ianu

arie

201

0A

nu

l V

II0,

8 le

i11 //7766

Cafeneaualiterarã

Poþi împãrþi totul cu prietenii tãi. Numai visul nu-l poþi împãrþi.

Visul leagã lumea de ceea ce nu este.Ceea ce este nu þine de vis, aºa cum femeia tânãrã care ºi-a fãcut cuib în umãrul meu este un vis la timpul trecut.

Eu tocmai de aceea sunt singur: pentru cã nu pot lua pe nimeni cu mine în vis.Dacã aº lua piatra, ar fi ca ºi cum aº lua lespedea. Or, visul meu trece de lespede.Dacã aº lua calul, calul mi-ar fi de prisos. Visul meu nu trece prin ºaua calului, cum nici prin arme nu trece.Pe cine sã iau, când visul abia pe mine mã ia?

Te-aº lua pe tine, prietene, însã ºi tu ai un vis. Un vis de 30 de arginþi… Trupul meu va trece-n curând într-o îmbrãþiºare de sânge.

De aceea, las glas Visãtorului, celui cu visul mai mare decât lumea: nu îþi pãrãsi visul ºi nu coborî printre prieteni! Ca nu cumva sã intri în visul lor de argint.De aceea îþi spun, Visãtorule, nu coborî printre prieteni!

Virgil DIACONU

Printre prieteni

Cafeneaua literarã2

LitereGheorghe GRIGURCU

Fie-mi îngãduit a înfãþiºa o amintire veche.Rãscolind zilele trecute un vraf de hîrtii îngãlbenite devreme, am dat de o filã ce mi-a readus-o în faþã. E vorbade un „Proces-verbal de sancþionare”, emis, la data de21.XII.1957, de cãtre „Comisia de disciplinã a Facultãþiide filologie, istorie ºi filozofie” a Universitãþii din Clujºi contrasemnatã de rector. Iatã conþinutul acestuia:„Analizînd situaþia conduitei ºi frecvenþei tov. studentGrigurcu Gheorghe, anul IV, secþia românã, grupa 728,a constatat urmãtoarele: caz de indisciplinã. Atitudinehuliganã faþã de administratorul imobilului. Atitudinenejustã faþã de cadrele didactice (?). Frecvenþã slabã,deºi i s-a atras atenþia încã din anul trecut asuprafrecvenþei neregulate (se aflau în chestiune în speþãcursurile de marxism-leninism, asasin de plicticoase -n.n.). În conformitate cu dispoziþiunile Art. 31 dinRegulamentul de ordine al instituþiilor de învãþãmîntsuperior, propune ca tov. Grigurcu Gheorghe sã fiesancþionat cu mustrare severã cu avertisment ºi la primaabatere va fi exmatriculat”. (Ar fi fost a treiaexmatriculare din cursul studenþiei mele - n.n.). Ce s-aîntîmplat atît de grav? Ce a provocat mînia cerberiloruniversitãþii clujene unde eram student în anul final?Mi-am permis un fapt de-o cutezanþã nemaipomenitã.Pur ºi simplu o infamie. L-am luat de mînã ºi l-am aduspe culoarele impunãtoarei instituþii, cãreia astfel îi cãlcapragul pentru prima oarã, pe un adolescent iubitor deliteraturã. Pe un elev eminent, care, consãtean cu gazdamea, un jurist interbelic, mã vizita adesea. Un bãiat cucare stãteam de vorbã ºi cãruia îi împrumutam cãrþi dincategoria celor puse la index de regim, a cãror lecturã nuera chiar scutitã de primejdii… Ne aflam într-unmoment întunecat. La puþin timp dupã înãbuºireasîngeroasã a revoluþiei maghiare ce avusese rezonanþe ºiîn þara noastrã, oficialii îºi ascuþeau vigilenþarevoluþionarã, îºi înãspreau tonul. Nu fãceau excepþieuniversitarii clujeni, care, dupã cum se ºtie, nu au depãºitniciodatã în perioada comunismului o atitudine de (în celmai bun caz) pasivitate, cu o singurã excepþie,fulminantã aceea: Doina Cornea. Dar sã explic cum amajuns… huligan. Am fost surprins asupra faptului ilicitpe care l-am menþionat de cãtre un soi de intendent-portar al instituþiei, pe numele sãu, dacã nu mã înºel,Catarig. Individ care, dupã cum am aflat mai tîrziu,

îndeplinea cu zel ºi o funcþie mai apreciatã decît ceaadministrativã. Luat la rost cu brutalitate de personajulobez, arþãgos, ce se îneca în accesul sãu coleric, m-amstrãduit sã-i explic despre ce e vorba. Zadarnic. Tuna ºifulgera, de parcã aº fi adus cu mine o bombã pentru aface sã sarã în aer venerabila Universitate. Pãzind custricteþe securitatea acesteia, ipochimenul n-a ezitat sãmã reclame la superiori, cu rezultatul consemnat maisus. Ce-aº mai putea adãuga acum, dupã mai bine de ojumãtate de veac? „Comisia de disciplinã a Facultãþii defilologie, istorie ºi filozofie” m-a umilit cu rea voinþã,fiind de bunã seamã la curent cu împrejurarea cã, în anulanterior, cîºtigasem în calitate de student un premiu întîipe þarã, singurul din acel an al întregului Clujuniversitar. Dar cred cã-i pot acorda ºi o dispensã.Onorabilii sãi membri n-aveau cum sã ºtie cã elevul pecare l-am adus cu mine în sacrosanctul lãcaº, ca unhuligan ce eram, pe numele sãu Ion Pop, va deveniprofesor ºi chiar decan al Facultãþii în chestiune ºi nicicã subsemnatul va ajunge sã povesteascã întîmplarea încea mai cunoscutã revistã literarã din România.Altminteri presupun cã ar fi fost un pic mai prudenþi…

Cum am devenit(ºi eu) huligan

Cafeneaua literarã 3

Trãim mai departe drama formelor fãrã fond. S-a lansatîn Occident conceptul de canon? Imediat el a devenit o modãºi-n România, dupã ce, cu mai mulþi ani în urmã, VirgilNemoianu publica, în România literarã, un articol pe tema„bãtãliei canonice” (1990). Conceptul, utilizat dupã ureche, aintrat ºi-n programele ºi manualele din învãþãmântulpreuniversitar, unde confuzia este la ea acasã. NicolaeManolescu însuºi i-a dat credit pretinzând cã scrie o istorie„canonicã” a literaturii române, publicatã, în 2008, sub titlulIstoria criticã a literaturii române. Momentul decisiv înconsacrarea mondialã a conceptului a fost cartea americanuluiHarold Bloom, The Western Canon. The Books and School ofthe Ages (1994), care a cunoscut ºi-n România câteva ediþii.Dar cum limbajul natural se supune, fatalmente, logicii fuzzy(v. Constantin Virgil Negoiþã), termenul a fost supus unorinterpretãri atât de diverse (George P. Landow, de la BrownUniversity, gãsea deja nu mai puþin de unsprezece definiþiipentru canon), încât confuziile ºi contradicþiile au nãvãlitnestãvilite, decriptãrile fiind alterate de intruziuneaideologiilor, a intereselor de grup sau a fanteziilor personalepuse sau nu în slujba noului trend al globalizãrii, având cafundament ceea ce se numeºte corectitudinea politicã. Aceastaeste expresia puternic conturatã a deconstructivismuluipostmodernist de stânga, pornit din Europa prin prestigiulunor mari gânditori ca Jacques Derrida sau Michel Foucault ºiimpus apoi în Statele Unite în universitãþi, augmentândmiºcãrile minoritariste de tot felul (etnice, feministe,homosexuale, religioase etc.). Postmodernismul modern, cuml-a numit paradoxal Constantin Virgil Negoiþã, a dus la ultimãconsecinþã idealul avangardei (ca expresie extremistã amodernismului) de a rupe total cu tradiþia: religioasã,naþionalã, artisticã, familialã etc. Este raþiunea de a fi a oricãreideconstrucþii, în vederea impunerii utopice a unui nou început.În planul canonului literar, deconstrucþia se numeºtedecanonizare. Harold Bloom vorbeºte de o veritabilã ªcoalã aResentimentului postmodernist faþã de canon. Aici seconcentreazã, în viziunea lui, sensul „bãtãliei canonice”.Împotriva ªcolii Resentimentului care pusese stãpânire ºi pemediul academic american. Cu alte cuvinte, atitudinea luiHarold Bloom se aflã dincolo de modernismul avangardist ºide postmodernismul modern, resentimentar prin excelenþã,plasându-se într-un ethos transdisciplinar ºi transmodern. Lanoi, „bãtãlia canonicã” este înþeleasã aberant ca luptã pentruimpunerea unui „nou canon”, când, în realitate, nu existã maimulte canoane, ci unul singur, canonul occidental,supunându-se însã logicii Sfintei Treimi, aceea a terþuluiascuns, care, dupã cum ne-a atras atenþia Constantin Noica,constituie fundamentul civilizaþiei europene creºtine, care este,azi, civilizaþia unificatoare, globalizatoare a lumii, dacã vreþi.

Din nenorocire, postmodernitatea se iluzioneazã primejdios cãglobalizarea se poate realiza pur secular, fãrã creºtinism,acesta fiind redus la o simplã religie, între altele.

Dar sã mã întorc la ideea, care intrigã pe extremiºtiieterogenizãrii, cã nu existã decât un singur canon, dar înlogica treimii, dupã cum nu existã decât un singur Dumnezeu,dar în trei ipostasuri. Harold Bloom descifra arheitatea (nuîntâmplãtor folosesc cuvântul-cheie din ontologiaeminescianã!) canonului occidental în douã opere aleumanitãþii: Biblia ºi Shakespeare. Aici se distinge ºi legãturaorganicã dintre cele douã canoane ale culturii ºi civilizaþieieuropene: canonul biblic ºi canonul literar, care nu-i, desigur,decât o ipostazã a canonului artistic. De o parte canonulcreºtin, de cealaltã canonul secular, fiinþând ca feþele luiIanus, sau ca lumina în undã ºi corpuscul, dacã vreþi.Maniheiºtii raþionaliºti, aristotelici întârziaþi, vor sã ledespartã. Dar îi priveºte. În centralitatea lui canonicã însã,Shakespeare trãieºte acelaºi paradox al terþului ascuns: edeopotrivã universal ºi naþional (scriind în limba englezã ºifiind oglinda geniului englezesc). Poate cã acest extraordinarnoroc al lui Shakespeare, adicã al Angliei, de a fi centrulcanonului literar a fãcut ca limba englezã sã dobândeascãprestigiul contemporan de limbã universalã a civilizaþieiinternetului. Ceva din aceastã realitate de ordin ontologic aintuit-o Bogdan Ghiu, unul dintre postmoderniºtii preocupaþide problema canonului. El construieºte interesanta ecuaþieenglezã plus canon egal „supra-canonul lingvistico-literar”,adãugând: „Engleza nu mai este o limbã, ci limbajul, condiþiatranscendentalã actualã a comunicãrii”. (Bogdan Ghiu,Literaturã ºi globalizare: canon contra norme, 2008, înLiterNet.ro, 7 septembrie 2009). Ceea ce omite autorul dinaceastã ecuaþie este tocmai Shakespeare, indiciu cã nu s-aputut desprinde de doctrina postmodernismului modern,rãmânând la stadiul „reþetar” al conceperii canonului, ca „setde norme” în condiþiile globalizãrii. Dacã engleza se vadespãrþi de canonicitatea lui Shakespeare, ea va deveni o limbãmoartã, ca atâtea altele glorioase cândva. Or, „proiectulcanonic” al lui Bogdan Ghiu cam spre acolo duce, fiindcãechivaleazã, simultan, cu decanonizarea literaturii: mai direct

EseuTheodor CODREANU

CANONUL ªI UTOPIILE LUI

Cafeneaua literarã4

Eseuspus, cu distrugerea canonului însuºi, cãci inventarea dinnimic a unui alt canon nu mai este posibilã, creaþia din nimicfiind a divinitãþii, nu a omului. Asupra unei asemeneaprimejdii atrãgea atenþia încã J.R.R. Tolkien, în 1939 (OnFairy-Stories), consacrând conceptul de sub-creaþie în raportcu creaþia primã a lui Dumnezeu. Nu altceva grãieºte joculsecund al lui Ion Barbu, în 1930. Demiurgia jocului secund laShakespeare este subliniatã de Eminescu prin sintagma„divinul brit” ºi printr-o memorabilã comparaþie: „CaDumnezeu te-arãþi în mii de feþe/ ªi-nveþi ce-un ev nu poate sãte-nveþe”. (Cãrþile). La fel de inspirat este titlul poemei, unulprin excelenþã… canonic!

Întorcându-mã la precaritatea soluþiei lui Bogdan Ghiu(asupra cãreia voi reveni), aceasta e contracarabilã prinadmirabila intuiþie a lui Eminescu privitoare la canonicitatealui Shakespeare, în termeni foarte apropiaþi de ai lui HaroldBloom. Este evident cã poetul gândea într-o altã logicã decâtlogicianul aristotelic Titu Maiorescu, marele sãucontemporan. Eminescu a surprins nu doar „universalismulcanonic divin” al lui Shakespeare, ci ºi faptul cã el exprima,simultan, geniul poporului sãu, fiind, deci, ºi expresiacanonului naþional englez. Cãci aceasta este taina antitezelorpãtrunse de terþul ascuns: Unu este Multiplu. Canonuluniversal cuprinde în sine ºi canonul naþional (care, îndefinitiv, l-a generat), multiplicându-se în tot atâtea culturi ºilimbi naturale câte a dat Dumnezeu pe pãmânt. Mai mult,multiplicarea canonicã se dezvoltã pe vârste, epoci aleumanitãþii (Harold Bloom, pe urmele lui Vico, a distins patru),pe curente ºi ºcoli literare, pe stiluri artistice individuale, apoila receptorii literaturii. Teoreticienii canonului admit cãfiecare cititor ajunge sã aibã propria „listã canonicã”. Legeainternã a canonului nu este alta decât legãtura ontologicãdintre identitate ºi diferenþã. Numai logicile bivalente pariazãpe una dintre feþele fiinþei-ca-fiinþare, cãzând în capcanaantitezelor monstruoase, cum le-a numit Eminescu. Aici seaflã sursa tuturor monstruozitãþilor din istoria umanitãþii. Or,canonul (fie el biblic sau literar) ne învaþã ce-un ev nu poatesã te-nveþe. Shakespeare are canonicitatea arhealã (ceea ceaproape cã e un pleonasm) în fiinþa lui tocmai fiindcã a pututsã se arate în mii de feþe, ca Dumnezeu secund, dupã principiuleminescian al identitãþii numerice, preluat de poetul nostru dinbudism, sugerând, în acest mod cã universalitatea canonuluinu înseamnã izolare de celelalte culturi ºi civilizaþii ale lumii,ci întâlnire cu acestea. Bloom spune cã budistul, creºtinul,iudeul, musulmanul e posibil sã nu se poatã întâlni la nivelulcanonului biblic, dar, cu siguranþã, se pot întâlni într-unspectacol cu Hamlet. Dacã oamenii se pot recunoaºte încanonul artistic, atunci ei deja s-au întâlnit în canonul biblic.Fiindcã nu e rupturã între canonul biblic ºi cel literar decât curiscul enorm de a le distruge pe amândouã. Numai în acestsens creºtinismul este cu adevãrat o religie universalã,canonul religios prin excelenþã, putându-se, la rându-i, arãtaîn mii de feþe mai mult sau mai puþin îndepãrtate de canon, dela variantele creºtine propriu-zise la alte religii ale lumii,coborându-se pânã la fiecare conºtiinþã religioasã ºi pânã laateu, cel mai îndepãrtat de canon, fiindcã l-a metamorfozat în

ideologie narcisistã de grup sau individualã. Sã nu se înþeleagãde aici nicio clipã cã m-aº întâlni cu vreo doctrinã religioasãde tip New Age sau cu un fals ecumenism, deoarececreºtinismul, în arheitatea lui patristicã, deci ortodoxã, adunãîn sine canonul canoanelor, ca model exemplar aluniversalismului creºtin. Trebuie sã remarc din nou geniulintuitiv al lui Eminescu, exprimat aproape în termenii luiHarold Bloom, de astã datã pe terenul canonicitãþii muzicale,atunci când spune cã poþi deveni pentru un moment creºtinfãrã a fi creºtin, sub impresia muzicii lui Palestrina, bunãoarã:„Fie cineva ateu sau pãgân, când va auzi muzicã de Palestrina,sentimentul întunecos, neconºtient al creºtinãtãþii îl vapãtrunde ºi pãgânul sau ateul va fi, pe cât þine impresiamuzicii, creºtin pânã-n adâncimile sufletului” (Opere, XIII, p.113). De aceea, în chip inevitabil, toate religiile lumiise-ntâlnesc, mãcar cu o câtime, în creºtinismul patristic,acesta având ca echivalent shakespearian de canonicitate, înplan teologic, pe Sf. Maxim Mãrturisitorul. Este singura formãposibilã de ecumenism. Orice abatere duce la distrugereacanonicitãþii religioase, stimulând fundamentalismele ºiereziile de tot felul ºi generând, în lume, antiteze monstruoase.Nu doar Harold Bloom a avertizat asupra consecinþeloreliminãrii canonului literar din cultura universalã, ci ºi alþiteoreticieni. „Ar însemna o cãdere în capriciu ºiautosuficienþã, în haos ºi lipsã de orientare, un regres înbarbarie”, spune germanul Marcel Reich-Ranicki. (Avemnevoie de un canon literar?, trad. Daniel Stuparu).

