Chaim Perelman

Chaim Perelman • Lucie Olbrechts-Tyteca

TRATAT DE ARGUMENTARENOUA RETORICA

Chaim Perelman §i Lucie Olbrechts-Tyteca

Tratat de argumentareNOUA RETORICA

Vlfl!, I UVl! ■ i ■fc^-ТУПГП IIUIAdli» i • i " 'n'^

Traducere §i indec§i de Aurelia Stoica Prefata de Michel Meyer

w

Editura Universit&fii „Alexandru loan Cuza“ Ia$i

Colecfia CICERO este coordonata de prof.univ.dr. Constantin Salavastni

w

Traducere ap3ruta cu sprijinul Wallonie-Bruxelles International (WBI).

Redact

or: Mariana Pricop Tehnoredactor: Luminija Raducanu Coperta: Manuela Oboroceanu

ISBN 978-973-703-742-8

Traite de /'argumentation, Chaim Perelman et Lucie Olbrechts-Tyteca © L'Universit^ de Bruxelles, 2008

© Editura UniversitSfii „Alexandru loan Cuza", 2012 700109 - Iasi, str. Pinului, nr. 1A, tel./fax: (0232) 314947 http:// www.editura.uaic.ro e-mail: [email protected]

Descrierea CIP a Bibliotecii Najionale a Romaniei PERELMAN, CHAlM

Tratal de argumentare: noua retoricS / Chaim Perelman §i Lucie Olbrechts-Tyteca; trad. $i indec§i de Aurelia Stoica; pref. de Michel Meyer. - la§i:

mailto:[email protected]

http://www.editura.uaic.ro/

http://www.editura.uaic.ro/

Editura Universitflfii „А1. I. Cuza", 2012 Bibliogr.

IndexISBN 978-973-703-742-8

I. Olbrechts-Tyteca, LucieII. Stoica, Aurelia (trad.)II. Meyer, Michel (pref.)

Cuprins

PrefafS de Michel Meyer........................................................9Introducere .............................................................................11

I ............................................................................................11и....................................:........................................................isIII .........................................................................................20

Partea intai Cadrele argumentarii§ 1. Demonstrate §i argumentare .........................................25§ 2. Contactul spiritelor .......................................................26§ 3. Oratorul §i auditoriul sflu .............................................29§ 4. Auditoriul in calitate de constructie a oratorului...........32§ 5. Adaptarea oratorului la auditoriu...................................37§ 6. A persuada §i a convinge ..............................................40§ 7. Auditoriul universal.......................................................45§ 8. Argumentarea in fafa unui singur auditor......................51§ 9. Deliberarea cu sine insuji...............................................57§ 10. Efectele argumentarii ..................................................62§ 11. Genul epidictic.............................................................65§ 12. Educate §i propaganda ................................................70§ 13. Argumentare §i violenta .............................................74§ 14. Argumentare §i implicare............................................79

Partea a doua Punctul de plecare al argumentariiCapitolul I. Acordul ................................................................87

§ 15. Premisele argumentarii................................................87a) TIPUR1LE DE OB1ECT DE ACORD ...................89

§ 16. Faptele §i adevSrurile..................,...............................89§ 17. Prezumjiile ..................................................................92§ 18. Valorile........................................................................97§ 19. Valori abstracte §i valori concrete.............................100§ 20. lerarhiile.....................................................................104§ 21. Locurile .....................................................................108§ 22. Locuri ale cantitajii........................................................Ill§ 23. Locuri ale calitSJii ......................................................115§ 24. Alte locuri ...................................................................120§ 25. Utilizarea §i reductia locurilor: Spirit clasic $i spirit

romantic 123b) ACORDUR1LE PROPRII UNOR ANUMITE

ARGUMENTARI ... 127§ 26. Acorduri ale unor auditorii particulare........................127§ 27. Acorduri proprii fiecSrei discutii................................133§ 28. Argumentarea „ad hominem" ji petifia de principiu...140

Capitolul II. Alegerea datelor §i adaptarea lor in vederea argumentarii .... 146

§ 29. Selectarea datelor §i prezenja......................................146§ 30. Interpretarea datelor ...................................................152§ 31. Interpretarea discursului §i problemele acesteia.........155§ 32. Alegerea calific3rilor ..................................................158§ 33. Despre uzajul nofiunilor..............................................163§ 34. Clarificarea $i obscurizarea nojiunilor........................167§ 35. Uzajele argumentative §i plasticitatea nofiunilor........173

Capitolul III. Prezentarea datelor §i forma discursului ..........178§ 36. Materia §i forma discursului ......................................178§ 37. Probleme tehnice de prezentare a datelor....................179§ 38. Forme verbale §i argumentare ....................................186§ 39. Modalitafile in exprimarea gandirii ............................192§ 40. Forma discursului §i comuniunea cu auditoriul .........203§ 41. Figuri de retoricfl §i argumentare...............................208§ 42. Figurile alegerii, ale prezenfei §i ale comuniunii........213§ 43. Statutul elementelor de argumentare §i prezentarea lor222

Partea a treia Tehnicile argumentarii§ 44. Generality ...................................................................231

Capitolul I. Argumentele cvasi logice ....................................238§ 45. Caracteristici ale argumentarii cvasi logice.................238§ 46. Contradicjie §i incompatibilitate ................................240§ 47. Procedee care permit evitarea unei incompatibilitaji . 242§ 48. Tehnici care vizeazd prezentarea unor teze drept compatibile sau

incompatibile.................................................................247§ 49. Ridicolul §i rolul s3u in argumentare..........................252§ 50. ldentitate §i definite in argumentare ...........................258§ 51. Analiticitate, analizd §i tautologie ..............................263§ 52. Regula de justice ........................................................268§ 53. Argumentele reciprocitSfii .........................................271

§ 54. Argumentele tranzitivit<i(ii........................................278§ 55. Includerea pdrfii in intreg...........................................283§ 56. Divizarea intregului in p3rfile sale.............................287§ 57. Argumentele comparatiei............................................297§ 58. Argumentarea prin sacrificiu......................................304§ 59. Probabilitdfi................................................................314

Capitolul II. Argumentele bazate pe structure realului...........320§ 60. Generalitati..................................................................320

a).................................... LEGATURILE DE SUCCES1UNE .......................................................................................322

§ 61. Legatura cauzala §i argumentarea .............................322§ 62. Argumentul pragmatic ..............................................325§ 63. Legatura cauzala ca raport al unui fapt cu consecinja lui sau

al unui mijloc cu un scop .............................................331§ 64. Scopurile §i mijloacele...............................................335§ 65. Argumentul risipei......................................................341§ 66. Argumentul directiei...................................................345§ 67. Dep3§irea ...................................................................351

b)................................. LEGATURILE DE COEXISTENTA .......................................................................................358

§ 68. Persoana $i actele sale................................................358§ 69. Interacfiunea dintre act §i persoana ...........................362§ 70. Argumentul autoritaîi ...............................................373§ 71. Tehnicile de ruptura $i de franare opuse interacjiunii

act-persoana..................................................................379§ 72. Discursul ca act al oratorului .....................................387§ 73. Grupul §i membrii s3i ................................................393§ 74. Alte legaturi de coexistenja, actul §i esenfa................399§ 75. Legatura simbolica .....................................................405§ 76. Argumentul dublei ierarhii aplicat legaturilor de succesiune §i de

coexistent .....................................................................411§ 77. Argumente privitoare la diferenfele de grad §i de ordin 421

Capitolul III. Legaturile care intemeiaz3 structura realuluia)............ INTEMEIEREA PRIN CAZUL PARTICULAR .......................................................................................427

§ 78. Argumentarea prin exemplu ......................................427§ 79. Ilustrarea.....................................................................435§ 80. Modelul §i antimodelul...............................................442

§ 81. Fiinta perfecta ca model..............................................449b).......................... RATIONAMENTUL PRIN ANALOGIE.......................................................................................453

