Ianuarie

Muzica sonoriza orice atom…Dor de tine, şi de altă lume,

Dor…

Domnul sau doamna de română îşi priveşte elevul printr-un păienjeniş de cuvinte rostite şi scrise, ca să-i descopere

interioritatea. Dar, privind spre elev prin cortina unduind de inconsistenţe, în fond se priveşte pe sine.

Februarie

Iar despre tine / Mi-am zis / Că mă duci într-o lume / Care ţine mult, / Ca într-o cameră cu cărţi.

Înroşeşte pagini de rânduri strâmbe, în căutarea unei idei ori a unui gând frumos articulat, şi, corectându-i pe alţii, tot pe sine

se corectează.

Martie

Iată, sunt clipe când toate le am…Viaţa se duce-n şir de cuvinte –

Incomod şi ridicol de perseverent, are candoarea să-şi imagineze că efortul său de a promova tot ce înseamnă valoare ar putea stagna

desemantizarea noţiunii de „profesor”.

Aprilie

O nouă primăvară de visuri şi păreri…

Dincolo de zâmbetul sau de lacrima profesorului de română, perceptibile din exterior, mai există un mult dureros şi imperceptibil, penumbră

imprimată pe foaie de calc. Strădania lui sinceră, cândva monedă de aur, acum e monedă de aer de mult ieşită din uz.

Mai

Primăvară… / O pictură parfumată cu vibrări de violet.

Creează, din precare fragilităţi impalpabile, edificii care nu se văd şi, neavând nicio dovadă că s-a dăruit nimicului

fără rezerve, s-a obişnuit să fie dispreţuit şi ignorat.

Iunie

- De-ar veni Aurora, / Mă gândesc pentru nişte bani.

Se mai întâmplă uneori să fie „menţionat”… O Menţiune – preţios semn de recunoştinţă pentru zilele, nopţile, orele, minutele, secundele, fluviile de cerneală roşie şi albastră, valurile de pagini dăruite edificiului său de

aer, construit din dantelării de aer, în aer şi pentru aer…

Iulie

Dorm volumele savante-n îngheţatele vitrine.

Şi dacă totuşi… nimic din ce a plămădit nu piere în acest emblematic nimic contemporan?...

August

Poezie, poezie… Galben, plumb, violet…

E vara pe sfârşite… presează printre filele gândului cele din urmă flori.

Septembrie

Compozitor de vorbe…În culori, reverii, armonii…

Fanatic axat pe ideea de valoare (idee perimată, fără puncte la dosar), neîncadrabil în bareme, trece din nou în spatele

cortinei unduind de litere pestriţe, rânduri strâmbe, nedrepte învinuiri.

Octombrie

În van peste foi, singur, un condei Frec.

Se pare că n-a cules învăţătură nici din lecţia pe care toate eşecurile i-au predat-o cu o limpezime de cleştar, nici din

experienţa colegilor „de succes”.

Noiembrie

O emoţie… o amorţire…E toamnă… mi-au dat de scris…

Cu entuziasm neîncercănat, încearcă să-şi mai privească elevii prin păienjenişul de cuvinte şi apoi, prin aceeaşi

aburită oglindă, să se privească pe sine.

Decembrie

Te uită cum ninge decembreNu râde… citeşte-nainte.

Deşi e o veşnicie de când învaţă de toate, noţiunile de bază ale „reuşitei”: superficialitatea, demagogia, impostura nu şi le poate însuşi. E în pragul corigenţei şi al exmatriculării… Cu

siguranţă va rămâne repetent şi anul acesta. Şi pe bună dreptate!

Fotografii: Prof. Constantin Dobre

Muzica: Yanni – One Man’s Dream