Boli Respiratorii Ale Pasarilor

  • Published on
    26-Jun-2015

  • View
    473

  • Download
    6

Embed Size (px)

Transcript

SCOPUL LUCRARII Necesitatea unui diagnostic rapid al bolilor respiratorii ale pasarilor, aparute in unitatiile de crestere fie ele industriale, fie gospodaresti, a ridicat ponderea unui diagnostic morfopatologic si a unui diagnostic clinic , la un nivel superior. Specialistul veterinar de astazi trebuie sa fie atat un bun clinician, dar si un bun morfopatolog, care prin necropsiile zilnice pe care le efectueaza sa aiba permanent in fata potentialul patogen existent in unitatea de crestere. Se va putea inarma astfel cu tot arsenalul de masuri preventive si curative pentru ca o eventuala izbucnire de boala sa fie rapid lichidata si pierderile sa fie cat mai reduse. In combaterea bolilor respiratorii ale pasarilor, fie ele infectioase, fie parazitare, tehnicianul veterinar trebuie sa urmareasca aplicarea regulilor de igiena si alimentatie corespunzatoare unei exploatari rationale si economice. Pentru a preciza daca un animal este sau nu bolnav si de ce afectiune sufera, se cer de la ingrijitor orice lamuriri cum ar fi: -Cand si cum a observat inbolnavirea? -Daca animalul a mai fost bolnav si de ce boala? -Daca mai sunt in jur si alte animale bolnave? -Cum s-a intervenit? Adica date antecedente de istoric al bolii ce poarta numele de anamneza; ele ne dau uneori un sprijin pretios in stabilirea diagnosticului si al prognosticului. In acelas timp, animalul contentionat in scopul de a permite examinarea sa este investigat clinic prin metode curente cum ar fi: inspectia, palpatia, percutia, ascultatia si termometria. Uneori sunt necesre si alte examene speciale, examene de laborator. Metaforic vorbind, sanatatea animalelor influenteaza intr-o masura considerabila sanatatea umana. Asadar este imperios necesar ca pasarile domestice si produsele lor sa fie crescute, intretinute si procesate dupa toate normele igienice si sanitar-veterinare in vigoare. Lucrarea de fata Bolie respiratorii ale pasarilor doreste sa fie o sinteza a elementelor indispensabile de cunoastere in domeniul patologiei, semiologiei si terapeuticii respiratorii a pasarilor. Daca nu am reusit sa redau totul, sa nu uitam ca noul apare in fiecare zi si in patologie ca in orice domeniu al vietii. Patologia de astazi nu mai seamana cu cea de ieri, si cu siguranta patologia de maine va fi alta fata de ceea pe care o cunoastem astazi.

1

PASTRAREA SANATATII PASARILOR NOASTRE Ar trebui sa fim foarte preocupati de mentinerea sanatatii pasarilor. Gainile bolnave nu se mai oua, nu cresc cum trebuie si nu sunt potrivite pentru inmultire. De aceea, orice crescator ar trebui sa-si dea osteneala, sa-si insuseasca cunostintele cele mai importante despre boli, cauzele lor, simptomele, combaterea lor si despre metodele terapeutice posibile.Numai asa putem scuti pasarile noastre de suferinta. Fiindca in aceasta lucrare voi vorbi numai despre cele mai importante boli, va recomand ca, in caz de nevoie sa consultati si alte carti de specialitate mai detaliate. Totusi, cunostintele preluate din aceste carti de specialitate nu inlocuiesc sfaturile medicului veterinar. Este strict necesar sa recunoastem simptomele cazurilor de imbolnaviri grave. Putem a evita astfel suferinta pasarilor, dupa exemplul dat in relatarea care urmeaza. De cate ori pasarile prezinta simptome neobisnuite, crescatorii se grabesc sa taie pasarile care au probleme. Este bine sa rezervam un sector separat din adapost pentru animalele bolnave sau ranite sau sa amenajam un loc unde sa putem izola, un timp, animalele bolnave pentru a le ajuta sa se vindece mai rapid si a le feri, pe cele sanatoase, de o eventuala contaminare cu germeni. Dupa insanatosire, le putem reintegra in card fara nici un fel de probleme. Pasarea sanatoasa si cea bolnava Inainte de a prezenta tabloul clinic al bolilor, cauzele lor posibile si tratamentul corespunzator, ar trebui sa stim foarte bine cum trebuie sa arate o gaina sanatoasa. Ochii trebuie si fie luminosi, limpezi, penajul neted si stralucitor, iar creasta si gusa de un rosu deschis, sunt primele semne ale unei stari perfecte de sanatate. Cand respiratia deabia i se aude si nu exista scurgeri oculare, nazale sau orale, vom cerceta animalul mai indeaproape. Mucoasa cailor respiratorii trebuie sa fie rosie, de un rosu deschis sau sangeriu, nu palida sau galbuie. Si excrementele constituie un element important: nu trebuie sa fie apoase. Diareea se recunoaste usor dupa penele murdare din juful cloacei. O gaina sanatoasa este usor de recunoscut: ea este atenta, ciuguleste si cotcodaceste, isi ingrijeste penele, mananca si bea regulat cu o pofta de mancare normala. Pasarea sanatoasa este vioaie. Primele semne de boala sunt lipsa poftei de mancare sau, dimpotriva, foamea si setea exagerate. Pasarile bolnave se izoleaza de card, stau retrase, apatice, cu aripile2