Revizuirile în canon (a cãror necesitate a înþeles-o încãGoethe, iar la noi stipulate, la nivel teoretic, de E. Lovinescu)nu înseamnã abandonarea canonului ºi nici crearea de noicanoane, cum cred unii, de la avangardã la postmodernism, cide revitalizarea canonului prin singularitãþi. „Noi canoane”poate însemna cel mult acelaºi canon sub alte obrãzare. Cândamintitul Marcel Reich-Ranicki scrie: „Fiecare generaþietrebuie sã-ºi elaboreze propriile antologii ºi manuale, propriilestrategii – ºi evident propriul ei canon”, el are grijã imediat sãadauge. „un canon nu poate creºte la nesfârºit”, iar el e capabilde creºtere câtã vreme nu renunþãm la tradiþie, adicã lacanonul însuºi: „Nu cenuºa o cãutãm, ci dogoarea, focul. Nudorim a pãstra vechiul pur ºi simplu, ci faptul de a faceaccesibilã ºi de a proteja partea bunã ºi vie din cele vechi”. Iarpartea aceasta este întotdeauna canonicã, e arhealã. Îi poþirecunoaºte pe deconstructiviºtii secularizaþi dupã trufia de adistruge din canon centralitatea. Ceea ce echivaleazã cudistrugerea canonului însuºi. Harold Bloom aratã cã atacul lacentralitatea canonicã a lui Shakespeare nu-i altceva decâtmoartea canonului. La fel, atacurile la adresa centralitãþiicanonice eminesciene, produse violent de cãtreresentimentarii postmoderni ai corectitudinii politice,echivaleazã cu nimicirea canonului literar românesc. Iluziapostmodernilor moderni cã literatura trebuie înlocuitã cumetaliteratura sub pretextul cã esteticul nu mai pãstreazãnimic din adevãr, ca urmare a pãrãsirii Unului în favoareaMultiplului rupt de rãdãcinile identicului, e un indiciu almorþii canonului literar. Metaliteratura este doar un moment alcanonului literar, nicicum culmea la care poate ajunge

Cafeneaua literarã 5

canonul, cum crede Nicolae Manolescu. Parodierea sansrivages a canonului nu înseamnã o veritabilã recuperare atradiþiei, cum pretind unii critici. Numai o rupturã depostmodernismul modern e capabilã de o asemenearecuperare, atrage atenþia Constantin Virgil Negoiþã, când elpropune conceptul de postmodernism premodern, careechivaleazã, în acelaºi timp, cu întoarcerea la canonul biblic alTreimii, al logicii terþului ascuns. Nu e deloc întâmplãtor cãsecularismul fundamentalist al modernitãþii ºipostmodernitãþii a ajuns la „deconstrucþia” canonului literar lascurt timp dupã începuturile deconstrucþiei canonului biblic,declanºatã în Secolul Luminilor ºi ratificatã de anunþulpompos al lui Nietzsche Dumnezeu a murit. Dar dupã primeleatacuri ale avangardei modernismul transmodern a echilibrat„bãtãlia canonicã” în favoarea literaturii, înainte cametaliteratura sã invadeze canonul ºi sã-l sufoce prinpostmodernism. De aceea, se poate spune cã modernismul ºineomodernismul canonic au fost ultima strãlucire a literaturiiînainte de lovitura pregãtitã de paraliteratura anti-canonicã.

Decanonizarea a debutat cu deconstrucþia canonuluibiblic, împingând cultura ºi civilizaþia europeanã, mai întâi, înceea ce Harold Bloom numeºte epoca haoticã. Paletadeconstructivistã s-a dovedit a fi largã. Nietzsche nu a doritnicicum sã distrugã canonul religios, ci ºi-a orientatnemulþumirile faþã de creºtinism spre schimbarea centruluicanonic de pe Biblie spre întoarcerea la precreºtinism,înlocuindu-l pe Iisus Hristos cu Dionysos. Efectele acestuidelir dionisac s-au repercutat în ideologia, mustind deocultism, a nazismului. La extrema cealaltã, alt reformatorcanonic s-a vrut Marx, orientând însã deconstrucþia canonuluibiblic nu spre trecut, ci spre viitor, gândind posibilitatearealizãrii raiului pe pãmânt. Capitalul a devenit noua Bibliecomplet secularizatã, ruptura de canonul biblic creºtin fiindradicalã ºi ireversibilã. Biblia dionisiacã ºi biblia marxistã auavut ceva în comun: ambele au crezut cã vor crea un om nou:de o parte supraomnul, de cealaltã, homo sovieticus. Nu eraposibil, fiindcã deja canonul biblic crease un om nou, omulcreºtin, acelaºi cu omul vechi, dar primenit prin iubire. Dinfericire, în epoca modernã canonul s-a conservat în þãrile cudemocraþie liberalã, chiar dacã ºi în acestea s-a dezvoltat oputernicã ªcoalã a Resentimentului, nutritã depostmodernismul corectitudinii politice pe filiera marxismuluicultural al ªcolii de la Frankfurt, solidarã, la rândul ei, saudescinsã cu/din Georg Lukcs ºi Antonio Gramsci.

Se poate spune cã dupã cãderea cortinei de fier,resentimentarii s-au infiltrat bine în ideologiile globalizante,convenabile finanþelor ºi consorþiilor economicetransnaþionale. De aceea, noul globalism favorizeazã cel de altreilea val uriaº al decanonizãrii biblice ºi literare. Formeledeconstructiviste sunt variate: cele mai multe combat cuajutorul pseudoprefixului post-: poststructuralism,postmodernism, postistorie, postcreºtinism, postnaþionalism,postcomunism, postliteraturã, postfilosofie, postfamilie etc. Înasemenea cazuri, secularismul modern devine fundamentalistca ºi în nazism ºi în comunism. Mai rafinatã intelectualiceºteeste tendinþa de a da impresia cã nu se luptã pentru distrugerea

canonului, ci pentru înlocuirea celui vechi cu altul nou.Asaltul e concomitent asupra canonului biblic ºi a celui literar.O formã spectaculoasã este pe traseul deschis de feminism.Lupta pentru drepturile sociale ºi politice ale femeilor aconstituit un demers legitim, ca ºi antisclavagismul ºianticolonialismul. Dar ideologia postmodernistã atransformat-o în fundamentalism feminist, atacând canonulînsuºi. Pe tãrâm religios, s-a lansat ideea cã Biblia este uncorpus canonic „patriarhal”, impunând tirania bãrbaþilorasupra femeilor, fiindcã s-ar fi declarat necanoniceevangheliile dupã Toma, dupã Iuda, sau dupã cea atribuitãMariei Magdalena, transformatã ad-hoc în amantã ºi soþie a luiIisus. Scandalul a ajuns la vârf prin best-seller-ul lui DanBrown, Codul lui da Vinci. În intenþia lui Iisus, ni se spune,capul Bisericii creºtine n-ar fi trebuit sã fie un bãrbat,ipostaziat în patriarh sau papã, ci o femeie, Maria Magdalena.Ar fi fost secretul nr. 1 pãzit de cavalerii templieri,„adevãratul” Sfânt Graal. Biblia canonicã ar fi deformatcatastrofal creºtinismul ºi noii „templieri” ar avea menirea sãschimbe din temelii creºtinismul. În realitate, schimbareacanonului biblic echivaleazã cu nimicirea creºtinismuluiînsuºi. La rându-i, minoritatea homosexualã declarã„necanonice” textele biblice care condamnã Sodoma ºiGomora. Alþii au interesul sã-l „reabiliteze” pe Iuda princanonizarea evangheliei atribuite acestuia, ca „singurul” ºi„adevãratul” apostol care a înþeles ºi a fãcut posibilã misiunealui Iisus. Acestea sunt moduri de secularizare (gnostice,eretice etc.) a canonului biblic, adicã, pur ºi simplu, ieºire dincanon ºi, în cel mai bun caz, plasarea la marginea canonuluiliterar, în situaþia unor cãrþi valoroase, cum poate sã parã unthriller precum Codul lui da Vinci.

Revoltate sunt feministele postmoderne cã în canonulliterar sunt prea puþine femei. Antologiile Norton din StateleUnite au fost acuzate cã includ prea puþine nume de femei.Elaine Showalter ºi-a propus chiar sã distrugã canonul literar,declarat „masculin”, ºi sã construiascã un altul paralel,feminist. Judith Fetterly, la fel, a respins „universalismul”pretins de canon din pricinã cã este „masculinizat”. A purtat ºiea o veritabilã „bãtãlie canonicã” împotriva literaturii lui MarkTwain, a lui Ernest Hemingway, a lui D. H. Lawrence ºiNorman Mailer, îndemnând cititorii sã reziste tentaþiei de a seidentifica cu eroii bãrbaþi sau bãieþi ai acestora. Asemeneamanifestãri pot fi parþial îndrituite, înþelese, dar n-au niciolegãturã cu esenþa esteticã ºi ontologicã a canonului literar.Cum nici „revoluþiile” din canonul biblic n-au nicio noimã, înafarã de stârnirea senzaþionalului ºi a divertismentului beneficcomercial. Harold Bloom n-a ezitat sã includã în centralitateacanonicã a literaturii americane , alãturi de Walt Whitman, peEmily Dickinson. Canonicitatea unor autoare ca surorileBrönte, Virginia Woolf, Margueritte Yourcenar, Simone deBeauvoir, Hortensia Papadat-Bengescu etc. este recunoscutãnaþional sau universal. Acolo unde scriitoarele de marevaloare nu sunt incluse în „listele canonice”, mã îndoiesc cãacele liste au ceva canonic în ele. Orice culturã are drept deintrare în canon. Mircea Martin, în prefaþa la ediþiaromâneascã a cãrþii lui Bloom, este pe bunã dreptate

Eseu

Cafeneaua literarã6

Eseunemulþumit cã informaþiile autorului american sunt deficitareîn ce priveºte literatura românã. Vinovãþia nu aparþine doar luiHarold Bloom, ci mai cu seamã criticilor ºi scriitorilor români,mult prea autarhici, angrenaþi în mize minore. Oare ce a fãcut,în ultimii douãzeci de ani, Institutul Cultural Român pentruintrarea lui Eminescu în liste canonice precum cea a luiBloom? Din contrã, acest institut, care, poate, ar fi trebuit sãpoarte numele poetului, duce o „bãtãlie anticanonicã”. De cesã ne mire când, în numele canonului, un Nicolae Manolescuse strãduieºte sã-l detroneze pe Eminescu din centrulcanonului literaturii române, spre a impune pe soclumetaliteratura lui Mircea Cãrtãrescu, indiscutabil, un scriitorcanonizabil, dar nu ºi în mãsurã sã poatã lua locul luiEminescu fãrã riscul de a bagateliza, dacã nu de a nimicicanonul naþional însuºi. O literaturã cu mult mai „tânãrã” înistoria canonului, precum cea australianã, a reuºit, printr-o„bãtãlie canonicã” internaþionalã, sã intre în „liste”. Ungaria,Serbia, Croaþia, Grecia, þãrile arabe, Canada, Noua Zeelandãnu au o literaturã superioarã canonic faþã de România, dar suntpe listã. Este explicabil, fiindcã „elitele” noastre sunt maidegrabã angrenate în decanonizarea ºi „demitizarea”literaturii române. Simptomaticã este cartea lui EugenNegrici, Iluziile literaturii române (2008). Elitele româneºtiau intrat masiv în capcana „corectitudinii politice”, ca altãdatãîn ideologia „canonului proletcultist” care dãdea o loviturã degraþie canonului naþional ºi occidental. Noua „biblie” esteglobalizarea.

În anul 2008, 31 octombrie – 1 noiembrie, a avut loc laFacultatea de Litere a Universitãþii din Bucureºti un maresimpozion internaþional pe tema relaþiei dintre canon ºiglobalizare. Între numeroºii invitaþi din þarã ºi de peste hotare,oaspeþii de „anvergurã” au fost Theo D’Haen de laUniversitatea Catolicã din Leuven ºi David Damrosch, de laColumbia University. Cei doi au venit cu mesajul cã, încondiþiile globalizãrii, este nevoie de un canon global înpredarea literaturii în ºcoli ºi în universitãþi. David Damroschchiar a realizat un studiu de caz pe aceastã temã, descoperindprotocronismul ideii de canon global în secolul al XIX-lea, ladanezul Georg Brandes ºi la transilvãneanul Hugo Meltzl.

Meltzl studiase în Germania ºi cunoscuse bine ideea deWeltliteratur lansatã de Goethe, pe care a încercat s-o punã înteorie ºi în practicã la Cluj. Aºadar, „canon global” nu ealtceva decât vechea literaturã universalã întineritãconceptual. Numai cã protagoniºtii globalizãrii intenþioneazãla mai mult: ei vor sã impunã o „listã canonicã” în toatã lumeaîn locul canonului naþional care predominã azi în culturilepopoarelor. Ceva care se vehiculeazã ºi-n predarea istoriei, înEuropa existând deja ideea istoriei integrate, îmbrãþiºatã,paradoxal, cu entuziasm de cãtre autoritãþile comunist-moldoveniste de la Chiºinãu spre a contracara predarea înºcoli a Istoriei românilor. Prezentat în acest mod lasimpozionul amintit, canonul literar global a stârnit reacþia debun simþ a profesorului Cãlin-Andrei Mihãilescu de laUniversity of Western Ontario, care ºi-a manifestatscepticismul faþã de înlocuirea conceptului de literaturãuniversalã cu cel de canon global, date fiind bariera limbilornaþionale ºi lipsa unei conºtiinþe globale. Ceea ce, fireºte, n-aputut clinti entuziasmul globaliºtilor, convinºi cã nu se maipoate vorbi azi de literaturã universalã ºi nici mãcar de canonoccidental, termenii trebuind sã cedeze pentru alþii: „piaþã debunuri simbolice”, „brand cultural”, „literaturã globalã”,„recitire/rebranduire”, „patrimoniu cultural” etc.

Polemizând cu scepticismul unui Cãlin-AndreiMihãilescu, Adriana Babeþi s-a arãtat optimistã, conchizândcã trebuie lucrat cu metodã, cã marele proiect poate fi înfãptuitpe etape, începându-se cu crearea de canoane regionale ºimulticulturaliste. Principalul obstacol care se cere înlãturateste conºtiinþa canonicã naþionalã. Se va ajunge, mai întâi, lao conºtiinþã canonicã europeanã, apoi ºi aceasta va fiabandonatã pentru o conºtiinþã globalã. Pe globaliºti, cartealui Harold Bloom despre canonul occidental nu-i mulþumeºte,o declarã „controversatã” (din pricinã cã americanul respingeideea de multiculturalism), cãci marea lor þintã e ca, submasca unui „canon global”, sã spulbere în cele patru vânturitocmai… canonul! Ceea ce Harold Bloom a înþeles demult. Lanevoie însã, ºi Bloom este utilizabil. De pildã, în logica luiMircea Anghelescu: „Dacã singurul criteriu esenþial, înconcepþia lui Bloom, este cel estetic, înseamnã cã, în

Alegeri la USR, noiembrie 2009

Cafeneaua literarã 7

Eseu

conturarea canonului, criteriile care au în vedere apartenenþaetnicã sunt excluse”. Silogismul are totuºi douã soluþii: dacãeliminãm criteriul etnic (ºi Bloom o spune chiar deschis),atunci nu existã decât un singur canon, cel occidental. Aºa ºieste. Asta ar conveni de minune globaliºtilor, o tezã pe care ºi-oînsuºesc. Numai cã postmoderniºtii globaliºti trãiesc unparadox: ei sunt ºi multiculturaliºti. κi vãd, altfel spus,primejduitã logica minoritaristã sub flamura cãreia militeazã.Perspectiva le trezeºte frisoane. κi pun întrebarea dacãminoritarii mai intrã în canon. Evreii din România (MihailSebastian, Tudor Vianu, Edgar Papu, N. Steinhardt ºi atâþiaalþii) au creat un canon paralel sau convergent cu cel naþionalromânesc? Întrebare inutilã, fiindcã nu existãincompatibilitate între canon ºi canon naþional. Un MihailSebastian îºi conservã evreitatea în convergenþã curomânitatea în abisurile esteticului, unificator ºi diferenþiatorontologic. Bloom nu a înþeles nicio clipã esteticul la modulsimplist, formal, reþetar, la nivelul „complexelor de culturã”,gândirea lui canonicã fiind a terþului ascuns, chiar dacã nuteoretizeazã tema. Esteticul nu se aflã în antitezã monstruoasãcu naþionalul, ci cu ideologiile exclusiviste alenaþionalismului. De altfel, ecuaþia etnic-estetic a fost demultaprofundatã ºi la noi prin minþi strãlucite ca Lucian Blaga,Mihai Ralea, Mircea Vulcãnescu sau Constantin Noica.Neînþelegerea criteriului estetic, în toatã complexitatea lui, l-adeterminat, de pildã, pe unul dintre globaliºti, Mihai Mîndra,sã respingã esteticul de la temelia canonului (echivalaredirectã cu distrugerea canonului!), propunând, în schimb, cafundament interculturalitatea, singurul reper capabil „sãconfigureze canonul din prisma minoritãþilor etnice”. Înrealitate, canonul este transdisciplinar, înglobând atâtmulticulturalitatea, cât ºi interculturalitatea.

În prelungirea dezbaterilor de la simpozionul comentat,se orienteazã ºi consideraþiile din amintitul eseu al lui BogdanGhiu. Scriitorul se plaseazã, într-un anume sens, în contraperspectivei extesionale a canonicitãþii, presimþind cã diluareaabordãrilor nu slujeºte ideea globalizãrii. În consecinþã, elrecurge la o neaºteptatã metodã deconstructivã prin reducþie.Diminueazã canonul la o singurã specie ºi la o singurã limbã!Desigur, dacã le-ar fi eliminat ºi pe acestea, ar fi ajuns laconcurarea divinitãþii, la creaþia din nimic. În definitiv, ºiceilalþi postmoderniºti tind la acest soi de demiurgie primãcând sperã sã creeze un nou canon, unul global opus„expiratelor” naþional ºi universal. Interesant cã Bogdan Ghiua ajuns la noua viziune conºtient cã literatura (recte canonuloccidental) a fost ucisã de metaliteratura postmodernistã. Elare un poem extraordinar, în felul sãu, pe care l-am semnalatîn cartea mea Complexul Bacovia, un poem reductiv la un…punct! Or, punctul e echivalabil cu nimicul ºi cu dispariþialimbii înseºi. De fapt, sunt douã puncte, zice poemul, unul alb,existent deja, ºi punctul negru, pus de poet întregii poeziitradiþionale ºi moderne. Dar dupã punctul pus literaturii decãtre metaliteraturã oare nu trebuie sã urmeze ceva? Dupãtãcerea albã, ne aºteaptã canonul global, iatã ceea ce vrea sãanunþe lumii, în 2008, Bogdan Ghiu. Poetul e consecvent cu

sine ºi pleacã la noul drum cu cele douã puncte rãmase dupãmoartea literaturii. Ambele, crede el, au supravieþuit ºi vorsupravieþui canonului defunct, construind pe ruinele acestuiacanonul global. Dintre speciile literare, se pare cã n-a muritromanul, iar dintre limbile în stare sã-l perpetueze canonic –engleza. În rest, toate celelalte specii ºi limbi în stare sã leexprime vor trebui sã se retragã din faþa canonului la muzeulde antichitãþi. Cum Shakespeare n-a fost romancier, el disparedin centralitatea canonicã, supravieþuindu-i doar limba:„Literatura egal roman: acesta este canonul actual alglobalizãrii”. Bogdan Ghiu mai utilizeazã termenul canon dinpricina prestigiului acestuia printre postmoderni. De fapt,adaugã el, nici nu e vorba de canon, ci de un set de norme,noua literaturã fiind „de-lingvisticizatã” ºi „supra-semiotizatã”, solicitând renunþarea la limbile particulare, înfavoarea englezei, capabilã sã „normalizeze” ºi sã„disciplineze” piaþa literarã, „acþionând la niveluri pe careunii ar putea fi tentaþi sã le numeascã «subliminale»”.Perspectivã absolut „încurajatoare”. Dacã în canonul literartradiþional scriitorii determinau configuraþia canonului, de astãdatã canonul va trebui sã reglementeze „însãºi identitateascriitorilor. Normele supracodificã canonul”. Neîndoielnic, nise programeazã nu doar limba în care trebuie sã gândim ºi sãcreãm, ci ºi personalitatea, în funcþie de noul canon global.Ideologia „canonului” proletcultist era un joc de copii pe lângã„canonul global”! Dar mai mult de atât, nu e suficient sã scriiromane spre a fi considerat scriitor global, se mai cuvine sã tesupui „anumitor norme”, în sensul cã materia literarã þi se dã(nu o dãdeau ºi Andrei Jdanov, Leonte Rãutu sau SorinToma?), iar tu trebuie sã acþionezi asupra ei „re-constructiv”:„Normele… pre-condiþioneazã literatura, ele sunt, metaforicvorbind, «engleza» ºi «tehnologia» care restricþioneazã ºiinfra-codificã tocmai accesul globalizant la spaþiul literarcanonic care este, în momentul de faþã, romanul”, singura„Arcã a lui Noe” în stare sã ne salveze. (Bogdan Ghiu þine sãprecizeze cã acest cliºeu metaforic a fost preluat de la NicolaeManolescu, cel care a folosit sintagma tocmai într-o cartedespre roman, ca bun cunoscãtor în normativitate canonicã!).

