57
BANCA CENTRALĂ EUROPEANĂ I INTRODUCERE Jacques Ruef spunea : " L’Europe se fera par la monnaie ou elle ne se fera pas ". Reuniunea la nivel înalt a Uniunii Europene din 10 decembrie 1991 care a avut loc la Maastricht (în Olanda), a decis cea mai importantǎ reformǎ din istoria Uniunii. La aceastǎ reuniune, şefii de stat şi de guvern ai ţǎrilor membre ale UE au cǎzut de acord asupra proiectului de tratat cu privire la Uniunea Economică şi Monetarǎ şi introducerea monedei unice - EURO. Tot aici s-au stabilit principiile, paşii de urmat şi au fost delimitate cu exactitate etapele în vederea realizǎrii acestor obiective considerate la acea vreme destul de “îndrǎzneţe” de cǎtre unii observatori . Lucrarea de faţă îşi propune sǎ realizeze o scurtǎ incursiune în ceea ce reprezintǎ Uniunea Economicǎ şi Monetarǎ, sǎ analizeze raţiunile adoptǎrii unei politici monetare unice şi sǎ rǎspundǎ întrebǎrilor referitoare la modul implementǎrii acestei politici în întreaga zonǎ delimitatǎ de moneda unicǎ Euro dupǎ introducerea acesteia; toate acestea au drept scop completarea şi aprofundarea cunoaşterii acestui mecanism complex şi de mare anvergură care asigură funcţionarea şi consolidarea Uniunii Europene ca unul dintre cele mai puternice 1

Banca CentralĂ EuropeanĂ i Introducere

Embed Size (px)

Citation preview

Page 1: Banca CentralĂ EuropeanĂ i Introducere

BANCA CENTRALĂ EUROPEANĂ

I INTRODUCERE

Jacques Ruef spunea : " L’Europe se fera par la monnaie ou elle ne se

fera pas ".

Reuniunea la nivel înalt a Uniunii Europene din 10 decembrie 1991 care a

avut loc la Maastricht (în Olanda), a decis cea mai importantǎ reformǎ din

istoria Uniunii. La aceastǎ reuniune, şefii de stat şi de guvern ai ţǎrilor membre

ale UE au cǎzut de acord asupra proiectului de tratat cu privire la Uniunea

Economică şi Monetarǎ şi introducerea monedei unice - EURO.

Tot aici s-au stabilit principiile, paşii de urmat şi au fost delimitate cu

exactitate etapele în vederea realizǎrii acestor obiective considerate la acea

vreme destul de “îndrǎzneţe” de cǎtre unii observatori .

Lucrarea de faţă îşi propune sǎ realizeze o scurtǎ incursiune în ceea ce

reprezintǎ Uniunea Economicǎ şi Monetarǎ, sǎ analizeze raţiunile adoptǎrii

unei politici monetare unice şi sǎ rǎspundǎ întrebǎrilor referitoare la modul

implementǎrii acestei politici în întreaga zonǎ delimitatǎ de moneda unicǎ Euro

dupǎ introducerea acesteia; toate acestea au drept scop completarea şi

aprofundarea cunoaşterii acestui mecanism complex şi de mare anvergură

care asigură funcţionarea şi consolidarea Uniunii Europene ca unul dintre cele

mai puternice conglomerate economice ale lumii. De asemenea, lucrarea

încearcă să surprindă mai ales aspectele referitoare la integrarea monetară,

Uniunea Economică şi Monetară reprezentând “cea de-a doua mare

străpungere în dezvoltarea integrării europene, realizată în deceniul trecut”

după cum afirma chiar Teodor Stolojan. Acestă dimensiune monetară a Uniunii

Europene îşi are punctul culminant în introducerea monedei unice Euro, fapt ce

a reprezentat nu numai renunţarea statelor membre la dreptul de a bate

monedă ci şi încredinţarea politicii lor monetare unui organism supranaţional.

Pentru a face posibilǎ implementarea mǎsurilor de politicǎ monetarǎ în

toate cele 12 state participante la UEM dar şi pentru a facilita procesul de

supraveghere al modului în care acestea sunt aplicate s-a conştientizat, de

1

Page 2: Banca CentralĂ EuropeanĂ i Introducere

BANCA CENTRALĂ EUROPEANĂcǎtre toţi reprezentanţii statelor participante, necesitatea constituirii unui

organism nou, supranaţional şi independent atât faţă de guvernele statelor

participante la Uniunea Economicǎ şi Monetarǎ cât şi faţǎ de organismele

comunitare.

În acest context, la 30 iunie 1998 a fost inauguratǎ Banca Centralǎ

Europeanǎ – cea mai nouǎ instituţie a Uniunii Europene şi pilonul central al

Uniunii Economice şi Monetare. Începând din 1 ianuarie 1999, acesta,

continuând activitatea fostului Institut Monetar European, şi-a asumat

responsabilitatea de a implementa politica monetarǎ europeanǎ. În calitate de

autoritate monetară supremă a zonei Euro şi componentă a Sistemului

European al Băncilor Centrale, alături de celelalte 12 bănci centrale

participante, BCE defineşte politica monetară a Euroland-ului, realizează

tranzacţii internaţionale, păstrează şi administrează rezervele valutare ale

statelor membre.

Rolul BCE este şi acela de a controla, prin instrumente şi proceduri

financiar-bancare, politica monetară unică a UE pentru a asigura stabilitatea

preţurilor, supravegherea funcţionării Sistemului Monetar European şi utilizarea

monedei Euro.

Lucrarea face referire la modelul de organizare şi funcţionare al acestei

instituţii, la funcţiile ce i-au fost atribuite concentrându-se îndeosebi asupra

instrumentelor adoptate în vederea îndeplinirii acestor funcţii şi realizarea

obiectivului principal stabilit prin chiar Statutul Băncii Centrale Europene.În final

este analizată situaţia ţărilor din Europa Centrală şi de Răsărit candidate la

aderare şi impactul pe care acest proces, odată finalizat, îl va avea atât asupra

Uniunii Europene lărgite cât şi asupra respectivelor state. În acest context, al

aderării, analiza succintă la adresa României a urmărit evidenţierea situaţiei

economice de ansamblu a ţării noastre, măsura în care sunt îndeplinite criteriile

de convergenţă precum şi obiectivele urmărite în domeniul valutar-monetar de

către autorităţile în drept cu scopul integrării României în structurile economice

europene.

Crearea Uniunii Economice şi Monetare, cu toate transformările pe care

aceasta le-a adus reprezintă una dintre cele mai remarcabile realizări ale

secolului 20 având o uriaşă semnificaţie nu numai pentru Europa, ci şi pentru

2

Page 3: Banca CentralĂ EuropeanĂ i Introducere

BANCA CENTRALĂ EUROPEANĂîntregul sistem economic şi monetar internaţional. Cunoaşterea mecanismelor

care au condus la această convergenţă monetară şi susţin mai departe

dezvoltare ei reprezintă nu numai o necesitate ci şi o cerinţă elementară pentru

integrarea în noua societate europeană.

CAPITOLUL I. UNIUNEA ECONOMICĂ ŞI MONETARĂ

1.1. Aspecte generale ale evoluţiei

În decembrie 1985, Consiliul Comunitǎţii Europene a adoptat Actul Unic ca

expresie a hotǎrârii ţǎrilor membre ale Comunitǎţii de a desǎvârşi procesul de

integrare pe care Tratatul de la Roma l-a stabilit în sensul realizǎrii unui spaţiu

economic integrat pe baza unei triple libertǎţi de circulaţie: a persoanelor, a

mǎrfurilor şi serviciilor şi a capitalurilor.

Obiectivul Actului Unic era de a deschide pentru Europa o nouǎ etapǎ a

liberalizǎrii în domeniul mişcǎrii capitalurilor şi schimburilor de servicii în spiritul

Tratatului de la Roma, ceea ce era deja realizat la acea datǎ în domeniul

schimbului de mǎrfuri.

În concordanţǎ cu ideile Actului Unic, se urmǎrea sǎ se asigure la sfârşitul

anului 1992 o mare piaţǎ unificatǎ fǎrǎ frontiere, în special în materie bancarǎ

şi financiarǎ care sǎ aducǎ o reconsiderare a perspectivelor în domeniu. Pânǎ

la aceastǎ datǎ era recunoscutǎ libertatea de stabilire, de a întreprinde

activitǎţi bancare în oricare din ţǎrile Comunitǎţii, în condiţii identice stabilite de

statul respectiv pentru oricare din cetǎţenii sǎi. Însǎ elaborarea acestui

document urmǎrea un alt obiectiv, şi anume de a permite bǎncilor libera

prestaţie de servicii fǎrǎ a se ţine cont de frontierele existente, respectiv

facultatea de a efectua toate operaţiunile de intermediere oriunde în cadrul

Comunitǎţii Europene fǎrǎ a fi necesar sǎ aibǎ unitǎţi proprii în ţara în cauzǎ

(ceea ce semnificǎ faptul cǎ banca este supusǎ numai reglementǎrilor

autoritǎţilor de control din ţara de origine). Prin aceasta, practic, se asigurǎ unei

bǎnci date dintr-o ţarǎ a Comunitǎţii Europene posibilitatea de a acţiona, pe

baza autorizaţiei de funcţionare din ţara sa, în oricare din celelalte ţǎri, fǎrǎ nici

o altǎ formalitate suplimentarǎ.

3

Page 4: Banca CentralĂ EuropeanĂ i Introducere

BANCA CENTRALĂ EUROPEANĂAstfel, armonizarea reglementǎrilor care se aplicau activitǎţilor bancare şi

financiare a devenit cu atât mai necesarǎ în condiţiile proclamǎrii unanime

pentru armonizarea deplinǎ a pieţei capitalurilor, aceasta fiind frânatǎ de

caracteristicile naţionale ale pieţelor monetare care decurg mai ales din nivelul

inflaţiei.

