154
Bazele utilizării calculatoarelor 1 1 SCURT ISTORIC Un calculator modern reprezintă un sistem complex care înglobează în construcţia sa tehnologii diverse: electronice, magnetice, electromecanice, electrono-optice etc. Astfel, în prezent, pentru realizarea unităţii centrale a unui calculator, care asigură stocarea programului şi a datelor pe termen scurt, secvenţierea instrucţiunilor şi efectuarea operaţiilor de calcul, se utilizează, cu precădere, tehnologii microelectronice. Pentru stocarea datelor şi a programelor pe termen lung se folosesc suporturi magnetice sub forma de benzi sau discuri, bazate pe diverse tehnologii magnetice/optice. Pentru implementarea operaţiilor de intrare/ieşire sunt folosite în principal tehnologiile electronice şi electromecanice. Evoluţia calculatoarelor este strâns legată de progresele înregistrate de tehnologiile amintite mai sus. Cercetările efectuate pentru realizarea de calculatoare cât mai performante au impulsionat aprofundarea unor noi aspecte în cadrul acestor tehnologii. Calculatoarele moderne reprezintă rezultatul unui îndelungat proces de căutări ale unor mijloace tehnice adecvate pentru mecanizarea şi automatizarea operaţiilor de calcul. În evoluţia mijloacelor de tehnica de calcul se pot evidenţia mai multe etape. 1. Etapa instrumentelor de calcul - Secolul 12 en., China – abacul; - Sfârşitul sec. 17 şi începutul sec.18, J. Napier şi R. Bissaker – logaritmii şi rigla de calcul. 2. Etapa maşinilor mecanice de calcul Sistemele erau bazate pe roţi dinţate angrenate. Roata dinţată juca rolul elementului cu mai multe stări stabile, fiecare stare codifica o cifra zecimală. Ca date importante pot fi menţionate. - 1642. B. Pascal realizează o maşină de adunat; - 1694. Von Leibniz construieşte o maşină de adunat şi înmulţit;

Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Embed Size (px)

DESCRIPTION

Bazele utilizarii calculatoarelor

Citation preview

Page 1: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Bazele utilizării calculatoarelor

1

1 SCURT ISTORIC Un calculator modern reprezintă un sistem complex care înglobează în

construcţia sa tehnologii diverse: electronice, magnetice, electromecanice,

electrono-optice etc. Astfel, în prezent, pentru realizarea unităţii centrale a unui

calculator, care asigură stocarea programului şi a datelor pe termen scurt,

secvenţierea instrucţiunilor şi efectuarea operaţiilor de calcul, se utilizează, cu

precădere, tehnologii microelectronice. Pentru stocarea datelor şi a programelor pe

termen lung se folosesc suporturi magnetice sub forma de benzi sau discuri,

bazate pe diverse tehnologii magnetice/optice. Pentru implementarea operaţiilor

de intrare/ieşire sunt folosite în principal tehnologiile electronice şi

electromecanice.

Evoluţia calculatoarelor este strâns legată de progresele înregistrate de

tehnologiile amintite mai sus. Cercetările efectuate pentru realizarea de

calculatoare cât mai performante au impulsionat aprofundarea unor noi aspecte în

cadrul acestor tehnologii.

Calculatoarele moderne reprezintă rezultatul unui îndelungat proces de căutări ale

unor mijloace tehnice adecvate pentru mecanizarea şi automatizarea operaţiilor de

calcul. În evoluţia mijloacelor de tehnica de calcul se pot evidenţia mai multe

etape.

1. Etapa instrumentelor de calcul - Secolul 12 en., China – abacul;

- Sfârşitul sec. 17 şi începutul sec.18, J. Napier şi R. Bissaker – logaritmii

şi rigla de calcul.

2. Etapa maşinilor mecanice de calcul Sistemele erau bazate pe roţi dinţate angrenate. Roata dinţată juca rolul

elementului cu mai multe stări stabile, fiecare stare codifica o cifra zecimală. Ca

date importante pot fi menţionate.

- 1642. B. Pascal realizează o maşină de adunat;

- 1694. Von Leibniz construieşte o maşină de adunat şi înmulţit;

Page 2: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Scurt istoric

2

- 1823. Ch.Babbage proiectează primul calculator cu execuţie automată a

programului. Proiectul prevedea principalele elemente ale calculatoarelor

moderne (unităţile de: memorie, calcul, intrare, ieşire şi comandă);

- 1872 E. Barbour realizează prima maşină de calcul cu imprimantă;

- 1892. W. Burroughs construieşte o maşină de calcul de birou perfecţio-

nată;

- 1912. F. Baldwin şi J. Monroe încep producţia de masă a maşinilor

mecanice de calculat, cu patru operaţii aritmetice.

3. Maşini electromecanice de calculat Erau bazate pe roti dinţate angrenate, acţionate electric:

1937 - 1945. Maşini electromecanice de calculat, bazate pe relee electromagnetice

(Mark I), cu program cablat. Releele electromagnetice şi contactele lor joacă

rolul elementelor bistabile. Cu ajutorul lor se pot codifica cifrele sistemului de

numeraţie binar.

În 1937 Howard Aiken, de la Universitatea Harward, a propus proiectul

Calculatorului cu Secvenţă Automată de Comandă. Acesta folosea principiile

enunţate de Ch. Babbage şi tehnologia de implementare pentru calculatoarele

electromecanice produse de IBM.

Construcţia calculatorului Mark I a început în 1939 şi s-a terminat la 7 august

1944, dată ce marchează începutul erei calculatoarelor.

4. Maşinile electronice de calcul cu program memorat Sisteme ce au utilizat, la început, tuburi electronice, apoi tranzistori şi

circuite integrate pe scara simpla (SSI: sub 20 de tranzistori pe pastila de siliciu),

medie (MSI: 20 - 1000 de tranzistori pe pastila de siliciu), largă (LSI: 1000 –

50.000 de tranzistori pe pastila de siliciu), foarte largă (VLSI: 50.000 – 100.0000

de tranzistori pe pastila de siliciu) şi ultra largă (ULSI: peste 1.000.000 de

tranzistori pe pastila de siliciu).

Primele calculatoare realizate cu tuburi electronice - 1943: la Universitatea din Pennsylvania a început construcţia primului

calculator bazat pe tuburi electronice ENIAC (Electronic Numerical

Integrator And Computer), de către o echipă având în frunte pe J.P. Eckert,

Page 3: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Bazele utilizării calculatoarelor

3

J.W. Mauchly şi J. Von Neumann. Cu aceasta ocazie s-a folosit ideea de a

stoca în aceeaşi memorie, atât datele, cât şi programul, ceea ce a permis

modificarea relativ uşoară a programului;

- 1945: a început construcţia unui alt calculator electronic EDVAC

(Electronic Discrete Variable Automatic Computer) pe baza lucrării lui J.

Von Neumann: "Prima schiţă de Raport asupra lui EDVAC". După

elaborarea structurii logice de bază a calculatorului cu program memorat,

au fost stabilite entităţile funcţionale care concurau la realizarea acestuia:

un mediu de intrare (care să permită introducerea unui număr nelimitat

de operanzi şi instrucţiuni), o memorie (din care se citesc operanzi sau

instrucţiuni şi în care se pot introduce, în ordinea dorită, rezultatele), o

secţiune de calcul (capabilă să efectueze operaţii aritmetice sau logice

asupra operanzilor citiţi din memorie), un mediu de ieşire (care să

permită livrarea unui număr nelimitat de rezultate către utilizator), o

unitate de comandă (capabilă să interpreteze instrucţiunile citite din

memorie şi să selecteze diverse variante de desfăşurare a operaţiilor, în

funcţie de rezultatele obţinute pe parcurs).

Marea majoritate a calculatoarelor construite până în prezent se bazează pe

aceste principii, purtând numele de calculatoare de tip Von Neumann.

Pe baza proiectului EDVAC, Eckert şi Mauchly au produs, în 1951, în cadrul unei

companii proprii, primul calculator comercial UNIVAC 1.

La Universitatea Princeton, Von Neumann a condus realizarea, în 1951, a

calculatorului IAS, care dispunea de posibilitatea de a-şi modifica partea de adresă

din instrucţiune. Aceasta facilitate asigura reducerea spaţiului ocupat în memorie

de către program, ceea ce permitea prelucrarea unor seturi mai mari de date.

Multe companii de calculatoare au apărut şi dispărut dar una dintre cele mai

vechi este Apple Calculator fondată de Steven Jobs şi Stephen Wozniak. Sediul

iniţial al firmei Apple a fost un garaj. Aici Wozniak a realizat un microcalculator

care era accesibil şi persoanelor fizice şi firmelor mici. Primul microcalculator

lansat de Apple Calculator, numit Apple I, costa 695 USD. Sistemul era compus

dintr-o placă de circuit principală, fixată cu şuruburi pe o bucată de placaj. Acest

calculator nu conţinea nici carcasă nici sursa de alimentare.

Calculatorul Apple II, apărut pe piaţă în anul 1977, a stabilit standardele pentru

aproape toate calculatoarele mai importante care i-au urmat, chiar şi pentru IBM

PC.

Page 4: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Scurt istoric

4

Din 1978, Philips şi Sony au colaborat pentru a realiza actualul compact disc

audio. În 1982, cele doua companii au definitivat standardul care cuprindea printre

altele şi dimensiunea de 4,72 inch (120 mm) şi grosimea de 1,2 mm a suportului.

Se spune că a fost aleasă aceasta dimensiune deoarece permitea înregistrarea

completă a Simfoniei a IX-a de Beethoven. Philips şi Sony au elaborat şi

specificaţiile pentru unitatea CD-ROM care este folosită şi astăzi.

În anul 1981 Adam Osborne a produs un microcalculator portabil, Osborne I.

Acesta cântărea aproximativ 11 kg, avea o memorie de 64 KB, costa 1795 USD.

După lansarea modelului 5100, în 1975, IBM a produs modelele 5110 şi

5120, după care firma a produs modelul 5150, cunoscut şi sub numele de IBM

Personal Calculator. IBM nu înregistra succese comerciale notabile astfel încât, în

anul 1980 s-a hotărât să intre pe piaţa calculatoarelor cu preţuri mici.

Echipa IBM care a proiectat primul calculator personal a utilizat microprocesorul

Intel 8088 care avea o magistrala internă pe 16 biţi şi una externă pe 8 biţi.

Inginerii care lucrau la proiect au studiat piaţa calculatoarelor încercând să

respecte standardele care o dominau; au incorporat în sistemul lor toate

caracteristicile care au avut succes. Compania IBM a colaborat pentru programele

noului sistem cu, pe atunci, mica firmă Microsoft, care astăzi este una din cele mai

mari companii producătoare de software.

Pe data de 12 august 1981 în industria calculatoarelor a apărut un nou

standard. Din 1981 şi până astăzi au fost vândute sute de milioane de

calculatoare, compatibile IBM PC. Microprocesorul Intel 80286, lansat în anul

1981, este procesorul calculatorului IBM AT şi a fost preferat de IBM deoarece

era compatibil cu 8088 (programele scrise pentru microprocesorul 8088 mergeau

şi pe 80286).

Anul 1985 aduce cu el lansarea noului şi mult mai performantului chip Intel

80386, un procesor pe 32 biţi. După lansarea primului 486 DX, în aprilie 1989, au

apărut an de an procesoare mai performante, care au crescut considerabil

performanţele sistemelor de calcul. Pentru procesoarele fabricate de Intel şi AMD

mai importante sunt datele de apariţie a primului procesor Pentium (martie 1993),

a procesorului Pentium PRO (septembrie 1995) precum şi a procesoarelor

Pentium MMX a actualelor Pentium II, Celeron, Pentium III şi Pentium IV,

Duron şi Athlon.

Page 5: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Bazele utilizării calculatoarelor

5

Având în vedere tehnologiile utilizate în construcţia calculatoarelor, începând

cu anul 1946, se pot evidenţia cinci generaţii de calculatoare. Deoarece funcţia de

prelucrare a datelor este legata şi de cea de transmitere a datelor, printre

caracteristicile specifice fiecărei generaţii de calculatoare trebuie incluse şi

elementele reprezentative privind tehnologiile telecomunicaţiilor:

Generaţia I (1946-1956)

1. Hardware calculatoare: relee, tuburi electronice, tambur magnetic, tub catodic.

2. Software calculatoare: programe cablate, cod maşină, autocod.

3. Exemple de calculatoare: ENIAC, EDVAC, UNIVAC 1, IBM 650, CIFA 1-4 1,

CIFA 101-102, MARICCA, MECIPT-1 (Denumirile calculatoarelor produse în

România sunt prezentate cu litere cursive).

4. Tehnologia telecomunicaţiilor: teletype, telefon.

5. Performantele calculatoarelor: capacitate memorie 2 K, viteza de operare

10.000 instr/s.

Generaţia a II-a (1957 - 1963)

1. Hardware calculatoare: tranzistoare, memorii cu ferite, cablaj imprimat, discuri

magnetice.

2. Software calculatoare: limbaje de nivel înalt (Algol, FORTRAN).

3. Exemple de calculatoare: NCR 501, IBM 7094, CDC 6600, DACICC-1/2,

CET 500/501, MECIPT-2,DACICC-200 (Denumirile calculatoarelor produse în

România sunt prezentate cu litere cursive).

4. Tehnologia telecomunicaţiilor: transmisiuni numerice, modulaţie în coduri de

impulsuri.

5. Performantele calculatoarelor: capacitatea memoriei 32 K, viteza de operare

2.000.000 instr/s.

Generaţia a III-a (1964 -1981)

1. Hardware calculatoare: circuite integrate, memorii semiconductoare, cablaj

imprimat multistrat, microprocesoare, discuri magnetice, minicalculatoare.

3. Software calculatoare: limbaje de nivel foarte inalt, programare

structurata, LISP, sisteme de operare orientate pe limbaje (Algol, Pascal),

timp partajat, grafica pe calculator, baze de date.

Page 6: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Scurt istoric

6

4. 3. Exemple de calculatoare: IBM 360-370, PDP11/XX, Spectra 70,

Honeywell 200, Cray-1, Illiac IV, Cyber 205, RIAD 1-2, Felix C-

256/512/1024, Independent 100/102F, Coral 4001/4030 (Denumirile

calculatoarelor produse în România sunt prezentate cu litere cursive).

4. Tehnologia telecomunicaţiilor: comunicaţii prin satelit, microunde, reţele, fibre

optice, comutare de pachete.

5. Performantele calculatoarelor: capacitatea memoriei 2 MB, viteza de operare 5

mil.op/s.

Generatia a IV-a (1982 - 1989)

1. Hardware calculatoare: VLSI, sisteme distribuite, discuri optice,

microcalculatoare de 16/32 biti, superminicalculatoare, supercalculatoare.

2. Software calculatoare: sisteme de operare evoluate, ADA, pachete de programe

de largă utilizare, sisteme expert, limbaje orientate pe obiecte, baze de date

relaţionale.

3. Exemple de calculatoare: IBM-43xx, VAX-11/7xx, IBM-308x, RIAD3, Coral

4021, Independent 106, Felix 5000, Coral 8730. (Denumirile calculatoarelor

produse în România sunt prezentate cu litere cursive).

4. Tehnologia telecomunicaţiilor: reţele integrate de comunicaţii numerice

(digitale ).

5. Performantele calculatoarelor: capacitatea memoriei 8 MB, viteza de operare 30

mil.instr/s

.

Generatia a V-a ( 1990 - )

1.Hardware calculatoare: tehnici evoluate de împachetare şi interconectare, ULSI,

proiectare circuite integrate 3D, tehnologii Ga-AS şi Josephson, componente

optice, arhitecturi paralele pentru prelucrarea inferenţelor, reţele neuronale.

2. Software calculatoare: sisteme de operare cu interfaţă prietenoasă, limbaje

concurente, programare funcţionala, prelucrare simbolica (limbaje naturale,

recunoaşterea formelor: imagini/voce), Prolog, baze de cunoştinţe, sisteme expert

evoluate, CAD, CAM, CAE, multimedia, realitate virtuala, web.

3. Exemple de calculatoare: staţii de lucru, supercalculatoare, reţele de

supercalculatoare, proiectul japonez şi alte proiecte elaborate în unele ţări sau

grupuri de ţări din Europa.

Page 7: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Bazele utilizării calculatoarelor

7

4. Tehnologia telecomunicaţiilor: dezvoltarea extensiva a sistemelor distribuite,

reţele locale, reţele din fibra optică de mare capacitate reţele de transmisii radio la

frecvente de ordinul GHz cu spectru împrăştiat, telefonie digitala mobilă,

fuzionarea tehnologiilor comunicaţiilor şi calculatoarelor, Internet.

5. Performantele calculatoarelor: capacitatea memoriei zeci-sute MB, viteza de

operare 1 Ginstr - 1 Tinstr/s.

În prezent, pentru circuitele integrate folosite în calculatoarele electronice se

folosesc numeroase tehnologii care se pot grupa în tehnologii bipolare şi tehno-

logii MOS.

Page 8: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Noţiuni introductive

8

2 NOŢIUNI INTRODUCTIVE

2.1 CUM FUNCŢIONEAZĂ UN CALCULATOR ? În general, se ştie că un calculator este un dispozitiv complex, care procesează

informaţii. Au trecut deja mai multe decenii de când calculatoarele au apărut şi

sunt folosite de către om, dar de la primele tipuri de calculatoare şi până la cele de

azi, toate se bazează în funcţionare pe îndeplinirea câtorva sarcini principale:

Prelucrarea (sau procesarea) informaţiilor;

Stocarea (memorarea) informaţiilor;

Transferul şi comunicarea informaţiilor.

Dar care informaţii? Şi ce devin ele? Calculatorul poate opera numai cu

informaţiile care îi sunt oferite de către utilizator, deci care sunt introduse în

sistemul calculatorului, iar în urma execuţiei diverselor sarcini enumerate mai sus,

în final utilizatorul obţine rezultate, sub formă de noi informaţii, prin texte şi

imagini afişate pe ecran sau tipărite pe hârtie, sunete auzite în difuzoare sau

înregistrate pe suport magnetic etc.

După cum se vede, calculatorul nu reprezintă pentru utilizator un scop în sine, ci

este doar un instrument de care utilizatorul se foloseşte ca să proceseze, să

păstreze, să transforme şi să vehiculeze informaţii utile în lucrările şi în viaţa sa.

2.1.1 Prelucrarea (procesarea) informaţiilor

Computer înseamnă, mai pe româneşte, calculator, prima impresie despre rolul

lui de bază este aceea că el calculează. De fapt calculatorul procesează informaţii,

adică transformă informaţiile din unele în altele sau dintr-o formă în alta.

Procesarea implică şi foarte multe calcule matematice dar şi alte operaţii.

Informaţiile cu care operează permanent un calculator pot fi împărţite în 3

categorii mari:

Date - sunt acele informaţii care sunt procesate. De exemplu, un calculator poate

să afişeze în ce zi a săptămânii cade o anumită dată calendaristică (reprezentată

prin zi, lună şi an). Pentru asta, el trebuie să primească data calendaristică, după ce

o procesează, va afişa ziua săptămânii care corespunde acelei date. Data

calendaristică introdusă şi ziua săptămânii afişată sunt date cu care a operat

calculatorul în acest proces. Tot din categoria datelor sunt incluse şi documentele

care conţin texte, imagini, chiar şi sunete, cu care operează calculatorul şi a căror

Page 9: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Bazele utilizării calculatoarelor

9

manevrare şi prelucrare reprezintă cel mai adesea scopul utilizării acestuia într-o

activitate de birou.

Programe - reprezintă o categorie specială de informaţii, care conţin algoritmii

conform cărora calculatorul va procesa datele. Calculatorul este un simplu

automat electronic, dar în funcţie de programele pe care le foloseşte, el va putea

procesa datele primite în diverse moduri. Reluând exemplul anterior, este necesar

un program capabil să calculeze exact în ce zi a săptămânii cade o dată

calendaristică oarecare, ţinând cont de toate detaliile calendarului (ani bisecţi,

zilele fiecărei luni etc.), conform unui algoritm matematic bine stabilit.

Programele sunt compuse din instrucţiuni care sunt executate una câte una, până

când, pornind de la datele introduse, se ajunge la rezultatul final. Pentru

calculator, aceste instrucţiuni sunt codificate în aşa-numitul cod-maşină, un limbaj

de programare foarte rar folosit chiar de către specialişti. Viteza cu care sunt

executate instrucţiunile a ajuns astăzi atât de mare, încât, atunci când apăsăm o

tastă şi apare instantaneu pe ecran o literă, nici nu ne dăm seama că această

operaţie atât de simplă înseamnă, pentru calculator, execuţia a sute sau mii de

instrucţiuni în cod-maşină.

Parametrii de configurare - este vorba de acele informaţii care determină modul

specific de funcţionare pentru fiecare componentă fizică a calculatorului, sau

pentru programele folosite de el. Prin aceşti parametrii, care rămân memoraţi în

calculator până la modificarea sau ştergerea lor, un sistem de calcul poate fi

programat, de exemplu, să accepte sau să ignore un anumit dispozitiv fizic (un

hard-disk, un mouse etc.).

2.1.2 Stocarea (memorarea) informaţiilor

Calculatorul poate stoca (memora) informaţii în mai forme diferite, astfel încât

el va putea procesa nu numai informaţii introduse în momentul procesării, ci şi

informaţii stocate în memorie. În acest fel, un calculator este adesea folosit şi

pentru a găzdui baze de date sau arhive de informaţii şi documente diverse, în

format digital sau - ca să folosim un termen popular - electronic. Memoria

calculatorului se împarte în două tipuri de bază: memorie temporară (pe termen

scurt, sau dinamică) şi memorie permanentă (pe termen lung, fixă).

Memoria temporară este aceea care se şterge la oprirea alimentării cu energie

electrică (de fapt datele memorate nu se şterg ci devin incoerente şi nu mai pot fi

Page 10: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Noţiuni introductive

10

utilizate la realimentare calculatorului), este folosită numai în timpul funcţionării

lui, ca zonă de memorie de lucru pentru programele aflate în funcţiune.

Fizic, ea este reprezentată prin aşa-numita memorie RAM (Random Access

Memory).

Folosind memoria RAM (numită şi memorie internă), calculatorul execută mai

rapid programele şi procesează mai eficient informaţiile. În general, când se

vorbeşte în limbajul tehnic despre memoria unui calculator, acest termen se referă

mai ales la memoria RAM.

Când lucrezi la un document, de exemplu, modificările pe care le faci se păstrează

în memoria RAM, dar pentru ca ele să rămână permanent în document, trebuie să

fie salvate în memoria permanentă (externă). Memoria permanentă nu se şterge la

oprirea calculatorului; ea se păstrează fizic, pe dispozitive de diverse tipuri,

capabile să înregistreze informaţii pe suport magnetic (hard-disk, dischetă, bandă

magnetică) sau prin procedee optice (discul optic sau CD-ul). În ea sunt păstrate

permanent programele şi datele, organizate în aşa-numite fişiere. Tehnicienii se

referă la memoria permanentă folosind mai mult termeni ca "spaţiu de stocare"

sau "spaţiu pe disc".

Funcţia de memorare a informaţiilor face calculatorul foarte util în orice activitate,

el putând înlocui astfel dulapuri de foldere şi biblioteci întregi.

2.1.3 Transferul şi comunicarea informaţiilor

Pentru a putea stoca şi procesa informaţii, calculatorul trebuie să le şi transfere

de la un dispozitiv la altul; adesea în funcţiile sale de bază intră şi comunicarea

informaţiilor către/dinspre alte calculatoare. Există mai multe forme de transfer şi

comunicare de informaţii în activitatea calculatorului:

I/O (Input/Output) este denumirea generică dată dispozitivelor de intrare/ieşire,

adică acelor dispozitive care asigură introducerea (intrarea) informaţiilor în

calculator şi afişarea (ieşirea) de informaţii prin diverse metode. De pildă,

tastatura, mouse-ul sau scanner-ul sunt dispozitive tipice de intrare, prin care

utilizatorul poate introduce texte sau poate da comenzi calculatorului, în vreme ce

monitorul, imprimanta şi boxele audio sunt dispozitive tipice de ieşire, prin care

informaţiile din calculator ajung să fie văzute sau auzite de operator.

Transfer în/din memoria RAM - orice program, la lansarea sa, este transferat

parţial sau total în memoria RAM, de unde va fi executat pas cu pas. Tot în

memoria RAM sunt plasate informaţiile în curs de prelucrare. Există un transfer

Page 11: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Bazele utilizării calculatoarelor

11

continuu de informaţii între memoria RAM şi celelalte dispozitive din calculator.

Cu cât un calculator are mai multă memorie RAM, cu atât programele rulate au

un spaţiu mai mare de manevră şi vor funcţiona mai rapid.

Transfer între discuri - citirea informaţiilor de pe un spaţiu de stocare (disc)

oarecare poate fi văzută tot ca o operaţie de intrare în procesul de prelucrare a

informaţiilor, iar scrierea informaţiilor pe disc poate fi văzută şi ca o operaţie de

ieşire în acelaşi proces. Dat fiind că se pot citi informaţii de pe un disc şi se pot

scrie pe un alt disc, acesta este un transfer de informaţii de pe un mediu de stocare

pe altul. De exemplu, se pot copia informaţii de pe hard-disk pe dischetă, apoi

discheta poate fi transportată la un alt calculator, unde informaţiile respective pot

fi copiate de pe dischetă pe hard-disk-ul acelui calculator. Operaţiile de transfer pe

disc au loc aproape permanent.

Comunicaţia în reţea - pentru un calculator conectat la o reţea, fie prin dispozitive

de reţea, fie prin modem, au loc şi transferuri de informaţii către/dinspre alte

calculatoare. În acest fel circulaţia informaţiilor este accelerată foarte mult.

Utilitatea calculatorului a crescut enorm în ultimul deceniu prin extinderea

reţelelor şi prin posibilitatea conectării la reţeaua globală numită Internet.

2.1.4 Informaţie analogică şi informaţie digitală

După cum s-a văzut, toate sarcinile calculatorului implică operarea acestuia cu

informaţii de cele mai diverse tipuri.

Informaţiile se pot prezenta, pentru operator, sub formă de texte introduse de la

tastatură şi afişate pe ecran, de imagini statice sau animate, de sunete simple sau

complexe, sub formă de programe aflate în memoria calculatorului şi în multe alte

forme. De fapt, ca să înţelegem mai pe larg cum operează calculatorul cu

informaţia, putem distinge două metode de reprezentare a informaţiei: analogică şi

digitală.

Informaţia analogică este de tip continuu, acea informaţie care poate avea un

număr infinit de valori într-un domeniu definit. De exemplu, să zicem că folosim

o informaţie despre temperatura ambiantă dintr-un anumit loc, aceasta poate lua

valori între -30 şi +50 grade Celsius. Între aceste limite, temperatura poate avea,

teoretic, orice valoare, cu oricâte zecimale, acoperind astfel continuu întregul

domeniu. Putem măsura 20 de grade, sau –10,12 grade, sau 22,334455 grade;

numărul de valori posibile este infinit.

Page 12: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Noţiuni introductive

12

Informaţia digitală are un număr finit de valori într-un domeniu limitat.

Calculatoarele folosesc acest tip de informaţie pentru ca toate operaţiile lor să se

deruleze în timp finit şi după algoritmi exacţi. Astfel, aceeaşi temperatură poate fi

măsurată, pe calculator, numai cu valori rotunjite la numărul de grade: 20 de

grade, -21 de grade, 42 de grade etc. Valorile intermediare, zecimale, pot fi

rotunjite la cel mai apropiat întreg, dacă precizia cerută de programul care

foloseşte această informaţie este suficientă pentru scopul propus. Tot informaţie

digitală este şi acea informaţie care nu este numerică, dar are tot un set finit de

valori. De exemplu, cele 7 zile ale săptămânii reprezintă un set finit de valori:

Luni, Marţi, Miercuri, Joi, Vineri, Sâmbătă, Duminică, dacă un program trebuie să

fie afişeze ziua curentă, va determina o valoare din acest set pentru informaţia pe

care o va afişa.

Calculatoarele actuale folosesc o formă particulară de informaţie digitală, anume

informaţia binară.

2.1.4.1 Informaţia binară

Aceasta este informaţia digitală care este reprezentată prin folosirea unui set

de numai două valori: 0 şi 1. Prin codificări adecvate, aproape orice tip de

informaţie poate fi reprezentată în formă binară. Avantajele acestei forme de

reprezentare a informaţiei sunt mai multe:

Simplitate - foarte mulţi parametrii cu care lucrăm au numai două valori, de aceea

este uşor ca ei să fie reprezentaţi prin cele două valori binare, 1 sau 0. De

exemplu: DA sau NU (ca răspuns la o întrebare), deschis sau închis (un contact,

un bec), pornit sau oprit (un aparat, un dispozitiv), activ sau inactiv (o opţiune de

lucru într-un program), permis sau interzis (o permisiune de acces sau de execuţie

a unei anumite operaţii);

Expandabilitate - reprezentarea binară poate fi extinsă şi la parametri care pot

avea mai mult de 2 valori. De exemplu, dacă avem un sistem de 2 becuri care pot

fi aprinse sau stinse independent, starea lor curentă poate fi indicată de doi

parametri binari, fiecare cu valoarea 0 pentru "stins" sau 1 pentru "aprins".

Claritate - deoarece valorile cu care se lucrează sunt doar 1 şi 0, informaţiile sunt

clare şi erorile sunt reduse. Între 0 şi 1 nu sunt admise valori intermediare, chiar

dacă semnalele electrice sunt semnale analogice în fond, informaţia conţinută de

ele este permanent modelată în formă digitală. Astfel, dacă pe linia telefonică, din

Page 13: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Bazele utilizării calculatoarelor

13

cauza perturbaţiilor, valoarea semnalului este 0.95, calculatorul o poate trata, prin

rotunjire, ca fiind valoarea corectă 1.

Viteză - prelucrarea informaţiilor în computer implică luarea de milioane de

decizii pe secundă. Acest proces este mult mai rapid atunci când o decizie

înseamnă numai o alegere între două opţiuni posibile 0 sau 1, decât dacă există un

set mai mare de opţiuni.

Aceste considerente sunt mai mult teoretice pentru un simplu utilizator, rolul lor

este acela de a permite înţelegerea modului de "gândire" al computerului atunci

când acesta execută calcule matematice, ia decizii logice sau operează în orice alt

mod cu informaţia.

2.1.4.2 Baze de numeraţie

Suntem obişnuiţi să numărăm în baza 10, reprezentând valori cu ajutorul celor

10 cifre de la 0 la 9, dar suportul matematic folosit de calculatoare pentru

manevrarea şi prelucrarea informaţiei binare este sistemul de numeraţie în baza 2

şi/sau în baze de numeraţie care sunt puteri ale lui 2. Principalele sisteme de

numeraţie folosite pentru reprezentarea binară a informaţiei sunt prezentate în

tabelul 2.1. Ca regulă generală pentru numărarea într-o bază de numeraţie N: când

la sfârşitul unui număr scris în baza N apar, la rând, numai cifre N-1, numărul

următor din şir (cu 1 mai mare decât precedentul) va primi, în locul fiecărei cifre

N-1 de la dreapta, cifra 0, iar în faţa acestora la cifra existentă se adaugă 1 şi aşa

mai departe.

Sistemul binar foloseşte baza 2, în care avem doar două cifre, 0 şi 1, astfel încât

orice număr va fi reprezentat numai cu aceste două cifre. Regula este aceeaşi ca în

orice bază de numeraţie N. Pentru primele N numere, începând de la 0, se folosesc

în ordine cele N cifre ale bazei respective, dar pentru următorul număr (N+1),

prima cifră din dreapta devine 0 şi în faţa ei se adaugă cifra 1 (aşa cum numărul

care urmează după 9, în baza 10, se notează cu 10).

Sistemul octal foloseşte baza 8, cu cifrele de la 0 la 7. În acest caz, numărul 8 va

fi notat în octal cu “10”, numărul 9 va fi notat în octal cu “11”, numărul zecimal

10 va fi notat în octal cu “12” etc. Sistemul octal este cel mai rar folosit.

Sistemul hexazecimal foloseşte baza 16. În acest caz sunt necesare 16 cifre

distincte; după cifrele de la 0 la 9 se folosesc, în ordine, literele A, B, C, D, E, F.

Astfel, numărul zecimal 15 va fi notat cu “F”, iar numărul 16 cu “10”, numărul

Page 14: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Noţiuni introductive

14

zecimal 255 va avea notaţia hexa (prescurtare de la hexazecimal) “FF” şi aşa mai

departe. Tabelul 2.1 prezintă exemple de notaţii în aceste baze.

De fapt, datele sunt reprezentate în calculator numai în sistemul binar, fiecare

cifră binară fiind un bit de informaţie. Sistemele octal şi hexazecimal sunt notaţii

folosite de programatori pentru manevrarea mai uşoară a şirurilor lungi care ar

rezulta, în sistemul binar, dacă s-ar folosi notaţia binară pentru numere mari. Dacă

se întâlneşte o valoare "44", fără precizarea bazei de numeraţie, cum s-ar putea

spune dacă este scrisă în sistemul zecimal sau în sistemul hexazecimal? Pentru a

le deosebi, la o valoare hexazecimală se adaugă fie un prefix “0x” (rezultă notaţia

“0x44”), fie un sufix “h” (rezultă notaţia “44h”). Valorile numerice pentru care nu

se specifică baza de numeraţie se consideră, de regulă, că sunt valori în baza 10.

Tabelul 2.1

Binar Octal Zecimal Hexa

0 0 0 0

1 1 1 1

10 2 2 2

11 3 3 3

100 4 4 4

101 5 5 5

110 6 6 6

111 7 7 7

1000 10 8 8

1001 11 9 9

1010 12 10 A

1011 13 11 B

1100 14 12 C

1101 15 13 D

1110 16 14 E

1111 17 15 F

10000 20 16 10

10001 21 17 11

Page 15: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Bazele utilizării calculatoarelor

2.1.4.3 Unităţi de măsură pentru cantitatea de informaţie

Cantitatea de informaţie stocată şi vehiculată de calculator în format binar este

măsurată în unităţi de măsură specifice. După cum am arătat, o cifră binară

reprezintă un bit de informaţie, aceasta este unitatea de bază pentru măsurarea

informaţiei. Din motive practice, însă, informaţiile sunt manevrate în grupuri de

câte 8 biţi. Un grup de 8 biţi se numeşte octet sau Byte (citit bait, într-o singură

silabă). Notaţiile prescurtate fac diferenţa între bit (notat cu "b") şi Byte (notat cu

"B"). Dar fiindcă aceste unităţi sunt foarte mici în multe cazuri practice, cel mai

adesea se folosesc multiplii lor, cu prefixele uzuale folosite şi în cazul altor unităţi

de măsură. În tabelul 2.2 se prezintă multiplii uzuali ai Byte-ului.

Tabelul 2.2

Totuşi, există o diferenţă de care trebuie ţinut cont. În cazul altor unităţi de

măsură, prefixul Kilo înseamnă 1000 adică 10 la puterea a 3-a, iar multiplii

următori - Mega, Giga şi Terra - desemnează puterile a 6-a, a 9-a şi respectiv a 12-

a, ale lui 10. În cazul măsurării informaţiei binare se lucrează cu puteri ale lui 2;

se întâmplă că 2 la puterea 10 este 1024. Astfel se foloseşte multiplul de 1

KiloByte pentru a desemna 1024 Bytes. Apoi, 1 MegaByte = 1024 KiloBytes, 1

GigaByte = 1024 MegaBytes, iar 1 TerraByte = 1024 GigaBytes. Adesea se

rotunjeşte acest 1024 la 1000, din obişnuinţa de a se folosi puteri ale lui 10, dar

rezultă din aceasta o eroare care creşte cu volumul de informaţie şi care poate

produce confuzii.

Se pare că este în studiu un nou sistem de denumire a multiplilor pentru unităţile

de măsură binare, care să elimine această confuzie, dar deocamdată cel vechi este

încă în uz.

Pentru a avea o idee despre ce înseamnă aceste cantităţi de informaţie, se pot

menţiona următoarele:

1 Byte este, pentru calculator, cantitatea de informaţie echivalentă cu o literă de

text.

1 KB înseamnă un text de 1000 de litere, în general mai puţin de o pagină de text.

15

Page 16: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Noţiuni introductive

16

1 MB poate cuprinde o carte foarte mare; o dischetă are, de exemplu, 1.44 MB, iar

un ZIP-disk are 100 MB.

1 GB poate cuprinde o bibliotecă de mii de cărţi; un CD are cam 2/3 dintr-un 1

GB (650 MB), iar hard-diskurile din ofertele actuale au o capacitate de la 20 GB

până la aproximativ 100 GB.de la câţiva GB până la zeci de GB.

1 TB este deja un volum enorm de informaţii, dar probabil şi această dimensiune

va deveni uzuală în viitorul apropiat.

2.1.5 Hardware şi Software

Tot ce se găseşte în calculator poate fi împărţit în două categorii mari de

sisteme: hardware şi software.

Hardware este termenul care desemnează dispozitivele fizice - optice,

electronice, mecanice - care compun calculatorul.

Monitorul, tastatura, mouse-ul, carcasa unităţii centrale şi toate componentele

fizice din ea, sunt dispozitive hardware. Toate acestea comunică între ele şi

funcţionează pe bază de programe.

Software este termenul care desemnează programele pe baza cărora funcţionează

calculatorul. Dispozitivele hardware sunt dispozitive programabile, ele pot

funcţiona cu o varietate mare de programe, în diferite moduri, după cerinţele

utilizatorului.

Unele componente hardware includ, din fabricaţie, mici programe care asigură

funcţionarea lor de bază. Dar majoritatea programelor sunt introduse (instalate) în

calculator după asamblarea acestuia, ele pot fi modificate, optimizate sau înlocuite

pe parcursul utilizării.