§ 82. Ce este analogia ..........................................................453§ 83. Relafiile dintre termenii unei analogii ........................457§ 84. Efecte ale analogiei ....................................................464§ 85. Cum se utilizeaza analogia..........................................469§ 86. Statutul analogiei .......................................................478§ 87. Metafora......................................................................485§ 88. Expresiile cu sens metaforic sau metafore adormite...492

Capitolul IV. Disocierea nofiunilor.........................................500§ 89. Ruptura de legatura §i disocierea................................500§ 90. Cuplul „aparenfa-realitate"..........................................505§ 91. Cuplurile filozofice §i justificarea lor.........................510§ 92. Rolul cuplurilor filosofice §i transformarile lor .........516§ 93. Exprimarea disocierilor ..............................................527§ 94. Enunfuri care incita la disociere .................................534§ 95. Definijiile disociative .................................................537§ 96. Retorica in calitate de procedeu..................................543

Capitolul V. Interacjiunea argumentelor ................................555§ 97. lnteractiunea §i forfa argumentelor.............................555§ 98. Aprecierea forfei argumentelor, factor de argumentare 561§ 99. lnteractiunea prin convergent......,...............................567§ 100. Amploarea argumentarii ...........................................570§ 101. Pericolele amplorii....................................................577§ 102. Paliativele la pericolele amplorii ..............................584§ 103. Ordine §i persuasiune ...............................................589§ 104. Ordinea discursului $i condijionarea auditoriului.....594§ 105. Ordine §i metoda ......................................................603

Concluzie ................................................................................611Index analitic*.........................................................................619Index de nume proprii ............................................................651Bibliografie ........................................................................... 661Lista traducerilor In limba romand utilizate ...........................689

PrefatSг

deMichel Meyer

Cand Editura Universitajii din Bruxelles mi-a cerut s3 pregatesc noua editie a Trntatului, trebuie s3 m3rturisesc c3 am ezitat mult timp inainte s3 accept. In definitiv, este vorba aici despre unul dintre marii clasici ai gandirii contemporane, despre una dintre acele lucrari rare care, asemenea celor ale lui Aristotel §i ale lui Cicero, ale lui Quintilian §i ale lui Vico, vor traversa secolele, far3 a avea cu adev3rat nevoie de vreo introducere.

Ceea ce m-a decis finalmente s3 redactez aceste cateva randuri, dincolo de fidelitatea pentru о gandire ce identifica de mult timp §conla de In Bruxelles cu un om care mi-a lost prieten §i mare inspirator, este tocmai grija de a repozijiona Tratatul in raport cu traditia retorica precum §i in raport cu filosofia in general. Pentru c3 nicaieri, in Tratat, nu apare clar ceea ce da specificitatea abordarii definite prin Noua Retorica. Atenji la realizarea propriei lor viziuni, autorii nu s-au preocupat, in ultima instanfa, catuji de putin de a se situa ei in§i§i din punct de vedere istoric, a§a cum au f3cut totu§i majoritatea ganditorilor de la Aristotel incoace.

Mai intii, cateva cuvinte despre aceasta §coald de la Bruxelles. Nimeni nu poate spune astSzi dac3 ea va supraviefui, dar un lucru este cert: cu Dupreel §i Perelman §i, in prezent, cu Problematologia, о filosofie distincta, care da originalitatea Bruxelles-ului, a apSrut aici, a crescut §i s-a manifestat in mod unic §i continuu, pentru a infrunta ceea ce se cuvine s3 numim esenta gandirii.

Retorica reapare intotdeauna in perioade de criz3. Pr3bu$irea mitului, la greci, coincide cu marea perjoada sofistic3. Imposibilitatea de a intemeia §tiinta moderna, apodicticitatea ei matematica, de catre scolastica §i teologie, mo§tenite de la Aristotel, conduce la retorica Rena§terii. Ast3zi, sfir§itul marilor explicafii monolitice, al ideologiilor §i, mai in profunzime, al rationalitatii carteziene, bazata pe un subject liber, absolut ?i instaurator al realitaîi §i chiar a tot ceeea ce este real, a anuntat ejecul unei anumite concepfii despre logos. Acesta nu inai are un fundament indiscutabil, ceea ce a I3sat gandirea prada unui

12 Prefata

scepticism modern cunoscut sub numele de nihilism §i unei reductii linijtitoare, dar limitate, a ratiunii, pozitivismul. Intre „totul este permis" §i „raîonalitatea logica este rationalitatea insa§i", a ap3rut Noua Retorica §i in general intreaga opera a lui Perelman. Cum putem atribui Ratiunii un camp propriu, care s3 nu se reduca nici la logica, prea ingusta pentru a fi model unic, §i care nici s3 nu sacrifice misticii Fiinfei, tacerii wittgensteiniene, abandonului filosofiei in numele sfarjitului metafizicii - acceptat de catre Perelman in beneficiul acfiunii politice, al literaturii §i al poeziei? Retorica este acest spafiu al rafiunii, in care renunfarea la fundament, a§a cum a fost el conceput de tradifie, nu se va identifica neap3rat cu lipsa ratiunii. О filozofie f3r3 metafizica trebuie s3 fie posibila, pentru c3 nu exista alternativa in viitor. Fundamentul, „rafiunea cartezian3" in definitiv, finea loc de criteriu a priori pentru departajarea tezelor opuse. Noua Retorica este, a§adar, „discursul metodei" unei rafionalit3fi care nu mai poate evita dezbaterile §i are sarcina deci de a le trata §i de a analiza argumentele care guvemeaza deciziile. Nu mai este vorba despre a privilegia univocitatea limbajului, unicitatea a priori a tezei valabile, ci de a accepta pluralismul, atat in ceea ce prive§te valorile morale, cat §i in ceea ce prive§te opiniile. Deschiderea catre multiplu §i catre neconstrangator devine deci cuvantul capital al rafionalitafii.

Gandirea contemporana nu a fost totu$i deloc atenta la ceea ce propunea Perelman. Abandon3rii cartezianismului i-а suocedat о filozofie centrata pe nostalgia fiinjei. Totu§i, dac3 Descartes recuzase ontologia, era exact pentru c3 fiinfa, numita in multiple moduri, nu putea fine loc nici de fundament, nici de criteriu de discursivitate rational, Intre ontologie, cu о suplefe indoielnica, dar infinita, §i rafionalitatea apodictica, matematica sau silogistica, dar limitata, Perelman a luat cea de-a treia cale: argumentarea, care rafioneaz3 f3r3 a constrange, dar care nu obliga nici la renunfarea la Rafiune in beneficiul irafionalului sau al indicibilului.

Introducere

iPublicarea unui tratat consacrat argumentarii §i corelarea

sa cu о veche traditie, cea a retoricii §i a dialecticii grece§ti, constituie о rupturd cu о conceptie despre ratiune $i despre ratiouaiuent, proveitind de la Descartes, care $i-a pus pecetea pe filosofta occidentals a idtiiuelor trei secole1.

Intr-adev3r, chiar dac3 nu-i va veni nimanui in minte s3 nege faptul c3 puterea de a delibera §i de a argumenta nu este un semn distinctiv al fiintei care rationeaz3, studiul mijloacelor de verificare utilizate pentru a obtine adeziunea a fost complet neglijat de vreo trei secole incoace de c3tre logicieni §i teoreticienii cunoa§terii. Aceasta se datoreaz3 faptului c3 exista ceva neconstrangator in argumentele care vin in sprijinul unei teze. Natura ins3§i a deliber3rii §i a argumentarii se opune necesitatii §i evidentei, c3ci nu deliber3m acolo unde solutia este necesara §i nu argumentam impotriva evidentei. Domeniul argumentarii este cel al verosimilului, al plauzibilului, al probabilului, in m3sura in care acesta din urm3 scap3 certitudinilor calculului. Or, conceptia exprimata clar de Descartes in prima parte a Discursului asupra metodei era de a

1 Cf. Ch. PERELMAN, Raison eternelle, raison historique, Actes du Vr Cimgres des Societes de

Philosopltie de longue franqaise, Paris, 1952, pp. 347-354.- A se vedea la sfar$itul volumului referinjele bibliografice exacte referitoare la lucrarile citate.Pentru comoditatea cititorului, textele in limba str3in3 sunt date in traducere. Acest lucru este rezultatul preocup3rilor noastre, cu exceptia cazurilor in care indic3m traducerea utilizata.

