1

EXCURSIE TEMATICĂ BADEA CÂRŢAN ŞI REVELAŢIA LATINITĂŢII

6 NOIEMBRIE 2010

Motto: În piept mi s-a trezit un glas străin Şi-un cântec cântă-n mine-un dor nestins Ce nu-i al meu. Se spune că strămoşii , care au murit fără de vreme cu sânge tânăr încă-n vine, cu patimi mari în sânge, vin, vin să-şi trăiască mai departe în noi, Viaţa netrăită.

LUCIAN BLAGA, Linişte

In pectore oritur vox aliena cantans dolorem qui non meus est Dicitur parentes, sine tempore mortuos cum sanguine tenero in venis, cum magnis desideriis in sanguine venire, venire ut porro vivantin nobis, vitam relictam.

Silentium

2

CIVIS ROMANUS SUM La Vatican, întrebat cine eşti, ai răspuns mândru, răspicat:”Civis Romanus sum!”, deşi te-ai născut ţăran român, ce-i drept, dintr-un rege dac şi-un împărat roman. Nu ai avut tron, dar drumul te-a făcut mai luminos decât oricare împărat. Te-ai aşezat mereu printre doruri, pe cărări de munte, călător spre Orion. ROMA ţi-a fost steaua de unde lumină ai primit, iar de-atuncea dorul s-a schimbat în visul pentru care o viaţă ai trudit. Paşii şi spinarea nu ţi le-ai cruţat, ai fost veşnic omul cu desaga-n spate, prin tine ARDEALUL a fost luminat! CÂRŢIŞOARA-ţi simte azi mai mult decât atuncea marea ta mâhnire că-n Sinaia dormi, tot visând la visul ce-mplinit prin veacul car’ se gată-acum*, a făcut Ardealul să te cânte veşnic ca pe un SIMBOL LATIN!

veacul car’ se gată acum - pe 7 august 2011 se vor implini 100 de ani de la moartea lui Badea Cârţan

Prof. MARIA CECILIA ŞOŞU

CÎRŢIŞOARA - UN SPAŢIU PRIVILEGIAT

Profund impresionaţi de maniera în care demersurile lui Badea Cârţan au contribuit la propagarea culturii sfidând noţiunea temporală, profesori şi elevi ai celor trei colegii centenare : Şaguna, Unirea şi Meşota şi-au concretizat intenţiile genuine într-o excursie tematică organizată în data de 6 noiembrie, 2010.

3

Prima oprire a “pelerinilor latinităţii” în drumul spre descoperirea revelaţiei, a fost la Făgăraş, unde atât novicii, cât şi iniţiaţii, au fost pătrunşi de sentimentul înălţător indus de întâlnirea cu una dintre reprezentările în marmură a lui Badea Cârţan, care le-a facilitat comunicarea la nivel conceptual cu „Păstorul sufletelor transilvane”. Interpretând în tandem imnul colegiilor centenare, pentru o fracţiune de secundă, fiecare a simţit, atunci şi acolo, încărcătura emoţională acumulată peste ani de atâtea generaţii a căror cultură s-a fundamentat pe demersurile unui om, care în pofida aparentei simplităţi afişate, şi-a manifestat idealul de unificare şi de promovare a propriei patrii într-un mod frapant prin unicitate.

Aspectul pitoresc al uliţelor, unduirea crengilor copacilor marcaţi de timp si cântecul inexorabil al păsărilor lesne asociate cu veritabili martori ai miracolului, i-au determinat pe vizitatori să asocieze Cârţişoara cu un spaţiu privilegiat, de permanentă vară.

