Cuprins:

I. Introducere………………………………………….21.Caracteristica geografică………………………………22. Clima………………………………………………….33. Relieful………………………………………………..44. Agricultura…………………………………………. ...55. Istoria………………………………………………….66.Elemente gastronomice specifice turceşti……………..77.Bucătăria tradiţională specifică turcească……………..88.Activitatea turistică…………………………………...129.Asocierea a 5 preparate tradiţionale turceşti cu 5 tipuri de băuturi……………………………………………….1410.Informaţii suplimentare……………………………..1611.Concluzia……………………………………………1712. Bibliografie ………………………………………...1813.Anexe …………………………………………….....19

1

Introducere

1.Caracteristica geografică

Republica Turcia este o țară întinsă pe două continente. 97% din suprafața țării se află în Asia(Anatolia) și 3% Europa (peninsula Balcanică). Turcia are granițe cu opt țări: Grecia și Bulgaria la nord-vest; Georgia, Armenia și Azerbaidjan la nord-est;Iran (Persia) la est; și Irak și Siria la sud. Turcia este o republică democratică, laică, constituțională al cărei sistem politic a fost stabilit în 1923. Turcia este un stat membru al ONU, NATO, OSCE, OECD, OIC și Consiliul Europei. În octombrie 2005 Uniunea Europeană a deschis negocierile de aderare cu Ankara.

Strâmtoarea Bosfor care separă Asia de sud-vest de Europa de sud-est se află în Turcia. Anatolia e situată între Marea Neagră la nord și Marea Mediterană la sud, cu Marea Egee și Marea Marmara la vest. Unii geografi consideră Turcia ca o parte a Europei datorită anumitor caracteristici culturale, politice și istorice. Datorită poziției sale geografice între Europa și Asia și între trei mări, Turcia a fost o răscruce istorică, patria și câmpul de luptă a mai multor mari civilizații și un centru de comerț.

Turcia este o țară transcontinentală Euroasiatică. Turcia Asiatică (conține în mare parte Anatolia) care include 97% din țară, este separată de turcii europeni din Bosfor, Marea Marmara și Dardanele (care împreună formează o verigă de ape între Marea Neagră și Marea Mediteraneană). Turcia Europeană cuprinde 3% din țară.

Teritoriul Turciei este mai mult de 1,600 km lungime și 800 km lățime, cu o formă aproximativ rectangulară. Arealul Turciei, inclusiv lacuri, ocupă 783,562 km pătrați, din care 755,688 km pătrați sunt în Asia SV și 263,764 km pătrați în Europa. Turcia este a 37 țară dintre cele mai mari din lume.

Partea europeană a Turciei, Turcia de E, formează frontiera Turciei cu Grecia și Bulgaria. Partea asiatică a țării, Anatolia, se compune dintr-un platou central înalt cu câmpii de coastă înguste; între Koroglu și muntele Pontic se întinde la N și Muntele Taurus la S. Turcia E are mai multe peisaje montane și râuri ca Eufrat, Tigru și Aras, și conține lacul Van și muntele Ararat, punctul cel mai înalt al Turciei este de 5.165m.

Turcia este împărțită în 7 regiuni: Marmara, Egeea, Marea Neagră, Anatolia Centrală, Anatolia E, Anatolia SE și Mediteraneana.

2

2.Clima

Zonele de coastă a Turciei care mărginesc Marea Egee și Marea Mediteraneană au o climă temperat mediteraneeană, cu călduri, veri uscate și care se răcesc ușor, ierni umede. Zonele de coastă a Turciei care mărginesc Marea Neagră au climă temperat oceanică cu călduri, veri umede,ierni umede. Coasta Mării Negre a Turciei primește cea mai mare cantitate de precipitații și este singura regiune a Turciei care are multe precipitații tot anul. În partea de E a coastei mediile sunt de 2,500 mm/an.

Zonele de coastă a Turciei mărginind Marea Marmara inclusiv Istanbulul care conectează Marea Egee și Marea Neagră au climă de tranziție între clima temperat mediteraneeană și cea temperat oceanică caldă, veri moderat de uscate și reci, ierni uscate. Zăpada este, la zonele de coastă a Mării Marmara și Marea Neagră, aproape în fiecare iarnă, dar de obicei nu mai mult de câteva zile. Zăpada pe de altă parte este rară în zonele de coastă a Mării Egee și foarte rară în zonele de coastă a Mării Mediteraneene.

Condițiile pot fi mult mai dure, mai aride în interior. Munții închiși de coastă împiedică influențele mediteraneene de la căile de extindere, dând platoului central anatolian a interiorului Turciei climă continentală cu sezoane contrastante.

Iernile pe platou sunt severe. Temperaturi de la -30 °C la -40 °C pot fi în Anatolia estică, și zăpada poate sta pe sol cel puțin 120 zile pe an. În vest, temperaturi medii de iarnă sub 1 °C. Verile sunt fierbinți și uscate, cu temp. generale mai mari de 30 °C ziua. Precipitațiile medii anuale de cca 400 mm, cu sume anuale determinate de elevații. Cele mai uscate regiuni sunt câmpia Konya și câmpia Malatya, unde precipitațiile frecvente anuale sunt mai mici de 300 mm. Poate fi în general cea mai umedă deoarece iulie și august sunt cele mai uscate.