14 Prefata

considera „drept aproape fals tot ceea ce.nu era decat verosimil". El este cel care, facand din evidenta marca ratiunii, nu a vrut s3 accepte ca rationale decat demonstratiile care, plecand de la idei clare §i distincte, propagau, cu ajutorul unor dovezi apodictice, evidenta axiomelor pentru toate teoremele. Rationamentul more geometrico era modelul propus filosofilor dornici s3 construiasc3 un sistem de gandire care s3 poata ajunge la demnitatea unei §tiinte. О

15 Trntat de arguiiieiilure

§tiinta rationala nu poate, intr-adev3r, s3 se multumeasc3 cu opinii mai mult sau mai putin verosimile, ci elaboreaz3 un sistem de propozitii necesare care s3 se impun3 tuturor fiinjelor rationale §i in legatura cu care acordul este inevitabil. Rezulta de aici ca dezacordul este semn de eroare. „De fiecare data cand doi oameni sustin in legatura cu acela§i lucru un rationament contrar, este cert, spune Descartes, c3 unui din doi se in§eala. Mai mult, niciunul dintre ei nu detine adev3rul; c3ci dac3 ar avea о concepjie clar3 §i ferm3, ar putea s3 о ехрипЗ adversarului s3u astfel incat ea ar sfar§i prin a forta convingerea celui din urm3" L

Pentru partizanii §tiintelor experimeritale §i inductive, ceea ce conteaz3 este mai pujin necesitatea propozitii lor, cat adev3rul lor, conformitaten lor cu faptele. Empiristul considera drept dovada nu atat „forja c3reia spiritul ii cedeaz3 §i se g3se§te constrans s3-i cedeze, cat cea c3reia el ar trebui s3-i cedeze, cea care, impunandu-i-se, i-ar face convingerea conform3 cu faptul"1. Dac3 evidenta pe care el о recunoa§te nu este cea a intuijiei rationale, ci chiar cea a intuitiei sensibile, dac3 metoda j>e care el о preconizeaz3 nu este cea a §tiintelor deductive, ci a §tiintelor experimentale, el nu este mai putin convins c3 singurele dovezi valabile sunt dovezile recunoscute de c3tre §tiintele naturale.

Este rational, in sensul 13rgit al acestui cuvant, ceea ce este conform metodelor §tiintifice, iar lucr3rile de logic3 consacrate studiului mijloacelor de demonstrare, limitate esentialmente la studiul deducjiei §i, de obicei, completate cu indicatii referitoare la rationamentul inductiv, reduse de altfel la mijloace nu de a construi, ci de a verifica ipotezele, se aventureaz3 destul de rar in examinarea mijloacelor de demonstrare utilizate in §tiin(ele umane. Intr-adev3r, logicianul, inspirandu-se din idealul cartezian, nu se simte la largul s3u decat in studiul dovezilor pe care Aristotel le califica drept analitice, toate celelalte mijloace neprezentand acela§i caracter de necesitate. Iar aceasta tending s-a accentuat §i mai tare de un secol incoace cand, sub influenfa unor logicieni-matematicieni, logica a fost limitata la logica formala, adic3 la studiul mijloacelor de demonstrare utilizate in

1 John Stuart MILL, Un sistem de logica deductivd ji inductivd, III, chap. XXI, § 1, vol. II, p. 94.

16 Tmtnt de argumentare

§tiintele matematice. Rezulta de aici c3 rationamentele straine domeniului pur formal scap3 logicii §i, prin aceasta, scapa §i ratiunii. Aceasta rafiune, in legatura cu care Descartes spera c3 ar permite, шЗсаг in principiu, rezolvarea tuturor problemelor care se pun oamenilor §i al c3rei spirit divin define deja solutia, a fost din ce in ce mai limitata in competenta sa, astfel inc3t ceea ce scap3 unei reduceri la formal ii prezinta acesteia dificultati insurmontabile.

Trebuie oare s3 tragem din aceasta evolutie a logicii §i din progresele incontestabile pe care ea le-a realizat concluzia c3 ratiunea este total incompetenta in domeniile care scap3 calculului §i c3 acolo unde nici experienta, nici deductia logica nu ne pot furniza solutia unei probleme, nu ne mai гЗтапе decat s3 ne abandon3m fortelor irationale, instinctelor noastre, sugestiei sau violenfei?

Opunand voinfa judec3tii, spiritul de finete spiritului de geometrie, inima ratiunii §i arta de a persuada celei de a convinge, Pascal c3utase deja s3 previna carentele metodei geometrice care rezulta din aceea c3 omul, dec3zut, nu mai este doar о fiinf3 rationaia.

Unor scopuri similare corespund opozitia kantian3 dintre credinta §i §tiint3 §i antiteza bergsoniana dintre intuitie §i ratiune. Dar fie c3 este vorba despre filosofi rafionali§ti sau despre cei care sunbcalificati drept antirationali§ti, toti continu3 traditia cartezian3 prin limitarea impus3 ideii de ratiune.

Ni se pare, dimpotriva, c3 este acolo о limitare hidusa §i perfect nejustificata a domeniului in care intervine facultatea noastrd de a rationa §i de a denionstra. Intr-adev3r, in timp ce Aristotel analizase deja demonstratiile dialectice alaturi de cele analitice, pe cele care privesc veridicul aiaturi de cele care sunt necesare, pe cele care servesc in deliberare §i in argumentare alaturi de cele care sunt utilizate in demonstratie, conceptia postcartezian3 despre ratiune ne oblig3 s3 facem s3 intervin3 elemente irafionale, de fiecare data cand obiectul cunoa$terii nu este evident. Fie c3 aceste elemente constau in obstacole care trebuie surmontate - precum imaginatia, pasiunea sau sugestia -, fie in surse suprarationale de certitudine precum inima, gratia

Introducere 17

divin3, Einfiihlung sau intuitie bergsoniana, aceasta conceptie introduce о dihotomie, о diferentiere a facultatilor umane complet artificials §i contrara demer- surilor reale ale gandirii noastre.

Ideea de ei’identd, care caracterizeaz3 ratiunea, este cea care trebuie criticata, dac3 vrem s3 facem loc unei teorii a argumentarii, care s3 admita folosirea ratiunii pentru a ne dirija actiunea §i pentru a о influenta pe a celorlalti. Evidenja este conceputa drept forta c3reia orice spirit normal nu poate decat s3-i cedeze §i in acela§i timp drept semn de adev3r a ceea ce se impune pentru c3 este evident1. Evidenja ar lega psihologicul de logic §i ar permite trecerea dintr-unul din aceste planuri in ceiaialt. Orice demonstrate ar fi reducere la evidenja, iar ceea ce este evident nu ar avea nevoie de nici о demonstrate: este aplicare imediata, prin intermediul lui Pascal, a teoriei carteziene a evidentei2.

Leibniz se pronunta deja impotriva acestei limitari pe care lumea dorea s3 о impun3 logicii. El dorea, intr-adev3r, ,,s3 se demonstreze sau s3 se dea mijlocul de a demonstra toate Axiomele care nu sunt deloc primitive; f3r3 a distnge opinia pe care oamenii о au despre aceasta §i f3r3 a exista preocuparea ca ei s3 consimta sau nu la ea "3.