Apus de soare la Cîrţişoara

Primirea tradiţională cu pâine şi sare făcută de localnicii mândrii purtători ai costumului

popular specific, a avut un foarte mare impact asupra excursioniştilor, reprezentând factorul primordial în crearea viziunii de ansamblu. Cutremuraţi până în adâncul fiinţei de solemnitatea momentului, copii în costume populare au cântat şi au dansat pe melodii arhicunoscute cu versuri adaptate contextului istoric. Muzeul din Cârţişoara şi Casa Memorială, dovezi concrete ale existenţei lui Badea Cârţan a cărui imagine transcede timpul şi spaţiul, fiind treptat percepută ca mit, au indus “pelerinilor latinităţii” sentimentul unei apropieri spirituale de promotorul culturii transilvane.

Finalul incursiunii în istoria literaturii romane prin intermediul excursiei organizate în scopul întăririi parteneriatului stabilit între colegiile centenare, a fost perceput ca unul încărcat de semnificaţii nu numai de către pelerini, dovada vie a împlinirii aspiraţiilor lui Badea Cârţan, ci şi de către eroul Transilvaniei, al cărui spirit şi-a făcut simţită candoarea în mijlocul grupului pe tot parcursul călătoriei.

Depunerea omagiilor la statuia din Sibiu a lui Badea Cârţan a întipărit pentru vecie în cugetul şi în sufletul fiecăruia certitudinea unei bogăţii spirituale sporite.

INES RAZEC Colegiul Naţional „Dr. Ioan Meşotă”, Clasa a XI-a A

Elogiu lui Badea Cârţan

Scriu versuri pe aceastǎ foaie atât de apǎsat, că o rup; îţi scriu versuri omagiale. Îmi pare că ţi le cioplesc în piatră în crucea de pe-al tău mormânt, dar dalta nu o simt în mâna-mi tremurând...

4

Îmi pare că te cioplesc pe tine în Columna lui Traian, cu dalta, cu creionul, ca-n istorie să fii pe veci pietrificat, ca să cobori ca un dac de pe ea, în opinci prăfuite de drum şi nemurire, cu fluier la şerpar şi desagi din lână în care duci dorinţa de întregire… Emoţiile-mi se scurg prin mână în mina de creion, căci îţi pot auzi vocea ca un epopeic ecou; vocea ta ce răsună în vânt, voce a latinităţii în fiecare suflet de român, pătrunsă parcă şi în mina-mi de creion. Şi stau înghesuită de aceste străzi prea citadine, de acest prezent, aşteptând ca tu să cobori din nou de pe Columnă, renăscând… Să mergi din nou la Maica Roma per pedes, tu, Badea Cârţan, cerşind lumină pentru cei ţinuţi în întuneric, în acest prezent, condamnaţi. O, prea puţin eşti tu omagiat!

CRINA BEGA Colegiul Naţional “Andrei Şaguna” – Braşov, Clasa a X-a F

SUM (SAGUNA-UNIREA-MESOTA) PE URMELE LUI BADEA CÂRŢAN

O realitate a acestor timpuri este slaba mediatizare a valorilor reale. O altă problemă este că, datorită încercării de a rescrie istoria regimului anterior (1948-1989), amintirea lui Badea Gheorghe Cârţan s-a şters din memoria majorităţii românilor, ştergându-se inclusiv din memoria generaţiei post-decembriste. Din prisma personalităţii, a faptelor şi a muncii sale, Badea Cârţan a reprezentat şi reprezintă un model demn de urmat. Munca lui trebuie continuată, iar amintirea lui veşnic pomenită. Amintirea miilor de kilometri parcurşi pe jos în decursul celor trei călătorii la Roma, amintirea zecilor de

mii de cărţi transportate cu desaga sa în Transilvania şi nu în ultimul rând amintirea muncii sale neobosite de o viaţă în folosul Patriei.

În sprijinul celor spuse s-a constituit un parteneriat viabil între liceele centenare braşovene Meşota, Şaguna, Unirea. Un parteneriat care îşi propune să îl readucă pe Badea Gheorghe Cârţan în conştiinţa şi inimile românilor şi să dea un motiv pozitiv în plus străinului care ar dori să ne treacă hotarele în vizită. Acest parteneriat s-a materializat odată cu vizita iniţiatorului si coordonatorului proiectului, d-na prof. Cecilia Şoşu cu un grup de elevi meşotişti, şagunişti şi unirişti în localitatea

5

natală a lui Badea Cârţan, Cârţişoara, cât şi în cadrul aceleeaşi călătorii, vizita oraşelor în care sunt amplasate statui care îl reprezintă, Făgăraş şi Sibiu.