Clima Turciei este temperat-maritimă pe litoralul Mării Negre și subtropicală pe litoralul Mării Mediterane. În ianuarie, temperaturile medii sunt de 5 °C în nord, laSamsun, -4 °C în podișul Anatoliei la Kayseri și 11 °C în sud, la Antalya. Precipitațiile sunt reduse în sud și centru (în jur de 400 mm/an) și bogate în nord-vest, pe litoralul Mării Negre (1.600 mm/an).

3.Relieful

3

Turcia prezinta o serie de trasaturi care se oglindesc in peisajele specifice: Peisajul muntilor marginali, al campiilor litorale, Peisajul de stepa si semidesert si cel al Anatoliei. Aflandu-se la marginea continentului, Turcia are o linie de coasta de 8333 km, incluzand tarmul insulelor. Campiile litorale au astfel o mare extensiune in Turcia, in special in partea sudica si nordica. 

Relieful variat la Turciei prezinta o larga dezvoltare a treptei montane, cuprinzand mai multe lanturi montane: Muntii Taurus, Muntii Pontici, Muntii Koroglu, Muntii Alas, Muntii Cilo-Sat, Muntii Kackar, Muntii Erciyes. Dintre acestia cai mai importanti sunt muntii marginali – Muntii Pontici (care insotesc litoralul Marii Nagre, avand o desfasurare est-vest) si Muntii Taurus (care se dezvolta paralel cu tarmul mediteranean). Altitudinea maxima nu se intalneste totusi in aceste grupuri montane, ci in muntii Alas, cu varful Ararat de 5179 m. 

In cea mai mare parte, raportat la treapta podisurilor, Turcia se extinde in Podisul Inalt al Anatolie, insa pe teritoriul tarii mai exista si Podisurile Armeniei si al Traciei Orientale, cu o suprafata mai redusa. Podisul Central al Anatoliei prezinta si doua subdivixiuni specifice: Podisul Lacurilor (denumit astfel datorita densitatii lacurilor, cele mai mari fiind Baysehir si Egirdir) si Cappadochia (peisajul geologic si patrimoniul istoric de aici sunt unice in lume).

Turcia poate fi impartita in sapte regiuni geografice. Thrace si litoralul Marii Marmara; regiunea Marii Egee si a Marii Mediterane; regiune Marii Negre si vestul Anatoliei; platoul central al Anatoliei; zonel inalte din est si sud-estul Anatoliei.

 Thrace si litoralul Marii Marmara sunt regiuni bine irigate si mai mult de un sfert este cultivata. Litoralul Marii Egee si regiunea Mediteraneana sunt inguste si deluroase si doar o cincime  este arabil. Spre est, o mare parte din cultura de bumbac a Turciei creste in Çukurova, o campie conectata cu interiorul prin Muntii Taurus cu o trecatoare cunoscuta din antichitate ca Portile Ciliciene.

 Litoralul Marii Negre se ridica direct din apa la inaltimea Muntilor Pontici. Pantele sunt abrupte si doar 16% din aceasta suprafata este cultivata. Platoul central al Anatoliei, cea mai intinsa regiune geografica din Turcia, este inconjurat in fiecare de munti, cel mai inalt punct fiind varful muntelui Erciyes (3916 m; 28% din aceasta regiune este cultivata.      

4

4.Agricultura

Agricultura reprezintă 8% din PIB-ul Turciei, aproximativ 25% din populație fiind angrenată în această ramură de activitate[1]. Exporturile anuale de produse agricole și derivate prin procesare depășesc 10 miliarde dolari.

Turcia e al 7-lea mare producător mondial de legume-fructe. Producția anuală de legume-fructe a Turciei e de 47 milioane tone.

Statul turc este cel mai mare producător mondial de cireșe, caise, smochine, rodii, gutui și rodii, e al doilea mare producător mondial de pepeni verzi, pepeni galbeni, vișine, castraveți și năut, al treilea mare producător din lume de roșii, vinete, ardei gras, linte și fistic, și al patrulea mare producător de căpșune, ceapă și măsline.

Din 1950, productia din agricultura a crescut prin mecanizare puternica si, fertilizarea si plante mai variate, Turcia fiind una dintre putinele tari care nu trebuie sa importe hrana. Diversitatea climatelor permite cresterea multor palnte speciale. In 2000, productia principalelor recolte includea 30,3 milioane tone cereale (grau, orez, orz si porumb); 21,8 milioane tone legume (rosii, ceapa, vinete si varza); 5,3 milioane tone de trestie de zahar si cartofi; 10,4 milioane tone de fructe (struguri, mere, maslini, citrice, nuci) si 737.088 tone de de seminte de floarea soarelui. Bumbacul si tutunul reprezinta principalele exporturi.

Cresterea animalelor la ferme include 1,2 milioane vite, 650.00 magari, 30,2 milioane oi, 8,4 milioane capre, 194.00 bivoli si 172 milioane pasari domestice.   

