BAZAR BIZARnu fi bizar, citeste bazar,

nr. 1 | anul 1 APRILIE 2009

Dosarul fabricat al lui Sergiu Mocanu

pag. 2

Va fi Moldova afectată sau nu de criza economică

mondială? pag. 4

24 de ore în „Coridorul morţii”

pag. 9

Este cazul să schimbăm puţin accentele şi să promo-văm cultura fiecărei ţari în parte, această piesă exact asta şi face, vorbeşte despre tradiţiile neamului nostru, iar “Hora” este cel mai vechi dans moldovenesc.

„Hora din Moldova” videoclip la bis

pag. 12

De ziua lor, jurnaliştiiau cerut dreptulla libera exprimareDiana PÂNZARI

Duminică, 3 mai, în scuarul Operei Naţionale din Chişinău a fost organizat un miting de protest împotriva acţiunilor de intimidare a jurnaliştilor şi de subminare a instituţiilor mass-media.

Organizatorii mitingu-lui (Uniunea Jurnaliştilor din R.Moldova, Asociaţia Presei Independente, Asociaţia Presei Electronice şi Centrul Indepen-dent de Jurnalism) au pus în atenţia publicului situaţia gravă în care se află dreptului la infor-mare, libertatea de exprimare şi violenţe ce au loc împotriva jur-naliştilor neafiliaţi partidului de guvernământ.

În cadrul manifestaţiei mai mulţi reprezentanţi ai Mass-media dar ş politicieni au ţinut să-şi demonstreze solidaritatea cu jurnaliştii pentru care valori-le deontologice sunt importan-te şi să le mulţumească pentru munca titanică de zi cu zi.

Val Butnaru, directorul „Jurnal de Chişinău a ţinut să precizeze faptul că „ avem presă liberă care a demonstrat atât pe parcursul ultimilor opt ani, cât şi în timpul evenimentelor care au avut loc după 5 aprilie, că există. Cele câteva mass-media independente au reuşit să mo-nitorizeze şi să informeze opinia publică internă şi internaţională despre ceea ce se întâmplă în realitate în RM. Faptul că func-ţionarii europeni şi-au schimbat

punctul de vedere se datorează anume acestei prese libere”, a menţionat Butnaru.

Preşedintele Uniunii Scri-itorilor din Moldova, Mihai Cimpoi, susţine că ”dacă unele state înregistrează un regres al libertăţii presei, atunci în Repu-blica Moldova ea nici nu există. Un regim dictatorial nu se poate împăca nu o presă liberă”.

În acelaşi context repre-zentanţii partidelor de opoziţie au ţinut să mulţumească jur-naliştilor care îşi practică me-seria în instituţii libere pentru informarea corectă pe care au făcut-o pentru cetăţeni. Pre-şedintele PLDM, Vlad Filat, a mărturisit că este unul dintre puţinii romantici care a crezut

sincer că după 5 aprilie vom trăi liber, ca vom avea presă liberă, o perspectivă clar europeană, o ţară în care concetăţenii noş-tri vor dori să revină, dar nu să plece. „Eu nu am încetat să cred că, în cele din urmă, vom trăi într-o ţară liberă. În continuare, urmează ca prin acţiuni concre-te să facem tot ce trebuie ca să provocăm alegeri anticipate în urma cărora să avem o guverna-re democratică. Iar acest lucru va fi posibil numai dacă alături de politicieni vor fi eroii din pre-sa liberă”.

Deputat AMN Leonid Bu-jor, a fost alături de jurnalişti, felicitându-i pentru curajul şi răbdarea de care dau dovadă în aceste condiţii dictatoriale in-

staurate de comunişti. „Vă vom demonstra că cei 41 de deputaţi vor da dovadă de verticalitate. Este şansa noastră de a reuşi, să nu mai fim cea mai săracă ţară din Europa şi unica cu comu-nişti la putere”.

Anterior, organizaţia in-ternaţională „Freedom House” a dat publicităţii raportul său anual despre libertatea presei. Potrivit acestuia, RM se află în categoria ţărilor care nu au o presă liberă, alături de ţări pre-cum Irakul, Armenia, Rusia, Cuba şi China. Potrivit „Free-dom House”, libertatea presei a înregistrat un regres mai ales în ţările din Europa Centrală şi de Răsărit şi în fostele republici sovietice.

declaraţii diferite privind des-făşurarea alegerilor. Şi totuşi, există o ieşire din această si-tuaţie de criză? Va putea fi gasit un om respectat de toata lumea si care ar putea fi ac-ceptat atat de comunisti, cat si de opozitie, pentru funcţia de preşedinte? Cred că, situaţia de criză va putea fi depăşită doar dacă Iuda trădătorul va dori acest lucru şi dacă ofer-ta propusă va fi pe măsură. In plus, dacă vor fi organizate noi alegeri, acestea vor fi mo-nitorizate mai atent de Uniu-nea Europeana. Nu credeti? Dar să admitem următorul scenariu posibil: comunistii iau minimum 61 de mandate. Iarasi la putere. De data asta, insa alesi de popor care, desi manipulati le mai acordă votul de încredere. Însă nu trebuie trecută cu vederea perioada de criză în care ne aflăm. Cine stie cat va dura, cine stie cu cat va scadea suma de bani tri-misa de moldoveni acasa? In aceasta situatie, saracia si foa-mea va face toata munca grea pentru opozitie. In plus, daca tot ajung la putere de ce sa ajunga cu ajutorul opozitiei? Ce castiga opozitia dintr-un acord cu comunistii? Nu vor căştiga nimic, ba dimpotrivă, vor pierde toată increderea de care s-au bucurat pana acum. Si asta este extrem de mult. Haide-ţi să privim şi o altă parte a monedei. Revenind la 4 aprilie 2005, cînd Iurie Roşca a votat candidatura lui Vladi-mir Voronin la funcţia de şef al statului şi a fost ales vice-spi-ker al Parlamentului, putem afirma cu siguranţă că, o ase-menea funcţie ar putea fi ade-menitoare pentru unii lideri de opoziţie, care nu vor ezita

Vasile MUNTEANU

Ce facem, încotro mer-gem? Ne-am pomenit în pra-gul unei crize constituţionale şi putem asista la alegeri an-ticipate, dacă Parlamentul nu va putea alege preşedintele ţării din două încercări, ceea ce înseamnă încă 40 mln lei cheltuiţi din buzunarul nos-tru. Cred că, bazele acestei nenorociri au fost puse încă în anul 2000, cînd a fost mo-dificată Constituţia şi a fost instituită alegerea preşedinte-lui direct de către Parlament şi nu de popor. Ce facem dacă va fi împiedicată convocarea Parlamentului nou-ales sau eşuează obţinerea cvorumu-lui pentru alegerea unui nou şef de stat. În repetate rînduri, liderii partidelor de opoziţie care au acces în Parlament, în urma scrutinului din 5 aprilie au declarat că nu vor partici-pa la alegerea preşedintelui, cu toate că vor participa la convocarea Parlamentului. O asemenea tactică ar putea duce la dizolvarea Parlamen-tului şi organizarea de alegeri anticipate, proces care va dura până în august sau septem-brie, cu preşedinţia vacantă, cu funcţii executive lipsă şi posibile tulburări sociale. Cu toate acestea, pare straniu fap-tul că, liderii de opoziţie nu au o poziţie comună cu privire la acţiunile lor pe viitor, lansând

Iuda trădătorul - salvatorul naţiei?!

continuare în pagina 3

Mihai Cimpoi. Foto: Diana PÂNZARI

2 BAZAR POLITIC

„Parlamentul 90“ ia atitudine...

Pe data de 29 aprilie, în cadrul unei conferinţe de presă ASOCIAŢIA „PARLAMENTUL 90”, din care fac parte deputaţii primului parlament din Republica Moldova au propus convoca-rea unei MARI ADUNĂRI NAŢIONALE LA 29 AUGUST 2009. Astfel vor putea fi marcaţi 20 de ani de la convocarea Primei Mari Adunări Naţionale în Republica Moldova.

În cadrul conferinţei nu s-a putut face abstracţie de eveni-mentele de la 6 şi 7 aprilie. Potrivit Asociaţiei „climatul politic din R.Moldova s-a deteriorat în special după alegerile parlamentare din 5 aprilie, cînd la Chişinău au izbucnit proteste în masă soldate cu vandalizarea Preşedinţiei şi Parlamentului.“

Petru Sandulachi, preşedintele Asociaţiei a dat citire unei declaraţii adoptată la 28 aprilie de către prezidiul Asociaţiei, în care se spune că „membrii Asociaţiei, la 27 august 1991 au votat Declaraţia de independenţă, care a pus bazele Statului modern – Republica Moldova, însă în cele două decenii de independenţă se constată cu regret că guvernările ulterioare s-au îndepărtat de idealurile propuse la începuturile anilor 90”.

Membrii Asociaţiei mai susţin că pe tot parcursul protestelor din 6 si 7 aprilie organele de forţă şi grupuri suspecte au acţionat extrem de provocator, instigînd practic mulţimea la violenţă.

Asociaţia consideră că „conducerea comunistă a încălcat fla-grant principiul prezumţiei nevonovăţiei, învinuind opoziţia de tentativă de lovitură de stat”.

Astfel în urma celor întîmplate în Moldova, Asociaţia pro-pune organizarea unei Mari Adunări Naţionale, la care societatea să-şi expună clar punctul de vedere în legătură cu evenimentele de după alegerile din 5 aprilie şi să ia anumite decizii cu privire la acţiunile ulterioare.

Pentru organizarea Adunării, Asociaţia propune crearea unui Comitet de organizare din care să facă parte 3 persoane din cadrul Asociaţiei „Parlamentul 90”, 3 persoane din cadrul Uniu-nii Scriitorilor, toate partidele parlamentare să-şi delege cîte trei reprezentanţi, partidele extraparlamentare şi uniunile de creaţie cîte un reprezentant.

În opinia lui Nicolae Dabija, această adunare este extrem de importantă în vederea consolidării societăţii civile din R.Moldova.

Precizam că Asociaţia „Parlamentul 90” a fost creată în anul 2000 şi în prezent numără peste 100 de membri.

Violeta STRATAN

Cu boaloanela paradă

De unu mai clanul communist a ieşit să sărbătorească în faţa Scuarului Teatrului de Operă şi Balet , ziua muncii.

Adepţii parditului comunist au venit la paradă cu baloane şi flori ca pe timpurile vechi. Purtînd în piept panglici roşii şi flu-turînd în vînt cu lozinci socialiste, sau bucurat din plin de săr-bătoare. I-au adus omagii partidului communist, strigînd “Ura!!!” la fiecare declaraţie făcută de preşedintele în exerciţiu V.Voronin. Acesta le-a adus aminte de timpurile vechi, bucurîndu-le măcar auzul dacă nu şi aşteptările.

Iată ce vorbeste poporul: dm. Zinaida Dolgocevskaia “Am ve-nit să ne bucurăm de sărbătoare ca alta dată. Şi domnul Voronin ne-a readus această satisfacţie.”

Dl.Victor Colestnic“Ne satisface o astfel de sărbătoare, mai ales după asemenea evenimente tensionante, e o relaxare.”

La manifestare a fost prezent şi ex-preşedintele CMC, Edu-ard Muşuc: “Am fost invitat la această sărbătoare ca politician cu viziuni de stînga. Noi de fapt în fiecare an sărbătoaream această zi, inclusiv în cadrul PPSD-ului, organizînd mitinguri chiar aici în faţa Scuarului Teatrului de Operă şi Balet. Sunt convins că unu mai e o sărbătoare internaţională, o sărbătoare socială care merită să fie sărbătorită.”

Domnul Vladimir Voronin susţine: “Împreuna trebuie să fim în fiecare zi nu doar în ziua alegerilor ci să simţim pulsul socie-tăţii, să vedem viaţa care se întîmplă în ţara noastră în fiecare zi”

Cerul însă nu a fost deacord cu parada organizată, pornind şi o ploaie care să domolească spiritele adunate în Scuarul Teatrului de Operă şi Balet. Mare noroc pe ei, că sărbătoarea a avut loc de dimineaţă.

Ecaterina TROHIN

Dosarul fabricatal lui Sergiu Mocanu

Dosarul intentat pe numele lui Sergiu Mocanu, preşedinte al Mişcării social-politice „Ac-ţiunea Populară”,, este unul fa-bricat deoarece felul în care a fost reţinut, atitudinea cu care au fost analizate probele apără-rii, încălcarea normelor consti-tuţionale, ne face să credem că dosarul este intentat opţiunilor sale politice şi nu pentru organi-zarea protestelor de la 6 aprilie”, a declarat Ion Dron, avocatul lui Mocanu, în cadrul unei confe-rinţe de presa, luni, 4 mai.

Avocatul susţine că „este in-admisibil ca organele de anchetă mai întâi să-l aresteze pe Sergiu Mocanu, şi abia după aceasta să înceapă a aduna probe. Între 10 şi 30 aprilie procurorii nu au efectuat nici o anchetă şi nu au prezentat judecătorului probe care ar demonstra vinovăţia lui Mocanu. Cu toate acestea, la

şedinţa de judecată din data de 30 aprilie judecătorul a acceptat demersul procurorului de a pre-lungi arestul cu încă 30 de zile şi a refuzat solicitarea apărării de a schimba măsura de reţinere de la arest în izolator în arest la domiciliu”.

„Când există martori se apelează la proceduri de con-fruntare, pentru a şti cine sunt acestea, de unde îl cunosc pe mandatarul meu, ce atribuţie au la acest caz. Însă confruntarea a fost de fiecare data amânată sub motivul că eu am fost ocupat. Aceste afirmaţii m-au şocat şi mi-au confirmat bănuiala ca do-sarul este fabricat şi reprezintă un paravan politic prin interme-diul căruia este persecutat pen-tru opţiunile sale politice”, a mai spus avocatul.

Apărarea susţine că deţi-ne probe video care îl discul-

pă pe Sergiu Mocanu,unde se vede clar că acesta îi cheamă pe protestări să înceteze atacul cu pietre asupra preşedinţiei, însă procurorul face abstracţie de ele. Mie teamă ca se va insista pe vinovăţia sa, chiar daca nu au

probe, ar fi bine ca Mocanu să fie eliberat, iar cei care l-au ares-tat să aibă puterea să-şi ceară scuze, pentru ca „oricine poate greşi”, a încheiat Ion Dron.

Diana PÂNZARI

Dezvăluiri la NITÎntr-o emisiune pe canalul Nit, preşedintele în

exerciţiu Vladimir Voronin şi-a dat “frîu liber emoţi-ilor”, demonstrîndu-şi nevinovăţia vizavi de eveni-mentele care a avut loc pe 7 aprilie în care iarăşi s-a lansat în acuzaţii la adresa tinerilor protestatari, a Opoziţiei liberale şi, desigur, a României.

Preşedintele în exerciţiu, a declarat în acea emisiune, că alegerile locale care au avut loc anul trecut au fost falsificate de catre Dorin Chirtoacă, spunînd că acesta le-a organizat tineri-lor excursii gratis cerîndu-le în schimb susţinerea electorală.

Tot domnul Vladimir Vo-ronin a declarat că în urma verificării voturilor s-au găsit falsificări din partea AMN-ului, recomandînd-ui preşedintelui AMN Serafim Uregheanu să nu mai pledeze aticorupţie dacă singur e corupt.

„Ac de cojoc”, zice că ia gasit şi lui Filat, dacă acesta nu vrea să intre în Consiliul Parlamentu-lui, atunci cu siguranţă va face invistigaţii şi va găsi neaparat pricina. Însă, în legatură cu eve-

nimentele care au avut loc pe 7 aprilie, domnul Voronin susţine că cea mai mare parte a vinei o are România. „Basescu de mult a început să ducă o politică de manipulare, dîndu-le voie basa-rabenilor atît de liber să-şi facă paşapoarte româneşti. Acesta şi-a mai găsit şi cîţiva aliaţi de peste Prut ca: PL, PLDM, AMN; care ştiu să strige: „noi sîntem români, noi sîntem români”, im-plicînd în acest act şi tinerii din ţară care nici măcar nuştiu ce vor, ieri au dărîmat Parlamentul şi Preşedenţia, mîine nu se ştie ce vor face tot duşi de nas de idolii lor”, susţine Voronin.

„Dacă vor fi alegeri repe-tate, populaţia trebuie să ştie că acestea vor costa 500.000.000 de lei, plus reparaţia clădirilor

din urma actului de vandalism 500.000.000 de lei, cheltuielile se vor estima în jurul unui mi-liard de lei, bani de care RM nu dispune la moment. Opt ani de zile cît am fost la guvernare am demonstrat ca sîntem o putere şi că ştim ce să facem cu ea. Po-pulaţia a vazut acest lucru şi ştie cu siguranţă că puterea trebuie să fie în mîinele celui care ştie să

o conduca”, afirmă V.Voronin. În cadrul aceleiaşi emisi-

uni, preşedintele în exerciuţiu susţinea că nu are de gînd să-şi modifice deciziile în privinţa vi-zelor pentru românii care vor să vie în Moldova, din potrivă se va strădui ca pătrunderea acestora în ţară să fie tot mai dificilă.

Ecaterina TROHIN

Voronin:Nu avem nevoie de un dialogcu opoziţia pentru a obţine votul

Dialogul dintre partidele po-litice, care au acces în Parlament este necesar pentru a diminua nivelul de tensiune dintre forma-ţiunile parlamentare şi pentru a continua calea de dezvoltare de-mocratică a Republicii Moldova, a declarat Preşedintele Moldovei, Vladimir Voronin, într-un inter-viu pentru agenţia ucraineană de ştiri „GolosUA”.

„Nu avem nevoie de un di-alog cu opoziţia pentru a obţine votul, care nu ne ajunge pentru alegerea noului Preşedinte al ţă-rii. Tocmai acest lucru este foarte simplu. Dialogul este necesar, în

primul rând, pentru a diminua nivelul de tensiune dintre repre-zentanţii diferitor tabere politice. În cel de-al doilea rând, este ne-voie de dialog pentru ca Moldova să nu devieze de pe calea dezvol-tării progresive şi democratice, pentru ca clasa politică să nu se abată asupra reglării de conturi, dar pentru a se concentra asupra scopurilor principiale, cum ar fi integrarea europeană, integrita-tea teritorială a ţării, precum şi depăşirea consecinţelor recesiu-nii mondiale”, a declarat Vladimir Voronin.

În context, şeful statului a

menţionat că o astfel de cola-borare este posibilă, deoarece Moldova are experienţa coo-perării eficiente dintre partidul de guvernământ şi formaţiunile de opoziţie. „După alegerile din 2005 am propus oponenţilor noştri să ne unim eforturile în jurul unor probleme principiale şi ei au avut curajul şi conştiinţă civică pentru a face acest lucru. Sper că şi actuală opoziţie va da dovadă de astfel de calităţi - curaj, patriotism şi conştiinţă civică”, a conchis Vladimir Voronin.

Vasile MUNTEANU

Foto autor

Foto autor

3BAZAR POLITIC

Interviu cu Alecu Reniţă,Preşedintele Mişcării Ecologiste din Moldova

n Ecaterina DOGARI, n Rodica LUCA

— În ce masură Ministe-rul Ecologiei şi Resurse Naturale(MERN) ţine cont de opiniile/sesizările făcu-te de reprezentanţii Mişcă-rii Ecologiste din Moldova?Dacă vorbim de politicile de

mediu, este Convenţia de la Aarhus – convenţie internaţioanală adoptată de statele europene în 1998, intrată în vigoare mult mai târziu fiindcă…asta e procedura, în anul 2003 or 2004, R.Moldova fiind prima care a ratificat aceasta convenţie. Ea are trei elemen-te-cheie:accesul la informaţie, partici-parea publicului la luarea deciziilor şi accesul la justiţie. Conform acesteia, Ministerul este obligat să ţină cont de sectorul neguvernamental de mediu, opinile lui, şi în primul rând să impli-ce comunităţile, deoarece mediul ca şi educaţia, invăţământul ş.a. sunt sfere ale societăţii, şi nu pot fi soluţionate de către o singură instituţie de stat, oricât de mulţi bani nu ar avea sau cât ar dori să facă. Mediul este o “chestie” care depinde şi ţine de fiecare cetăţean a unei ţări.