Bucuria a fost generală când am observat că amintirea lui Badea Cârţan se păstrează în cele două oraşe măcar prin două statui. Însă momentul culminant a fost reprezentat de departe de primirea facută de localnici şi de bucuria privirii si vizitării Muzeului Memorial Badea Cârţan, a casei lui conservate şi în general a localităţii care, în semn de cinste şi onoare pentru cel mai ilustru fiu al ei, a fost redenumită Cârţişoara. Călătoria a durat o zi şi pe drumul de întoarcere, făcând rezumatul zilei, ne-am spus că flacăra speranţei s-a reaprins în sprijinul lui Badea Cârţan, că noi suntem mai motivaţi să facem tot ceea ce ne-am propus în cadrul acestui proiect.

MUGUREL MATEICIUC, C.N. "Dr. Ioan Meşotă" -Braşov, Clasa a XI-a A

FECIOARA ŞI VENUS

Îţi verşi roua ochilor în plămânii pârâului veşnic tânăr,

îţi plimbi trupul dezgolit de dealuri printre braţele Făgăraşilor, dansezi ascultând gemetele fluierului meu bătrân, îţi strivesc frumuseţea trecând cu ale mele opinci

peste a ta piele pictată în culorile naturii? Fecioara mea … Cîrţişoara!

Sub mătasea-ţi împletită de zeii romani

Tremură şi-o ramură de-a noastră. Am venit să-ţi dau sărutarea izvoarelor româneşti,

iar apoi să-mi odihnesc spiritul peste ale tale coapse. Dansezi cu mine pe melodia care răsună din buzele Carpaţilor?

Roma… Venus preschimbată în ţărancă româncă! SONIA OCHI

C.N. „Andrei Şaguna” – Braşov- clasa a VIII-a

JURNAL DE CĂLĂTORIE Cârţişoara 6 noiembrie 2010

Sunetul strident al soneriei mă scoate din starea dulce de visare. Buimăcită mă grăbesc să închid ceasul ... îmi mai trebuie câteva clipe să mă adun şi să-mi dau seama de ce m-am trezit aşa cu noaptea în cap. Îmi aduc aminte, azi e excursia la Cârţişoara. Pornim pe urmele lui Badea Cârţan despre care sincer nu ştiu prea multe (doar ce am aflat de la ora de Latină) dar despre care voi afla o grămadă de lucruri interesante astăzi. Ies pe stradă. Afară e întuneric şi frig. Aştept taxiul şi tremur. Cumva sunt încă în pat şi visez liniştită. Dimineaţa e momentul meu preferat al zilei pentru că totul e învăluit de un semiîntuneric protector iar oraşul e cufundat într-o tăcere dulce. Ora 7. Multă forfotă în faţa Colegiului Unirea. Chipuri, voci, bagaje. Mă grăbesc să prind un loc. Sunt nerăbdătoare. Vreau să pornim. Şi în sfârşit autocarul se pune în mişcare. Am căştile în urechi şi pe fondul muzical îmi las mintea să cutreiere aiurea. Din când în când mai schimb o vorbă cu colegul, în rest continui să dorm cu ochii deschişi. Mă bucur de

clipele de linişte. E chiar plăcut să n-ai nimic de făcut, doar tu şi gandurile tale. Prin faţa ochilor curg dealuri, sate, păduri, drumuri, peisaje care îmi odihnesc privirea şi sufletul. La Făgăraş autocarul face prima oprire şi toţi ieşim în aerul rece să facem poze lângă statuia lui Badea Cârţan. Îmi este frig şi nu am nici un chef să ies afară.