2.1.5.1 Ce este un program?

Să presupunem că avem de rezolvat următoarea problemă: se dau literele R G

V O I A şi se cere ca ele să fie sortate (aranjate) în ordine alfabetică. Majoritatea

oamenilor pot face asta în mai puţin de 10 secunde. Dar un calculator modern

poate rezolva problema în mai puţin de o miime de secundă. Să credem că un

calculator este mai inteligent decât omul? Nicidecum. De fapt, calculatorul nu ştie

să rezolve nici o problemă. Însă procesorul din calculator poate executa extrem de

rapid un set restrâns de operaţii logice, omul poate să-i impună calculatorului un

anumit mod şi o anumită succesiune de efectuare a operaţiilor, astfel încât

rezultatul lor să fie soluţia problemei. Acest lucru, omul îl face printr-un program.

Page 17: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Bazele utilizării calculatoarelor

17

Programul pentru rezolvarea problemei de mai sus conţine, de fapt, nu soluţia

problemei, ci o metodă (logică, matematică etc.) prin care calculatorul poate găsi

soluţia pornind de la datele primite şi de la structura alfabetului. Calculatorul nu

ştie că datele de pornire sunt litere sau altceva, el doar efectuează automat

operaţiile dictate de program, aplicând astfel metoda de rezolvare propusă de

programator.

Dacă modificăm problema, considerând că fiecare literă este iniţiala unei

culori, iar apoi se cere să se aranjeze culorile în ordinea apariţiei lor în curcubeu,

atunci un om poate rezolva repede problema, dar calculatorul - care nu ştie ce sunt

culorile - nu va mai putea rezolva problema prin aceeaşi metodă ca prima dată,

deci are nevoie de un alt program, care să includă denumirile culorilor şi ordinea

lor în curcubeu.

La apăsarea unei taste (F), între momentul începerii acestei acţiuni şi momentul

afişării rezultatului acţiunii pe ecranul monitorului, se produce o succesiune de

evenimente descrise în cele ce urmează.

Tastatura trimite spre calculator un semnal electric care arată ce tastă a fost

apăsată. Controlerul de tastatură (un circuit care controlează comunicaţia dintre

calculator şi tastatură) interpretează acest semnal, determină că litera apăsată a

fost F şi o stochează în memorie în aşteptarea momentului când microprocesorul

va putea să se ocupe de ea.

Apoi controlerul trimite procesorului un semnal numit întrerupere. Întreruperea

îi spune procesorului că o anumită parte a calculatorului are o informaţie care

trebuie procesată, solicitându-i atenţia. În acest caz, controlerul îi cere

procesorului să se ocupe de tasta apăsată.

Procesorul execută tot timpul diverse programe, împărţindu-şi timpul între mai

multe sarcini, care sunt tratate pe rând, iar semnalul de întrerupere îl anunţă că s-a

adăugat încă o sarcină în lista celor pe care le are de efectuat. Întreruperile sunt

tratate cu anumite priorităţi, când vine rândul să fie tratat evenimentul determinat

de apăsarea tastei, procesorul trimite această sarcină unui program corespunzător

din sistemul de operare pe utilizat. Presupunând că se utilizează stemul de operare

Windows, programul din sistemul de operare stabileşte care fereastră (aplicaţie)

era activă când s-a apăsat tasta respectivă şi trimite acesteia un mesaj, spunându-i

ce tastă a fost apăsată.

Fereastra (de fapt, un program care controlează tot ce se întâmplă în acea

fereastră) decide ce este de făcut la apăsarea acelei taste. Dacă este vorba de

Page 18: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Noţiuni introductive

18

fereastra editorului de text, fiindcă s-a apăsat o literă, editorul de text o va adăuga

în zona de lucru pentru fişierul care se editează (litera astfel adăugată va ocupa un

byte în memoria RAM a calculatorului). Apoi editorul de text va cere sistemului

de operare să afişeze pe ecran litera tastată. Sistemul de operare va afişa litera pe

ecran prin adăugarea ei în memoria video, cea care conţine matricea de puncte

aprinse sau stinse de pe ecran şi culorile corespunzătoare fiecărui punct.

Data următoare când placa video regenerează imaginea de pe monitor litera va

apărea pe ecran. Majoritatea plăcilor video regenerează imaginea de pe ecran de

60-100 ori pe secundă.

Descrierea de mai sus este generală, lipsind din ea multe detalii. Procesorul

execută mii de operaţiuni în fiecare secundă, fiecare componentă din calculator

are sarcinile ei precise.

2.1.5.2 Componente hardware

Un calculator este un sistem modular, alcătuit din numeroase componente

fizice, în special electronice, incluzând însă şi dispozitive mecanice şi optice.

Examinând sumar un calculator personal obişnuit, se pot observa elementele sale

de bază:

Carcasa calculatorului - aceasta este "corpul" calculatorului, în carcasă fiind

montate multe alte componente, unele vitale, altele opţionale, precum:

Sursa de alimentare - ansamblul care alimentează cu energie electrică, la

parametrii necesari, toate componentele din, sistem, cu excepţia celor care au o

alimentare electrică separată;

Placa de bază - "coloana vertebrală" a sistemului, care susţine funcţionarea

coordonată a acestuia şi asigură comunicarea între toate componentele sale;

Microprocesorul - "creierul" sistemului, piesa de bază care defineşte

performanţele de viteză ale calculatorului, este cel care execută şi coordonează

toate operaţiile din sistem;

Memoria internă - păstrează datele de lucru în timpul execuţiei programelor, pe

durata funcţionării calculatorului. O parte specială a sa este memoria video, care

păstrează conţinutul imaginii ce se afişează continuu pe monitor;

Discul dur (hard-disk) - un dispozitiv de memorie care păstrează pe un disc

magnetic informaţii - sistemul de operare, programe, documente şi orice alte date-

chiar şi atunci când calculatorul este oprit.

Page 19: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Bazele utilizării calculatoarelor

19

Unitatea de dischetă (floppy-disk) - un dispozitiv de memorie pentru stocarea de

date, pe un disc magnetic flexibil, date care poate fi transportate şi pe alte

calculatoare;

Unitatea CD-ROM - un dispozitiv de memorie care operează cu discuri optice

(compact-disk), putând să le citească şi (dacă este şi CD-writer) să le înscrie.;

Placa video - componenta prin care conţinutul memoriei video este transmis

continuu către monitor;

Placa de sunet - componenta prin care calculatorul poate trimite semnale sonore

către boxe sau căşti, la o calitate superioară speakerului (un mic difuzor intern

folosit pentru semnale sonore simple);

Modemul - componenta prin care calculatorul poate fi folosit pentru comunicarea

directă cu alte calculatoare, prin linia telefonică. Modemul e foarte utilizat pentru

conectarea la Internet;

Placa de reţea - componenta prin care calculatorul poate fi conectat într-o reţea

locală de calculatoare.

Monitorul este micul "televizor" pe care se poate vedea permanent ceea ce

afişează calculatorul, fiind astfel un element de bază pentru urmărirea rezultatelor

operării pe calculator.

Tastatura este claviatura cu multe taste (mici butoane), care are rolul de bază în

introducerea de comenzi şi date (texte, cifre etc.) în calculator.

Mouse-ul este micul dispozitiv folosit pentru comanda calculatorului în interfeţe

grafice, deplasând un pointer pe ecran şi apăsând pe butoane, similar apăsării cu

degetul pe butoanele unui panou de comandă;

Imprimanta este ansamblul folosit pentru tipărirea pe hârtie a informaţiilor din

calculator, texte şi/sau imagini;

Scanner-ul este un dispozitiv cu ajutorul căruia imaginile tipărite pe hârtie sau

fotografiile pot fi „scanate” şi introduse în memoria calculatorului pentru a fi

prelucrate şi/sau afişate pe ecran în diverse forme;

Boxele audio şi/sau căştile audio - redau, la nivelul de audiţie al urechii umane,

sunetul preluat de la placa audio sau de la alte dispozitive audio din sistem.

Există şi alte componente mai mărunte în carcasa calculatorului ca şi dispozitive

numite opţionale (echipamente periferice) care pot fi ataşate la calculator (ca

joystick-ul, videocamera etc.) în funcţie de scopul în care acesta este folosit.

Page 20: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Noţiuni introductive

2.1.5.3 Informaţii suplimentare despre componentele hardware

CARCASA CALCULATORULUI Aparent nesemnificativă (poate şi din cauză că se umblă mai rar la ea),

carcasa calculatorului este, de fapt, cea în care se găsesc cele mai importante

componente ale acestuia. La unele calculatoare (de exemplu, la cele de tip

MacIntosh, sau la calculatoarele portabile, numite laptop sau notebook), carcasa

calculatorului face corp comun cu tastatura şi cu monitorul. În cazul

calculatoarelor din familia IBM PC (cele mai răspândite), ea are de cele mai multe

ori forma unui paralelipiped de dimensiuni şi forme relativ variabile.

Unele carcase (de tip desktop) sunt mai mult late decât înalte, "culcate" ocupă o

arie mai mare pe suprafaţa orizontală pe care sunt plasate; încap în spaţii mai mici

pe verticală (rafturi sub birou), sau sunt suporturi bune pentru monitor.

Mai răspândite sunt azi carcasele verticale, de dimensiuni mici (minitower), medii

(miditower) sau - mai rar, mai ales la servere puternice - mari (full tower) (figura

2.1).

În comerţ, în carcasele pentru calculator se găsesc cel mai adesea asamblate

sursele de alimentare cu energie electrică. Din acest punct de vedere, există surse

de alimentare cu factor AT şi ATX, fiecare având anumite caracteristici tehnice.

Factorul AT a apărut primul, fiind întâlnit la calculatoarele mai vechi, pe când

factorul ATX este mai nou, predominând, în ultima vreme, piaţa. El va înlocui

treptat, cu totul, componentele cu caracteristici AT, plăcile de bază mai noi, ca şi

unele carcase de tip recent, suportând numai alimentare de tip ATX. Aceasta

înseamnă că alegerea unor componente (placa de bază a calculatorului) trebuie

făcută în raport cu tipul sursei de alimentare şi al carcasei, pentru compatibilitate

din punct de vedere al factorului AT/ATX.

Fig.2.1 Tipuri de carcase utilizate la PC-urile actuale.

20

Page 21: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Bazele utilizării calculatoarelor

21

La exterior, importante sunt părţile din faţă şi din spate ale carcasei. Pe

panoul frontal se găsesc butoane de control pentru sistem, cum sunt: butonul de

pornire/oprire (POWER), butonul de re-pornire la cald (RESET) sau, la carcase

mai vechi (sau şi la unele mai noi, dar nefuncţional), butonul TURBO. Câteva

leduri pot da indicaţii despre starea sistemului: ledul POWER (verde, de regulă)

este aprins cât timp calculatorul este pornit, iar ledul HDD (roşu, în general) se

aprinde sau clipeşte ori de câte ori se execută operaţii de citire/scriere pe hard-

disk. Pe partea din spate a carcasei sunt plasate o mulţime de mufe unde se

conectează cablurile care asigură comunicaţia între calculator şi alte dispozitive

periferice sau legătura cu alte calculatoare. Rar există aici două mufe identice,

astfel încât, dacă ai de conectat aici un cablu, este uşor să-i găseşti locul potrivit.

Carcasa AT are cam orice PC mai vechi de 1998 (cu referinţă la PC-urile

compatibile IBM-PC). Carcasele ATX au apărut de aproximativ 6 ani; ele au

anumite îmbunătăţiri care pot fi luate în considerare la alegerea componentelor

PC-ului: Gabaritul intern este ceva mai mare la carcasa ATX, deci vor încăpea în

ea mai multe componente, ventilaţia va fi mai bună, deci durata de viata a

componentelor (prin reducerea supraîncălzirii care le uzează) va fi mai mare;

Oprirea automată a PC-ului este posibila la carcasele ATX. Din Windows 98,

când se dă comanda "Shut down", imediat ce apare mesajul portocaliu pe fond

negru, care anunţa că sistemul poate fi oprit, se şi opreşte automat PC-ul, fără a

mai se apăsa butonul POWER;

Protecţie la oprirea accidentala au doar carcasele ATX. Daca se doreşte oprirea

PC-ului din butonul POWER, trebuie acesta să fie apăsat timp de 5-6 secunde.

Daca acelaşi buton este apăsat din greşeala, un timp mai scurt, acţiunea nu are

efect.. În spate, carcasa ATX are un comutator pentru întreruperea alimentării.

Acest buton întrerupe alimentarea cu tensiune electrică a sursei, deci el poate

deconecta instantaneu şi complet calculatorul de la reţeaua de tensiune. Butonul

POWER nu întrerupe alimentarea sursei de tensiune, aceasta rămânând sub

tensiune atâta timp cât PC-ul este în priză;

Tastatura PS/2 ia locul tastaturii "normale" (cu mufa DIN) la carcasele ATX.

Mouse-ul de tip PS/2 are mufa rezervata pe carcasa ATX (fata de carcasa AT,

unde se poate folosi un mouse PS/2 numai daca se montează portul PS/2 necesar).

Dar, opţional, se poate folosi pe carcasa ATX un mouse serial, pe portul COM1;

Plăcile ATX includ porturi seriale, paralele şi USB, deci nu mai trebuie conectate

plăcute separate pe placa de baza, ca la plăcile AT.

Page 22: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Noţiuni introductive

Facilităţi Keyboard-PowerUp, Wake-on-alarm, Wake-on-ring, Wake-on-Lan

(pentru pornirea calculatorului la anumite evenimente - la apăsarea unei taste, la

ora programata, la apel telefonic, la conectarea prin redea) exista doar la plăcile

ATX.

SURSA DE ALIMENTARE Calculatorul funcţionează pe bază de energie electrică. Un notebook poate

funcţiona un timp limitat, alimentat de la un acumulator electric. Calculatoarele

obişnuite trebuie conectate la priză pentru a funcţiona. Tensiunea electrică la

nivelul prizei fiind prea mare pentru componentele din calculator, în carcasa

calculatorului există un ansamblu care reduce tensiunea de la 220 V la valorile

mult mai mici la care pot funcţiona componentele electronice din calculator.

Această componentă este sursa de alimentare. Ea se găseşte în interiorul carcasei

calculatorului, exact acolo de unde iese cablul de alimentare de la priza electrică.

Deoarece conţine elemente care se încălzesc puternic în timpul funcţionării, este

prezent un ventilator care o răceşte (figura 2.2). Orice sursă de alimentare are o

putere limitată, calculată să suporte un anumit consum maxim, de aceea nu trebuie

să se abuzez prin adăugarea de noi componente în calculator, pentru că, la un

moment dat, acestea pot să suprasolicite sursa. Calculatoarele cu multe

componente au nevoie de surse mai puternice. Există diverse tipuri de surse, unul

din parametrii principali ai acestora fiind puterea nominală suportată.

Fig. 2.2 Imaginea unei surse pentru alimentarea calculatorului.

Aşa cum am arătat mai sus, alt parametru al sursei de alimentare este factorul de

formă; se deosebesc surse AT şi ATX. Sursele AT tind să fie înlocuite tot mai

mult de surse ATX, care au o serie de facilităţi în plus, printre care câteva

posibilităţi de a fi controlate prin calculator, ceea ce poate asigura o economie de

22

Page 23: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Bazele utilizării calculatoarelor

23

energie pe durata cât calculatorul, deşi lăsat în funcţiune, nu este folosit efectiv.

Carcasele calculatoarelor ţin şi ele cont de factorul de formă, astfel încât adesea

ele se vând cu tot cu sursă, sursa fiind adecvată carcasei.

PLACA DE BAZĂ Placa de bază mai este cunoscută şi sub numele de motherboard sau

mainboard; ea este una dintre componentele vitale ale calculatorului, susţinând

comunicarea şi coordonarea activităţii tuturor componentelor din sistem. Fizic, ea

este acea placă mare, cu multe circuite şi socluri (sloturi) de diverse forme, la care

sunt conectate prin cabluri sau prin fixare în sloturi celelalte componente din

sistem (figura 2.3). Dintre componentele principale, pot fi enumerate:

Chipsetul sistemului şi controlerele sunt componentele "inteligente" ale plăcii de

bază, circuite integrate care dirijează traficul de informaţii şi coordonează multele

dispozitive din calculator. De calitatea chipsetului depind performanţele întregului

sistem, deoarece el impune tipul şi limitele altor componente ce le poate suporta

sistemul.

Magistralele de sistem sunt căile prin care circulă semnalele electrice între

componente. Aceste căi includ atât circuitele trasate pe placa de bază, cât şi

diversele sloturi în care pot fi fixate diverse plăci şi integrate. Arhitectura

magistralelor are o importanţă deosebită în determinarea performanţelor

sistemului;

BIOS-ul (de la Basic Input/Output System - sistem de bază de intrare/ieşire) este

un program înscris într-o componentă de pe placa de bază. Este cel care intră

primul în funcţiune atunci când se porneşte calculatorul, permite controlul asupra

dispozitivelor din sistem, lansează în execuţie sistemul de operare (dacă acesta

este instalat). Tot în BIOS se pot configura anumiţi parametri prin care sistemul să

poată folosi mai bine dispozitivele hardware.

Memoria cache este o memorie de capacitate de mică dar de foarte mare viteză,

plasată între procesor şi memoria normală a sistemului.

De fiecare dată când procesorul are nevoie de o informaţie din memorie, aceasta

este căutată mai întâi în memoria cache, ceea ce accelerează mult operaţiile

repetate cu aceeaşi informaţie, în general foarte frecvente;

Page 24: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Noţiuni introductive

Fig. 2.3 Placa de bază a unui PC modern.

Resursele sistemului nu sunt dispozitive fizice, dar sunt foarte importante

deoarece determină modul în care PC-ul îşi organizează accesul la zonele de

memorie şi la dispozitivele componente, iar pe de altă parte configurarea lor

permite optimizări şi adaptări ale sistemului la dispozitivele incluse şi la cerinţele

utilizatorului. Ca resurse controlate direct de logica plăcii de bază pot fi

enumerate:

Întreruperile (IRQ) – sunt folosite atunci când un dispozitiv solicită atenţia

procesorului folosind cereri de întrerupere a activităţii sale curente. În sistemele

tradiţionale, fiecare dispozitiv are un număr IRQ diferit. Dacă două dispozitive

încearcă să folosească acelaşi număr IRQ, poate apărea un conflict. Tehnologiile

mai noi permit mai multor dispozitive să împartă aceeaşi întrerupere;

Canalele de acces direct la memorie (DMA) – sunt folosite de unele dispozitive

care pot să citească şi să scrie direct în memoria sistemului, în loc să ceară

procesorului să facă aceasta. Transferul datelor direct între dispozitive şi memorie,

fără implicarea microprocesorului, îmbunătăţeşte eficienţa sistemului. Fiecare

astfel de dispozitiv are nevoie de propriul său canal DMA.

Adresele de intrare/ieşire (I/O) – sunt folosite de dispozitivele care schimbă

informaţii cu sistemul plasând date la anumite locaţii de memorie. De câte ori

intră sau iese o informaţie din calculator, către modem, către hard-disk sau către

imprimantă, de exemplu, se folosesc adrese I/O. La fel, fiecare dispozitiv are

nevoie de propria sa zonă de adrese de memorie I/O.

Adresele de memorie - similar cu adresele I/O - sunt folosite de dispozitive pentru

funcţionarea lor normală. De exemplu, programul BIOS poate fi copiat în

memoria RAM; se pot folosi zone de memorie pentru a păstra date temporare

folosite de dispozitive;

24

Page 25: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Bazele utilizării calculatoarelor

MICROPROCESORUL Microprocesorul sau procesorul este o componentă vitală pentru orice

calculator. Rolul său este fundamental, el fiind cel care parcurge programele din

calculator, instrucţiune cu instrucţiune, le execută coordonând dispozitivele din

sistem, procesează şi realizează transferul datelor, controlează toată activitatea

sistemului. Procesorul este un circuit integrat care include echivalentele unui

număr foarte mare de elemente de circuit electronic clasic - tranzistorii. El

lucrează în strânsă colaborare cu placa de bază, pe care este montat într-un soclu

(numit şi slot sau socket) special. În funcţie de tipul acestui soclu, o placă de bază

poate suporta numai anumite tipuri de procesoare. Astfel, pentru schimbarea

procesorului, gama de opţiuni este limitată la cele permise de placa de bază.

Există multe tipuri de procesoare, dar cele mai cunoscute sunt cele produse de

firmele INTEL (realizatoarea procesoarelor din familia x86, mai popular

cunoscute prin codurile 286, 386, 486, Pentium – figura 2.4) şi AMD (cu

procesoarele din seria K6, iar mai nou cu seriile Athlon şi Duron). Numele

procesorului dintr-un calculator şi frecvenţa lui de lucru se pot citi, de obicei, în

primele rânduri de mesaje afişate la pornirea calculatorului.

Performanţele procesorului se măsoară prin mai mulţi parametri, dar cel mai

important este frecvenţa de lucru a procesorului. La ora actuală, cel mai nou

procesor lansat de Intel este Pentium 4; el a ajuns să lucreze la frecvenţe de până

la 2,6 GHz.

În tabelul 2.3 sunt prezentate evoluţiile generaţiilor de calculatoare personale

compatibile IBM PC, tipurile de procesoare şi numerele tranzistorilor echivalenţi

integraţi în ele.

Fig. 2.4 Microprocesoare PENTIUM produse de Intel.

25

Page 26: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Noţiuni introductive

Tabelul 2.3

MEMORIA INTERNĂ Prin memoria de sistem (sau memorie internă - RAM) se înţelege acea

componentă care are rolul de a stoca temporar date folosite de calculator în timpul

funcţionării sale. Fizic, este vorba de nişte plăcuţe care se montează pe placa de

bază, ce conţin circuitele de memorie (figura 2.5). Deoarece memoria RAM se

montează pe placa de bază, există câteva tipuri distincte de arhitectură a plăcuţelor

de memorie; orice adăugare sau înlocuire de memorie RAM trebuie făcută ţinând

26

Page 27: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Bazele utilizării calculatoarelor

cont de ceea ce poate fi montat pe placa de bază. O placă de bază poate suporta

numai un anumit tip (uneori 2 tipuri) de plăcuţe de memorie.

Fig. 2.5 Plăcuţe de memorie RAM.

Orice program lansat în execuţie procesează diverse date. În perioada procesării

acestora ele sunt stocate în circuitele de memorie, care sunt foarte rapide în

comparaţie cu alte dispozitive de stocare din sistem. Cu cât un sistem are mai

multă memorie RAM, cu atât are mai mult spaţiu temporar de manevrare a

datelor. Astfel el poate procesa blocuri mai mari de date sau poate lucra simultan

cu mai multe programe. Când memoria RAM ajunge să fie umplută cu date,

sistemul începe să funcţioneze mai greu. Se poate verifica câtă memorie RAM are

un anumit sistem chiar de la pornire, când se face un test iniţial al circuitelor de

memorie şi este afişat un contor care avansează rapid până la volumul total al

memoriei instalate. Un sistem cu performanţe medii are astăzi 64 MB de memorie

RAM. În lipsa memoriei RAM, sau dacă memoria RAM este defectă, sistemul

poate refuza să pornească..

PLACA VIDEO Placa video este componenta care pregăteşte imaginea generată de calculator

pentru afişare pe monitor. O poţi localiza urmărind unde se conectează, în spatele

carcasei calculatorului, cablul video care vine de la monitor. În multe cazuri, placa

video e o componentă distinctă, care se montează pe placa de bază, într-un slot

adecvat. Unele plăci de bază, însă, includ astfel de componente chiar în arhitectura

lor, caz în care placa video nu mai este o componentă distinctă, dar mufa ei iese

tot în spatele carcasei, pentru ataşarea cablului pentru monitor.

Placa video include circuite de memorie RAM care alcătuiesc aşa-numita

memorie video. O placă video foarte performantă poate avea, de exemplu, 64 sau

128 MB RAM. În memoria video este păstrată toată informaţia afişată pe ecranul

monitorului. Imaginea de pe ecran este compusă din puncte (sau pixeli) care sunt

aranjate pe linii şi coloane.

27

Page 28: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Noţiuni introductive

Prin analogie cu punctele unei coli de hârtie scrise, fiecare pixel poate fi "scris"

(cu cerneală de o anumită culoare) sau "şters" (caz în care are culoarea hârtiei).

Fig. 2.6 Aspectul unei plăci video.

În memoria video se stochează informaţiile despre fiecare pixel: starea lui

(„aprins” sau „stins"), culoarea „cernelii” şi culoarea „hârtiei”. Cu cât afişarea se

face la o rezoluţie mai mare (adică la o densitate mai mare de puncte pe ecran), cu

atât imaginea conţine mai mulţi pixeli. Pe de altă parte, cu cât este mai mare

numărul de culori folosite (adâncimea de culoare), cu atât informaţia de culoare

este mai complexă şi necesită un volum mai mare de memorie. Limitele în care

pot varia aceşti parametri diferă de la o placă video la alta. Rezultă, deci, că

performanţele video ale calculatorului sunt direct proporţionale cu volumul de

memorie video şi cu performanţele tehnice ale plăcii video.

În timpul execuţiei programelor, ori de câte ori apare necesitatea unei modificări a

imaginii de pe ecran, fie şi numai pentru afişarea unei litere noi, procesorul

determină - prin calcule specifice - ce puncte trebuie modificate pe ecran,

realizând modificările adecvate în memoria video. Placa video reface imaginea de

pe ecran cu o frecvenţă fixă (numită şi refresh rate - "frecvenţă de

reîmprospătare"), care poate varia de la o placă la alta între 50 Hz şi 90 Hz sau

mai mult. Unele plăci video performante preiau o parte din sarcina procesorului,

(de a determina modificările necesare pe ecran în anumite situaţii), ceea ce

permite procesorului să se ocupe de alte sarcini. Totuşi, performanţele unei plăci

video nu pot fi exploatate decât folosind şi un monitor corespunzător. Unele plăci

28

Page 29: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Bazele utilizării calculatoarelor

dispun şi de module care permit trimiterea imaginii către televizoare sau alte

dispozitive video.

În concluzie, placa video este vitală pentru afişarea imaginii pe monitor, iar

calitatea ei este foarte importantă dacă se foloseşte calculatorul pentru aplicaţii

grafice, proiectare asistată, video, multimedia, animaţie, jocuri şi tot ce înseamnă

operarea intensivă cu imagini.

Monitorul Monitorul este dispozitivul pe care se pot vedea rezultatele execuţiei

programelor (figura 2.7). El conţine un ecran realizat într-o tehnologie de

televiziune digitală de înaltă performanţă; pe ecran se afişează imagini alcătuite

dintr-o reţea fină de puncte de culoare roşie, verde şi albastră (sistemul RGB).

Memoria video conţine permanent informaţiile care determină starea fiecărui

punct (dacă este aprins sau stins, la ce intensitate luminoasă), iar placa video le

transmite cu o frecvenţă mare către monitor, care prezintă imaginea pe ecran .

Fig. 2.7 Monitoare actuale.

Primele monitoare au fost monocrome şi funcţionau doar în mod text. Monitoarele

moderne sunt color şi permit afişarea de imagini de calitate, astfel încât

performanţele video ale calculatoarelor au ajuns să depăşească nivelul celor atinse

de televiziune. Monitoarele cele mai uzuale, de forma unui mic televizor şi bazate

pe tub catodic, mai sunt desemnate cu acronimul CRT (de la Cathode Ray Tube -

tub catodic cu fascicul electromagnetic). Mai puţin voluminoase sunt monitoarele

plate de tip LCD (de la Liquid Crystal Display - afişaj cu cristale lichide), sau

TFT. Calculatoarele portabile au ecrane miniaturizate, cu cristale lichide, integrate

în capacul carcasei lor.

29

Page 30: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Noţiuni introductive

Performanţele monitorului influenţează sensibil calitatea lucrărilor grafice pe

calculator. Pentru aplicaţii grafice complexe, care operează cu imagini mari şi

unde claritatea contururilor şi a culorilor din imagini este importantă, este necesar

un monitor cu ecran mare şi cu performanţe bune. Calculatoarele care au funcţii

de comunicaţie în reţele, nu necesită operarea permanentă pe ele, pot funcţiona şi

în absenţa unui monitor. Dar pentru un calculator personal, monitorul este o

componentă vitală.

Hard-disk-ul Hard-disk-ul (sau discul dur) este un dispozitiv de memorie permanentă, pe

care datele sunt stocate în fişiere pe termen lung, chiar şi după ce calculatorul este

oprit (figura 2.8). El conţine un disc magnetic pe care se înscriu date în format

digital. Este montat în carcasa calculatorului şi de regulă nu este nevoie dă fie scos

din cutie pentru utilizarea normală. Există şi hard-disk-uri portabile, care pot fi

conectate la un calculator printr-una din mufele din spatele carcasei sau prin

conectori speciali, dar acestea sunt mai rar folosite.

Fig. 2.8 Aspectul unui hard-disk.

Capacitatea unui hard-disk este foarte mare în comparaţie cu a altor dispozitive de

stocare a datelor. La ora actuală, un calculator cu performanţe medii are nevoie de

un hard-disk de circa 30 GB, dar cele mai mari hard-disk-uri existente ajung la

120 GB; în câţiva ani vom vedea şi hard-disk-uri de sute de GB. Într-un calculator

pot fi folosite simultan mai multe hard-disk-uri. Este importantă şi viteza de

rotaţie a discului, de care depinde viteza de localizare a datelor pe disc. Într-un

30

Page 31: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Bazele utilizării calculatoarelor

sistem folosit intens pentru prelucrarea unui volum mare de date, adesea este mai

importantă viteza de citire/scriere decât capacitatea hard-disk-ului.

Pe hard-disk se instalează sistemul de operare al calculatorului, sistemul putând

funcţiona independent. Tot pe hard-disk sunt stocate programe şi date de lucru

curent, astfel încât şi el reprezintă o componentă vitală a unui calculator. În lipsa

lui, un calculator poate fi pornit cu un sistem de operare de pe o dischetă sau de pe

un CD, dar în aceste condiţii nu se pot folosi eficient multe aplicaţii care au

nevoie de spaţiu pe disc.

Discheta

Fig. 2.9 Unitate floppy şi dischete.

Discheta, sau discul flexibil (floppy-disk), este cel mai mic şi mai lent mediu

de stocare a fişierelor. Este un mic disc din plastic subţire (flexibil), acoperit cu un

strat de substanţă cu proprietăţi magnetice, pe care se pot înregistra date prin

tehnologia specifică înregistrărilor magnetice (figura 2.9). Ca să poţi folosi

dischete pe calculator, trebuie să ai montată în carcasa calculatorului o unitate

pentru dischetă (floppy-disk drive sau FDD).

Volumul de date care poate fi înregistrat pe o dischetă este mic în comparaţie cu

alte dispozitive de stocare (1.44 MB, pe dischetele de 3.5 inch, faţă de valori de

mii de ori mai mari pe un hard-disk), dar discheta este folosită încă în transferul

fişierelor de la un calculator la altul şi în stocarea volumelor mici de date. Unele

calculatoare mai vechi pot avea şi unităţi de dischetă pentru dischete de 5.25 inch,

cu capacităţi de până la 1.2 MB.

La începuturile calculatoarelor, rolul dischetei era foarte important, în lipsa altor

dispozitive de stocare; primele calculatoare funcţionau numai cu programe

încărcate de pe dischetă în momentul execuţiei. La ora actuală, discheta e folosită

mult mai rar, mai mult pentru operaţii de întreţinere şi depanare, sau transferuri de

31

Page 32: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Noţiuni introductive

fişiere mici. Deşi nu mai este un dispozitiv vital pentru funcţionarea unui

calculator modern, unitatea de dischetă este, totuşi, foarte utilă şi astăzi.

CD-ROM-ul

Fig. 2.10 O unitate CD-R, un CD şi o unitate CD-RW.

Un mediu de stocare foarte fiabil şi uzitat astăzi este compact disk-ul sau CD-

ul. Acesta este un disc solid din plastic, pe care se inscripţionează date printr-un

procedeu optic (figura 2.10). Deoarece inscripţionarea modifică fizic suprafaţa

discului, în general acest disc nu poate fi scris decât o singură dată, apoi acesta

poate fi doar citit. CD-urile au fost folosite iniţial la scară largă pentru înregistrări

audio, dar în ultimii ani ele sunt folosite şi pentru înregistrări de date de pe

calculator.

Volumul de date care poate fi înregistrat pe un CD este comparabil cu cel al unui

hard-disk mic, adică circa 600-700 MB. Pe un calculator dotat şi cu placă de sunet

şi boxe sau căşti audio, se poate asculta şi muzica de pe CD-urile audio. Este

necesară o unitate CD-ROM deoarece majoritatea programelor mari (inclusiv

sistemele de operare) sunt livrate mai ales pe CD. În comerţ se găsesc şi multe

publicaţii tipărite care sunt însoţite de CD-uri cu diverse programe şi

documentaţii.

Ca să se poată folosi CD-uri pe un calculator este nevoie de o unitate CD-ROM,

cu care se pot citi fişierele şi datele înscrise pe CD. Aceasta se montează în

carcasa calculatorului. Pentru a inscripţiona CD-uri, trebuie să existe o unitate

specială care are şi posibilitatea de scriere pe CD (CD-RW sau CD-writer).

32

Page 33: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Bazele utilizării calculatoarelor

Placa de sunet Ca să poţi asculta muzică folosind calculatorul nu este suficient micul difuzor

(system speaker) inclus în carcasa calculatorului, care emite anumite sunete la

pornire, ci ai nevoie de o placă de sunet, un dispozitiv capabil să furnizeze la

ieşire semnalul audio care poate fi apoi auzit în boxe sau căşti audio. Placa de

sunet se montează în carcasa calculatorului, poate fi identificată uşor după cele 3

(de obicei) orificii pentru mufe mici, rotunde, de tip jack (figura 2.11).

Fig. 2.11 Aspectul unei plăci de sunet.

Dacă asculţi muzică de pe CD-uri audio, aceasta poate fi auzită şi folosind mufa

audio de pe unitatea CD-ROM, deci fără să ai placă de sunet, dar ca să auzi

sunetele din jocuri şi aplicaţii multimedia, sau ca să asculţi muzică din fişiere

audio (în format MP3, WAV etc.), atunci placa de sunet este absolut necesară.

Există multe tipuri de plăci de sunet, iar diversele aplicaţii multimedia sunt

proiectate, de regulă, ca să funcţioneze numai cu tipurile de plăci cele mai

cunoscute sau compatibile cu acestea. Adesea, ca să poţi auzi sunetele din anumite

programe, placa de sunet trebuie configurată anume pentru acele programe.

Aceasta face ca placa de sunet să fie adesea unul din dispozitivele mai greu de

folosit de către începători, mai ales dacă este de un tip diferit de cele standard.

Dacă există o placă de sunet în calculator, trebuie folosit şi un dispozitiv prin care

sunetul să poată fi redat la frecvenţa la care poate fi auzit de urechea umană, adică

de difuzoare. Acestea se găsesc pe piaţă în boxe sau în căşti audio. Chiar dacă nu

există o placă de sunet, căştile (şi chiar boxele, la volum mic) pot fi conectate

direct la mufa de tip jack de pe unitatea CD-ROM, poţi auzi prin ele muzica de pe

CD-urile audio.

33

Page 34: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Noţiuni introductive

Fiindcă înregistrările moderne sunt pe două canale, adică stereo, este nevoie de o

pereche de difuzoare pentru redarea stereo a sunetului. În cazul boxelor, fiecare

difuzor se găseşte într-o cutie de rezonanţă (o boxă audio); pe una din boxe

se pot găsi reglaje de volum, de balans, de ton etc. Multe tipuri de boxe au nevoie

de alimentare electrică separată, de obicei livrându-se cu un mic adaptor de reţea,

deci trebuie să le asiguri o priză de alimentare. Alte tipuri de boxe, în general de

putere mică, nu au nevoie de alimentare electrică separată (figura 2.12). Căştile

audio sunt de putere mai mică decât boxele, se folosesc atunci când nu vrei să

deranjezi pe alţii, sau când vrei să faci o audiţie fără să fii deranjat de zgomotele

din jur. La căşti, difuzoarele, de mică dimensiune, se plasează pe urechi,

acoperindu-le, un suport simplu ţinându-le fixate pe cap. Această postură îţi poate

limita mişcările, mai ales dacă se întâmplă să ai un cablu prea scurt între căşti şi

mufa de ieşire a semnalului audio din calculator.

Fig. 2.12 Boxe şi căşti audio.

Porturi de comunicaţie Pe partea din spate a carcasei calculatorului se pot vedea multe mufe la care se

conectează diverse dispozitive periferice, prin cabluri cu forme specifice. O parte

dintre aceste mufe sunt aşa-numite porturi de comunicaţie, prin care calculatorul

poate schimba date cu alte dispozitive specializate (figura 2.13). Distingem câteva

tipuri mai populare de porturi de comunicaţie:

1 - port de comunicaţie paralelă (LPT) - acea mufă mare, trapezoidală, de

tip mamă, cu 25 de pini pe 2 rânduri, folosită de regulă pentru conectarea

unei imprimante şi/sau a unui scanner. În comunicaţia de acest tip se trimit

simultan câte 8 biţi de date. Dacă ai şi scanner, imprimantă, adesea ele se pot

conecta în serie, întâi scanner-ul, iar din acesta un alt cablu paralel poate

conecta imprimanta. Tot prin portul paralel se pot conecta unele dispozitive

34

Page 35: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Bazele utilizării calculatoarelor

de stocare externă a datelor. Orice calculator ar trebui să aibă cel puţin un

port paralel;

2 - port de comunicaţie serială (COM) - de obicei cu mufă mai mică,

trapezoidală, de tip tată, cu 9 pini pe 2 rânduri. Comunicaţia serială este mult

mai lentă decât cea paralelă, deoarece se trimit datele bit cu bit pe linia de

comunicaţie. Pe un astfel de port se conectează frecvent mouse-ul, sau se

poate conecta un modem extern. Orice calculator are cel puţin un port serial,

iar majoritatea calculatoarelor au două. Se pot defini şi porturi virtuale de

comunicaţie serială, dacă se instalează componente (de exemplu, un modem

intern) care nu se conectează la mufa serială, dar lucrează pe aceleaşi

principii;

3 - port de comunicaţie PS/2 - este un port realizat iniţial de IBM pentru

mouse, cu scopul de a se elibera portul serial pentru a fi folosit de alt

dispozitiv. Mufa lui are formă rotundă, mică, cu 6 pini (5 în cerc şi unul

central). La unele calculatoare mai vechi, portul PS/2 lipseşte. Alte

calculatoare, mai ales cele mai noi, pot avea 2 porturi PS/2, unul fiind folosit

pentru mouse şi celălalt pentru tastatură;

4- port USB (Universal Serial Bus) este un port de tip mai nou, proiectat

pentru conectarea în serie a mai multor periferice care includ facilităţi USB.

