Bazinul hidrografic Teleajen

BAZINUL HIDROGRAFIC AL RÂULUI TELEAJEN

MONOGRAFIE HIDROLOGICĂ

Ioniţă Adriana

Onţel Irina

Master Climatologie – Hidrologie, Anul I

Grupa 404

2

CUPRINS

PARTEA INTÂI

ELEMENTELE GEOGRAFICE CARE DEFINESC INDIVIDUALITATEA BAZINULUI

TELEAJEN

Introducere.............................................................................................................................................. 3

Scurt istoric al cercetărilor................................................................................................................... 4

Capitolul I. Aşezarea geografică şi influenţa ei asupra caracteristicilor morfologice şi

hidrologice.............................................................................................................................................. 4

Capitolul II. Particularităţi fizice şi economico geografice................................................................ 6

2.1. Condiţii geologice......................................................................................................... 6

2.2. Particularităţi morfologice şi morfometrice.............................................................. 7

2.3. Condiţiile climatice şi influenţa lor asupra proceselor hidrologice....................... 10

2.4. Vegetaţia şi rolul său în desfăşurarea proceselor hidrologice…………………… 13

2.5. Învelişul edafic……………………………………………………………………… 14

2.6. Caracteristici social-economice................................................................................. 15

PARTEA A DOUA

CARACTERISTICI MORFOMETRICE, HIDROGRAFICE ŞI HIDROLOGICE

Capitolul III. Particularităţi morfometrice ale bazinului hidrografic........................................... 16

Capitolul IV. Reţeaua hidrografică şi caracteristicile sale morfometrice...................................... 16

Capitolul V Activitatea hidrometrică................................................................................................ 18

Capitolul VI. Caracteristici hidrologice............................................................................................. 18

6.1. Scurgerea lichidă........................................................................................................ 19

Concluzii................................................................................................................................................ 22

3

PARTEA INTÂI

ELEMENTELE GEOGRAFICE CARE DEFINESC INDIVIDUALITATEA

BAZINULUI TELEAJEN

Introducere

Subiectul lucrării este ―Bazinul hidrografic Teleajen. Monografie hidrologică‖.

Motivaţia tratării acestei teme este de natură ştiinţifică, pentru dobândirea deprinderilor de

analiză şi sinteză în domeniul hidrologiei.

Această lucrare are drept scop îmbunătăţirea cunoştiinţelor, aptitudinilor de lucru în

domeniul hidrologiei. Obiectivul lucrării constă în identificarea particularităţilor hidrologice

ale bazinului râului Teleajen şi a factorilor ce le determină.

În realizarea acestui poiect s-au aplicat următoarele metode de cercetare: de prelevare,

prelucrare, analiză şi interpretare a datelor obţinute din diverse surse; reprezentare grafică a

datelor şi reprezentare cartografică pentru ilustrarea poziţionării bazinului în cadrul ţării şi în

cadrul altor bazine hidrografice, a limitelor acestuia şi a anumitor caracteristici ale cadrului

natural şi antropic.

Pentru elaborarea lucrării au fost utilizate date şi informaţii din surse bibliografice.

Datele hidrologice folosite sunt cele caracteristice staţiilor Cheia şi Gura Vitioarei pe perioada

1950-1998. Datele climatice, preluate din lucrarea „Clima României‖, din anul 2008.

Din lipsa datelor referitoare la temperatura apei, fenomenele de îngheţ nu s-a efectuat

o analiză detaliată a acestora, ci au fost prezentate informaţii cu caracter general.

Proiectul este structurat pe VI capitole. Primele două sunt incluse în partea întâi şi

cuprind principalele însuşiri ale elementelor cadrului natural şi social economic care

influenţează caracteristicile hidrologice ale râului Teleajen. Celelalte capitole sunt incluse în

partea a doua a lucrării şi prezintă caracteristicile morfometrice şi hidrologice ale bazinului

hidrografic Teleajen.

4

Scurt istoric al cercetărilor

Bazinul hidrografic al Teleajenului are o mare importanţă din punct de vedere

geografic desfăşurându-se pe cele trei mari unităţi de relief. Acest bazin a atras atenţia multor

cercetători contribuind la cunoaşterea condiţiilor fizico-geografice şi a celor geologice. Au

existat de-a lungul timpului numeroase studii şi lucrări cu caracter monografic sau geografic

general ce au avut ca obiect de studiu acest bazin. Emmanuel de Martonne aduce o importantă

contribuţie la cunoaşterea evoluţiei morfologice a bazinului Teleajen. G. Vâlsan a îmbogăţit

cunoaşterea părţii inferioare a acestui bazin prin varietatea problematicii cuprinsă în teza sa de

doctorat Câmpia Română. Mai târziu, mai mulţi autori contribuie la aprofundarea condiţiilor

de geomorfologie, climatologie, hidrologie şi fitogeografie din această zonă, dintre aceştia

sunt: V. Mihăilescu, V. Tufescu, Gr. Posea, M. Ielenicz.