— În ce mod, atunci, MERN-ul îşi respectă obligaţiunile, în plan aplicativ?…Aceasta este, cum se mai zice,

convenţia”de pază”, dar sunt şi un şir de alte acte normative, legi care au fost adaptate după Convenţia de la Aarhus, care obligă ministerul să implice publi-cul, întreaga societate civilă, inclusiv ONG. Cel puţin noi aşa credem, că autoritatea centrală de mediu din R.M. este cea mai avansată în relaţiile cu publicul, cu ONG-le. Practic noi par-ticipăm peste tot unde este posibil, ne implicam şi încercăm să îmbunătăţim nişte documente, nişte proiecte de legi şi încercăm adikă să forţăm lucrurile ca să meargă spre nişte standarte mai mult sau mai puţin europene.

De cele mai multe ori are loc o separaţie de interese, între ONG de mediu şi MERN, sau altfel spus, sunt pe diferite părţi de baricadă în privinţa anumitor situaţii de mediu, şi anume, că organizaţiile ecologice, inclusiv Mişcarea Ecologistă din Moldova, dese ori ripostează unele acţiuni aşa-zise iraţioanale ale MERN-ui. Este vor-ba de aceiaşi intenţie de a transforma cele cinci rezervaţii ştinţifice în parcuri naţionale şi chiar costruirea tronsonu-lui de cale ferată Cahul-Giurgiuleşti, conştientizând pericolul ce poate fi produs asupra stării ecologice din ţară…

Fireşte. Multe lucruri se despart la un moment dat, şi lucrul acesta ţine de o parte de mentalităţi, de alta parte ţine de instituţii. Este clar că Ministe-rul Ecologiei este un subiect al Guver-nului, şi dacă executivul i-a o decizie într-un anumit sector al economiei naţionale, ministerul este capabil să in-tervină până la o anumită fază de evo-luţie a acestui proiect. Iar după ce se i-a o hotărâre a Guvernului, ministerului

îi vine mult mai greu să “lupte” în luara propriilor decizii; este deci destul de complicat pentru o instituţie de stat să funcţioneze aflându-se sub egida gu-vernului. Chiar şi în anii’90 MERN-ul este subordonat Parlamentului şi nu Guvernului, şi practic fiecare minis-ter putea fi corectat şi pus la punct în probleme de mediu. La moment situ-aţia este mai complicată deşi acum ar trebui să intervină legea, daca legea presupune un anumit cadru juridic în care se elaborează un anumit proiect , care are un anumit impact asupra mediului, atunci legea ar trebui să re-glementeze toate formatele şi conţi-nuturile proiectului. Din păcate acest lucru nu se va întâmpla întotdeauna, de aceea apar divergenţe şi interpre-tări diferite ale unuia şi aceluiaşi pro-iect. De exemplu noi am considerat şi continuăm să considerăm proiectul cu construirea tronsonului de cale ferată Cahul-Giurgiuleşti, un proiect anti-ecologic şi noi avem toate argumentele să demonstrăm că acest proiect este în defavoarea R.Moldova în ansamblu prin locul unde el este construit; deci era mult mai prioritar ca să fie păstrat un eco-sistem de luncă de 55 de km, care practic ar putea sa fie anexat la sistemul deltaic şi la rezervaţia biosfe-rică mondiala Delta Dunării, decât să se construiască, cum am mai spus, o cale ferată, care de altfel putea fi con-struit chiar peste deal, adikă sa mear-gă paralel cu acest eco-sistem natural Lunca Prutului de Jos. Din pacate lu-crurile nu au mers aşa… Am avut foar-te multe intervenţii în acest caz, numai nu ne-am culcat înaintea buldozere-lor;. Când eram mai tineri, prin ’87 în aşa mod am oprit distrugerea rezerva-ţiei Saharna şi Stânca Mare. Dar acum însă, instrumentul nostru “de luptă” este cuvântul, informaţia ţi legea,dar dacă guvernanţii nu ţin cont de opinia noastră atunci cred că se aduce un de-serviciu societăţii moldoveneşti cât şi viitorului R.Moldova, fiindcă căi ferate o să se mai construiască, iar o Luncă a Prutului nu se mai poate face…

— Şi totuşi, în contextul în care guvernarea de stat şi MERN-ul sunt conştiente de pericolul care urmea-ză să se producă în urma acestor tipuri de proiecte, atunci care este, dupa pă-rerea D-stră, scopul real?Întotdeauna au existat interese/

motive egoiste, ministeriale sau de-partamentale. Iar misiunea noastră este de a-i convinge că există proiecte de alternativă, fapt ce am încercat să facem şi în cadrul construirii tronso-nului de cale ferată Cahul-Giurgiuleşti. Este vorba de o mentalitate tipic sovie-tică, unde s-a tras cu rigla acolo şi va fi ceea ce s-a plănuit. Adică nu pot lua în calcul şi interesele altor actori ce se implică într-un proiect anume, nemai-vorbind de comunităţile locale. Minis-terul a apelat la Academia de Ştiinţe, cea din urmă spunând că tronsonul nu va aduce prejudicii mediului, ci din contra…

— Pot fi considerate aceste motive “egoiste” de ordin politic?Ele nu sunt atât de ordin poli-

tic ci, cum se mai numea pe timpuri, egoism ministerial, adică ministerul şi-a făcut proiectul lui şi nu îl intere-sează că poate atinge interesele altor ministere or, şi mai grav, a populaţi-ei. Sunt uneori şi decizii politice abu-zive, dar în cazul dat este vorba de un proiect negândit, lipsit de com-plexitate, unde nu sunt luate în cin-sideraţie opiniile ecologiştilor şi altor subiecţi implicate, fie în mod direct or indirect. Deci consider că aici nu este vorba de un motiv de ordin poli-tic, cât de o miopie tradiţională; sunt sute şi mii de proiecte gândite cu ceafa şi nu cu …capul.

— Într-o altă ordine de idei, cum credeţi sunt eficiente metodele de stopare a de-frişării pădurilor în con-textul în care gazul natural a devenit foarte costisitor iar unele localităţi nici nu au acces la el?Nu pot spune cine taie mai

mult din păduri, populaţia care în-gheaţă de frig, or cei care fac bus-sines. Dar bănuiesc că cei care au afacere. Eu trebuie sa spun şi nu ştiu a câta oară, din păcate , că noi nu avem acces la informaţii despre ceea ce se intâmplă în fondul fores-tier naţional, şi chiar dacă o să în-cercaţi să obţineţi această informa-ţie de la Servicul Silvic de Stat o să vă fie foarte greu, o vor da informa-tii generale or din contra or să vor-bească într-un mod elogios despre cât de bună este situaţia cu pădurile din Moldova. Plantările sunt făcute publice însă câte hectare se taie, ni-meni nu ştie cu adevarat.

Avem o suprafaţă cca 400 000 de ha, care intră în Fondul forestier naţional, însă ţara noastră ar trebui să dispună de cel puţin 800 000 ha îm-pădurite ca să putem păstra cât de cât un echilibru.

— Ministerul ecologiei, într-un comunicat de presă, spunea că 45 % din puieţii care sunt plantaţi în ca-drul acţiunii “Un arbore pentru dăinuirea noastră”, se înrădăcinează, cum cre-deţi are temei, în practică, aceasta afirmaţie?Cred ca MERN-ul a fost destul de

indulegent oferind aceste date, mie pă-rindu-mi-se mai puţin… Fiindcă aici influenţează o serie de factori, dintre care calitatea materialului săditor, este nevoie de specii de calitate, specie care să se prindă în proporţie de 70/80 la sută, iar cei care plantează aceşti co-paci, trebuie să aibă grijă de ei până când se prind, de altfel, este cheltuială de fonduri…cred că în locurile în care se taie pădurile, este nevoie de propor-ţia de la 1 la 10, adică acolo unde se taie un hectar trebuie să fie plantaţi cel pu-ţin 10 ha.

Iuda trădătorul - salvatorul naţiei?!

continuare din pagina 1

să-şi dea votul pentru un preşedinte communist. Chiar preşedintele ţării, a declarat recent că, partidul său este dispus să împartă proporţional funcţiile în Parlament, dar Guvernul rămâne totuşi, al comuniştilor. El a de-clarat că dacă vor fi trei vice-preşedinţi ai Parlamen-tului, unul va fi de la opoziţie. Dacă vor fi zece comisii în Parlament, patru vor fi conduse de către reprezen-tanţii opoziţiei, astfel funcţiile fiind împărţite propor-ţional, după raportul de mandate deţinute: 60 la 40. În acest context, e de menţionat faptul că, tot mai multe voci spun că, liderul PLDM ar fi potenţialul candidat la funcţia de vicepreşedinte al Legislativului. Nu este exclus, dacă luăm în considerare şi faptul că, Filat este cumătrul creierului cenuşiu al PCRM, Mark Tcaciuc. Posibil ca acest scenariu să fie unul real, deoarece nici un partid politic, din istoria contemporană a RM nu a reuşit să-şi facă un capital politic atît de mare, într-un termen atît de scurt, precum a făcut-o PLDM. Sunt de accord, banii investiţi în crearea partidului au fost enormi, însă fără “permisiunea” şi fără acordul partidu-lui de guvernămînt acest lucru cred că, nu era posibil. Nu a mai rămas mult timp pentru a vedea ce turnură vor lua evenimentele de după 5 mai, cînd va avea loc prima şedinţă a Parlamentului.

În ultimul timp, preşedintele în exerciţiu al Mol-dovei, Vladimir Voronin a declarat în repetate rînduri că va face tot posibilul pentru a nu admite alegeri anti-cipate. Să-i fie oare milă de popor şi de banii acestora, care eventual urmează a fi cheltuiţi pentru alegeri? Nu cred, deoarece 700 mln de lei nu se compară cu 40 de mln. Voronin a mai declarat că, în cazul unor noi alegeri, partidul său este pregătit pentru scrutin, poate chiar mai bine ca orice alt partid. Acest lucru rămîne de văzut, însă posibil ca, în cazul unor alegeri anticipate, opoziţia să acumuleze mai puţine voturi decît la 5 aprilie, cu toate că nu exista niciun sondaj care ar confirma acest lucru şi asta pentru că, imaginea sa a avut de suferit în urma eve-nimentelor din 7-8 aprilie. Aici vreau să fiu înţeles cor-rect - nu pentru faptul că partidele de opoziţie ar fi vi-novate de ceea ce s-a întîmplat în acele zile, ci pentru că mass-media afiliată puterii şi-a îndeplinit misiunea de ai convinge pe cei predispusi la manipulare. De elucidarea acestor evenimente se ocupă o comisie specială, în care a fost invitată opoziţia şi reprezentanţii mass-media af-filiate acesteia şi sperăm că, vinovatul acţiunilor violente care s-au petrecut v-a fi identificat şi tras la răspundere. Da, creierii oamenilor în perioada evenimentelor din 7 – 8 aprilie şi după aceasta au fost spălaţi foarte mult şi vreau să menţionez faptul că s-a făcut acest lucru de pe ambele părţi ale baricadei. Cu toate acestea, unii ce-tăţeni au aflat o parte din adevar, iar restul zvonurilor le-au bagat in dosarul cu un semn mare de intrebare pe coperta. Un lucru este cert – în aceste momente de cri-ză, partidele de opoziţie se află între ciocan şi nicovală, deoarece în cazul în care vor vota candidatura commu-niştilor la funcţia de preşedinte al ţării, vor dezamăgi şi de acestă dată electoratul pe care îl mai au, iar în cazul neparticipării la alegerea acestuia, ar însemna neglijarea solicitărilor UE, pentru iniţierea unui dialog politic, în vederea aplanării crizei politice din ţară, în spiritul valo-rilor democratice.

Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a aprobat o nouă rezoluţie referitoare la situaţia din Re-publica Moldova, în care constată “încălcări semnifica-tive” în campania electorală şi “maltratarea protestatari-lor din partea poliţiei”. APCE precizează că va continua monitorizarea ţării noastre şi cere reformarea legislaţiei electorale, a mass-media şi a poliţiei de la Chişinău.

Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei remarcă că au fost înregistrate “frecvente cazuri de intimidare a alegătorilor şi candidaţilor, precum şi utilizarea resurselor administrative”, astfel încât “pro-cesul electoral a fost marcat de o serie de neajunsuri procedurale semnificative”. APCE constată că ridicarea pragului electoral de la 4 la 6%, interzicerea blocurilor electorale şi restricţiile de ocupare a funcţiilor publice de către funcţonarii cu dublă cetăţenie au restrâns po-sibilitatea opoziţiei de a participa la procesul politic şi a slăbit pluralismul.

Adunarea Parlamentară condamnă acţiunile vio-lente de pe 7 aprilie şi acţiunile de maltratare a protes-tatarilor din partea poliţiei şi precizează că autorităţile erau obligate să menţină ordinea publică. De asemenea, Adunarea dezaprobă acuzaţiile autorităţilor moldovene la adresa opoziţiei că ar fi organizat o lovitură de stat, fără a avea o investigaţie amănunţită. APCE constată şi “disproporţionalitatea restricţiilor la adresa mass-me-dia şi atacurile împotriva jurnaliştilor”.

V.M.

Nu este vorba atât deun motiv de ordin politic,cât de o miopie tradiţională

— În contextul în care pe zi ce trece, starea ecologică a ţării se agravează, de al-tfel şi existenţa problemii de proporţii – încălzirea globală, ar putea fi posi-bilă accederea Partidului Ecologist “Alianţa Verde” (unicul partid de acest fel) în Parlament, şi în definitiv să capete o pondere mai mare pe eşichierul politic?Ca să obţii acest lucru, trebuie să

convingi oamenii, să le arăti mai întâi că există un astfel de partid, şi ajungând în Parlament, să aibă curajul să apere ceva, şi să poată să se conformeze cu alte patide parlamentare , lucru foarte greu de făcut la noi în ţară, fiindcă so-cietatea civilă este îngrijorată de multe alte probleme, spre exemplu – sărăcia. Deci trebuie sa aducă probe concrete electoratului, şi devenind partid parla-mentar – să îşi asume responsabilita-tea şi să promoveze o politică de me-diu reală şi nu una declarativă.

Este necesară prezenţa în conti-nuu a acestui partid pe scena politică şi nu doar o dată la patru ani…

— Dacă e tot să vorbim des-pre puterea politică, de nu putină vreme activaţi în domeniul ecologiei, aţi se-sizat careva modificări re-feritor la politica de mediu de la o guvernare la alta?Da cum să nu… Diferenţele sunt

foarte mari dupa ăarerea mea. Am activat în Parlament în perioada 1990 – 1994, perioadă în care multe ches-tiuni instituţionale, organizatorice, din domeniul mediului au fost puse la punct, punându-se concepţia naţi-onala de protecţie a mediului. După care, fiind şi în al doilea Parlament ,au fost promovate 26 de legi organice, de mediu şi ratificate 19 convenţii inter-naţionale, adică a fost creat un cadru juridic de mediu bun. Însă la moment nu putem vorbi despre respectarea le-gislaţiei ecologiei, invocindu-se pentru justificarea unor acte ilicite, niste mo-tive iraţionale…Totodată tehnicile de manipulare de tip sovietice continuă şi până azi, făcându-se duşman al ţării , cu toate că în realitate încerci să-i faci un bine, încercând să îi optimizezi de-ciziile luate fără raţionament.

— Vă mulţumim pentru interviu!

4

Se poarta criza

Mai puţine afaceriDin cauza crizei, tot mai multe interprinderi sunt nevoite

sa se retraga de pe piata fiind in prag de faliment. Aproape 1 mie de firme au fost radiate in primele trei luni ale acestui an din Registrul de stat, din cauza problemelor cu care se confrunta ca urmare a crizei economice. Potrivit Camerei Inregistrarii de Stat, numarul intreprinderilor radiate s-a dublat in ianuarie-martie 2009 fata de primul trimestru al anului 2007, iar comparativ cu primele trei luni ale anului 2008 numarul intreprinderilor a caror activitate a fost suspendata a crescut de 1,6 ori. Astfel, numai in ianuarie a fost stopata activitatea a 266 de interprinderi, iar numarul lor fiind in continua crestere, in martie ajungand la 337. Criza si-a pus pecetea si pe dorinta de a deschide noi afaceri. In primul trimestru 2009, au fost inregistrate 2263 intreprinderi, fata de 3445 in ianuarie-martie 2008. „Pe de o parte, lumea a de-venit mai precauta si nu se grabeste sa deschida afaceri, asteapta vremuri mai bune, iar pe de alta parte, bancile au devenit mai exigente la acordarea finantarilor”, estimeaza expertii.

Cumpărăm mai puţin Vanzarile de marfuri cu amanuntul prin unitatile comerci-

ale au insumat in martie 2009, 1,47 mlrd. lei, in scadere cu 5,6% fata de martie 2008. In ianuarie-martie 2009 populatiei i-au fost comercializate marfuri de consum in valoare de 4,18 mlrd lei, cu 4,3% mai putin decat in ianuarie-martie 2008, scadere determi-nata de micsorarea vanzarilor de marfuri nealimentare (-10,5%), carora le revine 61,4% din totalul vanzarilor cu amanuntul.

Producem mai puţinSi industria a fost afectata puternic. Intreprinderile indus-

triale de toate formele de proprietate au fabricat, in primele trei luni ale anului curent, productie in valoare de 5, 28 mlrd lei in preturi curente, arata ultimele date ale Biroului National de Sta-tistica (BNS). Comparativ cu perioada similara a anului trecut, volumul productiei a scazut cu 24,2%. Numai in luna martie industria scazut cu 20,5%. Cel mai mult s-a redus productia de vin, tutun si cea de produse alimentare. Interprinderile industri-ale moldovenesti se plang ca au tot mai putine comenzi de peste hotare, dar si in tara. De asemenea, producatorii spun ca nu au suficienta materie prima pentru a produce, dar nici mijloace financiare pentru ca sa o procure.

Dar totul abia începe…Recesiunea globala nu a atins inca apogeul, iar bursele

din lume vor mai avea multe obstacole de trecut, potrivit unui sondaj realizat de Reuters prin chestionarea analistilor europeni si americani.

Potrivit analistilor, economia nu a ajuns la pragul de jos, intreaga criza, considerata cea mai adanca de la Al Doilea Razboi Mondial incoace, urmand sa mai dureze inca un an, unii economisti inaintand chiar o perioada dubla, de doi ani. Viziunea pesimista a analistilor vine pe fondul unei sperante de optimism, dupa ce in cea mai mare parte a lunii aprilie principalele burse internationale au consemnat reveniri spectaculoase ale indicilor. „Stabilitatea financiara si macro-economica este inca departe. Deocamdata nu avem fundatia pentru o revenire solida”, spune Lena Komileva, economist sef al Tullett Prebon. 32 din cei 60 de analisti intervievati au estimat o prelungire a recesiunii cu inca unu sau doi ani, in timp ce 21 au declarat ca problemele economice s-au termi-nat deja.

Ştiri selectate de Svetlana MANOLE

ŞTIRI Bazar

BAZAR ECONOMIC

Va fi Moldova afectată sau nu de crizaeconomică mondială?

Moldova se află în si-tuaţia unui personaj din-tr-un film francez care căzînd de pe o clădire re-petă în faţa fiecărui etaj: “deocamdată totul este bine”. Dar nu contează cum cazi, ci cum aterizezi. Realitatea e că Moldova va fi lovită grav de criză şi nici guvernul, nici parti-dele de opoziţie nu par să se gîndească la aterizare.

Marina MUNTEANU

Spre deosebire de statele vecine, Moldova încă nu este vi-zibil afectată de criză.

Iată o explicaţie: vorbind de criza mondială de fapt sub-înţelegem două tipuri de crize: financiară şi economică. Criza financiară ţine de funcţionarea băncilor, accesului la credite, re-creditării etc. iar criza eco-nomică ţine de stagnarea sau scăderea producţiei industriale, a serviciilor, exporturilor, etc.Criza financiară a început în SUA în 2007, însă spre sf îrşi-tul anului 2008 criza financiară s-a transformat treptat în criză economică, din cauza limitării drastice a accesului la credite.

