Embed Size (px)
Citation preview
CAPITOLUL I. PREZENTAREA UNITĂŢII
S.C. "ELECTROMAX" S.R.L.
S.C. ELECTROMAX S.R.L. este unul din puţinii producători români de corpuri de
iluminat cu LED-uri, având o experienţă de peste 11 ani în acest domeniu. Gama de produse
cuprinde corpuri de iluminat exterior arhitectural, iluminat stradal cu LED-uri, corpuri de
gradină, balizaj, proiectoare, corpuri de iluminat interior, spoturi cu LED-uri, cu control DMX si
RGB, iluminat de siguranţă, iluminat pentru medii speciale, etc.
SC ELECTROMAX SRL este o societate comercială cu capital privat, înființată în
Petroşani în anul 1999, având 2 asociaţi: Apostu Adrian şi Vlascici Miomir Perita cu 50% părţi
sociale fiecare.
La 1 aprilie 2004 societatea rămâne, în baza unui acord reciproc, cu un singur acţionar,
Apostu Adrian cu 100% părţi sociale.
Sediul societății este localizat în Petroşani, Str. Lunca, Nr. 36, Judeţul Hunedoara, codul
332061, înmatriculată la Oficiul Registrului Comerţului cu nr. J 20/119/1999, CUI RO11521330,
sub formă de societate comercială cu raspundere limitată (SRL).
Întreprinderea are ca obiect de activitate cod CAEN „ Fabricarea de echipamente
electrice de iluminat”. Prin urmare profilul societăţii este producţia corpurilor de iluminat cu
LED-uri pentru interior, exterior, iluminat subacvatic, etc, care se adresează utilizatorilor
generali sau corpuri speciale, pentru iluminat în medii potenţial explozive, pentru iluminat de
siguranţă, iluminat de balizaj sau pentru balizarea pistelor aeroporturilor.
Capitalul social subscris si varsat al întreprinderii este, în prezent, de 500.000 RON, în
urma unei majorări efectuate la data de 12.03.2007 conform Actului Adiţional Nr. 1, majorarea
realizându-se pe baza rezervelor din anul 2004. ( se majorează capitalul social al întreprinderii cu
suma de 499.800 RON adus ca aport în numerar, integral subscris şi vărsat de acţionarul unic
Apostu Adrian.
Societatea înregistrează la sfârşitul lunii decembrie 2010 , conform Bilanţului o
capitalizare totala egala cu 3.128.661 RON, din care se pot remarca următoarele:
- imobilizări necorporale = 15.335 RON
- imobilizări corporale = 3.178.134 RON
1
- total active circulante = 1.409.334 RON din care:
stocuri = 660.362 RON
creanţe de încasat = 634.264 RON
casa si conturi la bănci = 114.708 RON
- datorii plătite intr-o perioada mai mica de un an = 1.398.336 RON
- total capitaluri proprii = 3.128.661 RON din care:
rezerve din reevaluare = 670.908 RON
alte rezerve = 599.246 RON
profit = 191.611 RON
capital social vărsat = 500.000 RON
Conform Contului de Profit şi Pierdere întreprinderea a înregistrat la data de 31.12.2010:
1) O cifră de afaceri egala cu 1.345.673 RON în scădere cu aproximativ 30% faţă de anul
precedent, pe fondul reducerii producţiei fabricate si vândute.
2) Scăderea cheltuielilor cu materiile prime si materialele consumabile cu aproape
jumătate, determină astfel diminuarea cifrei de afaceri, ceea ce reprezintă o evoluţie
nefavorabilă pentru societate;
3) Veniturile totale sunt în sumă de 1.429.387 RON din care cheltuielile totale = 1.235.943
RON rezultând astfel un profit = 193.444 RON din care s-a plătit un impozit minim de
1.883 lei.
Ca urmare a crizei economice mondiale firma mai are doar 25 de angajaţi, cu 31% mai
scăzut faţă de anul precedent, ca urmare a restructurărilor efectuate.
Se remarcă faptul că societatea a fost scutită de la plata impozitului pe veniturile realizate
din vânzarea lămpilor datorită deţinerii unui brevet de invenţie pentru acest produs. Astfel
veniturile obţinute din vânzarea lămpilor brevetate au fost scutite de plata impozitului (5 ani),
conform Codului Fiscal.
S.C. ELECTROMAX S.R.L. îşi organizează contabilitatea în baza Codului Fiscal aflat în
vigoare, a Legii Contabilităţii 82/1991 şi a Ordinului Ministerului Finanţelor Publice 3055/2009,
conform căruia îşi întocmeşte documentele necesare. Răspunderea pentru activitatea contabilă
din cadrul firmei revine directorului economic şi contabililor din subordinea lui. Conform noilor
reglementări, administratorul nu mai are dreptul de răspundere pentru ţinerea contabilităţii.
2
În ceea ce priveşte procesul de desfacere a produselor fabricate, firma include contracte
cu clienţi atât din interiorul ţării cât şi din afară. Din profilul de clienți fac parte importante firme
ca:
ORANGE Romania - Balize cu sistem de alarmare;
DUBAI - Proiectul Palm Jumeirah;
Sistem complet de balizat aeroporturi mici si medii;
Iluminat pentru treceri de pietoni.
Fiind proiectanţii şi producătorii acestor corpuri de iluminat, clienţii vor beneficia de
suport tehnic la cel mai înalt nivel, integrare a sistemelor sau chiar corpuri de iluminat
proiectate şi fabricate conform cerinţelor clientului.
Totodată SC ELECTROMAX SRL realizează produse şi la cererea clientului, începând
de la o simplă schiţă sau idee despre cum ar trebui să arate produsul solicitat.
Dezvoltarea produsului presupune parcurgerea următorilor paşi:
Definirea împreună cu clientul a obiectivelor produsului şi cerinţelor;
Începerea proiectării - având în vedere următoarele: design industrial, proiectare
mecanică, proiectare termică, proiectare optică, proiectare electronică - driver,
controllere, calcul baterii, panouri solare unde e cazul, etc;
Furnizarea către client a modelelor 3D şi simulărilor;
Furnizarea către client a prototipurilor;
Integrarea feed-back - urilor de la client în proiect;
Obţinerea certificărilor necesare;
Producţia de serie.
Contractele încheiate de firmă cu clienţii sunt respectate întocmai. Poate şi din această
cauză firma şi-a format o imagine bună peste graniţele ţării. Unele programe au un anumit
termen de garanţie.
Produsele realizate deţin certificate de calitate, prin care se atestă calitatea produselor.
Combinaţia optimă "calitate-performanţă-preţ" şi orientarea către fabricarea de produse
de înaltă calitate, au atras clienţi importanţi care au remarcat faptul că: în România se pot
fabrica produse la standarde occidentale.
3
Strâns legat de profilul firmei, din luna aprilie 2010 s-a început proiectarea şi execuţia
unei game complete de echipamente de iluminat cu diferite aspecte, la standarde de calitate
occidentale.
Firma utilizează cele mai noi tehnologii astfel încât clienţii pot să beneficieze de suport
tehnic la cel mai înalt nivel, integrare a sistemelor sau chiar corpuri de iluminat proiectate şi
fabricate conform cerinţelor clienţilor. LED-urile de înaltă tehnologie (producători certificaţi de
către LUXEON şi OSRAM), împreună cu materialele de foarte bună calitate (policarbonat, inox,
aluminiu eloxat, etc) oferă produse cu aspect deosebit şi durabilitate chiar şi în condiţii grele de
funcţionare (piscine, fântâni, etc).
