CAPITOLUL I

Ion MUNTEANU

Istoria veche a Stelnicii

MONOGRAFIE

2010


3

ISTORIA VECHE A STELNICII

VOLUMUL I

conþinut global :

Capitolul I Aºezare geograficã ºi administrativãCapitolul II Elemente de relief, climã, soluri, florã ºi faunãCapitolul III Istoria veche a Stelnicii Capitplul IV Stelnica în prefeudalism


3

ISTORIA VECHE A STELNICII

VOLUMUL I

conþinut global :

Capitolul I Aºezare geograficã ºi administrativãCapitolul II Elemente de relief, climã, soluri, florã ºi faunãCapitolul III Istoria veche a Stelnicii Capitplul IV Stelnica în prefeudalism


Motto:

“Toate evenimentele istorice sunt nemuritoare!Ele pot acþiona în noi în mod lent ºi pe neobservate.

O culturã apusã poate aþipi un moment, poate visa în marea nemãsuratã a mileniilor ºi a amintirilor.

Ea poate fi îngropatã, acoperitã sub greutatea apãsãtoare a pietrei ºi a pãmântului…

ªi totuºi ea se aflã în noi, chiar dacã vestigiile ei materiale sunt încã nedescoperite ºi ascunse

undeva, departe.Toate culturile de odinioarã prind viaþã în noi,

trãim surprinzãtor de legaþi chiar ºi de cele mai îndepãrtate ºi enigmatice culturi ale

celor mai vechi timpuri… O amintire, o descoperire, o legendã, ne fac

sã resimþim brusc prezenþa lor mutã.”

Ivar Lissner“Culturi enigmatice” ed. 1972. Buc.

5


Motto:

“Toate evenimentele istorice sunt nemuritoare!Ele pot acþiona în noi în mod lent ºi pe neobservate.

O culturã apusã poate aþipi un moment, poate visa în marea nemãsuratã a mileniilor ºi a amintirilor.

Ea poate fi îngropatã, acoperitã sub greutatea apãsãtoare a pietrei ºi a pãmântului…

ªi totuºi ea se aflã în noi, chiar dacã vestigiile ei materiale sunt încã nedescoperite ºi ascunse

undeva, departe.Toate culturile de odinioarã prind viaþã în noi,

trãim surprinzãtor de legaþi chiar ºi de cele mai îndepãrtate ºi enigmatice culturi ale

celor mai vechi timpuri… O amintire, o descoperire, o legendã, ne fac

sã resimþim brusc prezenþa lor mutã.”

Ivar Lissner“Culturi enigmatice” ed. 1972. Buc.

5


P R O L O G

Trecutul Stelnicii este fantastic, egalat doar de puþine aºezãri din zilele noastre existente în zona Dunãrii de Jos. Valea Dunãrii spre vãrsare a fost matca unde s-au creat popoare si civilizaþii, pe care astãzi unii oameni de ºtiinþã, istorici ºi arheologi, o numesc pur ºi simplu Vechea Europã.

Pe aceste tãrâmuri ale Dunãrii de Jos au sosit mai întâi, cândva, la începutul neoliticului (8300 BC) sau poate mai devreme populaþii de origine est-mediteraneanã care s-au instalat pe Dealurile de la Cernavoda ºi posibil pe Dealurile Briciului de la Stelnica unde erau condiþii de vieþuire asemãnãtoare, având surse de hranã excelente în aceeaºi binecuvântatã Baltã a Ialomiþei ºi terenuri pentru aºezãri fortificate pe boturi de deal înconjurate din trei pãrþi de apã dând naºtere unei culturi de civilizaþie ce avea sã se numeascã «Cernavoda».

Aici, în aceste locuri, din anii 7000 BC, au cultivat pãmântul ºi au format sate cu zeci sau chiar cu sute de locuinþe, apropiindu-se de pragul statutului de «civilizaþie» când încã mari popoare de mai târziu, cum e Grecia Anticã ºi Roma nu se constituiserã ca state, sau chiar când primele oraºe din Mesopotamia sau de pe Valea Nilului nu fuseserã înfiinþate.

Aceºti locuitori ai Vechii Europe domesticiserã animalele, iar dupã 4500 BC le foloseau la plug zgândãrind pãmântul în vederea însãmânþãrii sale cu cereale, mai ales grâu ºi orz.

Apoi, în a doua jumãtate a mileniului al V-lea din regiunea nordicã Ponto-caspicã, s-au pus în miºcare în mai multe valuri de expansiune triburi de proto-indo-europeni care ajungând aici, în aceasta Vale a Dunãrii de Jos au poposit o vreme ºi asimilând în noile teritorii numeroasele elemente locale, existente cu mai bine de 4000 ani î.Hr. ale substratului de culturã Gumelniþa, au evoluat împreunã în procesul de uniformizare. Iar în zona de contact ale celor douã tipuri de comunitãþi se naºte o nouã unitate etno-culturalã, cu caractere ale epocii Bronzului ºi în limitele cãreia procesul de indo-europenizare se va încheia prin apariþia proto-thracilor în pãrþile centrale ale României ºi Bulgariei de astãzi.

În mileniul IV ºi III, parte din proto-indo-europeni au urcat pe Valea Dunãrii cãtre izvoare, mai întâi, ºi apoi ajungând pânã în Spania ºi Insulele Britanice, ºi prin interferenþa cu populaþia localã din diferite zone geografice au fuzionat, rezultând urmãtoarele etnii de indo-europeni: Greci, Thraci, Iliri, Slavi, Balþi, Germani, Ithalici si Celþi.

Stelnica a fost situatã chiar în centrul acestui cnezat al genezei popoarelor Vechii Europe.

Acesta este tocmai traseul istoric în timp, al satului nostru pe care vrem sã-l demonstrãm în cartea de faþã.

Ion MunteanuFebruarie 2010

7


P R O L O G

Trecutul Stelnicii este fantastic, egalat doar de puþine aºezãri din zilele noastre existente în zona Dunãrii de Jos. Valea Dunãrii spre vãrsare a fost matca unde s-au creat popoare si civilizaþii, pe care astãzi unii oameni de ºtiinþã, istorici ºi arheologi, o numesc pur ºi simplu Vechea Europã.

Pe aceste tãrâmuri ale Dunãrii de Jos au sosit mai întâi, cândva, la începutul neoliticului (8300 BC) sau poate mai devreme populaþii de origine est-mediteraneanã care s-au instalat pe Dealurile de la Cernavoda ºi posibil pe Dealurile Briciului de la Stelnica unde erau condiþii de vieþuire asemãnãtoare, având surse de hranã excelente în aceeaºi binecuvântatã Baltã a Ialomiþei ºi terenuri pentru aºezãri fortificate pe boturi de deal înconjurate din trei pãrþi de apã dând naºtere unei culturi de civilizaþie ce avea sã se numeascã «Cernavoda».

Aici, în aceste locuri, din anii 7000 BC, au cultivat pãmântul ºi au format sate cu zeci sau chiar cu sute de locuinþe, apropiindu-se de pragul statutului de «civilizaþie» când încã mari popoare de mai târziu, cum e Grecia Anticã ºi Roma nu se constituiserã ca state, sau chiar când primele oraºe din Mesopotamia sau de pe Valea Nilului nu fuseserã înfiinþate.

Aceºti locuitori ai Vechii Europe domesticiserã animalele, iar dupã 4500 BC le foloseau la plug zgândãrind pãmântul în vederea însãmânþãrii sale cu cereale, mai ales grâu ºi orz.

Apoi, în a doua jumãtate a mileniului al V-lea din regiunea nordicã Ponto-caspicã, s-au pus în miºcare în mai multe valuri de expansiune triburi de proto-indo-europeni care ajungând aici, în aceasta Vale a Dunãrii de Jos au poposit o vreme ºi asimilând în noile teritorii numeroasele elemente locale, existente cu mai bine de 4000 ani î.Hr. ale substratului de culturã Gumelniþa, au evoluat împreunã în procesul de uniformizare. Iar în zona de contact ale celor douã tipuri de comunitãþi se naºte o nouã unitate etno-culturalã, cu caractere ale epocii Bronzului ºi în limitele cãreia procesul de indo-europenizare se va încheia prin apariþia proto-thracilor în pãrþile centrale ale României ºi Bulgariei de astãzi.

În mileniul IV ºi III, parte din proto-indo-europeni au urcat pe Valea Dunãrii cãtre izvoare, mai întâi, ºi apoi ajungând pânã în Spania ºi Insulele Britanice, ºi prin interferenþa cu populaþia localã din diferite zone geografice au fuzionat, rezultând urmãtoarele etnii de indo-europeni: Greci, Thraci, Iliri, Slavi, Balþi, Germani, Ithalici si Celþi.

Stelnica a fost situatã chiar în centrul acestui cnezat al genezei popoarelor Vechii Europe.

Acesta este tocmai traseul istoric în timp, al satului nostru pe care vrem sã-l demonstrãm în cartea de faþã.

Ion MunteanuFebruarie 2010

7


Fig. 2 REGIUNEA GEOGRAFICÃ A BÃRÃGANULUI

- la jumãtatea sec. XX- dupã ce studiile agro-pedologice ale lui G.M. Murgoci au dus la delimitarea zonelor de soluri ºi vegetaþie naturalã în stepa dunãreanã.

(Sursa: Bãrãganul Ialomiþean; Ed.Sport -Turism ; 1983; pag. 83)

CAPITOLUL I

AªEZARE GEOGRAFICÃ

ªI ADMINISTRATIVÃ

9


Fig. 2 REGIUNEA GEOGRAFICÃ A BÃRÃGANULUI

- la jumãtatea sec. XX- dupã ce studiile agro-pedologice ale lui G.M. Murgoci au dus la delimitarea zonelor de soluri ºi vegetaþie naturalã în stepa dunãreanã.

(Sursa: Bãrãganul Ialomiþean; Ed.Sport -Turism ; 1983; pag. 83)

CAPITOLUL I

AªEZARE GEOGRAFICÃ

ªI ADMINISTRATIVÃ

9


1. AªEZARE GEOGRAFICÃ

Prolog

“Stelnica – comunã în judeþul Ialomiþa, situatã în Sud - Estul Câmpiei Bãrãganului, pe stânga braþului Borcea al Dunãrii.

În satul Stelnica menþionat documentar în anul 1467, se aflã o bisericã ziditã în anii 1858 – 1860”

(Dicþionar Enciclopedic vol. IV. - Ed.2006. Bucureºti)

SATUL STELNICA este amplasat pe terasa Borcei, braþ al Dunãrii fluviale, în partea de Sud-Est a Câmpiei Bãrãganului, în judeþul Ialomita, ºi anume în Bãrãganul Sudic, la întretãierea paralelei 44º 21`latitudine nordicã ºi a meridianului 27º50` longitudine esticã.

Majoritatea caselor din vechea vatrã a satului sunt amplasate pe terasa Borcei, o pantã de cca 10o, înclinatã cãtre Balta Ialomiþei, astfel cã fiind cu faþa spre Est, stelnicenii privesc în permanenþã, rãsãritul soarelui ºi al lunii ce apare dupã dealurile înalte ale Dobrogei, situate lângã Dunãre, la cca 20 km de Stelnica.

Tot acolo, peste Balta Ialomiþei, se aflã situat oraºul Cernavoda – vechiul Axiopolis, întemeiat de greci – cu casele sale albe ce strãluceau în bãtaia razelor soarelui în asfinþit, fãcând din oamenii acestor locuri, visãtori ºi filozofi. Cernavoda era prezentã, între cele douã rãzboaie mondiale, în fiinþa locuitorilor Stelnicii, noaptea, prin licãritul luminilor sale, fiind singurul oraº din jur, electrificat, iar ziua prin pâcla vãzduhului se vedea fumul scãmos al fabricii de ciment, cu marca Portland, ieºit în permanenþã din coºurile înalte, precum ºi, pentru cei care aveau ochi buni, pe deal se zãreau dormitoarele ºi cazãrmile regimentului 2 – grãniceri.

... ªi astãzi, de pe prispa casei, printre coroanele negre- verzi ale corcoduºilor ºi salcâmilor, se vede brâul lucitor de apã, lat, al Borcei, dupã care urmeazã o mare de verdeaþã : Balta, ca apoi privirea sã fie opritã brusc de dealurile înalte de cretã, ce strãlucesc în depãrtare pe malul Dunãrii. În stânga vederea se pierde într-o masã verde, nedefinitã, ce se prelungeºte nestingherit cãtre Cegani, Borduºani, iar spre sud, în dreapta, aceasta este deodatã tãiatã de terasamentul înalt al cãii ferate Feteºti – Cernavoda – Constanþa ºi podurile de fier fãcute de Saligny în sec. XIX.

În dupã-amiezile zilelor de varã, întreaga Baltã este luminatã panoramic de soarele Bãrãganului din spatele nostru, întrezãrindu-se ca o bijuterie finã dantelãria de oþel a podurilor de peste Borcea ºi Dunãre. Ba, uneori se ghiceºte ºi câte un tren care se târãºte ca o râmã, apropiindu-se încet de gara Ovidiu. Stând aºa, ºi visând cu ochii deschiºi, simþi în spate întinderea nesfârºitã a Bãrãganului, ca o platoºã, dãtãtoare de siguranþa ºi de viatã. Tot astfel trebuie sã se fi simþit ºi strãmoºii geþi, Balta fiindu-le leagãnul vieþii, care le asigura apa, hrana ºi loc de ascunziº, punând între ei ºi nãvãlitori, un zid de nepãtruns.

STELNICA face parte dintr-o întreagã salbã de aºezãri vechi, ce s-au nãscut pe aceste meleaguri din vremi imemorabile, iar trecutul lor ºi istoria, confundându-se cu însãºi cea a populaþiilor omeneºti din interferenþa Câmpiei Bãrãganului, cu Dobrogea Ponticã ºi zona Dunãrii de Jos.

Tot ceea ce este istorie aici, a fost fãuritã de oamenii acestor aºezãri de pe malul stâng al Borcei, de la Lichireºti (Cãlãraºi) ºi pânã la Târgul de Floace (Piua Petrii), Brãila ºi mai departe la Galaþi, dar ºi a satelor ce s-au format pe Valea Ialomiþei, de o parte ºi de alta a râului Buzãu, Mostiºtei sau Cãlmãþui.

În vremea noastrã, aceste sate sunt legate printr-o ºosea asfaltatã pe 52 km, de la Cãlãraºi la Stelnica ºi pe încã cca 35km de la Stelnica la Piua Petrii- urmând malul stâng al Borcei- calea, pe care cândva, cu mii de ani în urmã, au trecut ºi nãvãlitorii din zona Mãrii Caspice spre Sud, în Imperiul Roman- care, datoritã bogãþiei sale, constituia o atracþie pentru barbarii cuceritori.

Acum, la numai 5 km de Stelnica se aflã Gara Feteºti - un mare nod de cale feratã- iar cine cãlãtoreºte la Constanþa “calcã“ ºi teritoriul satului Stelnica.

2. HOTARELE MOªIEI STELNICA ÎN SECOLUL XIX

Datoritã aºezãrii sale, la încruciºare de drumuri, oamenilor care o populau ºi bogãþiilor din zonã, comuna Stelnica s-a bucurat de o deosebitã atenþie din partea domnitorilor Þãrii Româneºti, care în conformitate cu tradiþia acelor vremi, se socoteau stãpâni pe întreg teritoriu þãrii lor ºi fãceau danii, din vama produselor ºi bogãþiilor naturale ale zonei respective, unor mãnãstiri care îi ajutau cu bani pe timp de rãzboi, ori dãruiau moºii celor care se distingeau în lupte. Aºa se face ca întinderea acestora era statornicitã, bine cunoscutã ºi mãsuratã de hotarnici din cele mai vechi timpuri. Moºia Stelnica nu a fãcut excepþie si iatã care îi erau hotarele în sec. XIX, aºa cum apar ele în hrisoave ºi alte înscrisuri.

Suprafaþa moºiei ce intra în stãpânirea Stenicii avea forma unui dreptunghi, puternic alungit în direcþia Est-Vest, a cãrui laturã îngustã de cca. 6 km trece prin mijlocul ostroavelor Dunãrii - în dreapta, învecinându-se de multã vreme cu Imperiul Otoman, înstãpânit în Dobrogea pânã la 1878. În lungime de peste 30 km spre Vest, din care 14-15 km prin Balta Ialomiþei ºi tot atâta prin Câmpia Bãrãganului, ajungea în inima stepei, pânã la pãdurea Ciungi, de pe moºia Cãrãrani, zisã ºi a Ialomiþei.

În sec. XIX (1888), Stelnica era compusã din trei moºii:STELNICA- proprietatea Spitalelor Civile din Bucureºti;STELNICA- Pârþanii- Misli- proprietate a statului;STELNICA - proprietate particularã a moºnenilor Maltezeni.(Sursa:Carte de hotãrnicie lucratã de inginerul hotarnic G.A.Focºãneanu -1889-pentru moºia Stelnica,

proprietatea Eforiei Spitalelor Civile ºi Carte de hotãrnicie lucrata de inginerul hotarnic G.N.Cordea-1889- pentru moºia Stelnica- Pârþanii- Misli- proprietate a statului).

Iatã hotarele exterioare ale acestui grup de moºii:La Vest - cel mai nordic punct de hotar este Ciungul Mare sau Movila

Hagieni - de 70 m, cea mai înaltã din tot Bãrãganul. Aici, cum spuneau

1110


1. AªEZARE GEOGRAFICÃ

Prolog

“Stelnica – comunã în judeþul Ialomiþa, situatã în Sud - Estul Câmpiei Bãrãganului, pe stânga braþului Borcea al Dunãrii.

În satul Stelnica menþionat documentar în anul 1467, se aflã o bisericã ziditã în anii 1858 – 1860”

(Dicþionar Enciclopedic vol. IV. - Ed.2006. Bucureºti)

SATUL STELNICA este amplasat pe terasa Borcei, braþ al Dunãrii fluviale, în partea de Sud-Est a Câmpiei Bãrãganului, în judeþul Ialomita, ºi anume în Bãrãganul Sudic, la întretãierea paralelei 44º 21`latitudine nordicã ºi a meridianului 27º50` longitudine esticã.

Majoritatea caselor din vechea vatrã a satului sunt amplasate pe terasa Borcei, o pantã de cca 10o, înclinatã cãtre Balta Ialomiþei, astfel cã fiind cu faþa spre Est, stelnicenii privesc în permanenþã, rãsãritul soarelui ºi al lunii ce apare dupã dealurile înalte ale Dobrogei, situate lângã Dunãre, la cca 20 km de Stelnica.

Tot acolo, peste Balta Ialomiþei, se aflã situat oraºul Cernavoda – vechiul Axiopolis, întemeiat de greci – cu casele sale albe ce strãluceau în bãtaia razelor soarelui în asfinþit, fãcând din oamenii acestor locuri, visãtori ºi filozofi. Cernavoda era prezentã, între cele douã rãzboaie mondiale, în fiinþa locuitorilor Stelnicii, noaptea, prin licãritul luminilor sale, fiind singurul oraº din jur, electrificat, iar ziua prin pâcla vãzduhului se vedea fumul scãmos al fabricii de ciment, cu marca Portland, ieºit în permanenþã din coºurile înalte, precum ºi, pentru cei care aveau ochi buni, pe deal se zãreau dormitoarele ºi cazãrmile regimentului 2 – grãniceri.

... ªi astãzi, de pe prispa casei, printre coroanele negre- verzi ale corcoduºilor ºi salcâmilor, se vede brâul lucitor de apã, lat, al Borcei, dupã care urmeazã o mare de verdeaþã : Balta, ca apoi privirea sã fie opritã brusc de dealurile înalte de cretã, ce strãlucesc în depãrtare pe malul Dunãrii. În stânga vederea se pierde într-o masã verde, nedefinitã, ce se prelungeºte nestingherit cãtre Cegani, Borduºani, iar spre sud, în dreapta, aceasta este deodatã tãiatã de terasamentul înalt al cãii ferate Feteºti – Cernavoda – Constanþa ºi podurile de fier fãcute de Saligny în sec. XIX.

În dupã-amiezile zilelor de varã, întreaga Baltã este luminatã panoramic de soarele Bãrãganului din spatele nostru, întrezãrindu-se ca o bijuterie finã dantelãria de oþel a podurilor de peste Borcea ºi Dunãre. Ba, uneori se ghiceºte ºi câte un tren care se târãºte ca o râmã, apropiindu-se încet de gara Ovidiu. Stând aºa, ºi visând cu ochii deschiºi, simþi în spate întinderea nesfârºitã a Bãrãganului, ca o platoºã, dãtãtoare de siguranþa ºi de viatã. Tot astfel trebuie sã se fi simþit ºi strãmoºii geþi, Balta fiindu-le leagãnul vieþii, care le asigura apa, hrana ºi loc de ascunziº, punând între ei ºi nãvãlitori, un zid de nepãtruns.

STELNICA face parte dintr-o întreagã salbã de aºezãri vechi, ce s-au nãscut pe aceste meleaguri din vremi imemorabile, iar trecutul lor ºi istoria, confundându-se cu însãºi cea a populaþiilor omeneºti din interferenþa Câmpiei Bãrãganului, cu Dobrogea Ponticã ºi zona Dunãrii de Jos.

Tot ceea ce este istorie aici, a fost fãuritã de oamenii acestor aºezãri de pe malul stâng al Borcei, de la Lichireºti (Cãlãraºi) ºi pânã la Târgul de Floace (Piua Petrii), Brãila ºi mai departe la Galaþi, dar ºi a satelor ce s-au format pe Valea Ialomiþei, de o parte ºi de alta a râului Buzãu, Mostiºtei sau Cãlmãþui.

În vremea noastrã, aceste sate sunt legate printr-o ºosea asfaltatã pe 52 km, de la Cãlãraºi la Stelnica ºi pe încã cca 35km de la Stelnica la Piua Petrii- urmând malul stâng al Borcei- calea, pe care cândva, cu mii de ani în urmã, au trecut ºi nãvãlitorii din zona Mãrii Caspice spre Sud, în Imperiul Roman- care, datoritã bogãþiei sale, constituia o atracþie pentru barbarii cuceritori.