Neîndoielnic, paradisului canonic global îi este necesarão criticã literarã pe mãsurã. ªi ea se cere a se numi criticãglobalã, ca legiferatoare supremã, în funcþie de „pre-condiþionarea politicã ºi economicã globalã” (iarãºideterminismul economic ºi politic marxist-leninist pareinocent!), toate reducându-se la o economie globalã abunurilor simbolice, o gramaticã a globalizãrii, în stare sãlichideze graniþele, independenþa ºi pãguboasa suveranitate apopoarelor ºi statelor. În sfârºit, recunoaºte împãcat cu sine ºicu lumea Bogdan Ghiu, „Globalizarea literaturii este mai multglobalizare decât literarã, adicã mai mult economie politicã ºipoliticã economicã (editorialã) decât literaturã”.

Aceasta ar fi „marea bãtãlie canonicã” a prezentului ºi aviitorului.

Triumful ªcolii Resentimentului împotriva canonuluioccidental, în tot grotescul lui, ar conchide Harold Bloom.

Cafeneaua literarã8

În copilãrie, jocul meu preferat era „de-a ºcoala”. Astãzi,când vãd manualele cu care sunt chinuiþi elevii, îmi spun cã,probabil, dacã aº fi avut asemenea manuale aº fi fugit de laºcoalã. Dar nu sunt numai elevii supuºi la cazne, ca pe vremeafaimoasei „Gramatici” pe care o probozea Creangã, ci ºiprofesorii. Dar asta e altã poveste.

În cursul dezbaterii iniþiate la Câmpina de AsociaþiaPublicaþiilor Literare ºi a Editurilor din România în 12noiembrie curent, am putut afla, de la unul dintre participanþiicare au luat cuvântul, cã Ministerului Educaþiei a interzis caelevilor sã li se mai pretindã lecturi obligatorii pentru vacanþã.Confratele nostru era scandalizat ºi, pe urmele lui, cam toatãasistenþa – scriitori, jurnaliºti de culturã, cadre didactice. Dacãîmi e îngãduitã o figurã de stil, de pe vremea lui Spiru Haretnu a mai luat acest minister o mãsurã înþeleaptã. În sinea mea,nici nu cred cã a pornit din minþile funcþionarilor de acolo ciea se va fi pus în aplicare numai la presiunile vreunui pãrintecu mare influenþã, excedat de temele stupide care le stricãvacanþele copiilor sãi. Dar, pânã la urmã, efectul conteazã.

Nu ar trebui sã ni se parã un abuz acesta. Abuz a fostatunci când elevii erau obligaþi sã prezinte caiete întregi cuconspecte dupã cãrþile pe care le-au citit, chipurile, în vacanþã.Sã zicem cã nu se punea problema sã copieze unii de la alþiirespectivele rezumate. Deºi numai asta, fãrã a mai socotitimpul imens necesar scribãlãritului, ºi era de naturã sãdistrugã ºi vacanþa (cum poate sã aibã ºcoala autoritate petimpul vacanþei într-un regim care nu e fundamentalist, asta egreu de înþeles), ºi vreo prezumtivã propensiune a elevilor maipuþin hotãrâþi pentru lecturã. Contracaratã inept cu obligaþiascrisului dupã aceea, „zãbava” cititului devenea una care numai era nici „plãcutã” ºi nici „de folos”, cum tot pomenim noicuvintele cronicarului. Port o amintire luminoasã tuturorprofesorilor mei de românã care nu ne-au obligat sã citim învacanþe.

O singurã datã am primit mizerabila „temã” de aprezenta pagini de conspecte la sfârºitul vacanþei. ªi nu m-amachitat. Altfel, eram de o conºtiinciozitate cvasi-patologicã.Motivul pe care l-am invocat? Înºiruind, în faþa clasei, titlurilecãrþilor pe care le citisem ºi numele autorilor, am întrebatretoric la câte dintre ele ar fi trebuit sã renunþ pentru a facerezumate nefolositoare? A doua oarã nu mi s-au mai cerutrezumate. Nici mie ºi nici clasei noastre.

Îmi sunã ºi acum în minte cuvintele cu care îºi încheiaultima orã a trimestrului regretatul meu profesor de fizicã ºi dechimie de la ºcoala din Dâmbroca, Ion Scârlet, un tânãrprofesor de þarã, dar una dintre minþile strãlucite pe care le-amcunoscut, un intelectual care ar fi putut preda orice materie,

începând cu matematica, pe care, ca foarte puþini ºtia sã o facãinteresantã, cum ºi este: „În vacanþã, vã rog sã nu vã gândiþisub nici o formã la disciplinele mele!”

Se înºealã cine crede cã silind copii sã citeascã îiîndrãgostim de lecturã. Ar fi ca atunci când am pretinde uneifete care a fost violatã sã aibã convingerea cã dragostea fizicãe cel mai frumos lucru din lume. O tradiþie nenorocitã, o ideede-a gata a fãcut ravagii timp de decenii în ºcoala româneascã.

Nu pledez pentru totala eliberare a elevului de obligaþii.Nu cred cã o ºcoalã care nu e exigentã îºi îndeplineºte rolul.Elevul trebuie sã citeascã. Dar nu forþat. Este de datorianoastrã – profesori, pãrinþi, scriitori, jurnaliºti – sã îl atragemspre poveºtile din cãrþi, spre bogãþia lor de idei, spreumanismul ºi spre cultura cuprinse în paginile lor. Spre cãrþilede ºtiinþã, nu în ultimul rând. În mod esenþial, vorbindu-idespre ele. Îmi amintesc, tot aºa, cã atunci când profesoaramea de românã din liceu ne-a vorbit la clasã despre cele patruromane premiate de Uniunea Scriitorilor în 1969 – Animalebolnave, de Nicolae Breban, Principele, de Eugen Barbu,Îngerul a strigat, de Fãnuº Neagu, ºi, dacã nu mã-nºel,Pãsãrile, de Alexandru Ivasiuc – am dat fuga la bibliotecã ºim-am apucat sã le citesc. [„Pentru cã exista o bibliotecã ºiaceasta achiziþiona cãrþi”, a intervenit vocea cuiva dintre ceiprezenþi la dezbatere. ªi avea dreptate.]

Dar în privinþa temelor pentru week-end, pentru vacanþeºi minivacanþe, pentru zile, nopþi, dimineþi, seri, amiezi, dupã-amiezi nimeni nu întrece sadismul cretin al unora dintreprofesorii de matematicã. Incapabili sã se ridice la înãlþimeanecesarã predãrii acestei discipline, cu poezia ei abstractã, cuîndrãznelile ºi chiar cu fantezia ei, cu imaginaþia pe care opretinde, însã ºi cu folositoarea ei rutinã, aºadar, autori saucolportori de manuale încãrcate, greoaie, mâloase, îndesate,pânã la a nu rãmâne nici un colþiºor alb pe paginã, de exerciþiiºi probleme ca pentru profesori de universitate sau pentruolimpici semiautiºti ºi nu ca pentru elevi, în profundãignoranþã faþã de stadiile dezvoltãrii creierului, ale psihicului(ºi cicã am avea un institut de ºtiinþe ale educaþiei!...), singuralor pasiune vizibilã (a celor care procedeazã aºa, desigur, sauau procedat, pentru cã sper, pentru binele generaþiei tinere ºial acestei discipline, cã hotãrârea ministerului îi vizeazã ºi pe

EseuRadu VOINESCU

Nu obligaþi elevii la lecturã! Atrageþi-i cãtre ea!

Cafeneaua literarã 9

Eseu

ei, nu doar pe profesorii de românã) mi se pare a fi aceeadedicatã temelor pentru acasã. Sute ºi mii de probleme ºi deexerciþii indicate cu toptanul sau cu norma (neapãratstahanovistã: „Rezolvaþi douãzeci, cincizeci, o sutã deexerciþii!...”), numai pentru a face un calvar din viaþa de elevºi de pãrinte. Dacã ar fi buni de ceva, aceºti aºa-ziºi profesoriar preda cum trebuie ºi nu ar mai fi nevoie ca o datã, de douãori, de trei ori pe sãptãmânã, pãrinþii sã consimtã la oredistribuire ilicitã a venitului naþional, vãrsând în buzunarelemult prea încãpãtoare ale acestor cupizi sume imense pentrumeditaþii, sume care obligã atâtea familii la restrângeridrastice ale cheltuielilor.

Revenind la literaturã, la cultura umanistã, cât de multfãceau orele de lecturã pentru clasele mici din programa anilor’60-’70! Au dispãrut, sub imperiul unor comenzi sociale maipresante, zice-se, iar rezultatul (sunt ºi alþi factori la mijloc,bineînþeles) este cã avem azi un numãr impresionant desemianalfabeþi, chiar în rândul cadrelor didactice de pe toatetreptele. Dacã ar trebui sã începem o alfabetizare la nivelnaþional, cu profesorii s-ar cuveni început. Dar ºi aceasta e oaltã discuþie.

Lectura este o necesitate care se descoperã. Pãrinþiiîncep asta, dar învãþãtorii ºi profesorii ar trebui sã o continue.Sunt ºi profesori plini de har, care se dovedesc dascãliadevãraþi, care insuflã elevilor interesul pentru cititul cãrþilor.Dar parcã sunt mai numeroºi cei care nu fac nimic. Ba maimult, îi îndepãrteazã de lecturã. Cum o fac, în primul rândmanualele, rãu concepute, stufoase, fastidioase, complicate,care trivializeazã literatura, reducându-i invenþia, farmecul ladiscuþii stupide despre actanþi, itemi ºi la alte bazaconii. Puteþicrede ce spune un teoretician literar: nu au nevoie elevii deaºa-ceva, de structuralism gãunos ºi de „gramaticalizare” adiscuþiilor despre texte. Manualele de azi se ocupã de texte ºinu de literaturã. Ca ºi cum, studiindu-ipe Michelangelo sau pe LucaGiordano, ne-am preocupa numai demodul de preparare a vopselelor, deîntinderea pânzei, de tratarea ei, deuleiuri, de consistenþa amestecurilorde culoare, de grosimea ºi naturaperilor de la diferitele tipuri depensule, de cantitatea de albuº folositãla prepararea frescelor ºi aºa maideparte. Unde mai e frumuseþealiteraturii? Nu pledez pentruimpresionism superficial ci pentrumãsurã, pentru adecvare la vârstaelevilor ºi pentru pasiune în muncadidacticã. Elevii constrânºi sã-ºiînsuºeascã un limbaj care nu le spunenimic, cu „actanþi” ºi altele, nu vordeveni niciodatã cititori.

Cu ani în urmã, un profesor demuzicã mi se plângea cã are elevicomplet amorfi ºi cã nu-i intereseazã

nimic. L-am întrebat atunci dacã a dus vreodatã la clasã unpick-up (nu apãruserã încã la noi CD-player-ele), dacã a puscopiilor bucãþi muzicale sã le explice „pe viu”, dacã aexemplificat vreun capitol din istoria muzicii cu bucãþi dincompozitorii mai importanþi. Altfel zis, dacã a cãutat sã ledezvãluie faptul cã semnele care acoperã portativele dinmanuale sunt altceva decât niºte mâzgãleli care sã umplepaginile. Nu fãcuse nimic din toate astea, bineînþeles; nicimãcar nu-i trecuse prin cap. ªi atunci, ce sã creadã eleviidespre disciplina numitã muzicã, despre importanþa ei, desprevaloarea ei? În condiþiile în care, în fond, cam fiecare elev eun ascultãtor de muzicã – de care fel o fi – mai mult decât esteun cititor de cãrþi.

Întâlnirea elevilor cu scriitorii în carne ºi oase, culiteratura lor, dezvãluirea unora dintre secretele ºi dintrefrumuseþile – îmi place sã cred – topite în substanþa versurilornoastre, a romanelor ºi a povestirilor e o soluþie care ne stã înputere. Festivalul „Primãvara poeþilor”, organizat de câþivaani în tot mai multe oraºe din þarã la iniþiativa tinerei poeteLinda Maria Baros ºi a admirabilului ºi întreprinzãtorului sãupãrinte, scriitorul Aurel Maria Baros, a probat din plin cã amputea avea un succes deloc neglijabil pe aceastã cale. Dardatoria noastrã e în primul rând sã scriem literatura acesteiþãri, a acestei Europe ºi numai dupã aceea sã ne-o facemcunoscutã ºi iubitã. Sunt alþii care au responsabilitãþi imense –plãtite, chiar, cu bani buni, de cãtre stat – în aceastã ultimãprivinþã.

Problema societãþii, a învãþãmântului nostru de azi nu edoar aceea cã noi, scriitorii, ne pierdem publicul. Rãul estemult mai mare: acela cã, prin lipsa de interes pentru lecturã,omul de mâine sã devinã unul lipsit de relief interior. Adicã unsoi de maºinãrie biologicã despre care nu se poate spune cãºtie pentru ce trãieºte.

Cafeneaua literarã10

EseuLuca PIÞU

Derivãm, prin transtextuare - dinBruno de Cessole (A sosit ora închiderii îngrãdinile Apusului, Editions de laDifférence, Paris, 2008, paginile 308, 309,310) - ce? Un encomion paradoxal, în bunatradiþie a genului epidictic declinant, unelogiu al terorismului, ba ºi al trãirii subzodia atentatelor (sin)ucigaºe, nu toate deoriginã islamicã, Doamne-fereºte!

El sunã, melodios, astfel:

* * *Trecuse o sãptãmînã de la ultima mea

conversaþie cu cel pe care-l voi porecli deacum înainte Sofistul-din-Grãdina-Luxemburgului. Pe nedrept, poate, mãsupãrase prin purtarea sa, cu semnele uneivanitãþi, ale unui pedantism noi pentrumine. ªi mai ales prin simþãmîntul ce mi-ltransmitea cã ar fi inferior propriei saleevanghelii, ºi, mai rãu, cã-mi înºela ºicredinþa în el ºi admiraþia. In pofidafaptului cã-mi dãruise poemele luiLeopardi, nu mai aveam intenþia sã-l revãdprea degrabã ºi nu credeam c-o sã amcurînd veºti de la dumnealui, cînd, peneaºteptate, trecînd pe strada Huysmans,mã izbesc de el. E nãucit. Tocmai s-aprodus un atentat într-o staþie de metroudin cartier, ca represalii, pesemne, la unrãzboi declarat de Ianchei ºi Europoiziunui despot al Orientului Mijlociu. De aiciurletul continuu al sirenelor ambulanþierepe care-l auzisem fãrã sã-i dau mai multãimportanþã ca de obicei.

Dînsul se afla prin apropiere, vãzuseprimii rãniþi, mutilaþi, plini de sînge,speriaþi; i-a asistat pe unii dintre ei pînã sãvinã salvarea, ºi e încã sub ºoc. Spontan, îisugerez sã mergem într-o cafenea din

apropiere pentru a bea una micã.Achieseazã ºi… iatã-ne într-o crîºmã de pestrada Fleurus, ca altadatã. κi trece mînape faþã ºi prin tufãriºul coameidezordonate. Chelnerului ce vine cãtre noiîi comandã un pastis ºi, dupã primaînghiþiturã, mã roagã sã-l scuz. κi revinepuþin cîte puþin ºi schiþeazã un surîs.

* * *SOFISTUL DIN GRÃDINA

LUXEMBUGULUI: M-ai surprins în plinãcontradicþie. Pãcat pentru stima, desigurexcesivã, ce binevoiai sã-mi porþi.Hehehei, cel ce se doreºte apologetulrãului extrem, apostolul Apocalipsei, îºipierde firea pentru cã a explodat o boambãºi a grãbit, poate, sfîrºitul unora dintresemenii sãi. Rizibil din partea mea, nu?

NARATORUL DISCIPOLARDAR… MEFIENT: Vã asigur cã foartefireascã-i conduita dumneavoastrã.«Omenesc, prea omenesc», iatã ce sînteþi,cu toatã faþada de cinism.

SOFISTUL DIN GRÃDINALUXEMBURGULUI: Ai dreptate.Credem cã am ucis omul vechiu din mine,dar, uite, el mai rezista, ticãlosul. Ar trebuisã mã bucur cã bãrboºii fanatici sehotãrãsc, în sfîrºit, sã grãbeascã oraînchiderii în grãdinile Occidentului ºi cãacesta din urmã cunoaºte o încheieredemnã de trecutul sãu. Sãrmana Europãfrîntã de obosealã, deºelatã sub povaraunei civilizaþii prea apãsãtoare pentruumerii ei îmbãtrîniþi, iat-o confruntatã cutrezirea varvarienilor, cu tinereþea lornemiloasã, cu resentimentul lor coroziv. Învan ne lamentãm sau ne indignãm, normalmi se pare, ba chiar potrivit legii naturii, sã

VictorConstantinMÃRUÞOIU –Ora soarelui/TheHour oh theSun, EdituraLimes, Cluj-Napoca, 2008

GheorgheIZBêESCU –Un pumnal subcãmaºã, EdituraLimes, Cluj-Napoca, 2009

Al. Florin ÞENE– Cu inima înpalmã, EdituraContrafort,Craiova, 2010

Ioan LASCU –Un aisbergdeasupra mãrii,Eseu despreopera postumã alui Ion D. Sârbu,EdituraUniversitaria,Craiova, 2009

AndreiMOCUÞA –Porcilator ,Editura Brumar,Timiºoara, 2009

Ioan MATIUÞ –Între ceruri,Editura Brumar,Timiºoara, 2009

Encomionparadoxalpentru «AllahAkbar!»