Materialele utilizate de firmă pentru realizarea producţiei sunt importate din spațiul
intracomunitar și extracomunitar, având ca principali furnizori: MAXPOWER ENTERPRISES
Hong Kong, EBV ELECTRONIK Germania, FUTURE ELECTRONICS Ltd Ungaria. În ceea ce
priveşte aprovizionarea internă se remarcă firme ca: ELECTROSTAR, INTELIFORM,
SIMISOR, ROLMIS.
În prezent, firma îşi desfăşoară activitatea într-un mediu instabil şi dinamic, rezultând
astfel necesitatea unei adaptări permanente a activităţii firmei la cerinţele mediului sau extern, la
cerinţele şi restricţiile care se manifestă pe pieţele pe care firma este prezentă.
În acest context, principalele obiective urmărite de societate sunt:
îşi propune să contribuie activ la creşterea rolului şi eficienţei activităţii personalului
angajat în vederea dezvoltării continue a producţiei de echipamente de iluminat;
apărarea interesele profesionale şi sociale ale membrilor săi, contribuind la întărirea
autorităţii profesionale şi prestigiului social ale acestora;
sprijinirea promovării produselor, echipamentelor şi a serviciilor de calitate către agenţi
economici români şi străini.
În acest scop S.C. ELECTROMAX S.R.L.:
organizează şi participă la activităţi de dezbateri, conferinţe, simpozioane, colocvii,
seminarii, mese rotunde, expozitii etc;
facilitează schimburile de informaţii şi de specialişti cu organizaţii similare din ţară şi
străinătate;
facilitează stabilirea de legături directe între firme şi agenţii economici din ţară şi
străinătate;
4
asigură schimbul larg de cunoştinţe şi experienţe între membrii săi şi stimulează iniţiativa
acestora.
se preocupă de stimularea activităţii culturale, recreativ sportive şi turistice a membrilor
săi şi a familiilor acestora.
acţionează pentru respectarea demnităţii, prestigiului şi eticii profesiilor practicate în
firmă, recunoaşterea competenţei si valorii sale;
sprijină dezvoltarea cercetării ştiinţifice şi tehnice;
asigură, prin membrii săi, pe bază de convenţii sau contract, lucrări de cercetare, studii şi
analize de specialitate în diversele domenii ale iluminatului, expertize tehnice, asistenţă
tehnică.
Evoluția societății SC ELECTROMAX SRL a fost una profitabilă, din anul 2005 unde
vânzările la 31 decembrie au fost de 994.377 RON urmând o creștere în următorii ani.
Începând cu sfârșitul anului 2007, în societate a început să se facă simțită criza
economică, astfel vânzările au scăzut.
Principalul indicator de analiză a stocurilor care stă şi la baza analizei datelor din
situaţiile financiare ale firmei S.C. "ELECTROMAX" S.R.L., este:
Cifra de afaceri
Viteza de rotaţie = ------------------------------------
Stoc mediu
Nr.
crt
Anii Cifra de afaceri Stoc mediu Viteza
de
rotaţie
Durata în zile a
unei rotaţii
1 2005 994.377 271.216 3,7 98,19
2 2006 2.696.723 506.794 5,3 67,65
3 2007 3.954.149 808.157 4,9 73,58
4 2008 3.063.991 788.377 3,9 92,63
5 2009 1.950.800 701.216 2,8 129,40
6 2010 1.345.673 660.362 2,0 176,66
Tabel nr. 1
5
Se constată că în anul 2007 cifra de afaceri este maximă de 3.954.149 Ron, la fel ţi
valoarea stocurilor. Evoluţia societăţii până în acest an este una benefică, datorită creşterii
producţiei vândute. În continuare unitatea înregistreză un declin economic ca urmare a crizei
mondiale cu care se confruntă.
2005 2006 2007 2008 2009 20100
1
2
3
4
5
6
Viteza de rotaţie
Viteza de rotaţie
Grafic nr.1 Evoluţia vitezei de rotaţie
Aşa cum putem vedea evoluţia vitezei de rotaţie a stocurilor este una profitabilă, în anul 2006 înregistrând un apogeu, urmând ca de la sfârşitul anului 2007 să scadă considerabil . Chiar dacă cifra de afaceri are valoare maximă în 2007, viteza de rotaţie a scăzut cu 0,4 faţă de anul 2006 datorită creşterii ponderii stocurilor într-o proporţie mai mare faţă de anul precedent.
2005 2006 2007 2008 2009 20100
20406080
100120140160180
Durata în zile a unei rotaţii
Durata în zile a unei ro-taţii
Grafic nr. 2 Evoluţia duratei în zile a unei rotaţii
6
Evoluţia duratei în zile a rotaţie stocurilor este una destul de bună pentru perioada 2005 –
2007 urmând apoi ca ea să scadă datorită crizei economice cu care nu confruntăm. În prezent
putem vedea că firma deţine stocuri a căror rotaţie este destul de lentă ceea ce implică un risc
destul de mare pentru întreprindere.
Unele dintre măsurile care ar trebui luate pentru accelerarea vitezei de rotaţie a stocurilor ar fi:
în faza de aprovizionare şi depozitare se urmăreşte aprovizionarea ritmică a resurselor
materiale şi dimensionarea optimă a stocurilor prin: selecţia furnizorilor şi stabilirea
reţelei de aprovizionare, asigurarea unei aprovizionării ritmice cu materii prime şi
materiale prin încheierea de contracte cu furnizorii în care să fie prevăzute clauze ferme
cu privire la termenele de livrare, asigurarea unui stoc permanent de materii prime şi
materiale, aprovizionarea să se realizeze de la sursele cele mai apropiate cu cheltuieli de
transport cât mai mici, reducerea cheltuielilor de depozitare, păstrare, manipulare şi
recepţia cantitativă şi calitativă a materialelor.
în faza de producţie se urmăreşte reducerea costurilor de fabricaţie şi a ciclului de
fabricaţie care se realizează prin: perfecţionarea, modernizarea şi înnoirea tehnologiilor
de fabricaţie, reproiectarea, modernizarea şi înnoirea produselor, folosirea integrală a
timpului de muncă, ridicarea calificării personalului, încadrarea în normele de consum.
în faza de desfacere accelerarea vitezei de rotaţie presupune reducerea stocurilor de
produse finite printr-o bună corelare a ritmului de producţie cu cel de livrare care se
poate realiza prin anticiparea comenzilor cu o acoperire mai bună a programului de
fabricaţie, asigurarea desfacerii prin optimizarea relaţiilor cu beneficiarii şi unităţile de
transport, organizarea compartimentului de livrări, evitarea unor produse fără desfacere
asigurată.
CAPITOLUL II REGLEMENTĂRI PRIVIND STOCURILE
DEFINIREA ŞI CLASIFICAREA STOCURILOR
Pentru desfăşurarea normală a activităţii, SC ELECTROMAX SRL îşi constituie stocuri
în funcţie de condiţiile de aprovizionare interne şi externe, de natura resurselor materiale, de
caracteristicile proceselor tehnologice, de organizarea subunităţilor de consum şi dispersia
7
teritorială a acestora, de strategia şi politica adoptate în formarea stocurilor. "Structura
materială a stocurilor pentru producţie", utilizată de societatea noastră pentru alimentarea
punctele de consum, cuprinde: materii prime de bază sau auxiliare; părţi componente şi
subansamble ale viitorului produs finit; materiale şi piese de schimb destinate întreţinerii şi
reparării echipamentelor produse; ambalaje şi materiale de ambalat.