Acum, la numai 5 km de Stelnica se aflã Gara Feteºti - un mare nod de cale feratã- iar cine cãlãtoreºte la Constanþa “calcã“ ºi teritoriul satului Stelnica.

2. HOTARELE MOªIEI STELNICA ÎN SECOLUL XIX

Datoritã aºezãrii sale, la încruciºare de drumuri, oamenilor care o populau ºi bogãþiilor din zonã, comuna Stelnica s-a bucurat de o deosebitã atenþie din partea domnitorilor Þãrii Româneºti, care în conformitate cu tradiþia acelor vremi, se socoteau stãpâni pe întreg teritoriu þãrii lor ºi fãceau danii, din vama produselor ºi bogãþiilor naturale ale zonei respective, unor mãnãstiri care îi ajutau cu bani pe timp de rãzboi, ori dãruiau moºii celor care se distingeau în lupte. Aºa se face ca întinderea acestora era statornicitã, bine cunoscutã ºi mãsuratã de hotarnici din cele mai vechi timpuri. Moºia Stelnica nu a fãcut excepþie si iatã care îi erau hotarele în sec. XIX, aºa cum apar ele în hrisoave ºi alte înscrisuri.

Suprafaþa moºiei ce intra în stãpânirea Stenicii avea forma unui dreptunghi, puternic alungit în direcþia Est-Vest, a cãrui laturã îngustã de cca. 6 km trece prin mijlocul ostroavelor Dunãrii - în dreapta, învecinându-se de multã vreme cu Imperiul Otoman, înstãpânit în Dobrogea pânã la 1878. În lungime de peste 30 km spre Vest, din care 14-15 km prin Balta Ialomiþei ºi tot atâta prin Câmpia Bãrãganului, ajungea în inima stepei, pânã la pãdurea Ciungi, de pe moºia Cãrãrani, zisã ºi a Ialomiþei.

În sec. XIX (1888), Stelnica era compusã din trei moºii:STELNICA- proprietatea Spitalelor Civile din Bucureºti;STELNICA- Pârþanii- Misli- proprietate a statului;STELNICA - proprietate particularã a moºnenilor Maltezeni.(Sursa:Carte de hotãrnicie lucratã de inginerul hotarnic G.A.Focºãneanu -1889-pentru moºia Stelnica,

proprietatea Eforiei Spitalelor Civile ºi Carte de hotãrnicie lucrata de inginerul hotarnic G.N.Cordea-1889- pentru moºia Stelnica- Pârþanii- Misli- proprietate a statului).

Iatã hotarele exterioare ale acestui grup de moºii:La Vest - cel mai nordic punct de hotar este Ciungul Mare sau Movila

Hagieni - de 70 m, cea mai înaltã din tot Bãrãganul. Aici, cum spuneau

1110


hrisoavele, “ se înjugau “ cinci moºii: Stelnica (Pârþanii Misli), Cegani, Borduºanii Mari, Borduºanii Mici ºi Cãrãrani - care mai era denumitã ºi Moºia Ialomiþa sau Hagieni ºi care reprezenta hotarul de Vest al Stelnicii. Despãrþirea sa de Moºia Hagieni era reprezentatã de un drum neobiºnuit de lat, de peste 20 m, faþa de drumurile înguste ale Bãrãganului, de 2-3 m lãþime.

Aici, lumea satului denumea “capul moºiei”, iar nouã copiilor, când vorbeam de “Capul Moºiei” ni se pãrea un loc situat aºa de departe ºi plin de mister, încât nu putea fi în minþile noastre o depãrtare mai mare, deºi nu erau decât 15 km pânã în sat. Dar a merge la câmp, la lucru, la “ Capul Moºiei “, chiar cu cãruþa cu cai, se pierdeau trei ceasuri bune, sau mai mult, iar cu carul cu boi, o jumãtate de zi.

Misterul Moºiei Hagieni era mãrit ºi de faptul ca aici, la nici 500 m de hotar, începea pãdurea de stejari Ciunga, cãreia noi îi spuneam însã “La Tufe “. Sigur cã pãrea ceva deosebit ca în arºiþa Bãrãganului sã aparã o pãdure compactã, de unde pânã aici, cât vedeai cu ochii, nu se zãrea nici un arbore, sã poþi sta la umbra lui.

Moºia Cãrãrani este prima pe care, în anul 1387, domnitorul Þãrii Româneºti- Mircea cel Bãtrân – a dãruit-o ctitoriei sale: Mãnãstirea Cozia, de pe Valea Oltului.

Latura de Vest a moºiei Stelnica mergea cãtre Sud-vest pe cca. 4 km, pânã la un punct nou de hotar, important, “Gropile lui Pascale” - unde Stelnica se învecina cu Moºia Jegalia ºi Feteºti – a mãnãstirii Argeº.

Trebuie spus ca acolo unde lipseau semne de hotar semnificative, movile naturale sau ape, hotarnicii ridicau o movilã de pãmânt la baza cãruia puneau fie tãciuni, cenuºa, piatrã sau bucãþi de marmurã, adicã materiale, sã zicem “ neconvenþionale” care nu se puteau confunda cu cele din jur, neexistând în mod natural la faþa locului, astfel ca sã certifice autenticitatea hotarului.

Întrucât, în acelaºi an 1387, Mircea cel Bãtrân, va dãrui vama din peºtele prins în Baltã, de cãtre locuitorii satelor, începând cu Stelnica ºi pânã la cele de la Gura Ialomiþei, tot Mãnãstirii Cozia, aceste locuri vor suferi influenþa cu bãtaie lungã, a obiceiurilor Olteniei, gândindu-se numai ca Mãnãstirea ºi-a trimis cãlugãrii sã supravegheze munca locuitorilor ºi sã încaseze vama, ºi la distanþa care era de parcurs pe acele vremi, între Valea Oltului ºi Balta Ialomiþei.

La Sud de la Gropile lui Pascale ºi pânã la Dunãre, Moºia Stelnica se învecineazã cu Moºia Feteºti care, în anul 1888 figureazã ca a fi a Statului, fiind secularizatã in 1864, deoarece a fost închinatã unor comunitãþi creºtine din afara graniþelor Þãrii Româneºti.

Mergând cãtre Dunãre, linia de hotar trece prin Movila Vulturul – cea menþionatã de scriitorul Al. Odobescu în 1874, în lucrarea sa : “ Pseudokynegheticos”. Denumirea movilei denotã cã în Bãrãgan, odinioarã îºi aveau cuib vulturii, pasãri rare astãzi la noi, chiar ºi în zona de munte.

Dupã aceea, hotarul atingea Movila Oprul – cãreia, în zilele noastre, ale sec. XX, i se spunea Muchia Cioclanului, apoi Movila Dãnicelu, de pe lângã Gara Feteºti, Movila de deasupra Briciului ºi prin baltã, pe cca. 12 km pânã la Spãrturi, Malul Periatului ºi Veriga sau Scursoarea Dunãrii, la o distanþã de 800 m de Dunãre. Aici hotarul includea în Moºia Stelnica japºele Bagãrul Mic ºi Bagãrul Mare, precum ºi aceasta Veriga care îngloba (“înnoda”) legãtura apelor Bãlþii cu Dunãrea – cãreia din Vechime, i se spunea Sãpatu.

Sãpatul are originea în limba slavonã, care înseamnã de fapt Scurgere, Vãrsare - ºi cãreia populaþiile autohtone îi ºi spunea Scursoarea Dunãrii sau, pur ºi simplu Vãrsãtura.

Acest punct: Sãpatul – este luat ca reper de Mircea cel Bãtrân când, în anul 1392, dãruieºte vama în peºtele prins, cãlugãrilor de la Mãnãstirea Cozia, scriind :

... “ ºi încã a dat Domnia mea Sãpatul cu hotarul pânã la Gura Ialomiþei, pânã la Cãrãrani ºi þigani 300 sãlaºe”.

La Est – între Stelnica ºi Dobrogea, altãdatã în stãpânirea Imperiului Otoman (din 1417 ºi pânã la 1878) - hotar era Dunãrea pe cca. 6 km, prin ostroavele sale, în josul apei, pânã în dreptul Vãii cu Huma, în jos de comunã Seimenii Mari, hotarul trecând prin mijlocul Ostrovului Troiana .

La Nord – din dreptul Vãii cu Humã, localizatã între dealurile Dobrogei, moºia Stelnica – Pârþanii Misli se învecina cu Moºia Ceganca, într-o perioada, proprietatea unui grec, Evanghelie Zappa, trecând peste 14 km în Baltã ºi 15 km la câmp, prin urmãtoarele puncte semnificative, începând de la Dunãre spre Vest: Movila din dreptul Ostrovului Troiana, Dincoace de Butuci, Malul Potecii, Piatra de la Malul Bâtlanului, pânã la Borcea, iar în Bãrãgan :Mãgura de deasupra Satului, Grindul cu Nisipuri, Movila de la Mijloc, Movila Sârboaia ºi se încheia în Ciungul Mare

Acest patrulater includea între hotarele sale, pentru cele trei sate, în sec. XIX, o suprafaþã totalã de 15.000 ha, din care 6000 ha la câmp ºi 9000 ha, în Baltã.

Ce a însemnat perioada comunistã pentru aceastã zonã, care a lovit puternic în þãrani, este ca în anul 1992, în evidenþele Primãriei, mai rãmãseserã 2456 ha la câmp, ca fiind în administrarea localã, restul de 12.500 ha au fost luate de fostele IAS-uri, care acum “se privatizeazã” în folosul diverselor persoane strãine de Stelnica, ºi þãranul a rãmas tot sãrac ; Iar în Balta, nu mai are nici un drept asupra pãmântului, pe când se recolteazã grâul de acolo, acesta se uita lung, ca ºi când s-ar secera în Bulgaria ºi nu pe vatra strãbuna a satului sau de baºtinã.

Fig. 3 VEDERE GENERALÃ A SATULUI STELNICAprivit de pe lunca Borcei.

Aºezare neoliticã, unde cultura cerealelor s-a dezvoltat în partea de Est a Bãrãganului Ialomiþean începând cu mileniul al VII-lea î.Hr., iar folosirea plugului în practica agricolã încã din anii 4500 î.Hr. Privind de la stânga cãtre dreapta, observãm: apa Braþului Borcea, Malul Briciului pe linia Orizontului întreþesutã de case ºi salcâmi, fosta clãdire a ªcolii Primare, acoperitã cu tiglã, Biserica “ Sf. Pantelimon” ºi Vatra Satului se continuã cu Dealul Bulercii. Sus, în vârful dealului, plopii neînfrunziþi, marcheazã “ ªoseaua de deasupra dealului”, altã datã , “Drumul Nãvãlitorilor “ ce veneau din stepele ruseºti gonind cãtre imperiile din jurul Mãrii Mediterane.

(Foto: I. Munteanu,Aprilie 2007)

1312


hrisoavele, “ se înjugau “ cinci moºii: Stelnica (Pârþanii Misli), Cegani, Borduºanii Mari, Borduºanii Mici ºi Cãrãrani - care mai era denumitã ºi Moºia Ialomiþa sau Hagieni ºi care reprezenta hotarul de Vest al Stelnicii. Despãrþirea sa de Moºia Hagieni era reprezentatã de un drum neobiºnuit de lat, de peste 20 m, faþa de drumurile înguste ale Bãrãganului, de 2-3 m lãþime.

Aici, lumea satului denumea “capul moºiei”, iar nouã copiilor, când vorbeam de “Capul Moºiei” ni se pãrea un loc situat aºa de departe ºi plin de mister, încât nu putea fi în minþile noastre o depãrtare mai mare, deºi nu erau decât 15 km pânã în sat. Dar a merge la câmp, la lucru, la “ Capul Moºiei “, chiar cu cãruþa cu cai, se pierdeau trei ceasuri bune, sau mai mult, iar cu carul cu boi, o jumãtate de zi.

Misterul Moºiei Hagieni era mãrit ºi de faptul ca aici, la nici 500 m de hotar, începea pãdurea de stejari Ciunga, cãreia noi îi spuneam însã “La Tufe “. Sigur cã pãrea ceva deosebit ca în arºiþa Bãrãganului sã aparã o pãdure compactã, de unde pânã aici, cât vedeai cu ochii, nu se zãrea nici un arbore, sã poþi sta la umbra lui.

Moºia Cãrãrani este prima pe care, în anul 1387, domnitorul Þãrii Româneºti- Mircea cel Bãtrân – a dãruit-o ctitoriei sale: Mãnãstirea Cozia, de pe Valea Oltului.

Latura de Vest a moºiei Stelnica mergea cãtre Sud-vest pe cca. 4 km, pânã la un punct nou de hotar, important, “Gropile lui Pascale” - unde Stelnica se învecina cu Moºia Jegalia ºi Feteºti – a mãnãstirii Argeº.

Trebuie spus ca acolo unde lipseau semne de hotar semnificative, movile naturale sau ape, hotarnicii ridicau o movilã de pãmânt la baza cãruia puneau fie tãciuni, cenuºa, piatrã sau bucãþi de marmurã, adicã materiale, sã zicem “ neconvenþionale” care nu se puteau confunda cu cele din jur, neexistând în mod natural la faþa locului, astfel ca sã certifice autenticitatea hotarului.

Întrucât, în acelaºi an 1387, Mircea cel Bãtrân, va dãrui vama din peºtele prins în Baltã, de cãtre locuitorii satelor, începând cu Stelnica ºi pânã la cele de la Gura Ialomiþei, tot Mãnãstirii Cozia, aceste locuri vor suferi influenþa cu bãtaie lungã, a obiceiurilor Olteniei, gândindu-se numai ca Mãnãstirea ºi-a trimis cãlugãrii sã supravegheze munca locuitorilor ºi sã încaseze vama, ºi la distanþa care era de parcurs pe acele vremi, între Valea Oltului ºi Balta Ialomiþei.

La Sud de la Gropile lui Pascale ºi pânã la Dunãre, Moºia Stelnica se învecineazã cu Moºia Feteºti care, în anul 1888 figureazã ca a fi a Statului, fiind secularizatã in 1864, deoarece a fost închinatã unor comunitãþi creºtine din afara graniþelor Þãrii Româneºti.

Mergând cãtre Dunãre, linia de hotar trece prin Movila Vulturul – cea menþionatã de scriitorul Al. Odobescu în 1874, în lucrarea sa : “ Pseudokynegheticos”. Denumirea movilei denotã cã în Bãrãgan, odinioarã îºi aveau cuib vulturii, pasãri rare astãzi la noi, chiar ºi în zona de munte.

Dupã aceea, hotarul atingea Movila Oprul – cãreia, în zilele noastre, ale sec. XX, i se spunea Muchia Cioclanului, apoi Movila Dãnicelu, de pe lângã Gara Feteºti, Movila de deasupra Briciului ºi prin baltã, pe cca. 12 km pânã la Spãrturi, Malul Periatului ºi Veriga sau Scursoarea Dunãrii, la o distanþã de 800 m de Dunãre. Aici hotarul includea în Moºia Stelnica japºele Bagãrul Mic ºi Bagãrul Mare, precum ºi aceasta Veriga care îngloba (“înnoda”) legãtura apelor Bãlþii cu Dunãrea – cãreia din Vechime, i se spunea Sãpatu.

Sãpatul are originea în limba slavonã, care înseamnã de fapt Scurgere, Vãrsare - ºi cãreia populaþiile autohtone îi ºi spunea Scursoarea Dunãrii sau, pur ºi simplu Vãrsãtura.

Acest punct: Sãpatul – este luat ca reper de Mircea cel Bãtrân când, în anul 1392, dãruieºte vama în peºtele prins, cãlugãrilor de la Mãnãstirea Cozia, scriind :

... “ ºi încã a dat Domnia mea Sãpatul cu hotarul pânã la Gura Ialomiþei, pânã la Cãrãrani ºi þigani 300 sãlaºe”.

La Est – între Stelnica ºi Dobrogea, altãdatã în stãpânirea Imperiului Otoman (din 1417 ºi pânã la 1878) - hotar era Dunãrea pe cca. 6 km, prin ostroavele sale, în josul apei, pânã în dreptul Vãii cu Huma, în jos de comunã Seimenii Mari, hotarul trecând prin mijlocul Ostrovului Troiana .

La Nord – din dreptul Vãii cu Humã, localizatã între dealurile Dobrogei, moºia Stelnica – Pârþanii Misli se învecina cu Moºia Ceganca, într-o perioada, proprietatea unui grec, Evanghelie Zappa, trecând peste 14 km în Baltã ºi 15 km la câmp, prin urmãtoarele puncte semnificative, începând de la Dunãre spre Vest: Movila din dreptul Ostrovului Troiana, Dincoace de Butuci, Malul Potecii, Piatra de la Malul Bâtlanului, pânã la Borcea, iar în Bãrãgan :Mãgura de deasupra Satului, Grindul cu Nisipuri, Movila de la Mijloc, Movila Sârboaia ºi se încheia în Ciungul Mare

Acest patrulater includea între hotarele sale, pentru cele trei sate, în sec. XIX, o suprafaþã totalã de 15.000 ha, din care 6000 ha la câmp ºi 9000 ha, în Baltã.

Ce a însemnat perioada comunistã pentru aceastã zonã, care a lovit puternic în þãrani, este ca în anul 1992, în evidenþele Primãriei, mai rãmãseserã 2456 ha la câmp, ca fiind în administrarea localã, restul de 12.500 ha au fost luate de fostele IAS-uri, care acum “se privatizeazã” în folosul diverselor persoane strãine de Stelnica, ºi þãranul a rãmas tot sãrac ; Iar în Balta, nu mai are nici un drept asupra pãmântului, pe când se recolteazã grâul de acolo, acesta se uita lung, ca ºi când s-ar secera în Bulgaria ºi nu pe vatra strãbuna a satului sau de baºtinã.

Fig. 3 VEDERE GENERALÃ A SATULUI STELNICAprivit de pe lunca Borcei.

Aºezare neoliticã, unde cultura cerealelor s-a dezvoltat în partea de Est a Bãrãganului Ialomiþean începând cu mileniul al VII-lea î.Hr., iar folosirea plugului în practica agricolã încã din anii 4500 î.Hr. Privind de la stânga cãtre dreapta, observãm: apa Braþului Borcea, Malul Briciului pe linia Orizontului întreþesutã de case ºi salcâmi, fosta clãdire a ªcolii Primare, acoperitã cu tiglã, Biserica “ Sf. Pantelimon” ºi Vatra Satului se continuã cu Dealul Bulercii. Sus, în vârful dealului, plopii neînfrunziþi, marcheazã “ ªoseaua de deasupra dealului”, altã datã , “Drumul Nãvãlitorilor “ ce veneau din stepele ruseºti gonind cãtre imperiile din jurul Mãrii Mediterane.

(Foto: I. Munteanu,Aprilie 2007)

1312


Fig. 4 LA ORIZONT, DEALUL BULERCII - LEAGÃ SATUL STELNICA DE MALTEZI

Aceastã parte de teren, ca o prispã, se interpune între ºesul Bãrãganului potrivit pentru cultura cerealelor - chiar cu 4500 de ani î.Hr. - ºi Lunca Borcei – care a furnizat peºte pentru hranã.

(Foto: I Munteanu - Aprilie 2007)

Fig. 5 ÎNTINDEREA MOªIEI TRADIÞIONALE A STELNICII ÎN ANUL 1889

ºi împietritã de inginerii hotarnici cu aprobarea Judecãtoriei ca fiind necontestatã Desen: I. Munteanu - Iunie 2009)

Fig. 6 MOªIA STELNICA ÎN SEC. AL XIX- LEA

(Concepþie ºi desen : I. Munteanu - 17.04.2009)

3. PRIMA ATESTARE DOCUMENTARÃ A STELNICII

În anul 1946, directorul general al Arhivelor Statului – Bucureºti, A. Sacerdoþeanu, scoate la luminã din arhiva Mãnãstirii Cozia, o traducere a unui act de hotãrnicie fãcutã pe vremea domniei lui Mircea cel Bãtrân, traducere din limba slavonã realizatã de egumenul Ilarion al acestui sfânt lãcaº, unde se preciza: ...”conform scrierilor ce s-au gãsit în Ocolnicia cea veche a Mircii Voievod – (în) slavoneascã, ale moºiei mãnãstirii (Cozia) : Cãrãrani ºi Lumineni”

Moºia Cãrãrani (sau Coroiani) era situatã în judeþul Ialomiþa, mai târziu denumitã ºi Hagieni ori Ialomiþa ºi care se învecina cu moºia Stelnica.

În acest document datat dupã anul 1388 Fond. Mãnãstirea Cozia, manuscris nr. 712, fila 36, ºi Hrisovul VI- din arhivele Mãnãstirii Cozia, extras de A. Sacerdoþeanu -ed. 1946, este menþionatã ºi Stelnica. Alþi istorici (de pilda A. D. Xenopol) îl considera chiar din anul 1387, printre primele hrisoave date de Mircea cel Bãtrân, imediat dupã suirea sa pe tron .

Iatã traducerea acestui act, fãcutã de egumenul mãnãstirii, Ilarion, la anul 1780, care înscrie hotarele Moºiei Cãrãrani: “ Din sus despre Coroiani din Cotu Ialomiþei, trece apa ºi merge pe lângã mal ºi dã în Ialomicioara cea veche, la vale drept în stejar la bulboaca ºi de aici drept în plop în marginea Ialomiþii ºi trece

1514


Fig. 4 LA ORIZONT, DEALUL BULERCII - LEAGÃ SATUL STELNICA DE MALTEZI

Aceastã parte de teren, ca o prispã, se interpune între ºesul Bãrãganului potrivit pentru cultura cerealelor - chiar cu 4500 de ani î.Hr. - ºi Lunca Borcei – care a furnizat peºte pentru hranã.