Or, teoria logica a demonstratiei s-a dezvoltat urmandu-1 pe Leibniz §i nir pe Pascal §i nu a admis c3 ceea ce era evident nu avea nevoie de nici о demonstrate; la fel, teoria argumentarii nu poate fi dezvoltata dac3 orice demonstrate este conceputa ca reducere la evidenta. Intr-adevar, obiectul acestei teorii este studierea tehnicilor discursive care permit provocarea sau cre$terea adeziunii spiritelor la tezele in legatura cu care li se cere asentimentul. Ceea ce caracterizeaz3 adeziunea spiritelor

1 Cf. Ch. PERELMAN, De la preuve en philosophie, in Rhetorique el philosophie, pp. 123 ji urmfltoarele.

2 PASCAL, Despre arta de a convinge, Reguli pentru demonstrafii, pp. 380.3 LEIBNIZ, ed. Gerhardt, 5“ vol., Nouveaux essais

sur I'entendement, p.67. (Ed. rom.: ALL Educational, Buc., 2003, p. 26; n.t.)

18 Tmtnt de argumentare

este c3 intensitatea ei este variabil3: nimic nu ne obliga s3 limitam studiul nostru la un anumit grad de adeziune, caracterizat prin evidenfa, nimic nu ne permite s3 consider3m a priori gradele de adeziune la о tez3 proportionate cu probabilitatea sa §i s3 confundam evidenta cu adev3rul. Este о buna metoda aceea de a nu confunda, la inceput, aspectele rationamentului referitoare la adev3r cu cele care se refera la adeziune, ci de a le studia separat, chiar dac3 ne vom ocupa ulterior de interference sau de corespondenfa lor eventuale. Numai cu aceasta condifie este posibila dezvoltarea unei teorii a argumentarii care s3 aiba forja filosofica.

IIDac3 in timpul acestor ultime trei secole au ap3rut lucr3ri

ecleziastice preocupate de probleme puse de credinta ?i de predicare1, dac3 secolul al XX-lea a putut fi calificat chiar drept secol al publicitatii §i al propagandei §i dac3 numeroase lucr3ri au fost consacrate acestei materii2, logicienii §i filosofii moderni, in ceea ce-i prive$te, s-au dezinteresat cu totul de subiectul nostru. Este motivul pentru care tratatul nostru are in vedere mai ales preocup3rile Rena§terii §i, dincolo de aceasta, pe acelea ale autorilor greci §i latini care au studiat arta de a persuada §i de a convinge, tehnica deliber3rii §i a discutiei. Este §i motivul pentru care noi il prezent3m ca fiind о noua retorica.

Analiza noastr3 se refer3 la demonstrative pe care Aristotel le nume$te dialectice, pe care el le examineaz3 in Topica §i а сЗгог utilizare о prezinta in Retorica sa. Aceasta revenire la terminologia lui Aristotel ar fi justificat apropierea dintre teoria

1 Cf. mai ales lui Richard D. D. WHATELY, Elements of Rhetoric, 1828; cardinalul

NEWMAN, Grammar of Assent, 1870.

2 Pentru bibliografie a se vedea H. D. LASSWELL, R. D. CASEY §i B. L. SMITH,Propaganda and Promotional Activities, 1935; B. L. SMITH, H. D. LASSWELL §i R. D. CASEY, Propaganda, Communication and Public Opinion, 1946.

Introducere 19

argumentarii §i dialectica, conceputa de Aristotel insu$i ca arta de a rationa, plecand de la opinii general acceptate (еиХоуос;)1. Dar mai multe motive ne-au incitat la a prefera apropierea de retorica.

Primul dintre ele este confuzia pe care ar risca s3 o'aduca aceasta intoarcere la Aristotel. C3ci dac3 cuvantul dialectica a servit, timp de secole, la desemnarea logicii inse§i, de la Hegel incoace §i sub influenta unor doctrine care se inspir3 din el, acesta a dobandit un sens foarte indep3rtat de sensul s3u primitiv §i care este destul de larg acceptat in

1 ARISTOTE, Topiques, liv.I, chap.I, 100 a.

20 Т га tat dc argumeiitniv

terminologia filosofic3 contemporanS. Nu putem spune acela§i lucru despre cuvantul retoricS, al cSrui uzaj filosofic este in a§a m3sur3 c3zut in desuetudine, incat nu-1 g3sim menfionat in vocabularul filosofiei al lui A. Lalande: sper3m c3 tentativa noastr3 va face s3 renasc3 о tradijie glorioas3 §i secular3.

Dar un alt motiv §i mai important in opinia noastrS ne-a determinat alegerea: este insu§i spiritul in care Antichitatea s-a ocupat de dialectics §i de retoricS. Rafionamentul dialectic este considerat paralel cu rajionamentul analitic, dar trateazS despre veridic in loc sS trateze despre propozitii necesare. Ideea ins3$i cS dialectica se referS la opinii, adicS la teze la care aderSm cu о intensitate variabilS, nu este pusS in valoare. S-аг spune cS statutul opinabilului este impersonal §i cS opiniile nu se refers la spiritele care aderS la ele. Dimpotriv3, aceast3 idee de adeziune §i de spirite сЗгога li se adreseaz3 un discurs este esential3 in toate teoriile antice ale retoricii. Apropierea noastr3 de aceasta din urm3 vizeazS sublinierea faptului c3 orice argumentare se desf3§oar3 in funcjie de un auditoriu; studierea opinabilului din Topica se va putea, in acest cadru, insera la locul sSu.

Este de la sine inteles, totu§i, c3 tratatul nostru de argumentare va dep3$i prin anumite pSrfi §i din plin limitele retoricii anticilor, neglijand totodat3 anumite aspecte care atr3seser3 atentia mae$trilor retoricii.

Obiectul retoricii anticilor era, inainte de toate, arta de a vorbi in public intr-o manier3 persuasiv3: ea se referea deci la utilizarea limbajului vorbit, a discursului, in fata unei multimi reunite in piata public3, cu scopul de a obtine adeziunea acesteia la о tez3 care i se prezenta. Se constat3, prin aceasta, c3 scopul artei oratorice, adeziunea spiritelor, este acela§i ca cel al oric3rei argument3ri. Dar nu avem motive s3 limit3m studiul nostru la prezentarea unei argument3ri prin cuvant §i s3 reducem la о mulfime adunat3 intr-o pia(3 tipul de auditoriu c3ruia i se adreseaz3 discursul.

Respingerea primei limit3ri rezult3 din faptul c3 preocup3rile noastre sunt mai mult cele ale unui logician domic s3 in(eleag3 mecanismul gSndirii decat cele ale unui profesor de elocinfS dornic sS formeze practicieni; este suficient sS citSm

Introducere 21

Retorica lui Aristotel pentru a arSta c3 modul nostru de a considera retorica se poate prevala de exemple ilustre. Studiul nostru, preocupandu-se mai ales de structure argumentarii, nu va insista deci pe maniera in care se efectueaza comunicarea cu auditoriul.

Dac2 este adev3rat c3 tehnica discursului public difer3 de cea a argumentarii scrise, preocuparea noastra fiind aceea de a analiza argumentarea, nu ne putem limita la examinarea tehnicii discursului vorbit. Mai mult, avand in vedere importanta §i rolul modern al tipa- rului, analizele noastre se vor referi mai ales la textele tip3rite.

Dimpotriva, vom neglija mnemotehnica §i studiul debitului sau al actiunii oratorului; aceste probleme sunt de resortul conservatoarelor §i al §colilor de arta dramatic3; ne vom dispensa de examinarea lor.

Accentul pus pe textele scrise va avea drept consecinta, pentru c3 acestea se prezinta in formele cele mai variate, faptul c3 studiul nostru va fi conceput in generalitatea sa §i nu se va opri in mod special la discursuri considerate ca о unitate cu о structura §i cu о lungime mai mult sau mai putin admise in mod conventional. Cum, pe de alt3 parte, discutia cu un singur interlocutor sau chiar deliberarea intim3 tin, In opinia noastra, de о teorie generaia a argumentarii, se intelege c3 ideea pe саге о avem despre obiectul studiului nostru depa$e§te cu mult obiectul retoricii clasice.