Pînă la declanşarea crizei mondiale, accesul la credite ief-tine era una din locomotivele creşterii economice (inclusiv în construcţii) în state ca Spa-nia, Letonia, Romania, Irlanda, Rusia, SUA etc. Creditele mai erau şi o sursă a investiţiilor străine. Creşterea economică în Georgia sau Romînia, de exem-plu - era foarte dependentă de investiţii străine directe. Pentru o comparaţie: investiţiile străine directe în Moldova în 2007 au fost de 459 milioane de dolari, iar în Georgia - de patru ori mai mult - 1 miliard 650 miloane USD (iar populaţia Georgiei e cu vreo 25-30% mai mare decît a Moldovei). Armenia - cu o po-pulaţie mai mică ca a Moldovei, supusă unei blocade de Turcia şi Azerbaijan, izolată geografic şi departe de UE a atras 661 milioane USD în 2007, practic la fel ca Moldova. Expansiunea companiilor ruseşti în Europa şi statele post-sovietice era finan-ţată predominant din credite. Însă o dată cu declanşarea crizei financiar-bancare şi secarea ul-terioară a creditelor, economia acestor state a fost afectată. Fără acces la credite ieftine economia acestor state nu mai putea creş-te la fel de rapid. Deci majorita-tea statelor au fost afectate de criza financiară, dar Moldova-mai puţin.

Moldova practic nu a fost afectată de această criză financi-ară din simplul motiv că nu este suficient de integrată în pieţele financiare mondiale. Prin ur-

mare, Moldova nu este atît de dependentă de creditele inter-naţionale şi investiţiile străine directe la fel ca economiile mai globalizate ale Rusiei, Ucrainei şi Romîniei. Anume aceasta explică faptul că Moldova este afectată nu atît de criza financi-ară, cît de cea economică.

După care, criza financiară mondială s-a transformat în cri-za economică mondială. În lipsa accesului la credite şi investiţii străine, industria, serviciile şi importurile în majoritatea sta-telor europene au început să scadă rapid. Unul dintre cele mai afectate a fost sectorul con-strucţiilor, cel mai dependent de creditele ipotecare din Irlanda, Rusia, Spania şi Marea Britanie.

O bună parte din emigran-ţii din Moldova lucrau la con-strucţii în Spania, Irlanda, şi Ru-sia. Anume aceste state, şi acest sector sunt afectate cel mai mult de criza financiară. Spania devi-ne statul cu cel mai mare număr de şomeri din UE. Rusia desco-peră că rezervele sale financiare sunt mai mici decît creditele pe care le-a luat în ultimii ani din băncile occidentale.

În momentul în care criza

financiară se transformă în cri-za economică, intră şi Moldova în joc. Spre deosebire de alte state, nu creditele şi investiţiile străine, ci remitenţele erau una din locomotivele creşterii eco-nomice. Chiar dacă Moldova nu a fost prea afectată de lipsa accesului la credite şi criza fi-nanciar-bancară din lume, ea va fi afectată grav de scăderea drastică a remitenţelor, pentru simplul fapt că sute de mii de oameni sunt disponibilizaţi în cîteva state cheie ca Spania, Ru-sia şi Irlanda. Normal că acestea afectează şi lucrătorii din Mol-dova. In noiembrie remitenţele în Moldova deja au scăzut cu cî-teva procente. Criza economică mondială mai duce şi la scăde-rea exporturilor, resimţită deja în Moldova. In pofida faptului că scăderea exporturilor şi a re-mitenţelor va lovi puternic Mol-dova, aceasta este consumată de campania electorală.

Din cauza campaniei elec-torale, guvernul încearcă cu aproape orice preţ să îngheţe situaţia. În perioada electorală, este normal că guvernul va face totul posibil să nu admită că Moldova va fi afectată de criză.

În timp ce statele vecine Ucraina şi Romînia şi-au de-valorizat monedele naţionale în ultimele 4-5 luni, şi încearcă să reducă cheltuielile bugetare, guvernul Moldovei nu îşi poa-te permite aşa ceva din cauza campaniei electorale. In loc să frîneze treptat prin devaloriza-rea treptată a leului şi reducerea cheltuielilor bugetare, Moldova se miscă în plină viteză în pere-tele crizei.

Pericolul e ca urmatorul gu-vern, oricare va fi el, va primi o ţară falimentată. Există riscul că leul se va deprecia brusc, iar gu-vernul nou nu va putea face faţă cheltuielilor bugetare promise. In loc de o aterizare impusă, dar cît de cît calculată, Moldova se va prăbuşi cu toată greutatea la pămînt după 5 aprilie.

Impactul unei crize eco-nomice majore asupra unui gu-vern de coaliţie după 5 aprilie 2009 poate fi şi mai dezastruos. Indiferent că o fi un guvern de coaliţie în jurul PCRM, sau unul creat de partidele de opoziţie. Şi unii, şi alţii, au tot interesul de a începe să gestioneze efectele crizei din Moldova, nu să pre-tindă că ea nu există.

Foto simbol

Foto simbol

5BAZAR ECONOMIC

Petroliştii îşi reductot mai mult din profit

Criza mondială a determinat o nouă scădere a carburanţilor .

Ultima scădere bruscă a preţu-lui la benzină şi motorină s-a produs săptămîna trecută, cînd staţiile PECO din ţară au afişat că motorina şi benzi-na s-au ieftinit cu 40 şi respectiv 20 de bani pentru 1 litru, asta însemnînd o economie de 4 lei la fiecare 10 litri de motorină şi de 2 lei la benzină.

Petroliştii susţin că au fost nevoiţi să accepte această scădere a preţurilor, pentru că din cauza crizei mondiale au scăzut vînzările de combustibil, iar o nouă micşorare a preţurilor la pom-pă ar putea readuce din nou mai mulţi cumpărători.

În acelaşi timp petroliştii susţin că ieftinirea îi costă prea scump.Aceş-tia şi-au redus din profit doar pentru a menţine vînzările aflate în cădere liberă din cauza declinului din industrie.

Un mare rol l-a jucat şi scăderea capacitaţii de cumpărare a produselor petroliere de către consumatori.

Un alt motiv al micşorării preţuri-lor la benzină şi motorină este ieftinirea

lor la rafinăriile din Romînia şi Belarus. Rompetrol şi Lukoil au redus în ultima lună preţurile carburanţilor, în timp ce Petrom, care la începutul lui mai a scumpit semnificativ combustibilii, nu a mai operat nicio modificare, men-ţinîndu-le la nivelul stabilit la 12 mai. În perioada 12 mai-18 iunie, ministrul Economiei şi Finanţelor, Varujan Vos-ganian, a făcut mai multe declaraţii prin care arată că Petrom nu ar trebui să majoreze preţurile. Mai mult, aces-ta a afirmat, în urmă cu trei zile, că Petrom nu a mai scumpit carburanţii, după ce el a criticat compania că are preţuri prea mari, deşi în aceeaşi peri-oadă barilul de petrol s-a scumpit cu 20 de dolari.

În acelaşi timp există mai multe voci care spun că preţul produselor pe-troliere la noi scade mai lent ca în sta-tele vecine. Şi acest lucru este în parte adevărat. Aici mai e nevoie să precizăm că în România preţurile au fost mereu mai mari, deoarece accizele la benzină sunt de 4 ori mai înalte ca în R. Moldo-va, iar la motorină - de 8 ori.

Şi în Ucraina, preţurile la combus-tibil au evoluat diferit de cele din Mol-

dova. Astfel dacă la începutul anului 2008, benzina în Ucraina era cu doi lei mai ieftină, iar motorina - cu 40-50 de bani la litru, apoi la mijlocul anului di-ferenţa la benzină s-a redus la un leu/litru, iar la motorină s-a menţinut la acelaşi nivel. În acelaşi timp în prezent în Ucraina benzina este mai ieftină cu 3 lei/litru, iar motorina cu 4 lei/litru, ca în Moldova. Avem de a face cu o dife-renţă de circa 50% la preţ, ceea ce este extrem de mult.

În aceste condiţii pare logică între-barea - De ce carburanţii în R. Moldova se ieftinesc mai încet ca în statele ve-cine?

Nu întîmplător mai mulţi politici-eni dar şi experţi economici susţin că petroliştii ar obţine supraprofituri şi cer intervenţia statului pentru ca preţurile să scadă mai mult.

Valeriu Lazăr, ex-ministru al eco-nomiei şi comerţului, e de părere că în situaţia actuală este necesară şi saluta-bilă intervenţia statului în politica de preţuri de pe piaţă, pentru a proteja populaţia. Potrivit lui Lazăr, oamenii de afaceri moldoveni, inclusiv cei ce

activează pe piaţa petrolieră „nu au, de-ocamdată, sau nu toţi au acele calităţi care i-ar determina să calculeze corect costurile de producţie, iar Agenţia pen-tru Protecţia Concurenţei a fost creată nu demult şi nu este tocmai eficientă ca să poată demonstra că aceşti oamenii de afaceri exagerează, în goană de profit”.

Reprezentanţii firmelor petroliere susţin însă că nu este tocmai corect de a compara preţurile din R. Moldova cu cele din regiune. România şi Ucraina au propriul petrol şi rafinării ce asigură cu produse petroliere nu numai piaţa in-ternă, ci şi le exportă masiv în R. Mol-dova şi alte ţări din regiune.

Dincolo de toate acestea este evi-dent că atât lumea, cât şi R. Moldova a intrat în era petrolului ieftin. Două ra-poarte oficiale, unul de la Banca Mon-dială şi altul de la Departamentul SUA pentru energie (EIA), arată că boom-ul petrolului din ultimii 5 ani s-a sfârşit.

În următorii trei ani, barilul de pe-trol va costa în medie 75 USD, după es-timările economiştilor Băncii Mondiale.

Marina MUNTEANU

Vine criza…în ce neînecămamarul?

Pe timp de criza, moldo-venii consuma mai putin al-cool. De la inceputul acestui an, vanzarile de vinuri si ba-uturi alcoolice tari au fost in continua scadere. Astfel si firmele de vinuri au fost ne-voite sa-si reduca productia alcoolica cu pana la o treime fata de anul trecut.

La inceput de an, companiile moldovenesti au inregistrat vanzari tot mai slabe de vinuri si bauturi al-coolice tari, fiind nevoite astfel sa re-duca si din productie. In primele trei luni ale acestui an, companiile vini-cole au produs vinuri cu pana la 35% mai putin de anul trecut, in suma de 260 milioane de lei. In asemenea conditii, mai multe firme mici au fost nevoite sa se retraga de pe piata in-registrand pierderi prea mari pentru a putea activa si in continuare. Criza a fost resimtita insa si de companii-le mai mari producatoare de bauturi alcoolice. Potrivit lui Sergiu Sarghi, presedintele Asociatiei Producato-rilor de Bauturi Alcoolice Tari, pe langa criza financiara, o alta proble-ma pentru producatori o reprezinta si concurenta produselor de import, dar si a celor de contrabanda, care ocupa un segment important din piata bauturilor tari. Din cauza van-zarilor slabe, companiile sunt in cau-tarea unor solutii anticriza. Astfel, se incearca optimizarea cheltuielilor pentru producere. “Incercam sa fa-bricam acelasi produs, de aceeasi ca-litate insa in ambalaj, etichete si sticle mai ieftine. Sigur ca suntem afectati de criza, dar cautam si alte piete de desfacere si incercam sa facem fata”ne spune directorul companii-lor vinicole “Purcari” si “Bostovan”, Victor Bostan. “Chiar daca vanzarile sunt in continua scadere marii pro-ducatori oricum vor ramane pe pia-ta” ne declara presedintele Asociatiei Producatorilor de Bauturi Alcoolice Tari. Potrivit datelor statistice ofici-ale si piata bauturilor alcoolice din Transnistria a fost afectata de criza, productia de divinuri, vodka si vinuri fiind mult mai mica fata de anii pre-cedenti. Chiar si in conditii de criza, reprezentantii companiilor vinicole spun insa ca nu intentioneaza sa mo-difice preturile si vor opera doar ief-tiniri neesentiale. In 2008, productia vinicola a constiuit a zecea parte din toata productia industriala a tarii, insa in asemenea conditii ponderea ar putea fi mult mai mica in acest an..

Svetlana MANOLE

Construcţiile pe muchie de… crizăDupa ce mai bine de un an, presa straina abunda de materi-

ale infioratoare, iar la noi, autoritatile ne linisteau ca totul va fi bine, iata ca moldovenii au inceput sa vada cu proprii ochi ceea ce se numeste criza. Unul din cele mai “sensibile” sectoare ale eonomiei s-au dovedit a fi constrcutiile.

Între stagnare şi faliment

Chiar daca oficialii se abtin de la declaratii, amprentele crizei pot fi deja observate de oricine, prin capitala fiind intalnite mai multe santiere in paragina. Reprezentantii firmelor de constructii se plang ca pe de o parte cererea pentru apar-tamente a scazut brusc,iar pe de alta parte numai dispun de mijloace fi-nanciare pentru a le finisa pe cele incepute. Asftfel, mai multe firme de constructii si-au stopat lucrarile, iar unele sunt in prag de faliment. Po-trivit unor surse, o lovitura sub cen-tura din partea crizei a fost resimtita puternic de catre firme ca AMIC, GLORINAL, care au oprit lucrarile pe mai multe santiere. Astfel, se es-timeaza ca pana la 12 mii de apar-tamente noi au ramas nefinalizate. Statisticile oficiale arata ca valoarea lucrarilor in antrepriza a inregis-trat in premiera o reducere de 8,9 la suta, in anul 2008, dupa o crestere in ultimii zece ani, inclusiv cu 28% in 2004, 17% in 2005, 22% in 2006 si 18 in 2007. S-a format un adevarat tri-unghi al Bermundelor, dintre firme-le de contructii, banci care nu mai vor sa crediteze si cumparatori care nu mai vor sa cumpere, in astepta-rea unor preturi foarte mici. Chiar daca din luna noiembrie preturile au scazut cu pana la 100 de euro pentru un metru patrat, nici acest lucru nu au stimulat vanzarile. Potrivit date-lor Biroului National de Statistica, lucrarile de constructii s-au redus in primul trimestru in jumatate fata de aceeasi perioada a anului trecut. Directorul firmei de constructii

MONOLIT, Leonid Cerescu declara ca “apartamentele devin necompe-titive, volumul de lucru pentru spa-tiu locativ fiind diminuat. Un lucru simtitor pentru noi si care ne-a pus intr-o situatie dificila” . Totusi, re-prezentantii firmelor de constrcutii spun ca nu pot reduce preturile la nivelul asteptarilor cumparatorilor. “Chiar si daca am scadea pretul, nu s-ar produce o explozie de cerere, deoarece consumatorul ar astep-ta sa scada si mai mult. Insa nu ne putem permite o asemenea scadere, daca costurile materialelor de con-structie, a terenurilor si a fortei de munca a fost in continua crestere” afirma Cerescu. Potrivit lui, numai costurile pentru terenuri sunt atat de inalte incat nu-si pot permite sa coboare pretul la 200-300 euro pe metru patrat.

Om sarac, om şomerDaca inainte sectorul construc-

tiilor inregistra un deficit de munci-tori, acum exista un surplus, datori-ta faptului ca multi moldoveni s-au intors de pe santierele din Moscova. Cel mai mult au de suferit muncito-rii, mai ales cei care si-au pierdut lo-cul de munca, iar cei care au ramas sunt platiti tot mai prost. “Lucram in constructii, inainte de Anul Nou am pus teracota cu 80 de lei, metru patrat, acum imi da 25 de lei. La TV spun ca criza nu ne-o afectat, dar cum sa fie, ca in Moldova, ea tot timpul a fost in criza” se plange Iurie Mesina, care lucreaza in constructii de cativa ani buni. Scaderea venitu-rilor muncitorilor din constructii a

fost atestata pana si de statisticile oficiale. Astfel Biroul National de Statistica a raportat o scadere a sa-lariului mediu al constructorilor in martie cu peste 600 de lei (20%), fata de luna decembrie.

Soluţii anticriză:economisim pe încălzire!

Si producatorii de materiale de constructii inregistreaza pierderi. Titan RM, producator de materiale de con-structii a raportat deja scaderi impor-tante ale vanzarilor la toate categoriile de mafuri . Potrivit administratorului magazinului Titan RM, Iurie Gasinov, comparativ cu anul trecut vanzarile au scazut cu peste 20 la suta. “Nu avem profit, nu avem vanzari, si din cauza asta suntem nevoiti sa trimitem oame-nii in concediu. Cautam si alte solutii sa economisim, pe incalzire, lumina, ca

sa ne deie un pic de ragaz poate trecem peste aceasta criza” afirma Gasinov.

ConcluziiIn conditiile in care, vanzarile

stagneaza, companiile de construcţii ar trebui sa ofere bonusuri, si servicii aditionale pentru a atrage clientii. Ca masuri anti-criza, firmele ar trebui sa-si reformuleze strategiile de marketing care si asa schiopateaza. Este prea pu-tin sa promiti doar cheia si apartamen-tul in care mai trebuie sa investesti mii de lei pentru a finisa lucrarile. La mo-ment, constructorii asteapta ajutor din partea Guvernului. Insa, in contextul alegerilor, si a tulburarilor din societa-te, nu ar trebui sa mizeze foarte mult pe acest lucru, si sa incerce sa se descurce cu puterile proprii.

Svetlana MANOLE

Pauză la construcţie?

6 DISCUTII ÎN BAZAR,

Rezultatele alegerilordin anul acesta nu vor fio surpiză pentru nimeni

Ce schimbări pot fi prognozate în cadrul alegeri-lor parlamentare (5 aprilie) din Republica Moldova? Ce partide politice au şanse să formeze noul Legisla-tiv şi în ce măsură noile modificări în legislaţia elec-torală pot afecta rezultatele scrutinului din 5 aprilie? Răspunsuri la aceste şi alte intrebări - în interviul rea-lizat cu analistul politic, Petru Bogatu.

— Se vorbeşte în mod deschis de posibili-tatea formării unei coaliţii în noul Par-lament, care sunt realele avantaje a unei formule de gu-vernare de acest tip în contextul situaţiei politice actuale din R.Moldova. Şi, de al-tfel, ce coaliţie de partide este posibilă în context cu situaţia politică din ţară?Nu putem pune mâna în

foc că va fi coaliţie. Coaliţia va deveni o realitate numai în cazul în care câştigă parti-dele democratice. Toate luate împreuna vor putea întruni o majoritatea a mandatelor 50+1 în Parlament. În cazul în care aceasta nu are loc atunci vom avea un Guvern format dintr-un singur partid. Dar şanse reale, dacă e să dăm cre-zare sondajelor de opinie din ultimul timp, au patru parti-de, dintre care trei partide de-mocratice de factură liberală – Partidul Liberal Democrat din Moldova(PLDM), Partidul Liberal (PL) şi Alianţa Moldo-va Noastră (AMN). Este ade-văra că comuniştii au şanse mici de a întruni majoritate în acest Parlamentar, pentru că dacă acum patru ani au trecut cu greu această limită de 50 la sută acum probabil vor avea şi mai multe probleme. În plus, rezultatul alegerilor locale din 2007 demonstrează că parti-dul comuniştilor s-a erodat foarte mult, care a întrunit doar 34 % şi nu sunt semne că situaţia acestei formaţiuni s-a îmbunătăţit. În cazul în care democraţii vor înclina balanţa în favoarea lor vom avea într-adevăr o guvernare de coaliţie, lucru deloc nou pentru Repu-blica Moldova şi nici pentru democraţiile occidentale.

— Ce se poate spune despre compatibili-tatea relaţiilor dintre partidele ce au şanse de a se coaliza în noul Legislativ?Sigur că se poate creea

anumite probleme de coordo-nare a acţiunilor acestor par-tide, de “contabilitate” politică între ele dar având în vedere situaţia de la noi, toate cele

trei partide democratice cu şanse de a învinge aceste ale-geri sunt partide cu doctrină liberală, de centru dreapta, afiliate deci din acest punct de vedere doctrinar. În plus au şi experienţa cooperării. După alegerile locale din 2007 în Consiliul municipal Chişinău dar şi în peste 20 de raioane din R.Moldova au fost creat majorităţi democratice, putem deci spera că vor găsi limbaj comun şi vor reuşi să creeze o majoritate funcţională.

Dacă toţi luaţi împreună vor întruni mai mult de 50 de mandate fără doar şi poate va fi o coaliţie, pentru că în aceas-tă situaţie numai contează nici sentimentele, nici preferinţele politicie sau de altă natură, aici conteaza şi prevalează doar interesul, care respectiv îi vor determina să se unească pentru a forma Guvernul.