Cafeneaua literarã 11

Eseu

asistãm la aceastã revanºã a spoliaþilor, adezmoºteniþilor, a ultimilor credincioºi,impermeabili la scepticismul nostru despectatori blazaþi ai Istoriei Universale.Democraþia umanistã va fi fost paradisulOccidentului ºi… mormîntul sãu. Nu mãpot împiedica sã nu surîd de milã cînd îivãd pre gînditorii noºtri de estradãexhumînd ºi mobilizînd mumia lui Hegelspre a cerca sã-ºi justifice retractãrile,bîiguindu-ne cã, la urma urmelor, în ciudacursului ei eratic, existã o raþiune celucreazã în Istorie. Au uitat ei cumva rolulcrucial jucat de rezbel în viziunea desprelume a Filosofului din Iena?

NARATORUL DISCIPOLARDAR… MEFIENT: Unde vreþi sã ajungeþicu misia rãzboiului, neglijatã de gînditoriitembelizuali ai momentului (a cãror sectãzgomotoasã o va fi scãrmãnat amarnic DanPetrescu în ultimul sãu capodop)?

SOFISTUL DIN GRÃDINALUXEMBURGULU: Sãnãtatea eticã apopoarelor se testeazã în vîrtejul bãtãliilorºi în ciocnirea oºtilor. Fãrã vivifiantaameninþare a rezbelului, un popor adoarmepe molcuþa pernã a obiºnuinþelor sale,lãsîndu-se încarcerat în temniþa vieþiimateriale, înainte de a pierde ºi simþul ºigustul slobozeniei. Iatã-ne ajunºi în aceststadiu fatidic. Mulþumire fie adusãteroriºtilor: bombele lor izbuti-vor poate sãtrezeascã pe frumoasa pãdurii adormite dinfatala-i aþipire, cãci, aºa cum agitaþiavînturilor fereºte apa lacurilor de bîhlire,tot aºa furtuna teroristã, ce se va abatecurînd asupra Evropei cu vechi parapete,are sã ofere în mod miraculosguvernanþilor noºtri frigizi, ºi societãþilornoastre îmbuibate, ºansa istoricã de a-ºiîncetini lunecuºul pe povîrniºuldecadenþei, iar strãmutarea terorismului vaajuta Apusul sã simtã cã stãpînul nostruveºnic iaºte Moartea. În fumul negru ºimolozurile aburinde ale acestor atentate,unde Léon Bloy ar fi discernut prezenþaParacletului, bãtrînul Hegel ar fi salutatnegarea negaþiei ºi libertatea cea maiînaltã, aceea ce consistã în a nu fi sclavulvieþii.

NARATORUL DISCIPOLARDAR… MEFIENT: Vivre, oui, nosdomestiques pourraient le faireconvenablement ? notre place, mais…Vãd cã ridicaþi paharul. În cinstea cui?

SOFISTUL DIN GRÃDINALUXEMBUGULUI: În sãnãtateaduºmanilor noºtri, desigur. Le doresc sãprospere ºi sã se înmulþeascã. Allahakbar!

* * *Preþ de o clipã, m-am întrebat dacã

bãtrînul domn era sãnãtos la cap. Cei de latejghea se întorseserã cãtre noi ºi neciuruiau cu priviri bãsesciene furioase. Amplãtit consumaþiile ºi l-am tras spre ieºirepe Furierul Apocalipsei, pentru a-labandona la colþul strãzii, unde continua sãeructeze ca un om aflat în plinã transã.

* * *Preþ de douã clipe am reflectat apoi

osebirile dintre douã romane cu cheie,douã romane cu cîntec la cheie, cupersonagii imigrate din alte cãrþi (cum seîntîmplã în Medgidia lui CristianTeodorescu, unde vine sã caute azilconfortabil un caracter din ºtefan-bãnulesciana Carte a Milionarului) ori cuactanþi translaþi dinspre real, dinsprefactual, substitute ficþionare, ei, pentruindivizi cu istoricitate certã: Ravelstein,unde sînt decanonizaþi prin desfigurareMircea Eliade, Nae Ionescu sau AllanBloom, de pe o parte; pe de alta, Oraînchiderii în grãdinile Apusului, undeStauff, eroul bazial, mistagogul ouator deparadoxuri înalte, se prenumeºte Emile-Michel, precum Cioran, însã nu etransilvan, ci helvet, ºi-l atrage într-ocapcanã hermeneuticã foarte subtilã peînvãþãcelul sãu ce, dupã maturizareaintelectualã, chinuit de anxietateainfluenþelor magistrale cît poeþii lui HaroldBloom, se pregãteºte meticulos de unparicid sui generis, de un magistricidmeseriaº.

Pentru cã nu a fost în stare sã ucidã înel însuºi alumnul ori sã-i închidã gura cupumnul (cît Eminescu dupã mirabilaîntîlnire cu Arune Pumnul); deoarece nu afost capace sã omoare în el însuºi, la timp,discipolul, comiþînd adicãtelea un discretdiscipulicid…

AndreiTUDURACHI –

Destinul precaral ideilorliterare,

Editura Limes,Cluj-Napoca,

2006

Eugen EVU –Meandre.

Oglinzile luiNiram, Editura

Polidava, Hunedoara, 2009

Horia DULVAC– Efect Doppler,

Editura ScrisulRomânesc,

Craiova, 2009

VirgilCOSTIUC –Cazemate cu

ochi,FundaþiaCulturalã

Antares, Galaþi,2009

GheorgheUNGUREANU –

Fantasmagoriinocurne,

Editura Atlas,Bacãu, 2009

Codruþ RADI –Dincolo de-a fi,

Editura Premier, Ploieºti, 2009

Cafeneaua literarã12

ArteIon PANTILIE

Nu am scris niciodatã despre fotografie, însã acumdesluºesc în lucrãrile lui Marius Iosif încercarea unui pasionatde luminã care intenþioneazã sã suplineascã nevoia de spaþiupictural cu un „altceva”.

Scriitorul Marius Iosif, atât de preocupat în lucrãrile saledespre sacru în lumea contemporanã, propune o întâlnire cumetafizica în fotografie. Fotografiile lui se dezvoltã serial,începând cu ipostaze diurne, dar ºi cu probleme ce frizeazãneliniºtea unor posibile desfãºurãri spirituale (culorile alesepot sugera stãri de aºteptare, de împlinire, de neliniºte, dar ºide liniºte).

Fotografia poate deveni (sau, mai degrabã, redeveni) operfectã creatoare de esenþã – Omul este tentat sã se apropiede o lume care sã-l „primeascã”, sã-l înþeleagã ºi totodatã sã-i„rãspundã” de foarte multe ori la întrebãri. Se poate gãsi într-unpeisaj ºi altceva decât pitorescul. ªi atunci Marius Iosifviziteazã natura – peisajul cu intenþii de dialog. Cautã (ºigãseºte) în concret mult mai multe rãspunsuri la spiritualitate.

Sensibilitatea domniei sale este vizibilã în memorareaunor locuri în care a pãºit, copil sau matur, ºi care îi dãposibilitatea (mãcar parþial) de a regãsi timpul pierdut în toatãfrumuseþea lui.

Marius Iosif a fotografiat locuri, în ore, zile ºianotimpuri diferite, în speranþa gãsirii... nevãzutului, aceldincolo de imagine pe care-l cautã pictorii (poate mai apropiatde pictura chinezã decât de cea europeanã).

La domnul Iosif, fotografia capãtã un caracter misticprin solicitarea „adevãrului”. El nu este un scormonitor deinstantanee – de spectaculos – ci, mai degrabã, îºi alege cugrijã „temele”, considerând fotografia ca o spiritualizare – oposibilitate de comunicare cu un limbaj propriu.

„Fotograful” Marius Iosif are rãbdare, ca ºi natura defapt, sã se facã dimineaþã, sã rãsarã soarele, sã se împlineascãsau sã apunã. El ºtie cã existã un cadru compoziþional, care areverticale, are orizontale, cã existã planuri vizibile, dar ºiinvizibile, cãutând ceaþa (sau aburii) ca aliat, în dorinþa de acomunica cât mai bine relaþia om – naturã – frumuseþea caatare. Chiar dacã fotografia este un mijloc oarecum mecanicde expulzare a unor acumulãri, la domnul Iosif ea trãdeazã unîndrãgostit de picturã. El foloseºte la maximum „elementele”de limbaj gãsite în naturã, lumina ºi umbra, verticalitateacopacilor, razele de soare, „estompa” atât cât îi permitetehnica, clarobscurul, caldul ºi recele, cantitatea etc.

Trebuie sã remarc aici speranþa domniei sale vizavi defotografie, cã ea poate sã-l readucã pe om în faþa Naturii (darºi în interiorul ei). Toþi artiºtii, când au momente de cumpãnãîn creaþia lor, se reîntorc la Mama Naturã. Mama Naturã oferãfoarte multe cãrãri, dar ne roagã sã le gãsim pe cele hãrãzitenouã sau nu?!

Marius IosifS-a nãscut la 25 martie 1953 în

Timiºoara. Între anii 1978-1979 afost redactor la revista Echinox,revistã în care a ºi debutat. Dupãabsolvirea facultãþii revine laSighiºoara, lucrând ca profesor încomuna Daneº.

Membru al cenaclului „Agora”,este unul din principalii organizatoriai Festivalului de poezie de laSighiºoara (iniþiat la începutul anilor80, interzis de securitate, reluat dupã

1990 sub titulatura „Poezia de avangardã”). Este ºi membru fondator al Societãþii Culturale „Agora”,

societate a cãrei revistã a apãrut la Blois. Coordoneazã,împreunã cu Dorin ªtefãnescu, colocviul de filosofie „Kairos”din acelaºi oraº.

Colaboreazã la revistele Vatra, Familia, Transilvania,Euphorion, Idei în dialog º.a. Articolul Ceauºescu ºi Noica,apãrut în revista Vatra în 1990, este reprodus în traducere înrevista olandezo-belgianã Filosofie Magazine (1995) ºi înrevista de limbã românã Clipa (2003) din SUA.

Debutul editorial are loc în 1999 cu volumul de eseuriTragedie ºi Haiku – eseu despre devenirea sensibilitãþiimoderne (Editura Paralela 45, Piteºti), pentru care a fostdistins cu premiul pentru eseu al Asociaþiei Scriitorilor dinTârgu-Mureº. În 2000 a publicat romanul Petra (EdituraParalela 45, Piteºti).

Din anul 2002 devine membru al Uniunii Scriitorilor dinRomânia. Este prezent în antologia de poezie Gefärlicheserpentinen, Editura Druckhaus, 1998, ºi în antologiaTransilvania mon amour, Siebenbürgische Elegien - Elegiiardelene, Editura hora, Sibiu, 2009.

În 2003 îi apare la Editura Ecco din Cluj-Napocatraducerea Zen: din spusele ºi versurile maeºtrilor. Meditândasupra problemei sacrului în lumea contemporanã, MariusIosif e preocupat de nevoia noastrã profundã de sacralitate,nevoie cãreia i se rãspunde cu un sacru denaturat, un sacrusintetic (Sacrul sintetic în revista Vatra nr. 3/2009), reprodusîn România culturalã).

Simþind nevoia unor îndrumãri spirituale ºi culturale,Marius Iosif împreunã cu bunul sãu prieten Gabriel Petric îlviziteazã în 1981 pe Constantin Noica la Pãltiniº. Relatareaîntâlnirilor cât ºi documente ale unor tineri pe atunci, aflaþi înaceeaºi cãutare - Mihai Carataº, Virgil Diaconu, AugustinPop, Traian ªtef, Dorin ªtefãnescu - apar într-o carte recentã:Gabriel Petric, Jarul din zãpada sclipitoare. Revederi cuNOICA, Editura Limes, 2009.

ªi fotografia poate deveni un „observator” al luminii...

CLUBULCafeneaualiterarã48 Ianuarie 2010

Zofia BESZCZYNSKABrice GUILLEMONTGrigore VIERUClaudia DUMINICÃ KEUTERMANApare sub îngrijirea lui Virgil DIACONU

***am vãzut ce nu voi avea drept sã vãd: o pasãre atârnând cu capul în jos,o femeie cu privirea albã,sângele împroºcând dintr-o arterã

am devenit o fiarã

dansez în jurul focului: alungatã suntde pietrele din apropierea apei –

încetiºor trec de cealaltã parte

***am deschis fereastra, am lãsat sã intreîn camerã marea cu marginile ei verzi,cu solzii ei de sticlã,cu atât de multe inimi de piatrã. pietricelele se furiºeazã sub unghiilepicioarelor mele lãsând în voiea-ºi face loc rãdãcinile: melcineîndemânatici ºi aspri. este molipsitor? mã întreb,voi deveni la fel ca ei?

ºi atunci cine mã va recunoaºte

***eu am pentru tine pâinea iar tu ai pentru mine piatra

eu am pentru tine steaua iar tu ai pentru mine fierbinþealacãrnii tale

ne cufundãm în tãcere

nimic nu a fost dus la bun sfârºit

***cãlãtoria este o sãrbãtoare:

dragosteaeste o sãrbãtoareîn umbra unei catedrale

deasuprapãmântului arid

noi întemeiem grãdinile

sub un soare de asemeneanãprasnic

***visul: se rostogoleºte pe scãri pânã la diferite culori. eu nu ºtiu nimic: în lung merg încetiºor descoperind marginile

***toamnacelor care iubesc altfel: sunt eucea care iubeºte altfel. nulãconsolare: lumea nu se va schimba. ca de obicei vor cutreiera picioarele noastre

pânã când vom crede cã ne crescaripi

Prezentare ºi traducere deNiculina OPREA

CLUBUL Cafeneaua literarã2

Zofia BESZCZYÑSKA

Zofia BESZCZYÑSKA este membrã a Asociaþiei Scriitorilordin Polonia - PSP, a Centrului Baltic pentru scriitori ºi traducãtoridin Suedia ºi a mai multor consilii internaþionale privind promovareacãrþii pentru tineret (IBBY). Este cunoscutã atât ca poetã ºi autoarede poveºti fantastice cât ºi ca traducãtoare ºi critic literar. Pânã înprezent, Zofia Beszczyñska a publicat peste 15 cãrþi pentru copii, 5cãrþi de poezie pentru adulþi ºi o traducere. Poeziile sale au fostpublicate în limbile englezã, francezã, spaniolã, germanã, lituanianã,macedoneanã, portughezã, sârbã ºi cehã, poeta bucurându-se de oactivitate literarã importantã, totodatã ºi de o recunoaºtereinternaþionalã adecvatã. A fost invitatã la numeroase festivaluri depoezie ºi amintesc pe cele de la Sarajevo (Bosnia-Herþegovina,1998), Struga (Macedonia, 2002, 2003), Havana (Cuba, 2007),Calcuta (India, 2007), Granada (Nicaragua, 2009), Paris (Franþa,

2009). Volumele de poezie pentru adulþi sunt: L’île des lumières(2004); Des lieux magiques (2003) ; Je vie en chantant (1996) ; Lejardin vide (1993) ; Une fenêtre dans un arbre (1992).

Deºi scrie o poezie prin excelenþã de dragoste, o sensibilitatedusã la extreme caracterizeazã poezia Zofiei Beszczyñska. Aproapedin fiecare vers al acestei poete se desprinde fragilitatea fiinþeiumane dublatã de responsabilitatea cunoaºterii ºi a trãirii dupã unanumit cod cu certitudine autoimpus. Criteriile de analizã la careautoarea recurge sunt clare iar gândirea poeticã e fermã, acesteafiind, de fapt, elementele care duc la o exprimare fãrã echivoc, iarîntr-un text poetic relativ scurt poeta îºi poate exprima, cu destulãuºurinþã, convingerile artistice. Poeziile pe care vi le propunem sunttraduse din limba francezã. Primele douã fac parte din volumul „ Deslieux magiques “, iar celelalte sunt inedite.

Brice Guillemot s-a nãscut în 12 aprilie 1981 laMont-Saint-Aignan, Franþa. Este absolvent al unuimasterat de sociologie la Universitatea din Rouen.Poemele de mai jos reprezintã debutul sãu absolut.

Se pareSe pare cã îi vom asculta pe nebuni, nu pe înþelepþiªi cã va trebui sã spunem da,

de nu pretutindeni ni se va spune nu.Se pare cã pomii îºi vor pierde frunzele pentru totdeaunaªi cã va trebui sã ne plecãm mintea pentru câþiva bani.Se pare cã vecinul meu nu-mi va mai fi prietenªi cã ruga mea nu va fi auzitã.Se pare cã vântul va bate tareªi-mi va lua cu el iubirea.Ies din tunel,Strig ºi plâng.

Duºul10h30, ies de sub duº,Respir în tãcereApoi ies pe balcon.Pãsãrile cântã ºi vântul mângâie frunzeleSunt curat.Aprind televizorul…Ce pãcat, trebuie sã mã spãl din nou.

Ziua de cumpãrãturiÎn dupã-amiaza asta mi-am fãcut cumpãrãturile la

supermarket, acolo unde, o datã în plus, n-am fãcut afaceriprea bune. Camerele de luat vederi râd de mine vãzându-milista lungã ºi plinã de ºtersãturi ºi cãruciorul plin ochi. Ca înfiecare sãptãmâna, mã târãsc prin labirint cu ochii largdeschiºi, traversând ceaþa. Melodiile mã leagãnã în acest danscaraghios al conºtiinþei. Iau din fructe ºi legume ca ºi cumacestea ar fi fãrã suc ºi parfum (poate cã aºa ºi sunt). Gusttotuºi o cireaºã gândindu-mã la cumpãrãturile de sãptãmânatrecutã. Ce tare seamãnã zilele… Gustul cireºii? L-am uitatdeja. Oamenii din jurul meu au ochii deschiºi, ca mine, dar nune vedem. Un orb poate foarte bine sã vadã culorilecurcubeului. Un copil îmi surâde. Conºtiinþa de a fi ca ºi mortmã aduce la viaþã.

Preþul reuºiteiCu ochii umeziþi de vântul dureriiPrivesc doi porumbei care sãrbãtoresc iubirea.Îmi petrec timpul cu oameniiCu atenþia fixatã Asupra rândurilor pe care le-au scris.

Ambiþia omului modern, sã reuºeascã cu orice preþ.Sã te pliezi voinþei celorlalþi.Mi-am pierdut din prieteni

fiindcã ceasurile trec prea repede.Am ratat întâlniri, examenele se apropie.

Fug dupã timp ºi fericirea se duce.