Ceea ce p3stram din retorica traditional, este ideea ins3$i de auditoriu, care este evocata imediat ce ne gandim la un discurs. Orice discurs se adreseaz3 unui auditoriu §i uitam adesea c3 acest lucru este valabil §i pentru tot ce este scris. In timp ce discursul este conceput In functie chiar de auditoriu, absenta materiala a cititorilor il poate face pe scriitor s3 creada c3 este singur pe lume, cu toate c3 de fapt textul s3u este intotdeauna conditional, con$tient sau incon$tient, de c3tre cei сЗгога pretinde el c3 li se adreseaza.

De aceea, din motive de comoditate tehnica §i pentru a nu pierde niciodata din vedere acest rol esential al auditoriului, cand vom utiliza termenii „discurs", „orator" §i „auditoriu", vom

22 Tratat de argumentare

intelege prin aceasta argumentarea, pe cel care о prezinta §i pe cei сЗгога li se adreseaza ea, f3r3 a ne opri la faptul c3 este vorba de о prezentare oraia sau in scris, f3r3 a deosebi discursul pus in forma de expresia fragmentara a gandirii.

Dac3, la antici, retorica se prezenta ca studiul unei tehnici utilizate de vulgul nerabdator s3 ajung3 rapid la concluzii, s3-§i formeze о opinie, f3r3 a-$i da in prealabil osteneala unei investigatii serioase1, in ceea ce ne prive$te, nu dorim s3 limitam studiul argumentarii la unul adaptat unui public de ignoranti. Chiar acest aspect al retoricii explica de ce a fost ea combatuta cu ferocitate de Platon, in Gorgias2, §i care a favorizat declinul acesteia in opinia filosofic3.

intr-adev3r, oratorul este obligat, dac3 vrea s3 actioneze, la a se adapta auditoriului s3u §i se intelege f3r3 dificultate c3 discursul cel mai eficace asupra unui auditoriu incompetent nu este neap3rat cel care duce la convingerea filosofului. Dar de ce s3 nu admitem c3 pot fi adresate argument3ri oric3rei specii de auditorii? Cand Platon viseaz3, in Phaidros, la acea retoric3 ce ar fi demn3 de filosof, ceea ce preconi- zeaz3 el este'o tehnica ce i-ar putea convinge pe zeii in§i§i3. Schimband auditoriul, argumentarea i§i schimba aspectul, iar dac3 scopul pe care ea il vizeaz3 este de a actiona intotdeauna cu eficacitate asupra spiritelor, pentru a aprecia valoarea ei nu putem s3 nu tinem cont de calitatea spiritelor pe care reu§e§te s3 le convinga.

Aceasta justific3 importanta deosebita pe care о vom acorda analizei argument3rilor filosofice, considerate in mod traditional drept cele mai „rationale" posibile, exact pentru faptul c3 sunt presupuse ca adresandu-se unor cititori care pot cu greu c3dea prada sugestiei, presiunii sau interesului. Vom ar3ta de altfel c3 acelea§i tehnici de argumentare se reg3sesc la toate nivelurile, la cel al discutiei in jurul unei mese familiale, ca §i la cel al dezbaterii intr-un mediu foarte specializat. Dac3 calitatea

1 Cf. ARISTOTEL, Rhetorique, liv.I, chap. 2,1357 a.2 PLATON, Gorgias, cf. mai ales 455,457 a, 463,471 d.

3 PLATON, Phaidros, 273 e.

Introducere 23

spiritelor care ader3 la anumite argumente, in domenii inalt speculative, prezinta о garantie pentru valoarea acestora, faptul c3 structura lor este comun3 cu cea a argumentelor utilizate in discujiile cotidiene va explica de ce §i cum se ajunge la a le injelege.

Tratatul nostru nu se va ocupa decat de mijloace discursive folosite pentru a obfine adeziunea spiritelor: doar tehnica ce utilizeaza limbajul pentru a persuada §i pentru a convinge va fi examinata ulterior.

Aceasta limitare nu implic3 deloc faptul c3, in opinia noastr3, acesta ar fi modul intr-adev3r cel mai eficient de a acfiona asupra spiritelor, dimpotriva. Suntem ferrn convin$i c3 convingerile cele mai solide sunt cele care nu numai c3 sunt admise f3r3 demonstrate, dar care, adesea nu sunt nici m3car explicitate. Iar cand este vorba de a se obtine adeziunea, nimic nu este mai sigur decat experienta externa sau interna §i calculul conform unor reguli prealabil admise. Dar recurgerea la argumentare nu poate fi evitata atunci cand aceste demonstratii sunt discutate de una din p3rti, atunci cand nu se cade de acord asupra influentei sau a interpret3rii lor, asupra valorii sau a raportului lor cu problemele controversate.

Pe de alta parte, orice actiune care vizeaz3 obtinerea adeziunii cade in afara campului argument3rii, in m3sura in care nici о utilizare a limbajului nu vine s3-l sprijine sau s3-l interpreteze: cel care predica, spre exemplu, f3r3 a spune nimic, cel care folose$te mangaierea sau palma pot obtine un rezultat apreciabil. Nu ne vom apleca asupra acestor procedee decat atunci cand, datorita limbajului, sunt puse in evidenta, cand se recurge la promisiuni sau la amenintari. Mai exista §i cazuri - precum binecuvantarea §i imprecatia - in care limbajul este utilizat ca mijloc de actiune magic3 directa, §i nu ca mijloc de comunicare. Nu le vom discuta decat dac3 aceasta actiune este integrata intr- o argumentare.

Unui dintre factorii esentiali ai propagandei, aceea care s-a dezvoltat in special in secolul al XX-lea, dar a c3rei utilizare este cunoscuta inc3 din Antichitate, §i de care Biserica catolic3 a profitat cu о arta incomparabiia, este conditionarea auditoriului


cu ajutorul unor tehnici numeroase §i variate care utilizeaz3 tot ceea ce poate avea influenta asupra comportamentului. Aceste tehnici exercita un efect incontestabil in ceea ce prive§te pregatirea auditoriului, pentru a-1 face mai accesibil argumentelor care i se vor prezenta. lata inc3 un punct de vedere pe care analiza noastra il va neglija: nu ne vom ocupa decat de conditionarea auditoriului prin discurs, din care rezulta considerajii despre ordinea in care trebuie s3 fie prezentate argumentele pentru a exercita cel mai puternic efect.

In sfar§it, probele extra-tehnice, cum le nume$te Aristotel1 - intele- gand prin aceasta pe cele care nu tin de tehnica retorica nu vor intra

1 ARISTOTE, Rlictoriquc, I, chap. 2,1355 b.

25 Tralat de argument are

in studiul nostru decat atunci cand apare un dezacord cu privire la concluziile ce pot fi trase. Pentru c3 noi ne interesSm mai putin de desf3§urarea completa a unei dezbateri decat de schemele argumentative puse in joc. Denumirea antica de „probe extra-tehnice este potrivita pentru a ne aduce aminte c3, in timp ce civilizatia noastra, caracterizata prin extrema sa ingeniozitate in tehnicile destinate s3 acjioneze авцрга lucrurilor, a uitat complet teoria argumentarii, a actiunii asupra spiritelor prin intermediul discursului, aceasta era considerata de greci, sub numele de retorica, drept nexur) prin excelenta.

Ill

Teoria argumentarii, care vizeaz3, prin discurs s3 obtin3 о actiune eficienta asupra spiritelor, ar fi putut fi tratata ca о гатигЗ a psihologiei. intr-adev3r, dac3 argumentele nu sunt constrang3toare, dac3 nu trebuie in mod necesar s3 convinga dar au о anumita forta, care poate de altfel s3 varieze dup3 auditorii, nu trebuie oare aceasta apreciata dup3 efectul pe care il produce? Studierea argumentarii ar deveni astfel unul din obiectele psihologiei experimentale, in care argumentari variate ar putea fi testate in fata unor auditorii variate, suficient de bine cunoscute pentru a se putea trage, pornind de la aceste experience, concluzii de о anumita generalitate. Unii psihologi americani nu au ratat ocazia de a se ocupa de astfel de studii, al сЗгог interes nu este, de altfel, contestabil1.