5

5.Istoria

Bazele bucatariei turcesti au fost puse inca din perioada nomada. Graul a fost cultivat inca din aceasta perioada si tot de atunci dateaza si practica gătirii carnii pe frigarui (kebaburi) si folosirea intensiva a produselor lactate. Datorita accesului la mare si climatului diferit pe suprafata tarii, Turcia a avut intotdeauna o abundenta de produse proaspete, peste si fructe de mare, ceea ce a dus la o dieta foarte variata. Alimentele de baza sunt orezul si graul, iar carnurile de baza sunt mielul si puiul, porcul fiind foarte putin consumat.

Turcia are zone temperate si zone extreme de caldura si frig ceea ce faciliteaza cultivarea unei game foarte variate de produse alimentare, de la ceai in nordul rece pana la ardei chili in sud. Aceste diferente climaterice influenteaza de asemenea si bucatariile regionale. In sud-est, unde este un climat desertic, mancarea tinde sa fie mai condimentata si bogata in carne cum ar fi kebabul. In zonele fertile temperate, in vest, se consuma in special uleiul de masline si pestele. In est, unde sunt ierni lungi si reci, sunt populare produsele lactate, mierea, cerealele si carnea.

Datorita localizarii geografice a Turciei, teritoriul a fost strabatut de comerciale si migratorii care au influentat bucataria. De exemplu, obiceiul turcesc de a folosi condimente dulci, fructe si nuci in felurile de mancare din carne este asemanator cu bucataria nord-africana.

Bucataria turceasca s-a dezvoltat foarte mult in timpul perioadei otomane. In secolul 17, palatul sultanului avea o bucatarie cu in jur de 1300 de servitori si sute de bucatari. Acesti bucatari au fost cei care au rafinat si au perfectionat bucataria turceasca, pentru a satisface pretentiile palatului regal. Au fost create literalmente sute de feluri culinare in aceasta perioada.

Bucataria turceasca a fost puternic influentata de perioada otomana, cand au fost combinate traditiile locale cu influente din Grecia si Orientul mijlociu, ca si din Asia Centrala.

Bucataria turceasca  si obiceiurile alimentare ale poporului turc au trecut prin schimbari dramatice in secolul 20, datorita influentei vestice.

6.Elementele gastronomice specifice bucătăriei turceşti

6

Turcia este un adevarat paradis pentru gurmanzi, oferind o experienta de neuitat prin combinatia excelenta a gusturilor.

Legumele cele mai frecvent folosite sunt: vinetele, ceapa, capia verde, fasolea, roşiile, usturoiul, castravetele şi lintele. Salatele de legume sunt cele mai gustoase, daca se condimenteaza cu ulei de masline, lamaie si iaurt cu usturoi.

Printre fructe se numara: strugurii, pepenele galben, ciresele, lamaia, smochinele, piersicile, precum si diferite seminţe ca alunele, pistacia, nuca, migdalele şi sămânţa de brad.

Cele mai utilizate condimente sunt frunza de patrunjel, menta, cimionul, borşul, boia, etc.

Cele mai bune cascavaluri si  iaurturi se fac din lapte de oaie.

Pilaful (Pilavul)este bastionul bucatariei turcesti,si este preparat de obicei din orez dar poate fi facut si din bulgur(grau pisat)si uneori din sehriye(vermicelli-taietei subtiri si transparenti din orez)Traditional ,pilaful se servea drept fel principal,de obicei insotit de carne de vita,pui sau peste. Alaturi de paine, "pilav" este un alt articol principal in bucataria turceasca. Versiunile cele mai frecvente sunt de pilaf crocant de grau si pilaf de orez.

Uleiul de măsline este forte mult folosit, mai ales pe teritoriile vestice a Turciei, unde se gasesc si cele mai multe plantaţii. Boabele de masline (verzi, negre şi roz) se servesc pe platourile reci.

Painea se coace din faina de grau, orz şi porumb. Painea traditionala turceasca este pida (pita) si tandir ekmegi.

Carnea – turcii sunt consumatori de carne, iar mielul este animalul cel mai utilizat in scopuri culinare, dar si carnea de vita sau de pui sunt la mare pret; daca nu se pregateste sub forma de frigarui sau de kebab, carnea va fi, in cele mai multe cazuri, tocata si condimentata cu ajutorul mirodeniilor diversificate, foarte aromate si, uneori, exotice

Feluri renumite de mancare:Döner kebap – poate cea mai cunoscuta specialitate, omniprezenta acum si in Romania, consta in carne stratificata pusa pe o tepusa verticala si facuta la foc direct si servita apoi intr-o pide (pita);

Şiş kebap – reprezinta carnea de miel sau de pui condimentata si facuta sub forma de frigaruie, la gratar;

7

Karniyarik – foarte popular in familiile traditionale turcesti, reprezinta vinete amestecate cu ceapa, usturoi, rosii si carne tocata, tot amestecul, extrem de delicios, fiind facut apoi la foc mic, la cuptor;

Meze – reprezinta esenta bucatariei turcesti din perspectiva unui necunoscator si consta intr-o alaturare numeroasa de gustari diverse, servite la inceputul mesei; in prinicpal se vor regasi branza, iaurtul, vinetele, sarmale cu orez, chiftelute sau alte tipuri de salate;

Menemen – este cel mai intalnit fel la micul dejun; este consistent, baza fiind alcatuita din oua, in care se amesteca apoi ceapa, rosii, ardei, masline si mirodenii, amestecul fiind gatit in unt incins sau in ulei de masline;

Baklava – cel mai cunoscut desert turcesc, extrem de dulce insa; reprezinta un foietaj stratificat, puternic imbibat in sirop de zahar si in miere, acoperit cu nuci pisate;

Kadayif – reprezinta bobite marunte de foietaj, folosite ca suport pentru branza dulce siropata, care in final formeaza kunefe, o alta specialitate;

Imam bayildi („imamul leşină”)- vinetele coapte cu roşii, ceapă şi usturoi. Toate aceste aperitive se mănâncă cu ajutorul degetelor.