Numai calculatoarele din ultimii 4 ani au 1-2 porturi USB, care se prezintă ca

nişte mici fante pentru mufe lamelare. Pe portul USB pot fi conectate

tastatura, camera video pentru calculator şi alte dispozitive cu suport USB.

5 - mufa DIN este acea mufă rotundă, mai mare, de tip mamă, rezervată

pentru conectarea tastaturii la calculatoarele de formă AT. Calculatoarele mai

noi, cu factor de formă ATX, nu mai au mufă DIN, având în schimb pentru

tastatură o mufă PS/2;

Fig. 2.13 Porturi de comunicaţie pe partea spate a carcasei.

35

Page 36: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Noţiuni introductive

Alte tipuri de porturi sunt mai rare şi se montează opţional în calculatoare. Unele

plăci montate în calculator pot prezenta diverse alte tipuri de mufe, specifice

funcţiilor lor.

Tastatura Ca să poţi introduce comenzi şi texte alcătuite din litere, cifre şi alte

simboluri, ai neapărat nevoie de tastatură. Majoritatea calculatoarelor chiar refuză

să pornească dacă nu au o tastatură conectată. Tastatura este acel dispozitiv cu

multe butoane (numite taste) cu litere, cifre şi alte simboluri marcate pe ele (figura

2.14).

Fig. 2.14 Tastatură.

Funcţionarea ei seamănă cu cea a claviaturii de la clasica maşină de scris, dar

unele taste au şi funcţii speciale, posibile numai în lucrul la calculator. Adesea se

folosesc combinaţii de taste (2 sau chiar 3 taste apăsate simultan), pentru activa

anumite comenzi sau pentru a introduce anumite simboluri. Sunt şi cazuri când

ţinerea apăsată a unei taste în timp ce se acţionează mouse-ul modifică rezultatele

operaţiei.

Deşi există o diversitate de mărci de tastaturi, în cea mai mare parte ele

funcţionează la fel. Diferenţele dintre ele sunt destul de mici, astfel încât dacă

înveţi să lucrezi cu o tastatură, vei şti să operezi cu orice alt tip de tastatură. Din

cauza utilizării intensive, tastatura este una din componentele care se uzează

destul de uşor, dar şi preţul ei este foarte mic faţă de alte componente din

calculator. Aceasta nu-i reduce cu nimic importanţa în sistem, cel mai adesea ea

fiind o componentă obligatorie.

Tastatura are 2 tipuri de elemente importante: tastele şi ledurile. Tastele

sunt butoanele tastaturii, iar ledurile sunt acele mici indicatoare luminoase

grupate, de regulă, în partea dreaptă a tastaturii, care se aprind şi se sting în

36

Page 37: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Bazele utilizării calculatoarelor

37

funcţie de anumite situaţii sau de tastele apăsate. Cele mai importante sunt tastele,

existente într-un număr relativ mare (aproximativ 110).

Tastele alfanumerice formează cel mai numeros grup, sunt plasate pe blocul

principal de taste, sunt cele pe care sunt marcate literele alfabetului, cifrele şi

diverse semne de punctuaţie. Utilizând tastele alfanumerice pot fi scrise texte, ele

includ şi tasta "spaţiu" sau "bara de spaţiu", acea tastă lungă de pe rândul de jos al

tastaturii. Bara de spaţiu (space bar) se foloseşte pentru a introduce spaţiile dintre

cuvinte sau pentru a muta cursorul cu un caracter la dreapta (ca şi cum s-ar scrie o

literă invizibilă, un spaţiu de lăţimea unei litere). Tastele care nu au litere pe ele,

au în schimb înscrise câte două simboluri - unul sus şi unul jos. Şi tastele cu litere

au funcţie dublă, fiindcă aceeaşi tastă se foloseşte pentru a scrie litera mică şi

litera mare corespunzătoare.

Tastele de control sunt câteva taste care, acţionate singular, nu au nici un

efect (în majoritatea cazurilor). Ele se folosesc pentru a introduce combinaţii de

taste: se apasă întâi tasta de control şi, ţinând-o apăsată, se apasă şi o altă tastă (o

literă, de pildă), iar efectul este altul decât dacă s-ar apăsa numai litera respectivă.

Unele dintre ele sunt dublate, adică există câte două astfel de taste identice pe

tastatură, la fiecare capăt al rândului, pentru a putea fi acţionate cu degetele

oricărei mâini. Tastele de control şi funcţiile lor principale în sistemul de operare

Windows 98 sunt următoarele:

Caps Lock (capitals lock - blocare pe litere mari) este o tastă similară cu cea

care, la maşinile de scris, ţine carul ridicat pentru scrierea cu litere mari. În

operarea normală, ledul Caps Lock este stins, apăsarea unei taste cu o literă pe ea

determină scrierea literei mici corespunzătoare. Când se apasă tasta Caps Lock,

starea ledului cu acelaşi nume se schimbă, la fel şi tipul literei scrise: cât timp

ledul Caps Lock este aprins, apăsarea unei taste literale determină scrierea literei

mari respective. Pentru revenire pe litere mici, se apasă iarăşi tasta Caps Lock.

Shift este o tastă dublată, există câte una la fiecare capăt al celui de-al doilea

rând de taste din blocul principal, numărând de la bază spre partea superioară a

tastaturii în sus. Cu tasta Shift se face diferenţierea între litere mari şi mici, sau

între simbolul înscris jos şi cel înscris sus, pe aceeaşi tasta cu cifre, simboluri

ortografice şi tipografice, de pe tastele alfanumerice. În cazul tastelor cu 2

simboluri înscrise, apăsarea directă a tastei determină scrierea simbolului de jos,

iar apăsarea tastei Shift în combinaţie cu tasta respectivă determină scrierea

simbolului de sus. În cazul tastelor cu litere, Shift în combinaţie cu o literă va

Page 38: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Noţiuni introductive

38

determina afişarea literei majuscule, la scrierea normală (cu ledul Caps Lock

stins), respectiv a literei mici la scrierea cu majuscule (cu ledul Caps Lock

aprins).

Ctrl (tasta "control") este de asemenea dublată; există câte una la fiecare

capăt al rândului de la baza tastaturii. Diverse comenzi ale aplicaţiilor Windows se

activează rapid prin combinaţii de taste de forma Ctrl + tastă.

Alt (de la "alternative") există, dublată, de-o parte şi de cealaltă a barei de

spaţiu. În programele Windows tasta Alt activează meniurile din barele de

meniuri, dar uneori poate avea şi alte funcţii.

Num Lock (numerals lock - blocare pe numere) se găseşte pe blocul numeric

(din dreapta) al tastaturii. Apăsarea tastei Num Lock aprinde/stinge ledul cu

acelaşi nume; când ledul este aprins, tastele din blocul numeric permit scrierea

cifrelor, iar când ledul este stins, acestea au celelalte funcţii marcate pe ele.

Scroll Lock (blocarea defilarii) este o tastă rămasă de pe vremea când nu

existau sisteme de operare cu interfaţă grafică. Era utilizată pentru oprirea defilării

(scrolling) unui mesaj lung, cu text pe multe rânduri. Oricum, în sistemele de

operare de tip Windows rolul acestei taste funcţionale este neînsemnat.

Tastele de editare, poziţionate îndeosebi în blocul de taste din stânga

blocului numeric, se remarcă prin denumiri şi funcţii distincte; sunt folosite în

special în introducerea de text de la tastatură şi în editarea textelor, pentru

poziţionarea cursorului şi pentru selectarea sau ştergerea textului. Din această

categorie fac parte următoarele:

Enter, folosită adesea pentru a confirma comenzi sau dialoguri; în editare

mută cursorul la începutul rândului următor, atunci când se începe un rând nou

sau un nou paragraf.

Tastele direcţionale (cu săgeţi) – sunt cele pe care sunt inscripţionate săgeţi

orientate în cele 4 direcţii: sus, jos, stânga, dreapta. Când se introduce (editează)

text, aceste taste permit deplasarea cursorului de editare (acel marcaj clipitor

poziţionat în locul în care se doreşte introducerea textului) de la un rând la altul

sau în lungul rândului curent, cu câte un caracter la o apăsare simplă. Folosirea lor

cu tasta Shift apăsată determină selectarea textului peste care se deplasează

cursorul, iar apăsarea lor ţinând tasta Ctrl determină, de obicei, deplasarea

cursorului cu un pas mai mare (cu câte un cuvânt întreg).

Page 39: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Bazele utilizării calculatoarelor

39

Apăsarea tastei Home determină saltul cursorului de editare la început de

rând. În unele aplicaţii, apăsarea acestei taste în combinaţie cu tasta Ctrl mută

cursorul în colţul din stânga-sus al casetei de text sau la începutul fişierului curent.

Acţionarea tastei End mută cursorul de editarela sfârşitul rândului curent. În

unele programe, această tastă în combinaţie cu tasta Ctrl mută cursorul la sfârşitul

fişierului curent.

PageUp şi PageDown determină defilarea textului cu câte o pagină, în sus

sau în jos.

Delete determină ştergerea caracterului corespunzător poziţiei cursorului sau

din dreapta acestuia. Dacă este selectată o porţiune de text, acţionarea aceastei

taste determină ştergerea zonei selectate.

Acţionarea tastei Backspace (adesea marcată o săgeată îndreptată spre

stânga) determină ştergerea caracterului aflat la stânga cursorului de editare.

Acţionarea tastei Insert comută între modul Insert - inserare (introducere

de caractere în textul existent) şi modul Overwrite - suprascriere (literele

introduse înlocuiesc litere existente în text).

Tab mută cursorul la următoarea poziţie de tabelare (sau la următorul

tabulator), introducând un număr variabil de spaţii, ceea ce foloseşte mai ales la

ordonarea unor date în coloane verticale.

Această tastă este deseori folosită pentru saltul între diversele câmpuri de

comenzi ale multor aplicaţii Windows.

Tastele numerice sunt grupate în blocul din dreapta al tastaturii. Ele au fost

introduse în momentul când multe aparate electronice de marcat şi calculatoare

numerice de mână (folosite în contabilitate pentru calcule simple) au fost înlocuite

cu PC-uri. Pentru ca operatorii să poată lucra cu tastele cu care erau obişnuiţi s-a

introdus acest bloc de taste care păstrează aceleaşi poziţii pentru tastele numerice

(cifre) şi pentru simbolurile operaţiilor aritmetice primare. Tastele din blocul

numeric sunt active atunci când ledul NumLock este aprins

Tastele funcţionale sunt cele inscripţionate cu F1, F2, ... până la F12 (unele

tastaturi mai vechi au doar 10 astfel de taste). Ele au funcţii diverse, care pot varia

destul de mult de la un program la altul. De pildă, în Windows, apăsarea tastei F1

determină deschiderea fişierelor de Help (ajutor) pentru programul curent.

Page 40: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Noţiuni introductive

Tastele speciale:

Esc (tasta Escape) permite, de cele mai multe ori, abandonarea operaţiei

curente, scăparea (evadarea) din blocaje aparent fără ieşire, închiderea unor casete

de dialog fără a se ţine cont de modificările făcute în ele.

Apăsarea tastei PrintScreen trimite o copie a ecranului direct la imprimantă

(dacă există o imprimantă conectată la computer) sau într-o zona de memorie de

unde va putea fi folosită ulterior.

Break întrerupe anumite operaţii de durată, dar sub Windows rolul acestei taste

este destul de redus.

Windows este o tastă care determină deschiderea meniului Start din Windows

95/98/NT/2000/XP. Aceasta este tasta plasată între Ctrl şi Alt.

Unele tastaturi mai noi sau mai sofisticate pot avea în plus şi alte taste speciale,

mai rar utilizate.

Mouse-ul Mouse înseamnă "şoarece" în engleză. Acest nume îl poartă acel mic

dispozitiv de formă aproximativ ovală, conectat printr-un fir la un port serial sau

PS/2 al calculatorului. Unele tipuri de mouse nu au cablu de legătură, comunicând

cu calculatorul prin infraroşii(figura 2.15). Un mouse este extrem de util atunci

când se lucrează în modul grafic, de exemplu în Windows.

Fig. 2.15 Diferite forme de mouse.

Când calculatorul are ataşat un mouse, pe ecran este afişat un pointer (cursor),

care se poate deplasa în orice direcţie, similar cu mişcarea mouse-ului în contact

cu o suprafaţă plană (mouse pad). Mouse-ul conţine un mic dispozitiv mecanic

sau optic care este acţionat în funcţie de direcţia în care deplasăm mouse-ul şi de

viteza cu care îl deplasăm; datele corespunzătoare parametrilor mişcării sunt

transmise spre calculator. Astfel pointerul (indicatorul) mouselui se deplasează 40

Page 41: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Bazele utilizării calculatoarelor

ecran în mod sincron cu mişcarea fizică a dispozitivului – dacă mişti mouse-ul

spre dreapta pe masă, pointerul se mişcă spre dreapta pe ecran.

Mouse-ul are şi 2 sau mai multe butoane cu care se pot da comenzi referitoare la

obiectele virtuale de pe ecran indicate de pointer. Apăsarea unui buton al mouse-

ului se numeşte click. În acest fel, multe comenzi nu mai trebuie date

calculatorului sub formă de linii de text cu parametrii, ci în mod vizual, ducând

pointerul pe un obiect de pe ecran şi dând click. Multe programe au meniuri în

care se poate opera cu mouse-ul, selectând comenzile doar prin click-uri date când

pointerul ajunge peste zonele comenzilor respective din meniu.

Mouse-ul uşurează foarte mult operarea cu meniuri şi obiecte, în mod grafic,

uneori şi în programe de tip linie de comandă. Totuşi, un mouse nu este absolut

indispensabil, majoritatea programelor putând fi controlate şi cu ajutorul tastelor.

Sunt rare programele pentru a căror utilizare este obligatoriu să existe un mouse.

Modemul Ca să poţi folosi calculatorul ca instrument de comunicaţie pe linia telefonică,

ai nevoie de un modem (figura 2.16). Acesta este un dispozitiv care permite

transmisia şi recepţia semnalului electric pe linia telefonică, stabilind astfel o

comunicaţie serială între calculatoare care se pot afla în locuri diferite. Uneori se

poate monta un fir telefonic direct (o linie dedicată) între cele două calculatoare.

Foarte mulţi utilizatori folosesc liniile telefonice obişnuite ca să sune (dial-up) la

numere de telefon unde sunt conectate alte calculatoare. Astfel au acces la servicii

computerizate prin linia telefonică (BBS-uri, servere de date etc.). Astăzi, acesta

este mai ales cazul multor utilizatori de Internet.

Fig. 2.16 Modemuri.

Modemurile cele mai uzuale sunt interne, adică acelea care se montează în carcasa

calculatorului, lăsând afară doar mufele unde se poate conecta cablul telefonic şi,

41

Page 42: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Noţiuni introductive

uneori, un microfon sau o pereche de căşti pentru telefonie (la aşa-numitul voice

modem).

Există şi modemuri externe, în general mult mai performante dar şi mai scumpe,

folosite mai ales pe linii dedicate, pentru trafic intens pe linia respectivă. Aşa-

numitul fax modem permite trimiterea şi recepţionarea de faxuri, sau folosirea

calculatorului pe post de robot de telefon/fax.

Viteza care poate fi atinsă de modem şi stabilitatea lui în funcţionare sunt

parametri care influenţează performanţele de comunicaţie pe linia telefonică mai

mult decât performanţele tehnice ale calculatorului. Totuşi, un modem puternic nu

poate depăşi limitele impuse de performanţele liniilor telefonice pe care lucrează.

La ora actuală, majoritatea utilizatorilor români folosesc modemuri de 33 Kbps,,

chiar dacă sunt accesibile şi modemurile de 56 Kbps, deocamdată acestea ajung

foarte rar să lucreze la capacitatea de transmisie nominală.

Placa de reţea Un calculator conectat într-o reţea locală are întotdeauna în el şi o placă de

reţea (figura 2.17), prin care se desfăşoară comunicaţia cu celelalte calculatoare

din reţeaua locală, printr-un cablu special de reţea, de tip BNC sau UTP. Un

calculator personal care lucrează izolat sau care comunică doar prin modem cu

alte calculatoare, nu are nevoie de o placă de reţea. În general, comunicaţia prin

placa de reţea este mult mai stabilă şi mai rapidă decât prin modem, dar ea

funcţionează bine numai pe distanţe mici (până la câteva sute de metri).

Fig. 2.17 Model de placă de reţea

Reţele locale se întâlnesc cel mai adesea în instituţii/firme care, fiind dotate cu

multe calculatoare, au nevoie ca toate datele procesate şi stocate pe calculatoare să

42

Page 43: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Bazele utilizării calculatoarelor

poată fi transmise de la un calculator la altul, ca să poată opera cu ele toţi angajaţii

instituţiei respective, care lucrează curent cu acele date.

Într-un calculator pot fi montate chiar mai multe plăci de reţea, de regulă pentru ca

fiecare placă de reţea să asigure comunicarea cu un grup diferit de calculatoare.

Este cazul calculatoarelor cu rol de gateway (poartă) între reţele locale, sau cu rol

de router (nod de distribuţie) pentru mai multe subreţele.

Hub-uri

Fig. 2.18 Modele de hub-uri

În cazul în care calculatorul este conectat într-o reţea locală, este foarte

probabil ca, dacă urmăreşti unde merge cablul care porneşte de la placa de reţea,

să descoperi un dispozitiv de forma unei carcase în care intră multe cabluri de

reţea, venind de la alte calculatoare. Acesta este un hub sau un switch, un fel de

priză multiplă de reţea, care permite interconectarea calculatoarelor dintr-o reţea

locală şi conectarea lor la un server (figura 2.18).

Fiecare mufă de reţea din hub are un led (un indicator luminos) a cărui aprindere

arată că legătura fizică pe cablul respectiv este stabilită, iar dacă ledul clipeşte

intermitent, aceasta poate indica şi existenţa unui trafic de date, ceea ce permite

controlul rapid al funcţionării fizice a ramurilor reţelei. Hub-ul oferă avantajul că

reţeaua poate funcţiona şi atunci când unul din calculatoarele din ea are o

problemă şi nu mai poate lucra în reţea, fiindcă restul reţelei nu este afectat de

problema respectivă. De asemenea, prin dispozitive de tip hub se poate extinde

foarte mult o reţea locală, conectându-se hub-urile unul la altul.

Există hub-uri cu 4, 8, 16 şi chiar mai multe porturi, astfel încât un număr de

calculatoare conectate la acelaşi hub pot fi conectate mai departe la un alt

calculator (un server Internet sau o altă reţea) printr-un singur cablu întins între

hub şi destinaţie.

43

Page 44: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Noţiuni introductive

Imprimanta

Fig. 2.19 Modele de imprimante.

Primele calculatoare nu aveau monitoare. Pentru a se afişa rezultatele

calculelor efectuate de programe, a fost inventată imprimanta, un dispozitiv de

tipărit pe hârtie, care poate fi comandat de calculator (figura 2.19). Şi astăzi

imprimanta este un instrument foarte util pentru tipărirea informaţiilor vehiculate

pe calculator, dat fiind că utilizarea hârtiei ca suport al informaţiei este încă

utilizată. Imprimanta este un dispozitiv care are nevoie de o comunicaţie rapidă cu

calculatorul pentru ca tipărirea textelor să nu dureze mult. Pentru aceasta se

foloseşte pe scară largă portul de comunicaţie paralelă, prin care se pot transmite

câte 8 biţi de date simultan, adică un întreg caracter imprimabil. În cazul lucrului

în reţea, o singură imprimantă poate deservi mai multe calculatoare, putând fi

trimise către ea documente de tipărit direct prin reţea.

Orice program care operează cu documente ce pot fi imprimate dispune şi de

comenzi specifice pentru tipărire, incluzând adesea previzualizarea rezultatului

tipăririi, opţiuni pentru poziţionarea textelor în pagină, reglarea consumului de

cerneală sau selectarea pentru tipărire a unei anumite porţiuni din document.

Există şi posibilitatea de a tipări instantaneu întreg conţinutul ecranului, cu o

singură apăsare a tastei „Print Screen”.

Scanner-ul Dacă se doreşte introducerea, în memoria calculatorului, a unei fotografii sau

a oricărei imagini tipărite pe hârtie, cel mai adecvat echipament periferic pentru

această operaţie este scannerul (figura 2.20). Acesta „scanează” fotografia 44

Page 45: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Bazele utilizării calculatoarelor

transformând informaţia grafică în informaţie digitală, care apoi poate fi afişată pe

ecran şi poate fi salvată pe disc într-un fişier de tip grafic.

Fig. 2.20 Scannere.

Cel mai adesea, scanner-ul se conectează la portul de comunicaţie paralelă al

calculatorului; acesta poate avea un alt port de acelaşi tip la care se poate conecta,

în serie cu el, o imprimantă. Există şi scannere care funcţionează folosind

standarde de tip USB sau SCSI. Majoritatea programelor de prelucrare grafică

dispun şi de comenzi specifice pentru achiziţia de imagini de pe hârtie cu ajutorul

unui scanner.

45

Page 46: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Sisteme de operare. MS - DOS

3 SISTEMUL DE OPERARE MS-DOS

3.1 GENERALITĂŢI DESPRE SISTEMELE DE

OPERARE

Pentru a funcţiona, orice calculator are nevoie de programe. Totalitatea

programelor care permit funcţionarea unui sistem de calcul constituie ceea ce

denumim software. Software-ul este constituit din trei categorii principale de

elemente:

- Firmware reprezintă nivelul „profund” al sistemului software, constituit

din instrucţiunile ce intră în contact direct cu componentele fizice ale

calculatorului; în cazul microcalculatoarelor, acest nivel este constituit din

setul de microinstrucţiuni al microprocesorului, precum şi din BIOS

(Basic Input Output System – sistemul de bază de intrare - ieşire),

inscripţionat în memoria ROM;

- Sistemul de operare reprezintă al doilea nivel al sistemului software. Este

compus dintr-un ansamblu de programe care coordonează toate activităţile

sistemului de calcul;

- Programele de tip aplicaţii reprezintă nivelul superior, cel mai apropiat

de utilizator, constituit din totalitatea programelor destinate rezolvării unor

probleme specifice.

Fig. 3.1 Interacţiunile dintre componentele sistemului software şi hardware.

46

Page 47: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Bazele utilizării calculatoarelor

Sistemul de operare reprezintă elementul central al oricărui sistem de calcul.

Toate activităţile calculatorului se desfăşoară sub controlul sistemului de operare:

comunicarea cu dispozitivele periferice (tastatură, monitor, imprimantă etc. –

figura 3.2), planificarea accesului la dispozitivele calculatorului (micro-procesor,

dispozitive periferice etc.), gestionarea informaţiilor de pe suporturile de

memorie externe, dar şi a celor încărcate în memoria internă. Un sistem de operare

trebuie să constituie „un mediu” care să ofere suportul necesar executării

programelor, orice aplicaţie fiind proiectată pentru un anumit sistem de operare.

Tastatură Imprimantă

Fig. 3.2 Interacţiuni „vizibile” ale sistemului de operare cu elemente ale

sistemului de calcul.

Principalele funcţii ale unui sistem de operare sunt:

- să asigure comunicarea dintre utilizatori şi sistemul de calcul prin

intermediul unor comenzi specifice;

- să asigure controlul executării programelor;

- să asigure alocarea eficientă a resurselor fizice ale sistemului

(microprocesor, memorie internă, memorii externe, dispozitive periferice

de intrare - ieşire);

- să ofere suport pentru dezvoltarea de noi aplicaţii;

- să faciliteze gestionarea eficientă a datelor;

- să asigure securitatea sistemului şi a datelor.

În funcţie de aspectul şi complexitatea interfeţei cu utilizatorul, sistemele de

operare pot fi clasificate în:

- Sistem de operare cu interfaţă tip linie de comandă;

47

Page 48: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Sisteme de operare. MS - DOS

48

- Sistem de operare cu interfaţă grafică.

După natura platformei hardware, după destinaţia şi puterea de calcul a

sistemului, există o multitudine de sisteme de operare. Ca exemple de sisteme de

operare actuale pot fi menţionate: UNIX (cu o mulţime de variante), LINUX,

BeOS, MacOS, DOS (MS-DOS, IBM-DOS), OS (OS/1, OS/2), Windows 95,

Windows 98, Windows Millennium, Windows NT, Windows 2000, Windows

XP.

3.2 SISTEMUL DE OPERARE MS - DOS MS – DOS (abreviere de la Microsoft Disk Operating System) este un sistem

de operare tip linie de comandă. Interfaţa cu utilizatorul constituie partea aparentă

a sistemului de operare DOS deoarece cu ajutorul acesteia se prelucrează comenzi

ale acestuia prin intermediul unui program denumit interpretor de comenzi

(COMMAND.COM).

Comenzile DOS pot fi împărţite în două mari clase, în raport cu modul în

care acestea sunt disponibile:

- rezidente pe disc – interne;

- tranzitorii – externe.

3.2.1 Organizarea informaţiilor în sistemul de operare MS – DOS

Informaţia de aceeaşi tip este grupată pe un suport de memorie externă în

entităţi denumite fişiere. O mulţime de fişiere este grupată în ceea ce se numeşte

director. Directorul este un tip special de fişier al cărui conţinut este reprezentat

de fişiere şi/sau directoare. Prin utilizarea conceptului denumit director,

organizarea şi regăsirea informaţiei din fişiere este uşurată foarte mult.

Considerând informaţia stocată în fişiere similar cu cea imprimată pe file de

hârtie, directoarele pot fi asimilate unor dosare în care se pot găsi mai multe file

dar şi alte dosare.

În sistemele de operare DOS şi WINDOWS, structura de fişiere şi directoare

de pe un suport de memorie externă (hard disk, floppy disc sau CD) este ierarhică

(arborescentă).

Toate directoarele pot fi considerate subdirectoare, cu excepţia directorului

rădăcină. Directorul rădăcină este punctul de plecare de unde pornesc celelalte

directoare (similar ramurilor unui copac). Acesta este reprezentat prin “\”

Page 49: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Bazele utilizării calculatoarelor

În sistemul de operare MS – DOS mumele directoarelor este compus din 1-8

caractere alfanumerice. Numele fişierelor este compus din nume propriu zis (1 – 8

caractere), delimitator „.” şi extensie (1 – 3 caractere). Extensia indică natura

informaţiei conţinută în fişier (exemple: WIN, TEMP, mydocu~1 – nume de

directoare; Autoexec.bat, ion.doc, COMMAND.com – nume de fişiere) .

Directorul curent este directorul pe care este poziţionat prompterul

(cursorul) DOS („>_”). Directorul curent este directorul de lucru al utilizatorului.

De exemplu, în directorul curent, sistemul de operare poate căuta fişierele

specificate de utilizator. Dacă fişierul nu este găsit în directorul curent trebuie

introdusă “calea” spre fişier, pornind din directorul rădăcină. Calea (path)

reprezintă o secvenţă, un lanţ de subdirectoare separate prin “\”.

În figura 3.3 este reprezentată o structură ierarhică (arborescentă sau

genealogică) în care pot fi plasate mai multe directoare.

Fig. 3.3 Exemplu de structură ierarhică.

Sintaxa specificatorului de fişier:

[d:] [cale] nume[.ext] unde:

d - unitatea de disc specificată (A-Z)

cale - calea parcursă prin structura de directoare până la fişier;

nume - numele fişierului;

ext - extensia fişierului compusă din max. 3 caractere.

Se poate utiliza specificatorul multiplu de fişier pentru aplicarea unei comenzi

asupra mai multor fişiere similare. Astfel simbolul:

„*” înlocuieşte un grup de caractere;

„?” înlocuieşte un singur caracter.

Exemple:

*.EXE - toate fişierele de tip exe;

49

Page 50: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Sisteme de operare. MS - DOS

50

RAPORT.* - toate fişierele cu numele raport, indiferent de extensie;

TRIM*.TXT - fişierele de tip text care au primele 3 caractere TRIM;

DAT?.DOC - fişierele de tip DOC care au numele format din 4 caractere

din care primele 3 sunt DAT

3.2.2 Comenzi interne ale sistemului de operare MS-DOS

CD [d:] [cale]

Permite afişarea sau modificarea directorului curent.

Forme speciale:

cd - afişează directorul curent;

cd.. - realizează saltul în nivelul superior (spre directorul rădăcină);

cd..\.. - afişează directoarele succesiv inferioare în ierarhie;

cd [nume director] - realizează saltul în nivelul inferior (către directorul

fiu).

MD [d:] [cale] nume director

Se creează directorul specificat în locul indicat.

RD [d:] [cale] nume director

Ştergerea unui director sau subdirector. Trebuie îndeplinite două condiţii:

- directorul să fie gol;

- comanda de ştergere se dă din directorul părinte.

Observaţie - directorul rădăcină nu poate fi şters.

DIR [d:] cale numefiş [.ext] [/P] [/W] [/S]

Afişează lista fişierelor şi subdirectoarelor conţinute de un director:

/P - afişare pagină cu pagină;

/W - afişare în mod condensat;

/S - afişarea conţinutului directorului curent şi al subdirectoarelor.

CLS - şterge informaţiile de pe ecran.

VER - afişează versiunea sistemului de operare

DATE [ll-zz-aa] - afişează sau modifică data curentă

Page 51: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Bazele utilizării calculatoarelor

51

TIME [hh:mm:ss] - afişează sau modifică ora curentă

VOL [d:] - afişează eticheta de volum a discului specificat

COPY [d:] [cale] fişier sursă [.ext] [d:] [cale] fişier destinaţie [.ext]

Realizează copierea unui fişier într-o altă locaţie.

COPY [d:] [cale] fişier1 [.ext] + [d:] [cale] fişier2 [.ext]

[d:] [cale] fişier destinaţie [.ext]

Realizează concatenarea (îmbinarea ) fişierelor specificate.

COPY CON numefişier [.ext]

Asigură introducerea datelor de la consolă pentru crearea unui fişier fără a

utiliza un editor de text. Pentru a marca sfârşitul se tastează CTRL +Z.

DEL [d:] [cale] numefiş [.ext]

Asigură ştergerea unui fişier de pe disc.

REN [d:] [cale] nume_vechi nume_nou

Realizează schimbarea numelui unui fişier

TYPE [d:] [cale] numefiş [.ext]

- afişarea pe ecran a conţinutului unui fişier

3.2.3 Comenzi externe ale sistemului de operare MS-DOS

ATTRIB [+atribut] ….. specif.fiş

Permite afişarea sau modificarea atributelor fişierelor:

+atribut fişierul va primi atributul specificat;

-atribut atributul specificat va fi anulat.

Atribute:

R - read-only (protejat la scriere);

A - archive (arhivă – poate fi utilizat la salvarea periodică - backup);

H - hidden (invizibil);

Page 52: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Sisteme de operare. MS - DOS

52

S - system (sistem);

CHKDSK [d:] [cale] [numefişier] [opţiuni]

Realizează verificarea integrităţii structurii logice a unui disc sau gradul de

fragmentare a unui fişier.

DISKCOPY [disc1:] [disc2:]

Asigură copierea integrală a discurilor flexibile. Operaţia se realizează la

nivel fizic, pistă cu pistă, sector cu sector.

FORMAT disc: [opţiuni]

Formatarea unui disc flexibil sau disc fix creând pe acesta tabela de alocare a

fişierelor (FAT).

Opţiuni:

/V - stabileşte eticheta de volum;

/U - formatare rapidă care poate fi anulată prin UNFORMAT

/S - copiază pe disc fişierele sistem (IO.SYS, MSDOS.SYS,

COMMAND.COM). Discul devine disc sistem, se poate porni calculatorul cu

acest disc.

MEM [opţiuni]

Afişează capacitatea totală a memoriei interne, cantitatea de memorie liberă,

dimensiunea maximă a unui program care se mai poate încărca în memorie.

/P - adresa şi mărimea zonei alocate fiecărui program;

/C - lista programelor prezente în RAM, ordonată după memoria ocupată.

UNDELETE ,,specif.fişier” [opţiuni]

Asigură recuperarea unui fişier şters. Prin comanda DEL nu are loc o ştergere

fizică ci se anulează doar numele (prima literă se înlocuieşte cu “?”). Spaţiul pe

disc devine disponibil. De aceea trebuie acţionat rapid pentru a recupera fişierul.

3.2.4 NORTON COMMANDER

Este un pachet utilitar prin care se gestionează structura de directoare şi fişiere

a calculatorului. Joacă aproximativ rolul unei interfeţe grafice între utilizator şi

Page 53: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Bazele utilizării calculatoarelor

sistemul de operare de tip linie de comandă. Poate fi utilizat mouse-ul atunci când

se folosesc meniurile programului.

Numele fişierului care lansează programul Norton Commander este

NCMAIN.EXE; lansarea în execuţie se face tastând: NC şi apoi <ENTER>. De

obicei acest fişier, împreună cu celelalte din utilitarul Norton se află pe disc în

directorul C:\NC.

Dacă în comanda PATH din fişierul AUTOEXEC.BAT a fost specificată calea

către acest director, lansarea Norton-ului se poate face de oriunde de pe disc. În

caz contrar lansarea nu poate fi făcută decât din directorul în care se află

NCMAIN.EXE

Exemplu de lansare (pornire) a programului:

C:\WINDOWS>CD \NC <ENTER>

C:\NC>NC <ENTER>

Ieşirea din Norton Commander se face tastând F10.

După lansare vor apărea două panouri dintre care unul singur este activ la un

moment dat. Amândouă panourile descriu aceleaşi structuri de fişiere (hard disk,

floppy disk sau CD - figura 3.4). Saltul dintr-un panou în altul se face cu tasta

<TAB>.

Fig. 3.4 Aspectul ferestrei Norton Commander.

Elementele ecranului:

- bar-meniul superior:

53

Page 54: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Sisteme de operare. MS - DOS

- se activează cu F9;

- cuprinde 5 meniuri : LEFT, FILES, COMMANDS, OPTIONS,

RIGHT;

- bara de titlu afişează discul şi calea corespunzătoare directorului curent,

afişat în interiorul panoului. În fiecare panou este afişat conţinutul directorului

curent (informaţie similară cu cea furnizată de comanda DIR);

- fereastra de selecţie (în video invers) este folosită pentru a selecta un

director sau fişier;

- mini-linie de stare conţine informaţii succinte despre directoare sau fişiere;

- linia de comandă este utilizată pentru introducerea comenzilor DOS;

- bara de chei - indică cheile (taste funcţionale, taste de comenzi rapide

F1...F10) aferente comenzilor uzuale;

- se poate activa în patru sub-moduri distincte utilizând combinaţiile:

TASTĂ FUNCŢIONALĂ, TASTĂ FUNCŢIONALĂ + ALT, TASTĂ

FUNCŢIONALĂ + SHIFT, TASTĂ FUNCŢIONALĂ + CTRL

Numele directoarelor sunt afişate cu litere mari, iar numele fişierelor sunt afişate

cu litere mici..

Selectarea meniului Left asigură comenzi ce se referă la structura de fişiere

afişată în panoul din stânga (figura 3.5):

Fig. 3.5 Comenzi posibil de activat din meniul Left.

- Brief ( pe scurt );

- Full ( complet): Name, Size, Date, Time; 54

Page 55: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Bazele utilizării calculatoarelor

- Tree ( structură arborescentă ).

<CRTL> + F1 = activează/ dezactivează ecranul stâng;

<CRTL> + F2 = activează/ dezactivează ecranul drept;

<CTRL> + U = schimbă panourile între ele;

<CTRL> + F3 = afişarea fişierelor ordonate după nume;

<CTRL> + F4 = afişarea fişierelor ordonate după extensie;

<CTRL> + F5 = afişarea fişierelor ordonate după dată;

<CTRL> + F6 = afişarea fişierelor ordonate după mărime.

Cu comanda LEFT>FILTER se pot selecta diferite filtre utilizate pentru

vizualizarea structurii de fişiere.

Meniul FILE asigură operaţii cu directoare şi fişiere (fig. 3.6):

- F1 (Help) - se obţin informaţii de asistenţă. Ieşirea din Help se face cu

tasta Esc;

- F3 (View) - afişarea conţinutului unui fişier;

- F4 (Edit) - vizualizarea şi modificarea conţinutului unui fişier;

- F5 (Copy) - copierea unui fişier sau a unui grup de fişiere. Pentru copiere:

o se organizează cele două panouri astfel încât într-unul se

vizualizează directorul sursă, iar în celălalt directorul destinaţie;

o se selectează directoarele şi / sau fişierele de copiat;

o se alege comanda FILES>COPY sau F5;

o când se doreşte copierea subdirectoarelor şi fişierelor incluse se

marchează în caseta de dialog a comenzii COPY opţiunea “Include

subdirectories”;

Fig. 3.6 Meniul Files.