Tratatul Uniunii Europene (cunoscut şi ca „Tratatul de la Maastricht”), care s-

a încheiat în februarie 1992 şi a intrat în vigoare la 1 noiembrie 1993, constituie

suportul juridic al Uniunii Economice şi Monetare (UEM), propunându-şi să

asigure cadrul necesar pentru realizarea următoarelor obiective:

a) Promovarea progresului economic şi social, echilibrat şi durabil,

concomitent cu asigurarea unui nivel ridicat al ocupării forţei de muncă;

b) Afirmarea mai intensă pe plan internaţional prin trasarea politicilor

externe şi de securitate comune;

c) Constituirea unei cetăţenii a Uniunii cu scopul de a consolida protecţia

drepturilor şi intereselor cetăţenilor din statele membre;

d) Asigurarea libertăţii de mişcare a persoanelor pe teritoriul Uniunii precum

şi adoptarea de măsuri adecvate pentru controlul graniţelor externe,

azilului, emigrării, prevenirii şi limitării criminalităţii.

La acest tratat s-au incorporat sub formă de anexe statuturile Sistemului

European al Băncilor Centrale (statutul SEBC) şi al Băncii Centrale Europene

(BCE). Tratatul de la Maastricht a adoptat propunerile din raportul Delors (aprilie

1989) care prevedea 3 etape (faze), nedatate pentru edificarea UEM şi anume:

- prima fază constă în liberalizarea circulaţiei capitalului între statele

membre, adoptarea de măsuri în statele membre în vederea îndeplinirii

criteriilor de convergenţă, lărgirea pieţei unice precum şi adoptarea de

reforme pentru sporirea cooperării în domeniile economic, monetar şi

fiscal. În acelaşi timp s-a intensificat activitatea de cooperare între băncile

centrale;

- a doua fază este faza premergătoare introducerii monedei EURO şi

marchează înfiinţarea Institutului Monetar European, liberalizarea

circulaţiei mărfurilor, asigurarea convergenţei pe plan economic precum şi

creşterea independenţei băncilor centrale;

4

Page 5: Banca CentralĂ EuropeanĂ i Introducere

BANCA CENTRALĂ EUROPEANĂ- a treia fază constǎ în eliminarea marjelor de fluctuaţie şi fixarea irevocabilǎ

a paritǎţilor ceea ce semnificǎ înfǎptuirea deplinǎ a UEM bazatǎ pe

moneda unicǎ şi înfǎptuirea BCE.

Construcţia Uniunii Monetare Europene se confrunta din start cu unele

discordanţe:

un grad de solidaritate financiarǎ foarte redus, în condiţiile absenţei

integrǎrii politice;

o politicǎ monetarǎ centralizatǎ, în condiţiile în care statele membre derulau

politici economice şi bugetare independente.

Aceste premize, puţin încurajatoare funcţie de scopul propus, au avut ca

rezultat convenirea asupra necesitǎţii de a asigura o convergenţǎ minimalǎ în

probleme de bazǎ ale eficienţei economice şi sociale, cum sunt:

gradul de control al inflaţiei;

nivelul şi stabilitatea ratei dobânzii;

gradul de echilibrare a finanţelor publice;

stabilitatea cursului valutar.

Astfel au fost promovate criteriile de convergenţǎ necesare a fi îndeplinite

pentru a participa la UEM:

1)rata inflatiei sǎ nu depǎşeascǎ, timp de un an, cu mai mult de 1,5% nivelul

mediu al inflaţiei înregistrat în acele ţări membre (cel mult 3) care au

înregistrat cele mai bune performante în lupta contra inflaţiei (calculată prin

Indicele Preţurilor de Consum);

2)rata dobânzii nominale pe termen lung (la obligaţiunile de stat pe termen

lung) să nu depăşească cu mai mult de 2% media dobânzilor pe termen

lung din statele cu inflaţia cea mai scăzută;

3)deficitul bugetar (al bugetului consolidat) să nu fie excesiv, să nu

depăşească 3% din PIB;

4)datoria publică să nu depăşească 60% din PIB;

5)moneda naţională să fi făcut parte din SME cel puţin 2 ani premergători

examinării în vederea aderării, fără devalorizări şi fără să cunoască

tensiuni grave.

În data de 2 mai 1998, Consiliul Uniunii Europene (format din şefii de stat

sau de guvern ai ţărilor membre) a decis în unanimitate că 11 state membre

5

Page 6: Banca CentralĂ EuropeanĂ i Introducere

BANCA CENTRALĂ EUROPEANĂ(Austria, Belgia, Finlanda, Franţa, Germania, Irlanda, Italia, Luxemburg,

Olanda, Portugalia şi Spania) îndeplineau condiţiile necesare pentru adoptarea

monedei unice la 1 ianuarie 1999. Drept urmare, aceste ţări au participat în a 3-

a etapă a UEM încă de la început; la 1 ianuarie 2001, ca urmare a deciziilor

adoptate în anul 2000, Grecia a devenit al 12-lea stat membru al zonei Euro1.

La 25 mai 1998, guvernele celor 11 state membre participante l-au

desemnat pe preşedintele, vicepreşedintele şi pe cei 4 membri ai Comitetului

Executiv al Băncii Centrale Europene care şi-au ocupat funcţiile începând din 1

iunie 1998, data constituirii Sistemului European al Băncilor Centrale şi a BCE.

Organismul care a precedat BCE fusese Institutul Monetar European care s-a

creat la începutul fazei a 2-a având ca principală misiune îndeplinirea

activităţilor preparatorii pentru SEBC.

La 1 ianuarie 1999 s-a iniţiat procesul de introducere al monedei EURO cu

fixarea irevocabilă a ratelor de schimb ale monedelor participante; aceasta a

devenit moneda legală iar ECU a incetat să mai existe. Din acel moment politica

monetară şi de schimb au început să fie definite prin raportare la EURO,

îndeplinirea lor fiind sarcina BCE. Pe parcursul a 2 ani, Eurosistemul precum şi

autorităţile naţionale şi comunitare au condus procesul de trecere la moneda

unică în sectorul financiar şi în special în cel bancar.

Pentru a menţine însă deplina convergenţă economică, statele participante

la UEM trebuie să îndeplinească unele prevederi şi după introducerea monedei

unice, adică după ce criteriile de convergenţă au fost îndeplinite – prevederi

impuse prin senarea Pactului de Stabilitate şi Creştere. Adoptat de Consiliul

European de la Dublin (decembrie 1996) şi redefinit printr-o rezoluţie dată în

urma summit-ului de la Amsterdam (iunie 1997), Pactul de Stabilitate şi Creştere

fixează regulile de conducere a politicii fiscale după introducerea monedei

unice. Punctul de plecare îl reprezintă principala regulă stabilită la Maastricht –

un deficit bugetar nu mai mare de 3% din PIB, în afară de cazul producerii unor

„circumstanţe excepţionale”2 care să determine depăşirea plafonului. Pactul

recunoaşte în mod automat circumstanţele excepţionale atunci când PIB-ul

scade cu cel puţin 2%; în schimb, dacă scăderea producţiei este cuprinsă între

1 *** Informe general sobre la actividad de la Unión Europea 2001, Oficina de Publicaciones Oficiales de las Comunidades Europeas, Luxemburgo, 2001, p.37.

2 PRODI, R. – O viziune asupra Europei, Ed. Polirom, Iaşi, 2001, p. 42;6

Page 7: Banca CentralĂ EuropeanĂ i Introducere

BANCA CENTRALĂ EUROPEANĂ0,75-2%, Consiliul Ecofin decide, cu majoritate calificată, existenţa sau nu a

acestor circumstanţe. Dacă, în absenţa circumstanţelor excepţionale, un deficit

excesiv nu este corectat prin măsuri adecvate, statul membru în cauză este

obligat să efectueze un depozit fără dobândă la Uniunea Europeană în valoare

egală cu 0,2% din PIB plus o zecime din ceea ce depăşeşte deficitul de 3%

adimis, până la maxim 0,5% din PIB. În condiţiile în care deficitul se menţine

excesiv timp de 2 ani acest depozit devine definitiv.

Prin rezoluţia Consiliului de la Amsterdam asupra Pactului, statele membre

se angajează să respecte obiectivul pe termen mediu privind asigurarea unui

buget egal sau mai mare comparativ cu cel fixat în programele lor de stabilitate

şi convergenţă, fapt ce le va permite să facă faţă fluctuaţiilor ciclice normale,

menţinând un deficit inferior valorii de referinţă de 3% din PIB.

1.2. Cadrul instituţional al Eurosistemului şi Sistemului European al Bǎncilor

Centrale

SEBC şi BCE s-au constituit conform prevederilor Tratatului de Constituire a

Comunităţii Europene şi a Protocolului la Tratatul asupra Uniunii Europene cu

scopul de a asigura funcţionarea Uniunii Europene, la baza creării sale aflându-

se sistemul federal.

Sistemul European al Băncilor Centrale este format din BCE şi băncile

centrale ale celor 15 state membre ale UE. Băncile Centrale Naţionale ale

Regatului Unit al Marii Britanii, Danemarcei şi Suediei fac parte din SEBC dar

continuă să îndeplinească politicile monetare naţionale şi nu participă efectiv la

luarea deciziilor de politică monetară unică.

Termenul de Eurosistem care nu apare exprimat propriu-zis în Tratatul

Comunităţii Europene se referă la SEBC atunci când acesta acţionează ca

autoritate monetară în zona Euro. „Deci Eurosistemul desemnează BCE şi

băncile centrale naţionale ale statelor membre care au adoptat moneda unică”3.

Începându-şi activitatea la 1 ianuarie 1999, Eurosistemul este cel care defineşte

şi execută propriu-zis politica monetară unică în cele 12 ţǎri care au adoptat

euro. Din 1 ianuarie 2001, Banca Greciei devine cel de-al 12 membru al

Eurosistemului.