— În acest context, cum ramâne cu neinţe-legerile ce au apă-rut între partidele democratice care au format, de facto, ali-anţa anticomunistă în cadrul Consilului Municipal Chişinău, în scurt timp după victoria liberalilor din iunie 2007?În calea lor nu se află

nişte principii din trecut…În Consiliul Municipal Chişinău a fost cu totul altceva. Acolo s-au certat nu liberalii. Par-tidul care a spart alianţa în consiliul municipal a fost Par-tidul Social Democrat(PSD). Deci este un partid centru-stânga, cu totul o altă forma-ţiune care, după toate proba-bilităţile, nu va intra în acest grup de partide. Iar din acest punct de vedere nu sunt mo-tive ca să se constate dupa 5 aprilie o incompatibilitate între aceste partide. Ele sunt perfect compatibile indife-rent de structura psihologică sau relaţiile dintre unii lideri politici, de antipatie sau sim-patie. Aceasta contează mai puţin, pentru că, repet, în politică interesul prevalează. Şi dacă câteva partide foar-te apropiate au posibilitatea unindu-se, să preia puterea, nimic nu le poate opri să facă asta.

— Rezultatele sondaje-lor arată că PCRM ar putea obţine 30-40% din voturi la aceste alegeri, dar ţinând cont de alegerile lo-cale din luna iulie 2007 când şi atunci sondajele de opinie „i-au cântat în stru-nă” comuniştilor, însă s-a ajuns la re-zultate neprevăzute şi respecitv surprin-zătoare, ce ar putea influenţa şi asupra scrutinului din anul curent...Să facem o distincţie clară

între sondajele de opinie şi re-alitate. Sondajul de opinie este o estimare valabilă pentru mo-ment, estimare a stării de spi-rit pe un anumit eşantion, care este în continuă schimbare. Trebuie să ţinem cont de fap-tul că sondajele în unele ţări, R. Moldova nu este o excepţie, sunt destul de dificile. Astfel că sondajele au o doză mare de aproximaţie. Întotdeauna observatorii care urmăresc permanent sondajele de opi-nie de la noi, de la ’98 încoace, au putut constata că în aceste sondaje partidul de guver-nământ stă mai bine decât în realitate. În 2007 în consiliul municipal, potrivit estimărilor sociologice, comuniştii trebu-iau să întrunească 50 la sută dar au luat doar 34 %. În defi-nitiv, dacă această tendinţă se menţine ne putem aştepta la un rezultat mult mai inferior decât cel care îl arată rezul-tatele aceluiaşi Barometru de Opinie din 24 martie curent. Chiar dacă partidul comuniş-tilor întruneşte 30 la sută din sufragii, acesta practic nu are nicio şansă să ia majoritatea. Despre acest lucru putem spune şi despre opoziţie, adi-ca sondajele de opinie mereu au oferit un procent mai mic opoziţiei, decât ea a luat în realitate. În 2005 de exemplu, Moldova Democratică era cre-ditată în sondaje cu 15 la sută, dar de fapt a luat 29%, aproape de două ori mai mult.

Mai este un factor de care trebuie să ţinem cont, sonda-jul a avut loc la începutul lui martie, când campania electo-rală propriu-zisă, dezbaterile abia au început. Astfel că nu este în stare să arate care este situaţia de acum, perioadă în care poate să se producă mu-taţii favorabile opoziţiei. Şi în 2007 erau aceleaşi dubii ca şi acum. Puţini credeau că Dorin Chirtoacă ar putea să câştige. Chiar şi sondajele de opinie nu arătau asta, ci o mică as-

censiune decât s-a dovedit a fi până la urmă. Din acest punct de vedere, alegerile au oferit o adevărată surpriză. Acum nici măcar surpriză nu e, fiindcă acest sondaj şi analizele asu-pra acestui sondaj arată o, în fond, o tendinţă pozitivă pen-tru opoziţie. Constatăm deci o tendinţă reală care nu surprin-de pe nimeni.

— PLDM-ul este unul din partidele dina-mice noi, dotat cu un impresionant poten-ţial uman, ce şanse are această forţă po-litică apărută recent, ţinându-se cont de caracterul conserva-torist al electoratului moldovenesc?Nu cred că aceasta este

un mare impediment. În ciu-da caracterului conservator al electoratului de la noi, cum ai menţionat, Dorin Chirtoa-că este creditat ca persoana numarul doi în republică în ceea ce priveşte popularita-tea şi credibilitatea, cu 34 la sută. Este deci un procen-taj foarte înalt. Şi cu toate că D.Chirtoacă este un politici-an cu o opţiune politică foar-te limpede, pro-occidentala şi pro-românească, din acest punct de vedere s-ar părea că ar trebui să fie contestat de electoratul conservator. Dar iată că acest lucru nu se în-tâmplă.

PLDM deşi este un partid tânăr, practic are un an de zile, şi cu toate că nu are un lider cu o imagine atât de atractivă ca a aceluiaşi Chirtoacă, practic a egalat cu Partidul Liberal(PL) în sondaje. De fapt a avut o as-censiune spectaculoasă exact ca şi PL în 2007. Însă dacă PL a obţinut acest succes, pe atunci, datorită charismei per-sonale a liderului partidului, D.Chirtoacă, care a funcţionat ca o locomotivă care tras după sine întreaga garnitură libera-lă, PLDM a reuşit performan-ţa de a se impune ca unul din cele mai importante partide democatice din republică da-torită discursului său şi dex-terităţii cu care să mişcat pe scena politică. Este vorba de succesul unui discrus raţional şi inteligent şi un accentuat spirit de acţiune care l-a con-vertit într-o muncă laborioasă pe scena politică. Performanţa acestui partid tânăr se dato-rează totodată şi capacităţii liderului Vladimir Filat de a mobiliza energiile acestui partid, de a întrena în această formaţiune personalităţi de o reală valoare care, s-au impus

în domeniul lor de activitate. Mai mult ca atât, V.Filat nu s-a temut, deobicei oamenii po-litici se tem de asta, să atragă în partid persoane mai cunos-cute chiar decât el, aş risca să spun, persoane mai afirmate. Persoane ca V. Nagacevschi de exemplu sau A.Tănase care este un jurist tânăr dar cu o reputaţie bună în Europa, şi mulţi alţii... Liderul partidu-lui a ştiut să formeze o echipă rebutabilă şi uşor recognisci-bilă, care a conferit partidului un plus de consistenţă şi ima-gine.

— Un impediment întru alegerea candidatu-lui favorit în scruti-nul din 5 aprilie, pen-tru mulţi cetăţeni, poate constitui noua lege, promulgată de şeful statului, ce in-terzice persoanelor cu cetăţenie dublă să deţină funcţii publi-ce. Ce puteţi spune în acest caz?Chiar şi Chirtoacă ar pu-

tea deveni preşedinte daca se va ajunge la un aşa rezultat. Pentru că legea poate fi schim-bată la scurt timp după alegeri, mai cu seamă că s-a şi pierdut procesul la CEDO. Deci legea vine în contradicţie cu stan-dartele europene. D.Chirtoacă poate fi şi preşedinte şi prim-ministru, ministru, preşedinte al Parlamentului...şi am cer-titudinea că legea, indiferent de rezultatul alegerilor, va fi modificată pentru că vor fi probleme mari pentru oricine care va veni la guvernare. Este vorba de probleme cu institu-ţiile europene, şi aici este un principiu - din moment dacă la noi în republică nu era cetă-

ţenie dublă, atunci întra-devăr nu este în drept ca o persoană cu mai multe cetăţenii să ocu-pe o funcţie în stat. Dar în mo-ment ce legea permite cetăţe-nia dublă, orice îngrădire de acest gen nu este altceva decât o descriminare pe criterii poli-tice. Astfel că o persoană care are cetăţenie ucraineană, bul-gară or românească nu este şi nu poate fi mai inferioară de-cât cea care deţine doar cetă-ţenia moldovenească. Formal, aceste persoane sunt tratate astăzi de categoria a doua. În alte state unde persoanele că-rora li se permite cetăţenie dublă au aceleaşi drepturi ca şi cei cu o singură, a statului respectiv.

— Formaţiunile politi-ce din republică sunt foarte personalizate, fiind vorba, de altfel, de strategia transfe-rului de imagine – partid-candidat, ce se face tot mai mult re-simţită odată cu no-ile alegeri, prezinăa acest fapt o proble-mă în alegerea unei bune candidaturi?Oamenii desigur că tre-

buie să decidă, să aleagă în funţie de persoanele care le reprezintă. Contează mult persoana şi respectiv discur-sul lui real, acţiunile lor con-crete decât eticheta, pentru că partidul şi denumirea lui este, cum spuneam, doar o etichetă, care uneori poate să ascundă cu totul altceva. Întotdeauna contează nu eticheta ci gustul vinului. Şi din acest punct de vedere, acelaşi PLDM are un mare avantaj, având o echipă valoroasă.

Ecaterina DOGARI

7BAZAR SOCIAL

Maternitatea „Nr 1”Cu cîteva luni în urmă habar nu aveam cum arată din in-

terior maternităţile din Republica Moldova. Pe atunci nu ştiam în ce condiţii nasc moldovencele, toate bune pînă nu a născut şi cumnata mea. A născut la maternitatea din spitalul ....., (prefer sa ramina in anonimat,) am ajuns cu ambulanta acolo şi am aşteptat la internare cam vreo oră, am stat pe coridoare unde era destul de frig. Ne-au ţinut aşa pînă a venit medicul cu care ne-am înţeles în prealabil şi ne-a condus în secţia de naşteri. De aici povestea devine mai interesantă, am ajuns în secţie şi de la ora 14 pînă la ora 16:30 am stat în cabinetul medicului şef, deoarece nu erau saloane libere.

Saloanele era curate, îngrijite şi era destul de cald pentru că aveau reşouri electrice. Cea mai mare problemă cu care m-am confruntat stînd acolo, practic o diurnă, a fost lipsa apei! Nu era apă toată ziua, apărea doar după 18 seara, şi respectiv dimineaţa pînă la 9, cum să înţeleg că astfel se face economie sau că toate fe-meile trebuie să nască spre seară. La maternităţi accentul trebuie pus pe igienă în primul rînd, dar dacă nu este apă despre ce igienă mai vorbim.

Atitudinea medicilor este un alt aspect la care vreau să fac referinţă. Nu toţi se încadrează într-o categorie, însă o bună parte sunt duri şi indiferenţi. Pot înţelege că uneori sunt obosiţi, ener-vaţi şi plictisiţi, însă acea mamă care vine să nască pentru prima dată, ar trebui să aibă parte de un alt fel tratamen. Să nu intre sora medicală la ora 5 dimineaţă şi cu un ton superior şi cinic să între-be :” da, de ce mai plîge şi copilul acesta toată noapte?” Cred că nu mai sunt necesare şi alte comentarii. Este clar că prin mîinile acestor oameni zilnic trec zeci de femei, însă fiecare dintre ele este unică şi trebuie tratată adecvat.

Acum înţeleg de ce o bună parte dintre moldovence care sunt plecate la muncă peste hotare cu familia, preferă să nască acolo de cît să se intoarcă în Moldova. Am o prietenă care se află legal în Italia cu soţul ei, e însărcinată şi nu vine acasă, rămîne acolo, o fi avînd ea mai multe motive însă unul dinte ele sunt maternităţile, unde remarc, după ce femeia naşte copilul este luat, şi mămica este lăsată să se odihnească, complet invers de ceea ce se întîmplă la noi, ai născut ţi-a arătat cum trebuie să hrăneşti copilul, l-a lăsat şi au plecat..

Nu cred că vreo „pacientă” din maternităţi observă toate aceste lucruri pe care le-am observat eu, pentru că ele sunt preo-cupate de altele, însă eu fiind infiltrată acolo în modul respectiv, am văzut multe lucruri care m-au lăsat dezamăgită şi tristă într-o oarecare măsură. Cred că autorităţile din Moldova au foarte mult de lucrat la acest capitol, asta doar în cazul în care vrem să avem un viitor sănătos.

Vera SÂRGHI

Cinematograful - o nouă distracţie în rîndurile tinerilorLa ora actuală Chişinăul este

nu numai capitala Republicii Mol-dova, ci şi un centru de divertis-ment. Diversitatea oportunităţilor de organizare a timpului liber este infinit în alegere.

Populaţia este atrasă, întîi de toate, de programul cultural la în-demana lor. Merită toata atenţia publicului şi a specialiştilor nume-roasele podiumuri concertistice (Palatul Republicii, Palatul Naţio-nal, Filarmonica, Sala cu orga ) şi scene dramatice (Teatrul de operă şi balet, Mihai Eminescu, Lucea-fărul, Eugene Ionesco, Satirucus ).

Cei pasionaţi de lumea es-teticului pot avea multe clipe de satisfacţie şi în timpul vizitelor la muzeele, galeriile artistice, saloa-nele de artă şi expoziţiile chişină-uene.

Este captivantă viaţa noc-turnă a capitalei. Fiecare dintre cluburile de agrement (Black Ele-phant, City Club, Club Manhat-

tan, La Victor etc.) are un specific al său, bazat fie pe un gen anumit de muzică, fie pe programe sinte-tice, în care diferite genuri de artă şi diverşi interpreţi fac ca repre-zentaţiile să fie absolut originale.

Cazinourile Chişinăului sunt la dispoziţia doritorilor de a-şi în-cerca norocul. Stilul si elementele, accesorii variază de la un local la altul.

Însă un nou loc de a-şi pe-trece timpul cu folos locuitorii capitalei, şi nu numai, au găsit la CINEMATOGRAF.

Am putea spune că cu cîţiva zeci de ani în urmă practic în rin-durile omenirii Cinematograful a intrat ca o explozie a tehnicii mo-derne! Părinţii şi buneii noştri au crescut pe filmele ruseşti din tim-purile războiului cu “ Katuişa”, “ V boi idut odni stariki” sau plîngeau toţi cu lacrimi amare la filemele indiene ca “ Zita şi Ghita”.

Din anii 90’ cinematograful

nu se bucura de o popularitate atît de mare însă după 2000 Cine-matograful capătă un nou interes în rndurile populaţie! Deja filmele populare moderne în premieră pot fi vazute doar aici. Netul tot dă o posibilitate tineygerilor să co-pie filme însa cu o calitete foarte proastă şi traducere nu la cea mai înaltă calitate. Pentru tineri şi fami-lii cinematograful a devenit o nouă distracţie cu care ar putea petrece week-endul.

Familia Chetrari mi se destăinuie:”Am adus astăzi copii la un nou desen animat “Wolt” este un loc în care putem petrece două ore interesante împreuna cu copii şi poate împreuna ne aducem aminte de copilărie”

La sigur că şi fulgii de pop-korn sunt mai gustoşi la cinema!

Este duminică seara, am mers si eu la filmul “Sumerki” un film de gen since- fiction. Sala plina cu ti-neri, sigur că la astfel de tip de film

vin doar tinerii cei indragostiţi in arta ficţiunii şi viitorului.

“ Imi place să vin la Cinema, aici pot cu adevarat să simt filmul, tehnica stereo şi caliatatea peliculei imi dă o stare de fior.” îmi spune Elena.

Intradevăr privind un film mistic ai senzaţia că eşti acolo îm-preună cu eroii şi ai impresia că poţi să te sperii şi să strigi o data cu ei.

Cinematograful mai este un loc de întilnire pentru tinerii indră-gosti şi pentru a te întilni şi a petre-ce timpul cu prietenii.

Cu toate că tehnologia avan-sează , televizoare şi compiutere işi pot permite practic orcine, lumea totuşi merge la cinema pentru a se mai intilni cu iubitul-iubita, pri-eteni sau poate măcar de a ieşi din odăile sumbre a blocurilor ce deja satură pe orcine!!!

Iana CRISTEA

Durkanazivaetsa…Violeta STRATAN

Într-o dimineaţă plină cu soare urc în microbuzul care duce spre Spitalul de Psihiatrie din orăşelul Codru sau dacă vreţi Instituţia Medico-Sanitară Publică, Spitalul Clinic de Psihi-atrie Costiujeni. Explorînd pen-tru prima dată acele drumuri îi spun şoferului să oprească la acel spital, la care un pasager din microbuz, mai “poetic” în afirmaţii strigă în gura mare “DURKA NAZIVAETSA.” Bi-neînţeles că celorlalţi pasageri nu le rămăseseră decît să zîm-bească, unii puţin stingher, alţii cu mai multă nonşalanţă.

O dată ajunsă la destina-ţia în cauză, îmi fac loc printre cei cîţiva oameni veniţi la acest spital. După o scanare lejeră a clădirii spitalului, urc la eta-jul patru, acolo unde era să mă aştepte medicul psihiatru Vic-tor Furtună, angajat al Secţiei de Psihiatrie Generală, pentru a-mi oferi mai multe detalii des-pre instituţia în cauză şi despre bolile cu care se confruntă bol-navii. Ceea ce a dorit să menţi-oneze din start domnul doctor este că: “Se creează o impresie greşită despre bolnavii care vin la noi la spital. Unii sunt cate-gorisiţi drept bolnavi mental, doar pentru că vin pentru une-le consultări aici, alţi pacienţi se pot afla în stări limitrofe ale bolii şi după mai multe consul-tări şi tratamente la domiciliu ei reuşesc să prevină dezvoltarea ulterioară a bolii.” Acest lucru se întimplă deoarece bolnavii Spi-talului de Psihiatrie Costiujeni ajung să fie “pecetluiţi” cu iden-titatea de nebun, lucru ce se înt-împlă destul de des în Moldova

şi care poate servi drept un ca-talizator al bolilor psihice, care pot apărea ulterior la bolnav.

Amplasat în suburbia Chi-şinăului, Spitalul de Psihiatrie îşi are începuturile de prin anii 1895, aşadar cu o tradiţie veche şi bogată. Spitalul este unica in-stituţie din Moldova care oferă toate formele de asistenţă psi-hiatrică. Pe teritoriul spitalului se află biserica “Trei ierarhi” în care sînt oficiate slujbe pentru toţi bolnavii spitalului, cît şi pentru oamenii ce-şi au domi-ciliul în vecinătatea spitalului. De asemenea, Casa de Cultură a spitalului serveşte drept loc în care bolnavii cu afecţiuni psihi-ce pictează, desenează, unii cro-şetează, sculptează, astfel ei îşi petrec timpul liber într-un mod cît mai sănătos.

Prin mîinile colectivului format din 110 medici, trec în fiecare an în jur de 10 mii paci-

enţi, care primesc asistenţă me-dicală în condiţii de staţionar, iar circa 90 mii de vizite sînt în-registrate în secţiile consultativ-rurală şi dispensarică.

Conform Biroului Naţio-nal de Statistică al Republicii Moldova numărul bolnavilor cu tulburări mentale şi de compor-tament care au decedat a fost destul de fluctuant în ultimii ani, acesta fiind de 160 în 2005, 163 în 2006 şi 159,3 în 2007.

Pe lîngă faptul că Spitalul este baza clinică a Universităţii de Stat de Medicină şi Farmacie “N.Testimiţanu”, el colaborează cu spitale de profil din străinăta-te, precum sînt cel de la Socola, Romania, cel din Kiev, Odessa şi Moscova.

Din păcate, în ultimii ani, pe teritoriul spitalului foarte multe clădiri-foste secţii ale spitalului au rămas în păragină.”Din mo-tive mai mult financiare, ima-

ginea spitalului are de suferit, atît la propriu cît şi la figurat”, ne explică dr. Furtună.

In pofida multor aspecte negative, Spitalul de Psihiatrie de la Costiujeni rămîne a fi o oaza de linişte pentru cei ce au nevoie de ea, un loc în care poţi medita pe deplin, dar în acelaşi timp un loc evitat şi stereotipi-zat de către foarte multe per-soane, o destinaţie pe care nu şi-o doreşte nimeni dintre noi, pentru că el reprezintă o lume aparte, diferită, dar totuşi atît de asemănătoare lumii de dincolo de hotarele spitalului.

Un lucru regretabil, pe care l-am aflat din discuţia cu d. dr. Furtună este că problema bolna-vilor cu afecţiuni psihice nu este îndeajuns tratată şi mediatizată în Republica Moldova, poate de aceea continuăm să credem şi să împărtaşim aceleaşi stereoti-puri.

