Bazele Comunicarii Didactice

8/13/2019 Bazele Comunicarii Didactice

http://slidepdf.com/reader/full/bazele-comunicarii-didactice 1/20



UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI

MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞIPROTECŢIEI SOCIALE

AMPOSDRU

Fondul Social EuropeanPOSDRU 2007-2013

Instrumente Structurale2007-2013

OIPOSDRU UNIVERSITATEA BABEŞ-BOLYAICLUJ-NAPOCA

Pag. 2/20

FONDUL SOCIAL EUROPEAN

Investeşte în

OAMENI

ROMÂNIAUNIVERSITATEA BABEŞ-BOLYAI CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE ŞIGESTIUNEA AFACERILOR

Str. Mihail Kogălniceanu, nr. 1, 400084 Cluj-NapocaTel.: (00) 40 - 740 - 077521Fax: (00) 40 - 364 - 815679

E-mail: [email protected] Web: www.educatieeconomica.ro

Cunoaşterea elementelor structurale ale acestui tip de competenţe;Identificarea modalităţilor eficiente de dezvoltare a competenţelor de comunicare în cadrulactivităţilor didactice curente.

UUNNIITTAATTEEAA TTEEMMAATTIICCĂĂ II :: CENTRAREA DEMERSULUI DIDACTIC PE DEZVOLTAREACOMPETENŢELOR

OObbiieeccttiivvee ooppeerraaţţiioonnaallee.Ca urmare a participării la cursul de Bazele comunicării didactice cursanţii vor fi capabili:

Să utilizeze în mod corect, flexibil şi adecvat conceptele şi teoriile din ştiinţeleeducaţiei precum şi cele aferente domeniului acoperit de ştiinţele propedeutice;

Să aplice conceptele şi teoriile moderne privind formarea capacităţilor de cunoaştere; Să utilizeze metodele şi strategiile de predare adecvate particularităţilor

individuale/de grup, scopului şi tipului lecţiei care apelează la mecanisme de factură hermeneutică;

Să stabilească materialele şi auxiliarele didactice utilizate în activităţile de învăţare/înţelegere a textelor ce se pretează la interpretare;

Să utilizeze în mod optim factorii spaţio-temporali în vederea eficientizării procesuluiinstructiv-educativ;

Să manifeste o conduită metodologică inovativă în plan profesional; Să acceseze diferite surse de informare în scopul documentării; Să proiecteze, să conducă şi să realizeze procesul instructiv-educativ, ca act de

comunicare; Să identifice elementele componente ale procesului de comunicare prin grila oferită

de teoriile moderne ale comunicării; Să opereze distincţia dintre formă şi conţinut în construirea mesajului în formă

explicită sau în manieră criptată. Să analizeze rolul schematizărilor logico-discursive Să-şi dezvolte capacităţile de adaptare psihologică rapidă la schimbările de natură

socială; Să utilizeze în mod corect instrumentele oferite de logică, retorică şi teoriile

comunicării în construirea discursului didactic; Să aplice criteriile de corectitudine logică în procesul de argumentare; Să valorifice metodele şi tehnicile de cunoaştere şi activizare a cursanţilor; Să-şi asume responsabil rolul social de cadru didactic;

CONŢINUTURI:

Tema

1. Centrarea demersului didactic pe dezvoltarea competenţelor

2. Competenţe de comunicare şi exemple de activităţi de învăţare

Unitatea tematică II: Dialogul didactic şi dezvoltarea competenţelor de comunicare





AMPOSDRU




Pag. 3/20


Investeşte în

OAMENI





Obiective operaţionale.

Ca urmare a participării la cursul de Bazele comunicării didactice cursanţii vor fi capabili: Să exerseze scheme de acţiune în vederea dobândirii/perfecţionării deprinderilor

practice; Să conceapă şi să utilizeze materiale / mijloace de învăţare; Să aplice strategiile didactice de utilizare eficientă a mijloacelor / auxiliarelor

didactice în procesul de învăţământ; Să propună modalităţi atractive şi pertinente de aplicare a structurilor explicative în

situaţii concrete de învăţare;Să opereze distincţia între demonstraţie şi argumentare în predarea - învăţarea disciplinelorsocio-umane;

Să opereze distincţia între discursul didactic şi cel perididactic; Să utilizeze metode şi tehnici de autocontrol psihocomportamental ca elemente de

favorizare a succesului susţinerii discursului didactic; Să utilizeze în manieră raţională procedeele logice şi pe cele retorice în conceperea

oricărui tip de discurs; Să adopte o conduită eficientă pentru depăşirea “situaţiilor de criză”; Să-şi asume integral diferite roluri cu implicaţii docimologice (examinator/examinat/

concurent/supraveghetor etc.); Să manifeste o conduită (auto)reflexivă asupra activităţilor didactice / pedagogice

proprii. Să manifeste deschidere faţă de tendinţele novatoare necesare dezvoltării

profesionale Să proiecteze evaluarea (faze, forme, tipuri) randamentului procesului de comunicare

în funcţie de specificitatea exigenţelor hermeneutice; Să utilizeze strategiile adecvate de evaluare individuală /de grup în aprecierea

eficienţei realizării comunicării didactice; Să elaboreze instrumentele de evaluare în funcţie de scop şi particularităţile

individuale/de grup ; Să utilizeze metodele specifice gândirii critice în identificarea diferitelor modalităţi de

tratare, prelucrare a informaţiei;

CONŢINUTURI:

1. Dialogul didactic şi dezvoltarea competenţelor de comunicare

2. Exersarea competenţelor de comunicare în cadrul dezbaterilor şi discuţiilor

3. Exersarea competenţelor de comunicare în cadrul activităţilor de grup

CONŢINUT DETALIAT

DISCIPLINA: Bazele comunicării didactice în predarea-învăţareadisciplinelor socio-uummaannee