6

Autocarul se pune din nou în mişcare. Ce cald şi bine e în autocar! Următoarea oprire este la mănăstirea de la Carta, sau mai exact la ruinele mănăstirii. Această mănăstire a fost construită în stil gotic şi este asemănătoare celei din Bartolomeu. Din biserica mare nu a mai rămas decât partea din faţă, partea din spate a bisericii ( în care erau îngropaţi nişte soldaţi germani) fiind invadată de vegetaţie, locul arătând foarte sălbatic. Mi-a plăcut aşa de mult priveliştea încât nici nu am băgat de seama faptul că aveam picioarele îngheţate. Am ajuns în sfârşit la Cârţişoara. Timpul ţine cu noi şi cerul este albastru ca oglinda apei. Ne întâmpina nişte săteni în port popular, de altfel nişte gazde foarte primitoare. Au urmat reprezentaţiile copiilor de la Şcoala Generală “ Badea Cârţan “ . M-au impresionat elevii claselor primare, care de emoţii abia puteau vorbi. Desigur, dacă eram eu în locul lor probabil că ieşea mult mai rău, aşa că tot respectul pentru ei fiindcă au încercat să ne facă vizita mai plăcută. M-a impresionat dragostea cu care sătenii vorbeau despre “ vedeta lor locală “ deşi au trecut atâţia ani de când acesta işi doarme la Sinaia somnul de veci. Am vizitat muzeul şi casa lui Badea Cârţan. Simplă, mică şi primitoare. Parcă îl şi văd pe ţăranul Cârţan la masă, răsfoind cărţile aduse de prin alte părţi. Mă gândesc ce fericit ar fi să vadă atâţia elevi dornici să cunoască cât mai multe despre faptele lui. Se zice că patriotismul a murit, dar eu cred că trăieşte tocmai prin astfel de persoane care şi-au iubit cu adevărat ţara şi au făcut ceva pentru ea. Cred că ar trebui să luăm nişte lecţii de la cei care au înţeles că o ţară unită este o ţară puternică şi să nu ne mai ascundem după scuze penibile căci dacă vrei totul este posibil. După ce am văzut şcoala din sat am vizionat un film foarte interesant despre viaţa lui Badea Cârţan şi despre realizările lui, film ce m-a făcut să îl înţeleg mai bine pe Badea Cârţan. În sfârşit plecăm spre ultima noastră destinaţie : Sibiul. După poze lângă statuia lui Badea Cârţan suntem lăsaţi liberi, două ore minunate, în care facem ce vrem. Hălăduim pe străzile goale ale Sibiului. Vrem suveniruri, dar peste tot e închis ... ne plimbăm fără o ţintă anume. Facem poze, poze peste poze. E chiar distractiv. Ne este foame aşa că ne oprim pe drum să luăm o masă. Râdem, nu avem nici o grijă. Drumul de întoarcere este foarte plăcut. Soarele rămâne în urma noastră. Mă bucur de ultimele clipe alături de colegi. Acum nu-mi vine să cred că s-a terminat. Excursia a fost cu siguranţa o reuşită, combinând învăţatul cu distracţia.

DELIBAŞ HESTIA Clasa a IX-a E, Colegiul Naţional “ Andrei Şaguna ”

O REVELAŢIE 6 noiembrie 2010

Nu am ştiut ce înseamnă un suflet cald până nu am ajuns la Cârţişoara. Nu am ştiut sa

preţuiesc simplitatea şi modestia până nu am întâlnit sătenii din Cârţişoara ... Am pornit sâmbătă dimineaţa la drum cu o umbră de îndoială în suflet în legătură cu ce avea să-mi rezerve acea zi.

Nu ştiam că acea excursie va fi atât de plină de semnificaţii pentru mine. Credeam că va fi o excursie ca oricare alta, din care îmi voi cunoaşte ţara, istoria şi originile un pic mai bine. Dar a fost mai mult de atât. Ne-am oprit în Făgăraş, la statuia lui Badea Cârţan, unde am adus un prim omagiu ţăranului român, în acea zi. Am cântat imnul colegiilor centenare braşovene în limba latină şi ne-am adus aminte ce a făcut acest simplu om pentru noi, pentru ţara noastră ... pentru istorie.

