CARACTERIZAREA MORFODINAMICĂ A ZONEI

JUDEȚULUI VÂLCEA

Studenți : Antonescu Raluca-Mirela

1

Ceaușu Roxana-ElenaPentru a putea realiza o caracterizare morfoclimatică a acestui spațiu și pentru a

evidenția potențialul său morfodinamic trebuie pornit de la prezentarea partricularităților

climatice specifice județului.

Varietatea formelor de relief influențează clima temperat continentală

caracteristică județului Vâlcea, întâlnindu-se nuanțe ale climatului montan deluros

specific depresiunii Loviștei și a văii Oltului. La altitudini de peste 2.000 m temperaturile

scad sub 0 grade C, precipițatiile depășesc 1.200 mm/an, iar vânturile cu orientare nord-

vest sunt puternice. La altitudini medii și mici temperatura medie variază între 2-6 grade

C, vânturile bat în lungul văilor, iar media precipitațiilor are valori cuprinse între 800-

1.200 mm/an. În regiunea dealurilor subcarpatice, temperatura are valorile cuprinse între

4-8 grade C, iar precipitațiile ating 600-800 mm/ anual. Pe valea Oltului și în depresiunea

Loviștei clima este mai blândă decât în restul teritoriului.

Caracteristici interesante prezintă clima depresiunilor din Țara Loviștei. Zidurile

stâncoase ale munților ce o străjuiesc o feresc de ierni și vânturi aspre și veri prea

călduroase. Pe valea Lotrului, însă, iernile sunt mai lungi și bogate în precipitații, iar

verile uneori, scurte. Lunile iulie (21,3 grade C), august (20,7 grade C) și septembrie

(16,8 grade C) oferă cele mai bune condiții pentru organizarea excursiilor.

Izoterma de 0 grade C se intâlnește doar în Munții Parâng, vestul Munților

Căpățânii, Munții Lotrului și în Munții Făgăraș (zona Ciortea-Boia și Scara). La altitudini

de peste 2200 m, temperature medie anuala scade chiar la -2 grade C conform

gradientului termic, la 1000 crește la 6 grade C, în Dealurile Subcarpatice la 8 grade C si

10 grade C în sudul județului. O notă distinctă o acordă depresiunile intramontane și

submontane, precum și culoarele de văi.

Izoterma anuală de 10 grade C, care este caracteristică pentru cea mai mare parte

a Câmpiei Române, se instalează adânc pe culoarul Oltului până la nord de Rm. Valcea.

Amplitudinile medii lunare, care indică de fapt ecartul mediu în care se desfășoară

temperaturile medii anuale ating la Voineaza valoarea de 21,7 grade C, la Rm. Vâlcea de

23,2 grade C, iar la Drăgășani valori de 23,9 grade C.

În ceea ce privește precipitațiile, în partea de sud-est a județului cantitatea de

precipitații se încadrează în izohieta de 700 mm care trece pe lângă localitățile Bălcești,

2

Măciuca, Glăvile, Băbeni, Stoilești, Dănicei. La nord de izohieta de 700 mm cantitățile

ajung până la 800 mm precipitații acoperind regiunea mediană a județului și defileul

Oltului până în județul Sibiu.

În schimb dealurile înalte și versanții sudici ai Munților Căpățânii și Cozia,

precum și Valea Lotrului până în amonte de Voineasa se încadrează între izohietele de

850-900 mm. Spre zona înaltă cantitățile de precipitații cresc, astfel pe culmile înalte

acestea depăseșesc 1400 mm.

Județul Vâlcea are numai două stații (Rm. Vâlcea și Drăgășani) care beneficiază de

observații de durată pentru a fi luate în considerare. În acest sens, la Rm. Vâlcea stația

meteorologică funcționează din 1935, iar cea de la Drăgășani din 1911, cu unele

întreruperi. Cele mai mari valori s-au produs, în mod firesc, în partea sudică a județului,

la stația Drăgășani (40,0 grade C pe data de 5 iulie 1916), în timp ce la Rm. Vâlcea

maxima absolută a fost 39,9 grade C, înregistrate la 17 august 1952.

La stația meteorologică Rm. Vâlcea, folosită la realizarea diagramelor Peltier, în

perioada 1896-1955 s-a înregistrat o medie termică de 10,3 grade C. Minima termică a

fost înregistrată în luna ianuarie (-2,4 grade C), iar maxima termică în luna iulie (21,3

grade C).

Pentru zona subcarpatică, media anuală a precipitațiilor, înregistrată în același

interval, a fost diferită pentru stația Râmnicu Vâlcea, înregistrându-se valori de 707,3

mm, iar la stația Olănești de 744,7 mm. În partea de sud cad cele mai reduse cantități de

precipitații, media anuală fiind la stația Drăgășani de 568 mm. La toate stațiile analizate

cele mai mari cantități de precipitații cad în intervalul mai-iulie, pentru ca în septembrie-

octombrie să se înregistreze al doilea interval ploios. La stația Rm. Vâlcea, minimul

pluviometric s-a înregistrat în luna februarie (36,5 mm), iar maximul pluviometric în

luna iunie (99,1 mm).

Menționăm că stația meteorologică Rm.Vâlcea se încadrează în etajul climatic

submontan și al dealurilor (Subcarpații Vâlcii), însă din cauza situării în cadrul

municipiului omonim, acest etaj climatic este modificat, transformându-se într-un

topoclimatic specific centrelor urbane (existența insulei de căldură generată de densitatea

clădirilor, gradul de acoperire a solului cu asfalt și intensitatea traficului).