Centrarea demersului didactic pe dezvoltarea competenţelor





AMPOSDRU




Pag. 4/20


Investeşte în

OAMENI





Exigenţele de formare în şcoala modernă au determinat conturarea unor noi priorităţi înceea ce priveşte câmpul finalităţilor educaţiei. În prim-plan se situează preocuparea pentrudezvoltarea competenţelor funcţionale, considerându-se că o pregătire temeinică poate fi

oferită de un sistem de învăţământ care asigură pe lângă o solidă bază informaţională şi ogamă consistentă de capacităţi, deprinderi, abilităţi şi priceperi dobândite prin învăţare. S-aajuns la această schimbare de optică datorită constatării unei breşe între pregătireapreponderent informaţională, considerată astăzi depăşită, inoperantă şi, în extremis chiarcontraproductivă, pe de o parte şi inserţia greoaie pe piaţa muncii a celor ce se constituiau înoutput-ul sistemului instrucţional. Resimţindu-se nevoia unei redimensionări care să valorificelatura pragmatică a sistemului de învăţământ considerat în postura de serviciu public de oimportanţă majoră, accentul s-a deplasat pe aplicarea optimală a unor tehnici şi strategiiadecvate care să se armonizeze cu cultura acţiunii contextualizate şi să permită verificarea şivalidarea rezultatelor în termeni de deziderate axate pe înzestrarea studentului cu unansamblu structurat de competenţe de tip funcţional, utilizabile în diverse activităţi şcolare şi

extraşcolare, dezirabile în perspectiva integrării sociale.

Competenţele de comunicare vor fi dovedite în cadrul unor acte de vorbire curente:- pentru a exprima intenţii;

- pentru a iniţia o interacţiune verbală;

- pentru a solicita şi a oferi informaţii;

- pentru a descrie un obiect, eveniment, proces etc. ;

- pentru a exprima gusturi şi preferinţe;

- pentru a exprima sentimente;

- pentru a preveni, a avertiza etc.

Practica şcolară desemnează studentul competent ca fiind capabil să dea dovadă demăiestrie în îndeplinirea unei sarcini, arătând nu atât ceea ce ştie cât mai ales ceea ce ştie să facă folosindu-se de ceea ce ştie.

Includerea cunoştinţelor în definirea competenţei este necesară întrucât este de la sine înţeles că o capacitate nu poate deveni funcţională f ără un suport informaţional. În acest sensse urmăreşte centrarea pe competenţele ce trebuie formate studenţilor şi, un aspect deosebit

de important, corelarea conţinuturilor învăţării cu aceste competenţe. Competenţeledesemnează achiziţii concrete ale studentului, dobândite prin studierea unor discipline pe oanumită treaptă de şcolarizare sau pe întreaga durată a şcolarităţii. Scopul acestei deplasări deaccent este limpede: facilitarea integrării cunoştinţelor, competenţelor, atitudinilor în profilul deformare a cetăţeanului autentic. În literatura de specialitate şi în documentele curriculare seface referire la două tipuri de competenţe ce vizează amplitudinea ariei de formare şi dedezvoltare, anume: competenţe generale (definite pe un obiect de studiu şi formate pe durataunui ciclu de învăţământ) şi competenţe specifice(derivate din cele generale, se formează pedurata unui an şcolar şi se definesc pe obiect de studiu).





AMPOSDRU




Pag. 5/20


Investeşte în

OAMENI





Transpunerea acestei dihotomii în câmpul disciplinelor socio-umane trebuie să ţină seama deaspectele particulare ale predării şi învăţării acestora şi anume:

- fiecare din disciplinele socio-umane se predă pe parcursul unui singur an şcolar;

- maniera de abordare este modulară, în cadrul ariei curriculare om şi societate.

Putem vorbi astfel despre:- competenţe generale, definite pe modulul disciplinelor socio-umane;

- competenţe specifice, definite pe fiecare obiect de studiu (logică, psihologie,sociologie, economie, filosofie etc.), derivate din competenţele generale şi formate pedurata unui an de studiu.

Principalele tipuri de competenţe generale urmărite prin predarea şi învăţarea disciplinelor

socio-umane sunt:- cunoaşterea principalelor dimensiuni conceptuale şi tematice ale reflecţiei asupra

omului şi societăţii, cunoaşterea articulărilor interdisciplinare prin realizarea unorconexiuni între cunoştinţele dobândite;

- competenţe de obţinere a cunoştinţelor (receptare, lectură, studiu activ);

- competenţe de prelucrare, organizare şi tratare a informaţiilor;

- competenţe de utilizare a informaţiei;

- competenţe de exprimare a persoanei (comunicarea);

- competenţe de relaţionare şi participare la activitatea de grup şi la viaţa socială.

Dezvoltarea competenţelor de comunicare reprezintă un obiectiv important al predării şi învăţării disciplinelor socio-umane, impus îndeosebi prin exigenţe de natură socială, întrucâttrebuie să ţinem seama de faptul că sistemul social este un tot organizat, ca şi individul, dealtfel, iar ceea ce face ca acest întreg să nu se destrame este un complicat sistem decomunicaţii.

- Individualizarea învăţării

- Autonomie intelectuală

- Autonomie socială

- Diminuarea monopolului informaţional

- Surse tehnologice de documentare

- Gestionarea timpului

- Resursele cognitive şi metacognitive ale tinerilor





AMPOSDRU




Pag. 6/20


Investeşte în

OAMENI





- Învăţarea continuă

- Adaptarea permanentă la oferta socio-economică

- Provocarea informaţională-autostrada informaţională

- Context social oportun

Interacţiunea socială presupune existenţa:

- unui loc;

- unui emiţător pertinent;

- unui destinatar modelabil;

- unui scop;

- unui efect dezirabil asupra destinatarului.

Relaţia de comunicare face posibilă amplitudinea intervenţiei educaţionale mijlocite delimbajul didactic specific inserat în cadrul unor metode şi tehnici adecvate, servind scopuluideclarat de a produce modificări structurale ale personalităţii studentului, modificări de naturaafectivă, cognitivă, atitudinală, acţională. Limbajul, gesturile, mimica, actele figurative ţin deconduitele simbolice.