Dar modul nostru de a proceda va fi diferit. Noi c3ut3m, mai intai, s3 caracteriz3m diversele structuri argumentative, а сЗгог analiz3 trebuie s3 preceada orice test experimental la care ar putea fi supusa eficacitatea lor. §i, pe de alt3 parte, noi nu ne gandim c3 metoda de laborator ar putea determine valoarea argumentarilor utilizate in §tiinfele umane, in drept §i in

1 A se consulta in special H. L. HOLLINGWORTH, The psychology of the audience, 1935; Carl I. HOVLAND, Effects of the Mass Media of Communication, cap 28 din Handbook of social

psychology, editat de Gardner LINDZEY, 1954.

hitroducere 26

filozofie, c3ci metodologia ins3§i a psihologului constituie deja un obiect de controversa §i fine de studiul de fa(3.

Demersul nostru va diferi radical de demersul adoptat de filosofii care se straduiesc s3 reduca rafionamentele in materie sociaia, politics sau filosoficS, inspirandu-se din modelele furnizate de §tiintele deductive sau experimentale §i care resping ca fiind fSrS valoare tot ceea ce nu se conformeazS schemelor prealabil impuse. DimpotrivS: noi ne vom inspira din logicieni, dar о facem pentru a irnita metodele care le-au reu§it atat de bine de aproape un secol.

S3 nu uitam, intr-adev3r, c3, in prima jum3tate a secolului al XX-lea, logica nu avea vreun prestigiu nici in mediile §tiintifice, nici in fata marelui public. Whately putea scrie, pe la 1828, c3 dac3 retorica nu se mai bucura de stima publicului, logica se bucura §i mai putin de favo- rurile acestuia1.

Logica a putut lua un avant extraordinar in ultima sut3 de ani cand, incetand s3 repete la infinit vechi formule, §i-a propus s3 analizeze mijloacele de proba utilizate efectiv de matematicieni. Logica formaia modern3 s-a constituit ca studiu al mijloacelor de demonstrate utilizate in §tiintele matematice. Dar rezulta de aici c3 domeniul s3u este limitat, c3ci tot ceea ce este ignorat de matematicieni este strain logicii formale. Logicienii au obligatia de a completa teoria demonstratiei astfel obtinute printr-o teorie a argumentarii. Noi vom incerca s3 о construim analizand mijloacele de proba de care se servesc §tiintele umane, dreptul §i filosofia; vom examina argumentarile prezentate de publici§ti in ziarele lor, de politicieni in discursurile lor, de avocati in pledoariile lor, de judec3tori in motivatiile lor, de filosofi in tratatele lor.

Aria noastra de studiu, care este imens3, a r3mas in p3r3sire timp de secole. Sper3m c3 primele noastre rezultate ii vor incita pe alti cercetatori s3 le completeze §i s3 le perfectioneze.

Partea intai

1 Richard D. D. WHATELY, Elements of Rhetoric, 1828, Prefaja.

hitroducere 27

Cadrele argumentarii

§ 1. Demonstrate §i argumentarePentru a expune adecvat caracterele particulare ale

argumentarii §i problemele inerente studierii acesteia, nimic nu se сотрагЗ cu opunerea ei conceptiei clasice a demonstratiei §i mai exact logicii formale care se limiteaza la examinarea mijloacelor de proba demonstrative.

In logica moderna, ap3rut3 dintr-o reflectie asupra rationamen-tului matematic, sistemele formale nu mai sunt corelate cu о

evidenta ’ /rationala oarecare. Logicianul este liber s3 elaboreze dup3 bunul plac limbajul artificial al sistemului pe care-1 construie§te, s3 determine semnele $i combinative de semne care vor putea fi utilizate. El singur decide care sunt axiomele, adic3 expresiile considerate f3r3 proba valabile in sistemul s3u §i s3 spun3 care sunt regulile de transformare pe care le introduce §i care permit deducerea, pornind de la expresii valabile, a altor expresii la fel de valabile in sistem. Singura obligate, care se impune constructorului de sisteme axiomatice formalizate §i care face ca demonstrable s3 devin3 constrangatoare, este de a alege semne §i reguli astfel incat s3 se evite dubiul §i ambiguitatea. Trebuie ca, f3r3 a ezita, §i chiar mecanic, s3 fie posibil s3 se stabileasc3 dac3 о suita de semne este admisa in sistem, dac3 ea este de aceea§i forma cu о alta suita de semne, dac3 este considerata valabila pentru c3 este axiom3 sau expresie deductibiia, pornind de la axiome, intr-o manier3 conforma cu regulile de deductie. Orice considerate referitoare la originea axiomelor sau a regulilor de deductie, la rolul pe care sistemul axiomatic este de presupus сЗ-l joaca in elaborarea gandirii, este straina logicii astfel concepute, in sensul c3 iese din cadrele formalismului in discutie. C3utarea univocitatii indiscutabile i-а condus chiar pe logicienii formalist la construirea unor sisteme in care nu suntem preocupati de sensul expresiilor: ei sunt multumiti dac3 semnele introduse §i transform3rile care le privesc sunt de necontestat. Ei las3 interpretnrea elementelor sistemului axiomatic in seama celor care il vor aplica §i care vor trebui s3 se preocupe de adecvarea lui la scopul urm3rit.

Cand este vorba de demonstrarea unei propozitii, este suficient s3 ar3tam cu ajutorul сЗгог procedee poate fi ea obtinuta ca ultima expresie a unei suite deductive ale c3rei prime elemente sunt furnizate

26 Cadrele argumentarii

de cel care a construit sistemul axiomatic in interiorul c3ruia se efectueaza demonstratia. De unde vin aceste elemente, sunt ele adev3- ruri impersonale, ganduri divine, rezultate ale experientei sau postulate proprii autorului, iata intrebari pe care logicianul formalist le considera straine disciplinei sale. Dar cand este vorba de a argumenta, de a influenta cu ajutorul discursului intensitatea adeziunii unui auditoriu la anumite teze, nu mai pot fi neglijate complet, considerandu-le irelevante, conditiile psihice §i sociale in absenja сЗгога argumentarea ar fi far3 obiect sau f3r3 efect. C3ci orice argumentare vizeaza adeziunea spiritelor §i, prin insugi acest fapt, presupune ex is tent a unui contact intelectual.

Ca s3 existe argumentare, trebuie ca, la un moment dat, s3 se realizeze о comuniune efectiva a spiritelor. Trebuie s3 fim de acord, mai intai §i in principiu, asupra formarii acestei comuniuni intelectuale §i, mai apoi, asupra faptului de a dezbate impreuna о anumita ргоЫетЗ: or, aceasta nu vine in nici un caz de la sine.

Chiar §i in planul deliber3rii intime exista conditii prealabile argumentarii: trebuie in special s3 ne concepem ca fiind divizati in doi interlocutori, cel putin, care particip3 la deliberare. lar, aceasta divizare, nimic nu ne autorizeaz3 s3 о consideram ca necesara. Ea pare constituita dup3 modelul deliberarii cu celaialt. Din acest moment, este de prev3zut c3 vom reg3si, transpuse la deliberarea cu sine insu§i, majoritatea problemelor referitoare la condifiile prealabile discutiei cu celaialt. Multe dintre expresii confirma acest lucru; s3 nu mention3m decat formule de genul: ,,Nu-Ji asculta deloc spiritul cel r3u", „Nu mai repune aceasta in discutie", care se refer3, una la condifii prealabile tinand de persoane, cealalta la conditii prealabile Jinand de obiectul argumentarii.

§ 2. ContactuI spiritelor

Formarea unei comuniuni efective a spiritelor cere о multitudine de condi(ii.

Minimumul indispensabil argumentarii pare a fi existenja unui limbaj comun, a unei tehnici care s3 permita comunicarea.