Studii cu referinţă strict hidrologică care cuprind date asupra bazinului Teleajen sunt:

Geografia apelor României şi Hidrografia R.P.Române (I. Ujvari, 1972), Monografia

geografică a R.P.R. (***, 1960), Temperatura apei şi fenomene de îngheţ pe cursurile de apă

din România (P. Miţă, 1986). Particularităţile geologice ale zonei de studiu sunt evidenţiate în

lucrarea Geologia României (V. Mutihac, 2004). Date privitoare la condiţiile climatice sunt

prezentate în Clima României (ANM, 2008), Curs de climatologie R.S.R. (E. Dumitrescu,

1977).

Capitolul I. Aşezarea geografică şi influenţa ei asupra caracteristicilor

morfologice şi hidrologice

Bazinul hidrografic al râului Teleajen este situat în partea de Sud-Est a României,

extins pe trei unităţi majore de relief (Carpaţii externi de Curbură, Subcarpaţii de Curbură şi

Câmpia Română) pe direcţia Nord-Sud. Cea mai mare parte din suprafaţa bazinului se extinde

în zona muntoasă şi deluroasă. Este secţionat în partea Sudică de paralela de 44°48’, iar în

partea de Nord de paralela de 45°32’ latitudine Nordică. În longitudine este cuprins între

meridianele de 25°47’ şi 26°13’ longitudine Estică (fig.1).

5

Fig.1 – Localizarea bazinului hidrografic Teleajen (după: SRTM90)

Bazinul este limitat la partea nordică de marile înălţimi ale munţilor Ciucaş (1954,5

m), la Vest de creasta înaltă a munţilor Grohotişu (1766 m), iar în partea Estică este dominat

de munţii Tătaru (1477 m). Din punct de vedere hidrografic însă, limitele acestor masive

montane formează spre Vest cumpăna de ape cu bazinul Doftana (afluent pe stânga al

Prahovei), în Nord-Vest cu bazinul Târlungului, în Nord-Est cu bazinul Bâsca Chiojdului şi în

Est şi Sud-Est cu bazinul Cricovului Sărat.

Acest bazin face parte din bazinul de rang superior Prahova, învecinându-se cu bazinul

Buzăului la Nord, cu bazinele Tărlung şi Doftana la Vest, cu bazinul Prahova la Vest şi Sud,

cu bazinul Viişoara la Sud-Vest, cu bazinele Vitman, Cricovul Sărat, Bâsca Chiojdului, Siriul

Mic la Est (fig.2).

Din punct de vedere administrativ este dezvoltat în întregime în cadrul judeţului

Prahova.

6

Fig.2 – Limitele bazinului hidrografic Teleajen

Capitolul II. Particularităţi fizice şi economico geografice

2.1. Condiţii geologice

Bazinul hidrografic Teleajen se suprapune în cea mai mare parte unităţii de Teleajen.

Aceasta reprezintă partea estică a fişului intern, afundată tectonic, iar din valea Teleajenului

spre Sud, vine în contact cu flişul extern. Între izvoarele Teleajenului şi izvoarele Vărbilăului,

unităţii de Teleajen îi revine Cretacicul superior din sinclinalul Nebunu Sterp—Pridvarea.

Astfel în regiunea Cheia apare o semifereastră tectonică.

Depozitele de pe aria unităţii de Teleajen aparţin Cretacicului (intervalul Apţian

superior—Senonian); din valea Vărbilăului spre Est şi Vest se ataşează Paleocenul şi Eocenul,

iar în sinclinalul Slănic (înscris de asemenea pe aria flişului intern) se adaugă Oligocenul şi

Miocenul. Depozitele proprii unităţii de Teleajen, respectiv cele sedimentare până în

momentul edificării structurii tectonice majore, aparţin intervalului Apţian superior—

Senonian inferior. Depozitele mai noi decât Senonianul inferior aparţin formaţiunilor

posttectonice. (fig. 3)

7

Fig.3 – Harta geologică a bazinului hidrografic Teleajen (după: Harta Geologică a României,1 :200 000)

2.2. Particularităţi morfologice şi morfometrice

Bazinul hidrografic Teleajen se întinde pe trei trepte de relief: zona carpatică, zona

subcarpatică şi zona de câmpie (fig.4) şi pe nouă trepte de altitudine (fig.5) cu valori cuprinse

între apriximativ 100 şi 1900 m. În bazinul superior al Teleajenului se pot deosebi trei grupe

de munţi: Ciucaş-Zăganu în partea Nordică, Tătaru în Est şi grupa munţilor Grohotişu în Vest.