Argumentarea poate fi concepută ca un ansamblu de tehnici discursive ce presupun atâtefortul de construcţie, cat şi activitatea de reflecţie asupra unor produse lingvistice de natură

să determine adeziunea, aprobarea bazate pe înţelegerea mesajului de esenţa şi pecapacitatea de a reface raţionamentul ori de cate ori este nevoie, obţinându-se aceleaşi efectesau chiar unele mai bune. Caracteristica principală a argumentării tine de latura preponderentpragmatică, în acest sens putem spune că nu ne interesează doar aspectul de adecvarecognitivă, de construcţie textuală sau de reflecţie metatextuală ci, punerea în acord aintertextualităţii cu interindividualitatea. Din relaţionarea dimensiunii sintactice cu componenţapragmatică ne propunem să decelăm tocmai scopul recurgerii la argumentare ca modalitate deatingere profesionistă a idealului de modelare dezirabilă a personalităţii complexe astudentului, a celuilalt, a noastră proprie.

Atunci când recurgem la ansamblul de tehnici ce ţine de argumentativitate trebuie să avem permanent în vedere sistemul de “oglinzi” ce ne însoţeşte în orice moment al existentei

noastre: cea în care ne vedem noi, aşa cum credem noi de cuviinţa, cea în care fiecare “celalalt” se vede aşa cum şi noi o facem, şi cea în care fiecare crede că este văzut de celălalt.În funcţie de aceste proiecţii ne construim discursurile, atunci când cu toţii ne aflam în faţa

“marii oglinzi” în care ne reflectăm nu doar ca prezenţă ci şi ca proiecţie, ca ideal. Această complicată imagine concepută cu scopul de a sugera complexitatea tabloului realităţii sociale,ne conduce poate mai uşor la concluzia că cel mai important aspect în relaţiile interindividuale,

în speţă în relaţia profesională de educare, este modelarea. În urma unei analize sumareobservam cat de multe variabile sunt lăsate la latitudinea subiectivităţii. Dintr-o anumită





AMPOSDRU




Pag. 7/20


Investeşte în

OAMENI





perspectivă nici nu este atât de grav, dar o raţiune neprelucrată este clar ca ne pune în pericolspecia, pe termen lung. Nici nu cred că trebuie să insistam asupra importanţei dezvoltăriipermanente a individului atât pentru el însuşi cât, mai ales pentru ceilalţi (cu toate că în

anumite perioade istorice se impune acest lucru).

Comunicarea este o modalitate de interacţiune psihosocială, un schimb continuu demesaje între interlocutori, menit să realizeze o relaţie interumană durabilă pentrumenţ inerea, influenţ area sau modificarea comportamentului individual sau de grup, încadrul căreia se aşteaptă reac ţ ii de r ă spuns (pozitiv sau negativ).

Competenţe de comunicare şi exemple de activităţi de învăţare

Competenţele de comunicare sunt traductibile în termeni de capacităţi: de a receptacorect, de a prelucra şi evalua mesaje, de a exprima cu mijloace proprii un mesaj, de a

argumenta opiniile exprimate etc. Acestora li se adaugă o atitudine critică faţă de calitateamesajelor, în sensul evitării inconsistenţei, incoerenţei sau vulgarizării limbajului

Dezvoltarea capacităţii de receptare de către studenţi a mesajului oral:

a. Să urmeze instrucţiuni detaliate în diverse situaţii de învăţare;

b. Să desprindă elementele cheie dintr-un mesaj rostit;

c. Să înţeleagă atitudinea vorbitorului în cadrul mesajului audiat;

d. Să recunoască punctele de vedere/poziţiile exprimate;

Exemple de activităţi de învăţare:

- întrebări vizând înţelegerea mesajului verbal;

- exerciţii de confirmare a răspunsului corect;

- exerciţii de reperare a argumentelor dintr-un mesaj;

- exerciţii de simulare şi jocul de rol;

Dezvoltarea capacităţilor de receptare a mesajului scris:

a. Să recunoască legătura logică dintre secvenţele unui text citit;

Disciplina Sociologie, clasa a XI-a, capitolul Ordine şi control social.

Sarcina de lucru:

Pe baza textului de mai jos trebuie să:

Identificaţi elementele constitutive ale vieţii sociale;





AMPOSDRU




Pag. 8/20


Investeşte în

OAMENI





Relevaţi legătura dintre cadre şi valori.

“Realitatea social ă constituit ă şi organizat ă este localizat ă în spa ţ iu, nu e suspendat ă în timp,

deci are continuitate cu trecutul sau, cu alte cuvinte, aceast ă realitate are fiin ţă într-un cadrugeneral. Astfel, realitatea social ă în alc ătuirea şi func ţ ionarea sa este dependent ă de mediulfizico-cosmic, de trecutul istoric, de via ţ a biologic ă chiar. Acest cadru, în care se dezvolt ă realitatea social ă , va determina şi el anumite valori: istorice, biologice, religioase”. (Petre

Andrei, Opere sociologice, vol. I, Editura Academiei R. S. R, p. 247).

Se consideră formate şi dezvoltate competenţele de comunicare ca urmare a receptăriimesajului scris dacă:

- studentul interpretează textul operând corelaţii între nivelurile: semantic, sintactic şipragmatic (considerând accepţiunile logice ale acestor niveluri);

- sesizează valoarea expresivă a figurilor de stil utilizate în text şi înţelege bogăţia desensuri sugerate chiar într-un text specific ştiinţei ce presupune rigoare în utilizareatermenilor;

- identifică dimensiunile realităţii sociale, valorile şi reuşeşte să le coreleze logic înmaniera în care autorul textului a gândit relaţia pusă în discuţie.