Foto simbol

8 BAZAR SOCIALLa noi, ca la nimeni…Reflecţii…

Trăim într-o țară a tuturor posibilităților în care totul este imposibil pentru că la unii e prea posibil… Suntem cei mai harnici printre lenoși și cei mai bogați printre cerșetori…Avem una dintre cele mai bune constituții dar cu cea mai proasta aplicare a legilor… Nu avem ce mânca dar suntem acoperiți cu aur și ne plimbăm în mașini scumpe… Ne considerăm creștini consacrași, fiind de fapt cei mai mari păgâni… Suntem plini de iubire încât ii urâm pe toți, chiar și pe noi înșine ne urâm pentru că ne iubim prea mult… avem atâta lumina în suflet, dar orbecaim în întuneric… Încercăm să-i învațăm pe alții ce e viața dar de fapt noi suntem cei mai de seamă restanțieri la acest capitol…Îi judecăm pe alții după prejudecăți și așteptăm în schimb ca alții să ne aprecieze dupa fapte… Stăm atât de comod ți relaxați cu un par în ochi și ne tot luăm de paiul ce-l zărim la mii kilometri distanță… Ne plângem ca nu o ducem bine în timp ce stăm cufundați întru-un foto-lui moale… La noi democrația este echivalenta cu legea junglei, iar dicționarul lui Stati eclipseaza chiar și cel mai complex dicționar al limbii române… La noi cele mai apre-ciate valori sunt fățărnicia, minciuna, trădarea, hoția…La noi cei mai de vază oameni în stat, cei în mâinile cărora ne-am slobozit destinele sunt cei mai mari patrioți, care tradează țara ori de cite ori se ivește ocazia, cei mai iubi-tori cetăteni, doar că… se iubesc numai pe ei…

Doar Republica Moldova este o insula a stabilității, în moment ce toate țările lumii sunt afectate grav de criza economica…Si tot la noi toată lumea urăște comuniștii dar în alegeri ei iau jumătate din voturi… Daca la noi sunt și morții înscriși pe listele electorale…să nu vă mirați, este un semn al trainicii democrații, și nicidecum o incălcare a legislației… Și ca să vă mai demonstrez odata că la noi - ca la nimeni ,va rog să-mi raspundeti la o întrebare: În care altă țară din lume se mai dă foc la parlament sîși președinție, iar polițiștii, din solidaritate, ajută protestatarii adunând pietre , pentru a vandaliza clădirilile???? Spuneti că nicaieri?, desigur doar noi putem așa…Și tot la noi tinerii sunt promovați și susținuți fiind maltratați,violați și uciși prin comisariate atunci când au vrut să lupte pentru drep-turile lor…În care alta țară din lume trebuie sa-ți faci viză pentru a veni acasă, în cazul în care ai plecat în strainatate în baza pașaportului românesc și nu a celui internațional?...Să-mi spuneți dacă pe alte tărâmuri jurnaliștii mai sunt terorizați și anchetați atunci cînd spun adevărul, iar cei ce manipulează și dezinformează sunt lăudați și dați drept exemplu…

Sa-mi spuneți dacă în alte parți jurnaliștii mai sărbă-toresc ziua lor profesională protestînd în ploaie, în semn de revolta la toate cele ce se întâmplă la noi în societa-te…la toate intrebările ați raspuns:

NICAIERI…Vi se pare ciudat? da de unde…? Doar la noi-ca la

nimeni… Măcar în acest sens să fim și noi primii…

Rodica LUCA

«Cu cât apar mai devreme aceste traume sonore, cu atât mai precoce se instalează hipo-acuzia, care poate sa aibă forme uşoare, medii sau grave (surdi-tate). Dacă surditatea apare la o singură ureche, se pierde practic cinci la sută din auz», avertizea-ză medicul ORL-ist de la Asoci-aţia Medicală Teritorială „Cen-tru” , Eudochia Tenti. Medicul spune că, în acest caz, cealaltă ureche poate să compenseze auzul, însă numai dacă se poartă căşti pe ambele urechi.

La întrebarea «Ce muzică asculţi?», răspunsul direct al multor tineri ar fi: „orice”. După cum mărturiseşte unul din cei mulţi, “gusturile nu se axează doar pe un anumit gen de mu-zică”. Cei mai importanţi factori care determină genul de muzică ascultat, sunt „dispoziţia şi ceea

ce faci la momentul dat”. Să porţi căştile în urechi

de dimineaţă până-n seară, a devenit deja un soi de «trend». Aceasta semnifică pentru tineri mai mult decât ascultarea unei melodii sau gen de muzică pre-ferat, ci un fel de a fi, chiar o necesitate. De multe ori, necesi-tatea de izolare de restul lumii. „Ascult muzică în căşti pentru că circul cu mijloacele de trans-port în comun şi m-am săturat sa aud discuţiile dintre oamenii inculţi sau certurile dintre bă-trâni. În astfel de momente nu aş vrea să am doar urechile astu-pate, ci, dacă s-ar putea, şi oche-lari cu lentile negre”, - afirmă Iana Cristea, studentă la Uni-versitatea de Stat din Moldova.

Există şi tineri care privesc altfel lucrurile. „Le respect op-ţiunea celor care ascultă mu-

Surd la propria sănătate sau Sfânta măsură în urechiDeşi medicii avertizează despre riscuri serioase

pentru adolescenţii care ascultă muzică în căşti de a rămâne surzi, mai la tot pasul întâlneşti tineri ce miş-că din cap în ritmul melodiilor venite din «urechile» devenite, se pare, accesorii indispensabile.

zica pe stradă în căşti, dar sunt de luat în calcul şi alte câteva lucruri importante”, - spune Natalia Mereacre, de asemenea studentă. „Unu: cel fel de muzi-că asculţi. Ea trebuie aleasă ca să te înalţe, nu să te doboare. Doi: Dacă nu ai grijă tu de tine şi de sănătatea ta, ce poţi face pentru alţii, pentru prietenul sau prietena ta? Trei: rupându-te comod de realitate, nu doar poţi provoca accidente rutiere sau alte probleme de acest gen, te faci tot mai surd şi la propriu, şi la figurat”. Surd la figurat în concepţia Nataliei ar vrea să în-semne că având permanent căş-tile în urechi, îţi faci o regulă din a-i ignora pe cei din jurul tău, îi ofensezi într-o oarecare măsură, îi lipseşti de atenţie şi comuni-care, în special, când te afli într-un grup de persoane.

Specialiştii ORL-işti insistă în ale lor. Trauma sonoră poa-te fi determinată de ascultatul la dispozitivele audio mai ales atunci când tinerii merg pe stra-dă sau când circulă cu transpor-tul public, unde zgomotul am-

biental este mare şi, din această cauză, ei fac volumul muzicii şi mai mare, ca să audă. Potrivit cercetărilor, între 5-10% dintre cei care ascultă muzica în căşti, îşi pierd ireversibil auzul din ca-uza sunetului tare. Specialistii mai spun că există un prag limi-tă în ceea ce priveşte zgomotul acceptat de către ureche. Pragul maxim de decibeli permis este între 40 şi 50, iar muzica ascul-tată în căşti, de regulă, depăşeş-te acest nivel.

Orice sunet mai puternic, care depăşeste această cotă de 40-50 de decibeli, poate genera în timp traumă sonoră şi poa-te da surditate. În prima fază, persoanei respective îi va slăbi auzul (hipoacuzie), apoi va auzi din ce în ce mai greu şi, ulteri-or, se va instala surditatea, când bolnavul nu va mai poate auzi deloc.

Există şi pentru astfel de urechi un leac, spun specialiştii şi mai puţin specialiştii: Măsura, Sfânta Măsură din tinereţe...

Ecaterina DOGARI

Hipoterapia -șansa unei vieţi noi

E foarte greu să privești în ochii unei mame a cărui copil este bolnav de Paralizie Cere-brală Infantilă(PCI).Ea iși iubes-te copului mai mult decât orice pe lume, dar din păcate asta nu este suficient. Toate eforturile ei pot doar să-i îmbunătățească ca-litatea vieții, pentru că maladia respectivă este una incurabilă.

La centrul de reabilitare ,,Voinicel” vin mai multe mă-mici cu copii bolnavi, pe toa-te le unește aceeași durere și dorință comună: de a lupta pen-tru supraviețuirea odraslei.Din toate metodele aplicate în cazul PCI una din cele mai eficiente este hipoterapia. Iata ce ne-a

spus despre aceastametodă de tratament, Valeria Iachim, tera-peut în cadrul centrului ,,Voini-cel”: ,,Hipoterapia este o metodă unică de reabilitare cu ajutorul calului. Mersul pe cal acţionează asupra organismului uman prin doi factori: psihogen şi biomeca-nic. Micuţii călăreţi îşi depăşesc fobiile psihologice, dar şi defici-enţele fizice, datorită motivaţiei puternice care se consolidează în procesul comunicării cu ani-malul”.

Pe de altă parte practicarea hipoterapiei în Moldova, potri-vit Tatianei Natchina, instructor de călărie la Hipodromul din Chișinău,este foarte anevoioasă,

pentru că nu există pregetirea necesară și deoarece întreținerea cailor este foarte scumpă. Chiar dacă s-ar găsi persoane care ar dori să investească în acest sens s-ar dezintuziasma foarte repede , pentru că cheltuielile depăsesc cu mult venitul. ,,Din pacate la noi foarte puțină lume cunoaște efectele pozitive ale hipoterapiei în cazul copiilor bolnavi de PCI, petru ca noi nu putem să practicăm aceasta la nivel profesionist, deoarece nu avem pregatire medicală, sun-tem doar instructori de călărie” a declarat colega ei Vera. Tot ea mărtirisește că a avut un caz de recuperare completă a unui ba-

ietel de 2 ani după un an si patru luni de tratament.

In Republica Moldova des-chiderea unui centru de reabili-tare prin intermediul hipotera-piei s-ar estima aproximativ la un million de lei, iar acesta ar oferi micilor pacienți tratament gratuit.

O incercare de creare a unui astfel de centru a venit din par-tea asociației,,Ingerașul”.Centrul urma sa fie inaugurat în luna mai a anului current, dar se pare ca acest lucru nu se va întâmpla ,deoarece nu au găsit susținerea necesară din partea sponsorilor.

Rodica LUCA

9BAZAR SOCIAL“9 mai zi de doliu sau zi de sărbătoare, file din istorie”Interviu cu profesoara de istorie Vera Bucătaru, Liceul Teoretic Mihai Viteazu.

Nouă mai e ziua cînd sărbătorim concomitent şi Victoria, şi Înfringerea. Am învins fascismul, am fost învinşi de comunişti. Dar pornind de la istoria acestei zile, cum credeţi merită să fie sărbătorită ca ziua învingerii sau ca ziua comemorării persoanelor cazute în război?

Dacă e să vorbim despre istoria acestei zile, atunci în noaptea de 8-9 mai 1945 Germania a sem-nat actul de capitulare, Stalin a insistat asupra zilei de 9 mai conform fusului lor orar. Ziua de 9 mai în Rusia se numeşte ziua Victoriei, în Europa – Ziua Europei, ceea ce înseamnă ziua comemorării victi-melor care fară voia lor au fost antrenate în cel de-al doilea război mondial.

— Dar pentru RM cum poate fi numită acestă zi?Pentru R.Moldova am putea-o numi ca o zi de doliu, deoa-

rece după acest razboi, practic în 1944 am fost ocupaţi din nou de sovetici.

— Cum ar trebui să fie sărbătorită ziua de 9 mai?Corect! Ziua de 9 mai ar trebui să fie sărbătorit aşa cum au

hotărît europenii – Ziua Europei. După atîţea ani, 64 de la înche-erea războiului vinovaţii sau auto pedepsit, iar noi generaţia de astăzi, nu ne rămîne decît să comemorăm victemele războiului.

— Pomenim mai mult de 9 mai ca o zi de doliu. Dece unii însă o numesc sărbătoare?Această zi, eu cred, că nici nu poate fi numită sărbătoare. Noi

ce din Moldova ca şi cei din Europa ar trebui să facem tot posibilul ca un aşa fenomen cum a fost cel de-al doilea razboi mondial , să nu se mai întîmple.

— Cum ar fi corect ca să procedeze cetăţenii RM în ziua de 9 mai?Ar trebui să meargă pe la memorialele, unde sunt căzuţi în

război eroii, care îi putem numi nu numai eroi ai RM dar şi a in-tregului glob, să depună flori şi să păstreze această zi ca doliu in-ternaţional, pentru acei bunei si străbunei care şi-au dat vieţile ca astăzi să fie pace.

— Toata Europa sărbătoreste Ziua Europei pe noua mai, la noi însă aceasta a fost mutată anul acesta pe 10 mai. Ce urmăreşte V.Voronin?E greu de spus ce urmăreşte Voronin şi actuala conducere

din R.Moldova. Un lucru este cert, că nu respectă poporul pe care pretinde că îl conduce.

Voronin, dintodeauna a fost duplicitor. Poate sărbătorind ziua de 9 mai – a Victoriei, vrea să-şi arate ataşamentul faţă de Rusia şi ziua Europei faţă de Europa.

— Cine e responsabil de organizarea acestor eveni-mente?Pardidul Comunist.

— De asta am şi întrebat, pentrucă şi lumea ar dori să ştie la ce vor să ducă guvernarea comunistă promovînd o astfel de politică?Aşa cum am menţionat, vor să-şi demonstreze ataşamentul

faţă de Rusia, fiindcă nu ştiu cum o ţară poate transforma într-o sărbătoare, ziua în care a fost ocupată, retoric spunînd.

Atît vreau să spun că ziua de 9 mai nu ne dă prilej de bucurie. Chiar dacă în RM se sărbătoreşte ca şi cum şi ziua Europei, nu am văzut, sau cel puţin nu am auzit vre-o dată ca autorităţile să depu-nă măcar o floare la mormîntul altor ostaşi în cazul RM, înafară de cei sovetici, care ne-au ocupat nu ne-au eliberat, fiindcă cum poţi elibera un popor de la ei înseşi.

Desemenea nu am sesizat ca autorităţile RM să renoveze mormintele, cimitirile, unde sunt înmormîntaţi şi ostaşi români, cum este cel al eroilor din I si al II-lea război mondial din Chişi-nău, care a fost şters de pe faţa pamîntului, iar la deschiderea ci-mitirelor din Ţiganca, Cantemir nu a participat nici un guvernant communist.

Cu regret asta se întîmplă în RM, ridicăm monumente ocu-panţilor şi batjocorim mormintele moşilor şi stărmoşilor, cum este exemplu “Memorialului” – construit pe o parte a cimitirului armenesc. Deşi, din cele mai vechi timpuri, unul din primele cul-turi ale oamenilor a fost cel al strămoşilor, care iniţial erau înmor-mîntaţi chiar în podeaua casei lor.

În concluzie pot menţiona, pentru a fi protejaţi de cele rele trebuie să ne respectăm strămoşii, despre care se spune că ne ve-ghează de sus şi sunt îngerii noştri păzitori.

Pe o notă optimistă, încheiem acestă discuţie, iar de 9 mai sa comemorăm eroii care au luptat pentru viitorul nostru.

Ecaterina TROHIN

La oadică…La o adică, tot în ţară se cam strică,O clădire, două, treiPlus un foc cu mici scînteiDe un timp mai bine-ncoaceNu prea văd să fie paceNici în suflet, nici în stradăToţi aleargă, care pleacă.Într-o ţară de haiduciUnde oare s-o apuci?Toţi vorbesc, mai opineazăPe cînd alţii doar dictează.Alţii plîng, urăsc, aleargăCum cei mari să-i înţeleagă?Ei sînt mult prea mititei, Mici ca nişte puricei, Puricei ascultăţei.Unii mai şmecheri din fireUrcă şi pe o clădireFluturînd romantic flaguDresaţi bine cu ciomagu.Iar mulţimea e-n extaz.Wuaw ce bate vîntul azi!!!Şi el, flagu falnic se-ncovoaiePe cînd noi zîmbim ca nişte fraieri.Mai drogat pe zi ce trece,Moldoveanu’ nu-nţelege Care cum la o adică? Tot în ţara lui se strică?Şi se-mpute rău de totŞi miroase mai a hoit.Să trăim sau să fugim?Asta-i marea întrebare,Care, ea miros nu are,ci are numai Culoare.

Violeta STRATAN

Deşteptarea…

Alexandru Foca este un tânăr de 23 de ani care în seara zilei de 8 aprilie a fost arestat, bătut şi dus la secţia de poliţie. Nici până în ziua se astăzi nu a înţeles care este moti-vul arestării, de ce a fost maltratat cu atâta bestia-litate şi pentru ce a fost judecat.

Diana PÂNZARI

Arestaţi fără nici o explicaţie

„În jurul orei 22 pe data de 8 aprilie, mergeam împre-una cu prietenii spre maşina care era parcată pe strada Ale-xandru cel Bun. Când urcam deja în maşina, opt persoane în civil alergau spre noi, nu am reuşit să închidem bine uşi-le, că ei s-au năpustit asupra noastră, ni-au pus cu feţele la pământ şi au început să ne bată cu mâinile, cu picioarele şi bastoanele de cauciuc. Unul dintre prieteni era numai sân-ge.

Alexandru declară că nu înţelege care ar putea fi moti-vul arestării, cu atât mai mult cu cât nu a participat la pro-testele din zilele precedente. „Noi nici nu am fost la mani-festaţiile din 6 şi 7 aprilie. Ei vedeau unde erau mai puţine persoane şi le arestau fără nici un motiv. Am încercat să ce-rem ajutor, pentru că priete-nul nostru sângera, însa ni-au zis că trebuie să aşteptam ju-decata. La secţia de poliţie nu eram doar noi. În celula noas-tră mai erau 6 persoane, în alta 15 şi în cealaltă 16 tineri. Am stat închis 25 de ore. Părinţii nu ştiau nimic, telefoanele au fost deconectate, nu am putut anunţa familia despre ce sa în-

tâmpla. Timp de 24 de ore ni-au permis doar o data să bem apa şi să mergem la veceu. Dacă spuneam că ne este sete, ne ziceau, mergeţi la Parla-ment, acolo este de ajunsă apă pentru voi”.

Prin aceeaşi situaţie de coşmar a trecut şi Ion Verdeş, student în anul I la Universi-tatea Agrară. Ion a fost arestat pe data de 13 aprilie, el ni-a mărturisit că a fost sunat la telefonul mobil de pe un nu-măr necunoscut. „ Persoana respectiva s-a prezentat ca fiind poliţistul Voronin de la secţia de politie din sectorul Ciocana. Si m-a întrebat unde mă aflu. I-am zis ca sunt la Botanica si ca mă îndrept spre Piaţa Centrala, de unde inten-ţionam sa iau autobuzul spre casa. Mi-au zis totul despre familia mea, prenumele ma-mei, ca părinţii sunt divorţaţi, unde trăiesc, unde învăţ, si ca daca nu mă voi întâlni cu ei, voi regreta”.

Ion a fost atacat la staţia de autobuze de către doi poli-ţişti îmbrăcaţi in civil care l-au dus o maşina de politie care a oprit alături de ei, a fost urcat in ea si a plecat.

„ La secţia de politie au venit si cei doi poliţişti care m-au arestat pe strada, ei m-au urcat la etajul 5. Pentru ca mergeam prea încet după părerea lor, au început sa mă bata cu pumnii si picioarele. In acea camera erau vreo 15-20 de poliţişti, au pornit un calculator si mi-au arătat intr-un filmuleţ un băiat care pur-ta acelaşi model de pantalon, insa nu-i puteam vedea fata. M-au transferat in alta camera si m-au întrebat pentru cine am votat, când le-am zis ca cu Chirtoacă, mi-au răspuns că merit să fiu bătut toata noap-tea. Am fost bătut in intervalul orelor 17:00 si 23:00.

24 de ore în

„Coridorul morţii” Judecat pentru ca se aflam in centrul oraşului

Tinerii nu au inteles nici pana astăzi care a fost motivul real al arestului. Politia era su-părata ca tinerii aruncau cu pie-tre in ei, si mulţi dintre colegii lor erau de asemenea răniţi. Lui Alexandru i s-a inculpat ca „se afla in centrul oraşului”.

„Am fost persoana nepo-trivita la locul nepotrivit”, crede Alexandru..