În acest spaţiu interfluviile principale au în general înălţimi mari şi o orientare Nord-Sud, iar

cele secundare au o direcţie Nord-Vest-Sud-Est. Interfluviile secundare de pe dreapta

Teleajenului sunt influenţate de orientarea afluenţilor pe care îi primeşte din această parte

(Valea Mare, Carpen, Stâna, Valea Neagră ş.a.). Aceste interfluvii se caracterizează prin

masivitate şi areale cu peisaj subalpin, în special, în limita bazinului superior.

În cursul superior al Teleajenului şi afluentului său Telejenelul s-au format câteva

depresiuni şi bazinete intramontane care se încadrează organic în orografia acestei regiuni.

8

Dintre acestea cea mai importantă este Depresiunea Cheia, situată la poalele Masivului

Ciucaş-Zăganu, având o suprafaţă de 3 km².

Subcarpaţii Teleajenului cuprind sectorul mijlociu al bazinului. Datorită accentuatei

fragmentări a reliefului subcarpatic pe cursul mijlociu cumpăna de ape principală se

caracterizează pe numeroase tronsoane prin forme neregulate, în general sinuoase. Subcarpaţii

interni ai Teleajenului prezintă, în general, culmi înalte (600-1000 m) clădite pe depozite

pliocene şi miocene orientate nord-vest – sud-est. Subcarpaţii externi ai Teleajenului se

plasează la sud de culuarul Mislea-Podeni sau Depresiunea Măgurele. Înălţimea lor este mult

mai mică, în jur de 400-450 m şi mai sunt cunoscuţi sub numele de dealurile Ploieştilor.

Zona de câmpie ocupă treapta cea mai joasă de relief (80-200 m) din bazinul

Teleajenului. Este cunoscută sub numele de Câmpia Gherghiţei (80-100 m), iar câmpia mai

înaltă, situată spre nordul acesteia este numită Câmpia Ploieştilor (100-300 m). Ele formează

Câmpia de subsidenţă a Ploieştilor dispusă sub forma unui mare con de dejecţie care este

alcătuit din depozite groase de pietrişuri şi nisipuri în care se acumulează apă. Altitudinea

medie a bazinului este de 1000 m.

Fig.4 – Harta unităţilor de relief (după

SRTM90)

Fig.5 – Harta hipsometrică a bazinului

hidrografic Teleajen (după SRTM90)

9

Fig.6 – Harta orientării versanţilor (după SRTM90)

Panta este indicatorul care estimează cel mai bine acţiunea gravitaţiei, fiind mijlocul

prin care aceasta controlează scurgerea apei şi mobilitatea materialelor.

Conform figurii 7 în cadrul bazinului predomină suprafeţele cvasiorizontale, slab

înclinate (valorile pantei 0-2°), suprapunându-se unităţii de câmpie. Valorile cuprinse între 2-

7° ocupă suprafeţe restrânse caracterizând sectoarele medii şi superioare ale văilor

principalilor afluenţi ai Teleajenului. Sectorul Subcarpaţilor are valori ale pantei cuprinse

între 7 şi 17o, ce cresc odată cu altitudinea. Astfel în sectorul carpatic panta atinge valorile

cele mai mari de 27o.

10

Fig.7 – Harta pantelor (după SRTM90)

2.3. Condiţiile climatice şi influenţa lor asupra proceselor hidrologice

Se caracterizează prin importante variaţii în raport de zonalitatea verticală a reliefului.

Ca urmare, atât dinamica atmosferei cât şi termic precum şi cel pluvial prezintă însemnate

diferenţieri impuse de orografia regiunii dar şi de mersul lunar şi anotimpual al condiţiilor

atmosferice.

Temperatura este diferită de la o unitate la alta de relief. În bazinul superior în zona

muntoasă, temperatura medie anuală, este în jur de 4,60C, în bazinul mijlociu unde se

desfăşoară dealurile subcarpatice ajunge în jur de 80C, iar în zona de câmpie la 10

0C. (Hasan

Yousef Jomah Abu Sammour, 1980)

Temperatura aerului prezintă variaţii de la un anotimp la altul, influenţând astfel

scurgerea râurilor. Din observaţiile făcute la staţia Ploieşti pentru zona de câmpie (1981-

1990), rezultă că în anotimpul de iarnă temperatura medie a aerului înregistrează cele mai

scăzute valori în luna ianuarie (-1,20C), primăvara oscilează între 4 şi 16

0C, vara între 19-

300C, iar toamna între 4 şi 17,6

0C (fig.8).