- este capabil să confere noi valenţe, semnificaţii viziunii deterministe a autorului,implicând şi punctul de vedere critic din perspectivă personală, având în fundal teoriisociologice similare sau opuse.

b. Să obţină prin lectură informaţia necesară realizării unei sarcini de lucru;c. Să recunoască efectele stilistice ale textului;d. Să identifice într-un text argumentativ concluzia;

Exemple de activităţi de învăţare: analiza şi comentariul de text; activităţi de selectare şi ordonare a informaţiei utile prin parcurgerea mai multor

paragrafe dintr-un text sau a mai multor texte; exerciţii de identificare a semnificaţiilor unor procedee de exprimare utilizate în textele

studiate;

exerciţii de recunoaştere a sensului figurat; exerciţii de reperare şi de analiză argumentativă a structurii unei relatări;

Dezvoltarea capacităţilor de exprimare orală:

a. Să participe activ la interacţiunile verbale pe diverse teme;

Sarcina de lucru:

Explicaţi relaţia individ-societate redată în schema de mai jos:





AMPOSDRU




Pag. 9/20


Investeşte în

OAMENI





Se consideră dezvoltate competenţele de comunicare orală dacă:

- studenţii sunt capabili să construiască un discurs oral pe marginea elementelorfurnizate de schemă;

- identifică şi corelează conceptele implicate de schemă;

- sunt capabili să-şi susţină argumentat punctul de vedere f ăcând apel la semnificaţiileştiinţifice ale conceptelor;

- manifestă toleranţă faţă de opiniile interlocutorilor şi are atitudine critică în analizaargumentelor diferite emise de colegi.

b. Să exprime în mod clar şi justificat un punct de vedere propriu privind anumiteprobleme discutate;

c. Să solicite şi să ofere explicaţii;


- conversaţia dirijată /semi-dirijată (întrebări şi răspunsuri), activităţi de dialog liber şide dezbatere pe o anumită temă, în legătură cu un subiect controversat;

- exerciţii care solicită exprimarea părerilor/convingerilor/sentimentelor personale;

- activităţi de negociere, de luare a deciziei prin consens sau prin compromis, dealegere a liderului etc.

- sondaje de opinie, realizarea de investigaţii (anchete personale);

Rentă ProfitDobânzi

Dividende

Salarii Resurseproprii

Asistenţă

socială EducaţieSănătateSprijin social

Asigurărisociale Sprijin extern

Resursele

statului

Baza bunăstării individuale I

nd

ivid

Stat

S

Societate

Schema nr. 1 Atragerea şi utilizarea resurselor de către stat





AMPOSDRU




Pag. 10/20


Investeşte în

OAMENI





- exerciţii de rezolvare a conflictelor;

Disciplina: Sociologie, clasa a XI-a, capitolul Interacţiune şi comunicare.

Competenţa de comunicare vizată: Susţinerea argumentată a unei opinii/judecăţi de valoare.

Sarcina de lucru:

Credeţi că probleme precum: războiul, şomajul, poluarea, calitatea vieţii ar putea fi soluţionateprin dialog ? Argumentaţi răspunsul vostru.

Răspunsul trebuie să fie o intervenţie orală conţinând cel puţin un argument care să susţină punctul de vedere afirmat. Scopul intervenţiei tale este să convingă. Timpul pe care îl ai ladispoziţie este de maximum zece minute!

Trebuie să se ţină seama de următoarele aspecte: respectarea convenţiilor discursului oral,prezentarea informaţiilor specifice solicitate prin sarcina de lucru, explicarea, definirea,clarificarea conceptelor/ideilor implicate, adecvarea la nivelul specific auditoriului, organizareaideilor, modul de argumentare, puterea de convingere.

Premisele teoretice de la care se pleacă în acest demers:- nevoia de a comunica este una dintre caracteristicile fiinţei umane;

- în relaţia de comunicare individul îndeplineşte un dublu rol: de subiect cunoscător şide obiect al cunoaşterii;

- diversitatea formelor de comunicare a îmbogăţit relaţia interumană şi a sporitnumărul de contacte interumane;

- mijloacele de comunicare de masă constituie un element de modernitate şi civilizaţie.

Se consideră formate şi dezvoltate competenţele de comunicare orală dacă:

- discursul este convingător, incitant şi precis la nivel lexical, efectele asupraauditoriului sunt pregnante şi clare, expresiile utilitate corespund registrului adecvat,folosirea lexicului este personalizată: utilizându-se limbajul de specialitate armonizatcu neologisme în mod echilibrat, discursul este original prin asocierea de idei şi

concepte în manieră personalizată, chiar neaşteptată;

- discursul valorifică elementele de comunicare şi de retorică; ritmul comunicării estefluent, denotând siguranţă în susţinerea ideilor, succesiunea frazelor estepersonalizată, captivează auditoriul prin caracterul interesant al abordării;

- studentul îşi organizează şi comunică ideile după un plan sistematizat într-un modpersonalizat, mesajul este clar formulat şi suscită interpretări interesante;





AMPOSDRU




Pag. 11/20


Investeşte în

OAMENI





- studentul este capabil să prezinte argumente valide, într-o dinamică logică şi limpede,finalizarea constând în extragerea unei concluzii cu caracter original, optimistă saucritică la adresa mesajului propus.

Dezvoltarea capacităţii de exprimare scrisă:

a. Să exprime în scris opinii asupra unor teme;b. Să realizeze redactări pe diverse teme propuse de profesor sau la liberă alegere;


- activităţi de tip proiect;

- exerciţii de redactare creativă, individuală sau în grup;

- disciplina Sociologie, clasa a XI-a, la capitolul “Interacţiune şi comunicare”,

subcapitolul “Interacţiunea ca proces de comunicare”, competenţa de comunicaresolicitată: elaborare de text scris;sarcina poate fi dusă la îndeplinire individual saupoate fi o sarcină de grup, caz în care se operează la o distribuire a efortului derezolvare a sarcinii; în această situaţie se urmăreşte performanţa grupului constituitad-hoc, aşteptările fiind mai mari decât în cazul rezolvării individuale; trebuie avut învedere faptul că grupul optim este format din 5-12 membri, grupul de 3-4 persoanefiind prea sărac ca realitate socială, iar cel de peste 12 indivizi tinde să se divizeze însubgrupuri şi să lucreze mai lent-după cum susţine I. Radu (1994, p. 141).