Pentru Ion insa a fost gă-sit un alt motiv, precum ca ar fi incalcat liniştea publica, deşi tanarul susţine ca interogatoriul a fost doar despre protestele din 6 si 7 aprilie. „Ei m-au amenin-ţat ca voi fi arestat din nou daca voi încerca sa întreprind ceva. La secţia de politie 6 poliţişti au încercat sa mă violeze. Am avut norocul ca in momentul re-spectiv mă suna mama, si i-am implorat sa-mi permită săi răs-pund pentru ca nu vorbisem cu ea de când fusesem arestat. Era un poliţist care a încercat sa-mi dea jos pantalonii.

La data de 14 eram deja dus in celula, urma sa fiu judecat si apoi eliberat. Mi-au pus in fata un set de acte pe care am fost impus sa le semnez. In timp ce semnam unul dintre ei mia spus ca daca îmi voi lua un avocat voi ajunge in închisoare, iar daca nu, voi scăpa cu o amenda de 1000-2000 de lei.

Dezamăgiţi in totsi in toate

A doua zi de dimineaţa, Alexandru Foca a mers la me-dicina legala sa fac toate actele necesare pentru a demonstra abuzurile, „au complicat atât de tare lucrurile in cat e greu sa-ti dai seama ce si de unde

trebuie sa iei. Politia a încercat sa ne intimideze spunându-ne ca daca încercam sa întreprin-dem ceva vom fi din nou reţi-nuţi. Intenţionez săi acţionez in judecata”

Rezultatele analizelor au arătat si la Ion Verdes ca toate organele interne sunt distruse.

„Sunt sigur ca încă sute de tineri sunt reţinuţi ilegal. Ce-lule erau atât de pline incit se uitau unde au viza de reşedinţa si ii trimiteau in afara Chişină-ului”.

Întreba-ti ce sentimente ii domina acum, Ion ni-a răs-puns ca teama persista „acum îmi este si frica sa merg pe stra-da, ei au numărul meu de tele-fon, adresa mea. Mă pot găsi in orice moment. Tarile europene ar trebui sa se implice mai mut.

Alexandru avea la început un sentiment de furie pentru toata politia. Nu este speri-at, doar dezamăgit in tot si in toţi. „Înainte credeam ca orice problema poate fi soluţionata pe o cale paşnica, dar după ce am văzut modul in care băteau tinerii din comisariate, am ră-mas total dezamăgit de tara aceasta. Este cu atât mai dez-gustător când te gândeşti ca a fost distrus viitorul acestei tari.

Totuşi In următorii 5 ani mă vad tot in Moldova, pen-tru ca este cel mai uşor sa fugi de probleme, cel mai greu e sa lupţi cu ele”, ne-a mai spus Ale-xandru.

Rina MUNTEANU

Se spune că individul își crează propriile perspective, oferind propriei dezvoltări mai multă sau mai puțină sîrguință, în dependență de ambițiile și aspirațiile sale. În cazul în care este vorba de un mediu social putred, cei mai multi dintre indivizi încearcă să-și stabilească singuri o sca-ră de valori, ajungand de cele mai multe ori la nonconfor-mism. Gândirea liberă a fost în general un tabu pentru o mare perioadă de timp, și acest tabu s-a infiltrat în măduva unei societăți care nu îndrăznește nici până acum să creadă că ar fi posibilă o alternativă. Pentru mulți această alter-nativă, ca și pentru mine de altfel este plecarea…plecarea dintr-un mediu în care ai în-cercat să faci ceva și ai realizat la un moment dat ca nu te mai regăsești în sânul lui și începi să te simți străin în țara ta.

Probabil că e o atitudine lașă sau egoistă, dar fugim, fugim mai departe de hotarele tării noastre pentru a da de ceva mai bun în altă parte, nici noi nu știm unde. Cei mai mulți se trezesc într-un mediu în care nu-ți mai este permis să visezi, un mediu care fără să vrea te impune la acțiune, la auto-dezvoltare, la gandire…visele însă rămîn acasă. Nonconfor-mistul din afară nu mai visea-ză demult, el își transformă visele în realitate, chiar dacă de acolo ni s-a impus această hibernare națională, nu sunt ei cei care ne toarnă somnife-re cu găleata. Dormitînd așa, moldovenii nu au reușit încă să accepte idea alternativei, nu accept un alt look decît pantofii ascuțiți asortați la blugii turcești, nu accept altă artă decît variațiile de fast-food care au început să ne spele creerele. Societatea ba-sarabeană nu accept altă idée decît steriotipurile mucegăite

de vreme despre bunăstarea poporului. Oricîte greutăți nu o avea moldovanul, acesta trăiește cu optimismul zilei de mine cînd Dumnezeu îi va ofe-ri o porție de fericire.

Nu e totul pierdut, o soluție întotdeauna există, oricîte necunoscute ar avea ecuația. Speranța noastră stă în mîinile tinerei generații, care ar trebui să umple acest gol și să renască gloria și mîndria acestui popor. Noua generație ascultă muzica pe care nu o gasesti în ghișeele muzicale de la noi, noua generație privește filme pe care cinematografele noastre nu le vor rula nicio-dată, citește cărți care nu vor intra niciodata în programul școlar foarte șubred.

Noua generație începe să deschidă ochii, începe să gan-dească linber și cu siguranță într-o bună zi vor fi prea mulți și prea puternici ca să nu-i mai oprească nimeni. Deșteptarea colectivă e aproape!...

10În ospeţie la Nelly Sajina!

Era soare afară, de parca privestea o zi fru-moasă şi nemaipomenit de importanta. Am păşit într-o clădire cu o însem-nătate istorică foarte bo-gată pentru ţara mea. O clădire în stil neoclasicist cu elemente gotice, ştiti unde este, e chiar în cen-trul capitalei. Aici lunar se organizează expoziţii a marilor pictori, sculptori, zugravi…

A fost o şcoala pentru fete după un proiect al unui important artist, architect care a trăit la sfr. sec. al 19-lea, este vorba de Ale-xandru Bernardartzzi, proiectul a fost finanţat de o aristocrată loca-lă principesa Natalia Dadiani, care a contribuit foarte mult pentru dezvoltarea culturii în Basarabia. În anii 30 a fost un liceu pentru fete, iar în perioada comunismului, aici avea loc congresul partidu-lui. Dupa anii 90 devine “Muzeul Naţional de Artă”, avînd o bogată colecţie de lucrări eterne.

Da! Uite aici am avut ocazia să inspir adevărata artă, de parcă am păşit în istorie, şi nu mai e nevoie pentru a-ţi imagina, deseori poate iţi pare că artistul nu poate pătrunde în imaginaţia fiecăruia, însa aici ochiul se bucura, chicoteşte, sufletul inspira. O expoziţie a renumitei ceramiste Nelly Sajina, unul din cei mai activi artişti plas-tici din Republica Moldova. Să fiu sinceră nu am mari studii în arta ceramică şi nu pot critica sau comenta expoziţia acestei mari artiste, eu pot doar să simt, să simt frumuseţea care am văzut-o. Culorile care bucură ochiul, un albastru deschis ca bolta cereasca, verdele semnificînd reinvierea, albul – lumina, puritatea.

Şi nu era nevoie de lumina artificială ce străbătea printre lămpi, soarele parca a ştiut să lumineze aceste chipuri ce se uitau la mine. Uite şi aceşti trei Arlechini, mă privesc nepăsător, ei azi sunt vedete.

Stilul ceramistei te duce departe, acolo în “Motive de toama-nă”, “Sub o creangă de sacură” la vorba cu Maria Bieşu… O co-lecţie uimitoare care nu are un secret şi nici o taină, nici simplitate ci originalitate, originaltate prin faptul că întelegi ceea ce a dorit să arate artista, originalitate prin gust, verticalitate şi expresivitate a lucrarilor. O capodopera ce te duce din lumea reala, artista îmbină stilul popular cu cel modern, florile modelate plasate pe forma te distrag de la imaginile obiectului de design, rational în esenţă. În lu-crarea “Grădina de iarnă” artista parca jucîndu-se se dă pradă unei stări de provocare veselă, plăcută, copleşitoare…

O alta compoziţie “Anotimpuri” are un coloristic bogat şi poţi să-ţi permiţi să joci în culori. Vreau Toamna!… Poftim! Dar Primă-vara?…. E aici! vezi florile? Şi cu Vara cum rămîne? Hai păşeste… vezi covorul verde?!

Am avut o zi foarte plăcută, o zi în care am simţit arta, am putut să o pipăi cu ochiul, cu degetele si suflet. E bine cînd poţi să te relaxezi admirînd astfel de lucrări care nu se supun timpului, ele sunt veşnice, să o simţi din privire, să te cufunzi în lumea ireală a artistului, unde el vorbeşte cu tine iţi permite să joci în culori şi imagine.

Mulţumiri artistei care ne-a primit în ospeţie, multumim Nel-ly Sajina!

Iana CRISTEA

Nu mai şochează pe nimeni faptul că Moldova este o ţară a contrastelor, cu exces de lux şi, în acelaşi timp, de sărăcie. Şi nimeni, din păcate, nu a primit asigurare de la Dumnezeu că nu se poate transforma peste noap-te din prinţ în cerşetor şi vicever-sa. Oameni importanţi, celebri, ajung şi ei în pragul sărăciei şi sînt uitaţi de toată lumea, căci viaţa aşa este, fără morală şi iz politic.

Prinsă între lumină şi întu-neric s-a pomenit şi marea actrita a anilor ‘50 –’60, Constanţa Tîr-ţău, actriţă a teatrului “Luceafa-rul”, crainic de televiziune.

În anul 1950 la teatrul Naţi-onal “Luceafarul” au loc probele pentru a primi noi artişti în rîn-durile marilor actori. La probe o tînără fată de 18 ani joacă unul din celebrele roluri “ Julieta”, tînă-ra actriţă nu demult se întorsese de la studiile teatrale din fostul Leningrad. Find atraşi de farme-cul ce-l purta în ochi, în dicţie, mimica, ea a fost aleasă pentru a juca în marele teatru a capitalei. Primul rol a Constanţei Tarţău a fost “Tatiana” din “Devuşka scea-stie iskala”.

Acesta a fost primul rol care

a aratat tinerei actriţe cum poate puterea, politica să pătrunda în holurile teatrului. Pentru dicţia perfectă a tinerei actriţe român-ce, ea practic era interzisă în rolu-rile principale a pieselor. Însă deja în perioada anilor 60 Constanţa Tarţău era recunoscută de public ca cea mai bună şi fermecătoare artistă a acelei perioade. O dată cu deschiderea televiziunii naţio-nale marea artistă este invitată în calitate de crainc, şi mai ales joacă in roluri secundare a marilor re-gizori moldoveni.

Constanaţa Tarţău a creat chipuri memorabile: Lucia din piesa Ovidiu de Vasile Alecsan-dri, Cordelia din Regele Lear, de Shakspear, rolul titular din Casa Bernardiei de F. Garcia Lorca, Veronica Micle din Eminescu de M. Stefanescu. Cît şi s-a produs în cîteva filme artistice Lautarii de Emil Loteanu, Făt Frumos de Vl. Ioviţă.

Însă a trecut mult timp de cînd numele ei nu se mai scrie în ziare nu mai este auzit la televi-zor sau la radio. Numele ei parcă a fost şters din istoria teatrului. Supărată pe toţi, pe guvernre pe regizori, directori de teatre chiar

si pe spectatori care au uitat-o! Nu mai doreste sa mai dis-

cute cu nimeni iar starea ei finan-ciară lasă de dorit pentru statutul unei actriţe NATIONALE. În-tr-un interviu acordat de mai de mult actriţa a spus : “Cind am să mor nu doresc să vină nimeni în afară de familie care mă vor pe-trece în ultimul drum, nu am fost recunoscută în viaţă şi nu-mi tre-buie nici după moarte!”

Talentata şi frumoasa actriţă Constanţa Tîrţău a cucerit inimi-le moldovenilor cu numeroase prezenţe scenice şi cu emisiunile „Teatrul la microfon” de la Radio Moldova.

Tot ea a fost invitată să deschidă emisia televiziunii din Moldova, apoi a bucurat tele-spectatorii şi din spaţiul sovietic cu activitatea în cadrul teatrului televizat „Dialog”.

Aşa sunt talentele, mereu recunoscute dupa moarte, dacă mai sunt….

Poate atunci cînd era pro-blema edentităţii naţionale, rus-român, dar acum ce ne încurca să ne amintim de ei, ai noştrii actori, care diaspar unul cîte unul…

I.C.

Unde dispar artiştii….?

Noi ne trecem,iar lucrurilefrumoase rămân…

Uite că şi pămîntul moldav întîlneşte talente ce se sbat pentru adeverirea visului. Matuşca Maria Sa-ratean, absolventa Universităţii de Artă din România, mamă a trei copii, reuşeşte să-şi facă visul realitate. Dacă mergi la mănăstirea Frumoasa (r-ul Călăraşi) gă-seşti o mulţime de lucrări făcute în mozaic religios cît şi picturi de icoane. Ea este femeia implinită,cea care a putut să-şi urmeze visul.

— Unde v-aţi făcut studiile?Studiile mi le-am făcut la

Liceul de Artă din Iaşi şi apoi la Bucureşti la Universitatea de Artă, facultatea de Artă Mura-lă şi în cadrul acestei secţii era grupa de Iconografie. Dar sa fiu sinceră de mult timp mi-am do-rit să pictez icoane, încă din anii de liceu şi uite că visul meu s-a împlinit.

— Cum aţi ajuns la Bucu-reşti, v-a îndemnat ci-neva?Cred că a fost mai mult

un ajutor dat de la Dumnezeu, pentru că a fost un noroc că am ajuns acolo. Pentru a veni la Iaşi m-au ajutat mai mult pă-rinţii şi mi-am dorit să rămîn acolo să-mi continui studiile dar pentru noi basarabenii nu mai erau locuri aşa că am fost nevoită să aleg între Timişoa-ra, Bucureşti şi Cluj. Am ales ceea ce îmi era mai aproape. Şi nu regret pentru că mi s-a dat o şansă mare de a studia la Universitatea de Artă din Bu-cureşti, mulţi colegi de-ai mei şi-ar fi dorit să ajungă acolo.

— Dar de unde vine această dorinţă mare de a picta icoane?Aş spune că vine de la pă-

rinţi, tatăl meu fiind preot am fost educată cu toate tradiţiile religi-oase. Dar cred că mai mult vine din interior pentru că dacă nu ai dragostea faţă de o astfel de artă nu poţi realiza nimic.

— Cum aţi ajuns să faceţi şi mozaic religios?Mozaicul este una din teh-

nicile vechi folosite încă din anti-chitate, este şi ceea ce am învăţat să fac, fiind la facultatea de artă murală. Este o tehnică durabi-lă în timp, fresca, mozaicul au fost folosite pentru ca locaşurile sfinte să fie trecute în timp. Astfel că avînd ocazia de a face lucrări în exterior am propus mozaicul. Ceea şi ce am făcut la Mănăstirea Frumoasa. În prezent este unica mănăstire care dispune de atîtea mozaicuri.

— Cît timp v-a luat reali-zarea acestui proiect, aţi stat mult la Frumoa-sa?Pentru mine mănastirea în-

totdeauna a fost un loc de refu-giu, unde poţi să-ţi găseşti liniştea sufletească. Ocazia de a lucra în cadrul unei mănăstiri a fost bine-venită şi chiar m-a bucurat mult. Da poate pe parcursul şederii în mănăstire au fost zile bune şi zile rele şi e normal să fie aşa atunci сînd lucrezi. Dar oricum a fost o perioadă plăcuta mai ales că nu am lucrat singuară, am lucrat împreuna cu măicuţele le-am implicat şi pe ele, că este imposi-bil să te descurci de una singură. Chiar şi copii au fost implicaţi de la şcoala de iconografie. Pentru că anul acesta s-a deschis o şcoală de iconografie din cadrul mănăstirii, copiii au putut să vadă procesul de lucru din interior.

Materialul de bază pentru această tehnică este piatra de moranium dar pentru că costă foarte scump şi nu este prea ac-cesibilă, am recurs la folosirea faianţei, poate pentru cineva care este specialist în domeniu, poate să critice aceste lucrări, dar cei ce care apreciază cu adevărat arta cred că le-ar părea frumos.

— Dar unde găsiţi sursa de inspiraţie pentru a realiza astfel de lu-crări?Ca şi orice pictor gasesc sur-

se de inspiraţie, mai ales în arta iconografiei unde sunt anumite canoane care trebuie să le res-pecţi atunci mergi deja la izvoa-rele vechi, adoptînd la spaţiu care se permite. Ţinînd cont de toate acestea poţi să ajungi să vezi ima-ginar şi lucrarea proprie. Tema de la care porneşte lucrarea este icoana însăşi. Lucrările realizate de mine sunt originale prin for-ma, tehnica folosită, dar de fapt izvoarele deja există, doar că eu le-am realizat sub prisma mea de vedere.

— Aţi realizat în acest răs-timp mai multe lucrări, care dintre ele este cea mai reprezentativă pentru dumnavoastră, cea cu care vă mîn-driţi?Cu toate mă mîndresc, căci

toate sunt ale mele, dar cu ade-vărat există o lucrare la care ţin cel mai mult, este lucrarea “Mai-ca Domnului“ care este chiar la poarta Mănastirii.

Alte lucrări ar mai fi “Cei opt arhangheli”, deasupra cupolei, “Cei patru evanghelişti” la tur-lă, acolo unde sunt clopotele. În faţa acestei mănăstiri fiind har-mul mănăstirii Adormirii Maicii Domnului este icoana mare cu “Adormirea Maicii Domnului”, şi la poarta mănătirii este “Sfînta treime” şi două lucrări pe o par-te şi pe alta „Maica Domnului” şi „Tudose Paisie” pentru că el e fondatorul acestei mănăstiri. Mai sunt şi picturi cum ar fi la biseri-ca Sfîntu Dumitru am icoana cu “Sfîntul Dumitru”, la Frumoasa icoana cu “Sfîntul Nicolaie”. Poa-te nu sunt atît de multe dar pen-tru mine ele sunt foarte impor-tante pentru ca au implcat multă truda şi intreaga familie.

— Acum dupa ce aţi rea-lizat acest vis la ce vă gîndiţi pentru viitor?Visul de mai departe este să

fac cît mai multe lucrări şi mai calitative, să ajung şi să-i învăţ şi pe copiii mei, dacă mulţi părinţi nu doresc ca ei să îmbrăţişeze profesia lor, uite ca visul meu este ca măcar unul dintre copii să mă urmeze.

— Sunteţi soţia unui pre-

ot, cum e să fii o preo-teasă modernă?Sa fiu sinceră e destul de

complicat, căci nici nu doreşti să rămîi în umbra tuturor ai vrea să fii în pas cu toată lumea, dar oricum cu bunul simţ, nu exage-rat. Trebuie să urmezi anumite reguli, nu poţi să fii poate întot-deauna aşa cum vrei dar, odată ce ţi-ai ales de la bun început aceas-tă cale trebuie sa fii conştientă că asta-i crucea care o ei şi trebuie să o duci cu demnitate. Dar nu aş spune că mii greu, pentru că am crescut într-o familie de preot.

— Aţi avut ocazia să ple-caţi peste hotare, unde aţi mers?Da, cu adevărat a fost o şan-

să foarte mare pentru că avînd dragostea faţă de mozaic am avut ocazia să merg în Italia unde am vizitat mai multe oaraşe, Ravena, Veneţia, Milano, Padova unde sunt o mulţime de mozaicuri. Chiar fiind acolo în Italia mă gîn-deam că mi-ar place să fac şi eu astfel de lucrări. Una este cînd priveşti lucrările pe foaie şi cu to-tul alta e să le vezi în realitate.

— Cu ce vă ocupaţi acum?Acum mai mult timp petrec

acasă pentru că am trei copilaşi, două fetiţe care merg la grădiniţă şi un băieţel de jumătate de an. Dar totuşi încerc să-i ajut şi pe copiii de la Frumoasa de la şcoala Ioan Damaschin unde sunt pro-fesoară şi director adjunct, vara trecută am organizat şi o şcoala de vară pentru copii de acolo, unde au putut învăţă multe lu-cruri frumoase despre iconogra-fie.

— Ce aţi dori să le trans-miteţi celor ce aprecia-ză arta iconografică.Da aş dori să transmit un

mesaj preoţilor, cei ce doresc să facă ceva pentru biserică pentru mănăstire. Să ia ceea ce-i de va-loare şi să nu alerge să facă lucruri care sunt mai ieftine şi comercia-le şi chiar dacă costă un ban mai mult să se gîndească că ceea ce fac, fac pentru viitor, pentru că noi ne trecem iar lucrurile fru-moase rămîn urmaşilor noştri.