Aceasta nu este deloc de ajuns. Nimeni nu arata acest lucru mai bine decat autorul c3rjii Alice in Jara Minunilor. !ntr-adev3r,

Contnctul spiritelor 27

fiinjele din aceasta (ar3 injeleg Jntr-o oarecare m3sura limbajul lui Alice. Dar problema pentru ea este de a intra in contact, de a incepe о discutie, c3ci in lumea Minunilor nu este nici un motiv pentru care discufiile s3 inceap3. Nu se §tie de ce unui s-аг adresa altuia. Uneori Alice ia initiative §i utilizeaz3 pur $i simplu vocativul: „о, soarece!"1. Ea considera ca fiind un succes faptul de a fi putut schimba cateva cuvinte indiferente cu ducesa2. Dimpotriva, la abordarea subiectului cu omida, se ajunge imediat intr-un punct mort: „Cred c3 ar fi mai bine s3-mi spui dumneata cine e^ti" - „De ce? intreba domnul Omida"1. In lumea noastra ierarhizata, ordonata, exista in general reguli care stabilesc felul in care se poate angaja conversatia, un acord prealabil rezultand din normele inse§i ale vietii sociale. lntre Alice §i cei din Tara Minunilor, nu exista nici ierarhie, nici intaietate, nici functii care s3 oblige ca unui s3 r3spunda mai degraba decat altul. Chiar $i in conversatiile incepute, se trece brusc de la о idee la alta, ca in conversatia cu papagalul Lori. Acesta se prevaleaza de varsta sa:

Acest lucru i se p3ru lui Alice de neacceptat §i vru s3 afle cati ani are. Cum el refuz3 cu hotarSre s3-i spuna varsta exacta, discutia se incheie brusc3.Singura dintre conditiile prealabile realizata aici este dorinta

lui Alice de a intra in conversatie cu fiintele din acest nou univers.

Multimea celor сЗгога dorim s3 ne adres3m este in mare m3sur3 variabila. Este de neatins, pentru fiecare individ, Jelul de a infelege toate fiintele umane. Dimpotriva, universul c3ruia copilul vrea s3 se adreseze, tocmai in m3sura in care lumea adultilor ii este inchis3, se 13rge§te prin ad3ugarea animalelor §i a tuturor obiectelor neinsufletite pe care el le considera drept interlocutorii s3i naturali4.

1 Lewis CARROLL, Alice's Adventures in Wonderland, p.41 (Ed. rom. Editura Coresi, Bucure?ti, 2006, p. 21; n.t.)

2 Ibid., p. 89.3 Ibid., p. 25.4s E. CASSIRER, Le langage et la construction du monde des objets, /. de

28 Cadrcle argumentarii

Exista fiinte cu care orice contact poate рЗгеа inutil sau putin dezirabil. Exista fiinte сЗгога nu ne sinchisim s3 le adres3m cuvantul; mai sunt, de asemenea, unele cu care nu vrem s3 discut3m, dar сЗгога ne limitam la a le da ordine.

Trebuie, intr-adev3r, pentru a argumenta, s3 d3m importanta adeziunii interlocutorului nostru, aprobarii sale, particip3rii sale mentale. Este, prin urmare, о distincjie apreciata uneori aceea de a fi о persoana cu care se discuta. Ra}ionalismul §i umanismul ultimelor secole fac s3 рагЗ bizar3 ideea c3 este о calitate s3 fii cineva a c3rui opinie intereseaz3, dar in multe societati nu-i este adresat cuvantul oricui, dup3 cum oamenii nu se duelau cu oricine. S3 гетагсЗт, de altfel, c3 a vrea s3 convingi pe cineva implica intotdeauna о oarecare modestie din partea celui care argumenteaza, ceea ce spune el nu constituie ,,liter3 de Evanghelie", el nu dispune de acea autoritate care face ca ceea ce spune s3 fie de nediscutat §i s3 conduca imediat la convingere. El admite c3 trebuie s3 persuadeze, s3 se gandeasc3 la argumentele care pot actiona asupra interlocutorului s3u, s3 fie preocupat de el, s3 se intereseze de starea lui de spirit.

Fiintele care doresc s3 conteze pentru ceiaialt, adulti sau copii, doresc s3 nu li se mai ordone, ci s3 li se explice, s3 ne preocupe reactiile lor, s3 fie consideraji membri ai unei societati mai mult sau mai putin egalitare. Cel care nu se sinchiseste de un astfel de contact cu ceilalfi va fi considerat arogant, putin simpatic, tn opozitie cu cei care, indiferent de importanta functiilor lor, nu ezita s3 marcheze prin discursurile lor publice pretul pe care-1 pun pe aprecierea acesteia.

Dar, s-a spus de nenum3rate ori, nu este intotdeauna laudabil s3 vrei s3 persuadezi pe cineva: condijiile in care contactul spiritelor se efectueaza pot, intr-adev3r, рЗгеа pujin onorabile. Se cunoa$te celebra anecdota referitoare la Aristip c3ruia i se repro§a c3 s-a umilit in faja tiranului Dionysos рйпЗ la a se pune la picioarele acestuia pentru a fi ascultat. Aristip se арЗга spunfind c3 nu a fost din vina lui, ci a lui Dionysos care avea urechile in picioare. Ar putea deci s3 nu conteze unde se g3sesc

Psychologic, 1933, XXX, p. 39.

Contnctul spiritelor 29

urechile1?Pentru Aristotel, pericolul de a discuta cu anumite persoane

este acela de a pierde tu insufi calitatea argumentarii tale:Nu trebuie Set discutam cu oricine ji nici s3 ne

exercitflm in dialectic^ cu primul venit.Gtci sunt oameni care fac totdeauna s3 devieze

rafionamentul. In adevflr, impotriva unui interlocutor care recurge la toate mijloacele pentru a scapa printre degete, este indreptajita incercarea de a-! face prin orice mijloace s3 ajunga la о concluzie. Dar acest procedeu nu face cinste cuiva2.Nu este suficient s3 vorbejti sau s3 scrii, mai trebuie s3 fii §i

ascultat, s3 fii citit. Nu-i putin lucru s3 fii ascultat de cineva, s3 ai о larg3 audient3, s3 fii admis s3 iei cuvantul in anumite circumstance, in anumite adunSri, in anumite medii. S3 nu uit3m c3 a asculta pe cineva inseamn3 a te ar3ta dispus s3 admiti eventual punctul lui de vedere. Cand Churchill interzice diplomatilor englezi chiar s3 §i asculte propunerile de pace pe care emisarii germani li le-аг fi putut transmite sau cand un partid politic anunt3 c3 este dispus s3 asculte propunerile pe care i le-аг putea prezenta un formator de cabinet, aceste dou3 atitudini sunt semnificative, pentru c3 ele impiedic3 stabilirea sau recunosc existenja unor conditii prealabile unei eventuale argument3ri.

A face parte din acela$i mediu, a ne frecventa, a intrefine relatii sociale, toate acestea faciliteaz3 realizarea conditiilor prealabile contac- tului spiritelor. Discutiile frivole §i f3r3 un interes evident nu sunt intotdeauna lipsite de important pentru c3 ele contribuie la buna functionare a unui mecanism social indispensabil.

§ 3. Oratorul §i auditoriul sauAutorii de comunic3ri sau de memorii §tiintifice considers

adesea c3 este suficient ca ei s3 raporteze anumite experience, s3 menjioneze anumite fapte, s3 enunje un anumit num3r de

1 BACON, Of the advancement of teaming, p. 25.2 ARISTOTE, Topique, VIII, chap. 14, 164 b. (Ed. rom.: Buc., 1998, p. 536; n.l.)