Stocurile sunt cantităţi de resurse materiale sau produse (finite sau într-un stadiu oarecare
de fabricaţie) acumulate în depozitele de aprovizionare ale unităţi economice într-un anumit
volum şi o anumită structură, pe o perioadă de timp determinată, în vederea unei utilizări
ulterioare, mai repede sau mai tarziu şi care permite alimentarea utilizatorului pe măsura nevoilor
sale, fără a fi perturbat de întârzieri în livrări sau de incapacitatea furnizorului de a fabrica
temporar respectivele bunuri.
Stocul este o rezervă de material destinat să satisfacă cererea beneficiarilor, aceştia
identificându-se, în cadrul unităţii ELECTROMAX , fie cu clientele (stoc de produse finite), fie
unui serviciu de fabricaţie (stocuri de materii prime sau de semifabricate), fie unui serviciu de
întreţinere (articole de consum curent sau piese de schimb).
Pe perioada respectivă resursele materiale sunt disponibile, dar nu sunt utilizate, deci sunt
neactive, scoase din circuitul economic, sau care prelungesc acest circuit (aspect considerat
negativ).
Stocul reprezintă ansamblul de bunuri care se formează în ciclul de exploatare al
întreprinderii pentru a fi vândut în starea în care se găseşte în urma unui proces de producţie
viitor sau în curs sau pentru a fi consumat la prima necesitate.
Conform IAS 2 stocurile sunt definite ca toate activele obţinute în scopul revânzării
pentru desfăşurarea normală a activităţii, inclusiv terenurile şi alte mijloace fixe. Un activ
achiziţionat în alte scopuri decât vânzarea în desfăşurarea normală a activităţii nu devine stoc în
baza unei decizii ulterioare de vânzare a acestuia.
În contabilitatea financiară a societăţii analizate, stocurile sunt clasificate şi delimitate în
funcţie de următoarele criterii: natura şi destinaţia lor precum şi ordinea cronologică în care
acestea apar, în cadrul ciclului de exploatare. Această clasificare realizată de SC
ELECTROMAX SRL este similară cu cea din bilanţul contabil.
În modelul bilanţier din ţara noastră sunt individualizate următoarele categorii de stocuri:
8
1. materiile prime care participă direct la fabricarea produselor şi se regasesc în produsul
finit integral sau parţial, fie în starea lor inţială, fie transformată;
2. materiale consumabile (materiale auxiliare, combustibili, materiale pentru ambalat,
piese de schimb, seminţe şi materiale de plantat, furaje şi alte materiale consumabile)
care participă sau ajută la desfăşurarea procesului de producţie sau, în general, de
exploatare, fără a se regăsi, de regulă, în produsul finit;
3. materiale de natura obiectelor de inventar reprezintă bunuri cu o valoare mai mică
decât limita prevazută de lege, pentru a fi considerate mijloace fixe, indiferent de durata
lor de serviciu, sau o durată mai mică de un an, indiferent de valoarea lor, precum şi
bunurile asimilate acestora (echipamentul de protecţie, echipamentul de lucru,
îmbrăcămintea specială, mecanismele, dispozitivele, verificatoarele, aparatele de măsură
şi control, matriţele folosite la executarea anumitor produse şi alte obiecte similare). În
ţările cu sisteme contabile evoluate, categoria de obiecte de inventar nu este contabilizată
şi prezentată în categoria stocurilor. Criteriile precise de delimitare între imobilizări,
stocuri şi cheltuieli fac ca bunurile de natura obiectelor de inventar, deci bunuri de
valoare mică şi al căror consum este destul de rapid să fie considerat ca integral
consumate în exerciţiul lor în serviciu;
4. stocuri aflate la terţi reprezintă diferitele materiale de natura stocurilor aflate în curs de
aprovizionare, trimise spre prelucrare la terţi, aflate în custodie sau consignaţie la terţi. În
fapt ele sunt stocuri de materii şi materiale, de obiecte de inventar, de produse, de
animale, de mărfuri şi de ambalaje, care patrimonial aparţin întreprinderii, dar fizic se
găsesc la terţi sau sunt în curs de aprovizionare;
5. producţia în curs de execuţie este producţia care nu a parcurs toate fazele de prelucrare,
prevăzute în procesul tehnologic, precum şi produsele nesupuse probelor şi recepţiei
tehnice sau necompletate în întregime. De asemenea ea include şi lucrările, serviciile,
precum şi studiile în curs de execuţie sau neterminate;
6. semifabricatele sunt produsele al căror proces tehnologic a fost terminat pentru o fază de
fabricaţie şi care vor continua procesul de fabricaţie în alte secţii, pentru parcurgerea
celorlalte faze, sau vor fi vândute terţilor;
7. produsele finite sunt produsele care au parcurs toate fazele procesului de fabricaţie şi au
fost depozitate, în vederea vânzării, ori au fost livrate direct clienţilor;
9
8. produsele reziduale sunt elementele secundare rezultate din procesul de fabricaţie:
rebuturi, materiale recuperabile, deşeuri;
9. animalele: post care se referă la animalele născute sau cele tinere de orice fel, cele
crescute şi folosite pentru reproducţie, cele puse la îngrăşat pentru a fi valorificate, cele
crescute pentru producţia de lână, lapte şi blană, precum şi coloniile de albine;
10. mărfurile sunt acele bunuri care au fost achiziţionate pentru a fi revândute în aceeaşi
stare sau după ce au suportat o foarte uşoară transformare;
11. ambalajele sunt bunurile necesare pentru protecţia materialelor şi mărfurilor pe timpul
transportului şi depozitării sau pentru o cât mai bună prezentare comercială a acestora.
Este vorba de ambalaje refolosibile achiziţionate goale sau o dată cu materialele şi
mărfurile aprovizionate, ambalajele confecţionate de unitate şi cele restituite de clienţi, în
conformitate cu contractele încheiate cu aceştia. Ambalajele şi materialele de ambalat
fabricate în secţiile de producţie ale întreprinderii pentru a fi vândute ca atare, fac parte
din categoria stocurilor de produse finite. Materialele de ambalat care nu pot fi gestionate
ca ambalaje sunt incluse în categoria materialelor consumabile.
O bună gestiune a stocurilor solicită ca: natura bunurilor să fie indicată cu precizie;
intrarea în stoc să fie înregistrată în momentul transferului de proprietate; evaluarea intrărilor şi
ieşirilor de bunuri în şi din stoc să fie definită cu exactitate şi să rămână invariabilă.
Natura bunurilor stocate este definită printr-o nomenclatura internă întreprinderii şi
trebuie să fie armonizată cu o nomenclatură macroeconomică a produselor şi activităţilor.
După natura stocurilor, SC ELECTROMAX SRL delimitează patru categorii:
mărfurile cumpărate şi revândute fără nici o transformare (prize, cabluri, etichete,
întrerupătoare specifice produselor fabricate etc);
materiale care intra în producţia de bunuri fabricate (nituri, şuruburi, şaibe, steker
ceramic, bandă acumulatori, tuburi electroizolante);
produsele finite, obiecte fabricate de întreprindere (lampă portabilă, proiector liniar,
proiector cu leduri, sisteme de balizaj pentru aeroporturi, pentru evitarea obstacolelor
aeriene, plafoniere cu leduri, spoturi pentru interior etc);
lucrările în curs de execuţie, produse sau servicii care au atins un stadiu intermediar de
fabricaţie (siguranţă turnată, agăţător, cablu cu mâner, tablă îndoită etc).