atarnand, cu penele zburlite si cu capul varat intr-un colt, sunt slabite iar penajul este lipsit de stralucire si friabil. Daca observam lucruri suspecte, trebuie sa luam masuri. Cum putem preveni aparitia acestor simptome, vom vedea in continuare. Pasarea sanatoasa Sa previi este mai bine decat sa vindeci Preventia-i mama sigurantei Curatenia, ingrijirea adecvata si o hrana selectionata constituie cea mai buna garantie pentru intretinerea sanatoasa a pasarilor noastre. Este strict necesar sa se indeparteze excrementele de pe podelele adapostului si sa se controleze caracteristicile acestora (consistenta, culoare, miros) pentru prevenirea bolilor. Si suporturile pe care stau pasarile trebuie curatate constant de impuritati. O data pe saptamana vom schimba asternutul in cusca. In adapost vom observa daca asternutul este uscat, curat si fara praf. De 3-4 ori pe an, din toamna pana in primavara cand pasarile stau mai ales in adapost iar pericolul de infectii create, ar trebui sa reinnoim asternutul de paie. Baia de nisip pe care trebuie sa le-o asiguram va fi alcatuita din nisip fin, uscat, putin rumegus ca si praf de var si deparazitata cu insecticid praf. Medicul veterinar poate recomanda si alte metode antiparazitare. In orice caz, inainte de a le inchide, toamna, in adapost, cel putin o data pe an, grajdul va fi curatat temeinic. Stiu din experienta cat de solicitanta este aceasta operatic, dar merita. Toate partile componente ale adapostului vor fi curatate cu lesie fierbinte de soda si periate. Tot asa si peretii - dupa curatare, vor fi varuiti pentru a nu mai da nici o posibilitate capuselor si puricilor. Pentru un plus de precautie, in laptele de var putem adauga si un dezinfectant. Mica farmacie a adapostului Pentru amintitele masuri de prevenire si ingrijire ca si pentru cazuri de necesitate ar trebui, in orice caz, sa fim pregatiti. Pentru aceasta se recomanda sa alcatuim, la sfatul medicului veterinar, o farmacie a adapostului. Ea ar trebui sa contina: - un preparat cu multivitamine pentru tratarea si prevenirea bolilor cauzate de deficitul de vitamine (de exemplu rahitismul) si pentru intarirea generala a organismului, mai ales in faza de boala si dupa vindecare. - un medicament antiparazitar pentru curele obisnuite - un medicament pentru tratarea bolilor diareice - un dezinfectant pentru tratarea ranilor pielii si dermatozelor - un medicament impotriva ectoparazitilor ca puricii si capusele - o alifie pentru rani si contra degeraturilor - solutie borica (2%) si ceai de musetel pentru3