(Foto: I Munteanu - Aprilie 2007)

Fig. 5 ÎNTINDEREA MOªIEI TRADIÞIONALE A STELNICII ÎN ANUL 1889

ºi împietritã de inginerii hotarnici cu aprobarea Judecãtoriei ca fiind necontestatã Desen: I. Munteanu - Iunie 2009)

Fig. 6 MOªIA STELNICA ÎN SEC. AL XIX- LEA

(Concepþie ºi desen : I. Munteanu - 17.04.2009)

3. PRIMA ATESTARE DOCUMENTARÃ A STELNICII

În anul 1946, directorul general al Arhivelor Statului – Bucureºti, A. Sacerdoþeanu, scoate la luminã din arhiva Mãnãstirii Cozia, o traducere a unui act de hotãrnicie fãcutã pe vremea domniei lui Mircea cel Bãtrân, traducere din limba slavonã realizatã de egumenul Ilarion al acestui sfânt lãcaº, unde se preciza: ...”conform scrierilor ce s-au gãsit în Ocolnicia cea veche a Mircii Voievod – (în) slavoneascã, ale moºiei mãnãstirii (Cozia) : Cãrãrani ºi Lumineni”

Moºia Cãrãrani (sau Coroiani) era situatã în judeþul Ialomiþa, mai târziu denumitã ºi Hagieni ori Ialomiþa ºi care se învecina cu moºia Stelnica.

În acest document datat dupã anul 1388 Fond. Mãnãstirea Cozia, manuscris nr. 712, fila 36, ºi Hrisovul VI- din arhivele Mãnãstirii Cozia, extras de A. Sacerdoþeanu -ed. 1946, este menþionatã ºi Stelnica. Alþi istorici (de pilda A. D. Xenopol) îl considera chiar din anul 1387, printre primele hrisoave date de Mircea cel Bãtrân, imediat dupã suirea sa pe tron .

Iatã traducerea acestui act, fãcutã de egumenul mãnãstirii, Ilarion, la anul 1780, care înscrie hotarele Moºiei Cãrãrani: “ Din sus despre Coroiani din Cotu Ialomiþei, trece apa ºi merge pe lângã mal ºi dã în Ialomicioara cea veche, la vale drept în stejar la bulboaca ºi de aici drept în plop în marginea Ialomiþii ºi trece

1514


Ialomiþa de aici drept în Valea Beiului ºi iase la drumul sãpat ºi de aici drept la hotar la piatrã ºi din piatrã merge dreptu în Ciungul Mic, de aici dreptu în Ciungul Mare, de aici în drumul Stelniþii la piatra dã marmurã unde se desparte drumurile ºi apucã spre drumu spre apusul Soarelui ºi dã în Moºia Ceganilor drept în dalmã, în dreptul Orzi pã lângã marginea cu stâlpu` dã piatrã ºi de acolo la Jegãlie la trei bãºicuþe ºi coboarã în vale dreptu` la nuc ºi de aici merge dreptu` în Cotu Ialomiþii. “

(Altã sursã documentarã: “Repertoarul documentelor Þãrilor Române publicate pânã azi “ - de Marta Andronescu; Ed. 1937, documentul nr. 40- pag. 24).

Dupã cum menþioneazã A. Sacerdoþeanu, documentul original nu s-a mai gãsit ºi deci circulã numai traducerea de mai sus, rãmânând pânã acum, prima atestare documentarã a Stelnicii, deºi ea are o existenþã veche de mii de ani, dupã cum vom încerca sã arãtãm în continuare.

4. DOMNIA LUI MIRCEA CEL BÃTRÂN (1386 – 1418) ºi influenþa sa asupra Stelnicii

Evenimentul cel mai important al sfârºitului de veac al XIV-lea, a fost urcarea

pe tronul Þãrii Româneºti a lui Mircea cel Bãtrân, fiul lui Radu I. Domnia sa îndelungatã, de 32 de ani, a constituit o perioadã fructuoasã pe plan intern ºi extern, în apãrarea fiinþei neamului românesc ºi cu importante semnificaþii ºi împletiri cu viaþa locuitorilor din Stelnica ºi a unor aºezãri de pe terasa Borcei ºi Balta Ialomiþei. El opreºte înaintarea turcilor spre nordul Dunãrii, când erau în plinã ascensiune ºi încheie cu aceºtia tratate, numite Capitulaþii, care puneau pe picior de egalitate ambele state ºi care au reprezentat ºi o recunoaºtere internaþionalã a existenþei ca stat al Þãrii Româneºti. Raporturile juridice stabilite între Valahia ºi Imperiul Otoman ºi-au pãstrat valabilitatea în permanenþã pânã la cãpãtarea Independentei României, aceste Capitulaþii nefiind anulate niciodatã - deºi Turcia ca Imperiu nu le-a respectat întotdeauna, dar, de jure , Þara Româneascã, a fost mereu un stat suveran.

Mircea Voievod a purtat nenumãrate lupte cu sultanul Baiazid I, obþinând victoria de la Rovine pe Ialomiþa ºi participã cu oastea sa – formatã în principal, din þãranii satelor din zona Dunãrii - la Cruciada de la Nicopole din anul 1396. Totodatã, acesta a fost o prezenþã importantã în relaþiile internaþionale ale vremii.

Fãrã rezistenþa sa antiotomanã, statutul Þãrii Româneºti faþã de Înalta Poartã, ar fi fost altul. Sub stãpânirea sa, Þara Româneascã a avut teritoriul cel mai întins din epoca medievalã, cuprinzând Armaºul, Fãgãraºul ºi Banatul de Severi, Þara Arvunei, Silistra, Podunavia (Dobrogea) ºi ”pãrþile tãtãreºti” de la nordul gurilor Dunãrii, adicã judeþele Cahul ºi Ismail, din Sudul Basarabiei pânã la Nistru (Câmpia Bugeacului) ºi pânã la “Marea cea Mare”.

Mircea cel Bãtrân a înfiinþat “ oastea cea mare” ºi este singurul domnitor român care nu a fost vasal nimãnui.

(Sursa : Dicþionar Enciclopedic- vol. IV; Ed. 2001; Hrisov domnesc din anul 1404; Geografia- cls. A-V-a primarã – Ed. 1943; De la statul geto-dac la statul român naþional unitar, de M. Muºat ºi I Ardelean, vol. I, Ed.

1983, pag. 120).

Fig. 7 MIRCEA CEL BÃTRÂN 1386 – 1418

Domnitorul care l-a înfruntat în luptã pe sultanul Baiazid I la Rovine- oprind ocuparea de cãtre turci a Þãrii Româneºti ºi care a încheiat Capitulaþiile – care reprezenta , de fapt, actul de naºtere al Þãrii Româneºti ca stat independent.

Mircea Voievod, probabil cã a vizitat moºia Stelnica în timpul domniei sale, de îndatã ce, convins de bogãþia ºi hãrnicia acestor oameni ºi locuri, a dãruit Mãnãstirii Cozia importante venituri din vamã în peºtele prins, cât ºi alte produse.

(Sursa: Dicþionar Enciclopedic - Vol. VI – Ed. 2001)

Fig. 8 MÃNÃSTIREA COZIA ÎN SEC. AL XVIII-LEA

Deºi amplasatã pe Valea Oltului la aproape 400 km de Stelnica, Mãnãstirea Cozia a jucat un rol istoric ºi economic deosebit în viaþa oamenilor din Balta Ialomiþei, timp de sute de ani. Mircea cel Bãtrân, ctitorul ei, a dãruit cãlugãrilor vama din peºtele prins în Baltã ca ºi alte venituri, încã din anul 1392, iar mãnãstirea ºi-a trimis oamenii sãi în Stelnica ºi satele învecinate pentru adunarea ºi administrarea acestor bunuri, aºa cum suna un hrisov din 1467 emis de Radu I Voievod : “ sã fie volnici cãlugãrii sã-ºi aºeze vãtafii ºi alte dregãtorii pe la bãlþile lor iar voi Flocenilor sã nu aveþi treabã ! “

(Ilustraþie: “ Þãrile Romane vãzute de artiºti francezi” sec. XVIII – XIX ; Reproducere de G. Oprescu – 1926)

1716


Ialomiþa de aici drept în Valea Beiului ºi iase la drumul sãpat ºi de aici drept la hotar la piatrã ºi din piatrã merge dreptu în Ciungul Mic, de aici dreptu în Ciungul Mare, de aici în drumul Stelniþii la piatra dã marmurã unde se desparte drumurile ºi apucã spre drumu spre apusul Soarelui ºi dã în Moºia Ceganilor drept în dalmã, în dreptul Orzi pã lângã marginea cu stâlpu` dã piatrã ºi de acolo la Jegãlie la trei bãºicuþe ºi coboarã în vale dreptu` la nuc ºi de aici merge dreptu` în Cotu Ialomiþii. “

(Altã sursã documentarã: “Repertoarul documentelor Þãrilor Române publicate pânã azi “ - de Marta Andronescu; Ed. 1937, documentul nr. 40- pag. 24).

Dupã cum menþioneazã A. Sacerdoþeanu, documentul original nu s-a mai gãsit ºi deci circulã numai traducerea de mai sus, rãmânând pânã acum, prima atestare documentarã a Stelnicii, deºi ea are o existenþã veche de mii de ani, dupã cum vom încerca sã arãtãm în continuare.

4. DOMNIA LUI MIRCEA CEL BÃTRÂN (1386 – 1418) ºi influenþa sa asupra Stelnicii

Evenimentul cel mai important al sfârºitului de veac al XIV-lea, a fost urcarea

pe tronul Þãrii Româneºti a lui Mircea cel Bãtrân, fiul lui Radu I. Domnia sa îndelungatã, de 32 de ani, a constituit o perioadã fructuoasã pe plan intern ºi extern, în apãrarea fiinþei neamului românesc ºi cu importante semnificaþii ºi împletiri cu viaþa locuitorilor din Stelnica ºi a unor aºezãri de pe terasa Borcei ºi Balta Ialomiþei. El opreºte înaintarea turcilor spre nordul Dunãrii, când erau în plinã ascensiune ºi încheie cu aceºtia tratate, numite Capitulaþii, care puneau pe picior de egalitate ambele state ºi care au reprezentat ºi o recunoaºtere internaþionalã a existenþei ca stat al Þãrii Româneºti. Raporturile juridice stabilite între Valahia ºi Imperiul Otoman ºi-au pãstrat valabilitatea în permanenþã pânã la cãpãtarea Independentei României, aceste Capitulaþii nefiind anulate niciodatã - deºi Turcia ca Imperiu nu le-a respectat întotdeauna, dar, de jure , Þara Româneascã, a fost mereu un stat suveran.

Mircea Voievod a purtat nenumãrate lupte cu sultanul Baiazid I, obþinând victoria de la Rovine pe Ialomiþa ºi participã cu oastea sa – formatã în principal, din þãranii satelor din zona Dunãrii - la Cruciada de la Nicopole din anul 1396. Totodatã, acesta a fost o prezenþã importantã în relaþiile internaþionale ale vremii.

Fãrã rezistenþa sa antiotomanã, statutul Þãrii Româneºti faþã de Înalta Poartã, ar fi fost altul. Sub stãpânirea sa, Þara Româneascã a avut teritoriul cel mai întins din epoca medievalã, cuprinzând Armaºul, Fãgãraºul ºi Banatul de Severi, Þara Arvunei, Silistra, Podunavia (Dobrogea) ºi ”pãrþile tãtãreºti” de la nordul gurilor Dunãrii, adicã judeþele Cahul ºi Ismail, din Sudul Basarabiei pânã la Nistru (Câmpia Bugeacului) ºi pânã la “Marea cea Mare”.

Mircea cel Bãtrân a înfiinþat “ oastea cea mare” ºi este singurul domnitor român care nu a fost vasal nimãnui.

(Sursa : Dicþionar Enciclopedic- vol. IV; Ed. 2001; Hrisov domnesc din anul 1404; Geografia- cls. A-V-a primarã – Ed. 1943; De la statul geto-dac la statul român naþional unitar, de M. Muºat ºi I Ardelean, vol. I, Ed.

1983, pag. 120).

Fig. 7 MIRCEA CEL BÃTRÂN 1386 – 1418

Domnitorul care l-a înfruntat în luptã pe sultanul Baiazid I la Rovine- oprind ocuparea de cãtre turci a Þãrii Româneºti ºi care a încheiat Capitulaþiile – care reprezenta , de fapt, actul de naºtere al Þãrii Româneºti ca stat independent.

Mircea Voievod, probabil cã a vizitat moºia Stelnica în timpul domniei sale, de îndatã ce, convins de bogãþia ºi hãrnicia acestor oameni ºi locuri, a dãruit Mãnãstirii Cozia importante venituri din vamã în peºtele prins, cât ºi alte produse.

(Sursa: Dicþionar Enciclopedic - Vol. VI – Ed. 2001)

Fig. 8 MÃNÃSTIREA COZIA ÎN SEC. AL XVIII-LEA

Deºi amplasatã pe Valea Oltului la aproape 400 km de Stelnica, Mãnãstirea Cozia a jucat un rol istoric ºi economic deosebit în viaþa oamenilor din Balta Ialomiþei, timp de sute de ani. Mircea cel Bãtrân, ctitorul ei, a dãruit cãlugãrilor vama din peºtele prins în Baltã ca ºi alte venituri, încã din anul 1392, iar mãnãstirea ºi-a trimis oamenii sãi în Stelnica ºi satele învecinate pentru adunarea ºi administrarea acestor bunuri, aºa cum suna un hrisov din 1467 emis de Radu I Voievod : “ sã fie volnici cãlugãrii sã-ºi aºeze vãtafii ºi alte dregãtorii pe la bãlþile lor iar voi Flocenilor sã nu aveþi treabã ! “

(Ilustraþie: “ Þãrile Romane vãzute de artiºti francezi” sec. XVIII – XIX ; Reproducere de G. Oprescu – 1926)

1716


În anul 1386, Mircea cel Bãtrân termina construcþia Mãnãstirii Cozia de pe Valea Oltului, începutã de tatãl sãu, Radu I Basarab. Mãnãstirea Cozia, deºi la o distanþã de 300- 400 km de Stelnica, avea sã joace un rol deosebit în viaþa sãtenilor de aici, întrucât ei i s-a dãruit de cãtre Vodã, dreptul de vamã în peºtele prins în Balta Ialomiþei, cât ºi alte drepturi.

Trebuie cunoscut cã un domnitor, din momentul în care se suia pe tron, el se înstãpânea peste tot pãmântul din þara sa ºi, dupã modelul seniorilor din Vestul Europei, fãcea danii diverse celor din suitã, dupã serviciile aduse, ori celor care se distingeau în lupte. Un rol specific, aparte, îl jucau mãnãstirile care adunaserã averi nemãsurate ºi care jucau pe timp de restriºte, rolul bãncilor de astãzi, împrumutându-l pe Domn cu bani, plumb pentru gloanþe, piei, ºei, sare, diverse alimente etc. Când lucrurile se liniºteau, Vodã se plãtea de datorii, donând moºii mãnãstirii, fie dreptul de a exploata, ori vama în peºtele prins, care s-ar fi cuvenit domniei, miere, cearã, brânzã ºi alte bunuri.

Actele fãcute de domnitor erau de douã feluri:- de dãruire, atunci când donaþia se fãcea pentru prima datã ;- de întãrire, adicã de recunoaºterea unei danii fãcutã anterior. Prin urmare, în acest sens, Mircea cel Bãtrân, convins de bogãþiile Bãlþii

Ialomiþa ºi de hãrnicia oamenilor de aici, moºie pe care probabil cã a vizitat-o, dãruieºte Mãnãstirii Cozia dreptul de vamã în peºtele prins în Baltã, începând de la Sãpatu, punct situat pe moºia Stelnica aproape de picioarele podului CFR actual din faþa Cernavodei, unde se aflã japºele Bagãnul Mic ºi Bagãnul Mare, în acest hrisov din 8 ianuarie 1392, scriindu-se printre altele: ...” ªi încã a dat domnia mea Sãpatu cu hotarul pânã la gura Ialovniþei, pânã la Cãrãrani ºi þigani 300 sãlaºe”.

(Sursa: Documenta Romaniae Historica -(DHR)- anii 1247 – 1500 Academia RSR; Ed. 1960)

Sã reþinem cã Sãpatu este primul punct de pe moºia Stelnica ce a stat în atenþia domnitorului Mircea cel Bãtrân ºi cã el provine din limba slavonã - însemnând: Vãrsare, Vãrsãtura sau Scursoare – adicã un fel de prival care conducea în Dunãre, apele de viiturã din Baltã.

Mircea Voievod a mai repetat aceasta dãruire a Bãlþilor de la Dunãre cãtre Mãnãstirea Cozia ºi prin hrisovul din anul 1404, în care spune :

“A binevoit domnia mea cu a sa bunãvoinþã, cu inima curatã ºi luminatã ºi am dãruit acest preacinstit ºi cu frumoasã faþã ºi întru totul cinstit ºi mai presus de toate cinstitele daruri, hrisovul de faþã, pãrintelui ºi rugãtorului domniei mele, stareþul Sofronie ºi tuturor fraþilor mãnãstireºti ce se aflã în hramul sfintei ºi de viaþã începãtoarei Troiþe, la locul numit Nucet, sã-i fie de ocinã ºi de ohabã toate bãlþile de pe Dunãre de la Sãpatul pânã la Gura Ialovniþei “.

Stelnicenii trebuie sã fie mândri cã acest domnitor destoinic ºi-a îndreptat atenþia cãtre moºia ºi oamenii aºezãrii noastre, încã din zorii formãrii Þãrii Româneºti ºi i-a influenþat destinul, ca o recunoaºtere a bogãþiei nesecate a Bãlþii Ialomiþa ºi a cerealelor Bãrãganului cât ºi a hãrniciei locuitorilor de aici, ºi este cert faptul cã el a cunoscut direct aceste locuri, deplasându-se în inspecþii repetate în satele de pe Terasa Borcei ºi Valea Ialomiþei. De asemeni, este fãrã îndoialã cã, a recrutat luptãtori dintre þãranii liberi din Stelnica în “ oastea cea mare “ pe care a înfiinþat-o ºi cu care a luptat pentru a pãstra independenþa Þãrii Româneºti.

Fig. 9 ÞARA ROMÂNEASCA PE TIMPUL LUI MIRCEA CEL BÃTRÂN conform hrisovului domnesc din anul 1404

(Sursa “Citire” cls. I primarã – pag. 204 de T. Iacobescu ºi V. Vrânceanu Ed. 1941)

Fig. 10 PODUL DE LA CERNAVODA DE PESTE DUNÃRE

dat în folosinþã în anul 1895, marcheazã cu picioarele sale punctul SÃPATU din hrisoavele lui Mircea cel Bãtrân.

(Foto: Ziarul Evenimentul Zilei – 2003)

1918


În anul 1386, Mircea cel Bãtrân termina construcþia Mãnãstirii Cozia de pe Valea Oltului, începutã de tatãl sãu, Radu I Basarab. Mãnãstirea Cozia, deºi la o distanþã de 300- 400 km de Stelnica, avea sã joace un rol deosebit în viaþa sãtenilor de aici, întrucât ei i s-a dãruit de cãtre Vodã, dreptul de vamã în peºtele prins în Balta Ialomiþei, cât ºi alte drepturi.

Trebuie cunoscut cã un domnitor, din momentul în care se suia pe tron, el se înstãpânea peste tot pãmântul din þara sa ºi, dupã modelul seniorilor din Vestul Europei, fãcea danii diverse celor din suitã, dupã serviciile aduse, ori celor care se distingeau în lupte. Un rol specific, aparte, îl jucau mãnãstirile care adunaserã averi nemãsurate ºi care jucau pe timp de restriºte, rolul bãncilor de astãzi, împrumutându-l pe Domn cu bani, plumb pentru gloanþe, piei, ºei, sare, diverse alimente etc. Când lucrurile se liniºteau, Vodã se plãtea de datorii, donând moºii mãnãstirii, fie dreptul de a exploata, ori vama în peºtele prins, care s-ar fi cuvenit domniei, miere, cearã, brânzã ºi alte bunuri.

Actele fãcute de domnitor erau de douã feluri:- de dãruire, atunci când donaþia se fãcea pentru prima datã ;- de întãrire, adicã de recunoaºterea unei danii fãcutã anterior. Prin urmare, în acest sens, Mircea cel Bãtrân, convins de bogãþiile Bãlþii

Ialomiþa ºi de hãrnicia oamenilor de aici, moºie pe care probabil cã a vizitat-o, dãruieºte Mãnãstirii Cozia dreptul de vamã în peºtele prins în Baltã, începând de la Sãpatu, punct situat pe moºia Stelnica aproape de picioarele podului CFR actual din faþa Cernavodei, unde se aflã japºele Bagãnul Mic ºi Bagãnul Mare, în acest hrisov din 8 ianuarie 1392, scriindu-se printre altele: ...” ªi încã a dat domnia mea Sãpatu cu hotarul pânã la gura Ialovniþei, pânã la Cãrãrani ºi þigani 300 sãlaºe”.

(Sursa: Documenta Romaniae Historica -(DHR)- anii 1247 – 1500 Academia RSR; Ed. 1960)

Sã reþinem cã Sãpatu este primul punct de pe moºia Stelnica ce a stat în atenþia domnitorului Mircea cel Bãtrân ºi cã el provine din limba slavonã - însemnând: Vãrsare, Vãrsãtura sau Scursoare – adicã un fel de prival care conducea în Dunãre, apele de viiturã din Baltã.

Mircea Voievod a mai repetat aceasta dãruire a Bãlþilor de la Dunãre cãtre Mãnãstirea Cozia ºi prin hrisovul din anul 1404, în care spune :

“A binevoit domnia mea cu a sa bunãvoinþã, cu inima curatã ºi luminatã ºi am dãruit acest preacinstit ºi cu frumoasã faþã ºi întru totul cinstit ºi mai presus de toate cinstitele daruri, hrisovul de faþã, pãrintelui ºi rugãtorului domniei mele, stareþul Sofronie ºi tuturor fraþilor mãnãstireºti ce se aflã în hramul sfintei ºi de viaþã începãtoarei Troiþe, la locul numit Nucet, sã-i fie de ocinã ºi de ohabã toate bãlþile de pe Dunãre de la Sãpatul pânã la Gura Ialovniþei “.