10
Evidenţa constituirii şi mişcării stocurilor şi producţiei în curs de execuţie se realizează
prin conturile ce formează conţinutul clasei a-3-a din Planul de conturi general, denumită
"Conturi de stocuri şi producţie în curs de execuţie".
Acestea sunt conturi de bilanţ sau de inventar, care furnizează informaţia de reflectare şi
control gestionar privind situaţia şi mişcarea stocurilor şi producţiei în curs de execuţie. Soldul
lor debitor se preia în activul bilanţului. Aceste conturi asigură:
- Condiţii pentru organizarea contabilităţii activelor circulante de natură materială, pe structură,
categorii de stocuri prevăzute de regulamentul pentru aplicarea legii contabilităţii;
- Realizarea normelor specifice de gestiune a stocurilor (pentru stocurile din depozitele proprii;
stocurile aflate la terţi; decalajele între aprovizionarea şi recepţia bunurilor; decalajele între
vânzarea şi livrarea bunurilor; bunurile aprovizionate sau vândute cu clauze de rezerve de
proprietate);
- Aplicarea regulilor contabile la evaluarea şi înregistrarea stocurilor;
- Promovarea principiului prudenţei la inventarierea şi evaluarea prin bilanţ a activelor
circulante.
ÎNREGISTRAREA, COSTUL ŞI EVALUAREA STOCURILOR ÎN CONTABILITATE
Înregistrarea stocurilor
În conformitate cu Legea contabilităţii nr. 82/2001 republicată în 2002, deţinerea cu orice
titlu de bunuri materiale, titluri de valoare, numerar, alte drepturi şi obligaţii, precum şi
efectuarea de operaţii economice fără să fie înregistrate în contabilitate sunt interzise. În
aplicarea acestor prevederi este necesar să se asigure:
a). recepţionarea tuturor bunurilor materiale intrate în unitate şi înregistrarea lor la locurile de
depozitare. Bunurile materiale primite pentru prelucrarea în custodie sau consignaţie se
recepţionează şi înregistrează distinct ca intrări în gestiune. În contabilitate valoarea aceastora se
înregistrează în conturi în afara bilanţului.
b). în situaţia unor decalaje între aprovizionarea şi recepţia bunurilor care se dovedesc a fi în
mod cert în proprietatea unităţii, se procedează astfel:
bunurile sosite fără factură se înregistrează ca intrări în gestiune atât la locul de
depozitare cât şi în contabilitate, pe baza recepţiei şi a documentelor însoţitoare;
11
bunurile sosite şi nerecepţionate se înregistrează distinct în contabilitate ca intrare în
gestiune.
c). în cazul unor decalaje între vânzarea şi livrarea bunurilor, acestea se înregistrează ca ieşiri
din unitate, ne mai fiind considerate proprietatea acesteia, astfel:
bunurile vândute şi nelivrate se înregistrează distinct în gestiune iar în contabilitate în
conturi în afara bilanţului;
bunurile livrate, dar nefacturate, se înregistrează ca ieşiri din gestiune atât la locurile de
depozitare cât şi în contabilitate, pe baza documentelor care confirmă ieşirea din gestiune
potrivit legii.
d). bunurile aprovizionate sau vândute cu clauze privind dreptul de proprietate se înregistrează
la intrari şi, respectiv, la ieşiri, atât în gestiune, cât şi în contabilitate, potrivit contractelor
încheiate.
Costul stocurilor
Costul stocurilor trebuie să cuprindă toate costurile aferente achiziţiei şi prelucrării,
precum şi alte costuri suportate pentru a aduce stocurile în forma şi în locul în care se găsesc.
Este utilizat pentru evaluarea stocurilor la intrare, la ieşire şi la închiderea exerciţiului
financiar.
Valoarea realizabil ă net ă este preţul de vânzare estimat ce ar putea fi obţinut pe
parcursul desfăşurării normale a activităţii mai puţin costurile estimate pentru finalizarea
bunului şi costurile necesare încasării. Este utilizată la evaluarea stocurilor la sfârşitul
exerciţiului financiar, la inventariere şi apoi la bilanţ când potrivit principiului prudenţei, trebuie
evaluate la valoarea cea mai mică dintre cost şi valoarea realizabilă netă. Această metodă
este aplicată cu precădere şi în societatea noastră, SC Electromax SRL.
Principalele structuri ale costului stocurilor sunt: costul de achiziţie, costul de producţie
şi costul standard (prestabilit).
Costul de achiziţie al unui bun este egal cu preţul de cumpărare, taxele nerambursabile,
cheltuielile de transport – aprovizionare şi alte cheltuieli accesorii necesare pentru punerea în
stare de utilitate sau pentru intrarea în gestiune a bunului respectiv.
12
Costul de producţie al unui bun cuprinde: costul de achiziţie al materiilor prime şi
consumabilelor, celelalte cheltuieli directe de producţie precum şi cota cheltuielilor indirecte de
producţie alocate în mod raţional ca fiind legate de fabricaţia acestuia.
Cheltuielile generale de administraţie, financiare şi de desfacere nu se includ în costurile
de producţie cu excepţia situaţiilor prevăzute de Standardele Internaţionale de Contabilitate.
Materiile prime şi materialele consumabile care sunt reînoite în mod constant şi a căror
valoare globală este de importanţă secundară pentru persoana juridică, pot fi trecute în activ la o
cantitate şi o valoare nemodificată, atunci când acestea nu se modifică semnificativ.
Costul stocurilor care nu sunt de obicei fungibile şi al acelor bunuri sau servicii produse
şi destinate unor comenzi distincte trebuie determinat prin identificarea specifică a costurilor
individuale. Bunurile fungibile sunt bunuri de orice natură care nu se pot distinge în mod
substanţial unele de altele. Identificarea specifică a costului presupune atribuirea costurilor
specifice elementelor identificabile ale stocurilor. Acest tratament contabil este adecvat pentru
acele elemente care fac obiectul unei comenzi distincte, indiferent dacă au fost cumpărate sau
produse. Identificarea specifică nu poate fi folosită în cazurile în care stocurile cuprind un număr
mare de elemente, care sunt de regulă fungibile.
În funcţie de specificul activităţii, pentru determinarea costului pot fi folosite, de
asemenea, metoda costului standard, în activitatea de producţie sau metoda preţului cu
amănuntul, în comerţ cu amănuntul.
Luând în considerare faptul că SC ELECTROMAX SRL are ca obiect de activitate
producţia de echipamente de iluminat, metoda de determinare a costului utilizată este cea care
are la bază costul standard.
Costul standard ia în considerare nivelurile normale ale materialelor, consumabilelor,
manoperei, eficienţei şi capacităţii de producţie.
Aceste niveluri trebuie revizuite periodic şi ajustate, dacă este necesar, în funcţie de
condiţiile existente la un moment dat.
Diferenţele de preţ faţă de costul de achiziţie sau de producţie trebuie evidenţiate distinct
în contabilitate, fiind recunoscute în costul activului. Repartizarea diferenţelor de preţ asupra
valorii bunurilor ieşite şi asupra stocurilor, se efectuează cu ajutorul unui coeficient care se
calculează astfel:
Sold iniţial al + Diferenţe de preţ diferenţelor de preţ aferente intrărilor cumulate
13
de la începutul anului Coeficient de repartizare =____________________________________ X 100
Sold iniţial Valoarea intrărilor în cursul al stocurilor la preţ + perioadei la preţ de înregistrare
de înregistrare cumulat de la începutul anului
Acest coeficient se înmulţeşte cu valoarea bunurilor ieşite din gestiune la preţ de
înregistrare, iar suma rezultată se înregistrează în conturile corespunzătoare în care au fost
înregistrate bunurile ieşite .