"Izgara"- carne mixta la gratar, acesta este modul in feluri principale din carne sunt preparate la un restaurant de carne. Gratarele mixte sunt susceptibile de a include cotletul de miel, "köfte", sau "sis". Acestea sunt la gratar, prajite, la cuptor sau fierte, dupa ce au fost amestecate cu mirodenii speciale, oua si ceapa rasa si sunt facute chiftele rotunde sau lunguiete.  

BULGUR - grâu măcinat mare, din care se prepară bucate; grâu râşnit sau pisat

HALVA - mâncare orientală dulce, fărâmicioasă, care se topeşte la căldură; produs alimentar dulce, cu o mare valoare nutritivă, preparat din tahân sau din seminţe de floarea-soarelui şi din zahăr, eventual cu adaos de alviţă (din tc. halva)

7.Bucătăria tradiţională specifică turcească

8

Bucataria turceasca este una dintre cele mai bogate din lume. Faptul ca Imperiul Otoman s-a intins pe un teritoriu vast, se reflecta intr-un mod prosper asupra bucatariei tucesti.Stilul de alimentatie Yoruk domina peste cultura alimentatiei din Antalya. Baza alimentatiei in stil Yoruk este cresterea animalelor si cultivarea graului.Desi legume proaspete cresc pe linia tarmului, in interiorul tarii se gaseste mai mult grau si porumb.Turistii vor fi placut surprinsi de faptul ca in hotelurile si restaurantele din Antalya vor gasi toate bucatariile din lume. Dar vor putea savura si cateva dintre mancarurile speciale ale zonei: sac Kavurma (kebab la farfurie, din carne de oaie cu legume si morodenii), Tandir kebab (o specialitate considerata o mancare de sarbatoare, ce consta in miel intreg copt la cuptor, si uns cu mirodenii si iaurt), Kolle ( prajitura din mix de diferite tipuri de porumb si bucatele mici de fructe – zahar adaugat), Tomato cive (gatit cu rosii si grau), Hibes (halva).Mic dejunul turcescUn mic dejun turcesc consta in: branza, miere, dulceata, (Antalya este faimoasa si pentru dulceturile sale), masline negre si verzi, salam, oua, unt, rosii si castraveti, paine. Poti de asemenea sa servesti fresh de portocale, fructe de sezon, iaurt, produse de patiserie. Bautura nelipsita din micul dejun turcesc este ceaiul bine oparit.PranzulKebab-ul este preferat pentru pranz. Toti stim ce este kebab-ul, dar ar trebui sa stiti ca se poate servi si cu paine si la farfurie cu garnitura de orez. Mai puteti servi: chiftelute, pitta, lahmacun (cunoscuta ca pizza turceasca) si ayran (o baututa obtinuta dintr-un mix de iaurt, apa si sare).CinaCina turceasca incepe cu gustari: dolma (un fel de sarmale, umplute cu legume), ezme (o mancare de rosii tocate marunt, cu ceapa, patrunjel, ulei de masline, lamaie si condimente), haydari (un amestec din branza de oaie, iaurt, patrunjel, usturoi si condimente – se serveste cu lipie turceasca), humus (o pasta din ulei de masline, lamaie, sare, naut – se serveste cu paine prajita), cacik (sos din iaurt si castraveti)…Trebuie sa incercati aceste mancaruri traditionale!Apertivele sunt salate si muraturi. Felurile principale sunt: fripturi, cotlete – ficat, kagit kebab (miel preparat in folie).DeserturiCateva din cele mai faimoase deserturi sunt: baklavale, cataif, sutlac (budinca de orez), tavuk gogsu (desert din carne de pui, orez, lapte, zahar si scortisoara), bulbul yuvası (desert cu fistic). Mai mult, crema de inghetata arsa din Antalya este absolut delicioasa.BauturiCea mai faimoasa bautura a Turciei este ceaiul. Se consuma foarte fierbinte vara pentru relaxare. Dupa pranzuri, este preferata cafeaua turceasca.Cea mai faimoasa bautura cu alcool se numeste raki, bautura nationala a Turciei. Se obtine in primul rand din struguri, prin metoda distilarii, la care se adauga