3 *** Quien es quien en la Unión Europea. Anuario interinstitucional, Oficina de Publicaciones Oficiales de las Comunidades Europeas, Luxemburgo, 2001, p. XI;

7

Page 8: Banca CentralĂ EuropeanĂ i Introducere

BANCA CENTRALĂ EUROPEANĂConform principiului subsidiaritǎţii, BCE apeleazǎ la bǎncile centrale

naţionale în scopul îndeplinirii funcţiilor atribuite SEBC, în mǎsura în care se

apreciazǎ cǎ este posibilǎ şi adecvatǎ menţinerea unui grad ridicat de

descentralizare şi executare a politicii monetare. Astfel se utilizeazǎ

infrastructura şi experienţa bǎncilor centrale naţionale pentru a obţine un nivel

cât mai ridicat de eficienţǎ în ceea ce priveşte instrumentarea politicii monetare

comune.

Prin litera Tratatului, obiectivele Sistemului European al Bǎncilor Centrale au

fost aliniate la principiile Bundesbank-ului, care a avut o experienţǎ pozitivǎ

menţinutǎ de-a lungul deceniilor în asigurarea stabilitǎţii monetare, fapt care s-a

datorat, în principal, interzicerii prin lege de a nu se susţine politica economicǎ a

guvernului federal german. Astfel, s-a hotǎrât ca prin SEBC sǎ se asigure

controlul central asupra inflaţiei. Obiectivele stabilite de cǎtre aceasta nu pot fi

luate decât prin decizia unanimǎ a Consiliului Uniunii Europene. Parlamentul

European nu are nici o influenţǎ asupra obiectivelor politicii monetare.

Pentru a-şi îndeplini misiunea fundamentalǎ care este cea de menţinere a

stabilitǎţii preţurilor, Eurosistemul şi-a asumat, începând din 1 ianuarie 1999,

urmǎtoarele funcţii4:

1. de a defini şi executa politica monetarǎ unicǎ;

2. de a realiza operaţiuni de schimb de acord cu politica valutară stabilitǎ;

3. de a pǎstra şi administra rezervele oficiale în valutǎ ale ţǎrilor membre,

fǎrǎ a prejudicia competenţele pe care acestea continuǎ sǎ le deţinǎ pe

teritoriile proprii;

4. de a promova o bunǎ funcţionare a sistemului de plǎţi TARGET în UE.

Eurosistemul contribuie la o cât mai bunǎ gestiune a politicilor aplicate de

autoritǎţile competente referitor la supravegherea prudenţialǎ a instituţiilor de

credit şi asigurarea stabilitǎţii sistemului financiar. De asemenea este consultat

asupra problemelor care intrǎ în aria sa de competenţǎ, mai ales în ceea ce

priveşte legislaţia comunitarǎ sau naţionalǎ. În scopul îndeplinirii funcţiilor

Eurosistemului, BCE, asistat de bǎncile centrale naţionale culege informaţiile

4 NAUDIN, F. - The European Central Bank, Kogan Page Ltd., London, 2000, p. 104;

8

Page 9: Banca CentralĂ EuropeanĂ i Introducere

BANCA CENTRALĂ EUROPEANĂstatistice necesare de la autoritǎţile naţionale competente sau direct de la

agenţii economici.

În scopul asigurǎrii independenţei Sistemului European al Bǎncilor Centrale,

atât faţǎ de Comisia Europeanǎ, cât şi faţă de guvernele statelor membre,

bǎncile centrale naţionale, cu toate cǎ vor continua sǎ aparţinǎ guvernelor lor,

sunt supuse cerinţelor de a deveni independente de sistemul politic din propria

lor ţarǎ.

„Fiecare dintre bǎncile centrale componente are personalitate juridicǎ proprie,

conform legislaţiei naţionale din ţǎrile respectivǎ”5. Bǎncile centrale naţionale din

zona Euro, care sunt parte integrantǎ a Eurosistemului, executǎ funcţiile care le-

au fost încredinţate potrivit normelor stabilite de organele de decizie ale BCE.

Acestea colaboreazǎ în vederea soluţionǎrii diferitelor probleme şi îndeplinirii

sarcinilor SEBC prin participarea reprezentanţilor lor în diferitele comitete ale

acestuia. De asemenea, bǎncile centrale naţionale pot exercita funcţii externe

Eurosistemului numai dacǎ Consiliul Guvernatorilor considerǎ cǎ respectivele

funcţii interfereazǎ cu obiectivele şi sarcinile Eurosistemului.

Modul de organizare al SEBC precum şi relaţiile dintre componentele sale

sunt prezentate în figura următoare:

Figura 1. Sistemul European al Bǎncilor Centrale

5 *** Informe anual 2001. Banco Central Europeo Frankfurt am Main, Allemania, 2002, p.188.

9

Page 10: Banca CentralĂ EuropeanĂ i Introducere

BANCA CENTRALĂ EUROPEANĂ

Sursa: PETRA, M. A. - Finanzas Internacionales, Ediciones Académicas

S.A., Madrid, 2001, p. 130

Lipsit de personalitate juridicǎ, SEBC acţioneazǎ prin intermediul BCE şi al

bǎncilor centrale naţionale care îl compun. Organele sale de conducere sunt

cele ale BCE, aceasta fiind instituţia centralǎ de conducere, cu sediul în

Frankfurt, în aşa-zisul Eurotower.

Strategia de politicǎ monetarǎ adoptatǎ de Eurosistem are drept obiectiv

menţinerea stabilitǎţii preţurilor, înglobând douǎ aspecte:

- procesul de decizie internǎ al bǎncii centrale;

- prezentarea acţiunilor de politicǎ monetarǎ publicului.

Fǎrǎ a prejudicia acest obiectiv, Tratatul (art.105.1) stabileşte cǎ

Eurosistemul va sprijini politicile generale ale Comunitǎţii cu scopul de a

contribui la realizarea obiectivelor comunitare6.Puterea de acţiune a SEBC este

considerabilǎ deşi între componentele sale se manifestǎ relaţii de tip sistemic.

6 Articolul 2 al Tratatului stabileşte cǎ misiunea Comunitǎţii este “promovarea unei dezvoltǎri armonioase, echilibrate şi susţinutǎ a activitǎţilor economice în ansamblul Comunitǎţii, egalitatea în drepturi între bǎrbat şi femeie, o extindere durabilǎ şi neinflaţionistǎ[…], un grad înalt de convergenţǎ a performanţelor economice, locuri de muncǎ şi un nivel ridicat al produsului social, ridicarea nivelului şi a calitǎţii vieţii, cooperare economicǎ şi socialǎ precum şi solidaritate între statele membre”.

SEBC

BCE

Bǎncile centrale

naţionale ale statelor

membre ale UE

CONSILIUL GUVERNATORILOR-membrii Comitetului Director-guvernatorii bǎncilor centrale naţionale ale statelor membre ale UEM

MEMBRE ALE UNIUNII ECONOMICE ŞI

MONETARE

NON-MEMBRE ALE UNIUNII ECONOMICE ŞI

MONETARE

CONSILIUL DIRECTOR-Preşedinte:Wim Duisemberg-Vicepreşedinte: Lucas Papademos-Patru membri cu drept de vot: Otmar Issing,Tommaso Padoa, Eugenio Domingo, Sirkka Hämäläinen

CONSILIUL GENERAL-Preşedintele BCE-Vicepreşedintele BCE-Guvernatorii bǎncilor naţionale ale statelor membre UE

10

Page 11: Banca CentralĂ EuropeanĂ i Introducere

BANCA CENTRALĂ EUROPEANĂMembrilor organelor de decizie ale BCE şi ale bǎncilor centrale naţionale li s-a

garantizat statutul de independenţǎ totalǎ faţǎ de guvernele naţionale şi

instituţiile comunitare. Deciziile lor de politicǎ monetarǎ sunt irevocabile atâta

timp cât urmǎresc garantizarea stabilitǎţii preţurilor (structurǎ bazatǎ pe modelul

german); singurele limite sunt cele impuse de Tratat în ceea ce priveşte

obligaţia SEBC de a sprijini politicile economice generale ale Comunitǎţii în

scopul atingerii obiectivelor stabilite. De asemenea, BCE are obligaţia sǎ

informeze Consiliul şi Parlamentul European o datǎ pe an asupra activitǎţilor pe

care le desfǎşoarǎ, eventualele conflicte care apar fiind soluţionate de Curtea

de Justiţie.

Totuşi, autonomia SEBC este limitatǎ în ceea ce priveşte rata de schimb a

monedei EURO faţǎ de restul valutelor internaţionale. În principiu,

responsabilitǎţile de control şi supraveghere a sistemului bancar nu intrǎ în

sfera puterii de acţiune a BCE în afarǎ de cazurile în care Consiliul dispune

acest lucru.

Pe de altǎ parte, SEBC trebuie sǎ desfǎşoare un proces decizional credibil şi

consistent de-a lungul timpului, ceea ce reclamǎ stabilirea unui cadru de acţiune

bine delimitat care sǎ orienteze folosirea instrumentelor de politicǎ monetarǎ

spre realizarea obiectivului propus.

Banca Centrală Europeană a fost inaugurată la 30 iunie 1998. La

1 ianuarie 1999 ea şi-a asumat responsabilitatea de a implementa politica

monetară europeană, aşa cum a fost ea definită de Sistemul European al

Băncilor Centrale (SEBC). Organele de conducere ale BCE (Consiliul

Guvernatorilor si Comitetul Executiv) conduc SEBC, a cărui sarcină este de a

administra circulaţia banilor, de a conduce operaţiunile externe, de a deţine şi

administra rezervele străine oficiale ale Statelor Membre şi de a promova

operarea eficientă a sistemelor de plăţi. BCE a preluat sarcinile precursorului

său, Institutul Monetar European (IME). Sistemul European al Băncilor Centrale

(ESCB) este format din Banca Centrală Europeană (ECB) şi băncile centrale

naţionale din Uniunea Europeană. Băncile centrale naţionale ale Statelor

Membre care nu au adoptat euro pot să elaboreze politici monetare naţionale,

dar nu iau parte la elaborarea şi implementarea politicii monetare pentru zona

11

Page 12: Banca CentralĂ EuropeanĂ i Introducere

BANCA CENTRALĂ EUROPEANĂeuro. Statele Membre participante la zona euro sunt 12 State Membre ale UE

au adoptat moneda unică. Acestea sunt: Austria, Belgia, Finlanda, Franţa,

Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Portugalia şi Spania. 11

dintre acestea au adoptat euro la 1 ianuarie 1999, în timp ce Grecia ia parte la

proces începand cu 1 ianuarie 2001.