11

Fig.8 – Temperaturile medii lunare la staţia Ploieşti, 1981-1990 (sursa: http://www.worldclimate.com/)

În ceea ce priveşte evoluţia termică a aerului în dealurile subcarpatice ale acestui bazin

a constatat că cele mai ridicate valori (staţia meteorologică Câmpina) se înregistrează vara în

lunile iunie-august 17,8-18,50C, cele mai scăzute temperaturi se produc în sezonul de iarnă în

lunile decembrie-februarie (-1,8oC ianuarie, -0,5

oC februarie şi 0

oC în decembrie). În

anotimpurile de tranziţie, primăvara şi toamna, temperaturile medii oscilează între 3,2 şi

14,30C (fig.9)

Pentru zona înaltă, după observaţiile de la staţia Predeal, temperatura medie a aerului

în sezonul de iarnă se menţine între -3,2 şi -4,90C, vara ajunge până la 12,9—13,9

0C, iar

primăvara oscilează între -0,9 şi 9,60C şi toamna între 1 şi 10,1

0C.

Fig.9 – Temperaturile medii lunare la staţiile Câmpina şi Predeal, 1961-2000

(sursa: Clima României, 2008)

Precipitaţiile atmosferice se caracterizează prin pronunţate diferenţieri atât în timp cât

şi în spaţiu. Ploile şi zăpezile alcătuiesc principala sursă de umezeală a solului, de alimentare

I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII

t.m.lunare -1,2 -0,8 4,9 10,6 16 19,3 21,3 29,9 17,6 11,4 4 0,7

-5

0

5

10

15

20

25

30

35

grad

e C

-5

0

5

10

15

20


grad

e C

Campina (460 m) Predeal (1090 m)

http://www.worldclimate.com/

12

a pânzelor freatice şi a reţelei hidrografice. Un rol important în distribuţia lor cantitativă îl are

mişcarea maselor de aer umed şi zonalitatea verticală a reliefului. Precipitaţiile scad din punct

de vedere cantitativ din zona montană (941,7 mm la Predeal), către dealurile subcarpatice

(771,1 mm la Câmpina) şi zona de câmpie (616,6 mm la Ploieşti).

Din repartiţia anotimpuală a precipitaţiilor rezultă că în perioada de iarnă cade cea mai

mică cantitate de precipitaţii, în schimb vara se înregistrează cea mai mare cantitate. Chiar şi

din distribuţia lunară a precipitaţiilor se constată că cea mai mare cantitate, atât la Câmpina

(112,4 mm) cât şi în zona montană la Predeal (140 mm) cade tot în anotimpul de vară, în iulie

(fig.10).

Cea mai redusă cantitate de precipitaţii se semnalează în zona de câmpie în luna

ianuarie (32,8 mm), în dealurile subcarpatice în luna martie (39,3 mm), iar în zona de munte

tot în luna ianuarie (45,5 mm). (Clima României, 2008)

Fig.10 – Cantităţile medii lunare de precipitaţii la staţiile Câmpina şi Predeal,

1961-2000 (sursa: Clima României, 2008)

Cele mai mari cantităţi de precipitaţii căzute în 24 de ore se înregistrează în perioada

de vară, 122,1 mm în luna iunie la Predeal şi iulie la Câmpina. Cele mai mici cantităţi la

ambele staţii se înregistrează în luna aprilie 39,9 mm la Câmpina şi 33 mm la Predeal (fig.11).

Acest parametru are un rol deosebit de important în scurgerea raurilor, contribuind la apariţia

viiturilor.

0

20

40

60

80

100

120

140


mm


13

Fig.11 – Cantităţile maxime de precipitaţii în 24 de ore la staţiile

Câmpina şi Predeal, 1961-2000 (sursa: Clima României, 2008)

2.4. Vegetaţia şi rolul său în desfăşurarea proceselor hidrologice

Distribuţia zonală a reliefului pe verticală impune şi o distribuţie etajată a vegetaţiei. În

bazinul superior al Telejeanului se dezvoltă etajul vegetaţiei subalpine, etajul pădurilor de

conifere şi etajul nemoral montan dominat de pădurile de foioase şi de amestec. În sectorul

mijlociu se desfăşoară partea inferioară a etajului nemoral (subetajul gorunetelor şi subetajul

stejaretelor). La intrare în câmpie, Teleajenul include o vegetaţie de stepă şi silvostepă (fig

12).