Stelnicenii trebuie sã fie mândri cã acest domnitor destoinic ºi-a îndreptat atenþia cãtre moºia ºi oamenii aºezãrii noastre, încã din zorii formãrii Þãrii Româneºti ºi i-a influenþat destinul, ca o recunoaºtere a bogãþiei nesecate a Bãlþii Ialomiþa ºi a cerealelor Bãrãganului cât ºi a hãrniciei locuitorilor de aici, ºi este cert faptul cã el a cunoscut direct aceste locuri, deplasându-se în inspecþii repetate în satele de pe Terasa Borcei ºi Valea Ialomiþei. De asemeni, este fãrã îndoialã cã, a recrutat luptãtori dintre þãranii liberi din Stelnica în “ oastea cea mare “ pe care a înfiinþat-o ºi cu care a luptat pentru a pãstra independenþa Þãrii Româneºti.

Fig. 9 ÞARA ROMÂNEASCA PE TIMPUL LUI MIRCEA CEL BÃTRÂN conform hrisovului domnesc din anul 1404

(Sursa “Citire” cls. I primarã – pag. 204 de T. Iacobescu ºi V. Vrânceanu Ed. 1941)

Fig. 10 PODUL DE LA CERNAVODA DE PESTE DUNÃRE

dat în folosinþã în anul 1895, marcheazã cu picioarele sale punctul SÃPATU din hrisoavele lui Mircea cel Bãtrân.

(Foto: Ziarul Evenimentul Zilei – 2003)

1918


Prin acest hrisov din anul 1404 se clarifica mai bine drepturile acordate mãnãstirii, întrucât în acest act se scrie : “ ªi acolo este un om anume Tampa, care s-a închinat stareþului Sofronie, sã fie posluºnic monastirii, care, ºi acesta, a dãruit o gârlã Sãpatul. Nimeni dintre dregãtorii domniei mele sã nu sileascã pe Tampa, fie cã este judeþ... fie cã va fi orice boier, ci Tampa sã fie volnic sã ia vama de la gârla Sãpatul, iar de la celelalte bãlþi, pe care om îi va plãcea stareþului Sofronie ºi tuturor fraþilor, sã-l punã sã adune venitul monastirii, vamã din peºte ºi vamã din stupi ºi gloabe ºi duºegubine ºi toate celelalte munci”.

........................................................................................................................“De aceea, astfel porunceºte domnia mea tuturor ... oricine ar fi ...toþi sã se

fereascã de bãlþile mãnãstireºti. Cine va pescui sã-ºi plãteascã ce-i era venitul ; iar altfel nimeni sã nu cuteze sã le facã silã peste înscrisul domniei mele... “ .

[Sursa: Documentul se aflã în Arhivele Statului- Bucureºti. S. I. nr. 9 (Fond Cozia XV /1) Original pe pergament, ºi în traducere din anul 1849 ;

De asemeni : Tezaur de documente ialomiþene, Ed. 1991; vol. nr. 2, pag. 92 ºi A.D. Xenopol – Istoria Daciei Traian – Vol. II, pag. 79 -(unde este datat din anul 1387 ºi nu în 1404)]

Dupã moartea lui Mircea cel Bãtrân survenitã în anul 1418, urmaºii sãi la

domnia Þãrii Româneºti au avut în atenþie aceasta zonã, astfel cã pânã la 1467 s-au dat urmãtoarele hrisoave de “întãrire “ a daniilor mai vechi, percepându-se desigur, ºi o sumã de bani în favoarea voievodului respectiv ºi a divanului domnesc, astfel :

- Radu al II – lea Prasnageava (1420 – 1422) fiul lui Mircea cel Bãtrân- prin hrisoavele din 1421 iunie 1 ºi 1421 iunie 19.

Dan al II-lea Voievod (1422 – 1431) - frate cu Mircea cel Bãtrân – hrisov de întãrire din anul 1424 decembrie 1.

- Alexandru I (Aldea) (1431 – 1436) - fiul lui Mircea cel Bãtrân act din 1436 iunie 25.

- Basarab al II-lea - voievod (1442 – 1443) - fiul lui Dan al II-lea – prin hrisovul din 1443 ianuarie 9.

- Vladislav al II-lea (1446 – 1456) fiul lui Dan al II-lea, care, printr-un act din 1451 august 7, întãreºte mãnãstirii Cozia toate daniile mai vechi pentru dreptul de vamã, fãcute de Mircea cel Bãtrân ºi ceilalþi voievozi, în peºtele prins în “ toate bãlþile împreunã cu Sãpatu ºi Cabalul “.

Fig. 11 RADU CEL FRUMOS VOIEVOD

care atestã Stelnica sub numele slavon STEANCA în anul 1467, dar cãruia locuitorii îi spuneau STANCA.

(Desen: Istorie ºi legende de la Vlad Þepeº

la Dracula Vampirul,

Text: Neagu DjuvaraIlustraþii: Radu Oltean, Ed. 2003, Bucureºti)

- Radu cel Frumos, voievod (1462 – 1475) - fiul lui Vlad Dracu ºi fratele lui Vlad Þepeº, care, prin hrisovul domnesc din 15 ianuarie 1467 menþioneazã, nu numai punctul Sãpatu de pe moºia Stelnica, ci ºi numele satului în limba slavonã cunoscut atunci ca STEANCA.

Hrisovul respectiv pe care îl ºi redãm integral în anexã (cât ºi în fotocopie) este scris în limba slavonã cu litere cirilice, pe pergament, iar pe spate, are menþionat în limba românã, dar cu cirilice “ de la Balta Cabalu “ ceea ce ne sugereazã ca Vodã cu suita sa a vizitat aceste locuri, unde desigur ca a mâncat ºi un borº pescãresc ºi caº cu mãmãligã – bogãþia zonei.

Actul a fost publicat în “Documenta Romanicae Historica”. B. Þara Româneascã – Vol. I, anii 1247- 1500. Editura Academiei RSR, anul 1966, pag. 232 ºi Tezaur de documente Ialomiþene, 1392 – 1944, vol. I, Bucureºti, 1991, pag. 37.

HRISOVUL DOMNESC din 15 ianuarie 1467

Din mila lui Dumnezeu,Io RADU VOIEVOD ºi DOMN a toatã þara UNGRO-VALAHIEI, fiul lui

VLAD MARE VOIEVOD, dã Domnia mea, aceasta poruncã a domniei mele SFANTULUI HRAM ºi SFÂNTULUI LACAª al SFINTEI ºi de viaþã începãtoarei TROIÞE, MÃNÃSTIRII COZIA ºi egumenului ºi nãstavnicului acelui SFÂNT LÃCAª, chir SIMION ºi tuturor fraþilor care locuiesc întru CHRISTOS în acel sfânt lãcaº, ca sã le fie bãlþile ºi gârlele de la SAPATUL, drept la Dunãre, dar pe apã ºi pe Dunãre în jos, pânã la gura ELOVNITEI ( Ialomiþei) tot pe apã ; pentru ca a venit înaintea Domniei mele egumenul Simion de i-a dat Domnia mea pe slugile mele Drãgoi ºi Goe din Fãcãeni ºi Gureº din Frãþileºti ºi din Floci, Petre Pârgarul ºi Buduºlov, de li s-au dat hotar pe apã, pe unde scrie cartea Domniei mele; de aceea , sã le fie ocinã ºi ohabã. ªi oricât este venitul acelor bãlþi ºi gârle, vama din peºte, totul sã fie al acelui sfânt Lãcaº. ªi nimeni altul sã nu se amestece, nici pârcãlabii Flocilor, nici brãniºtenarii, nici nimeni altul dintre boieri ºi dintre dregãtorii Domniei mele; pentru cã cine i-ar împiedica ºi cu un fir de pãr, acela va pãþi rãu de la Domnia mea.

ªi iarãºi vouã Flocenilor, astfel vã vorbeºte Domnia mea, sã fie volnici cãlugãrii sã-ºi aºeze vãtafii ºi alþi dregãtori pe la bãlþile lor, iar voi sã nu aveþi treabã ! ªi oriunde se încarcã carele cu peºte, de la bãlþile lor sau de la STEANCA (STELNICA) sau Borduºani sau la Fãcãeani sau la Vlãdeani ºi la Blagodeºti sau la Corneani, sã fie volnici cãlugãrii sã ia vama ºi perperul , iar altul nimeni sã nu se amestece.

ªi oricine ar cãlca aceastã poruncã a Domniei mele, acela va primi mare rãu ºi urgie de la Domnia mea, dupã spusa Domniei mele.

Martorii acestei porunci a Domniei mele : Jupân Neag, vornic Jupân Dragomir al lui Udriºte Jupân Cazan, logofãt Jupân Neagoe a lui Borcea

2120


Prin acest hrisov din anul 1404 se clarifica mai bine drepturile acordate mãnãstirii, întrucât în acest act se scrie : “ ªi acolo este un om anume Tampa, care s-a închinat stareþului Sofronie, sã fie posluºnic monastirii, care, ºi acesta, a dãruit o gârlã Sãpatul. Nimeni dintre dregãtorii domniei mele sã nu sileascã pe Tampa, fie cã este judeþ... fie cã va fi orice boier, ci Tampa sã fie volnic sã ia vama de la gârla Sãpatul, iar de la celelalte bãlþi, pe care om îi va plãcea stareþului Sofronie ºi tuturor fraþilor, sã-l punã sã adune venitul monastirii, vamã din peºte ºi vamã din stupi ºi gloabe ºi duºegubine ºi toate celelalte munci”.

........................................................................................................................“De aceea, astfel porunceºte domnia mea tuturor ... oricine ar fi ...toþi sã se

fereascã de bãlþile mãnãstireºti. Cine va pescui sã-ºi plãteascã ce-i era venitul ; iar altfel nimeni sã nu cuteze sã le facã silã peste înscrisul domniei mele... “ .

[Sursa: Documentul se aflã în Arhivele Statului- Bucureºti. S. I. nr. 9 (Fond Cozia XV /1) Original pe pergament, ºi în traducere din anul 1849 ;

De asemeni : Tezaur de documente ialomiþene, Ed. 1991; vol. nr. 2, pag. 92 ºi A.D. Xenopol – Istoria Daciei Traian – Vol. II, pag. 79 -(unde este datat din anul 1387 ºi nu în 1404)]

Dupã moartea lui Mircea cel Bãtrân survenitã în anul 1418, urmaºii sãi la

domnia Þãrii Româneºti au avut în atenþie aceasta zonã, astfel cã pânã la 1467 s-au dat urmãtoarele hrisoave de “întãrire “ a daniilor mai vechi, percepându-se desigur, ºi o sumã de bani în favoarea voievodului respectiv ºi a divanului domnesc, astfel :

- Radu al II – lea Prasnageava (1420 – 1422) fiul lui Mircea cel Bãtrân- prin hrisoavele din 1421 iunie 1 ºi 1421 iunie 19.

Dan al II-lea Voievod (1422 – 1431) - frate cu Mircea cel Bãtrân – hrisov de întãrire din anul 1424 decembrie 1.

- Alexandru I (Aldea) (1431 – 1436) - fiul lui Mircea cel Bãtrân act din 1436 iunie 25.

- Basarab al II-lea - voievod (1442 – 1443) - fiul lui Dan al II-lea – prin hrisovul din 1443 ianuarie 9.

- Vladislav al II-lea (1446 – 1456) fiul lui Dan al II-lea, care, printr-un act din 1451 august 7, întãreºte mãnãstirii Cozia toate daniile mai vechi pentru dreptul de vamã, fãcute de Mircea cel Bãtrân ºi ceilalþi voievozi, în peºtele prins în “ toate bãlþile împreunã cu Sãpatu ºi Cabalul “.

Fig. 11 RADU CEL FRUMOS VOIEVOD

care atestã Stelnica sub numele slavon STEANCA în anul 1467, dar cãruia locuitorii îi spuneau STANCA.

(Desen: Istorie ºi legende de la Vlad Þepeº

la Dracula Vampirul,

Text: Neagu DjuvaraIlustraþii: Radu Oltean, Ed. 2003, Bucureºti)

- Radu cel Frumos, voievod (1462 – 1475) - fiul lui Vlad Dracu ºi fratele lui Vlad Þepeº, care, prin hrisovul domnesc din 15 ianuarie 1467 menþioneazã, nu numai punctul Sãpatu de pe moºia Stelnica, ci ºi numele satului în limba slavonã cunoscut atunci ca STEANCA.

Hrisovul respectiv pe care îl ºi redãm integral în anexã (cât ºi în fotocopie) este scris în limba slavonã cu litere cirilice, pe pergament, iar pe spate, are menþionat în limba românã, dar cu cirilice “ de la Balta Cabalu “ ceea ce ne sugereazã ca Vodã cu suita sa a vizitat aceste locuri, unde desigur ca a mâncat ºi un borº pescãresc ºi caº cu mãmãligã – bogãþia zonei.

Actul a fost publicat în “Documenta Romanicae Historica”. B. Þara Româneascã – Vol. I, anii 1247- 1500. Editura Academiei RSR, anul 1966, pag. 232 ºi Tezaur de documente Ialomiþene, 1392 – 1944, vol. I, Bucureºti, 1991, pag. 37.

HRISOVUL DOMNESC din 15 ianuarie 1467

Din mila lui Dumnezeu,Io RADU VOIEVOD ºi DOMN a toatã þara UNGRO-VALAHIEI, fiul lui

VLAD MARE VOIEVOD, dã Domnia mea, aceasta poruncã a domniei mele SFANTULUI HRAM ºi SFÂNTULUI LACAª al SFINTEI ºi de viaþã începãtoarei TROIÞE, MÃNÃSTIRII COZIA ºi egumenului ºi nãstavnicului acelui SFÂNT LÃCAª, chir SIMION ºi tuturor fraþilor care locuiesc întru CHRISTOS în acel sfânt lãcaº, ca sã le fie bãlþile ºi gârlele de la SAPATUL, drept la Dunãre, dar pe apã ºi pe Dunãre în jos, pânã la gura ELOVNITEI ( Ialomiþei) tot pe apã ; pentru ca a venit înaintea Domniei mele egumenul Simion de i-a dat Domnia mea pe slugile mele Drãgoi ºi Goe din Fãcãeni ºi Gureº din Frãþileºti ºi din Floci, Petre Pârgarul ºi Buduºlov, de li s-au dat hotar pe apã, pe unde scrie cartea Domniei mele; de aceea , sã le fie ocinã ºi ohabã. ªi oricât este venitul acelor bãlþi ºi gârle, vama din peºte, totul sã fie al acelui sfânt Lãcaº. ªi nimeni altul sã nu se amestece, nici pârcãlabii Flocilor, nici brãniºtenarii, nici nimeni altul dintre boieri ºi dintre dregãtorii Domniei mele; pentru cã cine i-ar împiedica ºi cu un fir de pãr, acela va pãþi rãu de la Domnia mea.

ªi iarãºi vouã Flocenilor, astfel vã vorbeºte Domnia mea, sã fie volnici cãlugãrii sã-ºi aºeze vãtafii ºi alþi dregãtori pe la bãlþile lor, iar voi sã nu aveþi treabã ! ªi oriunde se încarcã carele cu peºte, de la bãlþile lor sau de la STEANCA (STELNICA) sau Borduºani sau la Fãcãeani sau la Vlãdeani ºi la Blagodeºti sau la Corneani, sã fie volnici cãlugãrii sã ia vama ºi perperul , iar altul nimeni sã nu se amestece.

ªi oricine ar cãlca aceastã poruncã a Domniei mele, acela va primi mare rãu ºi urgie de la Domnia mea, dupã spusa Domniei mele.

Martorii acestei porunci a Domniei mele : Jupân Neag, vornic Jupân Dragomir al lui Udriºte Jupân Cazan, logofãt Jupân Neagoe a lui Borcea

2120


Jupân Stanciul ªoimul, vornic mic Deatco, stolnic Eratul, spãtar Lal, vistier Ivan, paharnic Mircea, comis Stan ºi Radu, statornici ªi eu, Stan am scris în cetatea Bucureºti luna ianuarie 15, în anul 6975 ( 1467 ) IO, RADU VOIEVOD, din mila lui Dumnezeu, DOMNMenþiunePe verso documentului este scris în româneºte: “ De la Balta Cabalãu” - zona,

care astãzi aparþine comunei Fãcãeni.

Fig. 12 HRISOVUL DOMNESC DIN 15 IANUARIE 1467 al lui Radu cel Frumos – de atestare documentarã a Stelnicii

Nota:Hrisovul se gãseºte la Arhivele Statului Bucureºti ºi în traducere ºi fotocopie, la Arhivele Statului – Filiala

Ialomiþa. De asemeni ºi în : Documenta Romanicae Historica. B. Þara Româneascã- Vol. I (1247 – 1500) Editura Academiei RSR Bucureºti- 1966.

6. DE CE ... STEANCA ?

Am vãzut cã, în ultimul hrisov dat de voievodul Radu cel Frumos, numele localitãþii noastre este STEANCA. Desigur cã localnicii îi spuneau româneºte STANCA ºi aºa va fi ea numitã încã 300 de ani de aici înainte. Este înscris STEANCA ºi nu STANCA, întrucât multã vreme, de la acea datã, limba oficiala a hrisoavelor ºi în bisericã era limba slavonã, pe care unii autori au mai numit-o Old Church Slavonic – adicã Limba veche bisericeascã slavonã , întemeiatã de

misionarii Metodiu ºi Chiril - ºi vorbitã la Sud de Dunãre de bulgari, dupã ce aceºtia s-au creºtinat, începând cu sec. al IX-lea, d.Hr. ºi inventaserã alfabetul cirilic cu care au tradus o mare parte din biblie ce a fost folositã în liturghie, în Estul ortodox.

(Sursa: In search of the Indo-Europeanes de J. P. Mallory, Ed. 1992, London, pag. 76 )

În fapt limba slavonã era pentru romani o limbã strãinã care nu se potrivea firii noastre ºi de aici o serie întreagã de “inovaþii”, iar pe de altã parte “ alfabetul cirilic nu era destul de potrivit pentru scrierea limbii române, fiind încãrcat cu slove care nu respectau fonetismul limbii noastre “ (A se vedea articolul “ Scrierea româneascã “ din revista Albina, Decembrie 1988, de Constantin Dominte- doctor în filologie).

Din bisericã, slavona veche a fost preluatã ºi în cancelariile domneºti în Evul Mediu, iar cel care a dus mai departe frumoasa limba româneascã ºi a creat minunatul folclor, timp de 700-800 de ani, a fost þãranul român ! Aºa se face cã în viaþa poporului român au fost peste ºapte secole întunecate, când cultura ºi literatura proprie au stagnat, limba slavonã neaducând nimic bun pentru dezvoltarea ºi afirmarea acestui popor. Cu timpul însã, romanii au avut parte ºi de domnitori luminaþi, care au introdus limba românã în slujba religioasã ºi apoi, caracterele latine în scriere.

Multe persoane din Stelnica de azi, pe care îi frãmântã trecutul satului nostru, presupun cã denumirea sa veche provine de la numele Doamnei Stanca, soþia lui Mihai Viteazul. Aceasta constituie o oglindire a subconºtientului populaþiei locale a unui fapt real care dovedeºte o legãturã strânsã între marele voievod ºi Stelnica, ºi anume cã Mihai s-a nãscut aici, în aceastã aºezare, aºa cum au transmis prin viu grai bãtrânii satului.

Însã cei care susþin povestea cu Doamna Stanca, nu-ºi dau seama cã localitatea noastrã este atestatã cu numele de Stanca cu cca. 150 de ani mai înainte de a se naºte aceasta venerabilã doamnã !

Noi consideram cã numele satului nostru provine de la o pasãre zglobie, drãguþã, care îºi duce viaþa în preajma aºezãrilor omeneºti, cu prezenþa cãreia þãranul era obiºnuit din negura timpului, ºi anume STÃNCUÞA, cum o alintã ºi azi toþi sãtenii. Ea a dat, totodatã, numele de fatã Stanca, multor fiinþe dragi nouã.

Faptul nu trebuie sã ne mire, întrucât multe nume de localitãþi ºi familii au circulat mai întâi ca substantive comune, ºi apoi au devenit substantive proprii, cum sunt :

Cegani de la cegã, peºtele care se prindea din belºug în apa Borcei. Maltezi de la mateloþii unei corãbii din insula Malta din Marea Mediteranã,

care într-o iarnã geroasã, pe când fãceau negoþ cu populaþia riveranã Borcei, a fost prinsã între sloiurile de gheaþã ºi sfãrâmatã, iar marinarii ei au fost forþaþi sã se risipeascã ºi sã se amestece cu o parte din populaþia Stelnicii, formând satul Maltezi, dupã cum spune o legendã localã.

Cerna-Vodã – de la apa neagrã, învolburatã a Dunãrii, datã de slavii care au convieþuit multã vreme cu romanii prin aceste meleaguri, pânã a fi asimilaþi.

Familia primordialã Pârlogea din Stelnica, primindu-ºi numele de la pârloagã, loc nearat, cu pajiºte bogatã de flori, unde aceºtia îºi þineau stupii, ei fiind renumiþi crescãtori de albine.

Borºari, despre care se spune cã au fost aduºi din Þara Bârsei – de lângã Braºov, pentru a fi pãzitori de graniþã la Dunãre - hotarul cu Imperiul Otoman.

2322


Jupân Stanciul ªoimul, vornic mic Deatco, stolnic Eratul, spãtar Lal, vistier Ivan, paharnic Mircea, comis Stan ºi Radu, statornici ªi eu, Stan am scris în cetatea Bucureºti luna ianuarie 15, în anul 6975 ( 1467 ) IO, RADU VOIEVOD, din mila lui Dumnezeu, DOMNMenþiunePe verso documentului este scris în româneºte: “ De la Balta Cabalãu” - zona,

care astãzi aparþine comunei Fãcãeni.

Fig. 12 HRISOVUL DOMNESC DIN 15 IANUARIE 1467 al lui Radu cel Frumos – de atestare documentarã a Stelnicii

Nota:Hrisovul se gãseºte la Arhivele Statului Bucureºti ºi în traducere ºi fotocopie, la Arhivele Statului – Filiala

Ialomiþa. De asemeni ºi în : Documenta Romanicae Historica. B. Þara Româneascã- Vol. I (1247 – 1500) Editura Academiei RSR Bucureºti- 1966.