55

Page 56: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Sisteme de operare. MS - DOS

56

- F6 (RenMove)- re-denumirea sau mutarea unui fişier;

- F7 (Mkdir) - crearea unui director (echivalentul comenzii DOS: MD)

- F8 (Delete) - ştergerea de pe disc a fişierului sau fişierelor selectate

(echivalent comenzii DEL). Comanda trebuie utilizată cu maximă

atenţie!!!

- Split/Merge sunt comenzi folosite pentru divizarea fişierelor mari în

fişiere de dimensiuni mai mici (de regulă pentru a putea fi transportate cu

ajutorul disketelor), respectiv pentru îmbinarea fiţierelor componente în

fişierul iniţial (divizat prin comanda Split). Comenzi similare nu se

regăsesc în Windows Explorer, managerul de fişiere din sistemele de

operare Windows.

Selectarea fişierelor

- apăsare Insert în momentul în care cursorul se află deasupra numelui unui

fişier;

- selectarea unui grup de fişiere se poate face cu ajutorul tastei + din blocul

numeric sau FILES>Gray+. În caseta de dialog se specifică ce fel de fişiere

se doresc selectate(de exemplu *.txt);

Deselectare: FILES>Gray -

DISK - operaţii cu discurile:

- copiere discuri;

- formatarea dischetei din unitate;

COMMANDS - comenzi diverse:

- Find (<ALT>+F7) - caută pe discul de lucru curent, în toate directoarele,

fişierele indicate prin specificatorul de fişier;

- <CTRL>+U - panourile sunt schimbate între ele;

- <CTRL>+O - panou ON/OFF (deschis/închis);

- Configuration - configurarea ecranului, a panourilor, a screensaver-ului.

Page 57: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Bazele utilizării calculatoarelor

57

4 SISTEMUL DE OPERARE WINDOWS 98 Windows 98 (prescurtat WIN 98) este un sistem de operare cu interfaţă

grafică, realizat de către Microsoft, pentru computere compatibile cu calculatorul

IBM PC, lansat pe piaţă în 1998. Este un sistem de operare multitasking (permite

rularea mai multor aplicaţii simultan) şi multiuser (resursele unui calculator pot fi

utilizate de mai mulţi utilizatori conectaţi la acesta printr-o reţea).

Sistemul de operare permite utilizatorului folosirea calculatorului,

programarea acestuia şi activarea diverselor aplicaţii. Este „mediul de lucru” al

tuturor aplicaţiilor scrise pentru acel sistem de operare.

La pornirea calculatorului, acesta poate fi utilizat numai după ce „se încarcă”

sistemul de operare.

Interfaţa sistemului de operare este acel mediu prin care utilizatorul şi

calculatorul comunică, utilizatorul dând comenzi, iar calculatorul afişând

rezultatele execuţiei comenzilor. Termenul nu se referă la dispozitivele fizice prin

care se face acest lucru (tastatură, mouse, monitor) ci la felul în care se face

comunicaţia, adică la stilul în care se introduc comenzile şi în care se afişează pe

ecran rezultatele.

Interfaţa grafică este o „punte de legătură” prin care utilizatorul comunică în

mod grafic cu sistemul de operare, prin icoane, meniuri, butoane şi alte „obiecte”

active afişate pe ecran, care sunt "acţionate" cu ajutorul tastelor sau cu mouse-ul.

4.1 SUPRAFAŢA DE LUCRU (DESKTOP) Punerea în funcţiune (pornirea) unui calculator înseamnă, de regulă,

apăsarea pe butonul cel mai mare de pe faţa frontală a carcasei PC-ului (notat cu

„POWER”); calculatorul este pus în funcţiune (desigur, dacă cablul de alimentare

este comutat la priză); încep diversele faze ale iniţializării, care pot dura de la

câteva secunde (la computere foarte rapide) până la câteva minute (la computere

lente). Mai întâi, pe ecran se derulează - în mod text - o serie de date tehnice, utile

celui care vrea să vadă anumite caracteristici tehnice ale computerului, sau dacă

anumite componente se iniţializează corect. Dacă această fază decurge normal,

urmează lansarea în execuţie a sistemului de operare. În cazul unui computer pe

care este instalat WIN 98, acum va apărea mesajul Starting Windows 98..., după

care ecranul este acoperit de aşa-numitul "logo" (siglă) al sistemului WIN 98.

Page 58: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Sistemul de operare Windows 98

Acest "logo" rămâne pe ecran cât durează iniţializarea, la un moment dat dispare,

ca să facă loc elementelor care alcătuiesc acel mediu de lucru în WIN 98,

cunoscut sub numele de desktop (suprafaţă de lucru).

Desktop-ul este un loc foarte important din WIN 98, deoarece aici sunt

plasate componente esenţiale ale sistemului. Elementele principale ale desktop-

ului sunt (figura 4.1):

Fig. 4.1 Elementele caracteristice desktop-ului WIN 98.

- background (fundal) este suprafaţa pe care se aşează toate celelalte

elemente. Fundalul poate fi gol, adică monocrom, sau poate prezenta

un "tapet" sau o imagine, chiar o fotografie. Conţinutul lui are mai

mult importanţă estetică, dar un fundal gol va lăsa mai multă memorie

liberă programelor folosite, care astfel vor merge mai bine. Vom vedea

mai târziu cum se poate configura fundalul după dorinţă;

- icoane (pictograme) sunt acele mici imagini, cu un mic titlu sub ele,

care apar pe desktop şi care au un rol asemănător unor butoane ce

servesc la pornirea unor aplicaţii sau la acţionarea unor comenzi

frecvent folosite. Icoanele pot fi create, şterse, mutate pe desktop, re-

denumite, chiar li se poate schimba aspectul grafic sau rolul. Icoanele

pot fi privite ca nişte „porţi de intrare” către diverse aplicaţii , fişiere

sau directoare.

58

Page 59: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Bazele utilizării calculatoarelor

59

- Taskbar (bara de operaţii, bara de operaţii) este acea bară care, la

început, apare la baza desktopului; pe ea apar mai multe elemente cu

diverse roluri:

o Start este butonul de la marginea din stânga a barei de lucru.

Un click pe acest buton face să se deschidă meniul de Start, din

care se pot lansa în execuţie diversele componente ale

sistemului WIN 98 şi programele instalate sub WIN 98, grupate

în mai multe sub-meniuri (rubrici), într-o structură de arbore cu

ramificaţii.

o System Tray este partea taskbarului din dreapta butonului

Start, unde se găsesc mici icoane ale unor aplicaţii active

(deschise). în sistem. Printre icoanele cele mai frecvent

întâlnite aici se numără ceasul digital (icoana ce deschide calea

pentru vizualizarea – configurarea informaţiilor calendaristice

şi temporale), icoana pentru controlul volumului sonor (dacă

sistemul dispune de o placă de sunet) şi icoana care indică

limba pe care este mapată tastatura la momentul respectiv.

Butoanele active sunt acele icoane, fără titlu, care se găsesc pe

bara de operaţii lângă butonul Start; ele pot lansa anumite

aplicaţii frecvent folosite. Aceste butoane deosebesc WIN 98

de versiunea mai veche WIN 95, care nu le are. Dacă cursorul

(săgeata) mouse-lui este menţinut câteva clipe pe una din aceste

icoane va apărea numele aplicaţiei ce este deschisă prin

activarea (apăsarea) acelei icoane. Icoane ale ferestrelor

deschise apar pe bara de operaţii doar dacă deschizi programe

care lucrează în ferestre. Fiecare fereastră deschisă are o astfel

de icoană pe bara de operaţii. Se poate astfel evalua rapid toate

aplicaţiile deschise la un moment dat.

Bara de operaţii poate fi mutată pe oricare latură a desktopului printr-o simplă

operaţie "drag and drop" efectuată cu mouse-ul.

Elementele de mai sus sunt acelea care apar pe ecran la început, dar în momentul

în care se activează o anumită aplicaţie, pe ecran apar ferestre care vor "acoperi"

elementele de mai sus. Aceste elemente de pe desktop nu sunt desfiinţate, ci doar

se "ascund" în spatele ferestrelor deschise, putem oricând să ajungem la ele dacă

este nevoie.

Page 60: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Sistemul de operare Windows 98

O fereastră este un dreptunghi (o ramă) în care se afişează componentele

pentru comanda unui program şi rezultatele execuţiei sale (fig. 4.2), ferestrele

reprezintă o caracteristică a aplicaţiilor care rulează într-un sistem de operare cu

interfaţă grafică. Putem lansa mai multe programe, fiecare va avea propria

fereastră, sau chiar mai multe ferestre. Pe de altă parte, fiecare fereastră deschisă

poate avea icoana sa pe bara de operaţii. În cea mai mare parte a timpului în care

se foloseşte calculatorul ferestrele diverselor aplicaţii acoperă desktopul, doar bara

de operaţii poate rămâne vizibilă tot timpul.

Fig. 4.2 Fereastra de lucru a unei aplicaţii Windows.

Oprirea calculatorului se face corect după următoarea procedură:

Click pe butonul Start apoi, din meniul consecutiv comenzii, se alege Shut Down

(oprire). Se deschide o fereastră intitulata Shut Down Windows în care trebuie

selectată opţiunea Shut Down (dacă nu este deja selectată), apoi se dă click pe

butonul OK din acea fereastră. În acel moment se declanşează procedura de ieşire

din sistemul Windows 98, începând cu închiderea ferestrelor deschise, dacă

acestea există. Apoi apare din nou "logo"-ul WIN 98, în final ecranul devine

negru, apare un mesaj prin care suntem informaţi că se poate opri calculatorul în

siguranţă, deci putem apăsa pe butonul POWER pentru oprire completă. La

60

Page 61: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Bazele utilizării calculatoarelor

61

calculatoarele mai noi, cu carcasă ATX, oprirea nu se mai face cu butonul

POWER, pentru că, imediat după afişarea mesajului final, calculatorul se opreşte

singur. Deşi, la oprire, ferestrele deschise sunt închise în mod automat, este

recomandat ca ele să fie închise de utilizator înainte de comanda Shut Down. Ca o

măsură de forţă majoră, în cazul în care se întâmplă ca PC-ul să se blocheze şi să

nu mai reacţioneze la comenzi, se poate folosi butonul "Reset" de pe carcasa PC-

ului. Acesta, de fapt, opreşte forţat şi, imediat, re-porneşte calculatorul "la cald";

în această situaţie pornirea va dura mai mult datorită unor operaţii care au rolul de

restabili integritatea datelor care ar fi putut fi afectate de procedura opririi forţate.

O altă latură alternativă, la utilizarea butonului Reset, este folosirea

combinaţiei de taste Ctrl+Alt+Del. Dacă se apasă simultan aceste 3 taste, obţinem

acelaşi efect de re-pornire "la cald", forţată, a calculatorului. Desigur, această

procedură funcţionează numai dacă PC-ul acceptă comenzi de la tastatură. Altfel,

trebuie să apăsăm pe Reset sau, în ultimă instanţă, pe POWER pentru oprire

completă. După câteva secunde putem să repornim calculatorul. La calculatoarele

mai noi, cu carcasă ATX, apăsarea pe butonul POWER în timpul funcţionării nu

are efect decât dacă ţinem apăsat acest buton timp de 5-6 secunde.

Exerciţii

1. .Porneşte calculatorul, observând mesajele care apar la început. Încearcă să

identifici în acestea diversele caracteristici tehnice pe care ştii că le are

calculatorul tău. Dacă nu cunoşti aceste caracteristici, observă ce apare înainte de

intrarea în WIN 98 şi apoi încearcă să afli, măcar de curiozitate, ce înseamnă

datele afişate, de la cineva mai experimentat în domeniu.

2.După intrarea în Windows, observă desktopul şi identifică elementele lui

care au fost prezentate în lecţie. Deplasează săgeata de la mouse peste ele şi

observă ce se întâmplă dacă o laşi să staţioneze câteva clipe deasupra icoanelor.

3.Dă click pe butonul Start şi observă ce se întâmplă dacă plimbi săgeata

peste elementele meniului. Citeşte titlurile din meniu şi încearcă să-ţi imaginezi la

ce se referă ele. Dacă ştii engleza, vei înţelege uşor ce înseamnă ele. Ulterior îţi va

prinde bine dacă îţi aminteşti că, în meniul de Start, ai zărit un anumit nume de

aplicaţie.

4.Opreşte calculatorul cu comanda Shut Down şi observă fazele opririi.

Page 62: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Sistemul de operare Windows 98

4.2 TEHNICI DE UTILIZARE A MOUSE-LUI Micul dispozitiv numit mouse (pronunţat "maus", într-o singură silabă) joacă

un rol foarte important în activarea comenzilor aferente unei interfeţe grafice.

Mouse-ul este un dispozitiv prin care se pot da comenzi computerului, aceste

comenzi sunt asociate cu poziţia pe ecran a unui aşa-numit pointer (indicator),

care îşi poate schimba forma contextual, adică în funcţie de poziţia pe care o

ocupă pointerul faţă de alte elemente afişate pe ecran (tabelul 4.1). Normal

pointerul are forma unei săgeţi, vârful săgeţii indică comanda care poate fi

activată prin apăsarea unuia din butoanele mouse-lui.

Mişcarea pointerului pe ecran este sincronizată cu mişcarea mouse-lui pe o

suport plan (mouse pad), care poate fi înlocuit cu o carte, un alt suport cu o

rugozitate mai mare, sau chiar cu suprafaţa mesei de lucru.

Tabelul 4.1

Formă

cursor

Comanda disponibilă

Selectare normală

Aşteptare (sistemul este „ocupat” cu efectuarea unei acţiuni)

Aşteptare (sistemul efectuează o anumită operaţie în fundal)

Selectare de precizie

Cursor care indică poziţia de editare curentă

Poziţie de introducere a caracterelor (datelor)

Comandă indisponibilă

Dimensionare verticală

Dimensionare orizontală

Dimensionare diagonală

Dimensionare diagonală

Selecţie alternativă

Activare hiperlink

Ca să nu obosească mâna şi pentru a avea o anumită precizie în mişcare,

mouse-ul trebuie ţinut astfel încât podul palmei drepte (pentru dreptaci) să se

sprijine pe spatele lui, iar degetul mare şi degetul inelar să-l prindă lateral.

Arătătorul şi mijlociul vor rămâne libere deasupra, fiind folosite pentru apăsarea

pe butoanele mouse-lui. Cotul este indicat să fie sprijinit pe masă, sau, cel puţin,

62

Page 63: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Bazele utilizării calculatoarelor

63

să existe un punct de sprijin, pe masă, între cot şi palmă. Alte poziţii ale mâinii

îngreunează operarea şi viteza de acţionare. La multe tipuri de mouse se întâlnesc

3 butoane, dar, cel mai adesea, sunt folosite numai cele 2 butoane laterale.

Butonul de sub degetul arătător este butonul principal, iar cel de sub degetul

mijlociu este butonul secundar. O apăsare scurtă pe un buton se numeşte click. De

obicei, acest termen se referă la apăsarea butonului principal (din stânga, pentru

dreptaci). Pentru apăsarea butonului secundar (cel din dreapta, pentru dreptaci), de

regulă, se foloseşte termenul click dreapta. În cazul stângacilor, mâna se poate

schimba şi butoanele se pot inversa, dar asta numai dacă mouse-ul este configurat

astfel din programul de configurări numit Control Panel (panoul de control).

Se mai foloseşte frecvent şi dublu click, adică două apăsări ale butonului

succesive, la interval foarte scurt de timp unul după altul. Dacă intervalul dintre

cele două apăsări succesive este prea mare, ele pot fi receptate ca două click-uri

distincte, situaţie în care aplicaţia activă nu mai reacţionează ca la dublu-click. De

cele mai multe ori, dublul click este comanda realizată cu butonul principal. În

situaţii foarte rare se utilizează şi triplul click.

În principiu, un click simplu activează comanda asociată obiectului pe care se

află vârful pointerului. Această activare poate însemna: selecţie (obiectul selectat

va fi vizibil în video invers), deschiderea unui fişier, selectarea unui element

dintr-o listă, acţionarea unui buton etc. Pe de altă parte, un click dreapta, în

general, deschide un meniu contextual, adică un meniu care se referă la comenzi

asociate obiectului indicat de pointer.

Dublul click poate, de asemenea, să activeze aplicaţii sau să deschidă foldere

pentru a li se examina conţinutul. Atenţie! La apăsarea butoanelor pentru simplu

sau dublu click mause-ul trebuie ţinut nemişcat, altfel operaţia poate fi interpretată

greşit de către sistem.

Altă operaţie importantă în WIN 98 este cunoscută sub numele drag and

drop (trage şi dă drumul). Pentru a înţelege această acţiune se poate compara

pointerul cu o mână care poate deplasa obiecte pe ecran dint-un loc în altul.

Se poziţionează pointerul pe un obiect, se apasă pe buton, apoi, ţinând

butonul apăsat, se mişcă mouse-ul până când pointerul (şi obiectul) se deplasează

până în locul dorit, după care se eliberează butonul mouse-lui. Obiectul rămâne în

poziţia în care a fost tras. Este ca şi cum obiectul este "apucat" şi "tras" până la

destinaţie iar aici i se "dă drumul", ocupând noua poziţie.

Page 64: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Sistemul de operare Windows 98

64

Dacă operaţia "drag-and-drop" se face folosind butonul secundar, atunci, la

capătul manevrei (adică la eliberarea butonului) apare un meniu din care pot fi

alese opţiuni ca mutarea obiectului, copierea acestuia sau renunţarea la operaţia

anterioară..

Pentru selectarea unuia sau mai multor obiecte simultan se poate genera cu

pointerul o ramă în interiorul căreia se includ obiectele ce vor fi selectate. În

timpul generării ramei de selecţie, butonul principal se menţine apăsat.

Pentru selecţia unor obiecte adiacente dintr-o listă se va selecta primul

obiect din sub-lista dorită, apoi, ţinând butonul SHIFT apăsat se selectează

ultimul obiect din sub-listă.

Pentru selecţia unor obiecte ne-adiacente dintr-o listă se vor selecta pe rând

obiectele ţinând apăsat butonul CTRL.

Exerciţii 1. Pe desktop, dă click (simplu) pe icoane, pe rând. Icoana pe care dai click

va fi selectată. Dă click şi pe desktop. Nu are efect. Exersează, dând click

pe diversele obiecte de pe desktop şi observând ce se întâmplă.

2. Deplasează pointerul în diverse locuri de pe desktop şi dă click-dreapta.

Observă diferenţele dintre meniurile contextuale care apar.

3. Selectează mai multe icoane deodată de pe desktop, cu mouse-ul. Apeşi pe

buton când pointerul se află undeva pe desktop, apoi mişti mouse-ul şi

observă cum pointerul trasează un dreptunghi în care poţi să încadrezi

icoanele care vor apărea selectate la eliberarea butonului.

4. Prin "drag-and-drop", poţi muta icoanele pe ecran. La fel poţi muta chiar

bara de operaţii, de pe latura de jos pe altă latură a ecranului. Exersează.

4.3 FERESTRE, MENIURI ŞI BUTOANE În Windows 98, pe ecranul monitorului pot fi văzute tot felul de obiecte şi

elemente cu nume specifice, dar cele mai importante elemente de pe ecran sunt

ferestrele. Chiar numele sistemului (Windows) înseamnă ferestre. Operarea cu

ferestrele este un element foarte important pentru utilizarea unui calculator pe care

este instalat WIN 98. Ceea ce se vede iniţial pe ecranul monitorului, după

încărcarea sistemului de operare, adică desktop-ul, poate fi considerată ca o

fereastră specială, care rămâne permanent deschisă în spatele tuturor celorlalte

Page 65: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Bazele utilizării calculatoarelor

obiecte şi ferestre .

Ferestrele apar pe ecran atunci când se deschid fişiere sau programe. De

exemplu, dacă se execută un dublu click pe icoana My Computer se deschide o

fereastră; daca se execută un dublu click pe ceasul aflat pe bara de operaţii, se

deschide o altă fereastră. Pentru fiecare fereastră deschisă pe ecran, apare şi un

icoană pe bara de operaţii, pe care este scris (parţial sau total) numele aplicaţiei

care a generat fereastra.

Elementele comune tuturor ferestrelor sunt următoarele (figura 4.3):

Fig. 4.3 Elemente comune ferestrelor unei aplicaţii.

Bordura ferestrei (1) (border) este rama dreptunghiulara care încadrează

orice fereastră. Uneori e mai groasă, alteori foarte subţire sau inexistentă. La

majoritatea ferestrelor, dacă "tragem" de bordură în lateral sau în sus/jos cu

mouse-ul putem modifica dimensiunile ferestrei, pe orizontală sau pe verticală, iar

dacă "tragem" de un colţ al bordurii, modificarea se face pe două direcţii simultan.

Bara de titlu (2) (title bar) este bara din partea de sus a ferestrei; ea conţine

numele ferestrei, care de obicei este chiar numele programului care a generat acea

fereastră. Uneori, aici apare şi numele fişierului cu care se lucrează în acel

program. Se poate muta fereastra pe ecran, dacă se "trage" de bara de titlu (cu

excepţia situaţiilor când fereastra acoperă deja tot ecranul).

65

Page 66: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Sistemul de operare Windows 98

66

Butoanele de control ale ferestrei sunt acele butoane aflate la capetele barei

de titlu. Butoanele întâlnite în peste 99% din cazuri sunt standard, anume:

- Butonul de închidere a ferestrei (3) (Close) este cel aflat la capătul din

dreapta al barei de titlu, e marcat cu un "X". Un click pe el determină

închiderea imediată a ferestrei respective.

- Butonul de maximizare (4) (Maximize) se află imediat lângă cel de

închidere. Un click pe el determină maximizarea ferestrei, adica întinderea

ferestrei pe toată suprafaţa disponibilă. Odată cu aceasta, butonul de

maximizare îşi schimbă aspectul şi funcţia, devenind buton de restaurare

(Restore), cu rolul de a readuce fereastra la dimensiunea dinaintea

maximizării.

- Butonul de minimizare (5) (Minimize) este al treilea la rând, de la

dreapta spre stânga, "apăsarea" lui (cu un click) determină minimizarea

ferestrei, adică reducerea ei la un simplă icoană pe bara de operaţii.

Practic, fereastra dispare de pe ecran, dar fără să fie închisă, rămâne icoana

ei pe bara de start. Un click pe icoana acesta va readuce fereastra la loc pe

ecran.

- Butonul meniului de control (6) se află în stânga barei de titlu, un click

pe el face să se deschidă un meniu (numit meniul de control al ferestrei -

Control Menu) din care se pot efectua diversele operaţii cu fereastra

posibile fie din butoanele descrise mai sus, fie cu mouse-ul - mutare

(Move), redimensionare (Resize). Meniul de control apare şi dacă dăm

click-dreapta pe icoană ferestrei de pe bara de operaţii.

Bara de meniuri (7) este cea pe care se găsesc meniurile de comenzi ale

programului deschis în fereastră, începând adesea cu meniul File. Nu toate

ferestrele au o bară de meniuri.

Barele de unelte (8) (tools bars) se află de regulă sub bara de meniuri, uneori pot

fi mutate şi în altă parte pe ecran, acolo unde sunt mai la îndemână. Bare de unelte

vom găsi în ferestrele programelor mai mari, ele facilitează accesul operatorului la

anumite comenzi frecvent folosite. Adesea, barele de butoane pot fi personalizate,

adică pot fi aranjate pe ele butoanele dorite de utilizator, în ce ordine alege el,

pentru a avea un acces mai rapid la comenzi frecvent folosite.

Spaţiul de lucru (9) este adesea zona cea mai mare a ferestrei, în el se pot vedea

uneori ferestre interne ale programului în uz, sau alte elemente active denumite

Page 67: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Bazele utilizării calculatoarelor

67

generic controale, cu funcţii foarte diverse. Cele mai frecvente controale sunt

butoanele, barele de defilare şi listele derulante.

Bara de stare (10) (Status Bar) apare în multe programe la baza ferestrei, în ea

sunt afişate câteva informaţii utile pentru lucrul în fereastra curentă, reflectând

starea curentă a operării în fereastra respectivă. Multe programe permit

ascunderea anumitor componente generale mai puţin importante ale ferestrei,

printre care se numără şi bara de stare.

O categorie frecvent întâlnită de ferestre este caseta de dialog (Dialog Box), care

apare ca o fereastră mică, utilizată de regulă pentru introducerea anumitor opţiuni

în momentul în care se doreşte efectuarea unei anumite operaţii sau modificarea

unor parametri de lucru ai programului.

Să presupunem că deschidem câteva ferestre (cel puţin 2). Una singură dintre

ferestrele deschise este fereastră activă. Aceasta se poate distinge prin culoarea

deosebită a barei de titlu, care iese în evidenţă faţă de celelalte, cel mai adesea

fereastra activa este şi "în faţă", adică la vedere, peste celelalte ferestre. Putem

schimba fereastra activă, dând un click pe o fereastră inactivă (care astfel devine

activă). E bine să dăm acest click de activare pe o zonă neimportantă a ferestrei

inactive, nu pe un buton sau într-un loc unde click-ul ar putea declanşa o

operaţiune nedorită. De asemenea, se poate activa o fereastră inactivă şi dacă dăm

click pe icoană ferestrei respective de pe bara de operaţii.

Fereastra activă este cea care primeşte comenzi la un moment dat dacă apăsăm pe

taste.

Butoanele sunt micile imagini denumite astfel pentru asemănarea lor cu nişte

butoane plasate pe un panou de comandă. În general, ele sunt de două feluri: fie

sunt mici dreptunghiuri sau pătrate, cu o margine clară şi cu un text înscris pe ele,

fie sunt sub forma unei mici imagini care sugerează comanda consecutivă

acţionării. Şi unele, altele pot fi acţionate cu un simplu click. Uneori, un click-

dreapta dat pe un buton determină afişarea unui meniu contextual ce conţine

opţiuni asociate acţionării butonului respectiv. Adesea, dacă cursorul mouse-lui

staţioneză pe un buton pentru câteva clipe, se afiţează denumirea comenzii

asociate.

Primul buton cu care avem de-a face este butonul Start. Un click pe el deschide

meniul Start (Start Menu), care este locul de unde se pot activa marea majoritate

a programelor instalate în calculator. Nu pot fi activate, pornind de la butonul

Start unele programe de sistem “ascunse” pentru evitarea intervenţiilor

Page 68: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Sistemul de operare Windows 98

68

necalificate. Dacă tastatura sistemului este de tip Windows, atunci există în

compunerea acesteia două butoane aşezate simetric pe rândul de jos al tastaturii,

între tastele Ctrl şi Alt, care au pe ele sigla Windows. Apăsarea unei asemenea

taste (care se numeşte chiar tasta Windows) are ca efect deschiderea meniului

Start.

Meniuri vom întâlni şi în multe ferestre, pe bara meniurilor principale, unde de

regulă găsim numele meniurilor şi nu imagini. Unele butoane determină tot

deschiderea de meniuri. De asemenea, click-dreapta pe aproape orice obiect de pe

ecran determină afişarea unui meniu contextual în care există comenzi specifice

asociate acelui obiect. De fapt, meniurile pot fi considerate liste de comenzi prin

care se poate naviga pentru a alege comanda dorită.

Pentru a lansa o comandă dintr-un meniu, există mai multe metode:

Utilizând mouse-ul. Este metoda cea mai simplă şi cea mai folosită sub

Windows. Se poziţionează pointerul mouse-lui pe zona cu numele meniului (sau

pe butonul asociat) şi se acţionează scurt butonul stâng al mouse-lui (click). Apare

meniul solicitat din care pot fi alese prin aceleaşi operaţii opţiunile dorite.

Un click pe un sub-meniu determină afişarea listei cu comenzile din acesta. O

diferenţă există în cazul meniului Start: dacă se poziţionează pointerul pe un sub-

meniu din meniul Start, acesta apare imediat, fără click.

Altă caracteristică nouă, apărută odată cu Win 98, constă în introducerea

meniului contextual, asociat butonului drept al mouse-lui, pentru toate opţiunile

din meniurile deschise prin Start.

Cu tastele direcţionale (cu săgeţi). Dacă, din diferite motive nu se poate

utiliza mouse-ul meniurile pot fi activate folosind combinaţii de taste în care se

utilizează tasta Alt (la unele tastaturi, pentru deschiderea meniului de Start, există

tasta specială Windows). Odată activat un meniu din bara de meniuri (cu tasta

Alt), numele lui apare pe un fond diferit, arătând că meniul este selectat dintre

celelalte. Cu tastele direcţionale stânga-dreapta poate fi selectat un alt meniu;

apăsarea tastei Enter determină deschiderea comenzii selectate. Dacă meniul este

deschis, cu tastele direcţionale sus-jos putem comuta selecţia de la o comandă la

alta. Un sub-meniu poate fi deschis cu tasta direcţională dreapta; tasta direcţională

stânga determină închiderea meniului. Apăsarea tastei Esc (din colţul din stânga-

sus al tastaturii) determină abandonarea navigării prin meniu şi închiderea

acestuia fără alte efecte.

Page 69: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Bazele utilizării calculatoarelor

Cu tastele cu litere. În denumirile meniurilor din bara de meniuri, ca şi în

denumirile comenzilor sau sub-meniurilor, există o literă subliniată (care nu este

întotdeauna prima din numele respectiv) (figura 4.4). Aceea este litera care

corespunde tastei cu care se poate activa comanda sau meniul în mod direct.

Fig. 4.4 Activarea meniurilor cu taste corespunzătoare caracterelor subliniate

Astfel, dacă se activează bara de meniuri (care este de fapt un meniu de

meniuri) cu tasta Alt, apăsarea tastei F determină deschiderea meniului File,

deoarece litera F apare subliniată în numele meniului. În acest fel pot fi activate

meniuri şi comenzi foarte rapid, fără a deplasa pointerul mouse-lui sau fără

utilizarea tastelor direcţionale.

Aceste metode se pot folosi şi combinat, după dorinţa şi abilităţile utilizatorului.

Exerciţii

1. Deschide câteva ferestre, acţionând cu dublu click pe icoanele de pe

desktop. Observă cum se deschid ele, caută să identifici elementele

acestora.

2. Cu mouse-ul, mută ferestrele pe ecran (trăgându-le de bara de titlu) şi re-

dimensionează-le (trăgând de bordură). Exersează aranjarea ferestrelor pe

ecran.

3. Utilizează butoanele de control ale ferestrei de pe bara de titlu:

minimizează, maximizează şi restaurează ferestrele, închide-le şi deschide

altele.

4. Activează ferestrele pe rând. Observă cum fereastra activă vine mereu în

prim plan. Maximizează toate ferestrele şi activează-le pe rând, folosind

icoanele lor de pe bara de operaţii.

5. Explorează meniul Start. Încercă activarea oricărei opţiuni. Pentru fiecare

se va deschide o fereastră, poţi observa ce scrie în bara de titlu, iar din

titlul şi din conţinutul ferestrei încercă să intuieşti la ce foloseşte

programul respectiv.

6. În meniul Programs din meniul de Start sunt grupate aplicaţiile deja

instalate pe calculator. Explorează-le ca mai sus.

69

Page 70: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Sistemul de operare Windows 98

70

7. Tot în meniul Start / Setings apare şi opţiunea Control Panel. Acolo este

„panoul de control” al calculatorului. Poţi explora, dar fără a face

modificări. Deschide doar aplicaţiile şi închide-le după ce le-ai observat.

8. Deschide programul Notepad. Îl vei găsi pe calea Start / Programs /

Accessories. Exersează operarea cu meniuri prin diverse metode

(utilizând mouse-ul şi tastele).

4.4 SISTEMUL DE FIŞIERE UTILIZAT ÎN WIN 98 Comenzile prezentate în sub-capitolul anterior sunt aplicabile informaţiilor

stocate în ceea ce se numeşte fişier.

Pe desktop există o icoană cu numele My Computer. Un dublu click pe ea

determină deschiderea unei ferestre a programului Windows Explorer unde se

poate începe explorarea sistemului de fişiere. Practic, toate informaţiile existente

pe calculator sunt stocate sub formă de fişiere În această fereastră se văd icoane

pentru principalele componente ale sistemului de fişiere, ca şi pentru câteva

componente de configurare ale sistemului. Adesea, o icoană are alături de ea

numele său. Componentele de bază ale sistemului de fişiere se numesc discuri

(disc sau, în engleză, drive, pronunţat draiv, într-o singură silabă).

Discurile sunt notate cu litere mari din alfabet, urmate de simbolul ":". Numele

unităţilor de disc, prezentate mai jos, sunt moştenite în Windows din sistemul de

operare MS-DOS:

- A: este notaţia standard pentru prima unitate de dischetă (floppy disk

sau disc flexibil);

- B: este rareori folosită, fiind rezervată pentru a doua unitate de

dischetă, puţine calculatoare au două unităţi de dischetă,

- C: este primul disc logic plasat pe un hard-disk. Un computer are cel

puţin un hard-disk dar poate avea şi mai multe. Un hard-disk fizic

poate fi împărţit în unul sau mai multe discuri logice. Toate discurile

logice plasate pe un hard-disk (indiferent dacă sunt plasate pe primul

disc fizic sau pe altul) sunt notate cu litere începând de la litera C:, în

ordine alfabetică;

- D: (sau litera care urmează după ultima literă atribuită unui disc logic

aflat pe un hard-disk) reprezintă o unitate de disc de alt tip: CD-ROM,

ZIP, unitate de bandă magnetică etc. Cel mai frecvent, după hard-

disk, se întâlneşte unitatea CD-ROM, pentru compact-disk. Dacă

Page 71: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Bazele utilizării calculatoarelor

71

există mai multe unităţi de disc diferite de dischetă şi hard-disk, ele

vor fi notate cu litere din alfabet ne-alocate.

Deci, în My Computer se pot vedea discurile existente în calculator. Un

dublu click pe icoana unui disc oarecare determină deschiderea unei ferestre în

care se poate vedea conţinutul acelui disc, cu condiţia ca să fie introdus în unitate

discul respectiv (exceptând hard-disk-ul). De exemplu, un dublu click pe A: va

determina afişarea unui mesaj de eroare dacă în unitatea de dischetă nu este

introdusă o dischetă (sau dacă discheta introdusă nu poate fi citită), sau un dublu

click pe discul care corespunde CD-ului va afişa un mesaj de eroare dacă în

unitatea CD-ROM nu este introdus un CD.

Pe oricare disc, informaţiile sunt structurate sub formă de fişiere şi directoare

(foldere). Un fişier este un bloc de informaţie distinct, cu un nume propriu (de

pildă, un anumit text poate constitui un singur fişier). Fiindcă pe un disc se pot

aduna mii de fişiere diferite există o structură de organizare a lor sub forma unui

arbore de directoare (director = directory) sau foldere (de la termenul folder =

recipient pentru documente).

Astfel, un disc logic poate fi văzut ca un director de bază, numit şi director-

rădăcină (rădăcina arborelui). Din rădăcină se desfac ramuri, care sunt alte

directoare. Orice director poate să conţină directoare şi/sau fişiere.

Pentru sistematizare, într-un folder pot exista trei tipuri de icoane (în afara

icoanelor speciale pentru discuri sau alte dispozitive fizice):

folder - de forma unui mic dosar galben, care în arbore apare deschis

dacă este selectat. Dublul-click pe o astfel de icoană determină

"deschiderea" folderului, adică afişarea conţinutului săui, fie în fereastra

curentă, fie într-o fereastră nouă;

fişier - cu forme diverse, în funcţie de tipul fiecărui fişier. De pildă,

fişierele care conţin text au un icoană care sugerează faptul că sunt

documente de tip text. Un dublu click pe icoana unui fişier determină

"deschiderea" fişierului. În cazul documentelor, acestea sunt deschise cu

ajutorul unui program care le recunoaşte formatul. În cazul programelor,

deschiderea lor înseamnă lansarea lor în execuţie, ceea ce are ca efect de

obicei deschiderea unei ferestre a programului respectiv.

scurtătură (shortcut)- tot cu forme diverse, inclusiv ca un folder, dar în

colţul din stânga-jos icoana are o mică săgeată. Acestea sunt doar nişte

fişiere foarte mici care conţin informaţii despre locul unde se găseşte

Page 72: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Sistemul de operare Windows 98

72

fişierul, către care este definită scurtătura. De exemplu, dacă există un

fişier în folderul numit TEXTE, pot crea pe Desktop o scurtătură către el.

Un dublu click pe o scurtătură are acelaşi efect ca un dublu click pe

icoana fişierului către care este definită scurtătura. Deci rolul unei

scurtături este acela de a „scurta” drumul până la un fişier sau până la un

folder. Meniul Start este, de fapt, o colecţie de scurtături către diverse

programe instalate pe computer.

Această structură de arbore a sistemului de fişiere, modul de navigare prin

ramurile lui (operaţie numită şi browsing, "răsfoire"), vor fi folosite în multe

programe, atunci când trebuie localizat un anumit fişier sau când se salvează

rezultatele lucrului într-un fişier plasat într-un anumit folder.

4.4.1 Tipuri de fişiere

Un element important în operarea cu fişierele de pe disc este cunoaşterea

tipurilor de fişiere existente. Se poate spune că toatei icoanele care se văd în

Windows Explorer desemnează fişiere, fiecare având proprietăţi specifice tipului

de fişier.

Exista câteva fişiere foarte speciale cum sunt folderele (directoarele) şi

scurtăturile. Un folder este un tip special de fişier, care conţine informaţii despre

fişierele pe care le "conţine" (numele, mărimea, locul ocupat pe disc). În realitate,

dacă se şterge un folder, nu ştergem conţinutul acestuia, ci doar informaţiile

despre conţinutul folderului, astfel încât conţinutul folderului este ca şi şters. Pe

de altă parte, o scurtătură (shortcut) este tot un mic fişier care conţine doar

informaţii despre un alt fişier sau folder la care se referă.

Daca se acţionează prin click-dreapta pe icoana unui fişier apare un meniu

contextual care variază de la un fişier la altul, în funcţie de tipul fişierului. Dar

indiferent de tip, în meniu apare, la partea inferioară, opţiunea Properties, care

foloseşte pentru a descoperi anumite proprietăţi ale fişierului. De aici se pot afla

mai multe informaţii despre tipul fişierului.