În româneºte de Letiþia ILEA

CLUBUL Cafeneaua literarã 3

Brice GUILLEMOT

Marius IOSIF

Când Când am sã mor,sã mã îngropiîn lumina ochilor tãi.Lumea venitã la mormântul meu va sta îngenuncheatã în faþa ta mereu. Ca nimeni sã nu-mi joace pe mormânt, sã nu fiu, ca strãmoºii, pus sub ierburi ºi pãmânt –îngroapã-mã-n lumina ochilor tãi, femeie de pe urmã, femeia mea dintâi.

WhenWhen I diebury mein the light of your eyes.The peoplecoming to my gravewill always bend their kneesin front of you.Lest anyone Should stamp their feet

on my tomb,Lest I should be laid,

like my ancestors,

under grass and ground–bury me in the lightof your eyes, my last woman, my first woman.

IubitoCeea ce, neauzit, Din ramuri cadeSunt frunzele noastre.Dar mãrul?Mãrul de aur?

Ceea ce, îndepãrtat,Sunã în cântecSunt cuvintele noastre.Dar cântecul Sãrbatorile lui?

Ceea ce, clar, Spre mare aleargãSunt izvoarele noastreDar marea? Întinsul ei liber.

Al cui e cerul,Liniºtea lui?Când stelele cadSunt stelele noastre,De jale cãzând.

Spartã zace oglindaZilelor în careUluit descopereamChipul tãu fãrã seamãn,Dragostea.

Sunt ochii mei ºi-ai tãiCei care triºti acumSpre tãcere se-nchid.TãcereCãzând pe tãcere se aude.

Iubito!

My dear oneWhat is falling – unperceived – From the branchesAre our leaves.What about the apple?The golden apple?

What is sounding – far away – In a songAre our words.What about that song?And its celebrations?

What is running – clearly – To the seaAre our water springs.What about the sea?And its free wideness?

Whose is the sky?And its silence?When the stars are fallingThey are our starsIn deep sorrow falling.

Broken is lying the looking-glassOf the days when – amazed – I discovered Your peerless face,The Love.

It’s your eyes and my eyesThat are in sorrow closed Towards silence now.SilenceFalling down on silence

one can only hear.

My dear one!

Traducere de Camelia MANEA

CLUBUL Cafeneaua literarã6

Grigore VIERU

HAI KU: STUDIU DE ÎNGER Când un înger se îndrãgosteºteE redus la stadiul de om.

HAI KU: PRIMUL ÎNGEROdatã, un înger a cãzut pe pãmânt.A doua zi, dimineaþa, trecãtoriiAu gãsit, în ºant, un înger stricat.

HAI KU: AL DOILEA ÎNGERA existat odatã ºi al doilea înger pãzitor. ªi el, a devenit cumpãrãtor de suflete.În ciudata îndeletnicire, avea în palme castele de nisip. Vânzãtorii erau orbi.

RUGÃCIUNEArareori,Când îngerul îmi face semnMã rog, Doamne,Împãrãþia ta sa fie hranãPentru viaþã ºi peste moarte.Aici, pe PãmântDesparte-ne binele de rãuAºa cum tai felii ziua cu noapte.Cornul luniiSã cearnã fãina luminii peste plâns,Roºul vin de pe MarteSã spulbere durerea din surâs,Pe limpedea Venus! Renaºte lacrima,Sã adoarmã vicleanul ochi de peºte,Al urii dintre strãini.În RaiCurcubeice flori împleteºte înªtergarul pus sub coroana de spini.Dacã nu cer prea mult,Din livada Raiului,Dãruieºte-ne la desert,Suferinþa optimii de mãr.Acesta da ospãþ! Sã ne rugãm pentru bucate.Îti mulþumim þie, Doamne,Pentru ce ne-ai dat azi!Voi, Îngeri ºi Dumneavoastrã, Maica Domnului,Veniþi de mâncaþi cu noi!În SufletCredinþa-n iubire “fie sã vieºi vie sã fie”

RÃSTIGNIREUn sunet ciudat mã destramã,ascultându-l lupii-ncep sã urle,nimic dumnezeiesc nu mai coboarã,ca-ntotdeauna,între tãlpile mele ºi pãmânt,între tãlpile mele ºi apã.Sângerândîngerii îºi iau zboruldin fiinþa mea,dar viaþa lor se sfârºeºtela picioarele mele,strãinii îºi cresc puterea peste trecutul meu,TOTUL SE TERMINÃ,substantivul ºi verbul, lumina se întoarce în umbrã.Numai eu,numai eu,etern magnific soldat,pãtrund într-o statornicie rece,într-un aer infinit,CONTAMINAT,contaminat.

Aºtept,de pe cruce,sã mã salveze ceva omenesc,spãlându-mã, primenindu-mã,pregãtindu-mãde rãzboiul cu spaþiulîn care urmeazã sã mã înalþsã mã înalþsã mã înalþ.

CLUBUL Cafeneaua literarã 7

Claudia DUMINICÃ KEUTERMAN

Nr. 1/ februarie 2006Liviu Ioan STOICIUMaria BOLOGAAnca BARBU

Nr. 2/martie 2006Claudiu KOMARTINOana Cãtãlina NINUOlga ªTEFAN

Nr. 3/aprilie 2006Gabriela IVAªCUEugen CAZANMiruna VLADA

Nr. 4/mai 2006Gheorghe GRIGURCUIonel BOTA

Nr. 5/iunie 2006Adrian Alui GHEORGHECostel STANCU

Nr. 6/iulie 2006Ioan ÞEPELEACornel SÂNTIONCUBLEªAN

Nr. 7/august 2006Ion HOREAElia DAVID

Nr. 8/septembrie 2006Ileana ROMANEchim VANCEA

Nr. 9/octombrie 2006Gellu DORIANDenisa POPESCU

Nr. 10/noiembrie 2006Cassian MARIA

SPIRIDONFlorin DOCHIA

Nr. 11/decembrie 2006Lucian VASILIU Paulina POPA

Nr. 12/ianuarie 2007Virgil DIACONU LOLITA

Nr. 13/februarie 2007Paul ARETZU Mona VÂLCEANU

Nr. 14/martie 2007Ioan MATIUÞIlie VODÃIAN

Nr. 15/aprilie 2007Florian STANCIUAdrian SUCIU

Nr. 16/mai 2007Eugen EVUConiþa Lena

Nr. 17/iunie 2007Cartea îngerilor -

autori copii

Nr. 18/iulie 2007Petruþ PÂRVESCURomulusCONSTANTINESCU

Nr. 19/august 2007Eugenia REITERNicolae EREMIA

Nr. 20/septembrie 2007Niculina OPREAEugen BUNARU

Nr. 21/octombrie 2007Gaal ARONªtefan AL.-SAªA

Nr. 22/noiembrie 2007Robert ªERBANCristina ONOFRE

Nr. 23/decembrie 2007ªtefan Ion GHILIMESCUErkut TOKMAN

Nr. 24/ianuarie 2008Poezie francezã

contemporanã

Nr. 25/februarie 2008Youssef RZOUGAHarmonie BOTELLAAngela de SOUZA

Nr. 26/martie 2008Marie-BénédicteHARRISONClara MãrgineanuIon Toma IONESCUAlexandru Jurcan

Nr. 27/aprilie 2008Alexandra Emilia BUCURAndreea Despina POPOVICICostin TÃNÃSESCULavinia ALEXAAlexandra TOMªA

Nr. 28/mai 2008Mihai BORªOªHoria MOCANU

Nr. 29/iunie 2008Aurel SIBICEANUViorel MIREA

Nr. 30/iulie 2008Aida HANCERBogdan FEDEREAC

Nr. 31/august 2008Dan Bogdan HANUValeria MANTATÃICUÞUGeorgiana MIRZA

Nr. 32/septembrie 2008Nopþile de Poezie de la Curtea de Argeº

Nr. 33/octombrie 2008Horia DULVACFlorian STANCIUAlexandru JURCAN

Nr. 34/noiembrie 2008Gabriela IVAªCUSimona DUMITRACHECãtãlina CADINOIUVirgil DIACONU

Nr. 35/decembrie 2008Sherko BEKASAncelin ROSETINicolae BÃCIUÞ

Nr. 36/ianuarie 2009Yves BONNEFOYRadu ULMEANUAlexandru MÃRCHIDAN

Nr. 37/februarie 2009Enrique MOYAIon SCOROBETEIoan PINTEA

Nr. 38/martie 2009Sherko BEKASMihaela ALBUMarius CHELARU

Nr. 39/aprilie 2009Petruþ PÎRVESCUIon LAZUIon Toma IONESCU

Nr. 40/mai 2009Aura CHRISTI

Nr. 41/iunie 2009Radu CANGEMichel MARTIN

Nr. 42/iulie 2009Gheorghe TOMOZEIRaluca GROSESCUIoan VINTILÃ FINTIª

Nr. 43/august 2009ªtefan Dumitru AFRIMESCUSorin LUCACI

Nr. 44/septembrie 2009Victor MARTIN

Nr. 45/octombrie 2009Ioan N. ROªCANichita STÃNESCU

Nr. 46/noiembrie 2009Mircea BÂRSILÃ

Nr. 47/decembrie 2009Silvano GALLONRemus Eduard ªTEFAN

În CLUBUL Cafeneaua literarã au apãrut:

În 1873, când boierul Costache Cornescu, cu care de altfel erarudã apropiatã, îi încredinþeazã manuscriptul Manualul vânãtoruluipentru a-i întocmi o precuvântare, la numai 39 de ani, AlexandruOdobescu avea în spate o carierã impresionantã de magistrat,arheolog, ministru al Cultelor, ministru al Monumentelor,academician ºi organizator al Pavilionului Românesc din cadrulExpoziþiei Universale de la Paris (1867). Prin bravura osârdiei sale,s-o spunem, Tezaurul de la Pietroasa fusese restaurat cu atenþie înstrãinãtate ºi expus cu acest prilej în Oraºul Luminã.

Ce experienþã ºi mai ales ce competenþe avea ca vânãtor ConuAlecu la acest moment aflãm din capitolul doi a ceea ce a devenitrespectiva precuvântare, adicã din Falsul Tractat de Vânãtorie,pedantesc ºi arhaic autointitulat Pseudo-Kineghetikos: “Eram bãiatde vreo treisprezece ani când am învãþat sã dau cu puºca; -mãrturisesc însã cã de atunci n-am mai fãcut nici un progres înaceastã artã; ba chiar aº zice dincontrã! (…) Colonelul Enghel îmidãrui o puºcã cu douã þeve, scurtã ºi uºoarã, croitã ºi cumpãnitã chiardupã trupul ºi dupã puterile mele; el mã învãþã cum s-o umplu, cumsã ochesc ºi cum sã trag. De aici înainte, vai ºi amar de bietele vrãbiide pe garduri! Pe toatã ziua stricam într-însele câte un corn de praf ºicâte o pungã de alice (…) Mi se pare cã într-atâta se cam mãrginescfoile de dafin (simbol al gloriei, n.a.) ce am putut culege în carieramea cinegeticã… De-aº fi zic, mai lãudãros, aº putea sã adaug cã totpe malurile Bãlþii-Albe, m-am încercat a da ºi-n ciovlice de celemoþate (pãsãri de baltã, numite ºi nagâþi, n.a) care se tot cletinã înaer ºi pe uscat, strigând: ”kibrit! kibrit”; am ochit adesea ºi în“Ciocârlia cea voioasã ce-n vãzduh se legãna” (C. Negruzzi, înAprodul Purice, n.a.), ba unde pui cã am cutezat a trage cu puºca ºi-ncârdurile de gâºte sãlbatice ce trec mereu cu grãmada de-a lungulBuzãului. De nu m-ar fi oprit vãcarul satului, aº fi nimerit desigur ºiun graure din cei ce zboarã printre vitele din cireadã…” Dincolo deironia bonomã de netãgãduit, cam aºa stãteau de bunã seamã lucrurileîn privinþa înzestrãrii vânãtoreºti a lui Odobescu, care, nu zic, eposibil sã mai fi dat ocazional cu puºca în jurul Bucureºtiului cuprilejul numeroaselor partide de vânãtoare care se organizau de cãtreprotipendada vremii, cum scrie bunãoarã Alexandru Pelimon.

“Prefaþa” academicianului la Manualul vânãtorului luiCostache Cornescu s-a transformat sub pana cãrturarului, cum singuro spune, într-o cãlãtorie fantasticã “cu un sac aºa de îngreuiat de totfelul de petice ºi de surcele, adunate de pretutindeni”. Dar, sã-i dãmcuvântul lui G. Cãlinescu. Dupã aproape 70 de ani de la apariþia cãrþiicare s-a publicat cum se ºtie separat ºi a cunoscut în timpul vieþii luiOdobescu douã ediþii, pentru divinul critic “Pseudo-Kineghetikoseste un pot-pouri bine armonizat, un magazin de bric-a-brac literar,cuprinzând orice obiect artistic, de la descripþia exactã de autor a unuitablou, pânã la cuplet. Farmecul stã, aprecia el, în scandalul de asurprinde un om atât de serios, schiþând cancanul pe scarã rulantã abibliotecii lui înþesate cu autorii greci sau de a ascunde litografiilibertine în sala cu marii maeºtrii ai picturii”. Nu e cazul sã analizezaici exageraþiunile ºi nici caracterul romanesc al Istoriei cãlinesciene,însã consideraþiile sale în ceea ce-l priveºte pe estetul Odobescu ºi alsãu Fals Tractat de vânãtorie conþin un mare adevãr. Angrenat în atâtde diverse ºi presante treburi oficiale, preocupat de arheologie ºiistoria artei (unde, deºi rãmâne un mare diletant, are contribuþii pestecare nu se poate totuºi trece uºor), înconjurat de o bibliotecã imensãºi subjugat cu totul de proiectul traducerii operei poetice a antichitãþii(13 volume realizate!), cãrturarul format la ºcoala istoricã a unuiJules Michelet ºi Edgar Quinet a rãmas în epocã strãin contextuluirealitãþii imediate în care a trãit. Contemporan, de pildã, cuEminescu, Creangã ºi Caragiale, el nu pare a înþelege nimic dinimportanþa acestora ca scriitori, decretându-l, cum se ºtie îndeobºte,

drept cel mai mare poet pe Sihleanu…, coleg de ºcoalã cu el laSfântu’ Sava! Interesat de izvoarele ºi mãrturiile istoriei vechi aRomâniei, Odobescu a fost complet strãin de orice mondenitate ºi cuatât mai mult, se poate bãnui ºi o mãrturiseºte el însuºi, faþã de modavânãtorii. Cu siguranþã, Dante, Virgiliu, Horaþiu, Terenþiu, Pliniu,Plutarch º.a. îi sunt mai puþin peste mânã…

Un accident productiv între preocupãrile sale decât o aplicaþiela obiect, Falsul tractat de vânãtorie este în multe privinþe o operã desavantã erudiþie ºi estetism, necum un reflex scriptural al petreceriitimpului ºi agapã cu prietenii. “Ca un nevânãtor ce sunt, îi scriaprefaþatorul lui Constantin Cornescu, m-am apucat sã colindrãstimpii ºi spaþiile, cãutând cu ochii, cu auzul ºi cu inima, priveliºti,rãsunete ºi emoþiuni vânãtoreºti”. În bibliotecã mai abitir decât încâmp deschis (eu rãmâi tot bine încredinþat cã cele mai dulcimulþumiri ale vânãtoarei sânt acelea în care trupul nu se aflã osânditla pedeapsa jidovului rãtãcitor), cãlãtorul cu inima trãieºte emoþiaintensã a vaerului ºirului de cocoare ºerpuind pe bolta cereascã înamurg. Eruditul, fãrã discuþie, ºi nu crudul vânãtor ºtie cã în acestebrâie de pãsãri cãlãtoare “divinul Dante a întrevãzut graþioasaimagine a stolului de suflete duioase, de unde se desprinde, spre a-ºideplânge restriºtea, gingaºa lui Francescã”. Imaginea dantescã asufletelor pãcãtoase muncite în bolgiile Infernului îl urmãreºte cuosebire pe Odobescu pe tot parcursul capitolului dedicat vânatuluiimpenat. “Poetul nu aflã, în puternica sa închipuire, scrie cu profundãempatie Odobescu, alte imagini mai potrivite spre a descrie pe aceinenorociþi, decât a-i asemui când cu ºire lungi de melancolici cocori,când cu stoluri zãpãcite de grauri, când în fine cu amoroaseporumbiþe (turturele, n. n.) care, chemate de dorinþã, cu aripile întinseºi-nnodate, zboarã cãtre dulcele lor cuib, purtate prin aer de dorul cele-ncinge: Quali colombe dal disio chiamate/ Con l’ali aperte eferme, al dolce nido/ Volan, per l’aer dal voler portate”. În finalulcapitolului asupra cãruia am stãruit, scriitorul nu se poate abþine de a-lconvoca pe “vechiul poet român” Ienãchiþã Vãcãrescu a cãruiAmãrâtã turturea îi serveºte drept cea mai potrivitã oraþiune funebrãpentru tot vânatul împenat. Citez, in extenso: “Rãpitã de armoniaacestor suave versuri, ciripite în dulcea limbã toscanã (în acestdialect ºi-a scris Dante Divina Comedie, n.a.), inima se avântã ºidânsa pe urmele amoroase ale pasãrii uºoare; ochiul o însoþeºte prinspaþiu; gândul se rãsfaþã în desfãtãrile acelui cuib dorit! Dar acolo,sub adâncul frunziº al codrului stã vânãtorul, cu ochiul aþintit lapândã, cu braþul ager la trãgaci. Blânda turturicã a sosit, ameþitã debucurie, aproape de soþul ei; ea s-a pus alãturi cu dânsul pe o cracãverde a stejarului; gungurind, ea îºi scuturã aripile ºi-ºi înconvoaieguºa argintie. Soarele de amiazã varsã emanaþiuni voluptoase decãldurã în rariºtea pãdurii ºi sub umbra copacilor; razele lui sestrecoarã luminoase printre frunze ºi sclipesc ca aurul pe undelelimpezi ale pârâului. Totul în fire e liniºte, tãcere, dor ºi speranþã;totul pentru norocita pãreche, pluteºte în visuri de plãcere, în farmecamoros! Cu gândul, ea soarbe poate o eternitate de fericiri! Dardeodatã un pocnet fatal rãsunã; echo îi rãspunde de prin toateadâncimile codrului trezit. O sãrmanã pãsãricã a picat moartã substejar. Vânãtorul vesel o azvârle sângerândã în tolba sa. Dar soþiaturturicã, cea care, vai! a rãmas cu zile, Cât trãieºte, tot jãleºte/ ªi nuse mai însoþeºte!/ Trece prin flori, prin livede,/ Nu se uitã, nici nuvede.// ªi când ºade câteodatã,/ Tot pe ramurã uscatã;/ Umblã prindumbrav-adâncã;/ Nici nu bea, nici nu mãnâncã.// Unde vede aparece,/ Ea o turburã ºi trece;/ Unde e apa mai rea,/ O mai tulburã ºibea.// Trece prin pãdurea verde/ Si se duce de se perde;/ Zboarãpânã de tot cade,/ dar pe lemn verde nu ºade.// Unde vede vânãtorul,/Acolo o duce dorul,/ Ca s-o vazã, s-o loveascã,/ Sã nu se maipedepseascã!”