6. DE CE ... STEANCA ?

Am vãzut cã, în ultimul hrisov dat de voievodul Radu cel Frumos, numele localitãþii noastre este STEANCA. Desigur cã localnicii îi spuneau româneºte STANCA ºi aºa va fi ea numitã încã 300 de ani de aici înainte. Este înscris STEANCA ºi nu STANCA, întrucât multã vreme, de la acea datã, limba oficiala a hrisoavelor ºi în bisericã era limba slavonã, pe care unii autori au mai numit-o Old Church Slavonic – adicã Limba veche bisericeascã slavonã , întemeiatã de

misionarii Metodiu ºi Chiril - ºi vorbitã la Sud de Dunãre de bulgari, dupã ce aceºtia s-au creºtinat, începând cu sec. al IX-lea, d.Hr. ºi inventaserã alfabetul cirilic cu care au tradus o mare parte din biblie ce a fost folositã în liturghie, în Estul ortodox.

(Sursa: In search of the Indo-Europeanes de J. P. Mallory, Ed. 1992, London, pag. 76 )

În fapt limba slavonã era pentru romani o limbã strãinã care nu se potrivea firii noastre ºi de aici o serie întreagã de “inovaþii”, iar pe de altã parte “ alfabetul cirilic nu era destul de potrivit pentru scrierea limbii române, fiind încãrcat cu slove care nu respectau fonetismul limbii noastre “ (A se vedea articolul “ Scrierea româneascã “ din revista Albina, Decembrie 1988, de Constantin Dominte- doctor în filologie).

Din bisericã, slavona veche a fost preluatã ºi în cancelariile domneºti în Evul Mediu, iar cel care a dus mai departe frumoasa limba româneascã ºi a creat minunatul folclor, timp de 700-800 de ani, a fost þãranul român ! Aºa se face cã în viaþa poporului român au fost peste ºapte secole întunecate, când cultura ºi literatura proprie au stagnat, limba slavonã neaducând nimic bun pentru dezvoltarea ºi afirmarea acestui popor. Cu timpul însã, romanii au avut parte ºi de domnitori luminaþi, care au introdus limba românã în slujba religioasã ºi apoi, caracterele latine în scriere.

Multe persoane din Stelnica de azi, pe care îi frãmântã trecutul satului nostru, presupun cã denumirea sa veche provine de la numele Doamnei Stanca, soþia lui Mihai Viteazul. Aceasta constituie o oglindire a subconºtientului populaþiei locale a unui fapt real care dovedeºte o legãturã strânsã între marele voievod ºi Stelnica, ºi anume cã Mihai s-a nãscut aici, în aceastã aºezare, aºa cum au transmis prin viu grai bãtrânii satului.

Însã cei care susþin povestea cu Doamna Stanca, nu-ºi dau seama cã localitatea noastrã este atestatã cu numele de Stanca cu cca. 150 de ani mai înainte de a se naºte aceasta venerabilã doamnã !

Noi consideram cã numele satului nostru provine de la o pasãre zglobie, drãguþã, care îºi duce viaþa în preajma aºezãrilor omeneºti, cu prezenþa cãreia þãranul era obiºnuit din negura timpului, ºi anume STÃNCUÞA, cum o alintã ºi azi toþi sãtenii. Ea a dat, totodatã, numele de fatã Stanca, multor fiinþe dragi nouã.

Faptul nu trebuie sã ne mire, întrucât multe nume de localitãþi ºi familii au circulat mai întâi ca substantive comune, ºi apoi au devenit substantive proprii, cum sunt :

Cegani de la cegã, peºtele care se prindea din belºug în apa Borcei. Maltezi de la mateloþii unei corãbii din insula Malta din Marea Mediteranã,

care într-o iarnã geroasã, pe când fãceau negoþ cu populaþia riveranã Borcei, a fost prinsã între sloiurile de gheaþã ºi sfãrâmatã, iar marinarii ei au fost forþaþi sã se risipeascã ºi sã se amestece cu o parte din populaþia Stelnicii, formând satul Maltezi, dupã cum spune o legendã localã.

Cerna-Vodã – de la apa neagrã, învolburatã a Dunãrii, datã de slavii care au convieþuit multã vreme cu romanii prin aceste meleaguri, pânã a fi asimilaþi.

Familia primordialã Pârlogea din Stelnica, primindu-ºi numele de la pârloagã, loc nearat, cu pajiºte bogatã de flori, unde aceºtia îºi þineau stupii, ei fiind renumiþi crescãtori de albine.

Borºari, despre care se spune cã au fost aduºi din Þara Bârsei – de lângã Braºov, pentru a fi pãzitori de graniþã la Dunãre - hotarul cu Imperiul Otoman.

2322


ªi cum aceºtia nu mai vãzuserã atâta bogãþie de peºte, cicã ºedeau pe malul Dunãrii ºi mâncau borº de peste, ºi atunci lumea le-a dat numele de Borºari – care astãzi cuprind pânã la 20 de familii.

De altfel trebuie sã arãtam ca umplerea borºului din tãrâþe de grâu este o invenþie a þãranilor din ºesul Bãrãganului, unde de mii de ani se cultiva aceasta cerealã, ºi de aceea Borºarilor, veniþi din Ardeal, le-a plãcut atât de mult borºul din peºtele prins în Dunãre ºi Borcea, aceastã mâncare extrem de sãnãtoasã, pe care astãzi am socoti-o ecologicã sutã la sutã.

Iar drept dovadã cã a rãmas în tradiþia acestei zone, cã nici în zilele noastre nu se obiºnuiesc mâncãruri cu borº de putinã în Vestul României, ca în Ardeal, Banat ºi chiar Nordul Moldovei, unde grâul se cultiva mai puþin ºi deci nu aveau tãrâþe în gospodãria lor.

Prin urmare sã nu ne mire cã o pasãre obiºnuitã locului, satelor noastre zi de zi, a dat numele sãu, fetelor strãmoºilor noºtri ºi satului. Nefiind stricãtoare, dar jucãuºã ºi vioaie, poporul a alintat-o mai apoi, cu numele de Stãncuþa, ºi nu a pornit un rãzboi necinstit împotriva ei s-o extermine.

7. SATELE DE PE MOªIA STELNICA - în ordinea intrãrii lor în istorie

Stelnica - mileniul VI – V î.Hr. - dacã nu cumva mai înaintePârþani - secolul al XVI-lea d.Hr.Maltezi - secolul al XVIII-lea sau al XIX-lea d.Hr.Coloniºti - secolul al XX-lea

STELNICA

Presupunem cã populaþii de oameni veniþi din Africa ºi staþionând în zona mediteraneeanã, cu timpul, dupã ultima glaciaþiune (cca. 8300 ani î.Hr.) s-au deplasat de la Est spre Vest la Sud de Dunãre ºi apoi intrând pe teritoriul de azi al þãrii noastre prin dreptul fostei Iugoslavii, au pornit-o spre Dunãrea de Jos, populând Balta ºi Dealurile Cernavodei – producând cea mai veche culturã neoliticã “Cultura Hamangia“ din România de azi - care, ulterior va fi cunoscutã drept “Cultura Cernavoda I“. Aceste populaþii erau deci de origine est-mediteraneeanã ºi-au format civilizaþia, numitã astãzi de cãtre istoricii ºi arheologii americani drept « Vechea Europã ».

Fig. 13 STÃNCUÞA – PASÃREA CARE A DAT NUMELE

SATULUI DE: STANCA

(Desen: Pasãrile în peisajele României de Dimitrie Radu, Ed. 1984, pag. 355)

Fluviul Dunãrea cu braþul sãu Borcea ºi grindurile Bãlþii Ialomiþa, prin bogãþia lor în hranã (peºte), pasãri, plante rãdãcinoase, apa necesarã vieþii, ºi locuri ferite, dosnice, au oferit cele mai bune condiþii dezvoltãrii vieþii omului. În concluzie, opiniem cã moºia actualã, Stelnica, a fost populatã simultan cu ceea ce numim Cultura Cernavoda I.

Când populaþiile proto-indo-europene au venit din zonele ponto-caspice, începând cu anii 4500 ºi pânã la 3000 î.Hr. - au dat aici peste hominizii de origine est-mediteraneanã, ºi în aceste locuri, într-o lungã perioadã de dezvoltare de câteva mii de ani, s-a produs geneza proto-tracilor ºi apoi a geto-dacilor prin jurul anilor 2000 î.Hr. Prin urmare considerãm cã Stelnica este o aºezare din aceastã Veche Europã, peste care s-au suprapus proto-indo-europenii, fiind martorã ºi participantã la toate evenimentele istorice majore care au stat la baza genezei poporului român aºa cum îl vedem noi astãzi.

De asemeni - cum se va vedea mai departe - pe aceste meleaguri unde au poposit un timp strãmoºii popoarelor vestice indo-europene – acestea au pornit-o spre vest, înfiinþând cu timpul popoare stabile ºi unitare în toatã Europa.

Continuitatea pe moºia Stelnica a oamenilor ºi contribuþia acestora la destinul romanilor este de necontestat.

Fig.14 PEISAJ FAMILIAR STELNICENILOR :

Borcea, Balta Ialomiþei, Malul Briciului ºi liziera de salcâmi de la Vlaºca, iar la orizont : Podul de cale feratã ºi Autostrada Bucureºti-Constanþa (A)

(Totul vãzut de pe lunca de la Stelnica Foto: I. Munteanu 9 iulie 2009)

2524


ªi cum aceºtia nu mai vãzuserã atâta bogãþie de peºte, cicã ºedeau pe malul Dunãrii ºi mâncau borº de peste, ºi atunci lumea le-a dat numele de Borºari – care astãzi cuprind pânã la 20 de familii.

De altfel trebuie sã arãtam ca umplerea borºului din tãrâþe de grâu este o invenþie a þãranilor din ºesul Bãrãganului, unde de mii de ani se cultiva aceasta cerealã, ºi de aceea Borºarilor, veniþi din Ardeal, le-a plãcut atât de mult borºul din peºtele prins în Dunãre ºi Borcea, aceastã mâncare extrem de sãnãtoasã, pe care astãzi am socoti-o ecologicã sutã la sutã.

Iar drept dovadã cã a rãmas în tradiþia acestei zone, cã nici în zilele noastre nu se obiºnuiesc mâncãruri cu borº de putinã în Vestul României, ca în Ardeal, Banat ºi chiar Nordul Moldovei, unde grâul se cultiva mai puþin ºi deci nu aveau tãrâþe în gospodãria lor.

Prin urmare sã nu ne mire cã o pasãre obiºnuitã locului, satelor noastre zi de zi, a dat numele sãu, fetelor strãmoºilor noºtri ºi satului. Nefiind stricãtoare, dar jucãuºã ºi vioaie, poporul a alintat-o mai apoi, cu numele de Stãncuþa, ºi nu a pornit un rãzboi necinstit împotriva ei s-o extermine.

7. SATELE DE PE MOªIA STELNICA - în ordinea intrãrii lor în istorie

Stelnica - mileniul VI – V î.Hr. - dacã nu cumva mai înaintePârþani - secolul al XVI-lea d.Hr.Maltezi - secolul al XVIII-lea sau al XIX-lea d.Hr.Coloniºti - secolul al XX-lea

STELNICA

Presupunem cã populaþii de oameni veniþi din Africa ºi staþionând în zona mediteraneeanã, cu timpul, dupã ultima glaciaþiune (cca. 8300 ani î.Hr.) s-au deplasat de la Est spre Vest la Sud de Dunãre ºi apoi intrând pe teritoriul de azi al þãrii noastre prin dreptul fostei Iugoslavii, au pornit-o spre Dunãrea de Jos, populând Balta ºi Dealurile Cernavodei – producând cea mai veche culturã neoliticã “Cultura Hamangia“ din România de azi - care, ulterior va fi cunoscutã drept “Cultura Cernavoda I“. Aceste populaþii erau deci de origine est-mediteraneeanã ºi-au format civilizaþia, numitã astãzi de cãtre istoricii ºi arheologii americani drept « Vechea Europã ».

Fig. 13 STÃNCUÞA – PASÃREA CARE A DAT NUMELE

SATULUI DE: STANCA

(Desen: Pasãrile în peisajele României de Dimitrie Radu, Ed. 1984, pag. 355)

Fluviul Dunãrea cu braþul sãu Borcea ºi grindurile Bãlþii Ialomiþa, prin bogãþia lor în hranã (peºte), pasãri, plante rãdãcinoase, apa necesarã vieþii, ºi locuri ferite, dosnice, au oferit cele mai bune condiþii dezvoltãrii vieþii omului. În concluzie, opiniem cã moºia actualã, Stelnica, a fost populatã simultan cu ceea ce numim Cultura Cernavoda I.

Când populaþiile proto-indo-europene au venit din zonele ponto-caspice, începând cu anii 4500 ºi pânã la 3000 î.Hr. - au dat aici peste hominizii de origine est-mediteraneanã, ºi în aceste locuri, într-o lungã perioadã de dezvoltare de câteva mii de ani, s-a produs geneza proto-tracilor ºi apoi a geto-dacilor prin jurul anilor 2000 î.Hr. Prin urmare considerãm cã Stelnica este o aºezare din aceastã Veche Europã, peste care s-au suprapus proto-indo-europenii, fiind martorã ºi participantã la toate evenimentele istorice majore care au stat la baza genezei poporului român aºa cum îl vedem noi astãzi.

De asemeni - cum se va vedea mai departe - pe aceste meleaguri unde au poposit un timp strãmoºii popoarelor vestice indo-europene – acestea au pornit-o spre vest, înfiinþând cu timpul popoare stabile ºi unitare în toatã Europa.

Continuitatea pe moºia Stelnica a oamenilor ºi contribuþia acestora la destinul romanilor este de necontestat.

Fig.14 PEISAJ FAMILIAR STELNICENILOR :

Borcea, Balta Ialomiþei, Malul Briciului ºi liziera de salcâmi de la Vlaºca, iar la orizont : Podul de cale feratã ºi Autostrada Bucureºti-Constanþa (A)

(Totul vãzut de pe lunca de la Stelnica Foto: I. Munteanu 9 iulie 2009)

2524


Fig. 15 LOCALUL PRIMÃRIEI DIN STELNICA- fosta casã a boierului Ticã Opriºan -

(Foto : I. Munteanu - 30 mai 2008)

Fig. 16 LOCUINÞA FAMILIEI CÃRPINIªtransformatã de regimul comunist în magazin al Cooperativei de consum


Fig. 17 VALEA BULERCII – STELNICAunde se spunea cã, Bãlana a gãsit un ceaun plin cu galbeni, ascuns în râpa de localnici,

în timpul nãvãlirilor barbare din sec. III -XI d.Hr. Sus pe platou, în stânga a funcþionat multã vreme, târgul de vite, punctul

numindu-se încã de prin anul 1700, Oborul de Gloabã.(Foto: I. Munteanu - 30 mai 2008)

Fig. 18 AUTOSTRADA SOARELUI BUCUREªTI – CONSTANÞA - strãbate ºi moºia Stelnica. -Aici, desparte cartierul Vlaºca de Feteºti !

(Foto: I. Munteanu - Aprilie, 2007)

2726


Fig. 15 LOCALUL PRIMÃRIEI DIN STELNICA- fosta casã a boierului Ticã Opriºan -


Fig. 16 LOCUINÞA FAMILIEI CÃRPINIªtransformatã de regimul comunist în magazin al Cooperativei de consum


Fig. 17 VALEA BULERCII – STELNICAunde se spunea cã, Bãlana a gãsit un ceaun plin cu galbeni, ascuns în râpa de localnici,

în timpul nãvãlirilor barbare din sec. III -XI d.Hr. Sus pe platou, în stânga a funcþionat multã vreme, târgul de vite, punctul

numindu-se încã de prin anul 1700, Oborul de Gloabã.(Foto: I. Munteanu - 30 mai 2008)

Fig. 18 AUTOSTRADA SOARELUI BUCUREªTI – CONSTANÞA - strãbate ºi moºia Stelnica. -Aici, desparte cartierul Vlaºca de Feteºti !

(Foto: I. Munteanu - Aprilie, 2007)

2726


Fig. 19 SINGURÃTATEA LUNTREI trasã pe malul Borcei înceþoºate !

(Foto: I. Munteanu - Decembrie 2006)

Fig. 20 BORCEA ªI MALUL BRICIULUI ÎN CEAÞA DE DECEMBRIE, acolo unde Pãmântul se uneºte cu cerul !

Orizontul nedefinit face din firea þãranului stelnicean un visãtor.

(Foto: I. Munteanu -Decembrie, 2006)Fig. 21 HARTA JUDEÞULUI IALOMIÞA – 1827 -

DIN BIBLIOTECA ACADEMIEI

2928


Fig. 19 SINGURÃTATEA LUNTREI trasã pe malul Borcei înceþoºate !

(Foto: I. Munteanu - Decembrie 2006)

Fig. 20 BORCEA ªI MALUL BRICIULUI ÎN CEAÞA DE DECEMBRIE, acolo unde Pãmântul se uneºte cu cerul !

Orizontul nedefinit face din firea þãranului stelnicean un visãtor.

(Foto: I. Munteanu -Decembrie, 2006)Fig. 21 HARTA JUDEÞULUI IALOMIÞA – 1827 -

DIN BIBLIOTECA ACADEMIEI

2928


SATUL PÂRÞANI

Satul Pârþani, numit când Retezatu, când Misleanu , a fost amplasat pe Lunca Borcei, pe un ºes mãnos ºi deosebit de frumos – cum veþi vedea ºi dumneavoastrã din fotografiile alãturate, spre Nordul moºiei Stelnica – în apropiere de satul Cegani – cu o istorie ceva mai veche . Din cauza mai marii apropieri de Cegani decât de primãria de la Stelnica, în dese rânduri a fost alipit Ceganilor, având împreunã o istorie comunã.

Trebuie sa-mi cer iertare faþã de aceastã localitate, pentru cã într-o viaþã de om nu mi-a trezit interesul ºi nu am vizitat-o, decât acum când ea nu mai este, pe aceste meleaguri extrem de frumoase ºi de bogate. Sã cãutam totuºi cã din cenuºa trecutului sã-i refacem fiinþa sa .

Pânã acum am gãsit douã izvoare, douã legende despre prima sa înfiinþare, la care voi adãuga ºi eu alta proprie, izvorâtã din documentele ce ne-au stat la îndemânã; în arhiva primãriei exista o monografie sumarã (scrisã de învãþãtorul Ion Viºinescu din Stelnica) ºi care insereazã între rândurile sale ideea cã : Satul a fost înfiinþat de un cioban pe numele de Pinþaru, ºi cã este cel mai vechi din satele de pe moºia Stelnica.

O alta variantã are la baza informaþiile venite de la locuitorul Niculae Pârlogea- zis Beaºã din Stelnica, ºi care în anul 1947 (septembrie, 5) mi-a spus:“ Biserica din Pârþani este cea mai veche iar satul Pârþani este întemeiat de un cioban, pe numele sãu, Pârþãneanu “.

Dupã cum se constatã, ambele legende par a avea o sursã comunã ºi îi dãm cea mai mare crezare lui Niculae Pârlogea, care a fost la originea lor.

ªtim sigur cã biserica din Pârþani este ridicatã în anul 1825 (conform Anuarului 1909- editat de Administraþiunea Casei Bisericii – pag. 59) - înaintea celei din satul Maltezi- construitã în 1873 sau a ultimei biserici din satul Stelnica, ce e în fiinþã ºi astãzi - ctitoritã în anul 1860. Cum o bisericã construitã cu efortul enoriaºilor ºi poate ceva ºi de la stat – este un lucru anevoios- ºi se poate rezolva numai dupã ce comunitatea enoriaºilor este bine închegatã ºi bogatã, se deduce cã satul este mult mai vechi, pentru a avea timp sã ajungã la acel grad de prosperitate al populaþie locale. Totodatã, considerãm cã este posibil , ca primul locuitor stabilit pe aceste pãmânturi sã fie un cioban, întrucât se ºtie cã Balta Ialomiþei a fost vizitatã încã din vechime, poate încã înainte de Era Creºtinã sau cel târziu, începând de prin anii 1300 d.Hr. - de cãtre pastorii ardeleni - care veneau cu turmele lor de oi, ºi chiar vite mari sã le pascã în Balta Ialomiþei ºi pe câmpul Bãrãganului, iar iarna – la coaja ºi mugurii de salcie, în Baltã – unde vremea era mai blândã- pânã fãtau oile, se întremau mieii ºi puteau sã se deplaseze sã pascã în pãºunile montane din golurile alpine . Dar, trebuie sã se cunoascã ºi sã se afle cã satul Pârþani, apare în scripte, pentru prima datã pe harta judeþului Ialomiþa - editatã în anul 1827, de locotenent Papazoglu - ºi este menþionat ca sat de strãini (de curând format) . Situaþia devine ºi mai încâlcitã dacã, uitându-ne pe lista persoanelor care au fost împroprietãrite ca luptãtori în Primul Rãzboi Mondial – deci peste vreo 90 de ani – au denumiri, într-adevãr de altã etnie ca : Otuzbir (turc), Caþaon (grec), Decu (italian), Deliu (turc), Cãldãraru (grec) , Pandele (grec), Cojocaru (italian), Dicianu (italian) etc. .

Fig. 22 MÃNOASA LUNCÃ DE LA PÂRÞANIcum probabil se vedea cu mii de ani în urmã, de pe “Calea Nãvãlitorilor“ de Deasupra Dealului,

atrãgându-i sã facã un popas aici, sau sã se stabileascã definitiv .(Foto: I. Munteanu - 31 mai, 2008)

În ceea ce priveºte moºia Pârþani - documentele din Arhivele Statului Bucureºti ºi filiala Ialomiþa aratã urmãtoarele :

Radu Paisie, voievod al Þãrii Româneºti (1535-1545) construieºte mãnãstirea Mislea cu hramul “Sfintei Treimi“ (azi Cobia – jud. Prahova). Dupã terminarea construcþiei sale, conform obiceiurilor acelor vremi, Radu Paisie a dãruit-o cu moºii cumpãrate de la diferite sate, dintre care ºi la Stelnica, de la vornicul Hamza care avea aici proprietate. (Actul cumpãrãrii nu s-a gãsit, însã avem confirmãri indirecte mai târziu, prin hrisoave autentice din anii 1619-1620). Dupã înzestrarea ctitoriei sale, Radu Paisie a pãrãsit domnia ºi s-a cãlugãrit aici. Mai târziu a ajuns Domnitor al Þãrii Româneºti Mircea Ciobanul , care era chiar frate cu Radu Paisie cãlugãrul, dar care, supãrat pe boieri cã nu-l voiserã ca domn, i-a fugãrit, i-a omorât pe cei pe care i-a putut prinde, le-a luat avutul, iar biserica a ruinat-o . Abia mai târziu, dupã vreo 20-30 de ani, mãnãstirea Mislea a fost restauratã de noul domnitor Petru Cercel, dotatã cu chilii ºi repopulatã cu cãlugãri.