9

anason. De obicei este combinata cu apa, care ii da o culoare albicioasa. Orice masa „stropita” cu putin raki, va fi una foarte vesela, datorita continutului ridicat de alcool. In afara de raki, berea este foarte preferata, iar marcile cele mai populare sunt Tuborg si Efes Pilsen. In restaurante si hoteluri puteti gasi toate genurile de bauturi alcoolice.Antalya se bucura de o bucatarie autentica, care este o combinatie armonioasa de influente arabice si mediteraneene.Bucătăria turcească este urmaşa tradiţiilor culinare otomane. Şi cum imperiul otoman a intrat în contact cu multe alte popoare, nu este de mirare că specialităţile turceşti sunt atât de variate, cu influenţe atât asiatice, cât şi balcanice. La rândul lor, tradiţiile turceşti au influenţat bucătăriile altor ţări, inclusiv pe a Romaniei.Reţetele culinare diferă de la o zonă la alta destul de mult, în funcţie de tradiţii şi desigur în funcţie de geografie. Pe coastele Mării Negre, unde tradiţia culinară aret influenţe slave si balcanice, se consumă mult peşte, în special hamsii, dar şi mult porumb.Sud estul Turciei este faimos pentru reţete de kebab, baklava si kadayif. În partea de vest, unde se cultivă intensiv măslinii, bucătăria turcească foloseşte mult măslinele şi uleiul de măsline. Legumele şi verdeţurile sunt nelipsite în mâncarea din zonele învecinate Mării Mediterane, Mării Egee şi Marmara. În mod surprinzător, turcii se dau în vânt şi după paste, dar numai în anumite zone, de exemplu în Anatolia.Chiar dacă în ultimii ani şi viaţa lor este agitată, ca şi a noastră, Turcii preferă încă mâncarea gătită în casă, iar o masă în familie tradiţională include legume, atât în mâncare cât şi în salată, carne tocată şi pilaf de bulgur, alături de un sos făcut din iaurt şi castraveţi (influenţă grecească). O altă masă tradiţională este cea formată din carne şi fasole uscată, consumată cu pilaf de orez.Vinetele, ardeii, ceapa, usturoiul, lintea, fasolea şi roşiile sunt principalele ingrediente din bucătăria turcească. Nucile, migdalele, fitiscul şi alte oleaginoase se folosesc în deserturi şi nu numai. Pentru a da gust unei reţete culinare turcii folosesc pătrunjel, piper, paprika, mentă şi oregano – un obicei pe care îl au toate regiunile mediteraneene.Un obicei turcesc este acela de a folosi fructele pe post de garnitură, alături de felul principal – cele mai apreciate fructe sunt prunele, curmalele, merele, strugurii şi smochinele, servite proaspete sau uscate. În bucătăria turcească, compotul de fructe se pune alături de carne sau pilaf ca garnitură. Iar unele reţete de pilaf conţin fructe de pădure sau stafide.Un alt rol important îi revine vinetei, care se întâlneşte în multe reţete de mâncare şi salată. Se combină cu carnea tocată, se pune în kebab, musaca şi se face piure, combinată cu carne. În unele zone există chiar şi gem de vinete.De asemenea foarte apreciat în bucătăria turcească, iaurtul poate însoţi cam toate mesele care conţin carne, legume – în special vinete – orez sau pâine. Una din cele mai cunoscute băuturi turceşti, ayran, se face tot din iaurt, amestecat cu apă şi sare.

10

Chiar dacă am împrumutat şi noi multe reţete tradiţionale turceşti, acestea au fost uşor modificate conform tradiţiilor şi preferinţelor româneşti. Dacă vrei să guşti cu adevărat bucătăria turcească, prepară reţetele de supă cu usturoi, cataif sau baclava. Se bea kaymak (smantana inchegata) pentru a contracara dulceata deserturilor turcesti. Ceaiul si cafeaua turceasca, cu sau fara zahar, se servesc de obicei dupa cina sau mai rar odata cu deserturile.

Un proverb turcesc descrie cafeaua astfel: "Cafeaua trebuie sa fie neagra ca iadul, tare ca moartea si dulce ca dragostea."

Cafeaua turceasca este de fapt o modalitate specifica de preparare a cafelei, nu o varietate separata. Se foloseste echipamentul specific, un ibric (ibrik), o lingurita si un aparat de incalzit. Ingredientele sunt: cafea macinata foarte fin, apa rece si zahar dupa gust (zaharul se adauga in apa inainte de preparare). Se poate adauga nucsoara pentru aroma. Cafeaua se fierbe in asa fel, incit sa aiba neaparat caimac. Cafeaua fara caimac este numita cu dispret, “apa de castana”. Cafeaua se serveşte în trei ipostaze: sekrali (foarte dulce), orte (cu un pic de zahăr) sau sade (amară).

Cafeaua turceasca trebuie sa fie macinata pudra. Este cea mai fina varianta de macinare. Este de preferat o varianta de cafea neagra, cu boabe prajite proaspat. Pentru fiecare ceasca, se folosesc una sau doua lingurite cu varf.

Se adauga cafeaua si zaharul in apa si se amesteca bine pana la dizolvarea zaharului si scufundarea cafelei. Cafeaua nu se mai amesteca dupa ce se pune pe foc, pentru a nu se dizolva spuma. Spuma cafelei turcesti trebuie sa fie groasa si omogena, fara particule observabile.Cand incepe sa fiarba, se inlatura ibricul de pe foc si se toarna in cesti. Se serveste in cesti mici.