Fig.12 – Etajele de vegetaţie naturală (sursa: Atlasul geografic Unirea, 1930)

0

20

40

60

80

100

120

140


mm


14

2.5. Învelişul edafic

În bazinul Teleajen în raport cu condiţiile orografice, geologice, hidroclimatice şi

biotice se delimitează mai multe clase şi tipuri de sol (fig.13 şi 14). În zona montană se află

un sol brun acid subalpin în asociaţie pe anumite suprafeţe cu rendzine şi soluri podzolice

feriiluviale. Pe spaţiile înalte ale Ciucaşului se găsesc soluri cu rendzine. În schimb pe pantele

munţilor care sunt acoperite de un covor forestier compact (cu înălţimea mai mică de 1600-

1700 m) predomină solurile brune acide şi solurile brune acide podzolice precum şi solurile

brune podzolice, soluri argiloiluviale, soluri brune podzolite şi regosoluri.

În zona subcarpatică a Teleajenului se întâlnesc de asemenea, soluri brune acide, soluri

brune acide podzolice şi soluri brune podzolice feriiluviale, unde domină pădurile de foioase.

Tot aici se găsesc soluri brune podzolice oligobazice pe spaţiile cărora se dezvoltă pădurile de

amestec, apoi solurile brune roşcate, solurile brune, brune podzolite (inclusiv pseudogleizate,

argiloase de fâneaţă umedă, argiloiluviale podzolice şi soluri pseudorendzine.

Solurile din zona de Câmpie se întind pe Câmpia Ploieştilor şi Câmpia Gherghiţei şi

ocupă un areal restrâns în bazinul inferior al Teleajenului. Acestea sunt acoperite cu un strat

subţire de rendzine iar pe albia majoră a Teleajenului şi afluenţilor săi, apar soluri slab

dezvoltate, soluri aluviale, aluviuni, lacovişti şi regosoluri propriu-zise.

Fig.13 – Clasele de sol din bazinul

Teleajenului (sursa: Harta Solurile Românei, 1: 200 000)

Fig.14 – Tipurile de sol din bazinul

Teleajenului (sursa: Harta Solurilor României, 1:200 000)

15

2.6. Caracteristici social-economice

Bazinul hidrografic Teleajen se suprapune peste o parte însemnată a judeţului Prahova

incluzând numeroase aşezări. Majoritatea aşezărilor se află în sectoarele mijlociu şi inferior

ale bazinului.

Din punct de vedere al utilizării terenurilor predomină spaţiile acoperite cu vegetaţie în

sectoarele superior şi mijlociu. Iar în sectorul inferior predomină terenurile arabile (fig.15).

Dispunând de o mare varietate a reliefului, cu un cadru natural de excepţie, teritoriul judeţului

asigură condiţii favorabile culturii cerealelor, pomiculturii, zootehniei şi silviculturii.

În judeţul Prahova structura economică este caracterizată de dominarea industriei,

reprezentată prin toate ramurile ei. Ponderea cea mai mare în producţia industrială o deţine

ramura prelucrării ţiţeiului, urmată de cea a industriei alimentare, a băuturilor şi tutunului,

maşini şi echipamente, extractivă şi alte activităţi industriale.

Fig.15 – Modul de utilizare al terenurilor (sursa: Corine Land Cover 2000)

16

PARTEA A DOUA

CARACTERISTICI MORFOMETRICE, HIDROGRAFICE ŞI HIDROLOGICE

Capitolul III. Particularităţi morfometrice ale bazinului hidrografic

Bazinul hidrografic Teleajen se extinde pe o suprafaţă de aproximativ 1664,7 km2, din

care cea mai mare parte aparţine versantului drept 68% (1137,5 km2), pe când versantului

stâng îi revine numai 32% (527,18 km2), din suprafaţa totală. Coeficientul de asimetrie, ce

ilustrează dezvoltarea diferită în suprafaţă a celor doi versanţi, este de 0,78. Prin urmare

putem constata faptul că versantul drept are un aport mai mare, în ceea ce priveşte resursele

de apă, ca urmare a mărimii, dar şi a poziţiei cursului principal de apă şi a cumpenei de ape.

În cadrul bazinului principal se înscriu 19 subbazine, 14 pe partea dreaptă şi 5 pe

partea stângă, dintre care cea mai mare suprafaţă o are Vărbilău (214,02 km2), acesta este

urmat de bazinele Dâmbul (189,18 km2) şi Telega (188,58 km

2).

Altitudinea medie este de circa 493 m, iar extremele se situează între 1954,3 m în

Vf.Ciucaş şi 79 m la vărsarea Teleajenului în Prahova. Înălţimile cele mai mari sunt

concentrate în sectorul montan, unde mai multe vârfuri depaşesc 1500 m, iar cele mai mici în

zona de câmpie.