Următoarea oprire, la Abaţia din Cârţa, a fost o lecţie minunată de istorie şi nu numai. Eu pot spune cu siguranţă că a fost unul dintre cele mai frumoase momente din acea sâmbătă. Pastorul de acolo ne-a primit cu căldură ( deşi afară era îngrozitor de frig, iar feţele noastre schimonosite din cauza gerului nu erau cele mai calde cu putinţă ... ) şi cu voie bună.

Ne-a împărtăşit şi nouă din cunoştinţele lui despre istoria locului, a Abaţiei şi a tradiţiilor locale. Locul este unul impresionant, care îţi taie răsuflarea şi care merită vizitat ! Am rămas plăcut impresionată de tradiţiile locale si de dedicaţia pastorului care ne-a transmis şi nouă ceva din dragostea lui pentru acel loc.

7

Apogeul excursiei noastre, dacă pot spune aşa, a fost atins la Cârţişoara unde am fost primiţi ca nişte adevărate oficialităţi. Tradiţia a fost respectată, iar noi întâmpinaţi cu pâine şi sare, urmate de un adevărat spectacol folcloric organizat de localnici. Am rămas plăcut impresionată de grija localnicilor şi de importanţa pe care au acordat-o evenimentului ... a fost o adevărată lecţie, pentru mine cel puţin.

Modestia şi simplitatea au făcut ca atmosfera să fie una caldă şi primitoare, iar vizita noastră la casa lui Badea Cârţan să fie una de neuitat.

Ultima oprire a fost la statuia lui Badea Cârţan din Sibiu, unde s-au luat şi interviuri cu privire la ziua petrecută în memoria acestui propagandist al românismului. Pe drumul de întoarcere atmosfera a fost una foarte veselă semn că excursia a priit tuturor participanţilor.

Îi mulţumim doamnei profesoare Cecilia Şoşu, datorită căreia această excursie şi acest minunat parteneriat au fost şi sunt posibile.

Mulţumim! IOANA CHIVA

Clasa a X-a F, Colegiul Naţional ” Andrei Şaguna “

CĂLĂTORIE ÎN LUMEA LUI BADEA CÂRŢAN

Deşi este frig şi prea de dimineaţă toată lumea este emoţionată şi nerăbdătoare să îi aducă un omagiu celui care a fost şi va rămâne ambasadorul cultural al românilor, Badea Cârţan. El a fost cel care a înţeles necesitatea emancipării cultural – naţionale a tuturor românilor. Un popas mai îndelungat vom face în Cârţa pentru a vizita abaţia cisterciană. Un ansamblu de clădiri ridicate în cursul secolului al XIII-lea. Suferind mari distrugeri în urma atacurilor otomane a fost desfiinţată În ciuda greutăţilor prin care au trecut ruinele sale au rezistat oferindu-ne în ziua de azi o privelişte minunată. Odată cu apropierea noastră de Cârţişoara emoţia şi dorinţa de a vizita satul natal a lui Gheorghe Cârţan creşte. Căldura cu care ne-au primit locuitorii comunei a fost una dogoritoare. Oamenii de aici ne-au demonstrat că sunt mândri că locuiesc în satul lui Badea Cârţan prin cântecele şi poeziile dedicate lui. Iat-o tăcută, modestă, dar plină de istorie. Casa în care a crescut şi a trăit Gheorghe Cârţan. Parcă ne face cu ochiul şi ne îndeamnă să îi trecem pragul. Îndată ce faci acest lucru parcă te desprinzi de realitate şi păşeşti într-o lume plină de naturaleţe şi mister. Aici încă se mai păstrează acea căldură a unui cămin chiar dacă nu mai este locuită de foarte mult timp. Parcă din clipă în clipă uşa se deschide şi va intra bătrânul Gheorghe cu traista plină de cărţi. Cărţi atât de mult preţuite şi dorite de el pentru care a parcurs de sute de ori drumul din satul său până în România de atunci pentru a-şi vedea visul împlinit. Remarcabile au fost şi cele trei drumuri pe jos din Transilvania până în Italia apoi în Franţa şi