Primele informaţii afişate în fereastra care apare sunt legate de icoana fişierului şi

numele complet al acestuia. Sub Windows 98, numele fişierului poate avea o

lungime destul de mare (255 de caractere) şi poate include şi puncte, spaţii şi alte

câteva caractere diferite de litere şi cifre, spre deosebire de sistemul MS-DOS

(unde există o limită de 8+3 caractere, separate prin punct). Se va observa că în

fereastra de proprietăţi apare şi MS-DOS name (numele MS-DOS), care se

Page 73: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Bazele utilizării calculatoarelor

73

înscrie în limitele de 8+3 caractere, este numele sub care ar fi văzut fişierul

respectiv de către un program mai vechi, realizat pentru MS-DOS.

În numele fişierului, ultimele caractere (după punct) alcătuiesc aşa-numita

extensie şi desemnează tipul fişierului. Există extensii standard pentru anumite

tipuri de fişiere; sistemul Windows ţine cont de aceste extensii prin modul în care

tratează fişierele respective în diverse situaţii. Astfel, fiecare extensie are asociat

un anumit program cu care tipul respectiv de fişier poate fi deschis. De pildă,

pentru fişierele cu extensia TXT (care desemnează fişiere de text simplu),

programul asociat este Notepad.EXE, un mic editor de text. În Windows

Explorer, orice fişier este afişat cu icoana caracteristică programului asociat.

Dacă se activează prin dublu click un fişier, se deschide chiar programul asociat

tipului de fişier, iar în el este deschis fişierul respectiv, spre a i se vedea conţinutul

sau spre a fi modificat.

Notepad are extensia EXE. Aceasta este o extensie tipică pentru fişiere

executabile, adică pentru programe. Programele nu mai au alte programe asociate,

un dublu click pe icoana unui program determină pornirea acelui program. Alte

extensii de fişiere executabile sunt, de exemplu, COM şi BAT.

Există şi fişiere care nu au asociat nici un program anume, asta pentru că

extensia lor nu apare în lista de extensii recunoscute de către Windows. Asemenea

fişiere nu se deschid cu dublu-click; sistemul de operare propune deschiderea lor

cu un program care trebuie ales. Astfel de fişiere de tip "necunoscut" pentru

sistemul de operare, au icoană Windows (de forma unei mici file albe cu sigla

Windows pe ea).

Este posibil ca extensiile fişierelor în fereastra de Windows Explorer, să nu

fie vizibile datorită unei opţiuni activate din meniul View. Din meniul View, dacă

se selectează Folder Options şi apoi, în rubrica View, se dezactivează opţiunea

Hide file extensions for known file types (ascunde extensiile pentru fişierele de

tip cunoscut), devin vizibile extensiile fişierelor.

Există foarte multe extensii recunoscute de Windows 98. Câteva dintre cele mai

cunoscute sunt următoarele:

- DOC - documente de tip text formatat, create cu Microsoft Word;

- XLS - foi de calcul tabelar, create cu Microsoft Excel:

- PPT - prezentări multimedia realizate cu Microsoft PowerPoint;

- ZIP - arhivă comprimată realizată cu Winzip sau cu PKZIP;

- BMP - imagine (bitmap) realizabilă cu Microsoft Paint;

Page 74: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Sistemul de operare Windows 98

74

- GIF - imagine de rezoluţie mare, realizabilă, de exemplu, cu PaintShop

Pro;

- JPG - imagine comprimată, realizabilă cu Corel Draw;

- HTM sau HTML - pagini de web, vizibile în Internet Explorer;

- HLP - fişiere Help, cu instrucţiuni, vizibile cu Windows Help.

4.4.2 Managementul fişierelor cu Windows Explorer

Informaţiile cu care lucraţi sunt stocate pe calculatorul dumneavoastră în

fişiere. Programele pe care le folosiţi la rezolvarea lucrărilor şi la crearea

documentelor sunt, de asemenea, fişiere. Din această cauză, este important să ştiţi

cum să gestionaţi fişierele şi cum să lucraţi cu ele. Trebuie să ştiţi cum să le

denumiţi şi să le salvaţi şi cum să le plasaţi în structura de fişiere, astfel încât să le

puteţi localiza atunci când aveţi nevoie de ele. Windows Explorer este un

program inclus în sistemul Windows 98 care dispune de toate instrumentele

necesare pentru gestionarea fişierelor.

Vom utiliza, în cele ce urmează în acest subcapitol, denumirea de folder

pentru directoarele structurii de fişiere.

Aplicaţia Windows Explorer poate fi utilizată pentru vizualizarea organizării

structurii ierarhice de fişiere. De asemenea, puteţi utiliza Windows Explorer

pentru reorganizarea şi gestionarea fişierelor şi a folderelor. Puteţi crea noi

foldere; puteţi copia şi muta fişierele dintr-un folder în altul, pe un floppy disc sau

pe un alt calculator (dacă sunteţi într-o reţea); puteţi re-denumi şi şterge fişierele şi

folderele; puteţi executa alte activităţi de gestionare a fişierelor.

4.4.2.1 Vizualizarea structurii de fişiere

Windows Explorer este denumirea completă a fişierului executabil

Explorer.exe, plasat (de obicei) în folderul Windows. Pentru a deschide acest

program există o multitudine de posibilităţi, una din cele mai rapide fiind

executarea unui click dreapta pe butonul Start şi alegerea opţiunii Explore din

meniul contextual consecutiv primei comenzi.

Page 75: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Bazele utilizării calculatoarelor

Fereastra aplicaţiei are aspectul prezentat în figura 4.5

Fig. 4.5 Fereastra Windows Explorer.

Fereastra Explorer este împărţită în 2 panouri (zone) principale. Panoul din stânga

prezintă o imagine ierarhizată a organizării unităţilor de disc şi folderelor de pe

calculatorul dumneavoastră. În partea de sus a acestei structuri ierarhice se găseşte

icoana Desktop (suprafaţa de lucru). Imediat sub Desktop este plasată icoana My

Computer. Sub aceasta se găsesc desfăşurate toate unităţile de disc şi folderele

conţinute în acestea..

Panoul din dreapta al ferestrei Explorer afişează conţinutul oricărui folder selectat

în panoul din stânga. De exemplu, dacă aţi selectat unitatea locală C:, de sub

pictograma folderului My Computer, veţi vedea o listă cu folderele şi fişierele

existente pe hard disk. Pentru a prezenta conţinutul hard discului, executaţi clic pe

pictograma lui din panoul din stânga. Pentru a vedea conţinutul unui folder

selectaţi-l în panoul din partea stângă, iar conţinutul său va fi prezentat în panoul

din partea dreaptă. Puteţi selecta un folder executând clic pe el cu mouse-ul sau

utilizând tastele cu săgeţi.

Puteţi extinde sau restrânge structura ierarhică, pentru a afişa mai multe sau mai

puţine detalii. Dacă apare un semn plus (+) lângă o icoană din panoul din partea

stângă a ferestrei Windows Explorer, înseamnă că acel folder conţine sub-foldere

75

Page 76: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Sistemul de operare Windows 98

76

suplimentare. Pentru a le afişa aceste sub-foldere, executaţi clic pe semnul plus

(sau executaţi dublu clic pe folder). Vor fi afişate toate folderele cuprinse în el.

Unele dintre acestea, la rândul lor, pot conţine sub-foldere, pe care le puteţi

examina utilizând aceeaşi modalitate. Pentru a ascunde sub-folderele dintr-un

folder, executaţi clic pe semnul minus (-) de lângă acesta (sau executaţi dublu clic

pe el). Restrângând şi extinzând arborele structurii de fişiere pot fi examinate toate

ramurile acesteia.

4.4.2.2 Schimbarea modului de vizualizare a structurii de fişiere

Când veţi utiliza prima oară Windows Explorer, veţi observa că folderele şi

fişierele sunt reprezentate, în panoul din dreapta al ferestrei, prin icoane mari

(Large Icons). Puteţi afişa fişierele şi folderele sub forma unor icoane mai mici, a

unei liste de obiecte, sau a unei liste cu detalii referitoare la fişiere.

Pentru a schimba modul în care sunt afişate fişierele şi folderele, executaţi paşii

următori:

- Deschideţi meniul View.

- Alegeţi una dintre următoarele comenzi:

Comanda Rezultat

Large Icons (icoane mari) Icoane mari aranjate pe mai multe

coloane

Small Icons (icoane mici) Icoane mici pe mai multe coloane

List (listă) Icoane şi mai mici aranjate pe una

sau mai multe coloane

Details (detalii) Listă cu obiectele plasate pe o

singură coloană. Se vizualizează

pentru fiecare dimensiunea, tipul

şi data creării (modificării)

4.4.2.3 Ordonarea fişierelor şi a folderelor

În panoul din dreapta al ferestrei Windows Explorer puteţi ordona fişierele şi

folderele după nume, tip, dimensiune sau dată. Pentru a sorta elementele afişate

executaţi paşii următori:

- Alegeţi View, Arrange Icons

- Selectaţi una dintre cele patru opţiuni ale sub-meniului.

Page 77: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Bazele utilizării calculatoarelor

77

Opţiune Rezultat by Name (după nume) Ordonează folderele şi fişierele în ordinea alfabetică

crescătoare a numelui lor

by Type (după tip) Ordonează fişierele după numele aplicaţiei asociate

fişierelor neexecutabile.

by Size (după dimensiune) Sortează fişierele după mărimea lor

by Date (după dată) Ordonează folderele şi fişierele după data creării sau

modificării acestorar

Dacă aţi selectat opţiunea Details pentru a afişa folderele şi fişierele, puteţi

ordona rapid lista articolelor după nume, dimensiune, tip sau data modificării,

executând clic numele coloanei ce corespunde criteriului de sortare ales. De

exemplu, executaţi clic pe Size pentru a ordona obiectele din listă după

dimensiune.

4.4.2.4 Re-denumirea fişierelor/folderelor

Pentru a re-denumi un fişier sau un folder, executaţi paşii următori:

- Executaţi clic pe numele (nu pe icoana) folderului/fişierului;

- Executaţi clic cu butonul drept al mouse-ului şi alegeţi comanda Rename

(Numele obiectului va fi afişat în video invers, încadrat într-un dreptunghi;

Va fi vizibil şi un cursor pâlpâitor pentru editare);

- Tastaţi noul nume;

- Apăsaţi tasta Enter.

În Windows 98, folderele şi fişierele, pot avea nume lungi. Numele lungi pot

conţine cel mult 255 de caractere şi pot include spaţii. Nu pot fi utilizate

următoarele caractere: \ ? : “ < > |

Se recomandă înlocuirea spaţiului din numele folderelor / fişierelor cu

semnul _ . Pentru compatibilitate cu notaţia MS DOS nu se recomandă folosirea

punctului în compunerea numelui folderelor/fişierelor.

Dacă în mod accidental aţi executat dublu clic pe numele fişierului ne-

executabil, se deschide fereastra programului asociat acestuia.

Pentru a reveni la operaţia de schimbare a numelui, închideţi programul

şi reluaţi procedura de re-denumire.

Ieşirea forţată din procedura de re-denumire, cu păstrarea vechiului nume,

se face prin apăsarea tastei Esc.

Page 78: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Sistemul de operare Windows 98

78

4.4.2.5 Gestionarea fişierelor şi a folderelor

Managementul corect şi rapid al fişierelor/folderelor impune ca necesară

deprinderea diverselor tehnici de selecţie.

Pentru selecţia unui singur fişier/folder este suficient să executaţi clic pe

acesta sau să utilizaţi tastele direcţionale. Obiectul selectat este pus în evidenţă

prin afişarea în video invers.

Se pot selecta mai multe fişiere şi/sau foldere simultan. Acest lucru este

extrem de util atunci când doriţi să copiaţi sau să mutaţi mai multe fişiere sau

foldere cu o singură comandă. De exemplu, puteţi selecta câteva fişiere şi apoi le

puteţi copia dintr-o dată pe un floppy disc, pentru a le face copii de siguranţă.

Pentru a selecta mai multe obiecte cu ajutorul mouse-ului, executaţi clic pe

primul fişier, menţineţi apăsată tasta <Ctrl> şi executaţi clic pe fiecare fişier

suplimentar pe care vreţi să-l selectaţi. Pentru a de-selecta un fişier, continuaţi să

ţineţi apăsată tasta <Ctrl > şi executaţi încă o dată clic pe fişier.

Pentru a selecta rapid un grup de obiecte adiacente, selectaţi primul obiect din

grup, menţineţi apăsată tasta <Shift> şi apoi selectaţi ultimul fişier din grup. Toate

fişierele cuprinse între primul şi ultimul vor fi, de asemenea, selectate. O altă

modalitate de a selecta un grup continuu de obiecte este desenarea, cu butonul

stâng al mouse-lui apăsat, a unei rame (dreptunghi) care să includă grupul de

obiecte ce se doreşte a fi selectat.

Pentru a organiza fişierele de pe calculatorul dumneavoastră, puteţi crea cât de

multe foldere doriţi. Pe măsură ce creaţi tot mai multe fişiere probabil că veţi dori

să dezvoltaţi un sistem de organizare care să vă ajute să păstraţi evidenţa acestora,

aşa cum aţi face cu hârtiile de la birou. Cu cât creaţi mai multe fişiere, cu atât mai

mult s-ar putea să fie necesară organizarea lor în categorii, pentru a le face mai

uşor de localizat.

Gruparea fişierelor similare în folderele este cheia organizării informaţiei de

pe un anumit calculator. De exemplu, puteţi începe cu un folder în care păstraţi

toate scrisorile de afaceri. În timp, folderul se va umple cu atât de multe fişiere

încât va deveni dificilă găsirea unuia. În acest moment, are sens împărţirea acestor

fişiere în categorii – de exemplu după clienţi sau după firmă – şi crearea unui

folder pentru fiecare categorie. Puteţi utiliza Windows Explorer pentru crearea

acestor noi foldere.

Page 79: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Bazele utilizării calculatoarelor

79

Pentru a crea un folder nou, executaţi paşii următori:

- În panoul din stânga al ferestrei Explorer, selectaţi folderul în care

vreţi să creaţi noul sub-folder;

- Din meniul principal alegeţi File, New (nou), Folder. În panoul

din dreapta al programului Windows Explorer va apărea un nou

folder, pregătit pentru a primi un nume;

- Introduceţi de la tastatură numele folderului şi apăsaţi tasta <Enter>.

Urmând aceeaşi procedură puteţi crea câteva tipuri principale de fişiere, care încă

nu conţin informaţie, alegând din sub-meniul New, tipul de fişier dorit.

O altă modalitate de creare a obiectelor noi este utilizarea meniului

contextual care apare la executarea click-ului dreapta pe o zonă goală de pe

panoul dreapta al ferestrei Explorer.

O latură importantă a activităţii de gestionare a fişierelor/folderelor de pe

calculatorul dumneavoastră este mutarea şi/sau copierea acestora. În cazul în care

creaţi noi foldere pentru a împărţi în sub-categorii fişierele dintr-un folder, trebuie

să mutaţi fiecare fişier din folderul iniţial, în cel nou. Puteţi să mutaţi un folder

întreg în altul. Sau puteţi să copiaţi fişiere de pe hard disc pe un floppy disc,

pentru a le face cópii de siguranţă sau pentru a le transfera pe un alt calculator.

Utilizând Windows Explorer şi mouse-ul puteţi muta şi copia rapid fişiere şi

foldere, fără să atingeţi tastatura.

Există posibilitatea de a utiliza două metode pentru a copia şi muta fişiere

şi/sau foldere:

- Utilizând comenzile Cut (decupează) sau Copy (copiază) prezente

în meniul principal Edit, urmate de comanda Paste (lipeşte);

- Folosind mouse- ul pentru a trage şi a fixa obiectele.

Pentru a muta sau copia fişiere utilizând meniul Edit, executaţi paşii

următori:

- În panoul din dreapta al ferestrei Windows Explorer, selectaţi fişierele sau

folderele pe care vreţi să le mutaţi.

- Pentru a muta elementele, alegeţi Edit, Cut; executaţi clic cu butonul

drept al mouse-ului pe articolele selectate, pentru a afişa meniul rapid, şi

apoi executaţi clic pe Cut; sau executaţi clic pe butonul Cut de pe bara cu

instrumente; sau apăsaţi tastele <Ctrl> + <X >.

Page 80: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Sistemul de operare Windows 98

80

Sau:

- Pentru a copia elementele, alegeţi Edit, Copy; executaţi clic cu butonul

drept al mouse-lui pe articolele selectate, pentru a afişa meniul

contextual şi apoi executaţi clic pe Copy; sau executaţi clic pe butonul

Copy de pe bara cu instrumente; sau apăsaţi simultan tastele <Ctrl> şi

<C>;

- În panoul din stânga al ferestrei Windows Explorer, selectaţi, cu

butonul drept al mouse-lui, folderul care va conţine elementele copiate

sau mutate şi alegeţi Paste (lipeşte); sau executaţi clic pe butonul Paste

de pe bara cu instrumente; sau apăsaţi tastele <Ctrl> +<V> .

Pentru a muta sau copia fişierele utilizând metoda tragerii şi a fixării (drag

and drop), executaţi paşii următori:

- În panoul din dreapta selectaţi fişierele şi/sau folderele pe care vreţi să le

mutaţi; Dacă în panoul din stânga folderul în care vreţi să mutaţi

elementele selectate nu este vizibil, utilizaţi bara de derulare pentru a-l

face vizibil. Dacă este nevoie să vizualizaţi un sub-folder, executaţi clic

pe semnul + de lângă folderul care îl conţine.

- Pentru a muta elementele selectate, trageţi-le în noul folder din panoul

stâng al Windows Explorer ţinând butonul drept al mouse-lui apăsat.

- Eliberaţi butonul drept când a fost selectat folderul destinaţie şi alegeţi

din meniul contextual Cop Here (copiază aici) sau Move Here (mută

aici).

Sau:

- Pentru a copia elementele selectate, menţineţi apăsată tasta <Ctrl> şi

trageţi-le în noul folder din panoul stâng al ferestrei Explorer; Când

menţineţi apăsată tasta <Ctrl>, ataşat indicatorului mouse-lui apare un

semn plus (+), indicând acţiunea de copiere a fişierelor.

Înainte de eliberarea butonului mouse-lui, asiguraţi-vă că este selectat folderul

destinaţie corect.

Puteţi revoca o operaţie de mutare/copiere eronată dacă imediat după

aceasta acţionaţi comanda Undo… dim meniul principal Edit.

Uneori, veţi dori să realizaţi o copie identică a întregului floppy disc.

Acestă operaţie poate fi realizată fie în Windows Explorer, fie în fereastra My

Computer.

Page 81: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Bazele utilizării calculatoarelor

81

Puteţi copia informaţia de pe un floppy disc pe altul, utilizând aceeaşi unitate, dar

discurile trebuie să aibă aceeaşi capacitate de stocare. Discul pe care copiaţi va fi

şters în timpul acestei operaţii.

Pentru a copia conţinutul unui disc, executaţi paşii următori:

- Introduceţi în unitate floppy discul al cărui conţinut doriţi să-l copiaţi;

- Executaţi clic cu butonul drept al mouse-lui pe discul din fereastra

My Computer sau pe cel din panoul din stânga al ferestrei Explorer;

- Alegeţi din meniul contextual Copy Disk (copiază discul). Rezultatul va fi

deschiderea casetei de dialog Copy Disk;

- Dacă aveţi numai o unitate de floppy disc, ea va fi selectată atât în zona

Copy From (copiază de pe), cât şi în zona Copy To (copiază pe) a casetei

de dialog. Dacă aveţi o altă unitate de aceeaşi dimensiune, ea va fi

prezentată în listă şi o puteţi selecta pentru a realiza copierea de pe o

unitate pe alta;

- Alegeţi Start (începe).

- Dacă utilizaţi aceeaşi unitate atât pentru sursă, cât şi pentru destinaţie

(copie), veţi fi înştiinţaţi să schimbaţi floppy discurile atunci când este

necesar.

- Când dicul a fost copiat, puteţi copia un altul alegând din nou Start sau

puteţi încheia alegând opţiunea Close.

Ştergerea fişierelor/folderelor

Inevitabil, va sosi momentul în care veţi dori să ştergeţi un fişier sau un

folder. Cauzele pot fi diverse: nu mai aveţi nevoie de fişier sau aţi creat câteva

foldere noi pentru a împărţi în categorii fişierele dintr-un folder existent, sau vreţi

să ştergeţi folderul iniţial după ce aţi mutat fişierele în alte poziţii. Ştergerea

fişierelor şi a folderelor este o parte esenţială a acţiunii de evitare a încărcării

excesive şi inutile a calculatorului dumneavoastră. Trebuie să ştergeţi cu atenţie

fişierele şi folderele, astfel încât să nu îndepărtaţi din greşeală unul de care încă

aveţi nevoie. Windows conţine un folder denumit Recyle Bin (lada de deşeuri), în

care sunt stocate temporar fişierele şterse, până când acesta este golit.

Pentru a şterge un fişier sau un folder, executaţi paşii următori:

- Selectaţi fişierul sau folderul pe care vreţi să-l ştergeţi; Puteţi selecta mai

multe fişiere sau foldere;

Page 82: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Sistemul de operare Windows 98

- Executaţi clic cu butonul drept al mouse-ului pe selecţie şi apoi alegeţi

Delete (şterge) sau apăsaţi tasta <Delete> sau executaţi clic pe butonul

Delete de pe bara cu instrumente);

- Executaţi clic pe Yes la apariţia casetei de dialog Confirm Delete

(confirmă ştergerea fişierului), sau executaţi clic pe No dacă doriţi să

abandonaţi stergerea fişierului; Dacă ştergeţi mai multe fişiere, Windows

Explorer afişează caseta de dialog onfirm Multiple File Delete (confirmă

ştergerea mai multor fişiere).

Atenţie!

Dacă ştergeţi un folder, ştergeţi, de asemenea, toate fişierele

conţinute de acesta. Caseta de dialog Confirm Folder Delete v

reaminteşte acest lucru.

Fiţi conştient de ceea ce faceţi înainte să ştergeţi un folde

De asemenea, va trebui să fiţi atent să nu ştergeţi, din greş

program. Dacă încercaţi să-l ştergeţi, caseta de mesaje Conform

avertizează că sunteţi pe cale să ştergeţi un program. Executaţ

nu intenţionaţi să ştergeţi programul, dar celelalte fişiere

şterse.

şi folderele

ă

r.

eală, un fişier

File Delete vă

i clic pe No dacă

selectate vor fi

Puteţi şterge fişiere şi foldere trăgându-le peste icoana Recycle Bin de pe

desktop şi apoi fixându-le pe aceasta.

Când ştergeţi unele fişiere, puteţi vedea un mesaj care vă avertizează că fişierul

este de tip sistem, ascuns sau de tip Read Only. Fişierele sistem sunt necesare

pentru ca Windows să lucreze corect şi nu trebuie şterse. Fişierele ascunse şi cele

care nu pot fi decât citite pot fi necesare anumitor programe pentru a lucra corect,

sau pot fi doar fişiere pe care le-aţi protejat cu aceste atribute, împiedicând

ştergerea lor accidentală. Înainte de a şterge oricare dintre aceste tipuri de fişiere,

va trebui să fiţi convins că sistemul nu are nevoie de ele pentru a lucra corect.

Recuperarea fişierelor şterse

Fişierele şterse sunt mutate în Recycle Bin (lada de deşeuri). Puteţi deschide

acest folder la fel cum aţi face-o în cazul altuia, puteţi selecta un fişier şi îl puteţi

restaura în poziţia iniţială. De asemenea, puteţi muta sau copia fişiere din folderul

Reycle Bin într-o altă locaţie folosind diversele tehnici de mutare şi copiere. 82

Page 83: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Bazele utilizării calculatoarelor

83

Pentru a reface (restaura în locaţia de dinaintea ştergerii) un fişier sau un folder

şters, executaţi paşii următori:

- Executaţi dublu clic pe icoana Reycle Bin de pe desktop pentru a deschide

fereastra Reycle Bin;

- Selectaţi fişierul sau fişierele pe care vreţi să le refaceţi; pentru selecţia

mai multor fişiere, puteţi utiliza modalităţile descrise mai sus;

- Executaţi clic cu butonul drept al mouse-ului pe fişierele selectate şi apoi

clic pe Restore (restabileşte), sau alegeţi File, Restore.

Fişierele sunt refăcute în folderele din care au fost şterse. Dacă folderul iniţial în

care a existat un fişier a fost şters, el este la rândul lui refăcut.

Exerciţii

1. Poţi crea fişiere sau foldere direct pe Desktop. Dă click-dreapta pe

Desktop şi observă ce comenzi ai în meniul contextual, sub-meniul New.

Le poţi exersa. În final, nu uita să ştergi fişierele create pentru exerciţiu.

Cel mai bine este să creezi un folder de exersare, să faci în el toate

exerciţiile de acest tip, având grijă să nu alterezi nimic în restul fişierelor

de pe disc.

2. Copiază, în folderul de exerciţii, fişiere sau scurtături din alte foldere de pe

disc. Exersează ştergerea şi redenumirea fişierelor NUMAI pe aceste copii

create în folderul de exersare. În acest fel eşti sigur că nu vei afecta

sistemul.

3. Dacă pui o dischetă în unitatea de dischetă, poţi exersa copierea fişierelor

de pe ea pe hard-disk şi invers, prin metoda de copiere descrisă mai sus.

La fel şi în cazul CD-ului. Trebuie doar să ai grijă ca în una din ferestrele

de Explorer să vezi conţinutul dischetei (sau CD-ului), iar în cealaltă să

vezi conţinutul hard-disk-ului.

Page 84: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Sistemul de operare Windows 98

4.5 CONTROL PANEL

Calculatorul este un sistem complex a cărui funcţionare poate fi controlată cu

ajutorul anumitor programe care stabilesc parametrii de lucru pentru diversele

componente. Sistemul de operare Windows 98 dispune de o colecţie de unelte

(aplicaţii), grupate în ceea ce se numeşte Control Panel - panou de control, de

unde se poate realiza o configurare centralizată a subsistemelor calculatorului.

Control Panel poate fi găsit în My Computer sau poate fi deschis din meniul

Start, opţiunea Settings.

La deschiderea aplicaţiei Control Panel se pot observa o multitudine de “puncte de

control” al căror număr depinde de configuraţia hardware şi software a unui

anumit calculator (figura 4.6).

Fig. 4.6 Control Panel şi diversele sale opţiuni pentru un anumit calculator.

4.5.1 Adăugarea şi configurarea componentelor hardware – Add New

Hardware

Această opţiune din Control Panel se utilizează atunci când în sistem se

introduc componente hardware noi care trebuie asociate cu driverele necesare

interacţiunii acestora cu sistemul de operare.

De regulă, astfel de modificări sunt făcute de specialiştii firmei care a furnizat

calculatorul, mai ales dacă acesta se află în perioada de garanţie. După expirarea

84

Page 85: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Bazele utilizării calculatoarelor

85

acestei perioade, unele componente pot fi “instalate” şi configurate şi de un

utilizator obişnuit, care utilizează cu atenţie indicaţiile furnizorului respectivelor

componente.

La deschiderea opţiunii Add New Hardware este pornit un “asistent”

(wizard – vrăjitor, asistent) care ghidează utilizatorul pas cu pas în procesul de

instalare a diver-ului pentru o nouă componentă. Prin driver se înţelege un

program (sau un pachet de fişiere) cu ajutorul căruia (cărora) sistemul de operare

poate controla corect şi eficient o componentă hardware. Fără un driver adecvat,

sistemul nu poate folosi componenta hardware respectivă.

Să presupunem că avem de adăugat o nouă componentă în sistem. De

exemplu, un nou mouse. Cea mai rapidă cale, utilizabilă pentru componentele

denumite Plug and Play (sau PNP-conectează şi utilizează), constă în conectarea

noului mouse urmată de re-pornirea calculatorului. Mouse-ul ar trebui să fie

detectat de către sistemul de operare pe care este activă opţiunea Plug-and-Play

astfel încât, la intrarea în Windows 98, driverul necesar este instalat automat iar

mouse-ul funcţionează imediat.

Windows 98 include drivere pentru un mare număr de componente hardware

dintre cele mai utilizate, astfel încât el poate instala automat driverele necesare

pentru aceste tipuri de componente.

Dacă se instalează o componentă pentru care sistemul nu are un driver inclus,

atunci trebuie să fie pregătit driverul necesar - pe o dischetă, pe hard-disc sau pe

un CD. Se pot găsi drivere şi pe Internet, chiar pe situl firmei producătoare a

componentei fizice, în rubrici ca Download sau Support. Acestea pot fi căutate şi

în arhivele de fişiere ale site-urilor care oferă colecţii de drivere.

În cazul unei componente pentru care sistemul de operare nu dispune de drivere,

la pornire sistemul o poate detecta şi va cere driverele necesare. Utilizatorul va

indica suportul pe care se găsesc respectivele drivere iar Windows 98 va prelua

automat procesul de instalare. În unele cazuri, un driver se instalează pornind de la

un program de configurare propriu (Setup) care se ocupă de integrarea software a

componentei fizice.

Atunci când apar probleme la instalarea unor noi componente hardware

trebuie repetată instalarea acestora. Pentru aceasta, mai întâi trebuie eliminate

vechile drivere din Control Panel / System / Device Manager, unde se

selectează componenta instalată defectuos (marcată cu semn de exclamare în cerc

galben) şi se activează Remove. Prin activarea opţiunii Refresh se iniţiază

Page 86: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Sistemul de operare Windows 98

86

instalarea driverelor pentru componentele existente în sistem, pentru care nu

există drivere instalate.

O altă metodă pentru a reinstala un driver care s-a instalat defectuos

utilizează o altă opţiune din Control Panel / System / Device Manager. Se

selectează componenta respectivă din lista de dispozitive instalate şi se activează

Properties. Printre comenzile care apar în acea fereastră există şi cea denumită

Driver; ea conţine butonul Update Driver sau Reinstall Driver. Va fi nevoie

apoi să fie indicat locul unde se găseşte driverul respectiv pe dischetă, CD sau

hard-disk.

Unele componente hardware şi echipamente periferice pot avea proceduri de

instalare diferite de cele prezentate mai sus. Multe se instalează din modulele

specifice prezente în Control Panel. De pildă, imprimantele se instalează din

Printers, modemurile - din Modems, iar componentele de reţea - din Network.

Procedurile sunt simple, dar pot necesita cunoştinţe mai avansate pentru

configurarea corectă.

În general, operaţiile de instalare a driverelor şi a componentelor hardware pot

depăşi nivelul de cunoştinţe al unui simplu utilizator. Dar, ca orice lucru, aceasta

se poate învăţa utilizând sistemul Help din Windows, documentaţiile care însoţesc

componentele sau driverele respective.

4.5.2 Configurarea mouse-lui

Activând prin dublu click icoana Mouse se deschide fereastra Mouse

Properties de unde se poate regla funcţionarea mouse-ului. Fereastra are trei

rubrici (tab-uri), vizibile în partea de sus a acesteia: Buttons, Pointers şi Motion.

- Buttons (butoane) – permite reglarea funcţională a butoanelor mouse-ului.

Button configuration ("configurarea butoanelor") permite alegerea mâinii cu

care se manevrează mouse-ul - mâna dreapta (right-handed) sau mâna stângă

(left-handed). Iniţial, mouse-ul este configurat pentru mâna dreaptă (cu butonul

principal în stânga, sub degetul arătător al mâinii drepte), majoritatea oamenilor

fiind dreptaci. Un stângaci poate face configurarea pentru mâna stângă şi atunci

butoanele mouse-lui îşi inversează funcţiile.

Double-click speed (viteza la dublu-click) permite reglarea intervalului dintre

două click-uri succesive astfel încât sitemul de operare să facă diferenţa între un

dublu click şi două clickuri simple. Viteza poate fi reglată prin alegerea unei

poziţii intermediare între Slow (încet) şi Fast (repede). Pentru a observa diferenţa

Page 87: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Bazele utilizării calculatoarelor

87

se trage cursorul la un capăt al riglei şi dă un dublu click în zona de test din

dreapta. La dublul click, din cutiuţa din zona de test iese un cap de păpuşă, iar la

două clickuri simple nu se întâmplă nimic. Dacă utilizatorul are dificultăţi când

acţionează prin dublu click (click-urile sunt prea rare) va poziţiona cursorul de

reglare spre o viteză mai mică, astfel încât, chiar două click-uri plasate la capetele

unui interval mai mare de timp să fie considerate un dublu-click.

- Pointers (indicatoare, cursoare) – de aici se pot alege forma cursoarelor

mouse-lui pentru diferite situaţii (tabelul 4.1).

Se poate alege o schemă de cursoare dintr-o listă de scheme, sau se pot alege

pentru fiecare situaţie din schemă un alt cursor decât cel pre-definit. Butonul

Browse permite căutarea fişierelor care conţin imagini de cursoare pentru mouse.

- Motion ("mişcare") - conţine opţiuni pentru mişcarea mouse-ului:

Pointer speed (viteza cursorului) se poate regla între Slow şi Fast, ea se referă la

cât de mult este amplificată mişcarea cursorului pe ecran comparativ cu

deplasarea mouse-lui pe mouse pad.

Pointer trail (urma pointerului) permite vizualizarea poziţiilor succesive ale

cursorului atunci când se activează opţiunea Show pointer trails. Lungimea

urmei poate fi aleasă întrevalorile extreme fixate de Short şi Long.

În partea de jos a ferestrei Mouse Properties se văd permanent trei butoane.

Rolul lor este similar în majoritatea ferestrelor Windows:

• OK (gata, e-n regulă) determină închiderea ferestrei cu activarea

tuturor modificărilor care au fost făcute în fereastra respectivă;

• Apply (aplică) determină, de asemenea, aplicarea imediată a

modificărilor, dar fără a închide fereastra;

• Cancel (anulare, renunţare) determină închiderea ferestrei, cu

ignorarea modificărilor făcute în ea. Acelaşi efect ca acţionarea lui

Cancel îl are, de obicei, apăsarea tastei Esc. De reţinut că, dacă au

fost activate modificări prin folosirea butonului Apply, acţionarea

butonului Cancel nu le anulează şi pe acelea.

4.5.3 Configurarea tastaturii

Meniul Keyboard Properties (proprietăţile tastaturii) este activat prin

acţionarea cu dublu click pe icoana denumită Keyboard. Aceasta conţine două

rubrici, din care se pot stabili câteva opţiuni pentru folosirea tastaturii:

Page 88: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Sistemul de operare Windows 98

88

Speed (viteză) – permite reglarea vitezei cu care sunt citite tastele apăsate repetat,

în opţiunile din secţiunea Character repeat (repetarea unui caracter), respectiv

viteza cu care clipeşte cursorul (Cursor blink rate).

Language (limbă) configurează tastatura pentru editare într-o anumită limbă, dat

fiind că în alfabetul fiecărei limbi pot exista caractere care nu apar în alfabetul

englez. Iniţial, sistemul este configurat pentru o anumită limbă, de obicei pentru

engleza americană (US English), dar dacă se doreşte, de exemplu, editarea în

limba romană este nevoie şi de caracterele specifice limbii române (care nu se pot

introduce cu tastatura pentru limba engleză). În lista Installed keyboards and

layouts (tastaturi şi suporturi instalate) se poate verifica pentru ce limbi există

suport instalat. Pentru a adăuga suportul caracteristic unei alte limbi se foloseşte

butonul Add (adaugă). Activarea opţiunii Enable indicator on taskbar (afişează

indicator pe bara de operaţii), atunci lângă ceasul de pe bara de operaţii va apărea

şi un indicator al tastaturii, de unde se pot comuta de la o limbă la alta. Comutarea

este posibilă şi cu combinaţia de taste aleasă din câmpul Switch languages. Când

se comută pe o altă tastatură unele taste alfanumerice îşi schimbă funcţiile, astfel

încât acestea vor fi utilizate pentru caracterele specifice alfabetului limbii

respective. De exemplu, literele specific româneşti pot fi introduse cu tastele aflate

în zona tastei Enter; caracterele care erau înainte pe acele taste migrează spre alte

taste, astfel încât multe simboluri îşi pot schimba locul pe durata folosirii tastaturii

pentru limba română.

4.5.4 Configurarea datei şi timpului sistemului

Prin deschiderea meniului corespunzător configurării Date/Time este posibilă

modificarea datei şi timpului Este important ca ora şi data sistemului să fie

corecte, mai ales la utilizarea Internet-ului sau poştei electronice. În plus, unele

programe pot fi induse în eroare dacă data şi ora nu sunt corecte, ceea ce poate să

le facă să funcţioneze anormal.

Opţiunea Time zone configurează fusul orar; pentru România se alege

valoarea GMT+2 (Bucharest), iar dacă se selectează opţiunea Automatically

adjust clock for daylight saving changes (ajustează automat ceasul la

schimbarea orei de vară/de iarnă), atunci sistemul de operare va face automat

modificările necesare la trecerea la ora de iarnă sau la ora de vară, dacă acestea

respectă regula internaţională.

Page 89: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Bazele utilizării calculatoarelor

89

4.5.5 Configurări regionale

Meniul corespunzător configurărilor regionale - Regional Settings din

Control Panel este folosit pentru alegerea unor opţiuni prin care anumite date să

fie afişate în formatul specific anumitor ţări. Este vorba de formatul datei şi orei,

al monedei, ca şi de modul de reprezentare a numerelor. Există o listă de

configurări specifice pentru diverse ţări; cel mai frecvent sunt folosite

configurările pentru zona English (United States), acestea fiind şi cele mai bine

suportate de către majoritatea programelor de provenienţă occidentală. Se pot

utiliza şi configurările pentru România, dar, în unele situaţii, pot apărea probleme

când se utilizează unele aplicaţii care nu suportă bine unele setări - de exemplu

folosirea virgulei în loc de punct zecimal (aşa cum se foloseşte în ţările anglofone)

atunci când se lucrează în Microsoft Excel.