Capitolul IV. Reţeaua hidrografică şi caracteristicile sale morfometrice

Râul Teleajen izvorăşte din Masivul Ciucaş, străbate trei unităţi principale de relief

(munţi, dealuri, câmpii), iar după o lungime de 122 km şi se varsă in râul Prahova în apropiere

de localitatea Palanca. Conform sistemului de clasificare Gravelius, Teleajenul este un râu de

ordinul patru (fig.16). Are 19 afluenţi principali, 14 pe partea dreaptă (Stâna, Bobu, Carpen,

Valea Mare, Crasna, Stâlpul, Bughea, Vărbilău, Telega, Dâmbul, Ghighiu, Pârâul Rece,

Soava şi Leaotul) şi 5 pe partea stângă (Telejenel, Drajna, Gura Vitioarei şi Iazul Morilor

Teleajen). Cei mai lungi sunt Leaotul (47 km), Dâmbul (39 km) şi Vărbilău (37 km), situaţi în

cea mai mare parte în zona de câmpie, iar afluenţii cu cea mai mică lungine aparţin sectorului

montan Stâna, Bobu şi Carpen, având 7 km fiecare.

Coeficientul de sinuozitate al Teleajenului este de 1,54. La principalii afluenţi acest

parametru variază între 1,1 (Stâna) şi 1,42 (Soava), în cea mai mare parte cursurile sunt relativ

drepte, slab meandrate (Tabel 1).

17

Panta medie a Teleajenului este de 13‰. Cele mai mici valori ale pantei o au afluenţii

din zona de câmpie Ghighiu, Pârâul Rece şi Soava (3‰), iar cele mai mari, se înregistrează în

zona montană, la râurile Bobu (140‰), Stâna (129‰) şi Carpen (103‰).

Fig.16 – Clasificarea principalelor cursuri de apă

din cadrul bazinului hidrografic Teleajen,

conform sistemului de clasificare Gravelius

Profilul longitudinal al râului Teleajen are concavitate mică, fiind un râu tânăr (fig.17).

Se observă o pantă accentuată în primii 10 km, urmaţi de o valoare mai mică în sectoarul

cuprins între 20 şi 40 km, în ultimul sector profilul longitudinal este cvasiorizontal.

Fig. 17 – Profilul longitudinal al râului Teleajen (după: SRTM90)

18

Tabel 1-Valorile principalilor parametri morfometrici ai reţelei hidrografice din bazinul

Teleajen

Râul Lungime (Km) Pantă medie (‰) Coeficient de sinuozitate

Teleajen 122 13 1,54

Afluenţi pe partea dreaptă

Stâna 7 129 1,1

Bobu 7 140 1,21

Carpen 7 103 1,22

Valea Mare 12 59 1,21

Crasna 22 47 1,24

Stâlpul 12 23 1,23

Bughea 18 16 1,3

Vărbilău 37 28 1,15

Dâmbul 39 6 1,26

Ghighiu 10 3 1,32

Pârâul Rece 13 3 1,21

Soava 10 3 1,42

Leaotul 47 4 1,36

Afluenţi pe partea stângă

Telejenel 22 52 1,31

Drajna 25 27 1,12

Gura Vitioarei 9 30 1,22

Iazul Morilor Teleajen 26 6 1,22 Sursa: Atlasul Cadastrului Apelor din România, 1992

Capitolul V Activitatea hidrometrică

În cadrul bazinului Teleajen există trei posturi hidrometrice : Cheia, Gura Vitioarei şi

Moara Domnească (fig.2 ). Acestea sunt situate în cele trei sectoare ale bazinului permiţând

identificarea particularităţilor fiecărui sector.

La aceste posturi se execută observaţii şi măsurători asupra principalilor parametri

hidrologici la orele standard (06 şi 18, pe timp de vară şi 07 şi 17, pe timp de iarnă). Iar în

situaţii excepţionale, când se produc viituri, se efectuează măsurători la intervale scurte de

timp , cuprinse între 10 minute şi 4 ore.

Această lucrare se axează pe analiza datelor de la două dintre aceste posturi

hidrometrice şi anume Cheia şi Gura Vitioarei.

Capitolul VI. Caracteristici hidrologice

Scurgerea lichidă este un fenomen hidrologic complex determinat de interacţiunea

factorilor naturali şi antropici din arealul bazinului de recepţie. Dintre factorii naturali (climă,

geologie, relief, vegetaţie, soluri) cei mai importanţi sunt condiţiile climatice reprezentate, în

special, prin precipitaţii, evaporaţie şi temperatura aerului).

19

Factorul antropic este de asemenea important, lucrările realizate în cadrul bazinului

având un impact semnificativ asupra caracteristicilor elementelor hidrologice.