Ierusalim. Deşi a fost bătut, arestat şi condamnat el a reuşit să aducă peste 76.621 de volume în decursul mai multor ani. Tot la loc de cinste stau şi opincile, şerparul şi bâta sa fără de care nu pleca şi care erau simbolurile ţăranului român.

Ne continuăm călătoria lăsând în urmă locul acela magic şi încărcat de istorie îndreptându-ne spre Sibiu. În ciuda faptului că drumul a fost obositor şi lung ne întoarcem acasă mulţumiţi că am reuşit să aducem un omagiu celui care a fost Badea Cârţan.

VEREŞ ANDREEA Clasa a IX-a E

Colegiul Naţional ” Andrei Şaguna “

8

UN SIMBOL AL DEVOTAMENTULUI PENTRU ŢARĂ

Câţi dintre noi pot spune că sunt gata să facă ceea ce a făcut Badea Cârţan acum mai bine de 100 de ani ?

Câţi pot spune că îşi iubesc ţara atât de mult şi de sincer, ca acest om simplu, încât să cutreieire Europa pe jos, din dorinţa de a împărtăşi cunoştinţe şi a promova educaţia ?

În ziua de astăzi, printre tinerii care alcătuiesc generaţia de mâine, abia mai există noţiunea de patriotism… dacă am face un mic sondaj printre ei, majoritatea, probabil nici nu ar ştii cine este Badea Cârţan şi cum şi cu ce a contribuit la istoria noastră.

El a creat o punte de legătură între noi şi Roma… drumul străbatut de el fiind un exemplu clar al respectului faţă de rădăcinile latine ale poporului nostru.

Comemorarea a 100 de ani de la moartea acestui simbol naţional este o oportunitate pentru noi să cinstim viaţa lui Badea Cârţan şi să reînviem spiritul latin aflat în stare latentă.

Parteneriatul SUM îl onoreaza în anul acesta pe Badea Cârţan prin dedicarea acestei ediţii lui, şi printr-o excursie la Roma, care reface drumul parcurs de acesta pe jos.

Anul acesta avem şansa să reînviem spiritul latin, precum pasărea Pheonix din propria-i cenuşă. Avem şansa să ne amintim că avem sânge latin şi că suntem urmaşii lui Decebal şi ai lui Traian.

Acesta ar fi unul din cele mai bune moduri de a onora efortul lui Badea Cârţan şi dragostea lui faţă de patrie.

IOANA CHIVA

Clasa a X-a F Colegiul National “ Andrei Saguna “

I. ISTORISIREA BADEI

Badea Cârțan eu mă numesc Și la drum am decis să mă pornesc, După ce aseară Mi-a povestit o mioară Cum că în Imperiul Roman Se află Columna lui Traian Și ca om curios ce sunt Am pornit la pas mărunt Pentru a vedea la acești latini, Care nu-mi sunt deloc străini, Ce s-ascunde pe-al lor pământ, Nu înainte de-a face-un jurământ: Că mă voi întoarce mai breaz Și mult mai viteaz.

9

II. VIZIUNEA ROMANILOR De pe columnă se uitau uimiți Bărbați viteji la dacul obosit, La Roma, în opinci, pe jos venit, Cu cărți în traista lui de ponosit, El, cel dintâi ambasador Venit plutind parcă pe-un nor. Așa vom merge înainte Prin oameni buni și de valoare Având la Roma un părinte, Traian, conducătorul mare.

ILIE MARA Clasa a VIII-a , Colegiul Național "Andrei Șaguna"