4.5.6 Configurarea ecranului

Configurări folosite des sunt cele corespunzătoare icoanei Display (afişaj,

ecran) din Control Panel. Prin dublu click se deschide fereastra Display

Properties (proprietăţile ecranului). Acelaşi meniu se deschide rapid dacă se

acţionează prin click-dreapta pe o zonă liberă de pe desktop şi se activează

Properties din meniul contextual. Sub-meniurile din Display Properties şi

posibilităţile de configurare caracteristice sunt următoarele:

Background (fundal) – permite activarea de opţiuni pentru ceea ce se afişează

pe fundalul desktop-ului. Există două posibilităţi: model bicolor sau multicolor.

- Pattern (model) se referă la un model bicolor care poate să acopere tot

ecranul. Există o listă din care se poate alege modelul sau pot fi editate

modele existente (folosind Edit Pattern), pentru a crea modele noi. Din

punct de vedere al memoriei folosite, modelul bicolor este mai economic

decât tapetul;

- Wallpaper (tapet) se referă la o imagine care poate fi plasată în centrul

ecranului (Center), poate fi repetată pe ecran acoperindu-l complet (Tile)

sau poate fi întinsă pe tot ecranul (Stretch). Imaginea poate fi orice fişier

cu extensia bmp de pe hard-disk. Butonul Browse permite localizarea şi

alegerea unei imagini aflate hard-disk.

Screen Saver este denumirea unei mici animaţii care poate intra automat în

funcţiune, după o anumită perioadă în care sistemul nu primeşte comenzi de la

utilizator, afişând pe ecran imagini diverse, adesea animate. Orice apăsare a unei

Page 90: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Sistemul de operare Windows 98

90

taste sau mişcare a mouse-ului determină întreruperea programului screen-saver şi

revenirea la imaginea aflată pe ecran înainte de lansarea sa. Rolul unui astfel de

program de animaţie cu lansare automată în caz de inactivitate a fost, iniţial, de a

se evita uzura prematură a tubului catodic al monitorului cauzată de păstrarea

îndelungată a unei imagini staţionare pe ecran. Din meniul Screen Saver pot fi

alese şi anumite opţiuni pentru economisirea energiei electrice consumate de

calculator.

Screen-saverul ales se poate testa cu Preview. Fiecare astfel de program poate

avea diverse opţiuni, configurabile din Settings. Timpul de inactivitate după care

programul intră automat în execuţie este fixat în minute în câmpul Wait

(aşteaptă). Se poate alege şi o parolă (Password) care va fi cerută în momentul în

care se reia activitatea. Protecţia poate fi folosită pentru ascunde lucrările curente

de pe ecran, în perioadele de ne-utilizare a calculatorului.

Energy saving features of monitor (monitorizare a facilităţilor de economisire a

energiei electrice consumate) – pot fi activate din Settings. Se pot alege

perioadele de inactivitate după care să se închidă singur monitorul, să se

dezactiveze hard-disk-ul, sau după care sistemul să intre în modul stand-by

(aşteptare).

Appearance (aparenţă) – oferă posibilitatea modificării culorilor şi fonturilor

folosite la afişarea ferestrelor şi butoanelor din aplicaţii.

Scheme (scheme de culori) - din listă alege o schemă de culori, care va putea fi

pre-vizualizată în câmpul din partea de sus a meniului. Dacă se fac modificari ale

elementelor acesteia (folosind opţiunile de mai jos), se poate salva noua schemă

utilizând comanda Save As. O schemă ne-dorită se poate şterge cu butonul

Delete.

Item (element) – prezintă o listă cu elementele unei scheme de culori. Activarea,

prin click, a unui element din imaginea schemei curente de pe zona de pre-

vizualizare ese echivalentă alegerii elementului din listă. Se pot alege culoarea

elementului şi dimensiunea acestuia.

Font (font, corp de literă) – pentru elementul selectat, în caz că acesta conţine şi

text; se poate fixa fontul cu care se afişează textul, dimensiunea, stilul şi culoarea

caracterelor. Se poate defini şi o schemă de culori conform preferinţelor

individuale.

Effects (efecte) – permite activarea (dezactivarea) unor efecte speciale

aplicate elementelor de pe ecran:

Page 91: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Bazele utilizării calculatoarelor

91

Desktop icons (icoane de pe desktop) – facilitează schimbarea icoanelor

aplicaţiilor de pe desktop acţionând Change Icons (schimbă icoana). Default

Icons restaurează icoana iniţială (icoană implicită).

Visual effects (efecte vizuale):

• Use large icons (foloseşte icoane mari) – prin activare se măresc

dimensiunile icoanelor de pe desktop;

• Show icons using all possible colors - afişează icoanele cu toate culorile

posibile;

• Animate windows, menus and lists – determină efecte de animaţie la

deschiderea (închiderea) ferestrelor, meniurilor şi listeleor;.

• Smooth edges of screen fonts – prin activare caracterele vor fi afişate cu

margini netede;

• Show window contents while dragging - prezintă conţinutul ferestrei în

timp ce e trasă dintr-un loc în altul al ecranului

Settings (setări) – configurări ale afişării, în strânsă corelaţie cu

caracteristicile plăcii grafice şi ale monitorului:

Colors (culori) - din listă se poate alege densitatea de culori folosită la afişarea pe

ecran. Cu cât sunt mai multe culori, cu atât imaginile sunt mai clare fiindcă se

afişează mai multe nuanţe diferite în ele. Lista disponibilă depinde de posibilităţile

adaptorului grafic şi ale monitorului.

Screen area (dimensiunile ecranului) - se alege numărul de pixeli (puncte grafice)

pe orizontală şi pe verticală. Combinaţia aleasă determina rezoluţia imaginii de pe

ecran (densitatea de puncte pe unitatea de suprafaţă). Cu cât rezoluţia e mai mare,

cu atât vor încăpea mai multe detalii pe ecran. Rezoluţiile din listă sunt cele

permise de adaptorul grafic folosit, dar dacă monitorul nu suportă rezoluţiile mai

mari, adaptorul nu va putea afişa nimic pe ecran.

Advanced (opţiuni avansate) - aici sunt opţiunile pentru configurarea monitorului

şi adaptorului grafic. De regulă, ele sunt fixate la instalarea sistemului şi nu sunt

modificate ulterior. Aici se umblă numai dacă se dereglează ceva în afişaj şi este

nevoie de reinstalarea sau schimbarea monitorului şi/sau adaptorului grafic.

În cazul anumitor adaptoare grafice sau monitoare mai moderne, se instalează

programe speciale pentru controlul acestora, aceste programe pot introduce rubrici

noi în fereastra Display Properties.

Page 92: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Sistemul de operare Windows 98

92

Exerciţii

1. Explorează modelele şi tapetele disponibile. Ca să se poată vedea modele

pe ecran, trebuie să alegi None la tapete.

2. Testează screen-saver-urile. Activarea unui screen-saver trebuie făcută cu

precauţie, deoarece poate intra în conflict cu alte programe din sistem,

dacă îl laşi activ în timp ce lucrezi. Dar când vrei să te relaxezi, sunt foarte

utile.

3. Creează-ţi o schemă de culori proprie. Se pot porni de la una existentă,

modificându-i doar anumite elemente.

4. Testează densităţile de culoare şi rezoluţiile disponibile. Înainte de asta ar

fi bine să verifici, în documentaţii, ce rezoluţii suportă monitorul tău, ca să

te asiguri că nu testezi rezoluţii peste puterile lui: rişti să nu mai vezi nimic

pe ecran!

4.5.7 Configurarea proprietăţilor sistemului

În Control Panel există şi alte module utile, care nu sunt folosite la toate

calculatoarele: Modems - pentru cine foloseşte un modem, Network - pentru cine

are un computer conectat într-o reţea, Multimedia - pentru cine dispune de

componente multimedia (pentru redare de sunet şi video) şi altele. Module mai rar

folosite se pot referi la diverse componente ale sistemului, care pot să fie sau să nu

fie instalate pe computer. De regulă, dacă o anumită componentă lipseşte din

sistem, atunci nici modulul pentru configurarea ei nu apare în Control Panel.

Pentru configurarea componentelor hardware instalate, icoana System din

Control Panel deschide fereastra System Properties, în care se pot găsi detalii

despre compunere fizică a sistemului. Aceeaşi fereastră se poate deschide şi mai

rapid dacă se apasă tasta Windows (cea dintre Ctrl şi Alt, dacă ai o tastatură de

tip Windows 95) împreună cu tasta Break.

În System Properties (proprietăţile sistemului) există câteva rubrici:

General (generalităţi) - aici se pot vedea imediat câteva date de bază despre

sistem: ce versiune de Windows este instalată, câtă memorie RAM este instalată

(şi validă) în sistem, ce procesor vede sistemul Windows etc. Unele aplicaţii pot

modifica aspectul acestei rubrici, adăugând câteva informaţii proprii.

Device Manager (managerul de dispozitive) este locul cel mai interesant. Aici se

pot vedea toate componentele hardware din caalculator, se pot afla detalii intime

Page 93: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Bazele utilizării calculatoarelor

93

despre instalarea şi funcţionarea lor. Ele sunt afişate sub forma unui arbore, în

care fiecare ramură reprezintă o anumită categorie de dispozitive (dacă este

selectată opţiunea View devices by type - afişează dispozitivele după tip) sau un

grup de dispozitive care au legături strânse în sistem (dacă este selectată opţiunea

View devices by connection - afişează dispozitivele după conexiuni). Un click pe

semnul plus din dreptul unei ramuri face să apară dispozitivele existente.

Selectând un dispozitiv şi dând click pe butonul Properties, se pot vedea detalii

tehnice despre felul în care este instalat şi funcţionează dispozitivul. Dacă în acest

arbore de dispozitive există un semn de exclamare înscris într-un cerc galben,

atunci înseamnă că dispozitivul respectiv nu este corect instalat sau nu

funcţionează corect. El ar trebui reinstalat.

Hardware Profiles (profiluri hardware) - aici se pot crea profiluri pentru situaţiile

când vrei să lucrezi cu calculatorul alternând între diverse configuraţii hardware.

O configuraţie hardware reprezintă o schemă de funcţionare a calculatorului, în

care există anumite componente hardware, cu anumiţi parametri. Există situaţii

când trebuie să modifici configurarea hardware, schimbând mulţi parametri de

configurare, dar dacă îţi defineşti profile hardware, tot ce ai de făcut va fi doar să

comuţi de pe un profil pe altul.

Performance (performanţe) este o rubrică în care se pot vedea şi regla alţi câţiva

parametri generali de funcţionare a computerului. De regulă, aceştia sunt lăsaţi

numai pe seama specialiştilor, deci aici nu este nevoie să umbli decât dacă ştii

bine ce faci.

Reamintesc că modificarea parametrilor componentelor hardware nu trebuie

făcută decât în cunoştinţă de cauză. Unii parametri pot fi restauraţi dacă o

încercare cu o valoare schimbată nu dă rezultate, dar în cazul altora, sistemul de

operare instalat poate fi iremediabil compromis şi ultima soluţie poate fi

reinstalarea lui completă.

Un alt mijloc de afla cât mai multe detalii tehnice despre sistem este programul

System Information, care ar trebui să fie accesibil prin Start Menu, apoi

Programs, Accessories, System Tools. El afişează informaţii şi mai detaliate,

fără posibilitatea modificării lor, dar aici există şi un set de instrumente (Tools)

pentru verificarea, întreţinerea şi chiar repararea sistemului. Desigur, dacă

sistemul este atât de compromis încât nu se mai poate intra în Windows, toate

aceste instrumente nu mai sunt accesibile.

Exerciţii

Page 94: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Sistemul de operare Windows 98

94

1. Explorează arborele de dispozitive din Device Manager. Observă dacă

există semne de exclamare pe fond galben. Nu modifica nimic, doar caută

să identifici diversele componente hardware. La ieşire, ca să fii sigur că nu

ai schimbat ceva, ieşi cu click pe butonul Cancel.

2. Deschide programul System Information şi explorează informaţiile

despre sistemul tău. Nu te lăsa intimidat de abundenţa datelor tehnice. Nu

vei fi niciodată nevoit să le ştii. Dar este bine să ştii unde se pot găsi

anumite date importante, din care uneori îţi se pot da seama şi dacă

sistemul tău funcţionează optim.

3. Explorează componentele hardware din Device Manager. Verifică dacă

toate sunt instalate corect (să nu apară semne de exclamare).

4. Explorează modulele Printers, Modems şi Network din Control Panel.

Verifică datele înscrise, fără a le modifica. Astfel te vei familiariza cu

configurările computerului tău. Se pot nota parametrii găsiţi într-un caiet

tehnic al computerului.

4.5.8 INSTALĂRI DE SOFTWARE

Pentru instalarea/îndepărtarea unor componente software în Control Panel

există modulul Add/Remove Programs (Adaugă/Elimină Programe). Cu ajutorul

lui se pot instala programe noi, se pot elimina din sistem programe instalate, sau

se pot face aceleaşi operaţii cu unele componente opţionale ale programelor

modulare, aşa cum este şi întregul sistem Windows.

În general, programele se distribuie sub formă de kituri de instalare. Un kit de

instalare poate fi alcătuit dintr-un singur fişier executabil, sau poate conţine multe

fişiere, printre care şi cel puţin un fişier executabil, care este programul de

instalare automată, adesea numit Setup.

Când se acţionează prin click pe Add/Remove Programs, se deschide fereastra

corespunzătoare, care are trei rubrici:

Install/Uninstall (instalează/dezinstalează) este rubrica în care se pot vedea lista

cu programele instalate pe calculatorul tău, sub Windows. La instalarea automată

a unui program nou, pe disc sunt plasate fişierele necesare pentru funcţionarea

acelui program, sunt făcute configurările specifice lui, iar programul este înscris în

Page 95: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Bazele utilizării calculatoarelor

95

listă. Unele programe nu au o procedură automată de instalare, ci doar se copiază

pe disc. Acelea nu apar în listă. Există două butoane importante aici:

Install (instalează) îţi permite să începi instalarea unui program, trebuie să indici

aici programul de instalare automată. Dar instalarea automată poate fi declanşată

şi dând un dublu click pe icoana programului Setup respectiv, din kitul de

instalare. Efectele sunt aceleaşi, programul va fi instalat cu parametrii pe care îi

specifici în cursul execuţiei programului de instalare. De obicei ţi se cer câteva

date de bază: confirmarea faptului că ai citit şi acceptat nota oficială a

producătorului programului cu privire la răspunderea sa şi la drepturile sale de

copyright, folderul în care va fi instalat programul, eventuale opţiuni (componente

opţionale, icoane, fişiere asociate) cu care să fie instalat programul.

Add/Remove (adaugă/elimină) este un buton care poate fi folosit numai după ce

selectezi unul dintre programele din listă. Dacă programul selectat este modular

(adică include module sau componente opţionale), atunci acest buton lansează o

procedură prin care se pot adăuga noi componente opţionale la instalarea curentă,

sau se pot elimina unele dintre componentele instalate, sau chiar se poate alege

dezinstalarea completă a programului. Dacă programul nu este modular, acest

buton declanşează dezinstalarea completă a programului

Windows Setup (configurarea sistemului Windows) permite să adaugi

componente opţionale ale sistemului Windows (aşa cum sunt şi accesoriile de

tipul Notepad şi Calculator), dacă nu sunt instalate în acel moment, sau să

dezinstalezi unele dintre componentele instalate ale sistemului de operare. Practic,

în lista de componente opţionale se pot selecta noi componente pentru a le instala,

sau se pot de-selecta unele elemente pentru a le dezinstala. Nu se poate dezinstala

complet sistemul de operare.

Startup Disk (disc de pornire) îţi permite să creezi o dischetă specială, utilă

pentru pornirea computerului atunci când nu mai porneşte normal, sau pentru

operaţii speciale de întreţinere şi depanare. Este nevoie de o dischetă obişnuită,

care să fie în bună stare (să nu aibă defecte); pe ea vor fi copiate fişierele necesare

pornirii sistemului în situaţia în care pornirea de pe hard-disk eşuează. Multe

probleme mărunte pot fi rezolvate pe loc cu o dischetă de pornire. Este bine să ai

una pregătită în trusa de scule pentru întreţinerea computerului.

Toate operaţiile de mai sus pot fi efectuate numai în prezenţa kitului de instalare a

sistemului Windows, furnizat de regulă pe CD.

Page 96: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Sistemul de operare Windows 98

96

Exerciţii

1. Explorează lista de programe instalate pe computer. Dacă există programe

care nu ştii la ce folosesc, se poate căuta icoanele (denumirile) acestora în

Start Menu/Programs şi se pot porni. Dacă ţi se par inutile, se pot

dezinstala aşa cum am arătat mai sus.

2. Explorează lista de componente ale sistemului Windows. Se pot afla

detalii despre componente din Start Menu/Help, dacă vrei să instalezi

componente care crezi că ţi-ar folosi, le se pot instala; la fel, dacă găseşti

componente pe care nu crezi că le vei folosi curând, le se pot dezinstala.

3. Creează o dischetă de pornire, scriind Startup Disk WIN 98 pe eticheta ei.

Păstreaz-o în ssiguranţă împreună cu accesoriile (CD-uri, documentaţii)

primite la cumpărarea computerului.

4.6 UTILIZAREA FLOPPY DISCULUI (DISCHETEI)

În orice calculator există o serie de dispozitive care nu sunt esenţiale pentru

funcţionarea computerului, dar care sunt utile pentru diverse operaţii. Este vorba,

printre altele, de dispozitivele de tipul removable device (dispozitive care pot fi

scoase din computer). Dacă scoatem aceste dispozitivecalculatorul va funcţiona în

continuare şi va putea fi folosit fără câteva funcţiile suplimentare conferite de

prezenţa dispozitivelor respective.

Un dispozitiv foarte util acum tot mai rar folosit, este discheta (numită şi

floppy-disk). Pentru a folosi dischete pe computer, acesta trebuie să fie dotat cu o

unitate de dischetă (floppy-drive). Este acel dispozitiv cu ajutorul căruia

informaţia de pe dischetă poate fi citită sau scrisă. Cele mai frecvent folosite sunt

dischetele de 3.5 inci. Unitatea floppy nu este indispensabilă pentru pornirea şi

folosirea computerelor moderne, care au sistemul de operare şi aplicaţiile instalate

pe hard-disk, dar pentru anumite operaţii (stocare de fişiere, copii de siguranţă,

transport de fişiere de la un computer la altul) se mai folosesc încă dischete.

Ca să poţi folosi o dischetă trebuie să o introduci în unitatea de dischetă, cu partea

metalică înainte şi cu eticheta în sus. De fapt, dacă încerci să introduci discheta

într-o poziţie greşită, aceasta nu va intra în unitate decât forţând-o, ceea ce poate

să defecteze unitatea. Introdu discheta cu grijă, fără să forţezi. În timpul

operaţiilor de citire/scriere pe dischetă, ledul (indicatorul luminos) de pe unitatea

de dischetă este aprins. Ca să scoţi discheta din unitate, aşteaptă ca ledul să se

Page 97: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Bazele utilizării calculatoarelor

97

stingă (foarte important, altfel rişti să întrerupi operaţiile de citire/scriere şi astfel

să alterezi informaţii pe dischetă) apoi apasă butonul de pe unitatea de dischetă.

Discheta va fi împinsă automat afară din unitate.

Ca să vezi ce informaţii se află pe discheta introdusă, deschide My Computer şi

dă dublu click pe icoana unităţii floppy (de obicei este notat cu A:). Dacă există

două unităţi de dischetă pe computer, a doua va fi notată cu B:, prima îşi păstrează

notaţia A:. Astfel vei putea explora sistemul de fişiere de pe discheta respectivă,

se pot face transferuri de fişiere/directoare sau orice alte operaţii cu acestea.

Pentru a transfera date pe dischetă este necesar ca protecţia la scriere a acesteia să

fie dezactivată. Este vorba de acel mic zăvor pătrat aflat într-un colţ al dischetei,

într-un locaş dreptunghiular în care poate culisa dacă îl împingi cu unghia sau cu

un alt obiect ascuţit. Când zăvorul este împins spre colţul dischetei, protecţia este

activă şi nu se pot face modificări pe dischetă. În acest caz, orice operaţie de

scriere pe dischetă va eşua apărând un mesaj de eroare. Dezactivarea protecţiei se

face împingând zăvorul în celălalt capăt al locaşului dreptunghiular.

O operaţie importantă pentru o dischetă, înainte utilizare, este formatarea

dischetei. Dacă se acţionează prin click-dreapta pe icoană unităţii de dischetă din

My Computer, în meniu apare comanda Format. O formatare completă (Full)

durează mai mult, dar este recomandată în cazul unei dischete aflate la prima

utilizare sau care nu a mai fost folosită de mai multe luni. Dischetele noi se vând,

la ora actuală, pre-formatate. Dacă discheta nu este formatată, chiar sistemul de

operare îţi va propune să o formatezi. Formatarea şterge toate informaţiile de pe

dischetă.

Se poate face formatarea rapidă (Quick) a dischetei atunci când pe ea sunt

multe fişiere pe care vrei să le ştergi ca să foloseşti discheta pentru alte fişiere.

Formatarea rapidă a dischetei va dura mult mai puţin decât ştergerea tuturor

fişierelor de pe dischetă, unul câte unul.

Durata de viaţă a unei dischete este, în medie, de câţiva ani, dar aceasta poate

varia de la o dischetă la alta, în funcţie şi de intensitatea utilizării ei. O dischetă

folosită des, pe care s-au scris şi re-scris de multe ori, poate avea o durată de viaţă

mai scurtă, de numai un an sau câteva luni. Dacă o dischetă începe să aibe erori

(nu se poate citi un fişier de pe ea, de pildă), este posibil să fi apărut defecte fizice,

sau calitatea înregistrării magnetice să fi scăzut. Se pot preveni sau amâna astfel

de situaţii dacă fereşti discheta de lovituri şi zgârieturi, ca şi de surse de căldură,

Page 98: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Sistemul de operare Windows 98

98

de câmpuri electromagnetice şi de lichide sau praf. Un câmp magnetic poate altera

de asemenea înregistrările de pe dischetă..

Exerciţii

1. Etichetează dischetele pe care le ai, lipind pe ele o etichetă şi dând câte un

nume fiecărei dischete. Astfel vei putea să ţii, într-un fişier, evidenţa

fişierelor stocate pe dischete. Dacă ai multe dischete şi dacă ţii la zi

această evidenţă, îţi va fi uşor să găseşti discheta pe care se află un anumit

fişier, altfel ar trebui să cauţi pe fiecare dischetă, punând-o în unitate.

2. Dacă ai dischete pe care vrei să păstrezi fişiere timp îndelungat, o dată la

câteva luni este bine să reîmprospătezi datele de pe dischetă, ca să eviţi

scăderea calităţii înregistrării magnetice cu timpul. Se pot face aceasta

copiind conţinutul dischetei pe hard-disk, formatând discheta şi apoi

copiind pe ea din nou conţinutul iniţial.

4.7 UTILIZAREA COMPACT DISCURILOR

Calculatorul modern este aproape de neconceput fără o unitate CD-ROM,

deoarece pe compact discuri se înregistrează multe programe utile, documente,

muzică şi imagini. Folosirea unităţii CD-ROM este destul de simplă, dar trebuie

grijă pentru a nu scurta viaţa acesteia sau a CD–urilor printr-o utilizare neglijentă.

Cele mai răspândite (şi mai ieftine) sunt CD-urile care sunt scrise o singura

dată, micro-cavităţile produse prin scrierea pe suprafaţa lor fiind ireversibile.

Există şi CD-uri Rewritable (re-inscriptibile), care suportă mai multe scrieri în

sesiuni succesive. Înregistrările pe CD sunt foarte fiabile şi pot fi folosite mulţi

ani, spre deosebire de înregistrările magnetice, care se pierd în timp. Ele se pot

altera doar dacă discul este zgâriat sau este deformat.

Pentru a utiliza un compact disc acesta trebuie introdus în unitatea de citire. Pe

partea frontală a unităţii există câteva butoane, dintre care unul este butonul Eject.

Butoanele sunt funcţionale numai dacă unitatea este alimentată, deci dacă este

pornit calculatorul. Apăsând pe butonul Eject se deschide platanul pe care trebuie

aşezat CD-ul. Se pune CD-ul în platan cu atenţie, aşezat corect în locaş, cu faţa

activă (de obicei cea fără etichetă, pe care se vede invers seria înscrisă aproape de

centrul discului) în jos. Se apasă din nou butonul Eject, sau împinge uşor platanul,

pentru ca acesta să se închidă.

Page 99: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Bazele utilizării calculatoarelor

99

Sistemul Windows poate lansa automat în execuţie CD-ul, dacă există activată o

opţiune numită Autoinsert Notification. Dacă este vorba de un CD audio, se

lansează automat programul CD-Player (un accesoriu instalat odată cu sistemul

Windows) sau un alt program de tip audio-player care a fost configurat ca player

implicit pentru CD-uri audio, acesta începe să redea muzica de pe CD în boxele

sau căştile conectate la placa de sunet. Dacă este un CD cu programe,

autoexecutabil, atunci intră automat în execuţie un program de pe CD. Pentru ca

citirea CD-ului să nu se activeze automat se pot folosi:

O soluţie permanentă, care va face ca CD-ul să nu intre niciodată în execuţie

automată, acţionează prin dezactivarea opţiunii Autoinsert Notification. Se

deschide Control Panel/System, apoi meniul Device Manager. În arborele de

dispozitive, la CD-ROM, se selectează unitatea CD-ROM şi se activează

Properties. În rubrica Settings există opţiunea Autoinsert Notification, care se

poate dezactiva.

O soluţie de moment, pentru evitarea citirii automate a compact discului

introdus, constă în acţionarea tastei Shift în momentul în care CD-ul intră în

unitate. Nu va mai fi lansat automat nici un program, chiar dacă este activată

opţiunea Autoinsert Notification.

Pe unitatea CD-ROM se găseşte şi o mufă pentru căşti, alături de un

potenţiometru pentru reglarea volumului sonor. Acestea permit redarea muzicii

scrise pe CD-uri audio direct la unitatea CD-ROM, conectând căştile (sau chiar

boxele) fără să fie necesară prezenţa plăcii de sunet.

Uneori un CD nu este citit corect, sau este citit cu greutate. Dacă unitatea

citeşte bine alte CD-uri, atunci mai degrabă este o problemă cu CD-ul respectiv.

Dacă se citirea se face greu şi cu alte CD-uri, atunci este probabil „vinovată”

unitatea.

Compact discurile se păstrează cu grijă în huse sau casete care să le ferească de

praf, de zgârieturi. Nu se scrie direct pe ele, deoarece vârful pixului sau al

creionului poate zgâria suprafaţa CD-ului, făcându-l inutilizabil. Se poate scrie pe

CD-uri folosind un marker cu vârf moale, care nu zgârie.

Şi unitatea trebuie ferită de praf, fiindcă acesta se va depune pe capul de citire şi

după o vreme ea nu va mai putea citi informaţia.

Page 100: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Sistemul de operare Windows 98

100

Exerciţii

1. Observă cum reacţionează calculatorul când introduci un CD în el. Dacă

nu vrei să pornească automat CD-Playerul din Windows sau un program

de pe CD, dezactivează opţiunea Autoinsert Notification.

2. Dacă ai multe CD-uri cu programe, ca să găseşti programele de pe ele

adesea trebuie să cauţi pe mai multe CD-uri până le găseşti. Fă o listă cu

programele de pe CD-uri, într-un fişier de pe hard-disk

4.8 OPERAŢII DE MENTENANŢĂ

În timpul funcţionării pot să apară accidente sau alterări care afectează

structura fizică sau logică a discului, făcând utilizarea acestuia dificilă sau chiar

imposibilă. De aceea, periodic, sunt necesare operaţii de întreţinere, care pot fi

făcute cu ajutorul unor programe specializate.

O operaţie importantă de întreţinere este scanarea (verificarea) discului. De

exemplu, după o pană de curent sau o oprire forţată a sistemului, la re-pornire

sistemul de operare lansează automat programul SCANDISK pentru a realiza o

verificare a discurilor din sistem. În cursul acestei operaţii se verifică dacă

directoarele şi fişierele de pe disc au o structură logică funcţională. Defectele

logice sunt detectate şi reparate automat în cursul acestei operaţii.

Se poate porni oricând programul Scandisk, sub Windows, din meniul Start,

Programs, Accessories, System Tools. Se poate verifica (scana) logic (cu

opţiunea Standard) sau fizic (cu opţiunea Thorough) oricare disc din sistem,

inclusiv dischetele şi CD-urile (deşi scanarea CD-urilor nu va permite şi

corectarea eventualelor erori).

Scanarea fizică se referă la verificarea fizică a funcţionalităţii blocurilor în

care este împărţită fiecare partiţie. În timp, discul se uzează şi pot apărea pe el

defecte fizice (prin zgârieturi, de exemplu) care fac ca, dacă se înscriu date peste

un bloc cu defect fizic, acele date să fie citite eronat, deci acel bloc nu mai

prezintă garanţia că va putea fi folosit corect. Scanarea fizică testează fiecare bloc

şi, dacă se determină vreun bloc defect, acesta este marcat (se înregistrează poziţia

lui pe disc) pentru a nu mai fi folosit în viitor. În felul acesta, datele vor fi înscrise

pe viitor numai în blocuri valide.

După mai mulţi ani de funcţionare, un hard-disk poate însuma blocuri defecte

(bad blocks); la un moment dat poate fi necesară înlocuirea lui completă, mai ales

Page 101: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Bazele utilizării calculatoarelor

101

dacă încep să apară tot mai frecvent defecte noi, semn că hard-disk-ul are deja o

uzură avansată.

Operaţiile de scanare logică pot fi făcute manual ori de câte ori se simte nevoia,

iar cele de scanare fizică (care au şi o durată mai lungă) se recomandă a fi

realizate o dată la 2-3 luni, sau la apariţia unor erori de citire/scriere de pe/pe disc.

În timpul scanării trebuie oprite alte aplicaţii care ar putea funcţiona în fundal (de

exemplu antivirus, screen-saver etc.).

Tot periodic (în medie, cam la o lună) este recomandată şi operaţia de

defragmentare, cu ajutorul programului Defrag, plasat în acelaşi meniu din

Windows ca şi pe Scandisk.

Defragmentarea are ca obiectiv re-aranjarea informaţiilor dintr-o partiţie (de

pe un disc logic) într-o formă compactă. La început, datele sunt puse la rând, pe

clustere consecutive; în timp ele sunt mutate dintr-un loc în altul, astfel încît, la un

moment dat informaţia aferentă unor fişiere este plasată pe clustere neconsecutive.

Cu cât sunt mai multe fişiere scrise pe clustere neconsecutive, cu atât se spune că

discul este mai fragmentat.

Timpul necesar citirii/scrierii unui fişier fragmentat este mare deoarece

capetele de citire/scriere au nevoie de mai multe poziţionări pentru a citi/scrie

informaţia aferentă respectivului fişier.

Prin defragmentare, fişierele sunt aşezate în zone continue pe disc, întregul

disc ajunge să fie împărţit doar în două zone: o zonă de date, continuă, urmată de

o zonă liberă, continuă. Un disc defragmentat este mai rapid decât acelaşi disc

fragmentat.

Şi în timpul defragmentării trebuie oprită rularea, în fundal, a altor programe,

fiindcă acestea pot determina reluarea de la început a procesului de defragmentare

(care şi aşa durează destul de mult la un hard-disk mare).

Detalii despre folosirea programelor Scandisk şi Defrag se găsesc chiar în

meniurile Help din respectivele aplicaţii. Este important ca scanarea şi

defragmentarea să fie făcute numai cu programele specifice sistemului de operare

sub care este folosit un disc, altfel se riscă deteriorări ale informaţiilor.

De exemplu, dacă se scanează un disc folosit sub Windows 98 cu un

SCANDISK pentru MS-DOS, unele nume lungi de fişiere apar trunchiate, după

scanare, deoarece sistemul MS-DOS acceptă doar 8+3 caractere în numele

fişierelor. Este indicat să se evite oprirea forţată a operaţiilor de scanare şi

defragmentare.

Page 102: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Sistemul de operare Windows 98

102

Sistemul de operare Windows 98 dispune de o aplicaţie specializată pentru

mentenanţa sistemului de fişiere denumită Maintenance Wizard. Aceasta poate

fi găsită urmând calea Start/Programs/Accessories/System Tools/ Maintenance

Wizard. Aceasta realizează „curăţarea” sistemului de discuri ştergând, de

exemplu, fişierele temporare, scanarea şi defragmentarea sistemului de discuri

fixe. Maintenance Wizard poate fi programat să pornească automat la anumite ore

sau în perioade în care calculatorul nu este utilizat.