În continuare sunt analizate caracteristicile scurgerii medii lunare şi anuale.

6.2. Scurgerea lichidă

Cel mai sintetic parametru cantitativ al scurgerii lichide îl constituie debitul mediu

multianual. Acesta este la postul hidrometric Cheia de 0,785 m³/s. Volumul de apă mediu

anual (Wan) al râului Teleajen la postul Cheia este de 28,6996 * 106 m

3.

Debitele medii lunare prezintă cele mai mari valori în lunile de primăvară, atunci când

topirea zăpezii se asociază adesea cu ploile căzute în această perioadă, şi la începutul verii

când se înregistrează valori mari ale cantităţilor de precipitaţii (fig. 18). Toamna şi iarna

valorile debitului sunt apropiate.

Tabel 2. Debitele medii lunare la staţia hidrometrică Cheia (1950-1998)

Luni I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII

Debit 0.521 0.527 0.788 1.28 1.21 1.18 0.929 0.676 0.596 0.52 0.578 0.631

Fig. 18 – Debitele medii lunare la s.h. Cheia (1950-1998)

Din analiza debitelor medii anuale la postul Cheia, pentru perioada de observaţie 1950-

1998, se constată faptul că există ani în care valorile acestora sunt cu mult peste media

multianuală (intervalul 1969-1985) (tabel 3 şi fig.19 ). Există şi ani în care, datorită unor

cantităţi de precipitaţii reduse, debitul mediu a avut valori scăzute, sub 0,8 m3/s (tabel 3. şi

fig. 19.).

Tabel 3. Debitele medii anuale la staţia hidrometrică Cheia

An Debit mediu An Debit mediu

1950 0.493 1975 1.24

0

0,2

0,4

0,6

0,8

1

1,2

1,4


m³/

s

20

1951 0.721 1976 0.887

1952 0.565 1977 0.859

1953 0.961 1978 0.895

1954 0.618 1979 0.82

1955 1.04 1980 1.02

1956 0.883 1981 1.07

1957 0.716 1982 0.869

1958 0.692 1983 0.872

1959 0.608 1984 0.828

1960 0.639 1985 0.806

1961 0.575 1986 0.461

1962 0.587 1987 0.372

1963 0.655 1988 0.842

1964 0.657 1989 0.467

1965 0.652 1990 0.488

1966 0.837 1991 1.42

1967 0.602 1992 0.723

1968 0.501 1993 0.567

1969 1.19 1994 0.487

1970 1.03 1995 0.713

1971 0.87 1996 0.697

1972 1.08 1997 0.975

1973 0.988 1998 1.03

1974 0.913 Media multianuala

0.785

Fig. 19 – Debitele medii anuale la s.h. Cheia (1950-1998)

La postul hidrometric Gura Vitioarei debitul mediu multianual este de 5,57 m3/s, iar

volumul mediu anual (Wan) este 175,7892*106

m3.

Debitele medii lunare sunt cuprinse între 9,91 m3 în luna aprilie şi 3,03 m

3 în luna

septembrie. Cele mai mari valori ale acestui parametru se înregistrează în lunile de primăvară

0

0,2

0,4

0,6

0,8

1

1,2

1,4

1,6

0

0,2

0,4

0,6

0,8

1

1,2

1,4

1,6

1950

1953

1956

1959

1962

1965

1968

1971

1974

1977

1980

1983

1986

1989

1992

1995

1998

m³/

s

Debitele medii anuale Debutul mediu multianual

21

ca urmare a cantităţilor mari de precipitaţii dar mai ales a topirii zăpezii. Toamna ca urmare a

secetei caracteristice acestei perioade a anului, debitele medii lunare prezintă cele mai mici

valori din timpul anului.

Tabel 4 – Debitele medii lunare la staţia hidrometrică Gura Vitioarei

Luna I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII

Debit 3,73 4,34 6,56 9,91 9,47 8,19 6,1 4,18 3,03 3,05 3,77 4,52

Fig.20 – Debitele medii lunare la s.h. Gura Vitioarei (1950-1998)

În perioana 1950-1998, la postul Gura Vitioarei, în 24 de ani s-au înregistrat valori

peste media multianuală, iar 25 au fost sub medie (tabel 5, fig.21). Aceste variaţii de debit au

avut la bază variaţiile cantităţilor anuale de precipitaţii.