La Stelnica însã, moºia Misli fusese acaparatã de Ioachim - fiul lui Hamza vornicul încã de pe timpul lui Mircea Ciobanul care susþinea sus ºi tare cã taicã-sãu n-a vândut nici un petec de moºie Mãnãstirii Mislea. Iar pentru cã n-o putea scoate la nici un capãt, nici chiar domnitorul Gavriil Moghilã, (1619 februarie, 20) acesta “îi dã lege de 12 boieri“ conform obiceiului pãmântului, adicã Ioachim sã gãseascã 12 boieri, oameni de vazã ºi cinstiþi, care sã jure pe sfânta Evanghelie, lângã Ioachim, în faþa Divanului, cã este moºtenirea sa ºi nu a Sfintei Mãnãstiri. Dar la ziua stabilitã, “Când a fost la zi ºi la soroc, Hamza nu a putut jura, ci au rãmas de lege în divanul domniei mele. ªi am luat, domnia mea ºi cãrþile de la mâna lui Hamza“ aratã Vodã în hrisov.

3130


SATUL PÂRÞANI

Satul Pârþani, numit când Retezatu, când Misleanu , a fost amplasat pe Lunca Borcei, pe un ºes mãnos ºi deosebit de frumos – cum veþi vedea ºi dumneavoastrã din fotografiile alãturate, spre Nordul moºiei Stelnica – în apropiere de satul Cegani – cu o istorie ceva mai veche . Din cauza mai marii apropieri de Cegani decât de primãria de la Stelnica, în dese rânduri a fost alipit Ceganilor, având împreunã o istorie comunã.

Trebuie sa-mi cer iertare faþã de aceastã localitate, pentru cã într-o viaþã de om nu mi-a trezit interesul ºi nu am vizitat-o, decât acum când ea nu mai este, pe aceste meleaguri extrem de frumoase ºi de bogate. Sã cãutam totuºi cã din cenuºa trecutului sã-i refacem fiinþa sa .

Pânã acum am gãsit douã izvoare, douã legende despre prima sa înfiinþare, la care voi adãuga ºi eu alta proprie, izvorâtã din documentele ce ne-au stat la îndemânã; în arhiva primãriei exista o monografie sumarã (scrisã de învãþãtorul Ion Viºinescu din Stelnica) ºi care insereazã între rândurile sale ideea cã : Satul a fost înfiinþat de un cioban pe numele de Pinþaru, ºi cã este cel mai vechi din satele de pe moºia Stelnica.

O alta variantã are la baza informaþiile venite de la locuitorul Niculae Pârlogea- zis Beaºã din Stelnica, ºi care în anul 1947 (septembrie, 5) mi-a spus:“ Biserica din Pârþani este cea mai veche iar satul Pârþani este întemeiat de un cioban, pe numele sãu, Pârþãneanu “.

Dupã cum se constatã, ambele legende par a avea o sursã comunã ºi îi dãm cea mai mare crezare lui Niculae Pârlogea, care a fost la originea lor.

ªtim sigur cã biserica din Pârþani este ridicatã în anul 1825 (conform Anuarului 1909- editat de Administraþiunea Casei Bisericii – pag. 59) - înaintea celei din satul Maltezi- construitã în 1873 sau a ultimei biserici din satul Stelnica, ce e în fiinþã ºi astãzi - ctitoritã în anul 1860. Cum o bisericã construitã cu efortul enoriaºilor ºi poate ceva ºi de la stat – este un lucru anevoios- ºi se poate rezolva numai dupã ce comunitatea enoriaºilor este bine închegatã ºi bogatã, se deduce cã satul este mult mai vechi, pentru a avea timp sã ajungã la acel grad de prosperitate al populaþie locale. Totodatã, considerãm cã este posibil , ca primul locuitor stabilit pe aceste pãmânturi sã fie un cioban, întrucât se ºtie cã Balta Ialomiþei a fost vizitatã încã din vechime, poate încã înainte de Era Creºtinã sau cel târziu, începând de prin anii 1300 d.Hr. - de cãtre pastorii ardeleni - care veneau cu turmele lor de oi, ºi chiar vite mari sã le pascã în Balta Ialomiþei ºi pe câmpul Bãrãganului, iar iarna – la coaja ºi mugurii de salcie, în Baltã – unde vremea era mai blândã- pânã fãtau oile, se întremau mieii ºi puteau sã se deplaseze sã pascã în pãºunile montane din golurile alpine . Dar, trebuie sã se cunoascã ºi sã se afle cã satul Pârþani, apare în scripte, pentru prima datã pe harta judeþului Ialomiþa - editatã în anul 1827, de locotenent Papazoglu - ºi este menþionat ca sat de strãini (de curând format) . Situaþia devine ºi mai încâlcitã dacã, uitându-ne pe lista persoanelor care au fost împroprietãrite ca luptãtori în Primul Rãzboi Mondial – deci peste vreo 90 de ani – au denumiri, într-adevãr de altã etnie ca : Otuzbir (turc), Caþaon (grec), Decu (italian), Deliu (turc), Cãldãraru (grec) , Pandele (grec), Cojocaru (italian), Dicianu (italian) etc. .

Fig. 22 MÃNOASA LUNCÃ DE LA PÂRÞANIcum probabil se vedea cu mii de ani în urmã, de pe “Calea Nãvãlitorilor“ de Deasupra Dealului,

atrãgându-i sã facã un popas aici, sau sã se stabileascã definitiv .(Foto: I. Munteanu - 31 mai, 2008)

În ceea ce priveºte moºia Pârþani - documentele din Arhivele Statului Bucureºti ºi filiala Ialomiþa aratã urmãtoarele :

Radu Paisie, voievod al Þãrii Româneºti (1535-1545) construieºte mãnãstirea Mislea cu hramul “Sfintei Treimi“ (azi Cobia – jud. Prahova). Dupã terminarea construcþiei sale, conform obiceiurilor acelor vremi, Radu Paisie a dãruit-o cu moºii cumpãrate de la diferite sate, dintre care ºi la Stelnica, de la vornicul Hamza care avea aici proprietate. (Actul cumpãrãrii nu s-a gãsit, însã avem confirmãri indirecte mai târziu, prin hrisoave autentice din anii 1619-1620). Dupã înzestrarea ctitoriei sale, Radu Paisie a pãrãsit domnia ºi s-a cãlugãrit aici. Mai târziu a ajuns Domnitor al Þãrii Româneºti Mircea Ciobanul , care era chiar frate cu Radu Paisie cãlugãrul, dar care, supãrat pe boieri cã nu-l voiserã ca domn, i-a fugãrit, i-a omorât pe cei pe care i-a putut prinde, le-a luat avutul, iar biserica a ruinat-o . Abia mai târziu, dupã vreo 20-30 de ani, mãnãstirea Mislea a fost restauratã de noul domnitor Petru Cercel, dotatã cu chilii ºi repopulatã cu cãlugãri.

La Stelnica însã, moºia Misli fusese acaparatã de Ioachim - fiul lui Hamza vornicul încã de pe timpul lui Mircea Ciobanul care susþinea sus ºi tare cã taicã-sãu n-a vândut nici un petec de moºie Mãnãstirii Mislea. Iar pentru cã n-o putea scoate la nici un capãt, nici chiar domnitorul Gavriil Moghilã, (1619 februarie, 20) acesta “îi dã lege de 12 boieri“ conform obiceiului pãmântului, adicã Ioachim sã gãseascã 12 boieri, oameni de vazã ºi cinstiþi, care sã jure pe sfânta Evanghelie, lângã Ioachim, în faþa Divanului, cã este moºtenirea sa ºi nu a Sfintei Mãnãstiri. Dar la ziua stabilitã, “Când a fost la zi ºi la soroc, Hamza nu a putut jura, ci au rãmas de lege în divanul domniei mele. ªi am luat, domnia mea ºi cãrþile de la mâna lui Hamza“ aratã Vodã în hrisov.

3130


Probabil însã cã, în fapt, Mãnãstirea Mislea, nu a putut intra în posesia moºiei sale, în baza actului din 20 februarie 1619, aºa cum fãcuse plângere la Vodã, egumenul Macarie ca le-a gãsit terenurile Sfintei Mãnãstiri “ rãsipite ºi împresurate ºi de nimenea cãutate “ pentru cã a fost nevoie ca domnitorul Gavril Movilã sã dea un nou hrisov, din 1620, aprilie 5 pentru repunerea în drepturi a Mãnãstirii Mislea, dispunând însã în plus ca sã se ia 12 boieri de vazã pentru a mãsura la teren moºia Misleni, a o separa de cele învecinate, ºi a-i împietri hotarele, fapt pentru care Vodã a dat ca hotarnic, om domnesc, pe “boierul domniei mele , Mogoº Vornicul“ .

Iatã un extras din acest act :“Dat-am Domnia mea aciastã porâncã a domniei mele sfintei ºi

dumnezeieºtii mãnãstirii ce se chiamã Mislea, unde este hramul Sfintei Troiþe, ºi pãrintelui egumenului Macarie ºi tuturor cãlugãraºilor câþi vor petrece în acest sfânt lãcaº ca sã le fie lor moºie la Stelnica, însã de peste tot satul a treia parte, din câmpu ºi din apã ºi din baltã ºi din sat ºi din Siliºtea satului, de pretutindenea, cât s-ar afla de peste tot hotarul, a treia parte, însã în lat 600 stânjeni, iar în lungu` din malul Dunãrii pânã în Ciungi, unde se hotãrãºte cu (moºia) Ialomiþa .

Pentru aceia, am dat domnia mea sfintei mãnãstirii Mislea ca sã þie cãlugãrii moºie la Stelnica ºi moºie la Pojorãsti, precum s-au hotãrât de acei 12 boieri, ºi sã fie a Sfintei mãnãstiri de baºtinã ºi ohabnicã ºi de nimenea sã nu se clãteascã, dupã zisa domniei mele “.

(Sursa : Hrisov : 1620 aprilie 5 din Catalogul Documentelor Þãrii Româneºti vol. II, act nr. 1090 )

Partea de moºie primitã de mãnãstire era cea dinspre Cegani, ceea ce ne dã certitudinea cã întinderea moºiei Stelnica, în lat, era de la hotarul cu Feteasca ºi pânã la Cegani, iar în lung, de la Dunãre ºi pânã la pãdurea Ciunga, din inima Bãrãganului - pãdure cãreia stelnicenii îi ziceau “La tufe“.

Odatã cu intrarea în drepturi a Mãnãstirii Mislea ºi împietrirea hotarelor moºiei, este sigur cã egumenul Macarie ºi-a trimis oamenii sãi de încredere ca s-o gospodãreascã: vãtafi, cãlugãri, lucrãtori care îºi vor fi fãcut adãposturi, case ºi acareturi lângã cele ale lui moº Pinþaru, dacã el mai trãia, sau a urmaºilor lui.

Stãpânirea îndelungatã a unei pãrþi din moºia Stelnica de cãtre mãnãstirea Mislea, a lãsat urme adânci, de neºters, în memoria locului, care s-au perpetuat mult timp, iar unele mai sunt în fiinþa ºi astãzi, ca : Bentul Mislii, Movila Misleanului, hotarul cãlugãrului Misleanu- ºi chiar numele satului Misleanu aºa cum figura el în “ Lista persoanelor rãmase bune împroprietãrite conform legii agrare din anul 1921“.

La începutul secolului al XIX-lea s-a manifestat un oarecare dezinteres în cultivarea pãmântului pe aceasta moºie ºi a randamentului pe care trebuia sã-l dea, deoarece ea nu mai pãrea rentabilã pentru arendaºi, trebuind deci în douã rânduri - 1818 ºi 1827-ca moºia sã fie scoasã la licitaþie publicã pentru arendare, iar cu timpul, aºa cum s-a întâmplat ºi cu alte mãnãstiri ruinate ºi aproape pãrãsite sã fie închinate bisericilor ortodoxe din afara graniþelor þãrii, fapt ce s-a produs ºi cu moºia Mãnãstirii Mislea, care a fost închinatã unei comunitãþi ortodoxe din Rumelia - Bulgaria- ce era atunci înglobatã ca paºalâc în Imperiul Otoman.

Abia acesta, probabil sã fi fost prilejul ca noul stãpân, Comunitatea ortodoxã din Rumelia - sã fi trimis la Pârþani mâna de lucru, supraveghetori, etc., oamenii sãi de naþionalitate greacã, turcã, italianã, care a împestriþat satul ºi i-a mãrit numãrul de locuitori; aproape sã ajungã la prosperitatea satelor de pãmânteni de pe aceeaºi moºie Stelnica ºi Maltezi; Astfel la un recensãmânt (catagrafie) din anul 1837, sã se înregistreze :

Probabil cã locuitorii din Pârþani nu erau nici prea sãraci, deoarece în 1866, când s-a fãcut delimitarea pãmântului dat clãcaºilor prin legea ruralã din 1864, aici s-au împroprietãrit opt capi de familie cu 64 pogoane ºi 42 stânjeni pãtraþi (plus 20 pogoane – ca arie, drumuri etc.) ºi anume 2 fruntaºi (care posedau 4 boi), 5 mijlocaºi ºi un nevolnic. Aceºtia sunt: Ion Roºca, Marin Cioacã, Tudor Ivan Nicolae Duman, Ion Croitoru, Dinu Cioacã, Ion Cioacã. Restul desigur cã e posibil sã fi avut pãmânt ºi mijloace normale de trai.

Pânã la urmã, indiferent dacã unii dintre locuitorii satului Pârþani au venit de pe alte meleaguri, ei s-au impãmântenit locului acesta ºi au apãrat România în ambele rãzboaie mondiale. Datoritã participãrii pe front între anii 1916- 1919, luptând pentru fãurirea României Mari, au fost împroprietãriþi urmãtorii veterani :

Mobilizat în campania 1916-1918 ºi devenit invalid: Pandele Sicã;Sãteni care au fãcut rãzboiul fiind mai mari de 40 de ani : Cocoº S. Radu,

Cocoº S. Stan, Dumitru Alexandru, Dumitrescu Gheorghe ºi Otusbir Constantin;Mobilizaþi în campania 1916-1918 – mai mici de 40 de ani : Petcu T.

Andreiu, Dobre Hr. Marin, Cucu T. Savu, Decu G. Vasile, Decu O. Ghicã, Munteanu Zaharia, Aron Dan Neculai, Barbu Z. Marin, Dumitrescu G. M. , Aron Gheorghe, Caþaon G. Radu, Iancu R. Dumitru, Otusbir C. Dumitru, Cocoº Z. Tudor, Caþaon G. Chivu, Deliu V. Gheorghe, Cãldãraru N. Dumitru, Decu G. Zaharia, Cãldãraru V. Stan, Cãldãraru N. Chivu, Meleasa Z. Valter, Deliu N. Neculai, Cãldãraru M. G. Dumitru .

Vãduve de rãzboi : Popescu Dobriþa Locuitori care nu au pãmânt : 24 persoane cu câte 5 ha fiecare;Agricultori cu proprietãþi mai mici de 5 ha. : 9 persoane Orfani de rãzboi – minori : Alese M. Andreiu, Caþaonu Oprea ;Comercianþi ºi meseriaºi: Cucu Enache Gh. - cârciumar, Dumitrache G.

Cristache – cârciumar;Mobilizaþi, dar rãmaºi în teritoriul ocupat: Iancu R. Stan, Ciocea R. Ghe.,

Dumitraºcu Stoica, Aron D. Ion.Total împroprietãriþi : 72 persoane.Prin Legea Secularizãrii averilor mãnãstireºti din anul 1863, fosta moºie a

mãnãstirii Misleni a fost trecutã la stat, pe ea împroprietãrindu-se luptãtorii din rãzboi.

3332


Probabil însã cã, în fapt, Mãnãstirea Mislea, nu a putut intra în posesia moºiei sale, în baza actului din 20 februarie 1619, aºa cum fãcuse plângere la Vodã, egumenul Macarie ca le-a gãsit terenurile Sfintei Mãnãstiri “ rãsipite ºi împresurate ºi de nimenea cãutate “ pentru cã a fost nevoie ca domnitorul Gavril Movilã sã dea un nou hrisov, din 1620, aprilie 5 pentru repunerea în drepturi a Mãnãstirii Mislea, dispunând însã în plus ca sã se ia 12 boieri de vazã pentru a mãsura la teren moºia Misleni, a o separa de cele învecinate, ºi a-i împietri hotarele, fapt pentru care Vodã a dat ca hotarnic, om domnesc, pe “boierul domniei mele , Mogoº Vornicul“ .

Iatã un extras din acest act :“Dat-am Domnia mea aciastã porâncã a domniei mele sfintei ºi

dumnezeieºtii mãnãstirii ce se chiamã Mislea, unde este hramul Sfintei Troiþe, ºi pãrintelui egumenului Macarie ºi tuturor cãlugãraºilor câþi vor petrece în acest sfânt lãcaº ca sã le fie lor moºie la Stelnica, însã de peste tot satul a treia parte, din câmpu ºi din apã ºi din baltã ºi din sat ºi din Siliºtea satului, de pretutindenea, cât s-ar afla de peste tot hotarul, a treia parte, însã în lat 600 stânjeni, iar în lungu` din malul Dunãrii pânã în Ciungi, unde se hotãrãºte cu (moºia) Ialomiþa .

Pentru aceia, am dat domnia mea sfintei mãnãstirii Mislea ca sã þie cãlugãrii moºie la Stelnica ºi moºie la Pojorãsti, precum s-au hotãrât de acei 12 boieri, ºi sã fie a Sfintei mãnãstiri de baºtinã ºi ohabnicã ºi de nimenea sã nu se clãteascã, dupã zisa domniei mele “.

(Sursa : Hrisov : 1620 aprilie 5 din Catalogul Documentelor Þãrii Româneºti vol. II, act nr. 1090 )

Partea de moºie primitã de mãnãstire era cea dinspre Cegani, ceea ce ne dã certitudinea cã întinderea moºiei Stelnica, în lat, era de la hotarul cu Feteasca ºi pânã la Cegani, iar în lung, de la Dunãre ºi pânã la pãdurea Ciunga, din inima Bãrãganului - pãdure cãreia stelnicenii îi ziceau “La tufe“.

Odatã cu intrarea în drepturi a Mãnãstirii Mislea ºi împietrirea hotarelor moºiei, este sigur cã egumenul Macarie ºi-a trimis oamenii sãi de încredere ca s-o gospodãreascã: vãtafi, cãlugãri, lucrãtori care îºi vor fi fãcut adãposturi, case ºi acareturi lângã cele ale lui moº Pinþaru, dacã el mai trãia, sau a urmaºilor lui.

Stãpânirea îndelungatã a unei pãrþi din moºia Stelnica de cãtre mãnãstirea Mislea, a lãsat urme adânci, de neºters, în memoria locului, care s-au perpetuat mult timp, iar unele mai sunt în fiinþa ºi astãzi, ca : Bentul Mislii, Movila Misleanului, hotarul cãlugãrului Misleanu- ºi chiar numele satului Misleanu aºa cum figura el în “ Lista persoanelor rãmase bune împroprietãrite conform legii agrare din anul 1921“.

La începutul secolului al XIX-lea s-a manifestat un oarecare dezinteres în cultivarea pãmântului pe aceasta moºie ºi a randamentului pe care trebuia sã-l dea, deoarece ea nu mai pãrea rentabilã pentru arendaºi, trebuind deci în douã rânduri - 1818 ºi 1827-ca moºia sã fie scoasã la licitaþie publicã pentru arendare, iar cu timpul, aºa cum s-a întâmplat ºi cu alte mãnãstiri ruinate ºi aproape pãrãsite sã fie închinate bisericilor ortodoxe din afara graniþelor þãrii, fapt ce s-a produs ºi cu moºia Mãnãstirii Mislea, care a fost închinatã unei comunitãþi ortodoxe din Rumelia - Bulgaria- ce era atunci înglobatã ca paºalâc în Imperiul Otoman.

Abia acesta, probabil sã fi fost prilejul ca noul stãpân, Comunitatea ortodoxã din Rumelia - sã fi trimis la Pârþani mâna de lucru, supraveghetori, etc., oamenii sãi de naþionalitate greacã, turcã, italianã, care a împestriþat satul ºi i-a mãrit numãrul de locuitori; aproape sã ajungã la prosperitatea satelor de pãmânteni de pe aceeaºi moºie Stelnica ºi Maltezi; Astfel la un recensãmânt (catagrafie) din anul 1837, sã se înregistreze :

Probabil cã locuitorii din Pârþani nu erau nici prea sãraci, deoarece în 1866, când s-a fãcut delimitarea pãmântului dat clãcaºilor prin legea ruralã din 1864, aici s-au împroprietãrit opt capi de familie cu 64 pogoane ºi 42 stânjeni pãtraþi (plus 20 pogoane – ca arie, drumuri etc.) ºi anume 2 fruntaºi (care posedau 4 boi), 5 mijlocaºi ºi un nevolnic. Aceºtia sunt: Ion Roºca, Marin Cioacã, Tudor Ivan Nicolae Duman, Ion Croitoru, Dinu Cioacã, Ion Cioacã. Restul desigur cã e posibil sã fi avut pãmânt ºi mijloace normale de trai.

Pânã la urmã, indiferent dacã unii dintre locuitorii satului Pârþani au venit de pe alte meleaguri, ei s-au impãmântenit locului acesta ºi au apãrat România în ambele rãzboaie mondiale. Datoritã participãrii pe front între anii 1916- 1919, luptând pentru fãurirea României Mari, au fost împroprietãriþi urmãtorii veterani :

Mobilizat în campania 1916-1918 ºi devenit invalid: Pandele Sicã;Sãteni care au fãcut rãzboiul fiind mai mari de 40 de ani : Cocoº S. Radu,

Cocoº S. Stan, Dumitru Alexandru, Dumitrescu Gheorghe ºi Otusbir Constantin;Mobilizaþi în campania 1916-1918 – mai mici de 40 de ani : Petcu T.

