b) menţinerea în adăpost a unui microclimat corespunzător, în mod deosebit a unei ventilaţii şi
temperaturi adecvate.
(3) Pentru curcanii destinaţi producţiei de carne, densitatea maximă de populare nu trebuie să
depăşească 50 kg/m2 pentru femele şi 55 kg/m2 pentru masculi.
Art. 29. - (1) În adăposturile păsărilor, podelele şi stinghiile trebuie să fie proiectate şi construite din
materiale corespunzătoare, care să nu provoace disconfort sau rănirea păsărilor, să nu aibă margini ascuţite
sau proeminente şi să permită inspecţia amănunţită a tuturor păsărilor.
(2) În măsura în care este posibil, nivelul de zgomot trebuie să fie redus la minimum şi se vor evita
zgomotele bruşte sau permanente, ventilatoarele, utilajele de hrănire sau alte echipamente trebuie construite,
amplasate, utilizate şi întreţinute astfel încât să producă cât mai puţin zgomot posibil, atât direct, în interiorul
adăpostului, cât şi indirect, prin structura adăpostului în sine.
(3) În cazul în care bunăstarea şi sănătatea păsărilor depind de sisteme automate sau de alte sisteme de
ventilaţie mecanică, trebuie instalat în adăpost un sistem de alarmă eficient, care să semnalizeze în timp util
o defecţiune a instalaţiilor de electricitate.
(4) Clădirile trebuie dotate cu sisteme de iluminat care să asigure o intensitate luminoasă de cel puţin
20 lucşi, măsuratã la nivelul ochiului pãsãrii.
(5) Regimul de iluminare trebuie să prevină problemele de sănătate şi cele legate de comportament;
prin urmare, trebuie să urmeze un ciclu de 24 de ore şi să includă perioade neîntrerupte de intuneric, astfel
încât păsările să se odihnească şi să evite apariţia imunosupresiei şi a anomaliilor oculare.
(6) Se recomandă ca trecerea la perioada de întuneric să se facă treptat, prin crearea unei perioade cu
lumina difuză similară înserării si răsăritului.
(7) Concentraţia maximă de NH3 din adăpost nu trebuie să depăşească 20 ppm, iar concentraţia
maximă de CO2 din adăpost nu trebuie să depăşească 3000 ppm.
Art. 30. - (1) Păsările trebuie să aibă acces la hrană la intervale de timp corespunzătoare necesităţilor
fiziologice.
(2) Conţinutul maxim de micotoxine din furajele administrate păsărilor nu trebuie să depăşească
următoarele niveluri:
14
a) deoxinivalenol: 8 mg/kg pentru cereale şi produse cerealiere, 12 mg/kg pentru produse din porumb
şi 5 mg/kg pentru furaje combinate;
b) zearalenonă: 2 mg/kg pentru cereale şi produse cerealiere şi 3 mg/kg pentru produse din porumb;
c) ochratoxina A: 0,25 mg/kg pentru cereale şi produse cerealiere şi 0,1 mg/kg pentru furaje
combinate;
d) fumonisina: 60 mg/kg pentru porumb şi produse din porumb şi 20 mg/ pentru furaje combinate.
(3) Nu se pot administra alte substanţe în afara celor administrate în scopuri terapeutice sau
profilactice, cu excepţia cazului în care a fost demonstrat, prin expertiză ştiinţifică sau prin experienţa
dobândită, faptul că efectul substanţei nu este în detrimentul bunăstării, inclusiv a sănătăţii..animalelor.
(4) Toate păsările trebuie să aibă acces la o cantitate suficientă de apă, de o calitate adecvată
recomandu-se ca, din punct de vedere fizico-chimic, nivelul maxim al nitraţilor + nitriţilor să nu depăşească
100 mg/litru, iar nivelul maxim al nitriţilor să nu depăşească 1 mg/litru.
Art. 31. - (1) Debecarea este permisă atunci când sunt epuizate toate măsurile pentru prevenirea
picajului şi canibalismului.
(2) Debecarea se efectuează asupra puilor care au mai puţin de 10 zile, la recomandarea şi sub
supravegherea medicului veterinar, numai de către persoane instruite, şi presupune secţionarea vârfului
ciocului sau a primei treimi din valva superioară.
(3) Este interzisă deplumarea curcanilor vii.
Art. 32. - (1) Proprietarul sau deţinătorul păsărilor trebuie să păstreze o evidenţă a tuturor
tratamentelor medicale efectuate şi a numărului de păsări moarte găsite la fiecare inspecţie.
(2) Evidenţele trebuie să fie păstrate pentru o perioadă de cel puţin 3 ani şi trebuie să fie puse la
dispoziţia autorităţii competente atunci când se efectuează o inspecţie oficială sau la cerere.
Secţiunea 2. Transportul curcanilor destinaţi producţiei de carne
Art. 33. - Păsările trebuie să fie transportate cu mijloace de transport înregistrate/autorizate sanitar -
veterinar, dotate cu cuşti de transport care trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a) să aibă o deschidere suficientă de largă pentru a reduce riscul de rănire a păsărilor;
b) să fie suficient de rezistente ca să suporte greutatea păsărilor şi construite în aşa fel încât păsările
să nu poată scăpa şi ele trebuie să preantâmpine crearea de leziuni la cap, picioare sau aripi;
c) să permită inspecţia păsărilor şi menţinerea unei ventilaţii adecvate pentru păsările din interior;
15
d) să fie securizate pentru a se preveni deplasarea lor în timpul transportului; de asemenea, trebuie
astfel fixate încât să permită circulaţia aerului printre acestea;
e) înălţimea cuştilor de transport se recomandă să fie de peste 60 cm;
f) în timpul capturării curcanilor trebuie să se evite lovirea capetelor şi a aripilor de obiecte solide -
adăpători, hrănitori;
g) având în vedere greutatea acestora la depopulare, se recomandă ca păsările să nu fie ridicate de un
singur picior, ci contenţionate de un picior şi de aripa diagonal opusă;
h) curcanii trebuie capturaţi şi manipulaţi cu atenţie şi numai de către personalul instruit şi competent.