Sarcină de lucru:

Ţi se solicită să redactezi un articol pentru a fi publicat în revista liceului tău.

Tema articolului este: ” Magistrala informaţ ional ă şi viaţ a mea”;Scopul este de a-ţi informa colegii cu privire la implicaţiile revoluţiei digitale;

Ar fi de dorit să atingi următoarele probleme:

- apariţia conceptului;

- importanţa computerului personal şi a internet-ului în viaţa cotidiană;

-

rolul PC-ului ca televizor şi poartă electronică pentru cablu, telefon şi satelit;- viziunea invocată de ex - vice - preşedintele Al Gore: toate casele vor fi conectate

prin intermediul cablurilor de fibră optică;

- în prezent patru tehnologii separate au căi distincte de acces spre cămine: telefonul,difuzarea terestră, cablul şi satelitul;

- în viitor toată lumea va naviga pe acelaşi cablu şi va avea ca aparatură un computer;efectele acestei noi tehnologii pot însemna ordine, aşa cum implică modul ei de





AMPOSDRU




Pag. 12/20


Investeşte în

OAMENI





concepere, sau pot declanşa reacţii în lanţ, aşa cum sugerează punerea ei în aplicare(impact haotic şi distrugător);

- comentarea sloganului “Computerul înseamnă reţ eaua”.

Scopul articolului este să convingă, să capteze atenţia, să conţină cel puţin câte două sugestiide interpretare a impactului noilor tehnologii asupra vieţii fiecăruia dintre noi, sugestii binearticulate care să susţină tema. Articolul trebuie să conţină aproximativ 600 de cuvinte.

La redactare trebuie să ai în vedere următoarele aspecte:

- respectarea normelor stilului jurnalistic şi eseistic,

- caracterul persuasiv,

- modul de organizare al textului,

- armonizarea ideilor şi argumentelor,

- adecvarea limbajului,

- structura frazelor, ortografia şi punctuaţia.

- exerciţii de utilizare a tehnologiei moderne de comunicare;

disciplina Sociologie, clasa a XI- a, la capitolul “ Structura şi dinamica social ă”, tema “Schimbarea social ă”; competenţa de comunicare solicitată: elaborare de text scris-eseu;

Sarcina de lucru:Ţi se solicită să scrii un eseu cu tema: ”Inegalitatea sau egalitatea şanselor profesionale alestudenţilor din clasa noastră”, după următorul plan de idei:

- originea socială şi importanţa ei în şansa şcolară /profesională;

- performanţele şcolare şi şansa dobândirii unui status social;

- măsuri (politici) de diminuare a inegalităţii şanselor sociale.

Eseul se adresează colegilor tăi şi trebuie să ofere sugestii de strategii aplicabile în prezent (castudent) şi în viitor (ca adult) cu privire la reuşita şcolară /profesională.

Acest tip de aplicaţie se bazează pe următoarele premise teoretice:

- în orice societate există diferenţieri între indivizi, instituţii şi organizaţii. Acestea nutrebuie să se constituie Într-o sursă de conflict, ci ele trebuie să fie cunoscute şivalorificate;

- diferenţierile produc la nivelul societăţii ierarhii, iar stratificarea socială generează unanumit tip de ordine socială;





AMPOSDRU




Pag. 13/20


Investeşte în

OAMENI





- schimbarea socială se poate produce în interiorul sistemului social şi poate afectapoziţia fiecărui individ în parte (de ex. procesul de mobilitate) sau sistemul înansamblul său (mişcările revoluţionare).

Scopul eseului tău este să convingă, să fie accesibil, interesant şi să conţină cel puţin două sugestii de strategii bine structurate care să susţină tema din perspectivă sociologică.

Aspectele avute în vedere la redactare sunt:

- adecvarea vocabularului,

- structura frazelor,

- ortografia,

-

punctuaţia,- respectarea normelor stilului eseistic,

- caracterul persuasiv,

- modul de organizare a textului,

- modul de armonizare a ideilor şi argumentelor.

Se consideră achiziţionate elementele de competenţă de comunicare scrisă atunci

când:

-

textul este interesant, precis şi convingător, personalizat stilistic intr-un mod atractiv;- textul are ritm şi desf ăşurare puse în valoare de ortografia şi punctuaţia potrivită;

- textul are echilibru şi putere de convingere adecvate scopului precizat prin sarcina delucru;

- stilul personal susţine succesiunea argumentelor conferind un maximum de efect depersuasiune;

- organizarea textului dă impresia generală de înlănţuire progresivă de argumente,finalizate cu o concluzie personalizată, stimulativă;

- sugestiile de strategii care să susţină tema au argumentare adecvată specificuluiperspectivei sociologice şi sunt susţinute de detalii ce conferă un aspect interesant şistimulativ pentru alte opţiuni posibile.

Pentru a răspunde unor astfel de exigenţe de formare, profesorul trebuie să identificemodalităţile optime de abordare a procesului de predare şi învăţare. Recursul la strategii activ-participative este cu deosebire indicat, deoarece acestea presupun din partea studenţilor:formularea de interogaţii şi emiterea de ipoteze, elaborarea de soluţii, relaţii de schimb intelectual,





AMPOSDRU




Pag. 14/20


Investeşte în

OAMENI





evaluare şi autoevaluare etc. vom aborda în continuare câteva tipuri de activităţi, care, în predareaşi învăţarea disciplinelor socio-umane(Sociologie sau Filosofie), pot contribui cu succes ladezvoltarea competenţelor de comunicare.

Dialogul didactic şi dezvoltarea competenţelor de comunicareA comunica eficient şi expresiv înseamnă: să convingi; să poţi dezvolta gândirea,

afectivitatea, personalitatea; să informezi inteligibil şi să înţelegi corect semnificaţia mesajului; să sesizezi şi să conştientizezi reacţiile, atitudinile şi modificările comportamentale ale celui sau celorcărora te adresezi.