Banca Centrală Europeană (BCE) reprezintă o instituţie singulară

şi complexă.

a) singulară deoarece nici o altă bancă centrală modernă nu a mai fost creată

prin voinţa politică a 15 state dezvoltate în cadrul unui tratat;

b) complexă datorită faptului că reprezintă vârful Sistemului European al

Băncilor Centrale (SEBC), care influenţează băncile centrale naţionale.

Banca Centrală Europeană trebuie analizată prin prisma a două

caracteristici de bază: este o bancă centrală şi o instituţie supranaţională.

Este bancă centrală deoarece:

administrează începând cu 1 ianuarie 1999 sistemul monetar in euro;

joacă un rol important în conducerea politicilor economice;

se poate implica în menţinerea stabilităţii preţurilor şi a resurselor umane;

Este instituţie supranaţională pentru că:

organizează relaţiile monetare între mai multe ţări cum a făcut şi Sistemul

Monetar European (SME) lansat în 1979 şi care a supravieţuit până la

apariţia euro;

este banca centrală a 11 state din Uniunea Europeană;

este instanţă federală în UE;

Obiectivul primordial al Băncii Centrale Europene este de a menţine

stabilitatea preţurilor. Fără a aduce vreun prejudiciu acestui obiectiv, Banca

12

Page 13: Banca CentralĂ EuropeanĂ i Introducere

BANCA CENTRALĂ EUROPEANĂCentrală Europeană are misiunea de a sprijini politicile economice ale

Comunităţii Europene , acţionând în conformitate cu principiile economiei de

piaţă ale liberei concurenţei, favorizând o alocare eficientă a resurselor.

Sarcinile principale asumate de către Banca Centrală Europeană sunt:

de a implementa politica monetară a Comunităţii

de a desfăşura operaţii de FX

de a deţine şi administra rezervele oficiale ale ţărilor membre

de a promova un sistem de plăţi eficient

BCE trebuie să fie consultată ori de câte ori se are în vedere emiterea

unor acte legale juridice care să aibă legătură cu competenţele ei. BCE are

menirea de a contribui astfel la desfăşurarea cu eficienţă de către autorităţile

competente din ţările membre a politicilor de supraveghere prudenţială a

instituţiilor de credit şi pentru asigurarea stabilităţii sistemului financiar.

BCE este singura instituţie care are dreptul de a autoriza emiterea de

bancnote în interiorul Comunităţii Europene. BCE şi băncile centrale naţionale

(BCN) pot emite astfel de bancnote, numai ele având caracter oficial în

interiorul Comunităţii Europene.

Fiecare stat membru are datoria să asigure compatibilitatea legislaţiei

naţionale şi a statutului băncii centrale naţionale cu Tratatul Comunitar şi cu

statutul BCE. Regulamentele emise de BCE sunt obligatorii în statele membre.

Capitalul social al băncii centrale europene este de aproximativ 5

milioane Euro. Acest capital s-a format prin contribuţia băncilor centrale ale

celor 12 ţări membre precum şi a cotelor părţi subscrise de către băncile

centrale ale unor ţări nemembre. Calculul acestor contribuţii s-a făcut în funcţie

de PIB şi de mărimea populaţiei şi urmează a fi plătit în întregime.

BCE dispune de un grad considerabil de independenţă. BCE este prima

bancă centrală din istorie fără un guvern alături care să-i influenţeze deciziile.

Conform art. 7 al statului “nici BCE, nici o bancă centralaă naţională, nici un

membru din organismele lor de conducere nu pot solicita sau accepta

instrucţiuni de la instituţiile sau organismele Comunităţii, de la guvernele

statelor membre sau de la vreun alt organism”. Cu cat o bancă centrală este

mai independentă, cu atât mai puţin va fi influenţată politica monetară pe care o

13

Page 14: Banca CentralĂ EuropeanĂ i Introducere

BANCA CENTRALĂ EUROPEANĂpractică de presiunile guvernului, orientate îndeosebi spre creşterea

cheltuielilor publice, generatoare de inflaţie.

Uniunea Europeană trebuie să accepte politicile BCE fără nici un

amestec sau interferenţă temporară. Statutul care garantează independenţa

BCE este extrem de dificil de modificat, întrucăt ar necesita o revizuire a

Tratatului asupra Uniunii Europene.

II CONTEXTUL APARIŢIEI BĂNCII CENTRLE EUROPENE

BCE pune bazele unei cooperări economice şi monetare între statele

membre şi reprezintă o etapă spre o integrare politică.

1. Începuturile cooperării monetare

a) Primele proiecte au apărut o dată cu Planul Barre depus în februarie

1969 la cererea Comisiei.

Acesta prevedea:

interdependenţa între integrarea economică şi monetară

convergenţa performanţelor economice a coordonării politicilor

bugetare şi monetare

Planul Werner din 1970 se axează pe concluziile Barre iar perspectiva

sa generală era uniunea economică şi monetară.

Principalele concluzii:

să fie păstrate, dar pe lângă acestea să fie creată o monedă unică. uniunea

economică şi monetară are nevoie de o convergenţă a economiilor

naţionale;

mişcările de capital trebuiesc să fie totale şi fără restricţii;

fixarea totală şi irevocabilă a parităţilor între monede;

simbolurile monetare naţionale

Acordul de la Bruxelles din 9 februarie 1971 a fost fondat pe concepţiile

planului Werner dar au întâmpinat greutăţi în cursul crizei care a afectat anii

1970.

14

Page 15: Banca CentralĂ EuropeanĂ i Introducere

BANCA CENTRALĂ EUROPEANĂ

b) Adaptările în faţa crizei din anii ’70

Ordinul monetar internaţional de la Bretton-Woods s-a dizolvat la

sfârşitul anilor 1960. La 15 august 1971 preşedintele Statelor Unite, R. Nixon,

suspendă convertibilitatea dolarului în aur; deci Sistemul Monetar Internaţional

era muribund. CEE a prezervat în ciuda evenimentelor interdependenţa şi

solidaritatea între monedele statelor membre.

În 1972 la Paris se discută de uniunea economică şi monetară

prevăzută pentru sfârşitul deceniului şi a fost lansat Fondul European de

Cooperare Monetară (FECOM) la 3 aprilie 1973 cu sediul provizoriu la

Luxemburg.

FECOM, instituţie de tip federal, avea următoarele funcţii:

gestionarea coordonată a preţurilor de schimb

era un mecanism de multilateralizare şi compensare a Băncilor

Centrale din cadrul Comunităţii

gestionarea creditelor pe termen scurt între statele membre

În octombrie 1973 are loc criza petrolului care a dus la stagnarea

planurilor CEE, iar abia în 1979 la summit-ul de la Berna se lansează Sistemul

Monetar European (SME).

2. Principiile Sistemului Monetar Internaţional

o monedă coş (ecu)

participarea la mecanismele de schimb europene nu este

obligatorie, dar intervenţiile trebuiesc să fie simetrice

rezerve comune pentru susţinerea monedelor statelor

membre aflate în dificultate

FECOM va fi integrată în SMI iar funcţiile sale se extind astfel:

A) ECU public:

FECOM primeşte rezerve provenite de la statele membre şi

emite ECU publici numiţi şi ECU oficial

15

Page 16: Banca CentralĂ EuropeanĂ i Introducere

BANCA CENTRALĂ EUROPEANĂ acesta va crea un fond de creditare către băncile naţionale ale

ţărilor membre cu posibilitatea schimbării lor în această monedă

coş a mărcii naţionale

operaţiile financiare şi de susţinere a băncilor centrale

ECU public circulă exclusiv între băncile centrale din interiorul

SMI

este o monedă de bancă, fără particularităţi fizice

B) ECU privat:

devine unitatea de cont în care se realizează contractele private

este modalitatea de plată în transferurile scripturale

are 3 funcţiuni monetare:

a) unitate de cont

b) rezervă de valoare

c) modalitate de plată

ECU privat este totuşi o monedă incompletă deoarece nu are statutul oficial de

monedă, nu există o legătură între sfera ECU public şi cel privat. Până la urmă

a ECU privat a fost tratat drept o deviză străină.

3. Ultima treaptă

a) Raportul Delors a fost prezentat în iunie 1989 la summit-ul de la

Madrid şi defineşte caracteristicile unei uniuni economice şi monetare.

Uniunea economică – principii:

- o piaţă unică susţinută de către o politică de concurenţă

- politici de ajustare structurală şi dezvoltare regională

- o coordonare a politicilor macroeconomice

- reguli bugetare stricte pentru fiecare stat

Uniunea monetară – principii:

- o convertibilitate totală şi ireversibilă a monedelor ţărilor

membre între ele

- o fixare irevocabilă a parităţilor

- integrarea completă a pieţelor monetare şi financiare

16

Page 17: Banca CentralĂ EuropeanĂ i Introducere

BANCA CENTRALĂ EUROPEANĂb) Tratatul asupra Uniunii Europene a fost semnat la 7 februarie 1992 la

Maastricht şi reia toate orientările propune de către raportul Delors şi anume:

I) Existenţa unei monede unice

II) O derulare pe trei etape:

1) libera circulaţie a capitalurilor (1 iulie 1990)

2) crearea Institutului Monetar European cu sediul la Frankfurt

3) moneda unice să fie euro începând cu anul 1999

III) Criterii de convergenţă nominală:

a) criteriul stabilităţii preţurilor (procentul de inflaţie nu trebuie să

depăşească mai mult de 1,5% în raport cu cele trei state cu rezultatele

cele mai bune în materie)

b) criteriul de convergenţă al preţurilor curente

c) criteriul de participare la mecanismul de schimb din cadrul

SME

d) criteriul finanţelor publice care prevede ca un stat membru nu

trebuie să aibă un deficit excesiv (deficitul public din PIB nu trebuie să

depăşească 3%, iar datoria publică 60% din PIB)

IV) Statele derogatoare posibile (se pot găsi în două forme)

1)Clauza „opting-out” – este clauza stipulată în tratat prin care un stat

membru poate să adere sau nu la Uniunea Europeană Monetară (UEM) ca

în cazul Regatului Unit şi Danemarcei.