Page 103: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Bazele utilizării calculatoarelor

103

5 MIC DICŢIONAR DE TERMENI IT

Page 104: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Mic dicţionar de termeni IT

104

A abandon a abandona abort a renunţa absolute address adresă absolută absolute cell reference referinţă absolută de celulă absolute value valoare absolută accelerator board placă de accelerare Acceptable Use Policy politică acceptabilă de utilizare acceptance test test de acceptare access a accesa access code cod de acces access controll control de access access control list (AOL) lista de control a accesului access hole orificiu de acces access time timp de acces account cont accounting package pachet de programe de contabilitate accumulator acumulator – registru intr-o unitate centrală de prelucrare (CPU) accuracy acurateţe acronym acronim active area zona activă active cell celulă activă

active configuration configurare activă active database baza de date activă actuator dispozitiv de acţionare Ada limbaj de programare de nivel inalt adapter adaptor add-in programm program de completare address adresa address bus magistrală de adrese Address Resolution Protocol (ARP) Standard Internet care se referă la formatarea adreselor IP pentru staţiile de lucru ale unei reţele locale address resolution rezoluţia adresei advanced setup option opţiuni avansate de configurare aftermarket piaţă specifică aggregate function funcţie globală aggregate operator operator global alert box caseta de avertizare alias pseudonim alignment aliniere allocate a aloca alpha test test alfa = efectuat de fabricantul de produse sau de realizatorul de programe ampersand (&) caracterul &

analog analogic analog computer calculator analogic analysis analiză analytical graphics grafica analitică anchor ancora annotation notă anonymous FTP protocol FTP anonim anonymous post corespondenţă anonimă answer mode modul răspuns antialiasing netezire antiglare antistralucire antistatic mat strat antistatic append a adauga applet miniaplicaţie AppleTalk reţea locala elaborată de Apple Computer application aplicaţie application development system sistem de dezvoltare a aplicaţiilor application heap spaţiu pentru aplicaţie application programm interface (API) interfaţă pentru programele aplicaţie Archie instrument Internet care permite căutarea anumitor fşiere în arhivele publice accesibile prin protocolul FTP

Page 105: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Bazele utilizării calculatoarelor

105

architecture arhitectură archival backup arhivă de salvare archive arhivă arithmetic-logic unit (ALU) unitate aritmetico- logică array matrice ascender element superior de prelungire a literei ascending order ordine crescatoare aspect ratio proporţia dimensiunilor assembler asamblor assign a atribui asterisk asterisc (*) astonisher semnul mirarii (!) asyncronous comunication comunicaţie asincronă attached document document ataşat attenuation atenuare attribute atribut audible feed-back reacţie acustică audio helper asistent audio authentication verificarea identitatii authoring creaţie auto-answer modem modem cu raspuns automat auto-logon deschiderea automată a sesiunii de lucru

memorie de bază

average access time timp mediu de acces

B backbone magistrală backdoor intrare secretă back-end aplicaţie back-end background fundal backspace tasta fololsită pentru a şterge un caracter aflat la stânga poziţiei cursorului backup salvare de siguranţă backward chaining inlanţuire înapoi backward compatible compatibil cu versiuni mai vechi backward search cautare înapoi bad break desparţire in silabe eronată bad sector sector defect bad track pistă defectă ball bat bâtă band bandă bandwidth laţime de bandă bank switching comutarea bancurilor bar code cod de bare bar graph diagramă cu bare baseband bandă de bază basefont font de bază base memory

BASIC limbaj de programare de nivel inalt BIOS sistem de intrare/ieşire de bază batch file fişier batch battery pack baterie baud variaţie sau tranziţie a unui semnal pe un canal de comunicaţie bay compartiment bed fundal musical bells and whitsles accesorii ale programelor benchmark evaluarea performanţelor beta site laborator pentru teste beta beta software programe beta beta test a doua etapă din testarea unui program de calculator, după testul alfa, înainte de a fi lansat pe piată bidirectional communication comunicaţie bidirecţională big red switch marele buton rosu... întrerupătorul sursei de alimentare bin abreviere utilizată pentru fişierele binare binary binar binder liant

Page 106: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Mic dicţionar de termeni IT

106

bit unitate de informaţie fundamentală într-un sistem de numeraţie binar bit map descriere prin puncte black hole gaură neagră black letter literă fracturată blank cell celulă liberă bleed depaşire blessing însemnarea unui dosar block size dimensiunea blocului board placă body type tip de caracter folosit în corpul textului bookmark semn de carte boot incarcare bot robot in MultiUser-Dungeons şi Internet Relay Chat bounced message mesaj bumerang bowl potcoavă brain-dead design concepţie fără cap branch ramificare brach prediction predicţia ramificării break întrerupere break-out box analizor de semnale breakpoint punct de intrerupere bridge punte brightness luminozitate

broadband bandă largă broadcast message mesaj difuzat brownout scăderea tensiunii de alimentare browse a răsfoi brush style stil pensulă brute force forţă brută bubble-jet printer imprimantă cu jet de cerneală buffer unitate de memorie cu sarcina de a păstra temporar informaţii bug eroare de programare built-in intern bulk storage stocare masivă bullet marcaj de listă bulletproof blindat burn-in test de anduranţă bus magistrală bus network retea de tip magistrală button buton byline linie secundara byte octet = 8 biti

C C limbaj de programare de nivel inalt cache zonă de memorie care păstreaza datele la care se face acces frcvent

calculated field camp calculat call a apela callback apel invers callout menţiune call waiting suspendarea convorbirii cannonical form formă canonică capture a captura card placă caret accent circumflex (^) carriage return retur de car carrier purtatoare cartrige cartuş cascade cascadă case carcasă case-sensitive face distincţia între literele mari si mici cathode ray tube (CRT) tub catodic cell celulă central processing unit (CPU) unitate centrală de procesare certified certificat chain printing tiparire inlănţuită chamfer teşitură channel access acces la canal character caracter chart diagramă

Page 107: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Bazele utilizării calculatoarelor

107

check box casetă de validare checksum suma de control checkwriting programm program de verificare chip circuit electronic miniaturizat chip set set de cipuri choose a allege chord coardă circuit board placă cu circuite circular reference referinţă circulară clear a şterge client client clip art colectie de imagini clock ceas clock cycle perioada ceasului clock speed frecvenţă de ceas clone clona, copie close a inchide cluster unitate de alocare coated paper hartie tratată coaxial cable cablu coaxial COBOL limbaj de programare de nivel inalt, proiectat special pentru aplicaţii de afaceri code cod code page pagina de cod

code snippet fragment de cod cold boot încărcare la rece cold link legatură rece collapse a restrânge colate a aranja collision coliziune color culoare color depth adancimea culorii column coloană combinatorial explosion explozie de combinaţii command comandă communications mode mod de comunicatie communications parameters parametrii de comunicaţie communications programm program de comunicaţie communications protocol protocol de comunicaţie company network reţea de firmă comparison operator operator de comparare compatibility compatibilitate compiler compilator Complementary Metal-Oxyde Semiconductor (CMOS) circuit integrat cu consum mic de energie, făcut pentru a dubla funcţiile altor circuite integrate

complex instraction set computer (CISC) procesor cu set complex de instrucţiuni compose sequence secvenţă compusă compressed file fişier comprimat compression comprimare compulsory obligatoriu, forţat, silit, constrâns computer-aided design(CAD) proiectare asistată de calculator computer-assisted instruction instruire asistată de calculator computer-based training pregătire cu ajutorul calculatorului computer dependecy dependenţă de calculator computer system sistem de calcul contains cuprins concatenation concatenare concordance file fişier repertoriu concurrency control controlul concurenţei concurency management gestionarea concurenţei concurent processing prelucrare concurentă condenced type tip condensat confidentiality confidenţialitate configuration configurare confirmation message mesaj de confirmare connection protocol protocol fără conexiune

Page 108: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Mic dicţionar de termeni IT

108

conection-oriented protocol protocol orientat spre conexiune connectivity conectivitate connector conspiracy conspiraţia conectorilor connect speed viteză de conectare console consolă consumables consumabile contact head cap cu contact contention concurenţă context-sensitive help asistenţă contextuală context switching comutare contextuală contiguous contiguu control element de control control code cod de control controller controller control menu meniu de control control panel panou de control control structure structură de control control unit unitate de control convenience copier copiator de ocazie conventional memory memorie conventională conventional programming programare convenţională convergence convergenţă cooperative multitasking multitasking cooperativ

cooperative network reţea comună copper pair cablu bifilar de cupru copy copie copy fitting încadrarea copiei copy protection protecţie de copiere core dump vidare de memorie core logic chip set setul de cipuri logice principale core set of modulation protocols setul de protocoale interne corona wire cablu corona corrupted file fişier alterat cost-benefit analysis analiză costuri-beneficiu cost per page costul pe pagină counter contor cracker spargător de coduri crash blocare creator type tipul programului de creare creeping featurism perfectionism crippled version versiune incompletă criteria range domeniul de criterii critical path method metoda drumului critic cropping decupare cross-hatching haşurare cross-linked files fişiere suprapuse

cross-platform computing utilizare pe mai multe platforme cross-post expediere incrucişată cross-reference trimitere in text crosstalk diafonie cryptoanalysis analiza cifrurilor cryptography criptografie cursor cursor cut and paste taiere şi lipire cut-sheet feeder alimentator cu foi separate cyberphobia teamă exagerată şi iraţionala de calculatoare cyclic redundancy check verificarea ciclica a redundanţei cylinder cilindru Cyrix producator (fost) de circuite integrate pentru calculatoare

D daemon demon daisy chain conectare în cascadă daisyweel printer imprimantă cu disc data date database baza de date database design proiectarea bazei de date database driver program driver pentru baza de date

Page 109: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Bazele utilizării calculatoarelor

109

database-management system (DBMS) system de gestionare a bazelor de date (SGBD) database structure structura bazei de date data bits biţi de date data bus magistrală de date data commmunication trasmiterea datelor data-compression protocol protocol de comprimare a datelor data deletion ştergerea datelor data dependency dependenţa de date data dictionary dicţionar de date data-encoding scheme metodă de codificare a datelor data-entry form formular pentru introducerea datelor data field camp de date data file fişier de date data independece independenţa datelor data inseration inserare de date data integrity integritatea datelor data manipulation manipularea datelor data mask mască pentru date data modem modem de date data modification modificarea datelor datapac un tip de reţea cu comutare de pachete data privacy confidenţialitatea datelor

data processing procesarea datelor data record inregistrare de date data redundancy redundanţa datelor data retrieval regăsirea datelor data series serie de date data stripping distribuirea datelor data table tabel de date data transfer rate viteza de transfer a datelor data type tip de date debugger program de depanare debugging depanare decimal tab tabulare zecimală declarative language limbaj declarativ declarative markup language (DML) limbaj de marcare declarativ decrement a decrementa decription decriptare dedicated file server server de fişiere dedicat dedicated line linie dedicată default button buton prestabilit default directory director prestabilit default editor editorul prestabilit default extension extensie prestabilită default font font prestabilit default home page pagina iniţială prestabilită

default numeric format format numeric prestabilit default printer imprimantă prestabilită default setting configurare prestabilită default value valoare prestabilită deflexion yoke sistem de deflexie defragmentation defragmentare delimiter delimitator delurk deconspirare demo demonstraţie demodulation demodulare demount a demonta departamental laser printer imprimantă laser departamentală dependent worksheet foaie de calcul dependentă derived field câmp derivat descender element interior de prelungire a literei descending sort sortare in ordine descrescatoare descriptor descriptor desk accessory programe auxiliare desktop suprafaţa de lucru pe calculator desktop computer calculator de birou desktop pattern model pentru suprafaţa de lucru desktop presentation prezentare pe calculator

Page 110: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Mic dicţionar de termeni IT

110

desktop publishing (DTP) tehnoredactare computerizată destination destinaţie destination document document destinaţie destination file fişier destinaţie device dispozitiv device contention concurenţă pentru dispozitive device-dependent color culoare dependentă de echipament device driver program driver de dispozitiv device independence independenţă faţă de echipament device name numele dipozitivului device node nod de dispozitiv diagnostic programm program de diagnoză dialer programm programm de apelare telefonică dialog box casetă de dialog dial-up access acces prin apel telefonic dictionary flame dezlanţuire lingvistică dictionary sort sortare lexicografică digest rezumat digitize a digitza dimmed estompat dingbats caractere ornamentale direct connect modem modem de conectare directă

direct-map cache cache cu mapare directă direct memory access (DMA) channels canale cu acces direct la memorie directory director, folder directory markers marcajele de director directory of servers director de servere directory sorting sortarea directoarelor dirty modificat disable a dezactiva disk drive unitate de disk diskless workstation staţie de lucru fără disc disk operating system sistem de operare pe disc disk optimizer optimizator de disk display display distribution distribuire dithering amestec de culori docking station staţie de extensie documentation documentaţie domain domeniu Domain Name Service (DNS) program care realizează conversia automată a numelor de domeniu dongle cheie dot address adresă cu punct dot file fişier cu punct dot matrix printer imprimantă matriceală

dot pitch distanţa dintre puncte dot prompt promptul punct dots per inch (dpi) puncte pe inch (ţol) double density densitate dublă double speed drive unitate cu viteza dublă download a descarca downloadable font font descarcabil drag a trage drag and drop tragere şi plasare draw programm program de desenare draw tool instrument de desenare drive unitate drive arrays matrice de unităţi drive bay compartiment pe unitate drive designator indicator de unitate driver program ce asigură comunicaţia cu un periferic drop cap litera coborâtă dropouts pierderi de date dropout type tip de caractere video invers drop shadow umbră proiectată drunk mouse mouse beat D-shell connector conector trapezoidal dumb terminal terminal chior dump vizualizarea memoriei

Page 111: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Bazele utilizării calculatoarelor

111

duplex printing tipărire pe ambele feţe duplication station staţie de multiplicare Dworak keyboard tastatură de tip Dworak dynamic beam forming formarea dinamică a fascicolului dynamic data exchange (DDE) schimb dinamic de date dynamic link legatură dinamică dynamic object obiect dinamic dynamic random access memory (DRAM) memorie RAM dinamică dynamic range domeniul dinamic

E Easter egg ou de Paşte = mesaj sau un program ascuns, intr-un program accesibil, printr-o procedură pentru care nu există documentaţie edge connector conector de margine edgelighting iluminare laterală edit mode modul de editare edutainment ( education + entertainment ) educaţie + amuzament effective rezolution rezolutia efectivă effective transmision rate viteză de transmisie efectivă electrocutaneous feedback buclă de reacţie prin electrocutare elecron gun tun electronic

electronic mail poştă electronică electronic mail address adresă de poştă electronică electrostatic printer imprimantă electrostatică elevator seeking poziţionare în profunzime embed a ingloba emphasis accentuare emulation emulare encryption criptare endnote notă de sfârşit end user utilizator final energy star program ce are scop reducerea consumului de energie electrică enhanced îmbunatăţit entry-level system sistem minimal entry line linia de introducere a datelor envelope printer imprimantă de tiparit plicuri environment mediul de lucru erasable optical disk drive unitate de disk optic ce poate fi sters erasable programmable read-only memory (EPROM) memorie permanentă reprogramabilă ergonomics ergonomie error correcting protocol protocol cu corecţia erorilor

error handling tratarea erorilor error message mesaj de eroare error trapping detectarea erorilor escape sequence secvenţă escape Ethernet standard pentru echipamente, protocol şi cablarea unei reţele locale even parity paritate pară event eveniment event driven environment mediu condus de evenimente event driven language limbaj orientat spre evenimente event driven programm program condus de evenimente event handler subrutină de tratare a evenimentelor execute a executa expand a expanda expanded memory manager (EMM) program pentru gestionare a memoriei expandate expanded type tip extins expansion board placă de extensie expansion bus magistrală de extensie expansion bus bottleneck limitare introdusă de magistrala de extensie expansion card placă de extensie expansion slot slot de extensie

Page 112: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Mic dicţionar de termeni IT

112

expect statement instructiune de aşteptare expert system sistem expert expiration date data expirarii expired article articol expirat export a exporta Extended Binary Coded Decimal Interchange Code (EBCIDIC) schemă de codificare a setului de caractere extended capabilities port port cu posibilităţi extinse extended charatcer set set de caractere extins Extended Indusrty Standard Architecture (EISA) magistrală de extensie pe 32 de biţi extended level syntesizer sintetizator de nivel inalt extensible extesibil extension extensie external command comanda externă external data bus magistrală externă de date external hard-disk hard-disk extern external modem modem extern extraction extragere extremely low-frequency (ELF) emission emisie de frecvenţă foarte joasă

F f2f face to face faţă în faţă fabless fără capacitatea producţiei in serie facing pages pagini alaturate factory configuration configurarea de fabricaţie fall back a regresa fall farward a progresa false dependency dependenţă falsă false drop selecţie falsă fatal error eroare fatală fatware soft proiectat ineficient faul tolerace toleranţă la defecte fax a transmite un fax fax board placa de fax feathering interliniere uniformă feature caracteristică female connector conector mama femto =10-15

Fiber Distributed Cable Interface (FDDI) standard pentru reţele ce utilizează fibra optică fiber optic cable cablu de fibra optică field câmp file fişier file allocation table (FAT) tabela de alocare a fisierelor

file server server de fişiere filespec specificaţie de fişier file trasnfer protocol protocol de transmitere a fişierelor fill a completa filter filtru finger utilitar Internet ce permite obţinerea de informaţii despre un utilizator firewall zid de foc - procedură de securitate firmware programe de sistem stocate in memoria permanenta flag indicator flame dezlănţuire flat plat flatbed scanner scaner cu pat flicker pâlpâire floating-point calculation clacul in virgula mobilă floating-poin unit unitate de calcul în virgulă mobilă floppy disk dischetă flow a curge flowchart organigrama flow control controlul fluxului flush a goli folder dosar

Page 113: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Bazele utilizării calculatoarelor

113

folow-on post mesaj de continuare font font font cartrige cartuş cu fonturi footer subsolul paginii footnote notă de subsol footprint amprentă forced page-break salt forţat la pagină nouă forecasting prognoză foreground task proces in prim-plan forgery mesaj fals form formular format format form factor tipodimensiune form feed salt de pagină formula formulă FORTRAN primul limbaj de nivel înalt compilat forward chaining inlănţuire înainte fragmentation fragmentare frame cadru frame buffer buffer de cadre freestanding pointing device dipozitiv separat de indicare freeware programe diponibile gratuit freeze a ingheţa

frequency division multiplexing multiplexare cu divizarea frecvenţei frequency modulation recording înregistrare cu modularea frecvenţei frequency shift keying multiplexare in frecvenţă friction feed alimentare prin fricţiune fried ars în urma unui scurtcircuit front end porţiunea unui program care interacţionează direct cu utilizatorul full-associative cache cache asociativ compact full backup copie de siguranţă completă full bleed depaşire completă full duplex duplex full-height drive bay compartiment de unitate cu înălţime standard full justification aliniere stanga dreapta full-motion video adapter adaptor video full-motion full-page display display cu afişarea întregii pagini full-screen editor editor orientat spre pagină full travel keyboard tastatură cu taste de cursă completă fully formed character printer imprimantă cu caractere integrale function funcţie

function key tasta functională fuser end cilindru de topire

G gama port port de jocuri gamut gamă garage garaj garbage characters caractere făra sens garbage collection colectarea reziduurilor gas plasma display display cu plasmă gateway poartă general format format general general-purpose computer calculator de uz general generate a genera geometry geometrie ghost fantomă giga 109

GIGO Garbage In Garbage Out gunoi la intrare - gunoi la ieşire glare stralucire glitch perturbare global backup salvare de siguranţă globală glossary glosar glossy finish hartie lucioasă

Page 114: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Mic dicţionar de termeni IT

114

gov nume de domeniu care specifică o instituţie guvernamentală grabber hand mână apucătoare granularity of allocation granularitatea alocării Graphical Device Interface interfaţă de dispozitiv grafic Graphical User Interface interfaţa grafică cu utilizatorul graphics grafică graphics accelerator accelerator grafic Graphic Interchange Format - gif un format de fişier grafic conceput de CompuServe grayscale scală de gri greeking a simula pagina green PC PC ecologic group coding codificare de grup groupware programe care sporesc productivitatea cooperării grupurilor mici guest oaspete guide ghid guru expert gutter canal

H hack exploatare la maximum hacker tip care se pricepe foarte bine la calculatoare

half duplex semiduplex half-height drive unitate cu înălţimea pe jumatate half tone autotipie hand-held scanner scaner manual handle canal de acces handshaking dialog de confirmare hanging indent indentare agăţată hard permanent, definit fizic, fixat, tare hardware componente electronice şi mecanice care alcătuiesc un sistem de calcul hard-wired cablată Hayes command set set de comenzi Hayes (pentru modemuri: AT, ATZ... ) head cap header antet heap zona heap heat sink radiator Hercules Graphic Adapter adaptor cu afişare monocromă hertz unitate de masura a frecvenţei heterogenuos network reţea eterogenă heuristic euristică hexadecimal sistem de numeraţie în baza 16

hidden codes coduri ascunse hidden file fişier ascuns hierarcy ierarhie high-density densitate mare high end de performanţă ridicată higher-order characters caractere de ordin superior high-level format format de nivel superior high-level progrmming language limbaj de programare de nivel superior highlight evidenţiat highlighting a evidenţia high memory memorie inaltă high resolution rezoluţie ridicată high-speed modem modem de mare viteză hinting subţiere histogram histogramă holy war razboi sfânt home page pagina iniţială home server server iniţial homophone error eroare de scriere ce se referă la folosirea unui cuvânt incorect ce sună la fel cu cel corect hook cârlig horizontal frequency frecvenţă orizontală horizontal retrace cursa inversă pe orizontală

Page 115: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Bazele utilizării calculatoarelor

115

host gazdă hot key tastă de selectare rapidă hot link legătură fierbinte hotlist listă de interes hub ring inel de întărire hung system sistem agăţat hyperlink hiperlegătură hypertext hipertext HyperText Markup Language (HTML) limbaj de marcare hipertext hyphenation despărţire in silabe hyphen leader scară

I i-beam pointer indicator de tip bară illegal character caracter nepermis image compression comprimarea imaginii image processing procesarea imaginii imagesetter maşină tipografică imaging model mod de creare a imaginii impact printer imprimantă cu impact import a importa increment a incrementa incremental back-up copie de siguranţă incrementală incremental update actualizare incrementală index index

index hole orificiu de index indexing indexare Industry Standard Architecture (ISA) model de magistrală de extensie untilizat de calculatorul IBM AT infection infectare infinite loop bucla infinită information informaţie information service serviciu de informaţii infrared port port de infraroşu inheritance moştenire intial base font font de bază iniţial initialization iniţializare initialize a iniţializa inkjet printer imprimantă cu jet de cerneală in-line image imagine inserată in-place activation activare pe loc input intrare insert a insera installation programm program de instalare instruction instrucţiune instruction cycle ciclu de instrucţiune instruction set set de instrucţiuni integer întreg integrated accounting package pachet integrat de programe de contabilitate

integrated circuit circuit integrat integrated programm program integrat Integrated Service Digital Network (ISDN) standard mondial de introducere a telefoniei digitale şi a serviciilor de date interactive processing procesare interactivă interface interfaţă interface standard standard de interfaţă interlacing întreţesere interleaved memory memorie intercalată interleave factor factor de intercalare interleaving intercalare internal cache cache intern internal command comanda internă internal data bus magistrală de date internă internal modem modem intern internal navigation aid suport intern de navigare International Standard Organization (ISO) organizaţie non-profit cu sediul la Geneva, care urmareşte stabilirea de standarde de uz general Internet sistem mondial de reţele de calculatoare Internet Protocol (IP) standardul care reglementează împărţirea datele in pachete pentru transmisia prin Internet interoperability interoperabilitate interpolated resolution rezoluţie interpolată

Page 116: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Mic dicţionar de termeni IT

116

interpreter interpretor interprocess communication comunicare interproces interrupt intrerupere interrupt request (IRQ) lines linie de cerere a întreruperii invisible file fişier invizibil IP address adresă IP issue restriction restricţii de prelucrare paralelă iteration iteraţie

J jaggies margini zimţate jitter variaţie a timpului de raspuns job lucrare job queue coadă de lucrări join asociere join condition condiţie de asociere Joint Photographic Experts Group (JPEG) comitet de experţi în grafică pe calculator care a dezvoltat standardul grafic JPEG joystick dipozitiv utilizat pentru jocurile pe calculator jokebox tonomat jump line linie de salt jumper calareţ (conector electric)

jumper settings setarea conectorilor justification aliniere

K Kermit protocol de comunicaţii asincrone kernel nucleu kerning spaţiere selectivă a caracterelor Kerr effect efectul Kerr = tendinţa luminii polarizate de a-şi modifica traiectoria când este reflectată de o suprafaţă magnetică KEY cheie keyboard tastatura keystroke apasarea unei taste keyword cuvânt cheie keyword search cautare după cuvinte cheie kill a suprima kilo 103

kiosk chioşc kludge improvizaţie knowledge acquisition achiziţionarea cunoştinţelor knowledge base bază de cunoştinţe knowledge domain domeniul cunoştinţelor knowledge engineer inginer de documentare knowledge representation reprezentarea cunoştinţelor

L label etichetă label asignment alinierea etichetelor label prefix prefixul etichetei label printer imprimantă pentru etichete landing zone zona de parcare landscape font font de tip vedere landscape orientation orientare de tip vedere landscape printing tiparire de tip vedere laptop computer calculator laptop large-scale integration (LSI) integrare pe scară largă laser printer imprimantă cu laser latency timp de acces la date launch a lansa layer strat layout machetare leader linie directoare leading interliniere leading zero zerouri premergătoare leased line linie inchiriată left justification aliniere la stânga legacy hardware hardware moştenit legend legendă

Page 117: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Bazele utilizării calculatoarelor

117

letter quality printer imprimantă cu impact ce realizeaza imprimarea caracterelor cu o calitate ridicată library bibliotecă library routine rutină de bibliotecă ligature ligatură light pen creion optic light-emmiting diode (LED) dioda emiţătoare de lumină line linie line feed salt la linie nouă line noise zgomot de linie line rate frecvenţa liniilor liner captuşeală link a lega linked list listă inlănţuită linked object obiect legat liquid cristal display (LCD) display cu cristale lichide LISP limbaj de programare utilizat in cercetarea în domeniul inteligenţei artificiale list listă load a încărca local area network (LAN) retea locala de calculatoare local bus magistrală locală

local drive unitate locală local loop buclă locală locale loc locked file fişier blocat log jurnal log off inchiderea sesiunii de lucru log on deschiderea sesiunii de lucru logic board placa logică logic gate poarta logică logical logic Logical Block Addressing (LBA) standard ce permite hard-discurilor să stocheze pana la 8.4 GB de date logical drives unitaţi logice logical format formatare logică logical network reţea logică logical operator operator logic login ID identificator pentru deschiderea sesiunii de lucru login name nume pentru deschiderea sesiunii de lucru login script script pentru deschiderea sesiunii de lucru login security securitatea sesiunii de lucru lookup function funcţie de cautare lookup table tabel de căutare

loop buclă lossless compression comprimare făra pierderi lossy compression comprimare cu pierderi lost chain lanţ pierdut lost cluster unitate de alocare pierdută low end de performanţă redusă low-level format formatare de nivel scazut low-level programming language limbaj de programare de nivel inferior low-power microprocessor microprocesor cu consum redus low resolution rezoluţie scazută lurk a spiona

M machine language limbaj maşină macro macroinstrucţiune magnetic disk disc magnetic magnetic medium suport magnetic magnetic tape bandă magnetică mail bombing bombarbament poştal mail bride punte poştală mail exploder distribuitor poştal mail merge compunerea mesajelor poştale mail package pachet de programe poştale

Page 118: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Mic dicţionar de termeni IT

118

mail reflector reflector poştal mail box cutie poştală mailbox name nume de cutie poştală mailing list listă poştală main memory memorie principală main program program principal main storage stocare principală de date mainframe supercalculator maintenance programming programare de intreţinere maintenance release versiune imbunatăţită male conector conector tată management information system sistem de gestionare a informaţiei manual recalculation recalculare manuală map hartă maping mapare marquee marcaj mask mască mass storage stocare masivă master document document principal master primul masthead casetă tehnică math coprocessor coprocesor matematic matte finish hârtie mată maximize a maximiza

maximum transmission unit unitate maximă de trasmisie mean time between failures (MTBF) timpul mediu de bună funcţionare mechanical mouse mouse mecanic media suporturi, medii mega 106

membrane keyword tastatură cu membrană memory memorie memory address adresă de memorie memory cache memorie cache memory check verificarea memoriei memory management programm program de gestiune a memoriei memory map harta memoriei memory resident programm program rezident în memorie memory word cuvânt de memorie menu meniu merge printing tiparirea mesajelor compuse message queue coadă de mesaje metal-oxyde semiconductor cip bazat pe dioxidul de siliciu, oxidul de aluminiu si alţi oxizi metalici micro 10-6

Micro Channel Bus magistrala de 32 de biţi introdusă de IBM pentru calculatoarele PS/2 microcode microcod microcomputer microcalculator microfine tonner toner foarte fin micron 10-6 m microprocessor microprocesor migration migrare mili 10-3

million instruction per second (MIPS) milioane de instrucţiuni pe secundă minicomputer minicalculator minimize a minimiza mode mod mode indicator indicator de mod model model modular accounting package pachet modular de contabilitate modular jack mufă modulară modular programming programare modulară modulation modulare modulation protocol protocol de modulare module modul moire effect efectul moire monochrome monocrom monthly duty cycle regim de lucru lunar

Page 119: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Bazele utilizării calculatoarelor

119

morphing metamorfoza matherboard placa de bază mount a monta mouse mouse, soricel mouse elbow durere in cot datorită utilizarii mouse-lui mouse port port pentru mouse moving border chenar mişcător multicasting difuzare pentru un grup grup multilaunching lansari multiple multilevel sort sortare pe mai multe nivele multimedia metoda de prezentare a informaţiei ce foloseşte mai multe mijloace de comunicare multiplex a multiplexa multiscan monitor monitor cu baleiere de frecvenţă multiplă multitasking executarea simultană a mai multor programe pe acelaşi sistem de calcul multithread application aplicatie multifir multi-user system sistem multiutilizator

N name server server de nume nano 10-9

native application aplicaţie nativă native code cod nativ

natural language limbaj natural natural recalculation recalculare naturală navigation button buton de navigare near-letter quality (NLQ) mod de tipărire a imprimantelor matriceale needle drop fragment muzical negotiation negociere nested structure structură imbricată netiquette eticheta în reţea net lag intârziere de reţea network reţea network interface card placă de interfaţă cu reţeaua network topology topologie de reţea neural networks reţele neurale newspaper columns coloane de ziar news server server de mesaje nibbie tetradă no parity fără paritate node nod noise zgomot nondisclosure agreement acord de păstrare a secretului non-impact printer imprimantă fără impact non-interlaced monitor monitor fără întreţesere

non-procedural language limbaj nonprocedural non-transactional application aplicaţie netranzacţională non-volatile memory memorie nevolatilă notebook computer calculator notebook nuke a lichida null value valoare nulă number crunching a râşni numere numeric coprocessor coprocesor numeric numeric format format numeric numeric keypad minitastatura numerică nibble tetradă

O object obiect oblique oblic octal sistem de numeraţie în baza opt octet opt biti odd parity imparitate off-line lipsa de conectare onboard audio circuit audio integrat on-line conectat, în direct on-the-fly data compression comprimarea datelor din mers one-shot programm program de întrebuinţare unică

Page 120: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Mic dicţionar de termeni IT

120

open deschis Open System Interconection (OSI) Protocol Suite arhitectura de sistem WAN elaborata de ISO, bazata pe 7 straturi de protocoale operating system sistem de operare operating voltage tensiunea de alimentare optical character recognition (OCR) recunoasterea optică a caracterelor optical disk disc optic optical mouse mouse optic optical resolution rezoluţie optică optimal recalculation recalculare optimă optimizing compiler compilator cu optimizare option button buton de opţiune ordered list lista ordonată organization chart diagramă de organizare orientation orientare original equipment manufacturer (OEM) producător original de echipamente originate mode modul de iniţiere originate a iniţia orphan orfan outline font font conturat outline utility utilitar de restructurare output ieşire

overflow depaşire overhead suprasarcină overlaid windows ferestre suprapuse overlay extindere overrun error eroare de depaşire la recepţie overscan suprabaleiere overstrike supraimprimare overtype mode modul suprascriere overvoltage supratensiune overwrite a suprascrie

P PACKAGE pachet packet pachet packet switching network reţea cu comutare de pachete page pagină page break salt la pagină nouă, întrerupere de pagină page description language limbaj de descriere a paginii page layout programm program de machetare paged memory memorie paginată page orientation orientarea paginii page printer imprimantă pe pagini pages per minute (ppm) pagini pe minut

pagination paginare paging memory paginarea memoriei paint program program de desenare pair kerning spatiere selectivă a perechilor de caractere paired bar graph diagrame cu bară dublă paired pie graph diagramă circulară dublă palette paletă pan panoramare paper-white monitor monitor alb-negru paperless office birou fara hartii paradigm model parallel columns coloane paralele parallel interface interfata paralelă parallel port port paralel parallel printer imprimantă paralelă parameter parametru parent directory director părinte parity paritate parity bit bit de paritate parity checking verificarea parităţii parity error eroare de paritate park a parca parse a analiza parser analizor partition partiţie

Page 121: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Bazele utilizării calculatoarelor

121

Pascal limbaj de programare de nivel inalt passive matrix display display cu matrice pasiva pasive termination terminare pasivă password parolă password aging vechimea parolei pasword protection protectie prin parolă paste a lipi patch a cârpi path cale peer-to-peer file transfer transfer de fişiere intre două calculatoare peer-to-peer network reţea punct la punct pen computer calculator cu creion peripheral periferic peripheral component interface (PCI) expansion bus una din cele mai rapide magistrale existente permanent font font permanent persistence remanentă personal computer (PC) calculator personal Personal Computer Memory Card Interface Adapter (PCMCIA) standard de dipozitive ce pot fi conectate la calculatoare de tip notebook personal digital assistant asistent personal digital

personal information manager program de gestionare a informaţiilor personale phono plug fişă audio photorealistic de calitate fotografică phreaking a vorbi pe blat physical drive unitate fizică de disc physical format formatare fizică physical medium mediu fizic pico 10-12

picture element element de grafică picture tube tub de afişare pie graph diagrama circulară pin-compatible compatibil la pini pin feed alimentare prin tractare pin grid array (PGA) matricea pinilor pipe redirecţionare, conductă pipeline canal de prelucrare paralelă pipeline stall stagnarea canalululi de prelucrare paralelă pipelining prelucrare paralelă piracy piraterie pitch densitatea tiparirii pixel cel mai mic element din desen pe care îl poate reda un ecran plain text document document text simplu plasma display display cu plasmă

platen tambur platform platformă plating placare plot a trasa plotter imprimanta ce realizează tiparituri de mare calitate plotter font font de plotter Plug and Play (P&P) standard pentru dispozitivele suplimentare plug-compatible compatibil la conectare pocket modem modem de buzunar point a puncta, a indica Point-to_Point Protocol (PPP) protocol standard pentru conectarea a două calculatoare printr-un apel telefonic pointer indicator pointing device dispozitiv de indicare pointing stick manetă de indicare polarity polaritate polarization polarizare polling interogare ciclică pollyline linie poligonala polyphony polifonie port port port a face portabil portable portabil

Page 122: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Mic dicţionar de termeni IT

122

port address adresă de port port conflict conflict de port portrait font font de tip portret portret orientation orientare de tip portret post a expedia post a adauga postmaster diriginte de poştă electronică Post Office Protocol (POP) protocol de poştă electronică postprocessor postprocesor posture postură power down a opri power line filter filtru de reţea power management gestionarea consumului power supply sursă de alimentare power surge supratensiune power up a porni power user utilizator puternic Power-On Self Test (POST) verificarea facută la pornirea calculatorului Practical Extraction and Report Language (PERL) limbaj de scriptare interpretat in Unix precedence precedenţă precision precizie pre-decode stage etapă de pre-decodificare

preemtive multitasking multitasking cu predicţia salturilor presentation graphics grafic de prezentare pretty print aranjare sugestivă primary cache cache primar primary storage stocare primară de date print engine mecanismul de tipărire print head cap de tipărire print queue coadă de tipărire print server server de tipărire printer imprimantă privacy confidenţialitate procedural language limbaj procedural process color culoare de prelucrare processing procesare professional workstation staţie de lucru profesională program program program overlay extindere de program programmable programabil programmer programator programming programare programming environment mediu de programare programming language limbaj de programare project management program program de gestiune a proiectelor

PROLOG limbaj de programare de nivel înalt folosit în cercetarea ăi aplicaţiile inteligenţei artificiale prompt prompt property proprietate proportional spacing spaţiere proporţională proprietary brevetat protected mode mod protejat protocol set de standarde pentru schimbul de informaţii intre calculatoare protocol switching comutare de protocol prototype prototip proxy server intermediar, server de interfaţare pseudocode pseudocod public data network reţea publică de date public domain software programe din domeniul public public key cryptography cripare cu cheie publică pull quote citat extras pulse code modulation modulare prin impulsuri purge epurare pushbutton buton acţionat prin apăsare

Q quad density desitate cvadruplă quad-issue processor procesor cu patru canale

Page 123: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Bazele utilizării calculatoarelor

123

quadrature modulation modulare in quadratură quarter inch cartidge cartuş de patru inci query interogare query by example interogare prin exemplu query language limbaj de interogare quesion mark semn de intrebare (?) queue coada quit a părasi

R radio button buton de radio radio frequence interference interferenţă cu frecvenţele radio ragged-left alignment aliniere cu marginea din stânga franjurată ragged-right alignment aliniere cu marginea din dreapta franjurată RAID grup de hard-discuri controlat de un program de gestionare a matricii de discuri RAM disk disc virtual random access acces aleator random access memory (RAM) memorie cu acces aleator range domeniu range format format de domeniu range name nume de domeniu raster rastru

rave a delira raw data date brute read a citi read-only protejat la scriere read-only memory memorie protejată la scriere real mode mod real real time in timp real real time clock ceas de timp real reboot reîncarcare recalculation method metodă de recalculare recalculation order ordine de recalculare record inregistrare record pointer indicatorul inregistrărilor recover a reface recoverable error eroare ce poate fi depaşită recto pagina din faţă recursion recursivitate redirection redirectare redlining marcarea unui text reduced instruction set computer (RISC) procesor cu set redus de instructiuni redundant array of inexpensive disks (RAID) matrice de harddiskuri re-engineering retehnologizare reformat a reformata

refresh a reimprospata refresh rate rată, frecvenţă de reimprospatare register registru register renaming redenumirea registrelor relational database management gestionarea bazelor de date relational operator operator relational relative addressing adresare relativă release number numar de versiune relevance feedback reacţie de relevanţă reliability fiabilitate reliable connection legătură sigură remark comentariu remote controll program program de control de la distanţă remote system sistem aflat la distanţă removable mass storage suport amovibil pentru stocarea de masă rendering randare repagination repaginare repeat key tastă cu repetare repeator repetor repeating field câmp cu completare repetitiva repeating label etichetare repetitivă repetitive strain injury afecţiune produsă de o solicitare repetată

Page 124: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Mic dicţionar de termeni IT

124

replace a înlocui replaceable parameter parametru înlocuibil report raport report generator generator de rapoarte Request for Comments (RFC) publicatie Internet care constituie mijlocul princial prin care sunt promulgate standardele research network reţea de cercetare reserved memory memorie rezervată reserved word cuvant rezervat reset button buton pentru reiniţializare reset key tastă pentru reiniţializare resident font font rezident resident program program rezident resolution rezoluţie response time timp de răspuns retrieval regăsire reverse engineering inginerie inversă, reproducere de tehnologie reverse video video invers rewrite a rescrie RGB monitor monitor color right justification aliniere la dreapta ring network reţea de tip inel ripple through effect efect de propagare river dungi

root radăcină rotated type text rotit rotation tool instrument pentru rotire roughs machete brute router dipozitiv de rutare row linie row-wise recalculation recalculare pe linie rule regulă ruler riglă run a rula, a executa un program run-time version versiune run-time running head antet

S safe format formatare de siguranţă sampling rate frecvenţă de eşantionare sans serif fără serife, fără ornamente sattelite satelit save a salva sawtooth distortion distorsiune de tip dinte de fierastrău scalable font font scalabil scalable architecture arhitectură scalară scale-up problem problemă de extindere scaling scalare scanner scaner

scanning path trecere de scanare scan rate frecvenţa de baleiere scatter diagram diagramă prin puncte scatter plot desenare prin puncte scientific notation notare stiintifică scissoring forfecare screen blanking stingerea ecranului screen capture a captura conţinutul ecranului screen dump tiparirea conţinutului ecranului screen flicker pâlpâirea ecranului screen memory memoria de ecran screen pitch distanta dintre luminofori screen saver program de protecţie a ecranului script script scripting language limbaj de scriptare scroll a derula search and replace cautare şi înlocuire search engine motor de căutare secondary cache cache secundar secondary storage stocare secundară Secure Socket Layer (SSL) standard de securitate propus de Netscape security siguranţă seek a poziţiona

Page 125: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Bazele utilizării calculatoarelor

125

seek time timpul de poziţionare select a selecta self-powered speaker difuzor cu alimentare proprie semantic net reţea semantica semiconductor semiconductor send statement instructiune de transmisie sensor glove mănuşă senzorială sequential controll structure structură de control secvenţială sequential access acces secvenţial serial serial serif linia fină, ornamentală, de la capetele fiecărui caracter server server server application aplicaţie de tip server service bureau birou de servicii service provider furnizor de servicii set-associative asociativ pe seturi setup parameters parametrii de configurare setup program program de configurare setup string şir de configurare setup swithces comutatoare de configurare shadowing dublare shadow mask masca perforată

shareware programe de calculator puse la dipoziţia utilizatorilor pentru a fi testate, cu licenţă pentru o perioadă limitată sheet feeder alimentator cu hartie shell invelitoare shell account cont de tip shell

Page 126: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Teste grila de fixare a cunoştinţelor

126

6 TESTE GRILĂ 1. Care dintre următoarele afirmaţii despre World Wide Web esle

adevărată?

a) World Wide Web este o aplicaţie a sistemului de operare

b) World Wide Web nu utilizează http

c) World Wide Web este un motor de căutare

d) World Wide Web este o parte a Internetului

2. Care dintre următoarele afirmaţii descrie o aplicaţie de navigare pe

Internet?

a) O aplicaţie folosită pentru a interacţiona cu WWW

b) O aplicaţie cu ajutorul căreia puteţi trimite mesaje

c) O aplicaţie cu ajutorul căreia scrieţi un document în format html

d) Nici una dintre cele de mai sus.