Cafeneaua literarã 21

Eseuªtefan Ion GHILIMESCU

Anticul Odobescu

Cafeneaua literarã22

EseuElena Maria SMARANDA

Timpurile pe care le trãim agitã sloganece se doresc deopotrivã inteligente ºioportune. Toate vorbesc de scopul cel maiînalt pe care oamenii acestei economiinevoiaºe este înþelept sã-l aibã în viaþã:pricopsirea cu orice preþ. Modelele eficienþeisunt icoane ale noii religii consumeriste, iarproprietarii conturilor cu cifre enorme,arhanghelii-vedetã care fac cu ochiul mulþimiiadulatoare. Mass-media, care se închinãadânc tot unui idol al banului, rating-ul,aduce neîncetat în faþa ochilor noºtri pe aºaziºii oameni de succes. Majoritatea au relaþiidestul de încordate cu gramatica limbiiromâne. ªtim cu toþii cã dintre aceºtia, uniireprezintã România în ParlamentulEuropean. Alþii sunt primari. Tinerii noºtri,elevi, studenþi, dar nu numai ei, ºtiindacestea, dar ºi altele asemãnãtoare, pot trageo seamã de concluzii. Ele nu au cum sã fiefavorabile unui îndemn la educaþietemeinicã. Dacã mi se spune cã aceasta estefaþa rea a democraþiei, adicã tiraniamajoritãþii, am sã le amintesc cã ea nu esteobligatorie. Cel puþin nu atât de tiranicã.Decizia majoritãþii dintr-o þarã poate sã aratecã ea respinge pe semidocþi, pe impostori ºilichele. Dacã asta nu se întâmplã la noi, sedatoreazã faptului cã avem o formã dedemocraþie rudimentarã, care, la rândul ei, sedatoreazã pãstrãrii unor rudimente degândire. „Adevãrata democraþie pleacã de lapremisa cã orice individ este suficient deeducat pentru a înþelege esenþa ei”, spuneaîncã din sec al XIX-lea, poetul ºi eseistulamerican R.W. Emerson. Omul instruit, curepere morale, este adevãrata temelie pe carese înalþã o democraþie responsabilã.

A început gãlãgioasa campanie electoralã.Continuã sã se adânceascã criza economicã.Educaþia este într-o continuã crizã, iar, lucrucert, elevii schimbã mai mereu biblioteca pediscotecã. Nu este rãu dacã ar mai rãmânecâþiva ºi în biblioteci. Dar nu este rentabil,cultura este adevãratul lux, este fiþã. Cãrþile,în cel mai bun caz neinteresante, trebuiecitite doar pentru examene chinuitoare. Semai citesc cãrþile proaste, multe ºi promovateagresiv, care stau neruºinate în vitrine, pe

tarabe, lângã opere literare valoroase. Pesteultimele, deopotrivã titluri ºi autori,ignoranþa cvasi-generalizatã lasã doarîntuneric.

Trebuie sã amintim ºi lectura ziarelor.Mai puþin cele sportive, cu fotbaliºti, maimult cele de scandal, foarte scandaloase ºinumeroase, cu multe poze a unor personajecare etaleazã lipsa oricãror inhibiþii. Dacãmai punem la socotealã ºi revistele caretrateazã aceleaºi subiecte arzãtoare ºiemisiunile de acelaºi gen ale câtorvateleviziuni, putem trage concluzia cãrevoluþia sexualã în secolul al XX-lea nu aînceput în Occident, acum peste cinzeci deani, ci în România dupã cãdereacomunismului. În aceste condiþii la ce estebunã lectura? Publicaþii precum Dilema,Cultura, Idei în dialog, România literarã,Revista 22, sunt, trebuie spus, necunoscutechiar ºi pentru unii intelectuali.

Galaxia Gutenberg a apus, noua epocãdigitalã este în plinã afirmare, s-a spus decãtre unii. Educaþia este una de tip vizual, aimaginii de pe ecran, nu a textului tipãrit.Psihologii însã ne avertizeazã cã lecturaclasicã (aceea cu o carte în faþã, ale cãreipagini miros a cernealã sau a ciuperci) estesingura cale ce oferã intimitate ºi ritm optimde asimilare necesare dezvoltãriiintelectuale. Dealtfel, pericolele abandonãriilecturii au fost semnalate de numeroºioameni de ºtiinþã ºi de culturã. Cel mai gravpericol este acela care ne vorbeºte cã lipsageneralizatã a exerciþiului lecturii duce la osocietate fãrã repere valorice, fãrã fundamentmoral ºi doar cu o vagã identitate culturalã.

O asemenea societate distopicãimagineazã Ray Bradbury în cartea saFahrenheit 451, scrisã în 1951 ºi ecranizatãde Francoise Truffaut în 1966. Pentru aasigura un nivel redus de gândire apopulaþiei, regimul totalitar pedepseºtesângeros pe cel care citeºte cãrþi ce nu aparþinpropagandei oficiale sau „culturii” de tarabã,în sensul unui nivel intelectual foarte scãzut.Aceste cãrþi de elitã erau vânate împreunã cucititorii lor ºi distruse. Conºtient de pericoluldispariþiei unor titluri fundamentale ale

DESPRE OBICEIUL PIERDUTDE A CITI O CARTE

*** – Anuarulde martie editatde ColegiulNaþionalBãnãþean dinTimiºoara,Editura Aethicus,Timiºoara, 2009

*** – Rodulcâmpiei. AntologieRoºiorii deVede, EdituraTipoalex,Alexandria, 2009

*** – Alteþãrmuri. Antologie deprozã SF, f.e.,Bucureºti, 2009

*** – Trupul ºiaripa. Truplu shiarpa, Antologiede poezieromânã-aromânã, EdituraFundaþieiCulturale Poezia,Iaºi, 2009

*** – Revisteleliterare aleexiluluiromânesc.Luceafãrul ,Editura IdeeaEuropeanã,Bucureºti, 2009

*** – Zen. Dinspusele ºiversurilemaeºtrilor,Editura Ecco,Cluj-Napoca,2003

Cafeneaua literarã 23

Eseuculturii universale, un grup de oameni estehotãrât, cu riscul pierderii vieþii, sã lesalveze de la uitare, înainte ca ele sã fiedistruse de oamenii puterii. Cei care seopuneau spãlãrii creierelor învaþã pe de rostcâte o carte a unui mare scriitor, dupã care odistrug. Fiecare cititor devine o carte ºiîmpreunã, o bibliotecã. Ea nu trebuie sãdisparã niciodatã datoritã adevãrului evidentcã o parte esenþialã a ceea ce suntem, vinedin lectura marilor creaþii ºi memoria pe careo pãstrãm acestora. Oamenii nu mai eraurecunoscuþi prin numele lor civile, ci princartea pe care o purtau în minte. Dacã cinevadorea sã citeascã, de exemplu, romanulRãzboi ºi pace al lui L.N. Tolstoi, trebuiasã caute persoana care a memorat romanul ºiîn cadrul unei tainice întâlniri ilegale, sã-lasculte „citit” din memorie. Dar viaþacãrþilor acestora este mult mai lungã decât afiecãrui individ, de aceea, pentru asupravieþui, romanul trebuia învãþat din timppentru ca odatã cu moartea celui care îlmemorase, sã nu moarã definitiv ºi opera luiTolstoi. Operele migrau astfel dintr-un corpîn altul, o continuã metempsihozã asufletului cel mai viu al culturii -literatura.

Aceasta este cartea lui Ray Brandenburydespre care putem spune, cu o formulareconsacratã, cã orice asemãnare cu realitateaa fost îndelung studiatã. Este un denunþ aloricãrei societãþi care opune întotdeaunacultura în sensul ei cel mai înalt, adevãratã,unei pseudoculturi de cel mai slab nivelintelectual. Asta nu se poate întâmpla decâtîn cadrul unei societãþi de tip fascist,comunist dar ºi a uneia de consum. Pentru cãFahrenheit 451 vorbeºte despre pericolulunui totalitarism nu doar de tip comunist, ciºi consumerist. Aceasta este o surprizã, sãaflãm cã toate totalitarismele ne devincontemporane, rând pe rând.

Unii dintre noi, cu amintiri solide despreRomânia de dinainte de 1989, neconstruisem o imagine mirificã acapitalismului. Orice cliºeu, simplist caorice lucru construit din auzite, conþineaposibilitatea fascinantã de a înjuranepedepsit guvernul, cât te þinea gura ºi de afuma Kent cât te þineau plãmânii (Kent-ul afost, cred, o eficientã agenþie capitalistãinfiltratã). Dar istoria ne-a stricat cliºeele.Mulþi constatã jenaþi cã pe anumite porþiunibune din viaþa noastrã socialã (ºiindividualã, inevitabil), una am visat ºi altatrãim. Mass-media, atunci când vorbeºte depoliticieni incapabili, corupþi, de baronilocali, lepre îmbogãþite fraudulos descrie o

adevãratã „Erã a ticãloºilor”. Sunt cuvintelecu care Marin Preda, printr-un personaj de-alsãu, se referea la oamenii puterii din timpulcomunismului proaspãt implantat. Trãimcumva acum timpuri asemãnãtoareobsedantului deceniu ºi noi nu am observat?Activistului de partid bãtãios ºi agramat depe vremuri, i-a luat locul utilitaristul de azicare are cu ceva excepþii notabile, un rânjetcinic ºi o privire tâmpã?

Ce se poate spune cu certitudine este cãaceºti reprezentanþi ai noii societãþi de atunciºi de acum doresc sã ofere prin persoana lorun model de reuºitã în viaþã. Pentru cã eichiar cred cã ºtiu unde este buriculpãmântului ºi s-au plasat fix acolo. Nu suntvizitaþi de nicio îndoialã. Nu au avut nevoiede nicio carte care ar fi putut strecura o altãidee în mintea lor. Mulþi dintre ei constatãuimiþi ºi fericiþi cã se poate ajunge la statutulbunãstãrii fãrã cine ºtie ce mare educaþie sauculturã. În ecranizarea lui F.Truffaut dupãcartea lui Ray Bradbury, asistãm laurmãtorul dialog: „De ce trebuie sã distrugibiblioteca?” este întrebat un individ cuaruncãtorul de flãcãrii pregãtit sã îi dea foc.Acesta se opreºte, scoate la întâmplare unvolum al unui gânditor antic ºi îl ridicã înfaþa celui curios. „Vezi cartea asta? Sigur celcare a citit-o se crede sau este mai deºteptdecât noi. De ce sã nu fim cu toþii egali?”dupã care îndreaptã flãcãrile spre bibliotecã.

Cred cã o parte dintre dumneavoastrã potnumi destule persoane publice ºi particularecare exprimã aceeaºi convingere. De ce sãnu fim cu toþii egali? Singura diferenþiererecunoscutã ca adevãrat importantã esteaverea materialã. În schimb, asupra valoriilecturii ºi a perspectivelor pe care ledeschide în viaþa cuiva, pluteºte oneîncredere generalizatã cu intensitãþivariabile, de la scepticismul politicos pânã laîncruntãri ostile.

În aceste vremuri de restriºte pentru carte,când interesele majoritãþii covârºitoare oignorã, când era digitalã îi face o concurenþãirezistibilã, mai existã centre de rezistenþã,care se încãpãþâneazã sã creadã cã viaþa areo pluralitate de sensuri, iar unul dintre celemai înalte este relevat de ºi prin creaþialiterarã. Partea semnificativã a rezistenþei lasãrãcirea spiritului ºi banalizarea vieþii suntadevãraþii scriitori ºi operele lor. Dacã îivom ignora, nu facem altceva decât sã neexilãm într-un egalitarism inept ºi monoton.Îndepãrtând din obiºnuinþele noastre lectura,sau dacã nu o aducem în gesturile noastreobiºnuite, ne refuzãm orice zare, orice vis.

RaduULMEANU –

Chermezasinucigaºilor,

Editura Pleiade,Satu Mare, 2009

LeonardGAVRILIU –Cãutãtorul de

comori, Editura Moldopress,

Paºcani, 2009

Liviu COMªIA– Frica,

Editura Tipoalex, Alexandria, 2009

Daniel CORBU– Arta

confesiunii,Editura Princeps

Edit, Iaºi, 2009

Adi CRISTI –Visând pe

marginea trezirii,Editura 24:ore

Iaºi, 2009

Dan SANDU –Herald în

Talibania, Editura Aristarc,

Oneºti, 2007

Cafeneaua literarã24

Vitrina editorialãAdrian Dinu RACHIERU

Impresionantul op al d-nei Lucia Olaru Nenati (Arcadeseptentrionale, Editura Academiei Române, Bucureºti, 2007,634 p.), acribios documentat ºi, în consecinþã, un preþios, deneocolit instrument de lucru, cerceteazã, la „fruntariilenordice ale românimii”, reviste, personalitãþi ºi grupãri literar-culturale care, imediat dupã Marea Unire (1918), ºi-au propussã consolideze, prin culturã, acel moment astral al Istorieinoastre. Altfel spus, nãzuita „iluminare”, pe liniesãmãnãtoristã, prin producþii ºi eforturi localnice obliga lareactivarea elementelor de substrat din Þara de Sus; iarautoarea, coborând în arhive, cercetând fondul documentar almarilor biblioteci, încumetându-se la aceastã salahorie,aducând la luminã informaþii noi urma a purcede la o deloclesnicioasã „decopertare”. Neastâmpãrul ºi polivalenþa d-neiLucia Olaru Nenati sunt prea bine cunoscute. Cândvaocupându-se de casa memorialã de la Ipoteºti ca muzeografcoordonator, apoi fiind la directoratul teatrului din Botoºani ºiconducãtor de ziar, evident cã s-a implicat în viaþa culturalã aurbei; sã nu uitãm de repetatele turnee în strãinãtate, slujind –ca „ambasadoare” culturalã – cauza comunitãþilor româneºtiºi, în primul rând, sã evidenþiem palmaresul ei scriitoricesc(poetã, prozatoare ºi acum, cu ale sale Arcade, impunându-seca un credibil istoric cultural, explorând placenta Nordului).Bineînþeles, despre Botoºanii „cari se duc” s-au scrisnumeroase monografii, începând cu cea a lui Artur Gorovei(1926). Dar volumul d-nei Nenati, „încãrcat de substanþã”(cum nota regretatul academician Constantin Ciopraga)cerceteazã minuþios dimensiunea culturalã a zonei, de regulãignoratã sau mininalizatã. ªi în acel context de entuziasmnaþional cheamã „la barã” Oamenii Nordului, acei luminãtori„elevaþi ºi idealiºti” (lucr. cit., p. 552), risipind în jur o„energie luminatã”, dupã memorabila sintagmã a lui C-tinIordãchescu. Cei care, azi creatori uitaþi, ºi-au asumat destinulde a rãmâne acolo (ca animatori locali), ignorândmagnetismul metropolelor „consacrante”. ªi care, ca valoriprovinciale, întreþinând pulsul cultural ºi-au încercat ºansa;adicã au mizat, zice autoarea, pe „ºansa celor fãrã ºansã”.

Teza pe care se sprijinã demersul d-nei Nenati este,declarat, teoria localismului creator aparþinând, ca paternitateindubitabilã, lui Al. Dima; curios, sunt menþionate douã„surse”: fie revista Datina (Turnu Severin, 1928), admisã de

majoritatea comentatorilor, fie gruparea sibianã Thesis (1932-1939), decretând – prin gura mentorului – cã avem de-a facecu un „epifenomen”.

Arcade-le d-nei Lucia Olaru Nenati reconstituie, princâteva utile ºi „blindate” schiþe monografice, destinul sinuosal unor reviste ºi personalitãþi. E vorba, de pildã, despreJunimea Moldovei de Nord (1919-1921) ºi, în prelungireadispãrutei reviste (la 1 mai 1921), Revista Moldovei (1921-1927), devenitã o instituþie culturalã. Dar ºi figurile luminoaseale celor care au trudit eroic, þinându-le în viaþã. UnConstantin Iordãchescu, cel cu vocaþia pionieratului, veritabilspiritus rector sau, în cel de-al doilea caz, Tiberiu Crududespre care aflãm cã ar fi fost „factotumul cultural al vremii”,aducând, în foaia cu pricina, semnãturi prestigioase, forþe „dinafarã”, colaboratori de faimã. Pomenit în mari exegeze ºi,rãmânând, totuºi, un cvasi-necunoscut, ConstantinIordãchescu ºi-a legat numele, într-un serial publicistic, deexegeza macedonskianã. Sã admirãm cutezanþa învãþãtoruluibotoºãnean de a aduce în atenþie cazul Macedonski în „patria”lui Eminescu, subliniind marea rivalitate a celor doi ºi,desigur, forþa de iradiere a eminescianismului. Eminescu,scrie Lucia Olaru Nenati, „a fost Everestul lui Macedonski”(p. 307). Adversitatea, consfinþitã ºi de celebra epigramã(„fatalã”) devine o „diversiune admirabilã” (apud lucr. cit., p.304) drenând valul indignãrii populare, „scurgerea” – raþionaC. Iordãchescu – fortificând celebritatea lui Eminescu.

Tiberiu Crudu, fost profesor la Liceul Laurian a fost nudoar un „al doilea Pestalozzi” (cf. Ioan Ignat) dar ºi etnograf,jurnalist ºi scriitor autentic – ne asigurã autoarea, dezvãluind

O monografie monumentalã

Cezar MAZILU– Cuvintedefazate,Editura Altum,Piteºti, 2009

AdrianaWEIMAR –Clipa - Infinit,Editura Marineasa, Timiºoara, 2008

Eugen EVU –Baalamuc BauBau,Editura Polidava,Galaþi, 2009

Cafeneaua literarã 25

Vitrina editorialã

în „portretul neodihnei” proteismul acestuibãrbat de seamã, hotãrât sã rãmânã „înoraºe care nu consacrã” (p. 467). ªibãtându-se, chiar prin opul în discuþie, sã-i obþinã recunoaºterea, adicã locul meritatîn istoria literarã.