Capacitatea de a dialoga, de a schimba mesaje este esenţială pentru formarea personalităţiiindividului şi absolut necesară participării acestuia la interacţiunile sociale. Pentru ca studenţii să-şidezvolte competenţele de comunicare trebuie să ţinem seama de aspectele care intervin în cadrulcomunicării sociale: direc ţ ia comunic ării, frecvenţ a, contextul, scopul precum şi

efectele comunic ării .De asemenea, se impun analizei condi ţ iile comunicării: regularitatea relaţ iilor,

proximitatea, similaritatea, apartenenţ a de grup, status-ul şi rolul membrilorgrupului . Toate aceste elemente se subordonează unui scop ce trebuie precizat împreună cuelementele de control întrucât comunicarea implică, prin natura ei schimbări în structura socială sau poate fi determinantă în dinamica relaţiilor dintre indivizi.

Comunicarea pedagogică presupune un schimb permanent de conţinuturi informaţionale, desemnificaţii între două instanţe ce-şi schimbă simultan sau succesiv rolurile de emiţător şi/saureceptor în cadrul instituţionalizat al procesului instructiv-educativ.

Relaţia de comunicare asigură procesului de învăţare posibilitatea achiziţionării de valori,

cuno ştinţ e, atitudini şi comportamente în cadrul unei intervenţii educaţionale care aredrept efect modificări, în forme diverse şi de intensităţi diferite, de natură cognitivă, atitudinală,acţională etc. Spaţiul interacţiunii sociale este eterogen din punct de vedere structural implicând: o

localizare, un emi ţător responsabil de conduitele verbale, un destinatar-

individual sau grup eterogen, rareori omogen calitativ, un scop bine precizat

şi efectul limbajului asupra destinatarului . Într-o manieră simplificată am puteaenumera aspectele/elementele care generează interpretări ale procesului de comunicare privit încea mai largă accepţiune, astfel.

- simboluri, vorbire, limbaj;

- trăsăturile comune, amplificarea lor;

- receptarea, înţelegerea mesajelor;

- canalul, vehiculul tehnic al semnelor;

- interacţiunea, schimbul activ, relaţia;

- memorie, stocare de informaţie;

- reducerea incertitudinii;

- răspuns discriminatoriu, selecţia sensului;





AMPOSDRU




Pag. 15/20


Investeşte în

OAMENI





- procesul, transmiterea propriu-zisă;

- stimulul: cauză a răspunsului, reacţiei;

- transferul în spaţiu sau timp;

- intenţionalitatea actului comunicativ;

- legătura, unirea ca articulator al comunicării;

- contextul comunicării;

- situaţia;

- comunicarea văzută ca mijloc de influenţare;

- instrument al puterii.

Personalitatea individului se formează în câmpul comunicării interpersonale, el nu este unreceptor pasiv de mesaje ci, potrivit structurilor sale interioare corelează stimulii, selectează informaţiile. Prin dialog euristic şi discuţii în grup studentul îşi solicită gândirea, face un efort deanaliză şi sinteză, de interpretare, anticipează răspunsurile, explorează alternativele, imaginaţia şicreativitatea. Schimbul de mesaje stimulează activitatea intelectuală şi sporeşte bagajul decunoştinţe al studenţilor participanţi, care învaţă activ unul de la celălalt nu numai de la profesor.Totodată sunt implicate în acest joc serios componente de ordin afectiv (emoţii, sentimente,credinţe etc.) care contribuie la o angajare completă capabilă să modifice personalitatea, să producă transformări profunde în gândire şi atitudini:

“Un dialog este autentic dac ă fiecare personalitate se angajeaz ă în întregime, semanifest ă exprimându-şi cu sinceritate emo ţ iile, ideile şi experien ţ ele celorlal ţ i, pentru c ă doreşte să le în ţ eleagă , la nevoie să-şi modifice atitudinile şi inten ţ iile, cooperând cu ceilal ţ iÎntr-o comunicare continuă”(Gilbert Leroy, 1974, p. 9).

Cheia dezvoltării intelectuale constă în valorizarea şi valorificarea aportului fiecărui individ îninteriorul procesului de comunicare. Comunicarea eficientă trebuie să depăşească o serie deobstacole generate de factori cum ar fi:

- diferenţele de percepţie şi de interpretare;

- concluziile grăbite;

-

stereotipiile manifestate în tratarea partenerilor;- lipsa cunoaşterii subiectului abordat;

- diferenţele sub aspectul inteligenţei şi competenţelor intelectuale;

- lipsa de interes a interlocutorului faţă de mesaj;

- dificultăţile de exprimare;





AMPOSDRU




Pag. 16/20


Investeşte în

OAMENI





- emoţiile puternice care pot bloca actul de comunicare;

- personalitatea participanţilor (atitudine arogantă, dictatorială, conflictuală);

- atmosfera generală în care se produce actul de comunicare(N. Stanton, 1995)

Rolul profesorului este de a contribui la depăşirea acestor obstacole, de apromova comunicarea, de a corecta atunci când este cazul, de a evita monotonia activităţilor în care doar el este participant activ. El trebuie să le declanşeze studenţilormotivaţ ia participării, să îi ajute să schimbe mesaje, punând accent pe calitatea

intervenţ iilor . Competenţa de comunicare a studentului este pusă în evidenţă atunci când:- manifestă disponibilitatea de a recepţiona mesajele transmise de ceilalţi;

- receptează corect aceste mesaje, descifrând intenţiile şi ideile exprimate;

-

dovedeşte abilităţi de interogare a partenerilor de comunicare;- nu acceptă o opinie înainte de a o supune unei analize critice;

- construieşte mesaje în aşa fel încât să fie uşor înţeles;

- se exprimă clar, concis şi convingător;

- respectă rigorile gândirii (corectitudinea logică);

- prezintă argumente în sprijinul celor afirmate;

- mesajele emise sunt consistente sub aspectul conţinutului;

- utilizează tehnici de verbalizare, generalizare şi transfer al datelor obţinute;

- evită pretenţia de a proclama adevăruri incontestabile, dar care nu au fostdemonstrate;

- exprimarea este exactă, nuanţată, articulată corect, armonioasă şi expresivă.Activităţile de predare şi învăţare a disciplinelor socio-umane presupun acte de

comunicare deosebit de complexe, care se bazeaz ă în subsidiar pe:

- dezvoltarea capacităţilor de a dialoga,

- de a coopera în condiţiile acceptării pluralismului şi valorizării pozitive a diferenţelor,

- modelarea convingerilor şi credinţelor, pentru formarea unor comportamente moral-civice dezirabile.