Coeficientul de repartizare a diferenţelor de preţ poate fi calculat la nivelul conturilor
sintetice de gradul I şi II, prevăzute în planul general de conturi, pe grupe sau categorii de
stocuri.
La sfârşitul perioadei, soldurile conturilor de diferenţe se cumulează cu soldurile
conturilor de stocuri, la preţ de înregistrare, astfel încât aceste conturi să reflecte valoarea
stocurilor la costul de achiziţie, respectiv de producţie, după caz.
Diferenţele de preţ astfel stabilite la recepţia bunurilor respective se înregistrează
proporţional atât asupra valorii bunurilor ieşite, cât şi asupra stocurilor.
Metoda preţului cu amănuntul este folosită în comerţul cu amănuntul pentru a determina
costul stocurilor la articole numeroase şi cu mişcare rapidă, care au marje similare şi pentru care
nu este practic să se folosească alta metodă.
Costul bunurilor vândute este calculat prin deducerea valorii marjei brute din preţul de
vânzare al stocurilor. Orice modificare a preţului de vânzare presupune recalcularea marjei brute.
Evaluarea stocurilor
Cu ocazia evaluării stocurilor trebuie luat în considerare momentul în care intră sau ies
din unitate, respectiv se află la închiderea exerciţiului sau la inventariere.
a). Evaluarea la intrarea în unitate se face la valoarea de intrare sau la cost istoric, denumită
valoarea contabilă, care se stabileşte astfel:
- stocurile reprezentând aport la capitalul social, la valoarea de aport stabilită prin evaluare, în
funcţie de preţul pieţei, utilitatea şi starea stocurilor;
- stocurile intrate prin subvenţie sau cu titlul gratuit, la valoarea de utilitate stabilită în funcţie de
preţul pieţei şi starea bunurilor respective;
14
- stocurile intrate prin cumpărare (obţinute cu titlul oneros), la costul de achiziţie reprezentat de
preţul de cumpărare fără TVA;
- stocurile intrate din producţie proprie se evaluează la costul de producţie.
Bunurile dobândite prin schimb cu alte active se înregistrează la valoarea justă a activelor
primite în schimb.
Valoarea justă este suma la care poate fi tranzacţionat un activ sau decontată o datorie de
bună voie între părţi aflate în cunoştinţă de cauză în cadrul unei tranzacţii în care preţul este
determinat obiectiv.
b). La inventariere, evaluarea stocurilor se face la valoarea actuală, denumită şi valoarea de
inventar stabilită în funcţie de utilitate, starea bunului şi preţul pieţei. În cazul creanţelor şi
datoriilor valoarea de inventar se stabileşte în funcţie de valoarea probabilă de încasat respectiv,
de plată.
c). La închiderea exerciţiului, evaluarea (care în acest caz se numeşte evaluare bilanţieră) se
face la valoarea de intrare a stocurilor pusă de acord cu rezultatul inventarierii.
Activele de natura stocurilor nu trebuie reflectate în bilanţ la o valoare mai mare decât
valoarea ce se poate obţine prin utilizarea sau vânzarea lor. În acest scop valoarea stocurilor se
diminuează până la valoarea realizabilă netă prin evidenţierea unei ajustări pentru depreciere.
Pentru a fi înscrise în situaţiile financiare stocurile se evaluează la valoarea cea mai
mică dintre cost şi valoarea realizabilă netă.
d). La ieşirea din gestiune a stocurilor acestea se evaluează, se înregistrează în contabilitate şi
scad din gestiune la valoarea de intrare. Determinarea valorii de intrare în cazul ieşirilor este o
problema mai complexă, motiv pentru care Legea Contabilităţii, şi alte reglementări din
domeniul financiar-contabil (OMFP 3055/2009), prevăd trei metode :
- metoda costului mediu ponderat;
- metoda FIFO ( primul intrat - primul ieşit);
- metoda LIFO ( ultimul intrat – primul ieşit).
Metoda costului mediu ponderat este cea folosită şi în cadrul SC ELECTROMAX SRL
pentru categoriile de stocuri, respectiv pentru producţia realizată. Metoda presupune calcularea
costului fiecărui element pe baza mediei ponderate a costurilor, elementelor similare aflate în
stoc la începutul perioadei şi a costului elementelor similare cumpărate sau produse (intrate) în
cursul perioadei. Costul mediu ponderat (Cmp) se determină conform relaţiei:
15
Stoc iniţial valoric (Siv) + Intrări valorice (Iv) CMP =________________________________________ Stoc iniţial cantitativ (Sic) + Intrări cantitative (Ic)
Se calculează pe baza acestuia valoarea ieşirilor (VE):
VE = Cmp x CE ; CE = cantitatea ieşită.
Metoda poate fi aplicată periodic sau după fiecare recepţie. În cazul firmei studiate
metoda este aplicată periodic, adică la sfârşitul fiecărei luni.
Metoda FIFO presupune evaluarea stocurilor la ieşirea din gestiune la preţul de achiziţie
sau de producţie a primului lot intrat. După terminarea acestuia se va lua în considerare preţul
următorului lot intrat în ordine cronologică.
Metoda LIFO presupune evaluarea stocurilor la ieşirea din gestiune în funcţie de costul
de achiziţie sau preţul de producţie al ultimului lot intrat. După epuizarea acestuia se va lua în
considerare preţul următorului lot în ordinea invers cronologică.
Metoda aleasă trebuie aplicată cu consecvenţă de la un exerciţiu la altul. Dacă în
situaţii excepţionale administratorii decid schimbarea metodei pentru un anumit element de
stocuri sau alte active fungibile în notele explicative trebuie să se prezinte informaţii cu privire la
motivul schimbării metodei şi efectele sale asupra rezultatului.
Întreprinderile trebuie să utilizeze aceleaşi metode de determinare a costului pentru toate
stocurile care au natură şi utilizare similare. Pentru stocurile cu natură sau utilizare diferită,
folosirea unor metode diferite de calcul a costului poate fi justificată.
Evaluarea producţiei în curs de execuţie se face la sfârşitul perioadei prin metode tehnice
de constatare a gradului de finisare sau a stadiului de efectuare a operaţiilor tehnologice, la costul
de producţie.
Întreprinderile din ţara noastră au posibilitatea de a evalua şi de a înregistra în
contabilitate bunurile de natura stocurilor şi la alte preţuri cu condiţia ca în raportările periodice
ele să fie prezentate la costuri efective.
Astfel de preţuri de înregistrare pot fi : preţuri prestabilite şi preţuri de facturare.
În cazul în care se utilizează preţurile prestabilite, acestea se vor stabili pe baza preţurilor
medii ale bunurilor respective.
16
În acest caz, diferenţele de preţ faţă de costul de achiziţie sau costul de producţie se vor
reflecta distinct în conturile de diferenţe de preţ. Diferenţele de preţ stabilite la intrarea bunurilor
în întreprindere se repartizează şi se înregistrează proporţional, atât asupra valorii bunurilor ieşite
cât şi asupra stocurilor.
METODE DE EVIDENŢĂ SINTETICĂ ŞI ANALITICĂ A STOCURILOR
Întreprinderile din România pot să-şi organizeze contabilitatea stocurilor utilizând fie
metoda inventarului permanent, fie metoda inventarului intermitent.