Iana CRISTEA

BAZAR CULTURAL

Sub o creangă de sacura, Maria Bieşu, 1986

Sfântul Evanghelist Marcu

11BAZAR CULTURAL

Violeta STRATAN

Totul a fost întîmplător, to-tul s-a întîmplat atît de repede, încît nici nu mi-am dat seama că sunt departe de ţară, departe de prieteni, departe de tot ce-i este aproape sufletului meu.

Nu am ales, ci m-au ales. Mi-au spus să-mi fac bagajele cît mai repede posibil, să-mi pregătesc actele şi să zbor.

Iată aşa am început să zbor...prin emoţii, vise, mii de gînduri, probleme şi momente de fericire. Aşa a început totul, printr-un zbor spre Nord, luînd direcţia Ţărilor Baltice, ateri-zînd pe pămînturile Lituaniei, în capitala sa, Vilnius.

Cu un an şi jumătate în urmă am avut marea şi fericita şansă să obţin o bursă de studii în Lituania. Mă întrebaţi dacă a fost greu s-o obţin? Nu a fost deloc. Pur şi simplu, am com-pletat un formular, am ataşat actele cerute şi atît a fost să fie. In scurt timp avea să înceapă poate cea mai frumoasă expe-rienţă din viaţa mea ( la nivel academic).

Totul părea atît de vag la început, deoarece nici nu rea-lizam unde plec, unde voi sta, pe cine voi întîlni şi cum îmi voi continua studiile în acea Ţară. Nu aveam o idee clară ce în-seamnă să fii student Erasmus şi cu atît mai mult într-o ţară stră-ină, de care ai auzit doar pe la orele de geografie generală.

Lituania s-a dovedit a fi o ţară pe măsura aşteptărilor mele, o ţară cu un trecut istoric aparte, cu un popor unic, o ţară în care am învăţat să visez, să sper şi să văd frumosul din oa-meni. Inainte de toate vreau să mărturisesc că experienţa Eras-mus mi-a schimbat cursul vieţii, mi-a schimbat ideile de viaţă şi m-a facut să înteleg că a fi stu-dent nu înseamnă să te afli într-un continuu stres, ameninţat de către „toţi“ şi „toate“.

Înainte de a pleca peste hotare, ideea de a întîlni noi

oameni, de diferite nationalităţi mi se părea stranie şi aproape ireală. Credeam că e suficient să ştiu că ei sunt undeva, dar nici-odată nu am intuit că voi avea ocazia să trăiesc un an de zile într-un mediu social format din reprezentanţii tuturor sta-telor lumii.

Chiar de la inceput nu to-tul a fost roz. Bariera lingvisti-că a fost un factor pe care am încercat să-l depăşesc încă din primele zile. Nu-mi imaginam că pot să-mi petrec timpul dia-logînd doar în engleză şî cîteo-dată rusă. Dar aşa a fost să fie.

Generaţiile Erasmus ar trebui să mulţumească Uniunii Europene pentru oportunitatea de e descoperi noua Europa, pentru că scopul Programului Erasmus Mundus este de a în-curaja şi de a susţine mobilita-tea academică printre institu-ţiile de învaţămînt superior în cadrul Uniunii Europene.

De mai bine de 20 de ani Programul Erasmus a oferit mi-ilor de studenţi din toată lumea şansa de a studia peste hotare. Din aceste considerente, astăzi el a devenit un fel de fenomen cultural şi este foarte popular printre studenţii din Europa, devenind chiar subiectul filmu-lui L‘Auberge espagnol (Cămi-nul Spaniol, pe care vă sugerez să-l vizionaţi neapărat).

Universitatea din Vilnius, care a fost universitatea mea gazdă timp de un an este una în care astfel de programe de studiu au deja o tradiţie. Totul a fost atît de bine organizat, fieca-re detaliu, fiecare situaţie, încît mie nu-mi venea să cred că este posibilă o astfel de abordare a sistemului de învăţămînt ( eu fiind obişnuită cu „netradiţia“ şi „dezorganizarea“). Programul de mentori al Universităţii din Vilnius a fost pentru mine ceva absolut nou. Acesta presupune instruirea unui grup de men-tori-studenţi din cadrul Uni-versităţii, care vorbesc fluent engleza şi care la fiecare înce-

put de semestru primesc cîte un student nou-venit „spre îngriji-re“. Mentorul meu a fost ghidul meu, el a fost cel care m-a ajutat să-mi rezolv toate problemele, care mi-a explicat ce şi cum tre-buie să fac.

Au fost multe lucruri care credeam că mă depăşesc, mo-dul în care te încadrezi în mi-cro- societatea de studenţi, modul în care comunici. Toţi oamenii din jur iţi par stranii, cu toate că poate tu eşti cel mai straniu. In fiecare zi ajungi să întîlneşti şi să cunoşti culturi diferite, iată de ce eu aş numi experienţa Erasmus, o salată de culturi pe care o serveşti non-stop.

Fiind un fidel consumator al „salatei culturale“ , aşa mi-am făcut prieteni în toată lumea. Am putut cunoaşte cît de „teh-nologizaţi“ sînt japonezii, chiar şi atunci cînd e vorba de latu-ra sensibilă a sufletului, cît de sufletişti şi sensibili sînt turcii atunci cînd istoria lor e subiect de discuţie, cît de calculaţi şi punctuali sînt nemţii în abso-lut tot ceea ce fac, cît de „tineri şi neliniştiţi“ sînt francezii în viaţa de zi cu zi, cît de „copii“ sînt spaniolii chiar şi la o vîrstă înaintată, cît de „fierbinţi“ şi cu-ceritori sînt latino-americanii şi cît de ..........frumoasă este viaţa atunci cînd tu poţi fi parte din miile de culturi.

Ceea ce mi s-a părut inte-resant este că toţi studenţii din fostele ţări sovietice (Moldova, inclusiv) pot împărţi acelaşi set de valori şi tradiţii. Chiar şi după mulţi ani de presupusă independentă în secolul XXI, limba rusă şi cultura rusească sub toate aspectele ei ne uneşte, ne „obligă“ să ascultăm aceeaşi muzică, să pregătim salata „Oli-vie“ pentru orice masă festivă, să avem acelaşi mod de a ne trăi viaţa, să împărtăşim aceleaşi opinii conservatoare şi în sf îrşit să ne distrăm, nu ca „toţi euro-penii“.

Ar fi foarte multe de spus

la capitolul „oameni“ în acest sens, dar de un lucru sînt si-gură. Sîntem cu toţii norocoşi pentru faptul că sîntem oameni, că sîntem diferiţi dar în acelaşi timp atît de egali.

Experienţa mea Erasmus în Lituania, cu temperaturi din cele mai sălbatice şi instabile, cu superbe răsărituri de soare în dimineţi friguroase, cu cele mai cochete şi elegante ploi, cu cele mai nemiloase geruri, m-au făcut să găsesc cea de-a doua casă a mea. Poate şi litu-anienii, care după părerea mea dau dovadă de o eleganţă aparte în tot ceea ce fac, m-au făcut să înţeleg că nu sînt străină în ţara lor, m-au făcut să descoper o Europă tînără, cu înalte aspiraţii şi ţeluri spre un viitor mai bun, mai „al lor“, mai prosper, mai aproape de ei.

Ei m-au ajutat să spun „Mulţumesc “ şi „Mă scuzaţi“ în lituaniană, dar într-adevăr să simt cînd rostesc aceste cuvinte. Am învăţat să apreciez oamenii şi să-i respect indiferent de cu-loarea pielii, fie ea albă, neagră sau galbenă, în lumea Erasmus nu am putut întîlni oameni bo-gaţi sau săraci, trişti sau fericiţi, aici fiecare este pur şi simplu Erasmus şi aceasta explică totul. Am întîlnit cei mai nebuni, ne-convenţionali, cei mai originali şi deocheaţi studenţi, care au învăţat (unii) să trăiască viaţa pe bune, iar alţii au luat primele cursuri de viaţă adevărată, stu-denţi care au putut opri viaţa în loc şi au putut savura orice se-cundă la maxim.

Pentru toate aceste lucruri irepetabile ( poate) îmi per-mite-ţi să mulţumesc tuturor prietenilor mei din toată lumea pentru şansa de a le fi fost ală-turi timp de un an de zile şi pen-tru totdeauna.

Cu această ocazie vreau să mulţumesc ţării care a fost o gazdă de milioane pentru noi, toţi.

Aciu, Lietuva....( Mulţu-mesc, Lituania)

Aš tave myliu, Lietuva...(Te iubesc, Lituania)

“Cabaret Jacksonville” la Moldywood

Ieri am mers la teatru şi nu că aş fi pasionată într-atat de tare de teatru încît să-mi las balta toate celelalte preocupări, ca să merg acolo, unde mai are cît de cît, acces cultura…Nu-mi era cu-noscută denumirea piesei, nici măcar autorul nu-mi spunea foar-te multe, ceea ce mi-a trezit cîteva dubii. Să merg sau nu? Pentru că atunci cînd cunoşti şi mai şi ştii ce ai de văzut acolo e una, dar când auzi ceva pe undeva şi-ţi bagi capul să vezi ce e acolo - e cu totul alta – plus ca rişti să-ţi pierzi capul.

Am mers totuşi la teatru. Cu eminesciana denumire “Lucea-fărul”, situate paradoxal, în cartierul dintre străzile Vasile Alec-sandri, Mihai Eminescu şi Veronica Micle a capitalei. Cabaret Jacksonville nu este o piesă modelată, ci una construită. Zic asta pentru că toate piesele la care fusesem anterior erau montate după marii autori Mihai Eminescu, Bertolt Brecht sau alţii, dar “Cabaretul” este un spectacol musical, produs al imaginaţiei d-lui Boris Focşa, versificat de Vladimir Isac, acompaniat musical de Dorel Burlacu, dansat sub egida lui Alexandru Voitenco, sceno-grafiat de Adrian Suruceanu, costume- semnat Stela Verebceanu şi, respective, trupa de actori ai teatrului “Luceafărul”.

Aşa cum sugerează şi titlul spectacolului, acţiunea are loc într-un cabaret dintr-o provincie numită Jacksonville. „Cabaret Jacksonville” este un spectacol în spectacol, unde personajele sunt puse în faţa dilemei: dragoste sau pasiune, destin sau ironia sorţii? Pe scena şi în culisele acestui cabaret se consumă intrigi şi pasiuni, se înfiripează şi mor iubiri. Personajele care denunţă prin cântec şi dans toate viciile omeneşti, sunt ei înşişi victimele acestor vicii şi drame.

„Cabaret” este un spectacol despre viaţă ca un cerc vici-os. Pam, eroina principală, reuşeşte să evadeze din acest cerc, dar preţul pe care îl plăteşte este uriaş. În Jacksonville rămân pentru totdeauna singura ei dragoste adevărată şi succesul pe care nu-l va mai cunoaşte niciodată pe Broadway, acolo unde îi cumpărase bi-let de şedere un fost amant gelos. Schimbarea pe care şi-o dorise atât de mult steaua Jacksonvillului a propulsat-o în alt cerc vicios. Va avea curaj s-o ia de la început ca să repare totul?

Place sau nu, déjà e treaba gustului. Eu cel puţin am rămas foarte impresionată. Este o premieră de zile mari, cu muzică vie şi fete frumoase, în care spectatorul e însăşi vizitator al Cabaretului, unde muzica cîntă doar pentru el şi fetele îi dedică dansul exclusi-ve lui, acolo unde actorul se plimba printre spectatori formînd un spaţiu absolut comun.

Rina MUNTEANU

Fara alcoolla Eurovision

Cu toate că are loc la Moscova, pe Stadionul Olimpic, unul dintre oraşele în care alcoolul stă la loc de cinste, „regulamentul” de ocupare a unui loc în poziţia de spectator, vine cu o noutate.

E adevărat ca prezenţa băuturilor alcoolice interzisă în public nu e ceva neobişnuit, dar acum, autorităţile de la Moscova vor să se asigure că totul se va desfăşura fără incidente, aşa că vor lua măsuri drastice pe parcursul desfasurarii Eurovisionului .

Potrivit ziarului Moskovsky Komsomolets, toţi cei care vor fi în public, pe Stadionul Olimpic, vor fi testaţi, la intrare, în vederea stabilirii alcoolemiei. Cei care vor avea concentraţia de alcool din sânge prea mare nu vor mai avea voie să intre pe stadion.

Rina MUNTEANU

Sursa: internet

În mijlocul prietenilor din Lituania

12Epigramişti de pe ambele maluri ale Prutului s-au întâlnit la Chişinău

Peste 20 de participanţi din R. Moldova şi România s-au în-trunit în cadrul Festivalul Internaţional de Epigramă „Donici, cuib de înţelepciune”, care şi-a desfăşurat cea de-a 4 ediţie la Chi-şinău.

Deschiderea oficială a festivalului a avut loc pe Aleea Cla-sicilor a Scriitorilor Români, la care au participat cei mai buni epigramişti din România şi Moldova, Efim Tarlapan, Gheorghe Bâlici, Ioan Marinescu-Puiu,Vasile Larco, Gheorghe Suciu, Ioan Toderaşcu, Vasile Plăcintă, Apostol Constanţa, Arcadie Chirşba-um precum şi preşedintele Asociaţiei Epigramiştilor din Moldo-va, Ion Diviza, preşedintele Uniunii Epigramiştilor din România, George Corbu.

Preşedintele Uniunii Scriitorilor din Moldova, academicia-nul Mihai Cimpoi i-a calificat pe toţi cei adunaţi „floarea umoru-lui românesc”.

Potrivit lui Mihai Cimpoi, în cadrul manifestării a fost acor-dată prioritate umorului, ca şi poeziei serioase fiindcă, „şi umorul este serios şi grav până la urmă”.

Întâlnirea epigramiştilor de pe ambele maluri ale Prutului a devenit una tradiţională, care „este un schimb de experienţă între două ţări vecine unde mai înfloreşte ca specie literară epigrama”.

„Epigramiştii moldoveni sunt de dimensiuni într-adevăr ex-traordinare, mai ales că Efim Tarlapan, starostele lor, are merite esenţiale în alcătuirea unei mari antalogii a epigramei româneşti în care i-a inclus şi pe colegii moldoveni fiindcă avem limbă co-mună, spirit comun, şi pentru că România şi Republica Moldova sunt singurele ţări din lume unde se mai cultivă epigrama”, a pre-cizat George Corbu.

Printre susţinătoriii evenimentului au fost Primăria munici-piului Chişinău. Prezent la deschidere, Dorin Chirtoacă a spus că „umorul face parte din viaţa noastră şi dacă reuşim să strecurăm o glumă, un gând care să descarce atmosfera într-o situaţie oricât de complicată ar fi aceasta, reuşim să facem un pas înainte. Cu aju-torul unei glume bune, cu ajutorului umorului inspirat, reuşim să depăşim problemele pe care, de multe ori, în negocieri de durată, nu reuşim să le mişcăm din loc”.

Cele mai multe săgeţi epigramiste au fost îndreptate spre po-litică şi politicieni.

Politicieni au fost prezenţi alături de participanţii Festivalu-lui: Serafim Urecheanu, Mihai Ghimpu, Vladimir Filat, Nicolae Rusu, care au venit cu câteva surprize, înmânându-le epigramişti-lor diplome de onoare.

Primul festival internaţional de epigramă românească s-a desfăşurat în 1997.

Anul tineretului —o tematică electorală

La 26 decembrie 2007, presedintele Vladimir Voronin de-creteaza 2008 drept an al tineretului. La prima vedere, e o initi-ativa imbucuratoare, nu? Dar daca analizam contextul deciziei, inclusiv faptele guvernarii din ultimii ani, intelegem foarte usor ca nu este decat o actiune populista cu bataie lunga pentru alege-rile care urmeaza sa vina. Desi a inaugurat cu mult fast anul tine-retului, guvernarea nu a facut nimic concret pentru a imbunatati situatia tinerilor din Republica Moldova. Din contra, avand in ve-dere ca suntem intr-un an preelectoral, comunistii urmaresc sa speculeze tematica tineretului in 2008, pentru a obtine avantaje in alegerile parlamentare din 2009.

Pentru a intelege mai usor daca declararea anului tineretului este sau nu o actiune populista nu trebuie decat sa aruncam o privire peste statisticile si declaratiile facute in acest an. In legea bugetului de Stat pentru anul tineretului s-au alocat 6,5 mln de lei dintre care 3,5 mln. sunt alocatii directe ale statului, iar 3 mln. de lei urmeaza sa fie co-finantare din partea donatorilor inter-nationali. Desi firesc era ca sa existe alocari substantiale pentru „anul tineretului”, bugetul a ramas la acelasi nivel. Care este ex-plicatia?

Desi acesti bani care nu numai ca sunt insuficienti, au fost alocati pentru tineri, nu s-au folosit in proiecte concrete, nu s-a diminuat taxa de studii, ba dimpotriva. Situatia din caminele stu-dentesti a ramas aceeasi, nu au fost sustinute suficient tinerele familii si tinerii antreprenori. Anul 2008 pana la urma putem deduce ca este “Anul tineretului” doar teoretic pentru ca practic lucrurile nu s-au schimbat deloc. Sa ne gandim pentru fiecare in parte. Personal, simti ca statul sa fi miscat un deget pentru ca tinerii din Republica Moldova sa traiasca mai bine? Eu nu! Or, scopul initial de sporire a rolului tinerilor in viata social-politi-ca si culturala precum si crearea conditiilor pentru manifestarea plenara a potentialului creator al tinerei generatii nu s-a diferen-tiat cu nimic fata de ceilalti ani.

La mijloc este un alt adevar de fapt, o strategie mai bine spus , care are obiective bine puse la punct. Guvernarea s-a gandit cu un an inainte ca vin alegerile si “n-ar strica sa fie de partea lor si tinerii” ca pe batrani i-au convins de mult. Anul tineretului este mai degraba o tematica utilizata in scopuri electorale.

Rina MUNTEANU

„Hora din Moldova” videoclip la bis

Foarte mulţi se întrebau Când?, dar majoritatea Cum? va arăta “Hora din Moldova”jucată în videoclip. Uite că în sfîrşit a apărut… şi dacă tot am aşteptat atâta vreme a venit cu tot cu bonus. Nelly Ciobanu scoate videoclip la bis. Mai multe ne spune principala sursă.

— Toată lumea se între-ba cand va scoate şi Nelly Ciobanu video-clip la piesa “Hora din Moldova”, iată că în sfîrşit a apărut. De ce a durat atata timp?Această întrebare mi-a fost

adresată chiar în seara când am fost desemnată căştigătoarea concursului Eurovision, toată lumea vroia déjà să vadă cum va arăta videoclipul. Asta vro-iamsă ştiu şi eu de fapt, dar toate necesită timp şi gîndire, nimic nu se face în grabă, mai ales că este vorba de cel mai important concurs european de muzică. Am aşteptat atîta timp deoarece aveam nevoie de condiţii clima-terice prielnice avînd în vedere faptul ca pentru realizarea aces-tui videoclip s-a folosit un sin-gur platou de filmare şi anume “şoseaua” care duce spre nordul Republicii.

— Cum a decurs ziua de filmare pentru acest videoclip? Nu s-au în-registrat incidente?A fost o zi normală, doar că

foarte încărcată atît pentru mine cît şi echipa care m-a însoţit. Fil-

mările au avut loc afară şi bătea îngrozitor de tare vîntul. Vîntul a fost duşmanul meu numarul unu (ride..), pentru că din aran-jarea parului meu nu s-a ales practic nimic. Am scos-o pînă la urmă la capăt şi cu asta. Nu s-au înregistrat incidente, dacă pot să le zic aşa, singura problemă, şi nu a mea, a fost faptul că pentru o zi a fost închisă şoseaua care duce spre Nordul Republicii, şo-ferii au fost nevoiţi să-şi schim-be traseul.

— Ştim din surse singure că “Hora din Moldova” nu se limitează la un singur videoclip, ne spui mai multe despre ce este vorba?Aşa e, compania Simpals,

cei care se ocupă de realizarea acestui videoclip au mai venit cu o idée, şi anume să facem un videoclip care apartine tutuor. Pentru aceasta au elaborat chiar şi un site www.hora.md în care fiecare poate să trimită un fil-muleţ propriu care arată viaţa de zi cu zi din Moldova. Cele mai reuşite, cele mai haioase chiar vor ajunge într-un videoclip şi îl vom prezenta la Moscova.