Toata cafeaua din ibric se toarna in cesti, dar nu se bea toata, se lasa zatul gros. Mai apoi, ceasca se pune pe farfuriuta rasturnata pentru a se raci, iar modelele din zat se folosesc la ghicit.

Cafeaua se bea incet alaturi de un pahar de apa, sau lichior de menta dupa cina. Nu se adauga niciodata frisca sau lapte.

Alte bauturiIn Turcia, fiind o natiune majoritar islamica, nu consuma alcool in vremurile de demult. In ziua de azi alcoolul se gaseste si se consuma mult mai frecvent. Exista cateva varietati locale de bere si vinuri. La meze se poate servi rake, o bautura alcoolica aromata cu anason. Consumul vinului este interzis de religia musulmana Bautura cea mai raspindita este raki, un rachiu de struguri.

Ayranul este o bautura foarte populara, facuta dintr-un amestec de iaurt si apa. Iaurtul folosit este gras, preparat din lapte de oaie, cu un gust satios. Se adauga de obicei sare pentru aroma, si uneori piper negru. Se serveste rece, alaturi de döner kebab, banitsa sau diverse foietaje.

11

8.Activitatea turistică

Turcia şi mai ales Riviera Turcească este foarte populară din punct de vedere turistic. În anul 2007, staţiunile turistice situate pe litoralul nisipos de aproape 8000 de kilometrii al Mării Egee şi al Mării Mediterane, au fost vizitate de aproape 19 milioane de turisti străini. Turcia este pământul cu o mie de feţe, unde tradiţia este prezentă în zilele cotidiene. Este renumită pentru plajele cu nisip şi cu apa mării turcoază, pentru comorile sale unice din antichitate, pentru bogăţiile naturale, pentru ospitalitatea pe care locuitorii săi o arată faţă de turişti, dar şi pentru bucătăria sa, care deţine unul dintre locurile fruntaşe în lume. Mulţumită condiţiilor meteorologice favorabile, sezonul de vară aici începe cam pe la sfârşitul lunii aprilie şi în unele locuri ţine aprope până la sfârşitul lui octombrie. Cel mai vizitat oraş şi totodată staţiune turistică este Antalya, după care urmează Alanya, Kemer, Marmaris, frumoasa Fethiye, Bodrum şi Cesme. Cei mai mulţi turişti sunt din Rusia, Germania şi Europa de Est, dar creşte şi numărul vizitatorilor arabi. Ceea ce face Antalya şi mai interesantă este, că iarna se poate schia în Munţii Taurus care înconjoară oraşul, iar apoi se poate face o baie în mare.

În afară de oraşele de pe alungul rivierei, o altă destinaţie foarte populară in Turcia este Istambul, capitala culturală a ţării, faimoasă nu numai din cauza bogăţiei culturale şi a numeroaselor obiective turistice antice, medievale şi noi, ci şi pentru multitudinea restaurantelor, paburilor şi locurilor de distracţie care oferă o viaţa agitată de noapte. Alte obiective turistice agreate din Turcia sunt: Oraşele vechi Izmir, Troja, Efes – care oferă turiştilor ruinele oraşelor antice greceşti; Pamukkale - cunoscut pentru cele mai mari bazine de calcar cu apă termală din lume precum şi Kappadokia – faimos pentru aranjamentele de case subterane din peşteră.

Turcia este o ţară cu locuitori ospitalieri şi care oferă o gamă variată de activităţi. Oraşe istorice precum Troia, Efes, Tarsus, Konya şi multe altele reprezintă o incursiune în trecut şi în stilul de viaţă al anticilor. Porturile liniştite, litoralul cu nisip auriu, natura Turciei şi cluburile de noapte sînt perfecte pentru sporturi nautice, rafting, drumeţii, ciclism, alpinism, schi și distracții. 1.  Centrul istoric din Istanbul, fosta capitală a Bizanțului creştin şi a Imperiului Otoman musulman. Atracţiile includ Moscheea Albastră, Palatul Topkapi, Muzeul Aya Sofia şi Muzeul de Arheologie. 2.  Ruinele oraşului Efes, întemeiat în sec. XIII î. Hr., și restaurat cu grijă. 3.  Bodrum, locul în care se află una dintre cele şapte minuni ale lumii antice, Mausoleul lui Mausol, şi unde se află una dintre cele mai bune staţiuni la Marea Egee, dominată de castelul Sf. Ioan. 

12

4.  Centrul istoric al oraşului Antalya, care mai are şi un port de ambarcaţiuni Kaleici. 5.  Oraşul istoric Safranbolu, situat între Istanbul şi Ankara, şi care este trecut în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, renumit prin arhitectura otomană.

Tarmul sau este vast si formeaza aproximativ trei sferturi din granita tarii.Peisajele din Turcia sunt variate, de la campii fertile in nord-vest si sud-est la vai mari cu rauri in vest si munti inalti in est.Tarmurile regiunilor Egee si Mediteraneana in vest si sud sunt inguste si deluroase. Langa coasta Mediteraneana, varfurile Muntilor Taurus ajung la 3 700 m. De-a lungul coaste Egee, o serie de creste joase se ridica la est pana la o altitudine medie de la 1500 la 1850 m; cateva varfuri se apropie de 3 050 m. Vaile largi si plate dintre creste au cele mai productive soluri din Turcia.La nord, tarmurile Anatoliene ale regiunii Marii Negre se ridica direct de la apa la inaltimile Muntilor Anatoliani din Nord. Anatolie de vest, in partea centrala de vest a tarii, este formata din lanturi de munti neregulate si vai interioare care separa coasta Egeeana de Platoul Anatolian, cea mai mare regiune geografica din Turcia.