17

Page 18: Banca CentralĂ EuropeanĂ i Introducere

BANCA CENTRALĂ EUROPEANĂ2) „Non-respectul” criteriilor - reprezintă nerespectarea criteriilor de

convergenţă ceruţi.

La 3 mai 1998, 11 state ale Uniunii din 15 au fost calificate de către o decizie a

Consiliului Uniunii Europene. Două state nu îndeplineau criteriile de

convergenţă şi aceste sunt: Grecia şi Suedia; iar două au apelat la clauza

derogatoare (Danemarca şi Regatul Unit).

V) Lansarea euro

Din primele ale lunii ianuarie 1999 anul 2002, euro devine monedă scripturală;

iar lansarea în circulaţie a monedei se va face începând cu data de 1 ianuarie

2002 până la 1 iulie 2002.

Belgian franc 40.3399 Deutsche Mark 1.95583

Greek drachma 340.750 Spanish peseta 166.386

French franc 6.55957 Irish pound 0.787564

Italian lira 1936.27Luxembourg franc 40.3399

Dutch guilder 2.20371 Austrian schilling 13.7603

Portuguese escudo 200.482

Finnish markka 5.94573

Raporturile de preţ a monedelor statelor membre în corelaţie cu noua monedă

europeană.

18

Page 19: Banca CentralĂ EuropeanĂ i Introducere

BANCA CENTRALĂ EUROPEANĂ

III ARHITECTURA SISTEMULUI EUROPEAN AL BĂNCILOR

CENTRALE

Sistemul European al Băncilor Centrale este cuprins din:

- Banca Centrală Europeană (BCE)

- Băncile Centrale Naţionale (BCN) ale tuturor statelor

membre Uniunii Europene chiar dacă aparţin sau nu zonei euro.

S-au creat două zone:

a) Eurosistemul - cuprinde statele în care circulă euro (11 state ale UE)

b) SEBC - cuprinde Eurosistemul şi alte 4 bănci ale statelor din UE care nu au

adoptat moneda unica având un statut special: li se permite să aibă propria

politică monetară, dar nu pot lua parte la deciziile care vizează politica

monetară din Zona Euro

1. Principii generale:

a) Federalismul reprezintă sistemul SEBC şi este un sistem de tip federal

unde deciziile sunt luate în mod colegial şi central în cadrul Băncii

Centrale Europene;

b) Independenţa; de aici rezultă că SEBC este independent faţă de puterea

politică şi anume:

- Independenţa instituţională care interzice acceptarea de

instrucţiuni ce nu aparţin sferei SEBC

- Independenţa personală ce decurge din statutul

decidenţilor

- Independenţa funcţională de unde rezultă obligaţia de a

stăpâni inflaţia

19

Page 20: Banca CentralĂ EuropeanĂ i Introducere

BANCA CENTRALĂ EUROPEANĂ- Independenţa financiară provine din capitalul şi din

resursele proprii ale SEBC-ului;

Atât Tratatul de la Maastricht cât şi statutul SEBC conţin prevederi clare

referitoare la independenţa BCE şi a SEBC. În exercitarea misiunii lor, nici

BCE, nici o bancă centrală naţională şi nici vreun membru al organelor lor de

decizie nu pot solicita sau acepta instrucţiuni de la instituţiile comunitare, de la

guvernele statelor membre sau de la oricare alt organism.

c) Obiectivul de stabilitate a preţurilor;

d) Subsidiaritatea de unde rezultă metoda de repartiţie a competenţelor

între Uniunea Europeană şi statele membre;

e) Transparenţa -Tratatul de la Maastricht prevede cerinţe stricte de

raportare ale BCE către Parlamentul European, Consiliul UE, Comisia

Europeană, Consiliul Europei, precum şi obligativitatea informarii

publicului larg. În acest sens, sunt organizate conferinţe de presă

imediat după încheierea primei şedinţe a Consiliului Guvernatorilor din

fiecare lună. Cu această ocazie, preşedintele BCE prezintă o declaraţie

in extenso privind opinia Consiliului asupra situaţiei economice şi

perspectivele evoluţiilor preţurilor, urmată de o sesiune de întrebări şi

răspunsuri. Declaraţiile periodice sunt complete prin publicarea unui

buletin lunar şi prin publicarea săptămânală a bilanţului Eurosistemului.

f) Responsabilitatea în a atinge obiectivele de stabilitate a preţurilor pe

care Tratatul le-a fixat;

g) Cooperarea în sânul Uniunii Europene

h) Comunicarea spre exterior a Băncii Centrale Europene

2. Organismele oficiale ale BCE

Banca Centrală Europeană, înfiinţată la 1 iunie 1998 şi devenită

operaţională la 1 ianuarie 1999 cu sediul într-un zgârie-nori argintiu din inima

20

Page 21: Banca CentralĂ EuropeanĂ i Introducere

BANCA CENTRALĂ EUROPEANĂoraşului Frankfurt, tradiţionala capitală bancară a Germaniei, are următoarele

structuri:

Consiliul Guvernatorilor , format din membrii Comitetului Director şi

guvernatorii băncilor centrale, se reuneşte de cel puţin zece ori pe an

pentru a decide asupra problemelor monetare. Fiecare membru dispune

de un vot, iar deciziile se adoptă cu majoritate simplă; în caz de

egalitate, votul preşedintelui este preponderent. Consiliul Guvernatorilor

poate să voteze dacă se întruneşte cvorumul de două treimi din membri.

În vederea adoptării unor decizii, voturile membrilor sunt ponderate

conform repartiţiei capitalului subscris la BCE de băncile centrale

naţionale. Consiliul Guvernatorilor adoptă orientările şi deciziile

necesare îndeplinirii sarcinilor încredinţate de SEBC.

Responsabilităţi:

o defineşte politica monetară a Eurosistemului

o ia deciziile privind obiectivele monetare intermediare şi a

aprovizionărilor în rezerve a Eurosistemului

o decide recursul la alte metode operaţionale de control monetar

o reglementează limita rezervelor obligatorii

o autorizează emisiunea de bilete de bancă în euro şi a volumului

acesteia

o decide asupra regulilor contabile şi de informaţii ale operaţiunilor

Băncilor Centrale Naţionale

o adoptă regulamentul interior al BCE şi a organelor de decizie.

Membrii Consiliului Guvernatorilor sunt:

Willem F. Duisenberg, preşedintele BCE

Lucas D. Papademos, vicepreşedinte

Eugenio Domingo Solans, membru al Comitetului Director

Sirkka Hämäläinen, membru al Comitetului Director

Otmas Issing, membru al Comitetului Director

Tomasso Padoa-Schio guvernator, Banca ppa, membru al

Comitetului Director

Guy Quaden, guvernator, Banca Naţională a Belgiei

Ernst Welteke, preşedinte, Bundesbank

21

Page 22: Banca CentralĂ EuropeanĂ i Introducere

BANCA CENTRALĂ EUROPEANĂ Nicholas C. Garganas, guvernator, Banca Greciei

Jaime Caruana, guvernator, Banca Spaniei

Jean-Claude Trichet, guvernator, Banca Franţei

John Hurley, guvernator, Banca Centrală a Irlandei

Antonio Fazul, guvernator, Banca Italiei

Yves Mersch, guvernator, Banca Centrală a

Luxemburgului

Nout Wellink, preşedinte, Banca Olandei

Klaus Liebscher, guvernator, Banca Naţională a

Austriei

Vitor Manuel Ribeiro Constâncio, guvernator, Banca

Portugaliei

Matti Vanhala, guvernator, Banca Finlandei

Comitetul Director este alcătuit din preşedinte, vicepreşedinte şi alţi

patru membri numiţi de comun acord de guvernele statelor membre la

nivelul şefilor de stat şi de guvern, la recomandarea Consiliului Europei

şi după consultarea Parlamentului European şi a Consiliului

Guvernatorilor, dintre persoane a căror autoritate şi experienţă

profesională în domeniul monetar sau bancar sunt recunoscute.

Mandatul lor are o durată de 8 ani şi nu poate fi reînnoit.

Membrii Comitetului Director pot fi cetăţeni ai statelor membre, nu pot

exercita alte profesii remunerate sau neremunerate cu excepţia cazurilor

în care Consiliul Guvernatorilor acordă o derogare excepţională. Fiecare

membru prezent la şedinţe are dreptul să voteze şi dispune în acest

scop de un vot. Deciziile sunt adoptate cu majoritate simplă a voturilor

exprimate, iar în caz de egalitate, votul preşedintelui este preponderent.

Responsabilităţi :

o pune în practică politica monetară adoptată de Consiliul

Guvernatorilor

o transmite instrucţiuni necesare Băncilor Centrale Naţionale

o pregăteşte întrunirea Consiliului guvernatorilor

22

Page 23: Banca CentralĂ EuropeanĂ i Introducere

BANCA CENTRALĂ EUROPEANĂo are responsabilitatea afacerilor curente a BCE

Preşedintele prezidează Consiliul guvernatorilor şi Comitetul Director al

BCE şi reprezintă banca în exterior.

Consiliul General se constituie din preşedinte, vicepreşedinte şi

guvernatorii băncilor centrale naţionale. Ceilalţi membri ai Comitetului

Director pot participa fără drept de vot la reuniunile Consiliului General.