Andreiu, Dobre Hr. Marin, Cucu T. Savu, Decu G. Vasile, Decu O. Ghicã, Munteanu Zaharia, Aron Dan Neculai, Barbu Z. Marin, Dumitrescu G. M. , Aron Gheorghe, Caþaon G. Radu, Iancu R. Dumitru, Otusbir C. Dumitru, Cocoº Z. Tudor, Caþaon G. Chivu, Deliu V. Gheorghe, Cãldãraru N. Dumitru, Decu G. Zaharia, Cãldãraru V. Stan, Cãldãraru N. Chivu, Meleasa Z. Valter, Deliu N. Neculai, Cãldãraru M. G. Dumitru .

Vãduve de rãzboi : Popescu Dobriþa Locuitori care nu au pãmânt : 24 persoane cu câte 5 ha fiecare;Agricultori cu proprietãþi mai mici de 5 ha. : 9 persoane Orfani de rãzboi – minori : Alese M. Andreiu, Caþaonu Oprea ;Comercianþi ºi meseriaºi: Cucu Enache Gh. - cârciumar, Dumitrache G.

Cristache – cârciumar;Mobilizaþi, dar rãmaºi în teritoriul ocupat: Iancu R. Stan, Ciocea R. Ghe.,

Dumitraºcu Stoica, Aron D. Ion.Total împroprietãriþi : 72 persoane.Prin Legea Secularizãrii averilor mãnãstireºti din anul 1863, fosta moºie a

mãnãstirii Misleni a fost trecutã la stat, pe ea împroprietãrindu-se luptãtorii din rãzboi.

3332


Fig. 23 LAN NESFÂRªIT DE GRÂU PE MOªIA STELNICII - între satele Maltezi ºi Retezatu -

ªirul aliniat de plopi din zare, pe marginea ºoselei Fãcaeni – Feteºti – Cãlãraºi- marcheazã Calea de odinioarã a nãvãlitorilor – pe traseul ce l-am numit de veacuri “Drumul de Deasupra Dealului “


Fig. 24 VATRA FOSTULUI CIMITIR DIN PÂRÞANI - SCAIEÞI ªI CRUCI !

– pãrãsit prin autodesfiinþarea satului Pârþani în sec. XXI.(Foto: I. Munteanu - mai, 2008)

Fig. 25 MORÞII, prin crucile lor, încã se þin bine înfipþi în pãmântul strãmoºesc!

(Foto : I. Munteanu - mai, 2008)

Fig. 26 CRUCE DINTR-UN SINGUR BLOC DE PIATRÃ DE MUNTE - înfruntã semeaþã

timpurile, printre scaieþii Bãrãganului, din fostul cimitir al satului Pârþani !

(Foto: I. Munteanu - mai, 2008)

SATUL MALTEZI Prolog

“La Maltezi, moºierul a luat numele Moºiei, ºi nu Moºia numele boierului. Acesta a intrat în stãpânirea ei mult mai târziu,

ºi unii dintre moºneni au pãstrat aproape jumãtate din moºie pânã în anul 1950, cum ar fi :

Borºarii, Pãnculeºtii, Gutuleºtii”.

(Niculae D. Munteanu - locuitor din Stelnica 15.02.1990)

Moºia Maltezeanca

“ Se spune cã odatã, o corabie care naviga pe Borcea a fost prinsã de o iarnã geroasã pe aici, ºi a fost imobilizatã între gheþuri ºi în cele din urmã sfãrâmatã. Corabia respectivã era din Insula Malta (Marea Mediteranã).

Echipajul format din italieni, greci ºi turci, au rãmas aici, formând un cãtun împreunã cu alþi localnici.

Pânã în ziua de azi se disting urmãtoarele neamuri (etnii) pe familii :

3434


Fig. 23 LAN NESFÂRªIT DE GRÂU PE MOªIA STELNICII - între satele Maltezi ºi Retezatu -

ªirul aliniat de plopi din zare, pe marginea ºoselei Fãcaeni – Feteºti – Cãlãraºi- marcheazã Calea de odinioarã a nãvãlitorilor – pe traseul ce l-am numit de veacuri “Drumul de Deasupra Dealului “


Fig. 24 VATRA FOSTULUI CIMITIR DIN PÂRÞANI - SCAIEÞI ªI CRUCI !

– pãrãsit prin autodesfiinþarea satului Pârþani în sec. XXI.(Foto: I. Munteanu - mai, 2008)

Fig. 25 MORÞII, prin crucile lor, încã se þin bine înfipþi în pãmântul strãmoºesc!

(Foto : I. Munteanu - mai, 2008)

Fig. 26 CRUCE DINTR-UN SINGUR BLOC DE PIATRÃ DE MUNTE - înfruntã semeaþã

timpurile, printre scaieþii Bãrãganului, din fostul cimitir al satului Pârþani !

(Foto: I. Munteanu - mai, 2008)

SATUL MALTEZI Prolog

“La Maltezi, moºierul a luat numele Moºiei, ºi nu Moºia numele boierului. Acesta a intrat în stãpânirea ei mult mai târziu,

ºi unii dintre moºneni au pãstrat aproape jumãtate din moºie pânã în anul 1950, cum ar fi :

Borºarii, Pãnculeºtii, Gutuleºtii”.

(Niculae D. Munteanu - locuitor din Stelnica 15.02.1990)

Moºia Maltezeanca

“ Se spune cã odatã, o corabie care naviga pe Borcea a fost prinsã de o iarnã geroasã pe aici, ºi a fost imobilizatã între gheþuri ºi în cele din urmã sfãrâmatã. Corabia respectivã era din Insula Malta (Marea Mediteranã).

Echipajul format din italieni, greci ºi turci, au rãmas aici, formând un cãtun împreunã cu alþi localnici.

Pânã în ziua de azi se disting urmãtoarele neamuri (etnii) pe familii :

3434


- greci: Cãldãraru, Caþaon, Pandele;- turci: Otusbir, Deliu ;- italieni: Cojocaru, Dicianu, Decu ; ... ªi satul s-a numit MALTEZI!“

(Niculae D. Munteanu - locuitor din Stelnica - 15.02.1990)

“ Cicã Maltezenii sunt algerieni veniþi pe apã ºi rãmaºi aici. Numai Borºarii sunt de pe lângã Braºov, de pe la Bârza ! “

(Niculae Mitu Pârlogea -locuitor din Stelnica - (n. 1874- dec. 1957) Frate cu Generalul Nan Pârlogea - Septembrie 1947)

“ Se spune cã Borºarii au fost aduºi din Þara Bârsei pentru a întãri paza graniþei la Dunãre, unde Stelnica era în hotar cu Imperiul Otoman. Ei stãteau tot timpul pe malul apei, ºi, plãcându-le peºtele, îl gãteau borº ºi-l mâncau! De aici li s-a tras ºi numele de familie !

(Niculae D. Munteanu - locuitor din Stelnica - Mai ,2008)

Cele de mai sus trebuie sã aibã un sâmbure de adevãr! Cert este cã prima menþiune a satului Maltezi este fãcutã, pe harta judeþului Ialomiþa, din anul 1827 editatã de locotenent Papazoglu - unde Maltezenii apar ca sat de pãmânteni. Cu toate acestea Borºarii ºi Maltezenii, în general, sunt diferiþi de locuitorii Stelnicii, ºi au alte obiceiuri decât cele locale. Cel mai grãitor dintre toate este cã la ei copii umblau cu Moº Ajunul, de cu searã ºi nu aºa ca în toata þara, începând de la miezul nopþii cãtre ziuã, cã doar de aia se ºi cânta : “ Bunã dimineaþa la Moº Ajun ! “

Întradevãr, Bârsa - este un râu, afluent pe stânga Oltului, lung de 66 km ºi care se vãrsa în acesta la Feldioara. Bârsa izvorãºte din Munþii Fãgãraº, de sub vârful Corniºul ºi trece prin Zãrneºti, aproape de Braºov. Aceastã apã a dat, de altfel denumirea Depresiunii Bârsei sau Þara Bârsei, cuprinsã în zona de curburã a Carpaþilor Orientali ºi de unde au venit, începând încã de prin anii 1300, majoritatea mocanilor ardeleni cu oile, la mugurii ºi coaja de salcie, în Balta Ialomiþei, ori cu vitele mari sau chiar oile, în Câmpul Bãrãganului - în acþiunea lor de transhumanþã bipendularã, aºa cã Balta Ialomiþei ºi Zona Stelnicii le era cunoscutã.

Întrucât am avut ºansa sã descoperim arhiva parohiei Stelnica, unde este inclus ºi satul cu biserica Maltezi ºi locuitorii sãi, s-au gãsit listele de alegatori ale consiliului parohial, unde sunt înscriºi majoritatea capilor de familii din Maltezi, care aveau drept de vot în alegerea epitropilor, adicã persoane adulte, cu familie întemeiatã ºi, s-a putut face o analizã a Borºarilor, numãrul acestora existent în sat, fiind în decurs de 30 de ani urmãtorul :

Anul

Deºi, este sigur cã numãrul familiilor nu este complet, se pot trage câteva concluzii:

a) – Localizarea Borºarilor s-a fãcut în satul Maltezi- în Stelnica nefiind decât 2-3 familii sosiþi în ultimul timp;

b) – Sosirea lor pe aceste meleaguri este mai greu de stabilit, dar, nu imposibil ;c) – Dupã câte ºtim noi, Borºarii erau oameni vânjoºi, înalþi, inteligenþi peste

medie, harnici, ambiþioºi, mândri de ei înºiºi ºi care nu se prea amestecau cu alþi localnici, prin încuscrire. Mulþi dintre ei au învãþat carte la ªcoala Particularã (cu profesori plãtiþi de pãrinþi) pânã a se fi stabilit de Cuza Vodã, învãþãmântul obligatoriu, prin 1860, iar câþiva dintre ei ºi-au urmat liceul la Cãlãraºi- aºa cum este cazul lui Constantin N. Borºaru (nãscut în 1899) – comerciant, citat în literatura beletristicã de scriitorul N. Valjean, în cartea : “ Cu glasul timpului “ (ed. 1987, pag. 134), în care se scrie despre întâlnirea unor foºti colegi de liceu, în Cãlãraºi.

“ Cel mai bun lucru e sã ne explicãm la o masã, în centru. O masã bunã, cu cegã rasol, scrumbii de Borcea la grãtar, antricoate cu floare la mijloc ºi câteva baterii la gheaþã ...

... La þuicã, am început sã ne aducem aminte : când era sã se înece frate-miu Costicã... când am bãgat mosorul sub coada bivolului ºi bietu dobitoc s-a înecat. ... Întreb mereu cu stãruinþã despre fiecare coleg în parte ... Borºaru negustor la Stelnica, Brãtianu, diriginte la poºta din Slobozia, ... Mirescu Vasile a intrat la CFR, Stãnescu Nicolae e corist ºi Luicã Meºter, funcþionar vamal... .

... Nimeni nu-mi mai spune acuma “domnule avocat“! Fiecare mã ia de gât sau îmi trage un pumn zdravãn ºi exclamã :

- Când , dracu sã te ia, ai ajuns mã avocat ? “În Primul Rãzboi Mondial 1916-1919 – Borºarii ºi-au fãcut datoria cãtre þara

ºi au fost împroprietãriþi urmãtorii luptãtori :a) Sãteni care au fãcut rãzboiul ca fiind mai mari de 40 de ani împliniþi, la

15 octombrie 1916: Borºaru Ioniþã, Borºaru Leonida, Borºaru N. Petre, Borºaru I. Toma

b) Mobilizaþi în campania 1916-1918, mai mici de 40 de ani, la 15 octombrie 1916: Borºaru Gr. Neculai, Borºaru Dobre Mihai

c) Vãduve de rãzboi: Borºaru Ioana

d) Locuitori care nu au pãmânt:Borºaru R. Rada

e) Locuitori care mai au pãmânt, proprietãþi mai mici de 5 ha: Borºaru N. Dobre

Dupã compoziþia familiilor satului Maltezilor, am fi putut tot atât de bine sã-i spunem satul Borºarilor!

Fig. 27 BAZINUL HIDROGRAFIC AL BÂRSEI

denumit ºi ÞARA BÂRSEI

De aici se presupune cã au plecat familiile Borºarilor ºi s-au stabilit în Maltezi, judeþul Ialomiþa

(Sursa: Atlasul râurilor din România, Ed. la I. G..F .C. O.T – 1974)

(Desen: I. Munteanu

3736


- greci: Cãldãraru, Caþaon, Pandele;- turci: Otusbir, Deliu ;- italieni: Cojocaru, Dicianu, Decu ; ... ªi satul s-a numit MALTEZI!“

(Niculae D. Munteanu - locuitor din Stelnica - 15.02.1990)

“ Cicã Maltezenii sunt algerieni veniþi pe apã ºi rãmaºi aici. Numai Borºarii sunt de pe lângã Braºov, de pe la Bârza ! “

(Niculae Mitu Pârlogea -locuitor din Stelnica - (n. 1874- dec. 1957) Frate cu Generalul Nan Pârlogea - Septembrie 1947)

“ Se spune cã Borºarii au fost aduºi din Þara Bârsei pentru a întãri paza graniþei la Dunãre, unde Stelnica era în hotar cu Imperiul Otoman. Ei stãteau tot timpul pe malul apei, ºi, plãcându-le peºtele, îl gãteau borº ºi-l mâncau! De aici li s-a tras ºi numele de familie !

(Niculae D. Munteanu - locuitor din Stelnica - Mai ,2008)

Cele de mai sus trebuie sã aibã un sâmbure de adevãr! Cert este cã prima menþiune a satului Maltezi este fãcutã, pe harta judeþului Ialomiþa, din anul 1827 editatã de locotenent Papazoglu - unde Maltezenii apar ca sat de pãmânteni. Cu toate acestea Borºarii ºi Maltezenii, în general, sunt diferiþi de locuitorii Stelnicii, ºi au alte obiceiuri decât cele locale. Cel mai grãitor dintre toate este cã la ei copii umblau cu Moº Ajunul, de cu searã ºi nu aºa ca în toata þara, începând de la miezul nopþii cãtre ziuã, cã doar de aia se ºi cânta : “ Bunã dimineaþa la Moº Ajun ! “

Întradevãr, Bârsa - este un râu, afluent pe stânga Oltului, lung de 66 km ºi care se vãrsa în acesta la Feldioara. Bârsa izvorãºte din Munþii Fãgãraº, de sub vârful Corniºul ºi trece prin Zãrneºti, aproape de Braºov. Aceastã apã a dat, de altfel denumirea Depresiunii Bârsei sau Þara Bârsei, cuprinsã în zona de curburã a Carpaþilor Orientali ºi de unde au venit, începând încã de prin anii 1300, majoritatea mocanilor ardeleni cu oile, la mugurii ºi coaja de salcie, în Balta Ialomiþei, ori cu vitele mari sau chiar oile, în Câmpul Bãrãganului - în acþiunea lor de transhumanþã bipendularã, aºa cã Balta Ialomiþei ºi Zona Stelnicii le era cunoscutã.

Întrucât am avut ºansa sã descoperim arhiva parohiei Stelnica, unde este inclus ºi satul cu biserica Maltezi ºi locuitorii sãi, s-au gãsit listele de alegatori ale consiliului parohial, unde sunt înscriºi majoritatea capilor de familii din Maltezi, care aveau drept de vot în alegerea epitropilor, adicã persoane adulte, cu familie întemeiatã ºi, s-a putut face o analizã a Borºarilor, numãrul acestora existent în sat, fiind în decurs de 30 de ani urmãtorul :

Anul

Deºi, este sigur cã numãrul familiilor nu este complet, se pot trage câteva concluzii:

a) – Localizarea Borºarilor s-a fãcut în satul Maltezi- în Stelnica nefiind decât 2-3 familii sosiþi în ultimul timp;

b) – Sosirea lor pe aceste meleaguri este mai greu de stabilit, dar, nu imposibil ;c) – Dupã câte ºtim noi, Borºarii erau oameni vânjoºi, înalþi, inteligenþi peste

medie, harnici, ambiþioºi, mândri de ei înºiºi ºi care nu se prea amestecau cu alþi localnici, prin încuscrire. Mulþi dintre ei au învãþat carte la ªcoala Particularã (cu profesori plãtiþi de pãrinþi) pânã a se fi stabilit de Cuza Vodã, învãþãmântul obligatoriu, prin 1860, iar câþiva dintre ei ºi-au urmat liceul la Cãlãraºi- aºa cum este cazul lui Constantin N. Borºaru (nãscut în 1899) – comerciant, citat în literatura beletristicã de scriitorul N. Valjean, în cartea : “ Cu glasul timpului “ (ed. 1987, pag. 134), în care se scrie despre întâlnirea unor foºti colegi de liceu, în Cãlãraºi.

“ Cel mai bun lucru e sã ne explicãm la o masã, în centru. O masã bunã, cu cegã rasol, scrumbii de Borcea la grãtar, antricoate cu floare la mijloc ºi câteva baterii la gheaþã ...

... La þuicã, am început sã ne aducem aminte : când era sã se înece frate-miu Costicã... când am bãgat mosorul sub coada bivolului ºi bietu dobitoc s-a înecat. ... Întreb mereu cu stãruinþã despre fiecare coleg în parte ... Borºaru negustor la Stelnica, Brãtianu, diriginte la poºta din Slobozia, ... Mirescu Vasile a intrat la CFR, Stãnescu Nicolae e corist ºi Luicã Meºter, funcþionar vamal... .

... Nimeni nu-mi mai spune acuma “domnule avocat“! Fiecare mã ia de gât sau îmi trage un pumn zdravãn ºi exclamã :

- Când , dracu sã te ia, ai ajuns mã avocat ? “În Primul Rãzboi Mondial 1916-1919 – Borºarii ºi-au fãcut datoria cãtre þara

ºi au fost împroprietãriþi urmãtorii luptãtori :a) Sãteni care au fãcut rãzboiul ca fiind mai mari de 40 de ani împliniþi, la

15 octombrie 1916: Borºaru Ioniþã, Borºaru Leonida, Borºaru N. Petre, Borºaru I. Toma

b) Mobilizaþi în campania 1916-1918, mai mici de 40 de ani, la 15 octombrie 1916: Borºaru Gr. Neculai, Borºaru Dobre Mihai

c) Vãduve de rãzboi: Borºaru Ioana

d) Locuitori care nu au pãmânt:Borºaru R. Rada

e) Locuitori care mai au pãmânt, proprietãþi mai mici de 5 ha: Borºaru N. Dobre

Dupã compoziþia familiilor satului Maltezilor, am fi putut tot atât de bine sã-i spunem satul Borºarilor!

Fig. 27 BAZINUL HIDROGRAFIC AL BÂRSEI

denumit ºi ÞARA BÂRSEI

De aici se presupune cã au plecat familiile Borºarilor ºi s-au stabilit în Maltezi, judeþul Ialomiþa

(Sursa: Atlasul râurilor din România, Ed. la I. G..F .C. O.T – 1974)

(Desen: I. Munteanu

3736


Fig. 28 BISERICA DIN MALTEZI CU HRAMUL “ Sf. Ioan Botezãtorul “- construitã din nou ºi datã în funcþiune în 1933.

Biserica veche, ridicatã în anul 1873- fiind din nuiele împletite ºi ºomoiogite cu lut (din gard , la sfârºitul sec al XIX-lea s-a ruinat complet ºi din 5 iunie 1909 nu s-a mai sãvârºit serviciu divin în ea, pentru a nu cãdea acoperiºul peste credincioºii veniþi la slujbã, ºi, apoi s-a dãrâmat.

Cu sprijinul tuturor enoriaºilor ºi al familiei Maltezeanu, s-a început din 1930, ridicarea unei noi biserici, construitã în regie, care a fost gata în 1933.

(Foto : I. Munteanu - Mai 2008)

Fig. 29 MORMÂNTUL ªI CRUCEA preotului ION MATEESCU (1900- 1950)

- din curtea bisericii Maltezi.

Acesta, sub aripa protectoare a urmaºilor familiei Costache Maltezeanu, în anul 1933, a rupt de la parohia Stelnica, satul Maltezi cu biserica “Adormirea Maicii Domnului” - înfiinþând o parohie paralelã. Acest fapt a produs multã suferinþã preotului Ioan P. Nicola, parohul Stelnicii - care, cu multã trudã, împreunã cu enoriaºii abia ridicaserã o nouã bisericã aici, dupã ce, cea veche se ruinase de tot, iar serviciul divin a fost întrerupt mai bine de 25 de ani.

În planul doi, se zãreºte crucea fondatorului primei biserici din 1873 - Costache Maltezeanu.

(Foto: I. Munteanu - Mai, 2008)

Fig. 30 CRUCEA DE MARMURÃ DE CARRARA,

ridicatã pe mormântul ctitorului primei biserici din Maltezi: COSTACHE

MALTEZEANU în anul 1873 pe proprietatea moºiei sale.

Pe aceasta se aflã înscris urmãtorul epitaf:“COSTACHE MALTEZEANU- decedat la

1880 noiembrie 29, în etate de 65 de ani, lãsând în urmã trei fii, un nepot ºi un ginere, pãtrunºi de cea mai profundã durere, pãstrându-i eternã recunoºtinþã“

Se pare cã acesta este primul locuitor ce ºi-a luat numele de familie de la cel al satului Maltezi, sau el însuºi a provenit din Insula Malta - din Marea Mediteranã.

Foto : I. Munteanu30 mai 2008)

Fig. 31 PRIMA CRUCE DE PE MORMÂNTUL LUI COSTACHE MALTEZEANU - ridicatã probabil în 1816.

Pe ea sunt înscrise cu litere cirilice (sau greceºti?) câteva cuvinte greu lizibile, care descifrate, ar putea lãmuri originea acestei familii ºi a satului Maltezi

(Foto: I. MunteanuCopia textului de pe crucea veche - fãcutã de Nelu Gornea din Feteºti Garã 30 Mai 2008)

3938


Fig. 28 BISERICA DIN MALTEZI CU HRAMUL “ Sf. Ioan Botezãtorul “- construitã din nou ºi datã în funcþiune în 1933.