3

Pentru a evidenția potențialul morfodinamic al județului Vâlcea, în continuare vom

analiza cele 6 diagrame Peltier, care evidențiază: alterarea chimică, acțiunea înghețului-

dezghețului, regiunile de meteorizare, eroziunea pluvială, deplasările în masă și acțiunea

eoliană. Din toate acestea vom deduce tipul morfoclimatic al acestei regiuni. Toate cele

șase diagrame pot fi citite pe baza unei singure legende:

1. Alterarea chimică

Din diagrama alterării chimice putem observa faptul că zona județului Vâlcea nu

prezintă o alterare chimică puternică la nivelul celor 12 luni reprezentate, însă se remarcă

o alterarea chimică moderată la nivelul mediei anuale (10,3 grade C și 707,3 mm).

Precizăm faptul că în județul analizat nu predomină argiluvisolurile, care ar putea

semnala prezența unor scoarțe de alterare argiloase, cel mult regăsim podzoluri

argiloiluviale în zona montană inferioară și terasele mai vechi ale râurilor (Olt). În plus,

procesele geomorfologice actuale (alunecări de teren, șiroire, solifluxiuni, ravenări)

4

legate de depozitele argiloase nu își fac resimțită prezența, decât în depozite de alte

origini (salifere).

2. Actiunea înghețului-dezghețului

Deoarce stația analizată se află într-o zonă deluroasă și mai ales în cadrul unui

centru urban, iar fenomenul de îngheț-dezgheț acționează cu precădere în zonele

montane, influența acestuia este nesemnificativă, chiar fiind absent (situație regăsită

atât la valorile lunare, cât și la cele medii multianuale).

5

3. Regiuni de meteorizare

Analizând diagrama regiunilor de meteorizare, putem observa faptul că valorile

lunare ale celor doi pareametri analizați (temperaturi, precipitații) sunt plasate în zona de

influență redusă a acestui proces. Așadar, preponderența proceselor de dezagregare și

alterare în funcție de lunile anului este redusă. Singura valoare care semnalează o

influență moderată a proceselor de meteorizare (alterare chimică) este media multianuală

(10,3 grade C și 707,3 mm).

6

4. Eroziunea pluvială

Din analiza diagramei eroziunii pluviale se remarcă faptul că lunile aprilie, iulie,

septembrie și decembrie sunt situate în zona de minimă eroziune pluvială, din cauza

faptului că precipitațiile înregistraeză valori scăzute ( aprilie – 59 mm/ 10,8 grade C, iulie

– 83,4 mm/ 21,3 grade C, septembrie - 53,3 mm/16,8 grade C, decembrie – 42,3 mm/ 0,2

grade C).

Singura lună din an care prezintă un maxim al eroziunii pluviale este luna noiembrie

(46,9 mm/ 5grade C) deoarce toamna cad cele mai multe percipitații, iar covorul vegetal

este mult diminuat. De asemenea, valoarea medie multianuală reflectă un grad maxim al

eroziunii pluviale.

Restul lunilor se încadrează în zona de influență moderată a acestui proces.

În lunile de vară putem semnala manifestarea ploilor torențiale, care contribuie la

modelarea reliefului, acțiune corelată cu inconsistența vegetație (mai ales în cadru

municipiul Rm. Vâlcea).

5. Depalsări în masă

După cum se poate observa și în diagramă, deplasările în masă nu reprezintă procese

dominante în această regiune, solurile bogate în argilă nefiind caracteristice. Totuși, se

pot aminti alunecările de teren din zonele cu depozite salifere (Ocnele Mari), unde s-au

7

efectuat exploatări masive și necorespunzătoare de sare. De asemenea, se mai remarcă

alunecările de teren produse de exploatările de cărbune de la Berbești.

Un alt proces de deplasare în masă este reprezentat de torenți, dar în număr mic,

situați la contactul cu muntele (Masivul Cozia, depresiunea Jiblea-Călimănești)(Fig.

Nr.1).

Figura Nr.1 : Torent din depresiunea Jiblea-Călimănești

8

Sursa: Arhivă personală

6. Acțiunea eoliană

Deoarece stația analizată se află într-o regiune deluroasă, caracterizată de prezența

culoarului văii Oltului, acțiunea vântului prezintă un nivel maxim în majoritatea lunilor

anului. Doar în lunile ianuarie, februarie și decembrie putem sesiza o influență moderată

a acțiunii vântului, după cum se poate observa și în diagramă.

De asemnea, media multianuală este situată tot în aria de influență moderată a

vântului, dar fiind foarte aproape de aria maximă.

Un element specific acestei zone este modelarea eoliană a trovanților de la Costești

(Fig. Nr.2), aceștia fiind bolovani de diferite dimensiuni formați prin cimentarea nisipului

și prezentând diferite forme datorită modelării vântului.

9

Figura Nr. 2: Trovanții de la CosteștiSursă: Arhivă personală

Concluzii:

Județul Vâlcea se încadrează în zona morfodinamică temperată, cu minime

influențe mediteraneene, supusă unor procese morfodinamice cu influență redusă la

nivelul lunilor anului, însă cu un impact semnificativ la nivel multianual.

Bibliografie

1. Cîrstea Gh., Constantinescu D., et al, (1980), Monografie Vâlcea, Colecția Județele Patriei, Editura Sport-Turism, București

2. Dumitrescu D., (2005), Potențialul turistic al județului Vâlcea, Editura Prisma, Râmnicu-Vâlcea

3. Mihai B.A, ( ), Munții din bazinul Timișului, Editura4. www.cjvalcea.ro 5. www.valceaturistica.ro

10