AMPOSDRU




Pag. 17/20


Investeşte în

OAMENI





În realizarea educaţiei pentru comunicare este esenţial dialogul, ca formă a comunicării cepresupune accesul fiecărui participant, în orice moment al desf ăşurării acţiunii, la unul din cele două roluri: emiţător şi receptor (întrebător şi respondent).

Cunoştinţele transmise de-a gata nu oferă nici pe departe garanţia participării subiec ţ ilor la propria lor formare, genul de cunoaştere realizată pe baza învăţării şcolarenefiind un scop în sine ci, o temelie temeinic ă pentru dezvoltarea competenţ elor ce

pot stimula capacitatea de participare activ ă , responsabil ă a tinerilor la viaţ a

social ă.Într-un dialog sunt vehiculate interogaţ ii , puncte de vedere diferite,

perspective de interpretare şi argumentare la care participanţii au ajuns printr-undemers de tip reflexiv . Aceştia îşi comunică reciproc opiniile, ca soluţ ii alternative, cuprivire la problema pusă în discuţie, argumentându-şi fiecare pozi ţ ia.

Este foarte important ca cei implicaţi în dialog să se considere parteneri în soluţionareaunor probleme, dar care v ăd lucrurile în mod diferit , fapt pentru care trebuie lăsaţi să-şi

afirme punctul de vedere, mai mult chiar trebuie să fie ascultaţ i cu atenţ ie. Opiniile şiargumentele celuilalt trebuie să fie înţelese şi luate în considerare, altfel relaţia dialogală nu poate fieficientă.“…dialogan ţ ii au aceleaşi şanse şi disponibilit ăţ i de a conduce dezbaterea, de a propuneargumente, de a accepta sau respinge argumentele celuilalt, de a analiza valori specificeafirma ţ iilor şi nega ţ iilor şi de a stabili sensurile obiectivelor(Gh. Mihai, 1987, p. 36)”.

După cum observăm nu este vorba de învingători şi învinşi căci nimeni nu poate emite pretenţ ia cunoa şterii depline. Situaţia dialogală dispare atunci când unul dintre locutoriconsideră că este unicul posesor al adevărului şi priveşte cu suspiciune afirmaţiile celorlalţi sau nu leia pur şi simplu în considerare. Dialogul presupune deschidere faţă de ceilalţi şi influenţare reciprocă a punctelor de vedere, căci interlocutorii nu comunică altceva decât opinii. Este exclusă astfelposibilitatea adeziunii necondiţionate la anumite puncte de vedere, considerate a priori ca infailibile,definitive. De asemenea, în dialog nu se renunţă la o opinie în favoarea alteia decât dacă aceastaeste convingătoare prin forţa argumentelor care o susţin.

Dialogul reprezintă pentru student un prilej de a problematiza, interoga, cerceta împreună cu ceilalţi, el va învăţa să-şi exprime opiniile, să gândească şi să se comporte democratic, să accepte diversitatea de idei, să fie înţelegător şi tolerant, să-i respecte pe ceilalţi. Dialogul filosofic,dar şi pe teme de sociologie, este sugestiv în acest sens .

Comunicarea cu ceilalţi, în forma dialogului, îl va ajuta pe student nu numai să-şi dezvoltecapacitatea de argumentare şi contraargumentare, ci şi să descopere valori pe baza cărora îşi vafixa o linie personală de conduită în acord cu ceea ce gândeşte, simte, doreşte, să elaboreze un

sistem de reprezentări, idei şi concepţii care să-l conducă treptat spre configurarea unui model deviaţă, a unor atitudini proculturale ca unii dintre factorii hotărâtori pentru dezvoltarea unei societăţi.Procesul de învăţare trebuie să urmărească integrarea atitudinilor, competenţelor,

cunoştinţelor în structuri operaţionale, să ducă la posibilitatea aplicării creative a achiziţiilorcognitive în rezolvarea de probleme de natură intelectuală sau de factură practică. Concepută astfel, învăţarea şcolară devine învăţarea instrumentelor care să favorizeze cultivarea atitudinilor detip funcţional, corelată în mod necesar cu o bază informaţională adecvată scopului raportăriieficiente la provocările realităţii sociale care cere oameni ce au învăţat să comunice social, să iadecizii şi să facă faţă eficient conflictelor de orice natură.





AMPOSDRU




Pag. 18/20


Investeşte în

OAMENI





Exersarea competenţelor de comunicare în cadrul dezbaterilor şi discuţiilor

Relaţia student-student este foarte importantă pentru exersarea şi dezvoltareacompetenţelor de comunicare şi se poate realiza cu succes în cadrul activităţilor de conversaţie

dirijată, de dialog liber şi de dezbatere pe o anumită temă, în legătură cu un subiect controversat.Este posibil, în acest fel, schimbul reciproc, organizat şi constructiv de informaţii, impresii, aprecieri,sentimente etc. Rolul profesorului este de a organiza discuţia(dezbaterea), de a animadialogul, de a veghea la buna sa desf ăşurare.