Metoda inventarului permanent. Presupune înregistrarea în conturile de stocuri a
tuturor operaţiilor de intrare a stocurilor, cantitativ si valoric, evaluate la valoarea de intrare,
preţul standard sau preţul de facturare, după caz.
De asemenea se înregistrează în conturile de stocuri fiecare ieşire, atât cantitativ cât şi
valoric.
Astfel, la intrare vom avea înregistrări contabile de forma:
Conturi de stocuri = Conturi de furnizori
La ieşire, prin dare în consum sau cu ocazia descărcării gestiunii, se vor debita conturile
de cheltuieli şi se vor credita conturile de stocuri astfel:
Conturi de cheltuieli = Conturi de stocuri
Această metodă permite stabilirea şi cunoaşterea în orice moment a stocurilor atât
cantitativ cât si valoric.
Metoda inventarului intermitent, este utilizată, conform reglementărilor în vigoare
doar în întreprinderi din categoria celor mici şi mijlocii. Stabilirea ieşirilor de stocuri şi
înregistrarea lor în contabilitate se face la sfârşitul fiecărei perioade, pe baza inventarierii.
Formula de calcul a ieşirilor este :
E= Si + I – Sf
Unde : E – valoarea ieşirilor;
Si – valoarea stocurilor iniţiale;
I – valoarea intrărilor în cursul perioadei;
Sf – valoarea stocurilor finale stabilite prin inventariere.
În cadrul acestei metode, se renunţă la utilizarea pe parcursul lunii a conturilor de stocuri,
iar intrările de stocuri se înregistrează după formule contabile de forma :
17
Conturi de cheltuieli = Conturi de furnizori.
Cu ocazia inventarierii, când se determină existenţa faptică a stocurilor, acestea se vor
înregistra în contabilitate prin formule contabile de forma :
Conturi de stocuri = Conturi de cheltuieli.
Dintre cele două metode de contabilizare a stocurilor, agenţii economici preferă metoda
inventarului permanent deoarece oferă posibilitatea cunoaşterii în orice moment a nivelului
stocurilor. Metoda inventarului întermitent face posibilă cunoaşterea nivelului stocurilor doar în
urma inventarierii.
În situaţia contabilizării stocurilor după metoda inventarului permanent, Legea
contabilităţii prevede în scopul cunoaşterii corecte din punct de vedere cantitativ şi valoric a
stocurilor aflate în gestiunea unităţii patrimoniale, pe fiecare lot în parte şi pe fiecare categorie de
stocuri, organizarea contabilităţii analitice a stocurilor după următoarele metode :
- metoda cantitativ- valorică;
- metoda operativ – contabilă;
- metoda global- valorică;
Metoda cantitativ – valorică. Presupune ţinerea unei evidenţe cantitative la locul de
depozitare al stocurilor, pe categorii de bunuri, folosind Fişele de magazie, iar în contabilitate a
evidenţei cantitativ - valorice folosind Fişele de cont analitice. Fişele de magazie, împreună cu
actele justificative (recepţii, facturi), împărţite în funcţie de sensul mişcării bunurilor (intrări şi
ieşiri), se predau compartimentului financiar - contabil, care prelucrează datele şi înregistrează
stocurile atât cantitativ cât şi valoric, în Fişele de cont analitice, deschise pe feluri de bunuri şi
locuri de depozitare. Concordanţa valorică dintre datele înregistrate în conturile sintetice şi cele
analitice, se verifică prin întocmirea la sfârşitul lunii a balanţei de verificarea conturilor analitice.
Concordanţa cantităţilor se asigură prin confruntarea datelor din fişele de magazie şi
fişele analitice pentru valori materiale.
Metoda operativ – contabilă (pe solduri). Presupune înregistrarea stocurilor la locul de
depozitare cantitativ, pe categorii de bunuri, iar la contabilitate valoric, pe gestiuni, iar în cadrul
acestora pe grupe şi subgrupe de bunuri întocmindu-se documentul numit „Registrul stocurilor”.
Concordanţa dintre datele înregistrate în evidenţa depozitelor şi cele din contabilitate se asigură
prin evaluarea lunară a stocurilor cantitative înscrise în Fişele de magazie cantitativ şi în
„Registrul stocurilor” (cantitativ şi valoric).
18
Metoda global – valorică. Are în vedere conducerea evidenţei stocurilor numai valoric,
atât la nivelul gestiunii, cât şi a compartimentului de contabilitate. La nivelul gestiunii, Fişele de
magazie sunt întocmite cu „Raportul de gestiune”, în care se înregistrează zilnic intrările şi
ieşirile, pe bază de documente justificative. Acesta, împreună cu documentele justificative se
predau la compartimentul de contabilitate, care verifică realitatea documentelor şi a valorilor
consemnate. Controlul concordanţei dintre înregistrările din Raportul de gestiune (la locul de
depozitare) şi cele din Fişele de cont pentru operaţii diverse (la nivelul compartimentului de
contabilitate), se face periodic, de regulă lunar, prin confruntarea soldurilor.
Esenţa metodei constă în ţinerea evidenţei numai valoric la nivelul gestiunilor cu ajutorul
„Raportului de gestiune” completat de responsabilul gestiunii iar la nivelul compartimentului
financiar-contabil global valoric pe fiecare gestiune cu ajutorul formularului „Fişa de cont
pentru operaţii diverse” completat de contabilul gestiunii.
CAPITOLUL III STUDIU DE CAZ LA
SC ,,ELECTROMAX’’ SRL
S.C. “ELECTROMAX” S.R.L, fiind o societate comercială mare foloseşte metoda
inventarului permanent. În cazul folosirii acestei metode, contabilitatea analitică a stocurilor se
organizează după metoda cantitativ valorică (pe fişe de cont analitic).
Această metodă constă în ţinerea evidenţei cantitative pe feluri de stocuri la locul de
depozitare cu ajutorul fişelor de magazie, iar la contabilitate evidenţa cantitativ valorică pe feluri
de stocuri.
În condiţiile aplicării acestei metode, fiecare intrare şi ieşire de stocuri este înregistrată
cantitativ şi valoric în contul de stocuri.
Pentru stocuri, folosirea inventarului permanent presupune debitarea în cursul lunii a
contului de stocuri cu intrările de bunuri prin creditul contului ce indică sursa de procurare şi
creditare aceluiaşi cont şi ieşirile din stoc aferente perioadei de gestiune.
S.C. “ELECTROMAX” S.R.L foloseşte inventarul permanent la cost de producţie.
Evaluarea stocurilor şi mişcării produselor firmei se face la cost de producţie, motiv pentru care
se calculează costul de producţie al bunurilor realizate potrivit metodei CMP.
19
Costul mediu ponderat ( CMP – după fiecare intrare ) prezintă avantajul evaluării
stocurilor în cursul perioadei de gestiune, dar dezavantajul unor calcule cu un volum mare de
muncă, limita eliminată prin utilizarea mijloacelor informatice. Datorită preciziei de care dă
dovadă acestă metodă SC ELECTROMAX SRL aplică CMP – după fiecare intrare.
Costul mediu ponderat (CMP – determinat lunar) prezintă avantajul unor calcule simple,
cu volum mic de muncă, dar nu permite evaluarea ieşirilor în cursul perioadei de gestiune.
Metoda este indicată într-o economie relativ stabilă.
Contabilitatea operativă privind stocurile se diferenţiază în funcţie de metoda de evidenţă
a stocurilor şi surselor de intrare, cumpărate de la furnizori sau din producţia proprie.
S.C “ELECTROMAX” S.R.L îşi desfăşoară activitatea prin producerea echipamentelor
de iluminat, ceea ce constituie obiectul său de activitate.