Nu putea fi uitat George Voevidca, opasiune mai veche a îndãrãtniciei exegete,cea care, ignorând ironiile îmbelºugate ale„confraþilor”, a atras demultiºor atenþiaasupra „cântãreþului” bucovinean, delocun poet provincial. Parnasianul Voevidca(vezi ºi Viaþa ºi opera, la edituracâmpulungeanã Biblioteca Mioriþa, 2007,160 p.), exploatând o energie creatoarenativã desfãºoarã o „aperturã liricã largã”(p. 550), propunând un adevãratcompendiu liric. Dar „culturalitateaBucovinei” (dupã vorba lui G. Cãlinescu)e un subiect drag poetei (nãscutã, se ºtie, laRãdãuþi), admirând naturalismul bucolic ºifascinaþia Cernãuþilor („noul Ierusalim”).Pentru Zona Botoºanilor, un þinut degraniþã, Bucovina a reprezentat o viearterã sufleteascã, scrie, cu o formulãmemorabilã, Lucia Olaru Nenati (p. 468),trezind „energii vulcanice”. Care, fireºte,dupã Unire, prin abolirea acelei „rectificãride hotar” (cum au numit unii raptul), auiscat o teribilã efervescenþã, întãrindlegãturile cu cetatea culturalã a Iaºilor darºi cu „afinii din Bucovina”, agitândpeisajul ºi consemnând o puzderie de cãrþi,reviste, evenimente.

Negreºit, centrul de greutate al opuluisau „capitolul central” (cum ne previneautoarea; vezi p. 237) e consacrat luiEminescu; zona însãºi ar fi o „prelungireafinã” a unui mod de gândire, propagândspiritul eminescian (p. 283). Dealtminteri,personalitatea lui Eminescu a fost oconstantã a preocupãrilor redacþionale lapublicaþiile amintite iar efigia eminescianãdã seama, în timp (ºi peste timp), de

reverberaþiile lucrãrii sale, contopindu-secu fiinþa ºi rosturile naþiei. Aºa cumsublinia ºi luminatul Toma Chiricuþã,preot paroh al Uspeniei când vedea înEminescu, înainte de Noica, în numeleunui incredibil vizionarism pedagogic, unpedagog al naþiunii. Cel care, îndreptându-se în juneþe spre Cernãuþi, parcurgea defapt un drum iniþiatic.

Fãrã a mai stãrui asupra meriteloracestei temeinice lucrãri (fructificând ºidezvoltând o tezã de doctorat) vrem asublinia necesitatea acestui gestrecuperator, „decopertând” un strat dearheologie culturalã (p. 560) într-un colþde þarã. ªi aducând, spre exemplificare,„probe deosebite” de localism creator,observa sagacele Liviu Papuc. În totul, unvolum impozant nu doar prin dimensiuni,apropiind „lupa focalizãrii” de un spaþiugeografic mirific, într-un moment istoricastral. Prin reconstituiri pasionale ºijudecãþi critice, vãdind o admirabilãtenacitate, aceste recuperãri istorico-literare (fãrã a-ºi reprima nota afectivã ºitentaþia unor exageraþiuni) ascund „omuncã încrâncenatã”, întinsã pe parcursulcâtorva decenii ºi se instituie ca un posibilmodel de cercetare, nota admirativ C.Ciopraga. Evident, opul d-nei Lucia OlaruNenati (recunoºtea chiar autoarea; vezi p.556) este solida monografie a unei stãri despirit. Nu spunea cândva poeta cã „ideal arfi ca tot ce atingem / Cu sufletul vorbelor /Sã se facã poem”?

Argentin ªt.PORUMBEANU

– Revoluþia de la 1848 ºi

Ruºii de Vede, Editura Tipoalex,Alexandria, 2008

Marius IOSIF –Tragedie ºi haiku,

Editura Paralela45,

Piteºti, 1999

PetruþPÃRVESCUgesturiaproximativeUn roi de þânþarila marginea pãdurii -vântul în leagãn

Gãtitã tarerochiþa rânduniciia ieºit în drum

Din întâmplare -printre morcovi ºi ceapãfloarea soarelui

Noapte de noaptecolindã veacurilefãrã boi – Carul

ªiþa pe casãpusã demult cu tataa înmuguritCu eticheteizvoarele la sticleºi pungi de plastic

Zile de cuptor -pe ciutura uscatãun bob de rouã

În slobozirepe câmpul gol puºcãglonþ – o pãpãdie

Fãrã odihnã -printre raze albinadin floare-n floare

Þipãt ºi cântec -gâºtele sãlbaticepe cerul toamnei

Cântã un greier -luna ca un soare mutnoapte de augustCiugulind cerul

din pulberea stelelor -cloºca cu puii

Copiii noapteacolindã pe uliþã -florile dalbe

Cafeneaua literarã26

Portrete în peniþãFlorentin POPESCU

Într-un noiembrie plin de nevroze, de melancolii ºi de felde fel de griji avurã loc ºi alegerile scriitoriceºti la Asociaþiacondeierilor din Bucureºti. Emoþii mari ºi speranþã pentru ceicâþiva candidaþi, indiferenþã ºi curiozitate pentru ceilalþiaproape o mie de prozatori, poeþi, dramaturgi, critici literari ºitraducãtori. Nu pentru cã miza ar fi fost cine ºtie cât de mare,ci pentru cã stã în firea omului (ºi mai ales a celui care mai ºiþine un condei în mânã) sã fie dornic de ceva nou, de oschimbare în monotonia vieþii lui de zi cu zi.

ªi cum se întâmplã (nu ºtiu dacã numai la noi, la români)în astfel de momente, candidaþii râvnind la postul depreºedinte al Asociaþiei Scriitorilor din Bucureºti ºi-auprezentat programele – care de care mai ambiþios ºi maipromiþãtor. Numai cã, hârºiþi din ce au vãzut cã se întâmplã înviaþa politicã a campaniilor electorale, cele câteva sute departicipanþi la adunare au fost cam sceptici, gândind probabilcam aºa: „Lasã dom’le, c-am mai auzit noi d-astea ºi nu ne maipãcãliþi cu promisiunile voastre!”

În contextul ãsta, la tribuna înjghebatã pe scenaTeatrului C.I. Nottara, unde se desfãºurau alegerile, s-a dus ºiHoria Gârbea, cel care ºi încheie mandatul în amintitul postpentru care se fãceau alegeri. Mic de staturã, pãrând a zâmbicu subînþeles întregii sãli, a prezentat cât se poate de succintun fel de raport despre ceea ce a fãcut în cei patru ani lacapãtul cãrora ne aflãm, ce ar fi vrut sã facã ºi n-a reuºit, apoice îºi propunea în viitor, dacã cei din salã l-ar mai fi alespentru încã un mandat. Pânã aici nimic nou ºi nimicspectaculos, întrucât cam asta e procedura încetãþenitã.Atunci, m-aþi putea întreba cititorul acestor rânduri, cum de-acâºtigat Horia Gârbea încrederea ºi voturile colegilor lui?Rãspunsul e cât se poate de simplu: printr-o sinceritatedezarmantã.

Mai întâi ºi-ntâi mãrturisind cã nu-i nicio scofalã sã teafli în postura lui cu un salariu aproape simbolic, mult sub celmediu pe economie ºi sã fii supus unor inimaginabile presiunidin partea unor membri ai asociaþiei (care, cum cu umor ospunea, transformã sediul organizaþiei pe care o conduce însala de recitãri, pentru a-ºi dovedi talentul literar). ªi, fãrãîndoialã, mulþi au priceput unde bate ºi la cine se referã). Apoi,cã din puþinele avantaje pe care le mai are la ora actualãasociaþia (lecturi publice plãtite, deplasãri, editarea lucrãrilorproprii ºi alte câteva) n-a profitat niciodatã. Însã, dincolo detoate astea, cred cã mãrturisirea care a atârnat cel mai mult ºimai mult în balanþa celor care au fost chemaþi sã aleagã prinvot a fost alta: anume cã în cei patru ani de preºedinþie HoriaGârbea a reuºit un fapt cu care se poate mândri ºi de care estebucuros: sã-i cunoascã personal pe aproape toþi cei o mie de

colegi ai lui, sã stea de vorbã cu ei ºi – într-o oarecare mãsurãsã le afle pãsurile, necazurile ºi condiþia socialã.

Horia Gârbea e un tip deschis dialogului, înþelegãtor cutoþi, dar ºi dur dacã e cazul (se vede asta din felul în care nu-iiartã pe grafomanii care publicã fel de fel de cãrþi, iar el lerecenzeazã în paginile unor reviste literare). Dacã nu le-aþivãzut niciodatã cum aratã în realitate, ci numai i-aþi cititrecenziile, poþi crede cã e un tip zeflemist, neiertãtor, uncronicar înrãnit, un tip acru, poate chiar scârbit de literaturaaltora. Nimic mai fals!

„Stilul e omul” a spus cineva, pare-mi-se Buffon. Aºa ºicu Horia Gârbea. Când am tipãrit cel dintâi volum al„Portretelor în peniþã” m-a onorat ºi pe mine cu o recenzie,punându-mi niºte epitete discutabile din punctul meu devedere: „blândul poet, critic, gazetar”, „autor cu seninãtate”º.a. Încheia cu o concluzie deconcertantã: „Cum elogiul ºiînþelegerea sunt rare pe la noi, m-am bucurat de cartea lui,gândindu-mã, totuºi, cã unele portrete s-ar putea scrie, cu toatãdreptatea, exact invers, muind peniþa în vitriol, în loc demiere”. Dar cum fiecare cititor, dupã o lecturã, gândeºte cumar fi procedat el cu „subiectul” cãrþii respective, nu m-amsupãrat. Era un punct de vedere ºi nimic mai mult...

Cu Horia Gârbea m-am întâlnit îndeosebi cu prilejuljurizãrii lucrãrilor primite la concursul organizat de Fundaþia„Dimitrie Bolintineanu” ºi revista „Sud”, cã s-a întâmplat, dealtfel, ºi în cazul lui Liviu Ioan Stoiciu. Mãrturisesc cã micilenoastre reuniuni prilejuite de amintitul concurs au însemnat ºiînseamnã pentru mine, între altele, ºi o nimeritã ocazie de a-istudia mai îndeaproape ºi pe colegii chemaþi sã selectezecreaþiile unor aspiranþi la afirmarea literarã.

Horia Gârbea, de acum o personalitate literarã afirmatãpe deplin (premiile literare, între care ºi cel al Academiei, auconfirmat-o) este un scriitor polivalent (scrie prozã, poezie,teatru, face publicisticã), al cãrui verb este vioi, tânãr ºi aº ziceneliniºtit, cum este ºi cel care-l încredinþeazã tiparului. HoriaGârbea pare a fi un ins agitat încontinuu, dar ºi deschisdialogului, pragmatic, binevoitor pânã peste poate, amabil ºimanierat, rãbdãtor ºi înþelegãtor. N-are niciun complex cã vinedin lumea inginerilor într-o lume literarã alcãtuitã în general

Pragmatism ºi deschidere:Horia Gârbea

Cafeneaua literarã 27

din filologi ºi din absolvenþi ai unor facultãþi de ºtiinþeumaniste. Dar poate cã tocmai asta i-a pãstrat privirea limpedeºi judecãþile nepãrtinitoare. A tipãrit, între altele, o interesantãcarte, „Infernul, dupã Horia Gârbea”, în care confraþiiscriitori, poeþi, prozatori ºi dramaturgi sunt închipuiþi îndistribuþii, „cercuri”, precum „muritorii de rând” în celãlaltinfern, celebru, al lui Dante Alighieri. Un alt tom a fostconsacrat „birlicilor” din Bucureºtii de altãdatã. Etc. Etc.

Dincolo de literatura lui, Horia Gârbea, ca om ºi capersonaj al vieþii literare de azi, dovedeºte, pe lângã virtuþileamintite (ºi încã altele) un adevãr care-l face agreabil tuturor:deþine ºtiinþa comunicãrii ºi arta de a reuºi sã se facã plãcut ºiagreabil. Cred cã e omul pe care nu te poþi supãra decât foartegreu ºi pe care, eventual, nu l-ai putea urî decât în situaþii cutotul ºi cu totul ieºite din comun, provocate din cine ºtie cemotive strãine de persoana lui...

LuciaOVEZEA –Patru femei,

EdituraCãrþileTango,

Bucureºti,2009

FlorinCARAGIU

– Sentic, EdituraVinea,

Bucureºti,2009

FEREASTRA

O pisicã neagrã… …îmi alege cãrþile ºi mã invitã sã

le descopãr înainte de a le deschide, doarprivind copertele - ele însele adevãratepoveºti. Privesc fiecare volum cuvoioºia purã a cititorului începãtor. Celemai frumoase ficþiuni din literaturastrãinã, supervizate cu graþie de pisicatolãnitã leneº peste teancul de cãrþi, suntromanele din colecþia ,,Raftul Denisei’’(a editurii Humanitas) scrise parcã subsemnul seducþiei. Poeta - editoareDenisa Comãnescu aºazã pe raftulcititorilor, cu fler ºi inteligenþã, curigoare ºi cu o secretã iubire faþã decãrþile bune, noile poveºti ale lumii.

Scriitori consacraþi, laureaþi aicelor mai prestigioase premii, dar ºitineri scriitori de mare talent, autori aiunor cãrþi de excepþie apar în rafturilelibrãriilor în cele mai bune ºi îngrijitetraduceri. Citindu-i, ai sentimentul cãreuºesc sã-þi aducã aproape adevãratultimp – timpul interior. O lume ficþionalãale cãrei fantome se strecoarã printrecrãpãturile lumii actuale, o scriiturãmagicã de care mã îndrãgostesc încã dela citirea titlurilor, întotdeaunaispititoare. Priviþi, doar!

,,Zãpada de primãvarã’’- opoveste de o frumuseþe atemporalã,trãitã în surdinã, o iubire aidoma

fragilitãþii zãpezii de primãvarã,imaginatã de japonezul Yukio Mishima.

,,Sorgul roºu’’- o saga violentã ºipãtimaºã, când viaþa îºi iese din matcã,petrecutã în chiar patria sorgului roºu, achinezului Mo Yan.

,,Brocart de toamnã’’- o analizãpsihologicã de mare fineþe, roman aljaponezului Teru Miyamoto.

,,A treisprezecea poveste’’-scrisã de tânãra englezoaicã DianeSetterfield, unul dintre cele mai buneromane noir, cu atmosferã goticã,enigmaticã, cu unduiri de întuneric.

O voce importantã a literaturiiuniversale contemporane, care scrie înmarea tradiþie a literaturii ruse, este ceaa scriitoarei Ludmila Uliþkaia. ,,Aldumneavoastrã sincer, ªurik’’ esteromanul Moscovei anilor ’80 carepãstreazã, în mici enclave, ceva dinepoca þarilor.

Nu am citit de mult un roman scrisca în delir, în care naraþiunea se faceþãndãri despicându-se în poveºti alefiecãrui personaj în parte, în tonalitãþidiferite, înecate într-un lirism ameþitor,ca în nãmolul unui fluviu. ,,Ordineanaturalã a lucrurilor’’ este romanul încare Moartea, cu ,,pleoape alungite adispreþ’’, strãbate poveºtile personajelor

ca ºi cum ar traversa o odaie. Este dozade valium pe care scriitorul AntónioLobo Antunes ne-o oferã o datã cudurerea de dinþi cu tot.

Pisica neagrã pãºeºte pe tãlpi moi.Ca un balot de stofã, pe rafturi serostogolesc John Fante, Kurt Vonnegut,Mitch Albom, John Updike, J.M.Coetzee, Salman Rushdie, noutãþiabsolute, titluri cu foºnet de zãpadã,luminate pe dinãuntru…

Liliana RUS

Ioana SANDU –Cartea de foc,

Editura Semne, Bucureºti, 2009

Cafeneaua literarã28

CrochiuRadu CANGE

De poezia lui Romulus Vulpescu mã leagã o duratã deaproape patruzeci de ani. Eram tânãr, îndrãgostit de poezie –uneori mai zgâriam câte un vers, dar îmi era ruºine sã-l arãtcuiva – ºi de cãrþile frumoase.

Cum mi se întâmpla sã cumpãr reviste literare ºi, uneori,sã fiu prezent la cãrþi lansate de autori preferaþi, aºa s-aîntâmplat ºi la 1 februarie 1971, când maestrul mai sus amintitîºi lansa cartea de versuri ,,ªi alte poezii”. Evenimentul a avutloc la Librãria ,,Eminescu”. Dupã ce am cumpãrat cartea, m-amdus, cu sfialã, sã iau un autograf. Dacã memoria nu mã înºealã,poetul te întreba cum te cheamã ºi ce preferinþe poetice ai.L-am rugat sã-mi scrie ceva despre versurile lui Radu Stanca,pentru poezia cãruia fãcusem o mare pasiune - care nu mi-atrecut nici astãzi. Domnul Romulus Vulpescu mi-a dat unautograf care m-a încântat, iar cu versurile din cartea sa petrecºi am petrecut clipe frumoase. Verbal, mi-a spus: ,,RaduStanca ne are în buzunarul de la ceas.” ªi a ºi arãtat locul cupricina. Cu ocazia lansãrii cãrþii, poetul ne împãrtãºise dinproiectele sale. Nu ºtiu câte a realizat, pentru cã tezele din ’71ne-au dat înapoi cu un timp nemãsurabil.

Mai târziu, prin anii ’80, când începusem ºi eu sã publiccâte ceva, mã aflam la rând, la casieria Uniunii Scriitorilor. Odoamnã în vârstã, nu ºtiam cum o cheamã ºi nu aveam sã afluniciodatã, s-a dus sã-i spunã poetului cã versurile sale îi mergla suflet ºi cã ea crede cã poetul e foarte deºtept. Rãspunsul avenit neîntârziat. Doamna a rãmas uºor nedumeritã. La oasemenea flatarisealã, a primit rãspunsul cuvenit, pe care nuvreau sã-l reproduc. Modestia poetului o þin minte ºi acum ºim-am convins încã o datã cã poeþii adevãraþi, oamenii dealeasã culturã nu fac gesturi care sã-i scoatã neapãrat în relief,iar grandomania le este cu totul strãinã.

Dupã revoluþie, am avut bucuria sã mã întâlnesc cupoetul la redacþia Editurii ,,Eminescu”. Am stat câteva minutebune de vorbã. Aveam, totuºi, o micã rezervã. Dânsul erasimpatizant al unui anume partid ºi nu prea mã împãcasem cuacest lucru, ba chiar, cu ceva timp în urmã, mã duruse aceastãimplicare. În redacþie, mi-a spus, printre altele, cã el, în trecut,nu a fost membru de partid. Am pãºit ºi peste acest momentdelicat ºi, fãrã sã vreau, am început sã recit o poezie a lui, pecare o învãþasem, împreunã cu o alta, de la lansarea cu pricinaºi pânã acasã. ªi am început: „În fiecare zi ne batem joc depãsãri, de iubire ºi de mare...“ M-a ascultat ºi nu cred sã-l fidezamãgit, ba, poate, i-am fãcut o bucurie.