Biserica veche, ridicatã în anul 1873- fiind din nuiele împletite ºi ºomoiogite cu lut (din gard , la sfârºitul sec al XIX-lea s-a ruinat complet ºi din 5 iunie 1909 nu s-a mai sãvârºit serviciu divin în ea, pentru a nu cãdea acoperiºul peste credincioºii veniþi la slujbã, ºi, apoi s-a dãrâmat.

Cu sprijinul tuturor enoriaºilor ºi al familiei Maltezeanu, s-a început din 1930, ridicarea unei noi biserici, construitã în regie, care a fost gata în 1933.

(Foto : I. Munteanu - Mai 2008)

Fig. 29 MORMÂNTUL ªI CRUCEA preotului ION MATEESCU (1900- 1950)

- din curtea bisericii Maltezi.

Acesta, sub aripa protectoare a urmaºilor familiei Costache Maltezeanu, în anul 1933, a rupt de la parohia Stelnica, satul Maltezi cu biserica “Adormirea Maicii Domnului” - înfiinþând o parohie paralelã. Acest fapt a produs multã suferinþã preotului Ioan P. Nicola, parohul Stelnicii - care, cu multã trudã, împreunã cu enoriaºii abia ridicaserã o nouã bisericã aici, dupã ce, cea veche se ruinase de tot, iar serviciul divin a fost întrerupt mai bine de 25 de ani.

În planul doi, se zãreºte crucea fondatorului primei biserici din 1873 - Costache Maltezeanu.

(Foto: I. Munteanu - Mai, 2008)

Fig. 30 CRUCEA DE MARMURÃ DE CARRARA,

ridicatã pe mormântul ctitorului primei biserici din Maltezi: COSTACHE

MALTEZEANU în anul 1873 pe proprietatea moºiei sale.

Pe aceasta se aflã înscris urmãtorul epitaf:“COSTACHE MALTEZEANU- decedat la

1880 noiembrie 29, în etate de 65 de ani, lãsând în urmã trei fii, un nepot ºi un ginere, pãtrunºi de cea mai profundã durere, pãstrându-i eternã recunoºtinþã“

Se pare cã acesta este primul locuitor ce ºi-a luat numele de familie de la cel al satului Maltezi, sau el însuºi a provenit din Insula Malta - din Marea Mediteranã.

Foto : I. Munteanu30 mai 2008)

Fig. 31 PRIMA CRUCE DE PE MORMÂNTUL LUI COSTACHE MALTEZEANU - ridicatã probabil în 1816.

Pe ea sunt înscrise cu litere cirilice (sau greceºti?) câteva cuvinte greu lizibile, care descifrate, ar putea lãmuri originea acestei familii ºi a satului Maltezi

(Foto: I. MunteanuCopia textului de pe crucea veche - fãcutã de Nelu Gornea din Feteºti Garã 30 Mai 2008)

3938


Fig. 32 MALTEZI – ªOSEAUA PRINCIPALÃ –Cu Cãminul Cultural construit de cãtre sãteni ºi Gospodãria Agricolã Colectivã din Maltezi

ºi dat în folosinþã în anul 1960(Foto: I. Munteanu - 30 Mai 2008)

Fig. 33 SEDIUL FOSTEI PRIMÃRII DIN MALTEZI

Îmbinã stilul local al caselor cu prispã, dar cu nevoia de a avea mai multe birouri de lucru – prin ferestrele îndreptate cãtre stradã

(Foto: I. Munteanu - 30 Mai 2008)

Fig. 34 COASTA DE DEAL DINTRE MONUMENTUL EROILOR ªI ªCOALÃ– delimiteazã Dealul dintre vii de Lunca din Maltezi.

În scobiturile sale din botul dealului a locuit între cele douã rãzboaie mondiale familia Eftenie, venitã aici din zona Buzãului.

(Foto: I. Munteanu - 31 mai 2008)

Fig. 35 INSULA MALTA – MAREA MEDITERANÃ -de unde se spune cã ar proveni o parte din locuitorii Satului Maltezi –jud. Ialomiþa.

(Sursa: Jurnalul TV - 17-23 iulie 2009)

4140


Fig. 32 MALTEZI – ªOSEAUA PRINCIPALÃ –Cu Cãminul Cultural construit de cãtre sãteni ºi Gospodãria Agricolã Colectivã din Maltezi

ºi dat în folosinþã în anul 1960(Foto: I. Munteanu - 30 Mai 2008)

Fig. 33 SEDIUL FOSTEI PRIMÃRII DIN MALTEZI

Îmbinã stilul local al caselor cu prispã, dar cu nevoia de a avea mai multe birouri de lucru – prin ferestrele îndreptate cãtre stradã

(Foto: I. Munteanu - 30 Mai 2008)

Fig. 34 COASTA DE DEAL DINTRE MONUMENTUL EROILOR ªI ªCOALÃ– delimiteazã Dealul dintre vii de Lunca din Maltezi.

În scobiturile sale din botul dealului a locuit între cele douã rãzboaie mondiale familia Eftenie, venitã aici din zona Buzãului.

(Foto: I. Munteanu - 31 mai 2008)

Fig. 35 INSULA MALTA – MAREA MEDITERANÃ -de unde se spune cã ar proveni o parte din locuitorii Satului Maltezi –jud. Ialomiþa.

(Sursa: Jurnalul TV - 17-23 iulie 2009)

4140


SATUL DE COLONIªTI

Dupã terminarea Primului Rãzboi Mondial, în care România a fãcut parte din tabãra învingãtorilor, Regele Ferdinand I – întregitorul - aºa cum promisese soldaþilor pe front, a împroprietãrit luptãtorii ºi veteranii acestei conflagraþii care au fãcut România Mare.

Întrucât în zona de munte, unde era puþin pãmânt arabil, nu se putea aplica în totalitate aceasta lege, li s-a oferit acestora teren în Bãrãgan - unde era din belºug. Astfel se face cã o serie de veterani de rãzboi care ºi-au exprimat opþiunea strãmutãrii în Bãrãgan, sã fie împroprietãriþi pe moºia Stelnica, persoane din judeþele de munte, cum a fost Dâmboviþa ºi poate ºi Buzãu.

Satul de coloniºti, nou înfiinþat, lângã Gara Feteºti, care nu avea nici ea o mare vechime ºi nici nu era suficient de organizatã, a fost, de la început, subordonat, cum era ºi firesc, administrativ, Comunei ºi Primãriei Stelnica- de care o despãrþeau 4 km, dar ºi bisericesc, aceiaºi parohii, de care mai þinea ºi satul Maltezi. În consecinþã, toate naºterile, cãsãtoriile ºi decesele, primeau slujba ºi se înscriau în registrul civil al parohiei «Sf. Pantelimon « din Stelnica.

Iatã câteva documente din arhiva parohiei Stelnica ce atestã cele spuse mai sus:Raportul nr. 25 din 18 iunie 1929, prin care preotul paroh Ioan P. Nicola din

Stelnica, raporteazã protoieriei IV Feteºti ca satul de Coloniºti are o capelã sfinþitã de domnia sa în acest an (1929) ºi este împroprietãritã prin Legea Ruralã din anul 1921, cu zece pogoane de pãmânt arabil, dar care au fost închiriate de delegatul satului, respectiv, D. Geantã cu 3800 lei, ºi ºi-a însuºit suma respectivã, ºi nu i-a depus la Bancã pe seama bisericii.

Probabil cã Protoieria nu a rezolvat problema de mai sus, deoarece parohul Stelnicii se vede nevoit cã în 2 iunie 1930, sã se adreseze primului procuror al Plasei Feteºti, scriindu-i printre altele:

«Domnule Prim Procuror,În luna mai, anul trecut, fãrã drept, Dumitru Geantã, atunci în calitate de

delegat al satului de Coloniºti, a închiriat locul arabil al bisericii cu suma de 3800 lei.

Dupã noua lege de organizare a Bisericii din 1925, Biserica are dreptul, prin organele sale, a-ºi administra bunurile.

Trecând cu vederea peste încãlcarea acestor drepturi, în nenumãrate rânduri, i-am cerut ca suma s-o depunã pe seama bisericii la una din Bãnci, iar în ultimul timp la Epitropia ce a luat fiinþã, dar nici astãzi nu s-a conformat cu toate ca a fost invitat la aceasta ºi de domnul Prim Pretor, în urma reclamaþiei locuitorilor“.

Pe 13 iunie 1930, preotul Ioan P. Nicola primeºte urmãtoarea comunicare de la Consilieratul Agricol Ialomiþa – Regiunea Agricolã Feteºti:

«Parohiei Ortodoxe Romane - Stelnica.La adresa Dumneavoastrã Nr. 32/ 1930, cu onoare vi se comunicã cã satului

de colonizare Stelnica - Feteºti i s-a rezervat suprafaþã de 10 ha, pe seama bisericii, cu observarea cã acest teren se va administra în contul acestei instituþii pânã la fiinþa legalã».

Pe data de 22 august 1930 – protoieria Feteºti anunþã pe parohul de la Stelnica aprobarea alegerilor epitropilor din satul Coloniºti - Parohia Stelnica, ºi anume pe domnii Gheorghe N. Ghiþã, ºi Dobre St. Buricea, cerându-i parohului I. Nicola sã urmãreascã ca aceºtia sã depunã jurãmântul în faþa Cuvioºiei sale . În baza acestei sarcini, pe 16 noiembrie 1930, parohul Ioan Nicola « îi convoacã pentru duminicã, 23 noiembrie 1930, orele 2 d m în localul Sfintei Biserici din Stelnica, pe cei doi epitropi ai satului Coloniºti sã depunã jurãmântul în faþa Consiliului Parohial Stelnica- aºa cum cerea legea».

Cu timpul Satul de coloniºti ºi-a dezvoltat instituþiile administrative ºi bisericeºti cerute de lege, astfel ca Dumitru Geantã a fost ales primar, iar biserica din Coloniºti ºi-a înfiinþat epitropie ºi parohie proprie, ceea ce l-a determinat pe parohul de la Stelnica, preot Ioan Nicola, sã dea parohiei urmãtoarea declaraþie, din 15 Novembre 1931:

«Subsemnatul preot Ioan P. Nicola, de la parohia Stelnica de care depinde ºi satul de Coloniºti de lângã Gara Feteºti, declar cã cedez acest sat, dacã este nevoie, în favoarea tânãrului Gheorghe A. Rotaru, ºi cred cã a venit timpul sã facem ºi noi jertfe de felul acesta, cu condiþia cã, ceea ce rãmâne dupã aceastã cedare sã rãmânã pentru multã vreme.» Iar mai departe preotul Ioan Nicola, adaugã: …în acel sat sunt oameni de adunãturã, cu multe obiceiuri care trebuiesc înlãturate, ºi e nevoie sã fie un preot acolo! «

Cãsãtoriile în satul de Coloniºti încep cu anul 1927 ºi iatã câteva dintre perechile care s-au cununat la biserica Sf. Pantelimon din Stelnica: Anul 1927- Ion Mita Stãnicã – de 29 de ani si Maria Gh. D. Licu de 26 de ani - pe 30 ianuarie

Naºi: Dumitru C. Geantã ºi soþia sa Maria;- Gheorghe Dumitru ªoldan – 20 de ani ºi Rada Ion Buturugã – 26 de ani – pe 26 iunie Naºi: ªtefan Giurea ºi Sita;

Anul 1928- Dumitru Dumitru ªoldan – 20 de ani ºi Ana Ion State Panait – 18 ani – pe 8 iulie

Naºi: Gheorghe D-tru ªoldan ºi Rada;- Neculai Marin Sima – 24 de ani ºi Constantina Neculai P. Stoian – 25 de ani – pe 4 novembre

Naºi: Dumitru St. Munteanu ºi Ilinca;Anul 1929

- Udrea Ghe. Purcãreanu – de 33 de ani ºi Constantina Ghes. Stãnicã – 27 de ani – pe 21 aprilie Naºi: Alexandru Butic ºi Maria;

Anul 1931- Ion Spiridon Cãldãruº – 20 de ani ºi Dobra D. Gh. Spãtaru – 21 ani – pe 25 ianuarie;

Anul 1932- Neculae N. Arvatu – 45 de ani ºi Eva S. Stãnescu – 42 de ani – pe 17 ianuarie Naºi: Ioniþã Simion Stan ºi Alexandra;- ªtefan Dumitru ªoldan – 25 de ani ºi Rada Vlad Zamfir – 20 de ani – 14 februarie Naºi: ªtefan Giurcã ºi fiica-sa Elena;- Gheorghe Ion P. Rãduþã – 30 de ani ºi Maria Iva R. Cotea – 29 de ani – 10 martie Naºi: Neagu Alexandru ºi Tudora;- Tudorache Vâlciu Tudorache - 30 de ani ºi Maria Ghe. C. Purcãreanu - 24 de ani - 2 nov.

Naºi: Albu D. Gheorghe ºi Rada (soþie).În concluzie, putem spune cã satul de coloniºti este cea mai recentã aºezare de

pe moºia Stelnica, deci din sec. al XX- lea, ºi ultimul dupã Stelnica cu tradiþie milenarã, Pârþani, înfiinþat probabil în sec. al XVI- lea ºi Maltezi, al cãrui nucleu de locuinþe poate sã fi existat din sec. al XVII-lea.

4342


SATUL DE COLONIªTI

Dupã terminarea Primului Rãzboi Mondial, în care România a fãcut parte din tabãra învingãtorilor, Regele Ferdinand I – întregitorul - aºa cum promisese soldaþilor pe front, a împroprietãrit luptãtorii ºi veteranii acestei conflagraþii care au fãcut România Mare.

Întrucât în zona de munte, unde era puþin pãmânt arabil, nu se putea aplica în totalitate aceasta lege, li s-a oferit acestora teren în Bãrãgan - unde era din belºug. Astfel se face cã o serie de veterani de rãzboi care ºi-au exprimat opþiunea strãmutãrii în Bãrãgan, sã fie împroprietãriþi pe moºia Stelnica, persoane din judeþele de munte, cum a fost Dâmboviþa ºi poate ºi Buzãu.

Satul de coloniºti, nou înfiinþat, lângã Gara Feteºti, care nu avea nici ea o mare vechime ºi nici nu era suficient de organizatã, a fost, de la început, subordonat, cum era ºi firesc, administrativ, Comunei ºi Primãriei Stelnica- de care o despãrþeau 4 km, dar ºi bisericesc, aceiaºi parohii, de care mai þinea ºi satul Maltezi. În consecinþã, toate naºterile, cãsãtoriile ºi decesele, primeau slujba ºi se înscriau în registrul civil al parohiei «Sf. Pantelimon « din Stelnica.

Iatã câteva documente din arhiva parohiei Stelnica ce atestã cele spuse mai sus:Raportul nr. 25 din 18 iunie 1929, prin care preotul paroh Ioan P. Nicola din

Stelnica, raporteazã protoieriei IV Feteºti ca satul de Coloniºti are o capelã sfinþitã de domnia sa în acest an (1929) ºi este împroprietãritã prin Legea Ruralã din anul 1921, cu zece pogoane de pãmânt arabil, dar care au fost închiriate de delegatul satului, respectiv, D. Geantã cu 3800 lei, ºi ºi-a însuºit suma respectivã, ºi nu i-a depus la Bancã pe seama bisericii.

Probabil cã Protoieria nu a rezolvat problema de mai sus, deoarece parohul Stelnicii se vede nevoit cã în 2 iunie 1930, sã se adreseze primului procuror al Plasei Feteºti, scriindu-i printre altele:

«Domnule Prim Procuror,În luna mai, anul trecut, fãrã drept, Dumitru Geantã, atunci în calitate de

delegat al satului de Coloniºti, a închiriat locul arabil al bisericii cu suma de 3800 lei.

Dupã noua lege de organizare a Bisericii din 1925, Biserica are dreptul, prin organele sale, a-ºi administra bunurile.

Trecând cu vederea peste încãlcarea acestor drepturi, în nenumãrate rânduri, i-am cerut ca suma s-o depunã pe seama bisericii la una din Bãnci, iar în ultimul timp la Epitropia ce a luat fiinþã, dar nici astãzi nu s-a conformat cu toate ca a fost invitat la aceasta ºi de domnul Prim Pretor, în urma reclamaþiei locuitorilor“.

Pe 13 iunie 1930, preotul Ioan P. Nicola primeºte urmãtoarea comunicare de la Consilieratul Agricol Ialomiþa – Regiunea Agricolã Feteºti:

«Parohiei Ortodoxe Romane - Stelnica.La adresa Dumneavoastrã Nr. 32/ 1930, cu onoare vi se comunicã cã satului

de colonizare Stelnica - Feteºti i s-a rezervat suprafaþã de 10 ha, pe seama bisericii, cu observarea cã acest teren se va administra în contul acestei instituþii pânã la fiinþa legalã».

Pe data de 22 august 1930 – protoieria Feteºti anunþã pe parohul de la Stelnica aprobarea alegerilor epitropilor din satul Coloniºti - Parohia Stelnica, ºi anume pe domnii Gheorghe N. Ghiþã, ºi Dobre St. Buricea, cerându-i parohului I. Nicola sã urmãreascã ca aceºtia sã depunã jurãmântul în faþa Cuvioºiei sale . În baza acestei sarcini, pe 16 noiembrie 1930, parohul Ioan Nicola « îi convoacã pentru duminicã, 23 noiembrie 1930, orele 2 d m în localul Sfintei Biserici din Stelnica, pe cei doi epitropi ai satului Coloniºti sã depunã jurãmântul în faþa Consiliului Parohial Stelnica- aºa cum cerea legea».

Cu timpul Satul de coloniºti ºi-a dezvoltat instituþiile administrative ºi bisericeºti cerute de lege, astfel ca Dumitru Geantã a fost ales primar, iar biserica din Coloniºti ºi-a înfiinþat epitropie ºi parohie proprie, ceea ce l-a determinat pe parohul de la Stelnica, preot Ioan Nicola, sã dea parohiei urmãtoarea declaraþie, din 15 Novembre 1931:

«Subsemnatul preot Ioan P. Nicola, de la parohia Stelnica de care depinde ºi satul de Coloniºti de lângã Gara Feteºti, declar cã cedez acest sat, dacã este nevoie, în favoarea tânãrului Gheorghe A. Rotaru, ºi cred cã a venit timpul sã facem ºi noi jertfe de felul acesta, cu condiþia cã, ceea ce rãmâne dupã aceastã cedare sã rãmânã pentru multã vreme.» Iar mai departe preotul Ioan Nicola, adaugã: …în acel sat sunt oameni de adunãturã, cu multe obiceiuri care trebuiesc înlãturate, ºi e nevoie sã fie un preot acolo! «

Cãsãtoriile în satul de Coloniºti încep cu anul 1927 ºi iatã câteva dintre perechile care s-au cununat la biserica Sf. Pantelimon din Stelnica: Anul 1927- Ion Mita Stãnicã – de 29 de ani si Maria Gh. D. Licu de 26 de ani - pe 30 ianuarie

Naºi: Dumitru C. Geantã ºi soþia sa Maria;- Gheorghe Dumitru ªoldan – 20 de ani ºi Rada Ion Buturugã – 26 de ani – pe 26 iunie Naºi: ªtefan Giurea ºi Sita;

Anul 1928- Dumitru Dumitru ªoldan – 20 de ani ºi Ana Ion State Panait – 18 ani – pe 8 iulie

Naºi: Gheorghe D-tru ªoldan ºi Rada;- Neculai Marin Sima – 24 de ani ºi Constantina Neculai P. Stoian – 25 de ani – pe 4 novembre

Naºi: Dumitru St. Munteanu ºi Ilinca;Anul 1929

- Udrea Ghe. Purcãreanu – de 33 de ani ºi Constantina Ghes. Stãnicã – 27 de ani – pe 21 aprilie Naºi: Alexandru Butic ºi Maria;

Anul 1931- Ion Spiridon Cãldãruº – 20 de ani ºi Dobra D. Gh. Spãtaru – 21 ani – pe 25 ianuarie;

Anul 1932- Neculae N. Arvatu – 45 de ani ºi Eva S. Stãnescu – 42 de ani – pe 17 ianuarie Naºi: Ioniþã Simion Stan ºi Alexandra;- ªtefan Dumitru ªoldan – 25 de ani ºi Rada Vlad Zamfir – 20 de ani – 14 februarie Naºi: ªtefan Giurcã ºi fiica-sa Elena;- Gheorghe Ion P. Rãduþã – 30 de ani ºi Maria Iva R. Cotea – 29 de ani – 10 martie Naºi: Neagu Alexandru ºi Tudora;- Tudorache Vâlciu Tudorache - 30 de ani ºi Maria Ghe. C. Purcãreanu - 24 de ani - 2 nov.

Naºi: Albu D. Gheorghe ºi Rada (soþie).În concluzie, putem spune cã satul de coloniºti este cea mai recentã aºezare de

pe moºia Stelnica, deci din sec. al XX- lea, ºi ultimul dupã Stelnica cu tradiþie milenarã, Pârþani, înfiinþat probabil în sec. al XVI- lea ºi Maltezi, al cãrui nucleu de locuinþe poate sã fi existat din sec. al XVII-lea.

4342

Fig. 36 SATUL DE COLONIªTI ÎNFIINÞAT PE MOªIA STELNICA prin anii 1922- 1930.

Prin împroprietãrirea luptãtorilor din alte judeþe din rãzboiul 1916-1919 care nu aveau suficient teren agricol ºi au consimþit sã vinã în Bãrãgan. ªoseaua din faþã, care astãzi duce spre Movila, reprezenta hotarul tradiþional între moºia Stelnica (în dreapta) ºi moºia Feteºti (în stânga).

(Foto: I. Munteanu - 12 iulie 2009 Coloniºti - Garã Feteºti)

Fig. 37 SATUL DE COLONIªTI – GARÃ FETEªTI – AZI

A aparþinut iniþial de comuna Stelnica fiind înfiinþat pe moºia sa!(Foto: I. Munteanu - 12 iulie 2009)

44

Documents

CAPITOLUL I