tratamentul inflamatiilor oculare. Medicamentele trebuie sa stea incuiate si sa nu fie accesibile copiilor. 1.VIROZE RESPIRATORII AVIARE 1.1. LARINGOTRAHEITA INFECTIOASA A PASARILOR (Laryngotracheitis Infectiosa Avium) Este o boala infectocontagioasa a galinaceelor, cu mers enzootic, produsa de un virus filtrabil, caracterizata din punct de vedere anatomoclinic prin inflamatia acuta alarinxului si traheei, cu semne respiratorii grave. a. Istoric, raspandire: A fost descrisa prima data in Canada (1922) si S.U.A. (1925), de unde a fost introdusa, prin importul de pui, in Germania (1932). Beaudette sustine ca boala este produsa de un virus, dar dovada experimentala a anaturii virotice a bolii o face Beach (1931). Seifried (1931) pune in evidenta, in clulele epiteliale ale traheei, incluziile intranucleare specifice. Dupa introducerea bolii in Germania ea s-a raspandit in Europa, fiind semnalata in Rusia, Anglia, Spania, Italia, Polonia. La noi in tara a fost identificata intr-o singura unitate in 1967. b. Etiologie: Agentul etiologic este un virus cu marime de 80-100 m?. Trece usor prin filtrele Berkefeld V., partial prin N., dar nu prin W. Virusul se cultiva in embrionul de gaina de 9-12 zile, prin inocularea materialului virulent pe cale carioalantoidiana. De asemenea, se cultiva in culturi de tesuturi (celulele aparatului respiator, celule renale). In embrionul de gaina produce pe alantocorion leziuni caracteristice de marimea uni bob de mei. In celulele epiteliale din mucusul traheal si laringian de la pasarile bolnave ca si in epiteliile ectodermice ale embrionului de gaina pe care s-a cultivat virusul, se constata prezenta de incluzii intranucleare colorabile cu solutia Giemsa (incluziile Seifried). Virusul nu aglutineaza globulele rosii de pasare, nici nu formeaza in organism anticorpi fixatori de complement. Rezistenta virusului este slaba in conditiile mediului exterior. Sub forma de mucus traheal, virusul este distrus la temperatura camerei pana in 10 zile, la lumina solara directa in 6-7 ore. In cadavre, putrefactia il distruge foarte repede. c. Receptivitatea: In mod natural sunt receptive gainile si fazanii. Celelalte pasari, precum si animalele de laborator sunt refractare la infectie. Tineretul aviar in varsta de 4-8 luni este mai sensibil. In mod experimental, boala poate fi reprodusa prin badijonarea larinxului, a mucoasei conjunctivale sau cloacale cu material virulent constituit din broiaj4

al mucoasei traheale de la o pasare bolnava. Receptivitatea pasarilor este marita si boala capata o extindere mare prin actiunea unor factori favorizanti: carentele alimentare si vitaminice, in special hipovitaminoza A, supraaglomerarea in adaposturi (mai ales in sistem de crestere in baterii), exesul de umiditate, frigul, transporturile obositoare, parazitismul intestinal, reactiile postvaccinale dupa diferite imunizari active, asocierea cu alte boli (difterovariola, holera). Pasarile trecute prin boala castiga imunitate. Ele transmit anticorpi prin vitelus, astfel ca puii eclozionati din astfel de oua au o imunitate pasiva pana la 4-10 zile, rezistand la infectie. d. Surse de infectie si mod de contaminare: Sursele de infectie sunt pasarile bolnave si cele trecute prin boala, care raman purtatoare si eliminatoare de virus timp indelungat, pana la 500 zile. Astfel se explica aparitia an de an a bolii in unele ferme avicole. Materiile virulente sunt mucusul traheal, bronsic, jetajul, secretiile conjunctivale. Pe coaja oualelor si in ouale provenite de la gainile infectate nu s-a putut pune in evidenta prezenta virusului. Contaminarea se face direct prin coabitare intre pasarile bolnave sau eliminatoare de virus si cele receptive. Transmiterea prin ou nu se face. Cotaminarea poate fi si indirecta, prin pasarile refractare la infectie si personalul de ingrijire a pasarilor. De asemenea sobolanii pot fi transmitatori (vectori) ai virusului. Calea de infectie este calea respiratorie, prin stropii virulenti inhalati o data cu aerul. Se admite si posibilitatea infectiei pe cale digestiva, prin apa si alimentele contaminate. Experimental infectia se realizeaza prin badijonarea mucoasei conjunctivale sau laringiene. e. Patogeneza: Virusul patrunde prin mucoasa nazala sau bucala. El are o afinitate pronuntata pentru mucoasa traheala, unde se multiplica, producand inflamatia acesteia. De la locul de multiplicare, virusul trece si in sange, dar nu se multiplica. Prin interventia germenilor microbieni secundari de la suprafata mucoasei respiratorii, procesul inflamamato initial se complica, agravandu-se. f. Epizootologie: Boala apare in tot cursul anului, dar mai ales toamna si iarna. Frecventa mai mare in sezonul de toamna se explica prin completarea efectivului matca cu pasari tinere receptive la infectie, introduse in efectivul dce pasari adulte, trecute prin boala si ca atare purtatoare de virus. Caracterul stationar al bolii, de la an la an, cu frecventa maxima toamna, se explica prin existenta purtatorilor de virus si nu prin persistenta virusului in mediul5