În egalã mãsurã, Francois Villon ºi ale sale „Opuri“, întraducerea acestui mare truditor pe literã, mi-au þinut, îndecursul anilor, moralul ridicat ºi speranþa întru poezie. ªi nunumai domnia sa.

Sã mai amintesc de Gargantua ºi Francois Rabelais, de„Viaþa ºi moartea regelui Richard al III-lea“, în colaborarepostumã cu Ion Barbu, ar fi superfluu. Cert este cã poemelesale ºi neapãrat traducerile ar fi meritat, cu prisosinþã, o mai

bunã „reclamã“ în contextul vieþii literare de azi ºi o maidreaptã preþuire. Amintesc, pentru cititorii de poezie,excelentul poem „În fiecare zi“ din cartea „ªi alte poezii“:

În fiecare zi, ne batem jocDe pãsãri, de iubire ºi de mare,ªi nu bãgãm de seamã cã în locRãmâne un deºert de disperare.

Ne invadeazã lenea unui visPe care-l anulãm cu-o ºovãire;Ne reculegem într-un cerc deschisCe nu permite ochilor s-admire;

Ne rãsucim pe-un aºternut posac,Însinguraþi în doi, din laºitate,Minþindu-ne cu guri care prefacÎn zgurã sãrutãrile uzate;

Ne pomenim prea goi într-un târziu,Pe-o nepermis de joasã treaptã tristã,Prea sceptici ºi prea singuri, parea-n pustiu,Ca sã mai ºtim cã dragostea existã.

În fiecare zi, ne batem jocDe pãsãri, de iubire ºi de mare,ªi nu bãgãm de seamã cã în locRãmâne un deºert de disperare.

ªi îl asigurãm pe acest poet cum altul nu-i ºi peexcelentul traducãtor ºi îngrijitor de ediþii cã nu l-am uitat. Cãîn sufletul meu este loc pentru acest extraordinar literat ºipentru poezia sa.

Romulus Vulpescu

Cafeneaua literarã 29

Eveniment

Ineditã postura luiGabriel Cazan, directorulDepartamentului „Târguriºi Expoziþii” din cadrulCamerei de Comerþ ºiIndustrie Argeº. Estevorba despre postura deautor de romane S. F., încare se plaseazã cu treivolume – Umbra, 3150-

rapel în ‘88 ºi, recent, Încã o ºansã. Ineditã ipostaza, spuneam,dacã ne raportãm strict la profesia lui ºi chiar la zona demiºcare liberã, pe care o amprenteazã cu voinþa ºi cu alegerilede viaþã, în sensul cã practicã, de ani buni, cu o devoþiuneaproape fanaticã, speologia ºi cã are afinitãþi cu artafotograficã. S-ar spune cã-i de-ajuns pentru o fiinþãomeneascã, trãitoare într-un secol prea trufaº ºi prea grãbit casã-ºi mai punã întrebãri profunde ºi autentice. Gabriel Cazaninfirmã, însã, regula. Mai mult, anatomia lui afectivã are doipoli artistici: Luminiþa Borta, actriþã a Teatrului AlexandruDavila, care-i este soþie, ºi Ania, fiica lor, încã din clasele micipe tot felul de scene improvizate, inclusiv autoare de romanecu iz adolescentin.

Încã o ºansã, publicatã în aceastã toamnã, readuce îndiscuþie problematica severã, gravã, actualã a relaþiei noastrecu planeta pe care locuim. Autorul lanseazã în eter un strigãtdisperat ºi lucid totodatã, încercând sã smuceascã hãþurile unei

orbiri ce pare definitivã. Nu vrem sã mai vedem, sã mai ºtimde suferinþa pe care o pricinuim, de prejudiciile apocalipticeaduse Pãmântului, din cauza vieþuirii la întâmplare, fãrãdiscernãmânt, a deºertificãrii ºi-a despãduririlor împotrivaraþiunii, a poluãrii care ne preface în fantome, a gunoaielordincolo de orice putere de absorbþie, a experimentelor cu mizãexclusiv financiarã. Gabriel Cazan trage semnal dupã semnalde alarmã, se zbate, urlã, þipã, scandeazã, ricaneazã. O face,însã, în numele apartenenþei la rasa umanã, un blazonodinioarã nobil sau cel puþin gândit aºa, iniþial.

Situaþia imaginatã – catastrofa în urma cãreiasupravieþuitorii ajung sã trãiascã fetid, mâncând gândaci ºiºobolani (de ce nu ºi oameni?!) - personajele – Wind, Micra,Soft, Lorin, Ubi, Bobo, roboþii – construiesc un scenariucredibil, conceput într-o scriiturã alertã, accesibilã, fluidã,gazetãreascã. Imaginile se schimbã sub ochii cititorului ºiconduc dezinvolt la deznodãmânt. Interesante sunt breºelecãtre mitologie ºi oniric, îmbrãþiºarea unei plaje largi desimboluri, regãsibile deopotrivã la Novalis ºi la MirceaCãrtãrescu.

Cu romanul Încã o ºansã, Gabriel Cazan mai face un paspe buza prãpastiei scriitoriceºti: a fi sau a te prãbuºi într-odimensiune mereu cvasinecunoscutã, cu capcanele ºiînºelãtoriile ei, cu spectre ºi eºecuri, dar ºi cu bucurii greu deimaginat, înãuntrul cãrora intri cam ca la facere, adicãplângând.

Denisa POPESCU MARTIN

Gabriel Cazan - S.F. ºi activism ecologic

Agenþia de CarteÎn primele zile ale lunii martie 2010, cu ajutorul unei

echipe din care fac parte poeta Andra Rotaru, graficianulMihai Zgondoiu ºi webmasterul Adriana Cocic, voi lansaproiectul web Agenþia de Carte, care va fi prima agenþie deºtiri ºi comentarii on-line dedicatã industriei editoriale dinRomânia, evenimentelor de carte ºi scriitorilor români. În fapt,îmi doresc sã creez o puternicã ºi activã comunitate de autoride cãrþi care sã îºi promoveze evenimentele lor editoriale.

Vã rog sã trimiteþi pe aceastã adresã de email(cipariu@yahoo.com) sau pe adresa de email a Andrei Rotaru(andrarotaru@yahoo.com), pentru luna martie 2010,informaþii legate de lansãri de carte, premii oferite autorilorsau editurii pe care o conduceþi, seminarii, festivaluri unde selanseazã cãrþi sau sunt dezbãtute anumite titluri editoriale. Înfuncþie de informaþiile primite, vom putea realiza o politicãeditorialã flexibilã care sã sprijine promovarea cãrþilor ºiautorilor români prin interviuri în exclusivitate, comentarii,reportaje, anchete. Orice eveniment artistic, cultural, ºtiinþificºi infoeducaþional care va propune o carte sau un autor de carte

îºi va gãsi locul în rubricile Agenþiei de Carte. Informaþiile lazi pe care editorii ºi autorii le vor trimite, precum ºi undesfãºurãtor al evenimentelor în pregãtire ne vor ajuta sãgenerãm actualizãri editoriale de impact.

Îmi doresc, de asemenea, ca Agenþia de Carte sã asigureo pluralitate a opiniilor ºi a spiritului critic în afara taberelor ºigãºtilor literare ce se exprimã în revistele literare ºi culturaleîn format print sau de pe Net. Motiv pentru care vã propun sãcontribuiþi editorial la aceastã pluralitate de opþiuni estetice ºiculturale prin texte pe care sã le publicaþi în Agenþia de Carte.Voi fi interesat, în primul rând, de comentarii privind marileprobleme ale scriitorului român, probleme ale lecturii ºi aleindustriei editoriale, comentarii privind cãrþile de valoare careau fost ocultate din motive de nebãgare de seamã sau de gaºcãliterarã, informaþii despre proiecte editoriale în pregãtire.Domeniile editoriale vor fi acoperite de la cartea debeletristicã, operele ºtiinþifice (umanioare ºi/sau ºtiinþeleexacte), cartea de artã, cartea ezotericã, cartea de arhitecturãº.a.m.d..

Echipa editorialã: Dan Mircea Cipariu, publisher(cipariu@yahoo.com), Andra Rotaru, editor coordonator(rotaru.andra@gmail.com).

…Cu mare interes cãutãm sala în care sunt expuselucrãrile lui Brâncuºi ºi la gãsirea ei ne bucurãm ca niºte copii.Gãsim trei lucrãri ale lui, printre care ºi Pasãrea în spaþiurealizatã în marmurã în 1923. Strãluceºte ca ºi cum ar filuminatã de o luminã de naturã cosmicã. De culoare albã, albulînsumând toate celelalte culori, conceputã fãrã aripi, fãrã pene,lustruitã ºi închisã în sine, sculptura lui Brâncuºi radiazã înjurul sãu frumuseþe ºi speranþã.

Îmi amintesc de cele aflate de la Petre Þuþea, anume cãBrâncuºi ar fi fost întrebat de cineva care a fost ideea pentruînfãptuirea lucrãrii „Mãiastra” ºi Brâncuºi ar fi rãspuns: „Amºlefuit materia pentru a afla linia continuã ºi când am constatatcã nu o pot afla, m-am oprit. Parcã cineva mi-ar fi dat pestemâini.“

Obsesia vieþii lui fusese taina zborului. Zborulspiritului… Într-o revistã am gãsit scris: „...Se tot ducea ºidupã aceea cu mieii, dar neputând înota, privea cerul, urmãreazborul pãsãrilor spre înalturi. A rãmas toatã viaþa cu visul de-a zbura, cu dorinþa de a afla taina zborului.“ Dacã pe Eminescul-a urmãrit din copilãrie legenda luceafãrului, pe Brâncuºi îlchema înaltul cerului…

În fotografie am surprins imaginea, ca dintr-o poveste, aPãsãrii ºi a Luceafãrului… ºi eu mi-am imaginat-o de cum amintrat în salã…

Copiii încearcã sã-mi tempereze emoþiile, neºtiind cãacest maestru îmi evocã amintirea locului unde mi-am petrecuto parte din copilãrie, printre flori, fluturi ºi dragoste… Apoi,vremea trecând, împodobind casa, tot cu fluturi, cu flori ºidragoste… Mã aºez pe o bãncuþã ºi recit în gând, ca pe-orugãciune, versurile lui Eminescu, învãþate în adolescenþã,cãci ceea ce înveþi în acea perioadã a vieþii, nu se uitã:…Cobori în jos, luceafãr blând…

Stãm mai mult timp în preajma acestor sculpturi ºi nebucurãm de faptul cã ele se aflã aici în acest mare muzeu, cãspiritualitatea artistului este recunoscutã ºi preþuitã.

Cafeneaua literarã30

ArteVavila POPOVICI

BRÂNCUªI ÎN MUZEUL METROPOLITAN DE ARTÃ DIN NEW YORK

Arte

Cafeneaua literarã 31

CCaaffeenneeaauuaalliitteerraarrããRevistã lunarã editatã de Centrul Cultural Piteºtisub egidaConsiliului Local Piteºti ºi aPrimãriei municipiului Piteºti

Fondatã în ianuarie 2003

REDACÞIA

Director: Virgil DIACONU Redactor-ºef: Marian BARBURedactori: Florian STANCIU,

Nicolae EREMIATehnoredactare: Simona FUSARUCorecturã: Liliana RUSPrezentare artisticã: Virgil DIACONU

ADRESA REDACÞIEI:

Centrul Cultural Piteºti,Cafeneaua literarã,strada Craiovei nr. 2, bl. G 1, sc. C, et. I, Casa Cãrþii, 110013,PiteºtiTel.: 0248/216348, 219976Fax: 0248/210068

e-mail:cafeneaua_literara2003@yahoo.comhttp://www.centrul-cultural-pitesti.ro

Cont: 50104122256, Trezoreria PiteºtiISSN: 1583-5847

Responsabilitatea asupraconþinutului textelor revineautorilor, conform legii. Autorii pot avea ºi alte opiniidecât ale redacþiei.

Manuscrisele primite la redacþie nu se înapoiazã.

Revista poate fi gãsitã lachioºcul Muzeului LiteraturiiRomâne, Bucureºti.

Tiparul executat la S.C. Pãmântul ARG S.R.L., tel.: 0248/546.959, e-mail: pamantul2@yahoo.com.

În imediata apropiere se aflã Muzaadormitã, lucratã în bronz, sugerândvisul. De data aceasta muza viseazã cuochii deschiºi… Interesant! Se spune cãportretele lui de copii au anticipat visulmuzelor adormite, dar modelul acesteimuze i-a fost o baroneasã, prietenã a luiRodin… Erau de fapt nouã muze, fiice alelui Zeus, inspiratoare ale artelor care înmitologia romanã purtau numele deCamene. Faptul cã în aceastã sculpturãmuza este adormitã (care dintre ele?),poate sugera supliciul la care este supusãarta, fãrã a-ºi trãda suferinþa în afarã, poatechiar din mândrie, pe suprafaþa obrazuluineaflându-se nicio cutã… Pentru Brâncuºiemoþia e trãitã în adâncul sufletului ºi nuîn expresia obrazului, emoþie pe caretrebuie s-o descifrezi din gesticã, dindramatismul miºcãrii, semnul supliciuluiputând fi exprimat prin înclinarea capului.

A treia sculpturã pe care o vedemeste Portretul lui Nancy Cunard lucratãtot în bronz. Vãzând-o de la distanþã,rãmân contrariatã pentru câteva clipe: nueste cumva Negresa blondã sau Pasãreade aur - bronzul din 1933? Nu, nu! EsteNancy Cunard, poeta pe care a întâlnit-oBrâncuºi, prietenã cu Tristan Tzara. Pãrulei strâns la ceafã, nasul caraghios, încli-narea capului asimetricã faþã de trup, totulsimplu, sugerând o figurã comicã,nostimã, nici nu ºtiu cum sã o caracterizez.Poate sufletul unei poetese este mult preabogat, prea frumos pentru a fi ºi înfãþiºareala fel? ªtiu doar cã despre ideea dinspatele formei exterioare vorbea Brâncuºi,despre „esenþa lucrurilor”…

Henry Moore (1898 – 1986),sculptor englez, un novator al artei, vorbeadespre diferenþa dintre frumuseþeaexpresiei ºi forþa expresiei, prima plãcândsimþurilor ºi a doua spiritului, ori Brâncuºitocmai asta a reuºit, transformând anticulîn modern. Eu una, n-aº putea spune cãanticul nu avea forþa expresiei, dar sunt oumilã spectatoare! Cu adevãrat însã,simplitatea în artã nu este un scop, dupãcum spunea cineva, „la ea ajungi fãrã sãvrei, trecând printr-o pãdure deasã, fãrãprea multe raze de luminã ºi ieºind dinacel desiº, neaºteptat, simplu, te simþi deîndatã gol, înveºmântat în luminã…“

Simplitatea era doar aparenþã!Brâncuºi cunoºtea mai mult decât ºi-ar fiputut închipui mulþi, la acea vreme. Elcãuta verticala cunoscând direcþiaspiritului, îl cãuta pe Dumnezeu Însuºi,dorea sã atingã centrul universului….Oricare dintre lucrãrile lui, sunt convinsãcã le începea cu fiinþa-i impregnatã cudragoste, puritate, înþelegere ºi cãutare. Oviaþã interioarã intensã clocotea în el ºiîncepea sã se manifeste prin gesturile

sculptorului, dãltuirea materiei,concentrând în ea toate forþele spirituluisãu ales.

Vizitaþi CCaaffeenneeaauuaa lliitteerraarrãã la adresa www.centrul-cultural-pitesti.ro

Cafeneaua literarã este membrã APLER ºi ARPE.

Luni, 11 ianuarie, s-a desfãºurat în Piteºti prima zi acolocviului internaþional de arhitecturã, intitulat “Meserii- materiale - tehnici - valori tradiþionale, surse de inspiraþiepentru dezvoltarea durabilã”. Participanþii (antropologi,sociologi, istorici de artã, arhitecþi) au cãzut de acord cã enevoie de reîntoarcerea la valorile tradiþionale pentru odezvoltare durabilã a României.

Evenimentul, organizat de Uniunea Arhitecþilor dinRomânia ºi Direcþia judeþeanã pentru Culturã, Culte ºiPatrimoniu Cultural Naþional Argeº, s-a bucurat departicipanþi de marcã. Moderatorul colocviului a fost PetreGuran, directorul UAR, istoric cunoscut, cu studii laUniversitatea Princeton, care a deschis lucrãrile cu un eseudespre cunoaºterea tradiþionalã ºi cea modernã – douã tipuri dea vedea lumea, din care arhitectul trebuie sã înveþe deopotrivã.„Doar îmbinînd sfaturile bãtrînilor cu rigoarea matematicii,doar îmblînzind spaþiul cu frumuseþea icoanei, vom reuºi sãrevenim la casa cu suflet”, a spus domnia sa.

Caroline Fernolend a prezentat apoi experienþa Fundaþiei„Mihai Eminescu”, o organizaþie non-profit, patronatã deAlteþa Sa Prinþul Charles, organizaþie care opereazã în patrujudeþe ale Transilvaniei. Surprinzãtor, poate, pentruprejudecãþile noastre, Fundaþia a reuºit sã mobilizezepopulaþia de etnie rroma, stabilitã în casele saºilor emigraþidupã 1989, sã se implice în restaurarea acestor locuinþe, adezvoltat meºteºuguri tradiþionale ºi, cu bani puþini, a reuºit sãrefacã þesutul local sfîºiat de emigraþie – astãzi, la Viscri ºi înîmprejurimi, bisericile fortificate ale saºilor, casele ºidrumurile sînt restaurate ºi puse în valoare de noii locuitori,care au devenit mîndri de satele lor.

S-a remarcat ºi intervenþia arhitectului brazilian LeoOrellana, coordonatorul Planului de reabilitare a CentruluiVechi al oraºului Salvador de Bahia, o zonã aflatã în

patrimoniul universal UNESCO – cu rigoare cartezianã,domnia sa a definit conceptele necesare înþelegerii problemeipatrimoniului ºi a descris efortul impresionant, uman, materialºi financiar, necesar acþiunii. Morala intervenþiei – nici o zonãistoricã nu va supravieþui, dacã nu e integratã într-un spaþiumai larg, viu, al oraºului, de la care sã tragã sevã ºi pe care sã-l înnobileze cultural.

Un cuvînt de bun venit au rostit Constantin Davidescu,prefectul judeþului Argeº, Florin Tecãu, vicepreºedinteleConsiliului Judeþean ºi Andrei Nicolescu, directorulcoordonator al DJCCPCN, organizatorul eficient ºi discret alcolocviului.

Persoanã de contact – Cristian Cocea, consilier principalDJCCPCN Argeº, tel. 0744.439424, adresa: Piteºti, PiaþaVasile Milea nr.1, Tel: 0248-220833, Fax: 0248-220833.

Casa cu suflet – noul trend în arhitecturã