Responsabilităţi:

o execută sarcinile tranzitorii;

o sprijină îndeplinirea funcţiilor consultative, colectarea

informaţiilor statistice, elaborarea rapoartelor de activitate;

o stabileşte regulile necesare standardizării procedurii contabile şi

informării asupra operaţiilor băncilor centrale naţionale;

o stabileşte condiţiile de angajare a personalului BCE;

În vederea coordonării politicilor monetare ale statelor membre a

funcţionat un Comitet Monetar care a fost înlocuit odată cu trecerea la cea

de-a treia etapă de către Comitetul Economic şi Financiar care are

următoarele misiuni:

o formularea avizelor, fie la cererea Consiliului Europei sau

Comisiei, fie din proprie iniţiativă;

o urmăreşte situaţia economică şi financiară a statelor membre ale

Comunităţii şi prezintă raportul Consiliului Europei şi Comisiei

Europei în legătură cu acestea;

o pregăteşte lucrările Consiliului Guvernatorilor care se referă la

anumite articole din tratat;

o cel puţin o dată pe an examinează circulaţia capitalurilor şi

efectuarea plăţilor care rezultă din aplicarea tratatului şi din

măsurile adoptate de Consiliu, propune soluţii de îmbunătăţire şi

prezintă un raport comisiei şi consiliului în legătură cu rezultatele

examinării;

23

Page 24: Banca CentralĂ EuropeanĂ i Introducere

BANCA CENTRALĂ EUROPEANĂUlterior a luat fiinţă Institutul Monetar European (IME), cu următoarele

sarcini principale:

o întărirea cooperării între băncile centrale naţionale;

o întărirea coordonării politicilor monetare naţionale ale statelor

membre, având ţintă finală stabilitatea preţurilor;

o supervizarea funcţionării SME;

o facilitatea folosirii monedei unice, dezvoltarea sa şi funcţionarea

în bune condiţii a sistemului de clearing;

o pregătirea instrumentelor şi procedurilor necesare pentru ducerea

la îndeplinire a politicii monetare unice;

o promovarea armonizării informaţiilor statistice;

o pregătirea regulilor pentru operaţiile BCN;

o promovarea plăţilor transfrontaliere eficiente;

o supravegherea pregătirii tehnice a bancnotelor euro;

IME poate (cu două treimi majoritate la vot) formula opinii şi recomandări

cu privire la orientarea politicii monetare şi valutare în fiecare stat membru.

Când un stat membru se confruntă cu probleme serioase, dezechilibre

ale balanţei de plăţi, şi astfel de probleme pot crea dificultăţi în funcţionarea

pieţei comune, Comisia Europeană poate recomanda acelui stat membru

implementarea unor măsuri, iar în cazul când acele măsuri se dovedesc

insuficiente sau nu au rezultatul scontat, Comisia poate recomanda Asistenţă

Mutuală. Dacă nici în acest caz nu se obţin rezultate, statului membru în

dificultate i se recomandă implementarea unei politici protecţioniste adecvate.

Comisia Europeană şi IME au urmărit progresele statelor membre în

ceea ce priveşte:

obţinerea unei înalte stabilităţi a preţurilor

menţinerea unei poziţii financiare adecvate

aplicarea regulilor de fluctuaţii valutare în interiorul marjelor admise

convergenţa obţinută de statele membre şi participarea lor la

mecanismul de schimb valutar

24

Page 25: Banca CentralĂ EuropeanĂ i Introducere

BANCA CENTRALĂ EUROPEANĂ3 Reguli ce privesc personalul Băncii Centrale Europene

Angajaţii băncii(aproximativ 500) pot fi orice persoană care a obţinut un

contrast de angajare pe o perioadă nedefinită sau pe o perioadă mai mare de

un an într-o poziţie în interiorul BCE.

Privilegiile şi imunitatea de care beneficiază angajaţii trebuie să fie în

concordanţă cu interesele BCE. Aceste privilegii şi imunităţi nu vor scuti

personalul de a-şi îndeplini obligaţiile şi nu se vor sustrage de la îndeplinirea

legilor. Personalul îşi va realiza îndeplinirile cu conştiinciozitate şi nu în interes

propriu. Ei trebuie să se comporte într-o manieră corespunzătoare cu poziţia lor

şi BCE.

Ei nu au dreptul să participe la tranzacţii economice sau financiare care

ar putea afecta independenţa şi imparţialitatea. În plus, politica personală de

investiţie şi activitatea financiară private vor fi în concordanţă cu veniturile şi

averea lor. Membrii vor fi obligaţi să respecte regulamentele şi după ce nu vor

mai fi în serviciul BCE. Dacă deciziile lor se interferează cu interesele proprii,

vor informa Comitetul Director. Membrii trebuie să direcţioneze acţiunile lor în

serviciul BCE; ei nu pot primi sau accepta nici un fel de remuneraţii externe

BCE.

Cu excepţia permisiunii Comitetului Director, membrii nu au dreptul să:

divulge publicului informaţii sau materiale obţinute în timpul slujbei

folosească informaţii sau materiale în scopuri personale sau private pentru

a treia parte

Angajaţii nu vor fi făcuţi răspunzători pentru nici un fel de prejudiciu

cauzat băncii sau unei a treia părţi cu excepţia cazurilor de neglijenţă excesivă

sau comportament necorespunzător

BCE va deschide un dosar personal fiecărui angajat.

IV POLITICA MONETARĂ A BĂNCII CENRALE EUROPENE

25

Page 26: Banca CentralĂ EuropeanĂ i Introducere

BANCA CENTRALĂ EUROPEANĂ

Politica monetară a SEBC a fost creată de către Institutul Monetar

European (IME).

1. Strategiile Băncii Centrale Europene

O strategie de politică monetară reprezintă ansamblul de proceduri care

fondează coerenţa deciziilor luate de o bancă centrală pentru a atinge

obiectivul său final. Obiectivul principal al SEBC reprezintă menţinerea

stabilităţii preţurilor şi susţinerea politicilor economice în Comunitate.

Strategia BCE în ceea ce priveşte politica monetară este una flexibilă,

având 3 elemente principale:

controlul ofertei de moneda în euro;

monitorizarea directă a ratelor inflaţiei în Zona Euro;

examinarea altor indicatori cu privire la preţuri;

a) Afirmarea caracterului monetar al inflaţiei

Inflaţia, fără prezenţa monetară şi nivelul general al preţurilor nu ar

putea exista, cauza principală a acesteia reprezentând-o creşterea

necontrolată a preţurilor corespunzător cu masa monetară în circulaţie.

Deşi BCE are şi alte responsabilităţi, controlul inflaţiei este obiectivul cel

mai important, întrucât inflaţia este una dintre cele mai grave ameninţări pentru

stabilitatea şi creşterea economică, determină sporirea nesiguranţei cu privire

la rezultatele deciziilor în afaceri şi la profitabilitate, efecte negative asupra

costului capitalului, distorsionarea mecanismelor economice de piaţă,

încurajarea activităţilor neproductive.

Ca orice bancă centrală, BCE îşi îndeplineste acest obiectiv în primul

rând prin influenţarea nivelului ratelor dobânzilor interbancare.

Avantajele stabilităţii preţurilor se bazează pe patru argumente:

eliminarea distorsiunilor în mecanismul de ajustare a preţurilor relative

diminuarea preţurilor curente de interes nominal

26

Page 27: Banca CentralĂ EuropeanĂ i Introducere

BANCA CENTRALĂ EUROPEANĂ economia din punct de vedere a resurselor reale care este mobilizată

pentru a reduce efectele de incertitudine asupra preţurilor viitoare

dispariţia efectelor inflaţioniste asupra repartiţiei patrimoniilor reale şi

financiare şi asupra repartiţiei veniturilor între creditori şi debitori

Nici o bancă centrală nu dispune de instrumente de politică monetară

care să îi permită controlul direct asupra nivelului preţurilor.

b) Căutarea unei credibilităţi operaţionale

O politică monetară utilizează anumite instrumente pentru a-şi atinge

obiectivele finale. Uneori pentru a ajunge şi a controla ţinta finală este mai uşor

de a întrebuinţa un obiectiv intermediar; deci se poate vorbi de ţinte finale şi

ţinte intermediare.

INSTRUMENTE → ŢINTĂ INTERMEDIARĂ → ŢINTĂ FINALĂ

Pentru ca un obiectiv intermediar să fie competent trebuiesc luate în calcul:

să fie un indicator fiabil evoluţiei obiectivului final, adică să existe o

puternică relaţie între aceştia doi

trebuie să fie urmărit şi controlat de autorităţile monetare

trebuie să aibă caracter de confidenţialitate

Obiectivele intermediare a politicii monetare sunt de trei tipuri:

Credibilitatea operaţională

- eficacitate

- transparenţă

- responsabilitate din partea BCE

- orientare pe termen mediu - anticipări inflaţioniste pe termen mediu

- continuitate

Agregate monetareTaxa de interes Taxa de schimb

27

Page 28: Banca CentralĂ EuropeanĂ i Introducere

BANCA CENTRALĂ EUROPEANĂ- coerenţă cu statutul de independenţă a SEBC

c) Linia strategică adoptată

Institutul Monetar European (IME) a reţinut două strategii posibile pentru

Banca Centrală Europeană:

un obiectiv monetar ca ţintă intermediară

o ţintă directă asupra inflaţiei

Obiectivul monetar ca ţintă intermediară se bazează pe compararea evoluţiilor

prevăzute şi constatate a agregatelor monetare ca ţintă. Dacă creşterea

înregistrată a unui agregat monetar este mai rapidă decât creşterea anticipată,

politica monetară trebuie să devină mai restrictivă.

Ţintă directă asupra inflaţiei se bazează pe compararea inflaţiei prevăzute cu

cea realizată.

La 13 octombrie 1998 BCE nu a dorit să adopte nici una din strategiile

propuse de către IME şi a decis să-mi impună propria politică monetară

îndreptată asupra unui obiectiv final reprezentat de preţ şi a unui obiectiv

intermediar reprezentat de un agregat monetar.