exterioe. Boala are un mers enzootic, fara tendinte de raspandire in alte ferme la distanta, afara de cazul cand se scot pasari eliminatoare de virus, pentru completarea efectivului. De fapt insa, in modul acesta, prin pasari purtatoare de virus, se introduce infectia in ferma indemna. g. Simptomatologie: Incubatia naturala este de 6-12 zile; in infectia experimentala incubatia este mai scurta si variaza dupa calea de inoculare. Boala evolueaza sub forma acuta subacuta si cronica. Forma acuta: (hemoragica) se intalneste la inceputul epizootiei. Ea incepe cu febra puternica (44 grade C), iapetenta si sete puternica; prostratie, cianoza mucoaselor aparente, a crestelor si a barbitelor. In scurt timp apa tulburari respiratorii grave- dispnee puternica. In momentul inspiratiei,pasarea isi ridica si isi intinde capul cu ciocul larg deschis, percepandu-se un zgmot de glu-glu si un fel de tipat plangator; in expiratie capul se lasa in jos, cu ochii inchisi, pana cand ciocul atinge solul. Pasarile stranuta puternic, sunt cuprinse de o tuse spasmodica. Isi scutura cu putere capul, eliminand un jetaj mucos, sanguinolent, uneori chiar chiaguri de sange sau sange lichid. In cazurile mai usoare se constata numai o respiratie horcaitoare, raluri in timpul respiratiei si tuse. Moartea se produce in decurs de 2-4 zile, in 5090% din cazuri, prin asfixia produsa de chiagurile de sange care obstrueaza larinxul, prin edemul laringotraheal sau prin toxiemie. In cele mai multe cazuri insa,simptomele sunt mai putin severe, manifestandu-se prin dispnee, raluri traheala, tuse, ciocul intredeschis Forma subacuta: manifestarile respiratorii sunt mai benigne. Pasarile pot elimina, in timpul stranutului sau tusei, un exudat consistent sau pseudomembrane. Unele pasari prezinta un catar oculo-nazal si chiar sinuzita infraorbitara sau oftalmie purulenta. Boala se poate constata si la puii tineri, de 10-20 zile, cu semne de conjunctivita si diaree grava. Durata acestei forme este de 13 saptamani, cu mortalitate de 10-15%; la puii tineri mortalitatea se ridica la 50-100%. Forma cronica:poate aparea de la inceput, ca atare, sau ca urmare a formei subacute. Se intalneste de regula spre sfarsitul enzootiei. Se manifesta prin respiratie dispneica, bucala, siflanta, cu prezenta de pseudomembrane traheale, cu caracter cazeos, la orificiul traheal. Exudatul se muleaza sub forma de mansoane de-a lungul traheei, producand obstructia larinxului si moartea prin asfixie. Durata bolii este de 1-1,2 luni, cu o mortalitate de 5%. Se pot constata si forme benigne de boala, cu6

tulburari respiratorii putin acc...