Pentru ţinerea corectă a evidenţei contabile şi pentru înregistrarea corectă în contabilitate
a mişcărilor stocurilor se folosesc o serie de documente necesare la recepţia bunurilor produse,
pentru încărcarea în gestiune, pentru înregistrarea în evidenţa magazinelor şi în contabilitate,
pentru ţinerea contabilităţii analitice pe sortimente de stocuri, a contabilităţii sintetice pentru
controlul operativ curent şi contabil, pentru inventarierea stocurilor, pentru stabilirea lunară a
TVA deductibilă, a TVA colectată etc.
Desfăşurarea normală a procesului de desfacere este condiţionată în primul rând de buna
organizare şi desfăşurare a procesului de aprovizionare tehnico-materială şi de procesul de
producţie.
Firma SC ELECTROMAX SRL este specializată în producţia de echipamente de
iluminat, gama de produse include în principal: corpuri de iluminat cu LED-uri pentru iluminat
interior, exterior, subacvatic, incastrate etc.
În urma unei comenzi realizate de către clientul Hidroconstrucţia Bucuresti, pentru
fabricarea a două corpuri de iluminat: „corp de iluminat de siguranţă cu LED” şi „proiector liniar
cu LED-uri” societatea se aprovizionează de la furnizorul SC Inteliform SRL Craiova, la data de
06.03.2010, cu materii prime reprezentând de 500 bucăţi carcase la cost de achiziţie de 2 lei/buc,
cheltuieli de transport de 120 lei, TVA 24%.
% = 401 “Furnizor Inteliform” 1.389
301 “Materie primă-carcasă” 1.000
308 “Diferenţe de preţ-transp” 120
20
4426 “TVA deductibilă” 269
La data de 07.03.2010 pe baza bonului de consum se eliberează din gestiune, pentru
consum, 350 bucăţi carcase.
Data Intrări Ieşiri Stoc Preţ Valoare
01.01.2010 - - 100 1,8 180
06.03.2010 50
0
- 2,0 1.000
07.03.2010 - 350 1,96 686
Si+Vi 180+1.000 CMP = ______ = ________________ = 1,96
qs+qi 100+500
K= 350 * 1,96=686
601 ”Ch. cu materii prime” = 301 „Materii prime” 686
Determinarea diferenţelor de preţ aferente materiilor prime ieşite din gestiune.
(Si+Rd) Ct 308 1.220 + 120K = _______________ = ___________________ = 0,08375
(Si+Rd) Ct 301 15.000 + 1.000
K * Val materiilor prime ieşite în consum = 0,08375 * 686 = 57,4525
601 „Ch. cu materii prime” = 308 „Diferenţe de preţ” 57,4525
La data de 09.03.2010- societatea are în stoc 50 tuburi izolante la cost de achiziţie 1,2
lei/bucata.
În data de 10.03.2010 societatea se aprovizionează de la SC Robei SA Bucureşti cu 750
bucăţi tuburi izolante la cost de achiziţie de 1,5 lei/buc, cheltuieli de transport 100 lei, TVA
24%.
21
% = 401 “Furnizor Robei” 1.519
301 “Materie primă-tuburi” 1.125
308 “Diferenţe de preţ-transp” 100
4426 “TVA deductibilă” 294
La data de 13.03.2010 pe baza bonului de consum se eliberează din gestiune, pentru
consum, 500 bucăţi de tuburi izolante.
Data Intrări Ieşiri Stoc Preţ Valoare
09.03.201
0
- - 50 1,20 60
10.03.201
0
750 - 1,50 1.125
13.03.201
0
- 500 1,48 740
Si+Vi 60 + 1.125CMP = ______ = ________________ = 1,48
qs+qi 50 + 750
K= 1,48 * 500 = 740
601 ”Ch. cu materii prime” = 301 „Materii prime” 740
Determinarea diferenţelor de preţ aferente materiilor prime ieşite din gestiune.
(Si+Rd) Ct 308 1.220 + 100K = _______________ = ___________________ = 0,08186
(Si+Rd) Ct 301 15.000 + 1.125
K * Val materiilor prime ieşite în consum = 0,08186 * 740 = 60,57
601 „Ch. cu materii prime” = 308 „Diferenţe de preţ” 60,57
Pe baza extrasului de cont primit de la bancă şi a dispoziţiei de plată, se înregistrează
plata sumei către furnizorul de materii prime, SC Inteliform SRL, emiţându-se fila CEC.
401 „Furnizor Inteliform” = 5121 „Conturi la bănci în lei” 1.389
22
În data de 12..03.2010 societatea trimite spre prelucrare la terţi 70 bucăţi carcase (din
cauza unor defecţiuni survenite în sala de asamblare a societăţii): 70 buc x 1,96 = 137,2 lei
351 „Materii şi materiale la terţi” = 301 „Materii prime-carcase” 137,2
În data de 17.03.2010 - se aduce materia primă, carcasele prelucrate de la terţi, societatea
Emerald Ploieşti.
301 „Materii prime” = 351 „Materii prime şi materiale la terţi” 137,2
Conform facturii primite se înregistrează costul prelucrării materiei prime în valoare de
74 lei, TVA 24%.
% = 401 „Furnizor Emerald” 91,76
301 „Materii prime” 74
4426 „TVA deductibilă” 17,76
În data de 18.03.2010 societatea achită din contul de disponibil la bancă în lei,
contravaloarea furnizorului de tuburi izolante SC Robei SA Bucureşti, cu ordin de plată.
401 „Furnizor Robei” = 5121 „Conturi la bănci în lei” 1.519
În data de 01.01.2010 stocul de materiale auxiliare al societăţii era de 170 m de furtun
Turbo, cost de achizitie de 5,50 lei/m.
În data de 19.03.2010 societatea achiziţionează pe bază de factură fiscală, de la SC
Dragustin SRL Salonta 140 m de furtun Turbo la preţ de achiziţie de 5,60 lei/m, TVA 24%.
% = 401 „Furnizor Dragustin” 972,16
3021 „Materiale auxiliare furtun” 784
4426 „TVA deductibilă” 188,16
Î În data de 20.03.2010 se eliberează din gestiune pe bază de bon de consum 100 m furtun
Turbo necesar fluxului de producţie
Data Intrări Ieşiri Stoc Preţ Valoare
01.01.201
0
- 170 5,5 935
19.03.201 140 - 5 , 6 784
23
0
20.03.201
0
- 100 5,54 105,54
Si+Vi 935 + 784
CMP = ______ = ________________ = 5,54
qs+qi 170 + 140
6021 „Ch. cu materiale auxiliare” = 3021 „Materiale auxiliare furtun” 105,54
Pentru onorarea comenzii, efectuată de clientul nostru Hidroconstrucţia Bucureşti, SC
ELECTROMAX SRL, dă în consum materii prime aflate în stoc precum şi achiziţionate (aşa
cum am prezentat mai sus), cum ar fi: carcase, nituri, steker ceramic, tuburi izolante, tablă şi
plăcuţe din aluminiu etc în valoare de 12.640 lei, astfel:
- carcase: 350 * 1,96 = 686
- tuburi izolante 500 * 1,48 = 740
- nituri 2.000 * 1,1 = 2.200
- steker ceramic 1.220 * 2,2 = 2.684
- tablă 1.850 * 1,8 = 3.330
- plăcuţe 2.500 * 1,2 = 3.000
Pentru fabricarea celor două produse întreprinderea dispune de următoarele centre de
cheltuieli:
- aprovizionare (A)
- turnare (T)
- asamblare (S)
- reparaţii aferente garanţiilor (R)
Manopera directă pentru cele două produse este:
- pentru corp siguranţă: 1.750 lei
- pentru proiector liniar: 1.950 lei
Cheltuielile de turnare sunt în valoare de:
- pentru corp siguranţă: 1125 ore/utilaj * 1,2 lei/oră = 1.350 lei
24
- pentru proiector liniar: 1210 ore/utilaj * 1,5 lei/oră = 1.815 lei
Cheltuielile de asamblare aferente produselor fabricate sunt:
- pentru corp siguranţă: 750 ore * 1,1 lei/oră = 825 lei
- pentru proiector liniar: 940 ore * 1,3 lei/oră = 1.222 lei
Se va calcula costurile de producţie pentru cele 2 produse ştiind că s-au fabricat următoarele
cantităţi:
- corp siguranţă: 1.200 bucăţi;
- proiector liniar: 950 bucăţi.