Dezbaterile şi discuţiile colective oferă studenţilor prilejul de a-şi exersa unele abilităţi debază, cum ar fi:

- capacitatea de a se angaja într-un dialog, într-o dezbatere publică a unei probleme,Într-o negociere sau rezolvare a unui conflict;

- capacitatea de a formula argumente şi contraargumente, precum şi de a le structura într-un sistem logic;

- capacitatea de a identifica şi utiliza eficient dovezi(probe);

- capacitatea de a evalua perspective diferite de gândire şi de acţiune;

- capacitatea de a reflecta critic asupra prejudecăţilor şi stereotipiilor proprii şi alealtora;

În cadrul unor astfel de activităţi, studenţii sunt determinaţi să-şi explice, demonstreze,argumenteze susţinerile. Pentru a veni în întâmpinarea contraargumentelor preopinentului.Într-o intervenţie argumentativă polemică, ei trebuie să-şi structureze mesajul în aşa fel, încâtsă se ajungă la un acord, condiţie necesară oricărui act de argumentare. Informaţiile nu se

transmit simplu, printr-un mecanism de emitere-receptare; au loc confruntări, pentru a sepune în evidenţă limitele unuia sau altuia dintre punctele de vedere afirmate. Dar pentru aputea realiza cu succes acest lucru, studenţii trebuie să dovedească anumite competenţe decomunicare.

Dezbaterile pot fi organizate şi pe grupe, după următorul scenariu: Studenţii sunt împărţiţi în două grupe, dintre care una afirmă şi susţine un anumit

punct de vedere, iar în timp ce cealaltă încearcă să-l contrazică, susţinând altceva saupunându-i în evidenţă lacunele.

Tema în discuţie, o problemă semnificativă, este comunicată pe loc sau cu ceva timpmai înainte, pentru ca studenţii să se poată informa sau să pregătească argumente în

sprijinul propriului punct de vedere. Prima grupă (afirmatorii) îşi prezintă punctul de vedere asupra chestiunii în discuţie şi

argumentele pe care se bazează, iar cealaltă grupă(negatorii) contestă, pune subsemnul îndoielii susţinerile celei dintâi, cere lămuriri, explicaţii, oferă alternative.Negatorii îi chestionează pe afirmatori adresându-le întrebări, în aşa fel încât să pună înevidenţă punctele slabe ale susţinerilor lor. În final, se poate ajunge la un plan comun

de rezolvare a problemei discutate.





AMPOSDRU




Pag. 19/20


Investeşte în

OAMENI





Participanţii la astfel de dezbateri îşi dezvoltă spiritul critic, gândirea divergentă,competenţele necesare pentru o comunicare eficientă etc.Exersarea competenţelor de comunicare în cadrul activităţilor de grup

Competenţele de comunicare se dezvoltă în cadrul activităţilor de grup, unde studenţiicolaboreaz ă pentru a duce la bun sfârşit o sarcină comună. În interiorul grupului seformează un mediu dinamic propice stabilirii relaţiilor de “face to face” , care îl antrenează pe student în procese de informare, comunicare, ac ţ iune şi creativitate .

Într-o activitate de grup, când se urmăreşte soluţ ionarea unei probleme, studentulse vede pus în faţa unor puncte de vedere diferite de al său. Fiecare membru al grupului:

- îşi exprimă părerea şi o argumentează,

- comentează şi interpretează,

- propune ipoteze de lucru şi participă la luarea deciziilor.

Pentru ca interacţiunea cu ceilalţi să-şi atingă scopul, este necesar ca fiecare student să ia înconsideraţie toate opiniile exprimate, să realizeze comparaţ ii şi aprecieri critice,

să participe la soluţ ionarea în comun a problemei pusă în discuţ ie, ceea ce are unrol important în dezvoltarea competenţelor sale de comunicare. O analiză fină a grupului dediscuţie-dezbatere realizează Al. Roşca, astfel:

“Printre condi ţ iile de eficien ţă a discu ţ iei se men ţ ioneaz ă , mai întâi, atitudineainvestigativ ă şi de cooperare a participan ţ ilor şi totodat ă sinceritatea, obiectivitatea şi spirituldeschis fa ţă de argumentele şi opiniile altora, care trebuie considerate cât mai detaşat de

persoana care le formuleaz ă. În discu ţ ie nu se pleac ă de la o idee preconceput ă , cu hot ărâreade a o apăra cu orice pre ţ . Receptivitatea la ideile altuia nu înseamnă renun ţ area la punctul devedere propriu, decât după ce discutantul s-a convins de for ţ a argumentelor concurente”(Al.Roşca, 1981, apud I. Radu, 1994).

Dezvoltarea competenţelor de comunicare prin predarea şi învăţarea disciplinelor socio-umane, în speţă, constituie baza pentru orice tip de activitate ce presupune afirmarea deplină a individului în câmpul realităţii sociale.

Bibliografie

1. Albulescu, Ion, Albulescu, Mirela, 2006, Pedagogia comunicării, Napoca Star, Cluj-Napoca.

2. Miron Ionescu, Ion Radu, Dumitru Salade(coord. ), Studii de pedagogie aplicată,Presa Universitară Clujeană, 2000;

3. Miron Ionescu, Demersuri creative în predare şi învăţare, Presa Universitară Clujeană, 2000;4. Gilbert Leroy, Dialogul în educaţie, E. D. P. , Bucureşti, 1974;5. Gheorghe Mihai, Psiho-logica argumentării dialogale, Editura Academiei, Bucureşti,

1987;6. Chaïm Perelman, L. Olbrecht-Tyteca, La nouvelle rhétorique. Traite de

l’argumentation, Editions de l’Université de Bruxelles (ed. IV), 1970;7. Jacqueline Russ, Metodele în filosofie, Editura Univers enciclopedic, Bucureşti, 1999;8. Ion Radu, Petru Iluţ, Liviu Matei, Psihologie socială, Editura EXE, Cluj-Napoca, 1994;





AMPOSDRU





Investeşte în

OAMENI



Str. Mihail Kogălniceanu, nr. 1, 400084 Cluj-Napoca

9. Constantin Sălăvăstru, Logică şi limbaj educaţional, E. D. P. , Bucureşti, 1994;10. Gheorghe Dumitriu, Comunicare şi învăţare, E. D. P. , Bucureşti, 1998;

Documents

Bazele Comunicarii Didactice