3. Firewall reprezintă:

aţ Un sistem de securitate împotriva căderilor bruşte de tensiune

b) Un sistem ce ajută la descărcarea mai rapidă a informaţiilor de pe Inlernet

c) Un tip de reţea ce ajută la partajarea fişierelor

d) Un sistem de securitate ce protejează reţeaua împotriva accesului neautorizat

4. Criptarea datelor este:

a) Codificarea datelor pentru a le proteja împotriva viruşilor

b) Codificarea datelor pentru a evita pierderea acestora

c) Codificarea datelor pentru a proteja datele împotriva accesului neautorizat

d) Nici una dintre afirmaţii nu este adevărată

5. Ce reprezintă o listă de distribuţie pe care o creaţi în cadrul unei aplicaţii

de poşta electronică?

a) O lista cu adresele persoanelor la care aţi răspuns.

b) O listă cu adresele mesajelor din Inbox

c) O listă cu adrese grupafe în funcţie de diferite categorii

d) O listă ce conţine toate mailurile cu ataşament

Page 127: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Bazele utilizării calculatoarelor

127

6. Un provider de Internet (ISP) este:

a) O firmă ce oferă servicii de conectare la Internet

b) Un program cu ajutorul căruia căutaţi informaţii pe Internet

c) Un fişier pe care îl descărcaţi de pe Internet

d) O legătură către o pagină de Internet

7. Care dintre următoarele afirmaţii este adevărată?

a) Nu vă puteţi infecta calculatorul dacă deschideţi un mail de provenienţă

necunoscută

b) Aplicaţia de poştă electronică este cea mai sigură modalitate de transmitere a

informaţiilor confidenţiale

c) Costul transmiterii unui mesaj cu ajutorul unei aplicaţii de poştă electronică

esle redus

d) Nu puteţi trimite ataşat unui mail decât fişiere de tip text.

8. FTP reprezintă:

a) Un proces ce permite schimbul de fişiere între două calculatoare

b) Protocolul standard cu ajutorul căruia se poate comunica prin Internet

c) O adresă cu ajutorul căreia se pot face legături cu alte pagini de web

d) Nici unul dintre răspunsurile anterioare

9. Proxy server reprezintă:

a) O aplicaţie

b) O componentă a unui firewall care organizează traficul pe Internet de la o

reţea LAN cât şi către o reţea LAN

c) Un firewall

d) Nici una dintre afirmaţiile de mai sus.

10. Cookie este:

a) O pagină web

b) O informaţie care este stocată pe hard disk care ajută la încărcarea

mai rapidă a paginii web ce a mai fost vizitată

c) Browser-ul de internet

Page 128: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Teste grila de fixare a cunoştinţelor

128

d) Un director

11. Care dintre următoarele dezavantaje poate fi atribuit utilizării poştei

electronice?

a) Puteţi ataşa fişiere unui mesaj

b) Mesajul poate fi trimis oriunde în lume

c) Reprezintă o metodă de comunicare puţin costisitoare

d) Poate introduce viruşi în calculator

12. Semnătura electronică este:

a) Imaginea scanată a semnăturii originale

bţ Un mesaj primit la instalarea unei aplicaţii de poştă electronică

c) O informaţie In format electronic ataşată sau asociată logic unei alte informaţii

în

format electronic în scopul autentificării acesteia

d) Nici unul dintre cele de mai sus

13. Afirmaţia TCP/IP este protocolul standard folosit pentru a comunica de-

a lungul Internetului este:

a) Adevărată

b) Falsă

14. Ce reprezintă http dintr-o adresă de tipul http://www.unitbv.ro?

a) Numele domeniului

b) Sufix

c) Protocolul de transfer

d) Nici una dintre răspunsurile de mai sus

15. Un motor de căutare este:

a) Un sistem de operare

b) Un program cu ajutorul căruia căutaţi informaţii pe Internet

c) Un program antivirus

d) Un program care caută o conexiune Internet

Page 129: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Bazele utilizării calculatoarelor

129

16. Care dintre următoarele concepte reprezintă un mesaj de securitate

pentru mesajele trimise cu ajutorul unei aplicaţii de poştă electronica?

a) o aplicaţie antivirus

b) semnătura digitală

c) certificat digital

d) nici unul dintre răspunsuri

17. în adresa de e-mail: [email protected], unitbv.ro reprezintă:

a) numele utilizatorului

b) protocolul de transfer

c) o adresă de e-mail

d) server-ul de mail

18. Care dintre următoarele afirmaţii reprezintă un avantaj al

folosirii unei dischete?

a) Are o capacitate de stocare redusă

b) Costul de achiziţie este ridicat

c) Se poate citi oriunde

d) Se defectează foarte uşor

19. Hardware reprezintă:

a) Ansamblul programelor şi procedurilor care controlează funcţionarea

calculatorului

b) Ansamblul elementelor fizice şi tehnice cu ajutorul cărora datele se culeg şi

prelucrează

c) Ansamblul programelor ce îndepiinesc o funcţie specifică

d) Prelucrarea datelor colectate cu ajutorul sistemului informatic

20. Un dispozitiv de intrare este:

a) Dispozitivul cu ajutorul căruia se obţin rezultatele prelucrării

b) Dispozitivul cu ajutorul căruia introduceţi date în calculator

c) Dispozitiv de comunicare

d) Nici una din afirmaţiile de mai sus.

Page 130: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Teste grila de fixare a cunoştinţelor

130

21. Care din următoarele combinaţii reprezintă numai aplicaţii software?

a) Windows, Linux, Word.

b) Word, Excel, Windows

c) Linux, Explorer, Outlook Express

d) Word, PowerPoint, Explorer

e) Nici una dintre ele

22. Virusul de computer este:

a) Un program ce ajută la îmbunătăţirea performanţelor unui calculator

b) Un fişier pe care îl creează o aplicaţie de ficare dată când sunt salvate fişierele

c) Un program creat de oameni cu scop distructiv şi care distruge informaţiile

aflate pe

calculator

d) Un fişier utilizat în domeniul sănătăţii

23. Care dintre următoarele afirmaţii este adevărată?

a) Freeware sunt programe protejate de dreptul de autor care pot fi difuzate gratis

de

către autor care îşi păstrează dreptul de autor

b) Shareware sunt programe protejate de dreptul de autor care pot fi difuzate

gratis de

către autor care îşi păstrează dreptul de autor

c) Licenţă este acel program achiziţionat de la persoana care îl produce şi pentru

care

nu se plăteşte nici un drept de folosire

d) Licenţa dă dreptul de comercializare şi distribuţie.

24. Care din următoarele dispozitive este un dispozitiv de ieşire pentru

fişierele ce

conţin informaţie audio?

a) Scanner

b) Imprimanta

Page 131: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Bazele utilizării calculatoarelor

131

c) Boxe

d) Joystick

25. Aveţi pe calculator date foarte importante. Alegeţi una dintre

următoarele

variante care să vă protejeze aceste date împotriva viruşilor şi a

persoanelor

ne-autorizate.

a) Prin ştergerea acestora

b) Folosirea programelor antivirus şi adoptarea unei politici de securitate prin

parolare.

c) Prin ştergerea parolei existente

d) Prin dezinstalarea programului antivirus

26. Termenul de back-up al sistemului reprezintă:

a) Ştergerea regulată a fişierelor

b) Mutarea fişierelor dintr-un director în altul pe acelaşi hard disk

c) Copierea fişierelor dintr-un director în altul pe acelaşi hafd disk

d) Copierea fişierelor pe un dispozitiv auxiliar de stocare a datelor pentru a avea

disponibile copii ale fişierelor în cazul alterării celor originale.

27. Care dintre următoarele dispozitive reprezintă un dispozitiv de stocare?

a) Memoria RAM

b) Memoria ROM

c) Hard disk-ul

d) Imprimanta

28. Computerul dumneavoastră merge mai greu în timp ce rulează mai

multe

aplicaţii. Care dintre următoarele acţiuni este cea mai bună modalitate

pentru

a îmbunătăţi performanţele computerului?

a) Adăugarea unui zip drive

b) Adăugarea de memorie RAM

Page 132: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Teste grila de fixare a cunoştinţelor

132

c) Adăugarea unui monitor mai mare

d) Instalarea unui nou CD-ROM.

29. Care dintre următoarele tipuri este un computer portabil?

a) Mainframe

b) Laptop

c) Minicomputer

d) Desktop

30. Care dintre următoarele acţiuni este cea corectă atunci când doriţi să vă

protejaţi datele împotriva viruşilor?

a) Actualizarea bazei de date a aplicaţiei antivirus

b) Dezinstalarea aplicaţiei antivirus pentru a avea mai mult spaţiu pe hard disk.

c) Ştergerea fişierelor temporare

d) Nici una dintre acestea.

31. Alegeţi combinaţia corectă care ordonează în ordine crescătoare

următoarele

unităţi:

a) Kilobyte (KB), Byte, Megabyte (MB), Gigabyte (GB), Terabyte (TB)

b) Byie, Kilobyte (KB), Megabyte (MB), Gigabyte (GB), Terabyte (TB)

c) Kilobyte (KB), Byte, Gigabyte (GB), Megabyte (MB), Terabyte (TB)

d) Kilobyte (KB), Byte, Megabyte (MB), Terabyte (TB), Gigabyte (GB).

32. Care dintre următoarele afirmat» despre tranzacţiile bancare online nu

este

adevărată?

a) Tranzacţiile bancare online vă permit să vedeţi detaliile contului

dumneavoastră

b) Tranzacţiile bancare online vă permit să retrageţi bani din contul

dumneavoastră

c) Tranzacţiile bancare online vă permit să cereţi un raport băncii

Page 133: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Bazele utilizării calculatoarelor

133

d) Tranzacţiile bancare online permit manevrarea disponibilităţilor băneşti între

diferite

conturi

33. Care dintre următoarele afirmaţii nu este o caracteristică a

comerţului electronic?

a) tranzacţiile pot fi procesate rapid

b) serviciile sunt disponibile oricând

c) produsele pol fi promovate iar preţurile pot fi comparate

d) exista un contact fizic între vânzător şi cumpărător

34. Care dintre următoarele afirmaţii este adevărată atunci când

cumpăraţi produse online?

a) Puteţi întâlni vânzătorul în persoană

b) Puteţi testa produsele înainte de cumpărare

c) Puteţi compara preţurile între diferite produse

d) Puteţi intra în posesia produselor imediat după cumpărare.

35. Utilizarea computerului poate duce la leziuni cauzate de mişcări

repetate. Care dintre următoarele afirmaţii este cea mai bună modalitate

pentru a evita aceasta?

a) plasarea monitorului foarte aproape de ochi

b) folosirea unei tastaturi ergonomice

c) feriţi monitorul de incidenţa directă a radiaţiei luminoase

d) folosirea unui scaun fără braţe de sprijin

36. Care dintre aceste propoziţii despre formatarea unei dischete este

adevărată?

a) formatarea este folosită pentru a face un back-up al datelor

b) formatarea este folosită pentru a debloca un disc

c) formatarea este folosită pentru a bloca accesul la fişiere

d) formatarea este folosiă pentru a pregăti discheta In vederea stocări datelor.

37. Care tip de software controlează alocarea resurselor în calculator?

a) sistemul de operare

Page 134: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Teste grila de fixare a cunoştinţelor

134

b) aplicaţiile software

c) browser-ul de internet

d) softul de securitate

38. Care dintre următoarele operaţii reprezintă o funcţie a sistemului de

operare?

a) scanarea unei fotografii

b) copierea unui fişier

c) producerea unui raport într-o bază de date

d) adăugarea de date într-o foaie de calcul

39. Ce aplicaţie software este folosită pentru a crea un document?

a) aplicaţie de contabilitate

b) aplicaţie de procesare de text

c) aplicaţie de prezentări

d) aplicaţiile de scanare

40. Intranet-ul reprezintă

a) O reţea globală de computere

b) O reţea privată a unei companii

c) Un sistem de operare pentru reţele

d) Un sistem de administrare a fişierelor din reţea.

41. Care afirmaţii este adevărată:

a) World Wide Web este o aplicaţie a sistemului de operare

b) Worid Wide Web nu permite vizualizarea imaginilor animate

c) Worid Wide Web este un motor de căutare

d) Worid Wide Web nu are legătură cu domeniul IT.

e) nici una din cele de mai sus.

42. Care dintre următoarele dispozitive poate utiliza reţeaua de telefonie?

Page 135: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Bazele utilizării calculatoarelor

135

a) Modem

b) CD-ROM

c) Fax

d) Scanner

43. Care dintre următoarele afirmaţii este adevărată?

a) Aplicaţiile pot scrie date în memoria ROM

b) Conţinutul memoriei ROM nu este şters când calculatorul este oprit

c) Sistemul de operare este încărcat în memoria ROM când calculatorul este

pornit

d) Nici una dintre afirmaţii nu este adevărată

44. Frecvenţa unui CPU este măsurată în

a) BPS

b) Hz

c) MB

d) PI.

45. Care dintre următoarele afirmaţii despre documentele în format

electronic este

adevărată?

a) Documentele în format electronic nu pot fi tipărite

b) Documentele în format electronic nu pot fi vizualizate

c) Documentele în format electronic nu pot fi atinse fizic

d) Documentele în format electronic nu pot fi stocate

46. Care dintre următoarele afirmaţii descrie o bună politică de securitate?

a) datele importante pot fi accesate de orice utilizator

b) se realizează regulat copii de siguranţă

c) nu există parole pentru nici un utilizator

d) nici una dintre cele de mai sus

Page 136: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Teste grila de fixare a cunoştinţelor

136

47. Care dintre următoarele afirmaţii descrie o politică bună de securitate

prin

username şi password?

a) Toate parolele sunt schimbate cu regularitate

b) Toate parolele sunt cunoscute de către toţi utilizatorii.

c) Toate parolele sunt numele mic al fiecărui utilizator

d) Toate parolele sunt alcătuite din trei litere

48. Prin pierderea căruia din următoarele dispozitive puteţi pierde date

importante de contact?

a) Imprimantă

b) PDA

c) Modem

d) Mouse.

49. Care dintre următoarele modalităţi este cea mai buna cale pentru

prevenire a virusării computerului dumneavoastră?

a) folosiţi întotdeauna o parolă

b) utilizaţi dischetele pentru a copia datele

c) utilizaţi un screen saver atunci când calculatorul nu este folosit

d) instalaţi un antivirus pe calculator

50. Nu puteţi virusa un calculator atunci când:

a) Schimbaţi monitorul

b) Deschideţi fişierele ataşate într-un mail

c) Descărcaţi un fişier de pe Internet

d) Copiaţi diverse fişiere de pe o dischetă.

51. Dreptul de utilizare al unei aplicaţii software se numeşte:

a) Licenţă

b) Patent

c) Copyright

d) Autorizare

51. Care dintre următoarele propoziţii descriu în mod corect conceptul

Page 137: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Bazele utilizării calculatoarelor

137

Shareware?

a) Este acel software care poate fi utilizat în orice fel

b) Este acel software pentru care poţi plăti după o perioadă de timp de utilizare

c) Este o aplicaţie software

d) Este software-ul pentru care nu ai niciodată nevoie de licenţă.

52. Care dintre următoarele acţiuni poate îmbunătăţi

performanţele unui

calculator?

a) Creşterea numărului de aplicaţii care rulează simultan

b) Utilizarea unui monitor mai mare

c) Mai multă memorie RAM

d) Utilizarea unei imprimante performante

53. Care dintre următoarele funcţii nu reprezintă o funcţie a procesorului?

a) executarea calculelor

b) executarea instrucţiunilor programului

c) stocarea datelor în memorie pentru operaţiile curente

d) trimiterea unui e-mail.

54. Doriţi să îmbunătăţiţi performanţele calculatorului dumneavoastră. Ce

tip de memorie cumpăraţi?

a) ROM

b) RAM

c) Cache

d) Virtuală

55. Care dintre următoarele dispozitive reprezintă un dispozitiv de intrare?

a) Monitor

b) Boxe

c) Scanner

d) Imprimantă.

56. Care dintre următoarele dispozitive reprezintă un dispozitiv de ieşire?

a) Imprimantă

b) Mouse

Page 138: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Teste grila de fixare a cunoştinţelor

138

c) Scanner

d) Joystick

57. Formatarea hard disk-ului este folosită pentru:

a) Realizarea copiilor de siguranţă

b) Găsirea informaţiilor pe disc

c) Copierea fişierelor pe hard disk

d) Pregătirea hard disk-ului pentru stocarea informaţiilor.

58. Care dintre următoarele reprezintă un sistem de operare?

a) Windows

b) Word

c) Lotus

d) PowerPoint.

59. Care dintre următoarele dispozitive reprezintă dispozitiv de intrare-

ieşire?

a) Imprimanta

b) Scanner

c) Touchscreen

d) Tastatură.

60. Ce reprezintă GUI?

a) Unitatea de Interfaţă cu Jocurile (Games Unit Interface)

b) Interfaţa Grafică cu Utilizatorul (Graphical User Interface)

c) Unitatea de Interfaţă Generală (General Unit Interface)

d) Interfaţa Grafică Universală (Graphical universal Interface).

61. Care dintre următoarele afirmaţii despre Intranet este adevărată?

a) reprezintă un sistem global de reţele de calculatoare

b) este o reţea la care are acce's orice utilizator

Page 139: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Bazele utilizării calculatoarelor

139

c) este o reţea privată unei companii

d) este un sistem de operare

62. Pentru a găsi diferite informaţii în Internei utilizaţi:

a) Un procesor de text

b) Un motor de căutare

c) Un program de poştă electronică

d) Un program pentru baze de date.

63. Care dintre următoarele afirmaţii despre Internet este adevărată?

a) Este o reţea care leagă împreună calculatoare din întreaga lume

b) Este o reţea proprie a unei companii

c) Este o reprezentare vizuală a documentelor legate între ele

d) Un sistem de operare.

64. Care dintre următoarele afirmaţii reprezintă un avantaj atunci când

cumpăraţi o carte online?

a) Contactul faţă în faţă cu vânzătorul

b) Livrarea imediată a produselor

c) Disponibilitate 24 de ore din 24

d) Ora limitate de deschidere a site-ului.

65. Pentru a evita accidentările atunci când lucraţi cu calculatorul trebuie:

a) Asigurată securizarea cablurilor electrice

b) Instalate screensaver-e

c) Utilizat întotdeauna un mouse pad

d) Instalată o aplicaţie antivirus.

66. Care dintre următoarele afirmaţii reprezintă un avantaj al unui

document

electronic?

a) Se pot şterge din greşeală

b) Necesită realizarea frecventă a copiilor de siguranţă

c) Necesită existenţa unui software de securitate pentru a fi protejate împotriva

accesului

Page 140: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Teste grila de fixare a cunoştinţelor

140

ne-autorizat

d) Reduc nevoia de a deţine materiale tipărite.

67. Care dintre următoarele dispozitive este potrivit pentru a realiza un

back-up?

a) Scanner

b) CD-Writer

c) Monitorul

d) Modemul.

68. Dezinfectarea unui fişier virusat reprezintă:

a) Realizarea unor copii de siguranţă

b) Mutarea fişierului într-un director nou

c) Eliminarea codului virusului din fişier

d) Re-denumirea fişierului.

69. Care dintre următoarele acţiuni pot duce la răspândirea unui virus?

a) Utilizarea unui software ce a fost verificat împotriva viruşilor

b) Actualizarea regulată a bazei de date a aplicaţiei antivirus

c) Utilizarea dischetelor dintr-o sursă necunoscută.

70. Care dintre următoarele afirmaţii despre copyright este adevărată?

a) Copyright-ul promovează utilizarea ilegală a softurilor

b) Copyright reprezintă dreptul legal şi exclusiv al autorului de a crea copii ale

propriului

soft

c) Copyright garantează dreptul de copiere a unui CD.

d) Dă utilizatorului dreptul de a copia şi vinde softul altor potenţiali utilizatori.

71. Care dintre următoarele tipuri de raportări poate conţine anumite date

personale?

a) O listă cu diverse cursuri oferite de o firmă de training

b) O listă cu noi cărţi ce trebuiesc achiziţionate de o bibliotecă

c) O listă cu calculatoarele utilizate într-un birou

d) O listă a personalului ce lucrează într-un departament.

Page 141: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Bazele utilizării calculatoarelor

141

72. Care dintre următoarele programe reprezintă o aplicaţie software?

a) Orice sistem de operare

b) O aplicaţie de calcul tabelar

c) Un protocol de comunicaţie

d) Un driver.

73. Care dintre următoarele componente reprezintă un periferic al

sistemului

informatic?

a) Interfaţa grafică cu utilizatorul

b) Memoria RAM

c) Unitatea de dischetă

d) Scanner.

74. Memoria utilizată de un program activ la un moment dat este:

a) ROM

b) RAM

c) Cache

d) CPU.

75. Care este cea mai mică unitate de măsură a informaţiei dintr-un

calculator?

a) Fişier

b) Bit

c) Byte

d) Înregistrare.

5. Care dintre următoarele dispozitive reprezintă un dispozitiv de intrare?

a) Monitorul

b) Boxe

c) Tastatura

d) Modem

1. Care dintre următoarele dispozitive reprezintă un dispozitiv de ieşire?

a) Hard disk

Page 142: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Teste grila de fixare a cunoştinţelor

142

b) Monitorul

c) Tastatura

55

d) Mouse-ul

2. Care dintre următoarele dispozitive este dispozitiv de intrare/ieşire?

a) Scanner

b) Imprimanta

c) Touch screen

d) Mouse

3. Care dintre următoarele dispozitive este cel mai bun pentru a crea o copie de

siguranţă a unui fişier de dimensiune 32KB?

a) hard disk extern

b) dischetă

c) DVD

d) CD-ROM

4. Ce reprezintă versiunea unui soft?

a) Un număr care identifică un anumit stadiu al dezvoltării produsului software

b) Un număr ce indică data când a fost creat software-ul

c) Un număr care identifică autorul software-uluî

d) Un număr care indică locul unde trebuie instalat software-ul.

5. Care dintre următoarele dispozitive este utilizat atunci când lucraţi cu o

interfaţă grafică?

a) Imprimanta

b) Mouse-ul

c) Scanner-ul

d) Monitorul.

Care dintre următoarele faze reprezintă prima fază în dezvoltarea unei aplicaţii

software?

a) Implementarea

b) Design

c) Testare

d) Analiză

O reţea de tip WAN este:

a) O reţea de calculatoare în aceeiaşi clădire de birouri

b) O reţea metropolitană

Page 143: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Bazele utilizării calculatoarelor

143

c) O reţea ce leagă computere aflate la distanţe geografice mari

d) O reţea de calculatoare care leagă calculatoarele din două clădiri apropiate.

Conectarea computerelor în reţea se realizează pentru:

a) Utilizatorii să poată avea acces partajat la fişiere şi resurse

b) O securitate mai bună a calculatoarelor

c) A elimina folosirea aplicaţiilor de poştă electronică

d) Nici una dintre afirmaţiile de mai sus.

Care din următoarele afirmaţii despre Exlranet este adevărată?

a) Reprezintă o colecţie globală de reţele care comunică între ele

b) Este o reţea concepută în interiorul unei companii

c) Este o reţea a unei companii care include şi utilizatori din afara companiei

d) Oferâ servicii pe Internet persoanelor individuale, şi altor organizaţii

5. World Wide Web reprezintă:

a) Un pachet de aplicaţii multimedia

b) Un set de documente care ajută în pregătirea asistată de calculator

c) O reţea globală de calculatoare legate prin fire telefonice

d) Un set de documente multimedia care pot fi citite de oricine are acces la

Internet.

1. De ce aveţi nevoie pentru a putea utiliza poşta electronică de acasă?

a) Un modem pentru poşta primită şi un modem pentru poşta trimisă

b) Un modem şi o linie telefonică standard

c) Un modem şi o placă de reţea

d) Un modem şi o placă de sunet.

2. Calculatoarele sunt utilizate pentru pregătirea în diverse domenii. Care dintre

următoarele tipuri de pregătire sunt cele mai bune pentru a pregăti oamenii pentru

a rezolva diferite sarcini periculoase?

a) Simulări

b) Grupuri de lucru

c) Seminarii

d) Ateliere.

3. O aplicaţie ce are ca funcţionalitate principală înregistrarea candidaţilor ce

participă la vot electronic este folosită în:

a) Şcoli

b) Spitale

c) Biblioteci

Page 144: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Teste grila de fixare a cunoştinţelor

144

d) Guvern.

4. Care dintre următoarele exemple reprezintă modalitatea de pregătire cu

ajutorul unui calculator?

a) CAD

b) CBT

c) CAM of LW.1

5 Care dinlre următoarele afirmaţii descriu conceptul de teleworking?

a) Lucrul într-un birou central şi comunicarea cu alte birouri utilizând o reţea

locală

b) Lucrul acasă prin contact direct cu clienţii şi colegii

c) Comunicarea cu clienţii cu ajutorul unei aplicaţii de poştă electronică

d) Lucrul acasă şi comunicarea cu un birou central utilizând un computer

personal.

Care dintre următoarele dezavantaje este un dezavantaj al folosirii poştei

electronice?

a) Puteţi ataşa fişiere unui mesaj

b) Mesajul poate fi trimis oriunde în lume

c) Reprezintă o metodă de comunicare puţin costisitoare

d) Poate introduce viruşi în calculator.

57

2. Care dintre următoarele concepte reprezintă utilizarea Internetului pentru a

cumpăra produse oniine?

a) Poşta electronică

b) Transfer electronic de date

c) Sistem electronic de mutare

d) Comerţ electronic.

3. De ce este important să aveţi o bună luminozitate atunci când utilizaţi un

calculator?

a) Pentru a îmbunătăţi vederea

b) Pentru a evita pericolul radiaţiilor

c) Pentru a evita afecţiunile asupra coloanei

d) Pentru a evita afecţiunile oculare şi durerile de cap.

4. Care dintre următoarele acţiuni reprezintă un bun exemplu de practici

sănătoase atunci când lucraţi cu un calculator?

a) Reducerea nivelului de iluminare din jurul computerului

Page 145: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Bazele utilizării calculatoarelor

145

b) Luarea de pauze dese

c) Poziţionarea tastaturii într-un unghi foarte înclinat.

5. Care dintre următoarele acţiuni poată proteja mediul înconjurător?

a) Păstrarea unei înregistrări a tuturor documentelor electronice pe disc

b) Utilizarea calculatoarelor 24 de ore

c) Reducerea memoriei RAM

d) Reciclarea cartuşelor de imprimantă folosite.

Care dintre următoarele afirmaţii reprezintă un dezavantaj al documentelor

electronice?

a) Uşurinţă în arhivare şi stocare

b) Găsirea rapidă a documentelor

c) Accesul neautorizat

d) Redenurnirea acestora.

Care dintre următoarele dispozitive le-aţi utiliza dumneavoastră pentru a stoca

copii de siguranţă?

a) Scanner

b) CPU

C) CD-ROM d) Modem Ce reprezintă o aplicaţie antivirus?

a) O aplicaţie software ce are rolul de a trimite viruşi la toate persoanele din lista

de adrese

b) O aplicaţie software ce are rolul de a formata unitatea de dischetă

c) O aplicaţie software ce are rolul de a trimite viruşii identificaţi pe calculatorul

dumneavoastră în calculatoarele din reţea

d) O aplicaţie software ce are rolul de a găsi fişierele virusate şi curăţarea

acestora.

Care dintre următoarele afirmaţii definesc în mod corect pirateria software?

a) Utilizarea fără parolă a unui calculator

b) Vizualizarea neautorizată a aplicaţiilor instalate pe un calculator

c) Copierea neautorizatâ a unei aplicaţii

d) Realizarea unor copii de siguranţă.

58

5. Legislaţia de protecţie a datelor reprezintă:

a) O legislaţie care oferă deţinătorilor ei drepturi de a se proteja împotriva

accesului neautorizat

b) O legislaţie care ajută la promovarea conceptului copyright

Page 146: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Teste grila de fixare a cunoştinţelor

146

c) O legislaţie care oferă guvernelor dreptul da a controla datele de acces la

Internet

d) O legisaţie care dă dreptul fiecărui individ de a stabili existenţa datelor

personale, de a le vedea şi de a corecta sau şterge datele incorecte.

1. Care dintre următoarele componente este un element hardware?

a) Imprimanta

b) Baza de date

c) Un browser de Internet

d) O aplicaţie de calcul tabelar.

2. Ce tip de computer este recomandat pentru a stoca o bază de date

guvernamentală care este utilizată partajat de mai mulţi utilizatori?

a) Mainframe

b) Desktop

c) Laptop

d) Staţie de lucru.

3. Cu ajutorul cărui dispozitiv introduceţi date Tn calculator?

a) Imprimanta

b) Monitor

c) Tastatura

d) Modem.

4. Ce dispozitiv aţi alege pentru a crea o versiune digitală a unei fotgrafii?

a) Ploter

b) Imprimanta

c) Mouse

d) Scanner

a) Imprimanta

b) Scanner

c) Touchscreen

d) Tastatura.

1. Alegeţi din lista de mai jos dispozitivul care Nu este un mediu de stocare

permanent

a) Harddisk

b) CD-ROM

c) RAM

d) Banda magnetică.

Page 147: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Bazele utilizării calculatoarelor

147

2. Alegeţi dintre afirmaţiile de mai jos de ce se formatează o dischetă

a) Pentru a asigura o protecţie asupra datelor conţinute pe dischetă

b) Pentru a proteja discheta împotriva pierderii

c) Pentru a găsi diferite informaţii pe dischetă

d) Pentru pregătirea dischetei în vederea stocării datelor pe ea.

3. Cu ajutorul cărui software vă gestionaţi fişierele şi directoarele existente pe

hardisk-ul computerului dumneavoastră?

a) Software Utilitar

b) Software-ul sistemului de operare

c) Software-ul de reţea

d) Software-ul de aplicaţii.

4. Care dintre următoarele funcţii reprezintă funcţii ale unui sistem de operare?

a) Realizarea rapoartelor, scrisorilor şi foilor de calcul tabelar

b) Supervizarea şi controlul resurselor unui calculator

c) Scanarea calculatorului şi eliminarea viruşilor

d) Depanarea erorilor apărute în apiicaţii.

5. Ce aplicaţie software aţi alege pentru a introduce date într-o bază de date?

a) O aplicaţie de securitate

b) O aplicaţie de baze de date

c) O aplicaţie antivirus

d) Sistemul de operare

Care dintre următoarele etape este prima etapă ce trebuie realizată atunci când se

realizează o nouă aplicaţie informatică?

a) Planificarea testării aplicaţiei

b) Conceperea sistemului de fişiere

c) Realizarea diagramei fluxului de date

d) Efectuarea analizei elementelor necesare.

Alegeţi tipul de reţea pe care îl aveţi în cadrul calculatoarelor din aceeiaşi clădire

a) WAN

b) LAN

c) GAN

d) Nici una dintre acestea.

Care dintre următoarele afirmaţii descrie cel mai bine conceptul Intranet?

a) Un Intranet poate suporta conectate maxim 3 calculatoare

b) Un Intranet este o reţea privata a unei companii

Page 148: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Teste grila de fixare a cunoştinţelor

148

c) Un Intranet este o reţea pe care o puteţi folosi numai acasă

d) Un Intranet reprezintă o reţea globală de calculatoare. Care dintre următoarele

afirmaţii descrie pe scurt Internetul?

a} O mulţime de modem-uri

b) O reţea de reţele

c) O reţea de procesoare

d) O mulţime de hard disk-uri.

Aveţi instalat un modem de 56K. Valoarea 56K se referă la:

a) Costul modemului

b) Mărimea modemului

c) Capacitatea de stocare a computerului

d) Limita maxima de transfer a datelor.

Page 149: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Bazele utilizării calculatoarelor

149

BIBLIOGRAFIE

1. Cerchez, Emanuela, Internet, Polirom, Iaşi, 2000.

2. Cerchez, Emanuela; Serban, Marinel, Sisteme de calcul, L&S, Bucureşti,

1998.

3. Cerchez, Emanuela; Serban, Marinel, Tehnologia Informaţiei, L&S

Infonut, Bucureşti, 1999.

4. Ciocoiu, R., Caşcaval, D., Păstrăvanu, A. Iniţiere în programare. Editura

Gheorghe Asachi, Iaşi, 1993.

5. Farcas V. Dicţionar Technic, [email protected], 2002.

6. Flynn, Jennifer, Gestionarea memoriei, Teora, Bucureşti, 1995.

7. Jamsa, Kris; Lalani, Suleiman; Weakley, Steve, Programarea in Web,

All, Bucureşti, 1997.

8. Kent, Peter, Internet, Teora, Bucureşti, 1995.

9. Krol, Ed; Ferguson, Paula, The Whole Internet for Windows 95,

O’Reilly & Associates, 1995.

10. Marinescu, D.,Trandafirescu, M. Manualul cumpărătorului,

utilizatorului, programatorului de PC. Editura Teora Bucureşti, 1993.

11. Mârşanu, Radu, Sisteme de calcul, Editura Didacticä şi Pedagogicä,

Bucureşti, 1996.

12. Motoc, Marian, Totul despre cache, Chip, iunie 1998.

13. Mueller, Scott, PC — Depanare şi modernizare, Teora, Bucureşti, 1995.

14. Panoiu, A. MS DOS 5.0. Editura Teora, Bucureşti, 1993.

15. Person, Ron et all., Utilizare Windows 95, Teora, Bucureşti, 1997.

16. Ratyus, Maria; Serban, Marinel, Bazele Informaticii (Windows. Word

pentru Windows), Petrion, Bucureşti, 1997.

17. Sandor, Ovidiu, Interconectarea calculatoarelor, Carpe Diem,

Timişoara, 1995.

18. Sandru, A. Personal Computers. Prezentarea sistemului de operare

MS DOS. Colecţia Tehnocrat, Bucureşti, 1990.

19. Schulman, Andrew, Totul despre... Windows 95, Editura Tehnicä,

Bucureşti, 1996.

Page 150: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Bibliografie

150

20. Şerbănaţi, L.D. Limbaje de programare şi compilatoare. Editura

Academiei R.S.R., Bucureşti, 1987.

21. Tanenbaum, Andrew, Reţele de calculatoare, Computer Libris Agora,

Bucureşti, 1998. La Bible PC, Editions Micro Application.

22. Ţepelea, V. Calculatoare personale. MS DOS 4.01. Editura Teora,

Bucureşti, 1991.

Page 151: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I
Page 152: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

152

Page 153: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

CUPRINS

1 SCURT ISTORIC ........................................................................................................1

2 NOŢIUNI INTRODUCTIVE .........................................................................................8

2.1 CUM FUNCŢIONEAZĂ UN CALCULATOR ? .................................................................8

2.1.1 Prelucrarea (procesarea) informaţiilor .......................................................8

2.1.2 Stocarea (memorarea) informaţiilor...........................................................9

2.1.3 Transferul şi comunicarea informaţiilor ...................................................10

2.1.4 Informaţie analogică şi informaţie digitală ...............................................11

2.1.5 Hardware şi Software ..............................................................................16

3 SISTEMUL DE OPERARE MS-DOS........................................................................46

3.1 GENERALITĂŢI DESPRE SISTEMELE DE OPERARE ..................................46

3.2 SISTEMUL DE OPERARE MS - DOS ..............................................................48

3.2.1 Organizarea informaţiilor în sistemul de operare MS – DOS ..................48

3.2.2 Comenzi interne ale sistemului de operare MS-DOS .............................50

3.2.3 Comenzi externe ale sistemului de operare MS-DOS ............................51

3.2.4 NORTON COMMANDER ........................................................................52

4 SISTEMUL DE OPERARE WINDOWS 98 ...............................................................57

4.1 SUPRAFAŢA DE LUCRU (DESKTOP) ............................................................57

4.2 TEHNICI DE UTILIZARE A MOUSE-LUI..........................................................62

4.3 FERESTRE, MENIURI ŞI BUTOANE...............................................................64

4.4 SISTEMUL DE FIŞIERE UTILIZAT ÎN WIN 98 .................................................70

4.4.1 Tipuri de fişiere ........................................................................................72

4.4.2 Managementul fişierelor cu Windows Explorer .......................................74

4.5 CONTROL PANEL ...........................................................................................84

4.5.1 Adăugarea şi configurarea componentelor hardware – Add New

Hardware 84

4.5.2 Configurarea mouse-lui ...........................................................................86

4.5.3 Configurarea tastaturii .............................................................................87

4.5.4 Configurarea datei şi timpului sistemului.................................................88

4.5.5 Configurări regionale ...............................................................................89

4.5.6 Configurarea ecranului ............................................................................89

4.5.7 Configurarea proprietăţilor sistemului......................................................92

4.5.8 INSTALĂRI DE SOFTWARE...................................................................94

4.6 UTILIZAREA FLOPPY DISCULUI (DISCHETEI)...........................................................96

4.7 UTILIZAREA COMPACT DISCURILOR...........................................................98

4.8 OPERAŢII DE MENTENANŢĂ .......................................................................100

5 MIC DICŢIONAR DE TERMENI IT .........................................................................103

A.......................................................................................................................................104

Page 154: Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

154

B...................................................................................................................................... 105

C...................................................................................................................................... 106

D...................................................................................................................................... 108

E...................................................................................................................................... 111

F...................................................................................................................................... 112

G ..................................................................................................................................... 113

H...................................................................................................................................... 114

I ....................................................................................................................................... 115

J ...................................................................................................................................... 116

K...................................................................................................................................... 116

L ...................................................................................................................................... 116

M ..................................................................................................................................... 117

N...................................................................................................................................... 119

O ..................................................................................................................................... 119

P...................................................................................................................................... 120

Q ..................................................................................................................................... 122

R...................................................................................................................................... 123

S...................................................................................................................................... 124

6 TESTE GRILĂ ........................................................................................................ 126

BIBLIOGRAFIE ............................................................................................................... 149