Anatolia de est este cea mai muntoasa regiune a Turciei; Muntele Ararat este cel mai inalt varf din tara cu 5 165 m. Multi crestini si evrei cred ca acesta este acelasi Munte Ararat mentionat in biblie ca locul unde s-a oprit Arca lui Noe. Aceasta regiune este izvorul Tigrului si Eufratului-doua din raurile principale ale Asiei. Anatolia de sud-est este un platou deluros inchis la nord, est si vest de munti.

Cel mai mare lac din Turcia este Lacul Van, localizat in Anatolia de est. Apele sale sunt sarate, ca si cele ale altui mare lac, Lacul Tuz, localizat langa centrul Platolui Anatolia. Lacurile de apa dulce includ lacurile Beysehir, Egridir si Burdur-toate localizate in sud-vest.

13

9.Asocierea a 5 preparate tradiţionale turceşti cu 5 tipuri de băuturi

Raki -e cea mai cunoscuta bautura alcoolica din Turcia. Insoteste mesele principale si are o puternica aroma de anason. Se pregateste din resturile strugurilor dupa prepararea vinului. I se mai spune si "laptele leului", pentru ca, daca este diluat cu apa, capata o culoare laptoasa; este servit de obicei ca aperitiv, pentru a fi savurat incet impreuna cu alte preparate in deschiderea mesei. Mancarurile traditionale care insotesc aceasta bautura sunt variate si pot include orice de la kebab pana la salate. Cele doua preparate esentiale care nu trebuie sa lipseasca sunt pepenele galben si branza feta. Bautura se serveste langa meze sau langa fructele de mare, cu un pahar de apa alaturi.

Berea(Efes,Pilsen,Tuborg)este o bautura care se preteaza la multe combinatii , de la aperitive la deserturi.La orice gratar si in general la fripturi poti servi bere. Gratarele facute in aer liber, la iarba verde, sunt cu atat mai gustoase prin combinatia aromelor eliberate de carnea facuta si parfumul racoritor al bauturi.Chiar si fructele de mare sau pestele sunt mancaruri care pot fi insotite de un pahar cu bere. Pizza este un fel principal care se serveste cu bere.

su böregi - un produs cald de patiserie care contine straturi de taitei, branza alba moale si patrunjel, impreuna cu un pahar de ceai turcesc sau de ayran - o bautura simpla facuta din apa cu iaurt, usor sarata.

Şalgam suyu –este un suc de morcovi violeţi muraţi, sărat şi aromat cu aromă de napi negri, suc ce se lasă la fermentat în butoaie.Se serveşte rece, în pahare mari, în care se pun fâşii lungi de morcovi, numite “dene”. Pentru persoanele care preferă gustul iute, înainte de a fi băută se adaugă paprika făcută din ardei iuţi uscaţi. Iute sau normală, se serveşte foarte des alături de “kebab de Adana”. În foarte multe dăţi, şalgam suyu se consumă alături de raki, însă nu se amestecă, ci se beau fiecare din pahare separate.În Turcia, copiii consumă şalgam pentru a le creşte pofta de mâncare iar adulţii îl beau pentru a scăpa de mahmureală. Totuşi, consumul acestei băuturi în cantităţi mari poate duce la balonare.

Ayan este o băutură foarte răcoritoare pe bază de iaurt şi apă care însoţeşte foarte bine mâncărurile pe bază de carne şi legume, doner kebab sau diverse foitaje. Ayran este de obicei servit rece, si este un acompaniament  la orice formă de carne la gratar, produse de patiserie, sau pilaf. Iaurtul este gras, făcut din lapte de oaie, cu un gust săţios. Se adaugă sare pentru aromă şi uneori chiar şi piper negru. 

BAKLAVA -este un desert sau o gustare preparata in patiserii, cu aluat phyllo (in greaca, phyllo inseamna "frunza"; este un aluat similar cu aluatul de strudel), nuci,

14

miere, condimente si sirop dulce. Secretul acestui preparat consta in pregatirea tuturor ingredientelor atunci cand aluatul este umed. In compozitie se mai pot pune si fistic, migdale, mirodenii, scortisoara, cuisoare, nucsoara, coaja de portocale si suc sau coaja de lamaie. Se serveste cu cafea turceasca.

KEBAB-se serveste cu bautura pe baza de iaurt degresat sau un lichior tare,limonada sau cu bere

15

Informaţii suplimentare:

Fara orez nu se poate concepe bucataria turceasca. In timpul mesei, turcii sunt foarte zgirciti la vorba. Stiu sa gateasca, dar sa si

savureze bucatele. In schimb, dupa ce au servit masa, la o ceasca de cafea, invaluiti in fumul tigarilor.