Elemente
de calcul
Corp de siguranţă Proiector liniar TOTAL
Calcule Valoare Calcule Valoare
Cheltuieli directe
cu materii prime:
-carcase:
-tuburi izolante
-nituri
-steker ceramic
-tablă
-plăcuţe
Cheltuieli directe
manoperă
Cheltuieli indirecte
Turnare
Cheltuieli indirecte
Asamblare
200 * 1,96
250 * 1,48
1.000 * 1,1
720 * 2,2
800 * 1,8
1.500 * 1,2
1.125 * 1,2
750 * 1,1
392
370
1.100
1.584
1.440
1.800
1.750
1.350
825
150 * 1,96
250 * 1,48
1.000 * 1,1
500 * 2,2
1.050 * 1,8
1.000 * 1,2
1.210 * 1,5
940 * 1,3
294
370
1.100
1.100
1.890
1.200
1.950
1.815
1.222
686
740
2.200
2.684
3.330
3.000
3.700
3.165
2.047
Cost de prod. total 10.611 10.941 21.552
Nr. buc. fabricate 1.200 950
Cost unitar de prod 8,8425 11,5168
25
Înregistrarea în contabilitate a produselor finite obţinute din producţia proprie, în cazul
utilizării costurilor de producţie efective:
pentru corp de siguranţă costul de producţie este 10.611;
pentru proiector liniar costul de producţie este 10.941;
Înregistrarea intrării produselor finite (corp de siguranţă) în gestiune se face astfel:
345 " Produse finite " = 711 "Variaţia stocurilor” 10.611
Înregistrarea de produse finite şi anume proiector liniar, la costul de producţie;
345 „Produse finite” = 711 „Variaţia stocurilor” 10.941
Vânzarea de produse finite, fabricate conform comenzii efectuate de clientul
Hidroconstrucţia Bucureşti; la preţ de vânzare -11.200 lei, pentru corpurile de siguranţă, T.V.A.-
24% , costul de producţie efectiv al produselor vândute este de 10.611 lei.
411 " Clienţi " = % 13.888
701 " Venituri din vânzări de produse finite " 11.200
4427 " T.V.A. colectat " 2.688
Vânzarea de proiectoare liniare, la preţ de vânzare de 12.000, TVA 24%, costul efectiv al
produselor finite este de 10.941.
411 " Clienţi " = % 14.880
701 " Venituri din vânzări de produse finite " 12.000
4427 " T.V.A. colectat " 2.880
Concomitent se face descărcarea gestiunii pentru produsele finite vândute :
711 "Variaţia stocurilor” = % 21.552
345 „Corpuri de siguranţă" 10.611
345 „Proiectoare liniare” 10.941
26
CONCLUZII
Capitolul I este o prezentare a unei firme de producţie SC ELECTROMAX SRL.
Prezentarea începe cu istoricul firmei urmând apoi descrierea afaceri şi prezentarea unor
informaţii financiare, a unor indicatori importanţi pentru analiza stocurilor.
Având în vedere cifra de afaceri, pe parcursul anilor 2005 – 2010, putem concluziona că
firma îşi propune următoarele obiective:
Controlul gestiunii stocurilor pentru evitarea situaţiilor de supra şi sub-dimensionarea
acestora; o propunere ar fi diminuarea stocurilor pentru produsele care nu se cer pe piaţă şi
aprovizionarea ritmică şi la timp cu materiale necesare pentru obţinerea produselor căutate pe
piaţă. În acest fel se obţin venituri mai mari din vânzarea produselor şi automat se generează şi
profit;
Urmărirea realizării contractelor şi a planului de aprovizionare cu materii prime;
Reducerea cheltuielilor indirecte ale secţiilor de producţie, cheltuielilor cu încălzirea,
energia şi apa;
Prospectarea pieţei în găsirea de noi furnizori în scopul reducerii preţurilor de achiziţie la
materiile prime şi materiale şi atragerea de cât mai mulţi clienţi;
Creşterea vitezei de rotaţie a stocurilor în vederea realizării unor venituri cât mai rapide.
Deşi prin definiţie, stocurile sunt bunuri ce se caracterizează printr-o viteză de rotaţie
mare, servind activitatea societăţii pe o perioadă mai mică de un an (cu unele excepţii), o
problemă importantă pentru contabilitate este aceea referitoare la evaluarea acestora, prezentată
în capitolul al II- lea, având în vedere, în principal momentul în care intră şi ies stocurile din
gestiune. Dificultăţi din punct de vedere practic ridică evaluarea ieşirilor de stocuri, deoarece
acestea provin din intrări diferite ale căror preţuri pot varia, iar contabilitatea are sarcina de a
27
evalua ieşirile de aşa manieră încât stocul final să fie corect evaluat. Având în vedere că ieşirile
de stocuri afectează direct rezultatul perioadei, evaluarea acestora pe baza costului mediu
ponderat, conduce la o justă apreciere a rezultatului. În ceea ce priveşte stocurile care rămân în
patrimoniul unităţii, evaluarea acestora pe baza costului mediu ponderat contribuie la realizarea
unei imagini fidele asupra acestuia, imagine pe care trebuie să o aibă utilizatorii de informaţie
contabilă.
În capitolul al III- lea sunt prezentate operaţii din contabilitate, cu privire la înregistrarea
achiziţiilor, a produselor fabricate, a ieşirilor din gestiune, precum şi calcularea costului de
producţie al bunurilor realizate din producţia proprie a firmei. Aşa cum am văzut în costul de
producţie sunt incluse cheltuieli cu materia primă, cu manopera directă, cheltuieli cu centrele de
responsabilitate aferente fazei de turnare şi asamblare. Bunurile produse sunt vândute de către
firmă, clientului Hidroconstrucţia Bucureşti la un preţ de vânzare mai mare decât costul de
producţie efectiv al acestora, rezultând astfel o diferenţă favorabilă de preţ.
Ca proces economic complex, gestiunea stocurilor are o sferă largă de cuprindere, aceasta
incluzând atât probleme de conducere, dimensionare, de optimizare a amplasării stocurilor în
teritoriu, de repartizare a lor pe deţinători, de formare şi evidenţă a acestora, cât şi probleme de
recepţie, de depozitare şi păstrare, de urmărire şi control, de redistribuire şi mod de utilizare.
28
BIBLIOGRAFIE
1. Grosu C., Control de gestiune - suport de curs, Timișoara, 2009;
2. Ineovan F. Control de gestiune aprofundat – suport de curs, Timișoara, 2011;
*** http://www.ELECTROMAX .ro/
29