— Ştim că eşti foarte în-crezătoare în piesa ta, totuşi ce părere ai de aspectele politice pe care le are acest con-curs, în care ţările se votează între ele, ce sanse are Moldova sa fie votată avîmd în ve-dere “influenţa” noas-tră în lume?Asta este partea de care

ma tem eu cel mai mult. Un concurs fie el si unul European trebuie să fie departe de orice fel de politică. Dacă este vor-ba de un concurs de muzică atunci să se voteze interpretul şi piesa pe care acesta o cîntă şi nu ţara. Fiecare dintre con-curenţi cînd intră în scenă au un singur scop, iar scopul pînă la urmă este unul comun. Îm-plinirea cea mai mare e atunci cînd pleci de acolo cu o piesă care chiar dacă nu cîştigă Euro-visionul măcar nu lasă Europa indiferentă, acesta este de fapt scopul meu.

— Aţi renunţat la idei-ea cu tabloul ca décor scenic, aţi pregătit un altfel de show?Întradevăr am fost nevo-

iţi să renunţăm la tablou din lipsă de timp, în 30 de sec cite ne sunt date să ne instalăm în scenă nu reuşim să scoatem tabloul, motiv pentru care îl

lăsăm acasă. Voi avea în spate o echipa bună de dansatori din ansamblul “Joc”, sunt sigură că Europa va avea ce să vadă!

— Zi-ne 3 motive pentru care tu crezi că meriţi să cîştigi Eurovisionul.

Este o piesă foarte pozitivă, are melodicitate, are ritm, te im-pinge la dans, e o piesă care cere suflet.

Este cazul să schimbăm puţin accentele şi să promo-văm cultura fiecărei ţari în parte, această piesă exact asta şi face, vorbeşte despre tradiţi-ile neamului nostru, iar “Hora” este cel mai vechi dans moldo-venesc.

Si trei, cred că Eurovisio-nul s-a desfăşurat în majoritatea ţărilor din Europa, despre Mol-dova nu prea ştie lumea mare lucru, dacă ne votează au ocazia să afle. Iată trei motive!

Octeabrina MUNTEANU

În fiecare an, cu prilejul Sfintelor sărbători de Paşti în incinta Muzeului Naţional de Etnografie şi Istorie Natu-rală se organizează sărbătoarea „A treia zi de Paşti”, care a devenit deja o tradiţie. Sărbătoarea se manifestă prin inaugura-rea expoziţiei cu tematică pascală.

Anul acesta, în ziua de 21 aprilie, intr-o atmosferă deosebită s-a deschis expoziţia „Pascala – 2009, în cadrul că-reia au fost expuse mai multe piese ce ţin de tematica pascală: icoane, obiecte de cult, cărţi religioase, straie bisericeşti, ouă încondeiate, lucrări confecţionate de meşteri populari şi copii..

În expoziţie au fost expuse piese din colecţiile mai multor instituţii şi persoane fizice:

MNEIN a expus 288 de ouă în-condeiate, dintre care 80 decorate în cadrul lucrărilor Atelierului de înconde-iere a ouălor, cărţi rare bisericeşti.

Muzeul Naţional de Artă a Mol-dovei – icoane, crucifixe.

Mănăstirea Sfîntului Mare Muce-nic Teodor Tiron -icoane, straie biseri-ceşti ,ouă pascale.

Centrul Educaţiei Estetice „Lăstă-rel” lucrări de pictură, croşetă ,împleti-turi în pănuşe .

Claudia Curcă, meşter popular - lucrări în croşetă

Gheorghe Oprea , artist plastic,colecţioner- de icoane.

În vitrine au fost aranjate în jur de 400de lucrări.

Expoziţia va fi deschisă pînă la data de 31 mai.

Vera SÂRGHI

A treia zi de Paşti

BAZAR DIVERS

13BAZAR DIVERS Bancuri

Intr-o firma de conta-bilitate, 4 femei in birou: sefa (nu se specifica ce cu-loare de par) si 3 contabile, una bruneta, una roscata, si cealalta blonda.

De la o vreme, sefa pleca totdeauna mai de-vreme de la serviciu, sub diverse pretexte.

Intr-o zi, se gandesc fetele ca daca sefa pleaca, pleaca si ele.

Zis si facut, cum a iesit sefa pe usa, hop si ele, sa profite de 2 ore libere.

Bruneta, merge direct la sala de fitness, profitand de faptul ca are timp mai mult sa fie in forma. Rosca-ta merge la cumparaturi.

Blonda, ca o sotie cuminte si iubitoare, merge acasa, sa profite de 2 ore in plus langa sotul ei iubit. Acasa, insa, dupa ce intra, aude zgomote din dormitor,si cand se uita pe furis pe usa, ii vede pe barbatu-sau si pe sefa ei..

Tiptil, se strecoara afara din casa fara sa zica nimic si se duce in parc, as-teptand sa treaca timpul...

A doua zi, sefa iar dis-pare cu doua ore inainte de terminarea programului...

Celelalte vor si ele sa plece, numai blonda statea la birou.

- Haide, tu nu pleci?- Nu, nu plec, ca ieri

era cat pe ce sa ma prinda sefa!

Doua blonde stau de vorba:

- Fata, mi-am luat si eu o perie de WC.

- Si cum e? - Hartia igienica e

mai buna.

- Barbate, am mare pofta de melci!

Barbatul pleaca in parc, gaseste cativa melci pe care-i pune in buzunar si in drum spre casa se intalneste cu o fosta iubita care il invita la ea acasa. Barbatul accepta, petrece noaptea la ea si-si da sea-ma dimineata ca a uitat de sotie. Ajunge acasa, scoate toti melcii din buzunar si ii aseaza in fata usii.

- Unde ai fost, nenoro-citule?

- Hai, baieti, hai, ca mai aveti un pic.....

Sosia la muzeu,iar Beyonce —la cumparaturi

Pentru că vroia să-şi vadă liniştită de treburile ei, Beyoncé a păcălit un prestigios muzeu vienez trimiţând o sosie în locul ei să-l viziteze, în timp ce ea s-a dus la cumpărături.

Sosită cu limuzina, ”falsa” Beyoncé a vizitat marţi muzeul Albertina în compania directo-rului Klaus Albrecht Schröder, care s-a şi fotografiat cu ea.

În realitate, vedeta, care în cursul serii urma să susţină un concert în capitala austria-că, făcea cumpărături în acelaşi moment în centrul oraşului cu mama sa, de unde s-a ales si cu o pereche de sandale de 1,100 de euro.

Muzeul Albertina a reacţionat cu indignare la această impos-tură, precizând că va protesta pe lângă managerul cântăreţei.

‚Este inadmisibil. Nu înţelegem. Am avut o uşoară îndoială, însă nu eram siguri. La faţă, ar fi putut să fie ea. De altfel, chiar şi fanii au fost păcăliţi’, a indicat purtătoarea de cuvânt a muzeului , Verena Dahlitz.

Muzeul Albertina din Viena a mai fost vizitat în ultimele luni de actorii americani Angelina Jolie, Brad Pitt şi Nicolas Cage. ”Ve-ritabilii”..., a precizat directorul.

Rina MUNTEANU

Relaţiile economiei de piaţă au condiţionat necesitatea deschi-derii, amenajării şi reconstruirii unei reţele de cafenele, al căror nu-măr este în creştere pe zi ce trece.

În lumea acestora se înscrie şi barul-caffe „Dacu la Vatră”, un loc perfect pentru sărbători de familie, întîlniri romantice, întîlniri de afa-ceri, cu prietenii. Ar fi tentant dacă un trecător necurios şi neinspirat nu ar îndrăzni să-i treacă pragul. O dată păşind în acest local, constaţi că realitatea este însă cu totul alta, absolut miraculoasă, ba chiar nos-talgică, aduce atmosfera timpurilor de odinioară, te face să ai senzaţia că trăieşti timpurile marilor vo-ievozi moldoveni, că te ospetezi asemeni lor, că respir acelaşi aer haiducesc.

Ceea ce ne-a făcut pe noi să mergem acolo, un grup de tineri neliniştiţi, a fost că ne-am despăr-ţit, da grupa J064L nu mai există, pentru o clipă de amintire am mers acolo unde este scris „Pacea în su-flet şi buna înţelegere vă este garan-tată”, Dacu la Vatră. Ne-au primit ca pe nişte oaspeţi mult aşteptaţi, făcînd tot posibilul ca atmosfera să corespundă dispoziţiei noaste.

Peste tot înpletitură de lemn, nimic mai mult, atîta simplitate dar atîta semnificaţie.

Muzica fredonată de micul ecran al televizorului era în accord cu ceea ce reprezintă timpurile marilor viteji, am avut impresia că le trăiesc vremurile. Un stil ceva mai aparte pentru Dacii de la Va-tră. Miros de tinereţe veche cu per-sonaje noi.

Susurul micului izvoraş, ne-a dus cu gîndul la Mihai Eminescu:

-Fiind băiat, păduri cutre-ieram şi adesea adormeam lîngă izvor!

-Nu, mai bine sună cîntecul „Izvoraş de gheaţă rece, vremea vine, vremea trece”!

Un zîmbet cald parcă şoptind, „nu voi veniţi la noi, ci noi vă asş-teptăm pe voi”, se apropie de măsu-ţa nostră:

-Sînteţi foarte veseli azi, aşa sînteţi întotdeauna?

-Am venit să uităm necazul, ha-ha-ha, spune o glumă cineva!

-Cu ce vă pot ajuta, ce doriţi să comandaţi?

-Eu vreau să gust ceva din bu-cătăria tradiţională?

-Aveţi nevoie de meniu, zice

chelnerul.-Îngheţată este? întreb eu.-Dar suc? întreabă altcineva.-Se poate ceva exotic?-Veţi servi exact ceea ce aţi

comandat, noi nu ştim cuvîntul nu!Între timp noi am revenit la

oile noastre, numai Diana îşi des-făta privirea cu priveliştile care se deschideau de la terasa barului-caffe.

Bucătăria atribuie o atmo-sferă deosebită acestui local, te tentează cu ceva ales, te surprinde prin aranjarea extraordinară a me-sei cu bucate „ca la mama acasă”, bucate moldoveneşti ce nu te lasă indifferent, iar asortimentul amplu de vinuri îţi face sejurul de neuitat.

Nivelul înalt al deservirii şi varietatea meniului ne-a făcut ca peste o lună să mergem tot în acest loc unde „Pacea sufletească vă este garantată”.

„Dacu la Vatră” prin ceea ce oferă este o parte componentă a patrimoniului naţional, înscriindu-se într-un circuit imens de valori, este un tunel istoric al timpurilor Moldovei.

Natalia MEREACRE

La o ceaşcă de cafea

Vizită în orașul vinului„Mileştii Mici” un oraş vi-

nicol subteran apărut în urma extragerii zăcămintelor de cal-car în anii 1970 ai secolului tre-cut, la o adîncime de 40-85 m şi este unul dintre cele mai mari din lume. Mare mi-a fost bu-curia cînd am ajuns pe străzile acestui orăşel vinicol.

Chiar dacă era cam ceaţă, totuşi am reuşit să furăm ceva din farmecul care ne cuprin-se-se. „Bine aţi venit în galerii-le vinicole subterane „Mileştii Mici”! O dată văzînd această mi-nune, veţi reveni iar şi iar în cău-tarea vinurilor visurilor dumne-voastră”. Cu această deviză am păşit pragul străzilor oraşului de vis. Toţi am rămas uiţi, de priveliţtea care-ţi bucurau ochii, o frumuseţe extraordinară, nu am stat o clipă, am fotografiat fiecare colţişor, fiecare fiind uni-cul în felul său.

Prima vizită am făcut-o în magazinul întreprinderii, ceam văzut aici este deosebit, o săpă-tură făcută în pămînt, cît ţine lungimea magazinului, acope-rită cu capac de sticlă, plină cu bani, două poloboace mari pe care unii colegi încercausă le mişte, dar nu le-a reuşit deoa-rece erau prea mari, la masa de deservire Irina Ursu o făcea pe vînzătoarea, aproape că i-a reu-şit.

Vitrina cuprindea toate soiurule de vinuri, producţie nouă, fabricate de Combinatul de Vinuri de Calitate „Mileştii Mici”, printre acestea se înscriu vinuri de colecţie, de calitate superioară, ordinare, spumante, etc.

„Cîte doi, ca la grădiniţă, intrăm în beciul mare” ne zice doamnişoara Tacu „nu vreau ca să ma întorc înapoi după vreu-nul”. Zis şi făcut, repede ne-am „împerecheat”, şi-am pornit la drumul mare urmînd pasul drept şi rapid al ghidului. Înain-

te de a începe marea călătorie ea ne-a anunţat, beciul nostru are 250 km, dar sînt utilizaţi doar 55 km, noi vom merge pe traseul principal care are 3-4 km.

Am intrat în beci, un drum lung este în faţă, zeci de butoaie stau în rînd. Se aude o întrebare:

-Toate sînt pline?La care Snejana, ghidul

nostru a răspuns:-Da toate sînt pline, terme-

nul de păstrare a vinului în aces-te poloboace, este de un an, apoi el este depus în sticle şi scos în vînzare, o parte este selectat pentru vinuri de colecţie.

Călătoria a început. Sneja-na a vrut să ne povestească pu-ţin din istoria întreprinderii, dar era imposibil în gălăgie, pentru că se auzeau paşii noştri rapizi şi apăsaţi, cu şipotul glasurilor noastre şi indignarea acelor vă-zute. Dar am lăsat aceasta pen-tru popasul făcut la cascadă.

Pentru un început drum a fost cam linişte, fiecare admira liniştea beciului în felul său. Dar iată şi cascada, ghidul ne-a lăsat pentru cîteva clipe să gustăm din apa dulce, să pozăm şi apoi a început să povestească:

-Întreprinderea a fost fon-dată în 1969 ca Secţie de Păs-trare a Vinurilor de Marcă în componenţa sovhozului-fabrică „Moldova”. Primele stocuri de vin au fost aduse aici la sf îrşi-tul anilor 60, iar rezultatele au fost, pur şi simplu, impresio-nante. Umiditatea relativa 85-95% şi temperatura constantă +12–+14ºC aceste sunt condi-ţii ideale care asigură păstrarea adecvată a vinurilor sub pamînt, la o adîncime de 80 m, adînci-me la care ne aflăm acum. Déjà mai multe decenii la rind aici se aduc cele mai bune vinuri din Moldova şi doar aici devin ex-cepţionale vinuri de colecţie şi vinuri de calitate superioară. La moment, Combinatul de Vinuri

de Calitate „Milestii Mici” este o întreprindere de stat speciali-zată în producerea, păstrarea şi comercializarea băuturilor alco-olice. Potenţialul de producere se perfecţionează în permanen-ţă. An de an specialiştii de la în-treprindere selectează cele mai bune vinuri, desăvîrşindu-le ca-lităţile gustative şi proprietăţile curative.

Cu toţii am mers pe străzi care poartă numele vinurilor legendare, păstrate în colecţiile beciului. „Mileştii Mici” dispu-ne de cea mai mare colecţie de vinuri din lume „Colecţia de Aur” care numără peste 1,5mln butelii de vin.

După „Colecţia de Aur” a

urmat sala de degustare. Ne-am înveselit puţin, făcînd o şmecherie pe seama lui Dragoş. Deoarece noi sîntem studenţi şi mai avem de mers la ore, am fost primiţi cu cîte o ceaşcă de cafea şi ceai, dulciuri, cu toţii în cor am început să vredonăm versurile cîntecului „Radu ma-mii”. La masa mare am găsit şi cartea oasteţilor în care sînt notate din abundenţă impresii şi opinii despre cea de-a şapte-a minune a Moldovei. Printre rîn-duri am citit: „Ştefan cel Mare şi Sf înt, patronul instituţiei dum-nevoastră de acolo de sus, din ceruri, este mîndru de ce aveţi. O bogăţie inestimabilă! Sunt bucuros ca am avut ocazia să vă

vizităm. Vă urez tot binele din lume, iar vinul dumneavoastră să fie cunoscut în lume aşa cum merită.La mulţi ani! sau „A crea un lucru frumos nu este totul, a păstra aceasta şi a valorifica, de fapt, înseamnă totul. Este im-presionant! Vă mulţumim.” Am lăsat şi noi cîteva semnături ca amintire.

Nu pot să descriu plăcerea pe care am simţit-o aici şi fără ca să mai citim odată :„ Bine aţi venit în galeriile vinicole sub-terane „Mileştii Mici”! O dată văzînd această minune, veţi re-veni iar şi iar în căutarea vinului visurilor Dumnevoastră”.

Natalia MEREACRE

BAZARBIZAR

Violeta STRATAN

Octeabrina MUNTEANU

Ecaterina DOGARI

Rodica LUCA

Iana CRISTEA

Diana PÂNZARI

Ecaterina TROHIN

Vasile MUNTEANU

Natalia MEREACRE

Vera SÂRGHI

Svetlana MANOLE

Marina MUNTEANU

Una din străzile orăşelului subteran din Mileştii Mici

14

Sondaj de opinie

Ce facem cu anticipatele, fraţilor?Vera SÂRGHI

Maria Onfriescu - profesoară, 48 de ani:

”Cred că sunt o grămădă de bani aruncaţi în vînt, în special acum în plină criză. Le-au falsi-ficat o dată nu e mare lucru să o facă şi a doua oară, oricum ei îşi fac interesul lor, nimeni nu mai are grijă de noi.”

Olga Socolova - contabil, 37 de ani:

„Nu avem nevoie de alegeri,

Am hotărît să întreb lumea ce părere are: „Alegerile anticipate sunt necesare?” şi iată rezultatul:

Situaţia politică din Republica Moldova este una degradantă, liderii politici din ambele tabere nu reu-şesc să ajungă la un numitor comun, să poatre dia-log politic civilizat şi matur. De aici şi pornesc toa-te divergenţele: opoziţia susţine în continuu că nu îşi va da votul pentru un preşedinte comunist, deci eventual ne v-om confrunta cu alegeri repetate, însă preşedintele în exerciţiu Vladimir Voronin afirmă că alegerile repetate nu sunt soluţia pentru Moldova şi că acestea nu vor avea loc. Într-un final cea mai con-fuză şi dezorientată este societatea.

rezultatul este clar şi este unul adevărat”.

Maria Pîslaru - pensionar, 68 de ani:

„Da nu mai trebuie nimic, după ce-o fost, nu mai avem ne-voie, am înţeles că dacă mai fac alegeri trebuie iară bani da de unde? Oricum nu mă mai duc la vot, că nu am pentru cine”.

Efim Cebotarean - pensionar, 76 de ani:

„Nici odată nu am votat comuniştii, moldovenii sunt un popor creştin care votează an-tihriştii, nu cred că trebuie alte

alegeri, oricum ei vor cîştiga”.

Ana Postolachi - studentă 21 de ani:

„Cred că da, ajunge atîta minciună şi bătaie de joc, avem nevoie de dreptate şi adevăr”.

Rodica Cazac - şomeră 23 de ani:

„Sigur că da, însă să fie su-pravegheate de oameni care nu se vînd” .

Sergiu Pojoga - manager 28 de ani:

„Da şi este evident, trebuie să ieşi din acest lagăr comunist,

să avem o ţară care să aparţină societăţii şi nu autorităţilor care fac ce le trece prin cap”.

Ion Zagaevschi - student 22 de ani:

„După ultimile evenimen-te ce s-au petracut în Moldova, pentru siguranţa proprie nu mă mai implic în politică, vreau să plec de aici cît mai repede”.

Alexandaru Manole - şofer 56 de ani:

„Nu mă interesează politi-ca, ei fac ce vor, iar eu trebuie să mi bat capil de familie altceva nu mă interesează”.

BAZAR BIZAR

BAZARBIZARnu fi bizar, citeste bazar,

Violeta STRATAN, Octeabrina MUNTEANU, Ecaterina DOGARI, Rodica LUCA,Iana CRISTEA, Diana PÂNZARI, Ecaterina TROHIN, Vasile MUNTEANU,

Natalia MEREACRE, VeraSÂRGHI, Svetlana MANOLE, Marina MUNTEANU