Pentru a pune în aplicare aceste două strategii BCE s-a ajutat de cele

patru recomandări ale IME:

- a fixa un obiectiv cuantificat pentru inflaţie

- a fixa un obiectiv cuantificat pentru masa monetară

- a utiliza o gamă de indicatori

- a fi prospectivă

2. Tabloul politicii monetare a BCE

Prezentarea conţinutului exact şi detaliat al politicii monetare :

a) un obiectiv al inflaţiei strict cuantificat

28

Page 29: Banca CentralĂ EuropeanĂ i Introducere

BANCA CENTRALĂ EUROPEANĂ- Un nivel al inflaţiei < 2% pe termen mediu. Acesta subliniază faptul că

BCE fixează limitele precise a valorii maxime a inflaţiei compatibilă cu

stabilitatea preţurilor ;

- Recurgerea la indicele IPCA (Indicele de Preţ a Consumului

Armonizat). Aceste indice a fost creat pentru a evalua mărimea

inflaţiilor naţionale în cursul celei de-a II-a faze a Uniunii Economice

Monetare, şi este calculat lunar pentru fiecare Eurostat.

b) o ţintă monetară

Agregat monetar la nivelul preţurilor.

În concepţia BCE inflaţia reprezintă în ultimă instanţă un fenomen monetar

şi deci va trebui să controleze tendinţa evoluţiei masei monetare, rezultând

un aşa numit agregat monetar.

Alegerea agregatului M3

Un agregat monetar se defineşte ca fiind suma monedei în circulaţie şi

atragerea anumitor exigibilităţi ale instituţiilor financiare. Aceste exigibilităţi

trebuie să aibă un caracter puternic monetar din punct de vedere al

agenţilor economici şi deci ne îndreptăm către lichiditate.

În sens mai restrâns şi imediat, moneda reprezintă o monedă fiduciară

(bancnote şi monezi) şi ansamblul depozitelor la vedere deţinute de public.

M1(40%) = Monedă fiduciară (7%)

(agregat restrâns) (+) Depozite la vedere (33%)

M2 (88%) = M1 (40%)

(agregat intermediar) (+) Depozite la termen <2 ani(20%)

(+) Depozite rambursabile cu preaviz

≤3 luni (28%)

M3 (100%) = M2 (88%)

(+) Pensiuni (4%)

(+) Titluri monetare şi intrumente din

piaţa monetară (6%)

(+) Titluri de creanţă cu o durată

≤2 ani (2%)29

Page 30: Banca CentralĂ EuropeanĂ i Introducere

BANCA CENTRALĂ EUROPEANĂ

O creştere anuală de referinţă pentru M3

Consiliul Guvernatorilor a anunţat la data de 1 decembrie 1998 o valoare de

referinţă cuantificată pentru creşterea M3 pentru anul 1999. Aceasta va trebui

să fie de 4,5%.

c) tendinţele inflaţioniste

Cauzele non-monetare ale mişcării generale a preţurilor:

- factori exogeni (creşterea TVA-ului)

- factori endogeni

Recurgerea la o gamă largă de indicatori ca:

- evoluţia patrimoniilor financiare private

- evoluţia salariilor

- Indicatorii ofertei:

- procentul şomajului

- procentul utilizării capacităţii de producţie

- evoluţia costurilor salariale

- costul materiilor prime

- evoluţia procentului de schimb

- subvenţiile asupra producţiei

- evoluţia preţurilor industriale

- distanţa între producţia potenţială şi cea efectivă

3. Instrumentele şi procedurile de politică monetară

Instrumentele şi procedurile de politică monetară fixează cadrul

operaţional al politicii dusă de către BCE. Aceasta se află în raport cu trei

instrumente:

Operaţiile de OPEN MARKET din care fac parte:

- operaţii de cesiune temporară

- operaţi ferme (vânzare-cumpărare de active de către SEBC)

30

Page 31: Banca CentralĂ EuropeanĂ i Introducere

BANCA CENTRALĂ EUROPEANĂ- emisiunea de certificate de datorii de către BCE

- operaţii de schimb de devize a SEBC-ului

- lichidităţi în alb (depuneri la termen remunerate, efectuate de

bănci la SEBC)

Operaţiunile de open market au un rol important pentru că oferă

posibilitatea manevrării ratei dobânzii, gestionării situaţiei lichidităţilor

bancare şi orientării politicii monetare. În cadrul acestor operaţiuni un loc

important îl au operaţiunile de refinanţare, cunoscute şi sub numele de

reverse transactions, prin care BCE imprumută băncilor centrale

naţionale banii de care acestea au nevoie, cumpărând în schimb titluri

guvernamentale, cu obligatia ca băncile centrale naţionale să le

achiziţioneze înapoi în termen de 2 săptămâni.

Facilităţile permanente permit furnizarea sau retragerea de lichiditate

ca:

- facilitatea de împrumut marginal

-facilitatea de depozit

Facilităţile permanente au scopul de a oferi sau de a absorbi

lichidităţile zilnice, de a indica orientarea generală a politicii monetare şi

de a limita ratele dobânzii pe piaţă. În această categorie se include două

facilităţi permanente, administrate de băncile centrale naţionale într-o

manieră descentralizată: facilitatea împrumutului marginal prin care se

pot obţine lichidităţi de pe o zi pe alta în schimbul unor active eligibile şi

facilitatea depozitului care permite efectuarea unor depozite pe termen

scurt ale băncilor centrale naţionale la BCE, atunci când acestea dispun

de lichidităţi excedentare. Rata dobânzii practicată în cazul facilităţii

împrumutului marginal serveşte drept plafon superior pentru rata

dobânzii interbancare, în timp ce rata dobanzii. în cazul facilităţilor

depozit are rolul de plafon inferior. Motivaţia este simpla: nici o bancă

naţională nu se va împrumuta la o rată a dobânzii mai mare decât ar

putea obţine de la BCE şi nu va acorda credite unei alte instituţii decât

BCE la o rată mai scazută, având în vedere că facilitatea depozitului nu

impune nici o limită superioară a sumei.

31

Page 32: Banca CentralĂ EuropeanĂ i Introducere

BANCA CENTRALĂ EUROPEANĂ

Rezervele obligatorii

Cele trei instrumente (operaţii) sunt în acord cu:

Contrapartidele exigibile a pieţei monetare care reprezintă un

ante-contract într-o operaţie financiară şi trebuie să răspundă la anumite criterii

de exigibilitate

Activele exigibile unde toate operaţiile de credit a SEBC trebuie să

fie efectuate asupra unei baze de siguranţă (art.18 ce priveşte Protocolul

asupra SEBC şi BCE)

Sisteme de plăţi ce abordează atât operaţiile de plăţi cât şi cele de

titluri de valoare. SEBC a pus în funcţiune două tipuri de mecanisme de plăţi:

a) Sistemul TARGET (acronimul lui Trans-european Automated

Real – time Gross settlement Express Transfer) pentru plăţile interbancare.

b) Sistemul de plăţi a titlurilor de valoare

V AUTORITATEA BĂNCII CENTRALE EUROPENE

1 Introducere

Un moment semnificativ în schimbările mondiale majore poate fi

considerat crearea BCE, o instituţie internaţională cu un statut unic. Ea are

responsabilitatea majoră asupra politicii monetare în Euroland, unul din cele

mai mari conglomerate economice din lume. Cu toate că acoperă un număr

limitat de membri şi îşi focalizează activitatea asupra unei anumite regiuni

geografice, BCE se poate integra totuşi în grupul instituţiilor financiare

internaţionale puternice, ca de exemplu BRI, FMI ori al băncilor centrale şi al

trezoreriilor din SUA şi Japonia.

Toate instituţiile cer autoritate pentru a deveni efective, dar nu toate

instituţiile achiziţionează autoritatea pentru a realiza acest deziderat.

Autoritatea nu de acordă de către un organ superior. Autoritatea este o

dispoziţie relaţională în cadrul căreia capacitatea de comandă este legitimată

32

Page 33: Banca CentralĂ EuropeanĂ i Introducere

BANCA CENTRALĂ EUROPEANĂde către aceia care se supun. În timp ce autoritatea sunt adesea

interschimbabile, ele nu trebuie puse în poziţie conflictuală; autoritatea poate

să existe şi fără putere, în timp ce puterea nu conferă în mod necesar

autoritate. Ne punem în mod firesc şi întrebarea: cum reuşesc instituţiile

internaţionale să câştige autoritate, care la rândul ei le oferă efectivitatea? Care

este baza autorităţii instituţionale a BCE?

2 Extensia comunitară a autorităţii

În cazul analizat, trebuie să procedăm la o obligatorie plasare a

fenomenului autorităţii în cadrul unei comunităţi. Noţiunea de comunitate

conectează indivizii dintr-un spaţiu social şi întru-un anumit timp. Comunitatea

reprezintă de asemenea o conectare materială între diferitele colective de

agenţi; se pune la dispoziţia agenţilor suport şi resurse pentru realizarea

misiunilor şi obiectivelor acestora. In extenso, terenul comunităţii pune la

dispoziţie baza materială şi ideatică pe care se construieşte autoritatea

instituţională.

Pentru BCE, problema autorităţii în termeni comunitari poate fi

analizată pe mai multe nivele:

statele membre ale UE constituie un teren comunitar unde se poate

pune problema autorităţii;

clasa socială poate fi considerată un alt teren comunitar unde se poate

ridica problema autorităţii; de exemplu, capitalul transnaţional, clasa

oamenilor e afaceri cu orientare predominantă pan-europeană, precum

şi cadrul agricol de dimensiuni mari sunt numai o parte din forţele care

şi-au arătat disponibilitatea monetară;

Autoritatea instituţională a BCE nu poate fi acordată, oferită, delegată.

Ea trebuie să fie construită în cadrul actualelor relaţii care prevalează în UE.