Tabel 5 – Debitele medii anuale la staţia hidrometrică Gura Vitioarei

Anul Debit mediu Anul Debit mediu

1950 2,98 1975 8,6

1951 3,5 1976 5,67

1952 3,76 1977 6,37

1953 6,02 1978 6,9

1954 5,53 1979 5,6

1955 10,7 1980 8,61

1956 7,79 1981 7,04

1957 5,59 1982 5,06

1958 4,78 1983 5,27

1959 3,74 1984 6,17

1960 6,11 1985 4,61

1961 4,96 1986 3,06

1962 5,18 1987 2,59

1963 4,53 1988 5,71

1964 3,32 1989 2,56

22

1965 5,43 1990 2,98

1966 6,14 1991 8,08

1967 5,28 1992 3,38

1968 2,69 1993 4,34

1969 9,09 1994 2,11

1970 10,1 1995 3,83

1971 9,22 1996 6,07

1972 7,61 1997 6,55

1973 5,93 1998 6,55

1974 5,35 Debit mediu multianual 5,57

Fig.21 – Debitele medii anuale comparativ cu media multianuală,

la staţia Gura Vitioarei (1950-1998)

Concluzii

Monografia hidrologică a bazinului hidrografic Teleajen este o lucrare ştiinţifică, care

prin diferitele metode de cercetare a încercat să pună în evidenţă particularităţile hidrologice

ale bazinului râului Teleajen şi a factorilor ce le determină.

Bazinul hidrografic Teleajen este situat în partea de Sud-Est a României, extins pe trei

unităţi majore de relief. Face parte din bazinul hidrografic al Prahovei, râul Teleajen fiind

afluent pe partea stângă. Din punct de vedere administrativ este dezvoltat în întregime în

cadrul judeţului Prahova.

23

Suprafaţa bazinală este de aproximativ 1665 km2, panta variază între 0-2

o în zona de

câmpie şi 27o în zona montană. Prezintă o asimetrie din punct de vedere spaţial, versantul

drept fiind mai dezvoltat comparativ cu cel stâng. Principalii parametrii meteorologici care

influenţează scurgerea lichidă din acest bazin se caracterizează prin importante variaţii în

raport de zonalitatea verticală a reliefului.

Ca urmare a factorilor care acţionează asupra resurselor de apă de suprafaţă, la cele

două staţii hidrologice analizate cele mai mari debite se înregistrează, cum este şi normal

primăvara, iar cele mai mici toamna. Variaţii de debite prezintă şi de la un an la altul ca

urmare a condiţiilor climatice specifice.

Bibliografie

Grigoraş, C., Boengiu, S., Alina, Vlăduţ, Grigoraş, Elena, (2006), Solurile României.

Protisoluri, Cernisoluri, Umbrisoluri, Canbisoluri, luvisoluri, Podzoluri. Vol. I, Editura

Universităţii din Craiova, Craiova

geo-spatial.org (2008), România: seturi de date vectoriale generale, autor Vasile

Crăciunescu, cu temele: Localităţi (punct) vectorizate de Vasile Crăciunescu şi Limite

unităţi de relief (poligon), vectorizate de Bogdan Candrea şi Petronela Candrea, Mihai

Daniel Niţă, [http://earth.unibuc.ro/download/romania-seturi-vectoriale],

Ielenicz, M. & al. (1999), Dicţionar de geografie fizică, Editura Corint, Bucureşti

Lesenciuc, C. (2009), The Importance Of The Asymmetry Of Small Hydrographic Basins

InThe Occurrence Of Major Floods In The Rarău Massif, Forum Geografic. Studii şi

cercetări de geografie şi protecţia mediului, Nr.8, Editura Universitaria, Craiova, pp. 44-

49

Niţu, C., (2009), Modele digitale altimetrice şi geostatistică, geo-spatial.org,

[http://earth.unibuc.ro/ download/modele-digitale-altimetrice-si-geostatistica], accesat la

data 12.III.2010.

Pisota, I., Zaharia, Liliana, (2002), Hidrologie, Editura Universităţii din Bucuresti,

Bucuresti;

Sorocovschi, V., Buta, I., (1994), Hidrometrie, Universitatea ―Babes-Bolyai‖, Cluj-Napoca;

Ujvari I., (1959) Hidrografia R.P.Române, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti.

Ujvari, I. (1972), Geografia apelor României, Editura Ştiinţifică, Bucureşti.

* * * (1960), Monografia geografică a R.P.R., Ed. Academiei, Bucureşti.

24

* * * (1983), Geografia României, Vol. I, Geografie fizică, Ed. Academiei, Bucureşti.

*** (1992), Atlasul Cadastrului apelor din România, Partea I-a şi a II-a, AQUAPROIECT,

Bucureşti.

*** (2008), Clima României, Editura Academiei Române, Bucureşti

http://www.prefecturaprahova.ro/prezentare.html

http://www.prefecturaprahova.ro/prezentare.html

Documents

Bazinul hidrografic Teleajen