Conform legendei, kebabul ar fi fost inventat de bucătarul Iskander din oraşul Bursa. Războinicii turci, aflaţi departe de casă, frigeau carnea pe propriile spade. Iskander a inventat proţapul vertical, care permitea grăsimii să curgă pe carne, saturând-o, de sus în jos. Azi, invenţia lui e folosită de mii de bucătari, în întreaga lume. De obicei, kebabul se serveşte în pita, cu garnitură de crudităţi.

Primii turci din Asia Centrala mancau pe o rogojina din piele, denumita kenduruk, care era intinsa pe pamanat, sau in camera, pe podea, daca masa era servita in casa. In secolul al-XI-lea o tava de mari dimensiuni facuta din lemn, argint sau arama – tepsi – a luat locul rogojinei. Tava era pusa pe o piatra sau pe un mic stabiliment din lemn in jurul caruia familia se aseza pe perne. Inainte de aducerea bucatelor de catre gospodina, pe masa era asezat un recipient mare cu apa si un castron pentru spalarea mainilor. In casele familiilor instarite servitorii aduceau de regula trei feluri de mancare: o supa, urmata de o mancare pe baza de pilaf si un fel din legume. In casele sarace un singur fel de mancare era pus pe masa. Desi in unele parti ale Anatoliei rurale aceste obiceiuri mai sunt pastrate si astazi, in majoritatea caselor turcilor de astazi masa si aranjamentul ei seamana mult cu cea a europenilor.

Pentru a lua parte la o masa cat mai reusita, mesenii trebuie sa respecte cateva regului: spalarea mainilor inainte si dupa masa, respectarea momentului dedicat rugaciunii care are loc de asemenea inainte si dupa masa. Se folosesc ambele maini pentru a rupe painea si doar trei degete pentru a duce bucatele la gura. De cele mai multe ori, cutitele lipsesc cu desavarsire de la masa, felurile de mancare sunt astfel concepute pentru a nu avea nevoie de ele. Inainte ca un cutit sa fie intins unei persoane, exista obiceiul ca acesta sa fie scuipat pentru ca atfel turcii cred ca el va da nastere unei dispute. Se mananca un praf de sare inainte si dupa masa. Este politicos sa sa complimenteze gazda pentru bucatele pregatite cu  Elinize sağlık – Sanatate mainilor dumneavoastra.

16

Concluzia

Bucătăria din Turcia este spectaculoasă pentru că oferă sortimente de mâncare de o varietate incredibilă. Turcia este un adevarat paradis pentru gurmanzi, oferind o experienta de neuitat prin combinatia excelenta a gusturilor. Bucataria turceasca este proaspata, naturala, condimentata, simpla si in acelasi timp surprinzatoare.

Gastronomia turceasca e delicioasa, cu tot cu doner kebab, cu dolma, umplutura de carne in frunza de vita, baklavaua si pilafurile, bulgurul preparat din grau, toate fiind pilonii bucatariei cu traditii vechi, pastrate inca de pe vremea otomanilor

 Bucataria turceasca exceleaza prin combinatii simple si este considerata a fi una dintre cele mai bune si sanatoase, deoarece este influentata de mai multe culturi si natiuni.

Turcia este tara in care sa iti petreci concediul. Acolo te asteapta nu doar locuri in care sa iti plimbi pasii, oameni incarcati de exotism, ci si mese cu preparate deosebite. Vei descoperi locul de unde vin cele mai bune specilaitati pe baza de vinete.

Turcia are avantajul unui climat benefic, ce ii permite sa se bucure de culturi de ceai in zona de nord, de ardei iute si pepene galben in sud. Deschiderea la mare (Marmara, Neagra, Egee, Mediterana) inseamna, pentru arta culinara, preparate de peste si fructe de mare. Vita de vie este celebra pentru un anumit soi de struguri galbeni, sultana. In orasele din sudul tarii se obisnuieste sa se planteze vita de vie pe balcon. Peisajele sint bogate in maslini si fistic. In ce priveste carnea, mielul si puiul sint preferate. Interzis in Islam, porcul lipseste.

Pentru turci, foarte importanta este prospetimea. In frigidere rar vei gasi resturi. Piinea trebuie sa fie proaspata. Legumele si fructele, de asemenea. Doar iarna, prefera masline, caise uscate, nucile si alunele. De altfel, Turcia este este cel mai mare exportator de alune din Europa.Farmecul bucatariei este ca retetele sint ieftine, ingrediente proaspete predomina, iar tehnicile sint simple. Preparatele sint prezentate simplu, fara a fi ascunse in spatele unor sosuri groase. Cele mai apreciate condimente sint patrunjelul, menta, mararul, chimenul, usturoiul.

17

Bibliografia:

1. http://www.foodstory.ro/travel/bucataria-turceasca 2. http://bucatariaturceasca.blogspot.com/ 3. http://www.gustos.ro/articole/bucataria-turceasca 4. retete.unica.ro 5. http://www.bonduelle.ro/bucataria-turceasca 6. http://bucatarialumii.blogspot.com/2009/01/

bucataria-traditionala-turceasca.html7. http://www.referatele.org/

referate~bucataria+turceasca.html8. http://www.e-referate.ro/search.php?

word=bucataria+turceasca

18