Acest proces se poate realiza printr-o îngemănare balansată între

autonomia instituţională a BCE şi includerea în structura de decizie a

reprezentanţilor semnificativi ai comunităţii. Natura problematică a autorităţii

33

Page 34: Banca CentralĂ EuropeanĂ i Introducere

BANCA CENTRALĂ EUROPEANĂeste tratată deseori în Economia Politică Internaţională ori în tratatele de

Relaţii Internaţionale. Autoritatea este considerată în termeni ai competenţei

şi anume ca relaţie între sarcinile unei instituţii, resursele şi puterea

legislativă care i se conferă. În acest fel, autoritatea este considerată ca un

produs derivat. Însă obţinerea unei puteri economice, militare sau sociale

poate fi un element crucial al autorităţii, dar nu poate fi redus numai la

aceasta; trebuie să fie luate în considerare şi relaţiile sociale şi politice care

preced formele de putere de mai sus. La rândul lor, teoriile „regimului”

recunosc semnificaţia angajamentelor constituţionale pentru instituţii; în

ceea ce priveşte autoritatea lor, fac referire la normele şi valorile interstatale

şi folosesc aceste elemente pe lângă resursele materiale în procesul de

considerare a puterii şi a autorităţii în politicile internaţionale. Teoriile

„regimului” sunt un pas înainte faţă de teoriile „puterii statale”. Pentru teoriile

„regimului”, autoritatea derivă dintr-o combinaţie complexă a resurselor

materiale şi ideatice emanând de la stat. Putem observa că în accepţiunea

susţinătorilor acestor teorii, autoritatea rămâne un produs derivat al statelor.

Un progres în analiza autorităţii comunitare îl constituie teoriile

care, pe lângă mecanismele prezentate mai sus, aduc la rampă şi

mecanismele şi circumstanţele cadrului complex al deciziilor şi al celor care

sunt puşi să ia decizii cu aplicativitate transnaţională. Tot în acest context

unii analişti fac referire la „internaţionalizarea” prestaţiei statelor şi a relaţiilor

acestora cu societatea civilă globalizată. Legat de aceasta, în construirea

autorităţii, pe lângă resursele materiale şi balanţa puterii, trebuie luat în

considerare şi consensul ideatic între diversele societăţi. În cazul BCE, va

trebui să analizăm deci comunităţile care constituie terenul central pe care

operează această bancă, modul cum aceste comunităţi şi BCE intră în

relaţii reciproce şi cerinţele pe care se bazează autoritatea BCE.

3 Conexiuni cu instituţiile europene

Autoritatea BCE depinde în mare măsură de relaţiile reciproce dintre

această instituţie şi agenţii europeni. Se pot identifica două categorii de

34

Page 35: Banca CentralĂ EuropeanĂ i Introducere

BANCA CENTRALĂ EUROPEANĂcomunităţi principale în care operează BCE. O primă categorie cuprinde

instituţiile publice cum ar fi guvernele statelor membre, membrii participanţi

la SEBC, organisme ale UE şi câteva instituţii internaţionale de bază

angajate în activităţi similare în ceea ce priveşte sistemul financiar global

(BRI, Federal Reserve din SUA, Banca Japoniei…). Cealaltă categorie

include comunităţile de afaceri şi financiare din Europa şi anumite grupări

ale societăţii civile din Europa. Prima categorie cuprinde autorităţi cruciale

pentru legitimitatea politică a BCE.

Realitatea atestă faptul că instituţiile publice din Europa îşi extind

suportul reprezentat de BCE şi conlucrează activ la realizarea succesului

acestei bănci.

Politica monetară trebuie să lucreze direct şi efectiv prin sistemul

financiar. Aceasta impune cu acuitate realizarea unei relaţii de conlucrare

solidă între BCE şi sistemul bancar şi financiar, din cel puţin trei motive:

Un mare număr de politici monetare acţionează cel mai bine prin

intermediul sistemului financiar şi bancar, cum ar fi nivelul rezervelor,

angajarea în operaţiuni de piaţă deschise, stabilirea nivelului ratelor

dobânzii. Cu toate că aceste instrumente monetare afectează toţi actorii

economici, ele devin direct efective dacă băncile cooperează la

implementarea lor.

Băncile centrale sunt împrumutători de ultim resort ai instituţiilor

bancare, ceea ce înseamnă că în situaţii de criză, băncile centrale

trebuie să se bazeze pe informaţii complete şi corecte şi pe relaţii de

lucru bine stabilite dacă doresc să acţioneze rapid şi în interesul

nemijlocit al sistemului financiar.

În multe ţări, băncile centrale emit şi implementează regulamentele de

funcţionare a băncilor.

Deci băncile centrale trebuie să fie solid implicate în comunitatea

financiară din zona lor geografică şi politică. În cazul BCE, această

implicare nu se va realiza uşor. Pe de o parte, BCE nu are poziţia de

autoritate care emite regulamente privind funcţionarea băncilor şi altor

35

Page 36: Banca CentralĂ EuropeanĂ i Introducere

BANCA CENTRALĂ EUROPEANĂinstituţii financiare care operează în zona jurisdicţiei acesteia. Misiunea ei

de bază este de a realiza stabilitatea preţurilor. Informaţiile în privinţa

sistemului financiar şi bancar din ţările membre vor parveni la BCE prin

intermediul SBCE. Mai mult BCE nu va acţiona ca împrumutător de ultim

resort pentru băncile din UE. Acest rol rămâne să fie executat de băncile

centrale din ţările membre. Această lipsă de implicare directă va fi suplinită

prin conlucrarea bună care se aşteaptă între BCE şi BCN ale ţărilor

membre.

Este important de menţionat că BCE nu are responsabilitatea

ultimă în stabilirea cursurilor de schimb ale monedei euro. Poziţia BCE este

mai mult consultativă în această privinţă. Dar are o responsabilitate

puternică „de facto” deoarece ea trebuie să organizeze intervenţia şi să

folosească instrumentele de politică adecvate pentru sprijinirea euro în a-şi

menţine cursurile la nivelele stabilite de Consiliul Miniştrilor din UE sau\şi de

Ecofin. În această direcţie, BCE are o influenţă puternică în structurarea

aranjamentelor monetare pe care le semnează UE cu terţii.

S-ar putea trage concluzia că BCE va fi slab integrată în

comunitatea financiară europeană cu excepţia organismelor UE şi SBCE.

Însuşi mandatul ei o îndepărtează de poziţia de emitent de regulamente cu

privire la activitatea băncilor din UE. Marginal se poate identifica legătura

directă a BCE cu băncile cel puţin în două domenii deoarece :

ea va fi integrată în sistemul de plăţi interbancare TARGET

poate cere băncilor să facă depozite la BCE pentru îndeplinirea unor

cerinţe privind rezervele

Mai ales acest ultim domeniu va pune BCE în relaţie directă cu

cele mai importante bănci europene, de care depinde în mod critic

operarea sistemului financiar european. Una din pârghiile prin care BCE îşi

poate impune autoritatea în rândul comunităţilor şi instituţiilor din UE este

acela de realiza cu succes sarcinile sale într-o perioadă mai lungă prin

folosirea unui mix de politici monetare care să aibă şi rezultate pozitive.

36

Page 37: Banca CentralĂ EuropeanĂ i Introducere

BANCA CENTRALĂ EUROPEANĂBCE se va bucura totuşi de autoritate, aceasta având în vedere puterea

legală a UE care stă în spatele BCE.

Prerogativele legale ale UE sunt absolut necesare pentru a

sancţiona autoritatea BCE. Aceste sancţiuni îşi trag puterea lor în primul

rând din statutul legal al banilor şi dependenţa absolută a creditului de

„legalfiat”. Forţa legii constituie sancţiunea ultimativă în problemele

financiare, fără de care instituţiile financiare nu pot funcţiona într-o

economie monetizată. Dependenţa economiei europene de trendul legal şi

de credit cere ca forţa legii sie efectivă şi, atât timp cât UE şi statele

membre sprijină şi se află în spatele uniunii monetare şi a BCE, nu se vor

putea ivi situaţii în care instituţii şi indivizi să poată anula şi deregla poziţia

BCE şi a membrelor SBCE.

Alte reflecţii asupra autorităţii în cazul instituţiilor internaţionale

vizează şi următoarele aspecte:

crearea unei noi ordini a lucrurilor nu este lipsită de risc, ceea ce

este şi cazul uniunii monetare din Europa; cele menţionate mai

sus acoperă o problematică importantă de dezbătut în literatura de

specialitate, şi anume cum să se asigure Băncii Centrale

Europene o autonomie necesară pentru a pune efectiv în practică

politica ei monetară;

analiza efectuată mai sus ne poate împinge să gândim şi despre

instituţionalizarea autorităţii unor instituţii internaţionale mai

generale, cum ar fi FMI, OMC, BRI; şi pentru aceste instituţii

realizarea autorităţii este legată printre altele şi de transparenţa

lor, precum şi de implicarea lor în zonele şi procesele de proximă

vecinătate a participanţilor\ membrilor; transparenţa arat iau decizii

şi pe ce bază, invitând totodată părţile la critică şi dialog;

domeniul de suferinţă în ceea ce priveşte autoritatea acestor

instituţii este dat de relaţiile ambigue dintre respectivele instituţii şi

statele membre; aceasta nu influenţează capacitatea acestor

37

Page 38: Banca CentralĂ EuropeanĂ i Introducere

BANCA CENTRALĂ EUROPEANĂinstituţii de a-şi desfăşura activitatea, dar slăbeşte capacitatea lor

de a acţiona cu autoritate;

Se poate spune cu tărie că fără autoritate o instituţie este pur şi

simplu o nouă cale de distribuire a resurselor materiale şi a cărei utilitate nu

este evidentă fondatorilor la ivirea primelor semne de criză.

BIBLIOGRAFIE:

KIRITESCU, COTIN 1) “Moneda, mica enciclopedie”

2) “Relatiile valutar - financiare internationale”

TEULON, FREDERIC “Sistemul Monetar International”

Internet:

www.Google.com/banca centrala europeana.com

www.para –universitar/biblioteca virtuala para_un.com

38