30 Cadrcle argumentarii

adev3ruri pentru a suscita inevitabil interesul eventualilor ascultStori sau cititori. Aceast3 atitudine rezultS din iluzia, foarte r3spandit3 in anumite medii

31 Cadrele argiuneiitarii

rationaliste §i scientiste, c3 faptele vorbesc de la sine §i imprima о amprenta de ne$ters asupra oric3rui spirit uman, c3ruia ii forteaza adeziunea, oricare i-аг fi dispozitiile. K. F. Bruner, secretar de redactie al unei reviste psihologice, ii сотрагЗ pe ace§ti autori, putin preocupati de auditoriul lor, cu un musafir nepoliticos:

Se prabu$esc pie un scaun, fixandu-ji posomorati incaltarile, ?i anunta brusc, pentru ei in?isi sau pentru altii, nu se ?tie niciodatS: „Cutare §i cutare au demonstrat... c3 femela ?oarecelui alb r3spunde negativ la ?ocul electric..." Foarte bine, domnule, le spun, ji ce dac3? Spuneji-mi mai intai de ce trebuie sS-mi pese de acest lucru ?i atunci voi asculta1.Este adev3rat c3 ace$ti autori, in ciuda faptului c3 iau

cuvantul intr-o societate savanta, sau public3 un articol intr-o revista speciali- zat3, pot neglija mijloacele de a intra in contact cu publicul lor, pentru сЗ о institute §tiintifica, societate sau revista, furnizeaz3 aceasta leg3- tur3 indispensabila intre orator §i auditoriul s3u. Rolul autorului nu este decat acela de a mentine, intre el §i public, acest contact pe care institutia §tiintifica 1-a permis.

Dar nu toata lumea se afl3 intr-o situatie atat de privilegiata. Pentru ca о argumentare s3 se desf35oare, trebuie, intr-adev3r, ca cei сЗгога le este destinata s3-i acorde о atentie oarecare. Majoritatea formelor de publicitate §i de propaganda se ргеосирЗ, inainte de toate, de captarea interesului unui public indiferent, conditie indispensabila pentru realizarea oric3rei argument3ri. Nu trebuie s3 subestimam importanta acestei probleme prealabile doar pentru c3, intr-un mare питЗг de domenii - fie сЗ-i vorba de educatie, de politica, de ^tiinta, sau de administrarea justitiei -, orice societate poseda institutii care faciliteaza §i organizeaz3 acest contact al spiritelor. In mod normal, iji trebuie о anumita calitate pentru a lua cuvantul §i pentru a fi ascultat. tn civilizajia noastra, in care tipariturile,

1 K. F. BRUNER, Of psychological writing, Journal of abnormal and social Psychology, 1942, vol. 37, p. 62.

Oratorul }i auditoriul sau 32

devenite marfa, profita de organizarea economic3 pentru a se impune atentiei, aceasta condijie nu apare cu claritate decat in cazurile in care contactul dintre orator §i auditoriul s3u nu se poate stabili grafie tehnicilor de distribuire. О percepem deci mai bine atunci cfind argumentarea este dezvoltata de catre un orator care se adreseaz3 verbal unui auditoriu anume decat atunci cand este continuta intr-o carte pus3 in v3nzare in libr3rie. Aceasta calitate a oratorului, f3r3 de care el nu va fi ascultat ?i chiar, foarte adesea, nu va fi autorizat s3 ia cuvantill, poate varia in funcjie de circumstance. Uneori va fi suficient s3 te prezinfi ca о fiinta uman3, imbr3cat3 decent, uneori va trebui s3 fii adult, uneori, membru oarecare al vreunui grup constituit, alteori, purtator de cuvant al acelui grup. Exista functii care, singure, autorizeaza luarea de cuvant in anumite cazuri, sau in fata anumitor auditorii, domenii in care aceste probleme de abilitare sunt minutios reglementate.

Acest contact intre orator §i auditoriul s3u nu prive§te numai conditiile prealabile argumentarii: el este esential §i pentru intreaga derulare a acesteia. Intr-adev3r, cum argumentarea vizeaza obtinerea adeziunii celor сЗгога li se adreseaz3, ea este, in intregime, relativa la auditoriul pe care incearc3 s3-l influenteze.

Cum putem defini un astfel de auditoriu? Este oare persoana pe care oratorul о interpeleaza in mod special? Nu intotdeauna: deputatul care, in Parlamentul englez, trebuie s3 se adreseze pre§edintelui, poate incerca s3 convinga, nu numai pe cei care il asculta, dar §i opinia publica din tara sa. Este oare multimea de persoane pe care oratorul о vede in fata sa atunci cand ia cuvantul? Nu neap3rat. El poate neglija f3r3 probleme о parte a acesteia: un $ef de guvern, intr-un discurs la Parlament, poate renunja dinainte la а-i convinge pe membrii opozitiei §i s3 se multumeasca cu adeziunea majoritatii sale. Pe de alta parte, cel care acorda un interviu unui jurnalist considera c3 auditoriul s3u este constituit mai degraba din cititorii ziarului decat din persoana care se afla in fata sa. Secretul deliber3rilor, modificand ideea pe care oratorul §i-o face despre auditoriul s3u, poate transforma

Oratorul }i auditoriul sau 33

termenii discursului acestuia. Se vede imediat, din aceste cateva exemple, cat de dificil este de determinat cu ajutorul unor criterii pur materiale auditoriul celui care vorbe§te; aceasta dificultate este §i mai mare atunci cand este vorba despre auditoriul scriitorului, c3ci, in majoritatea cazurilor, cititorii nu pot fi reperati cu certitudine.

Acesta este motivul pentru care ni se pare preferabil s3 definim auditoriul, in domeniul retoricii, ca fiind multimea celor asupra сЗгога


oratorul vrea sS-ji exercite influenta prin argumentarea sa. Fiecare orator se gande^te, intr-o manierS mai mult sau mai putin con^tienta, la cei pe care incearcS s3-i persuadeze §i care constituie auditoriul cSruia i se adreseazS discursurile sale.

§ 4. Auditoriul in calitate de constructie a oratoruluiAuditoriul prezumat este intotdeauna, pentru cel care

argumenteaza, о construcjie mai mult sau mai pufin sistematizata. Putem incerca s3-i determinam originile psihologice1 sau sociologice2; ceea ce conteaza, pentru cel care i§i propune s3 persuadeze efectiv indivizi concrefi, este ideea ca construcjia auditoriului s3 nu fie deloc inadecvata experientei.

Situatia nu este aceea§i pentru cel care se deda la incercari f3r3 un scop real. Retorica, devenita exercitiu §colar, se adreseaza unor auditorii conventionale §i poate, f3r3 nici un inconvenient, s3 se limiteze la viziuni stereotipice ale acestora, ceea ce a contribuit, tot atat pe cat facticitatea temelor, la a о face s3 degenereze3.

Argumentarea efectiva are datoria de a concepe auditoriul prezumat cat mai apropiat posibil de realitate. О imagine neadecvata a auditoriului, fie c3 rezulta din ignoranta, fie dintr-un concurs nepre- vSzut de ImprejurSri, poate avea consecintele cele mai supSratoare. О argumentare pe саге о consider3m drept persuasiva risca s3 aiba un efect revulsiv asupra unui auditoriu pentru care motivele pentru sunt, de fapt, motive contra. Ceea ce se va spune in favoarea unei masuri, sub pretext c3 este susceptibila de a diminua tensiunea sociala, ii va ridica impotriva ei pe to£i cei care doresc producerea unor tulburari.

Cunoa§terea celor pe care ne propunem s3-i cajtigam este

1 Cf. Harry Stack SULLIVAN, The Interpersonal Theory of Psychiatry, New York, 1943.

2 M. MILLIOUD, La propagation des id£es, Revue Phil., 1910, vol. 69, pp. 580-600;vol. 70, pp. 168-191.

3 H. I. MARROU, Histoire de Veducation dans I'Antiquite, p. 278.

Auditoriul ni calitate de constructie a oratorului 35

prin urmare о condifie prealabila a oric3rei argumentari eficiente.Preocuparea pentru auditoriu transform^ anumite capitole

ale vechilor tratate de retorica in veritabile studii de psihologie. In Retorica sa, vorbind despre auditorii clasificate dup3 vSrsta fi avere, Aristotel a inserat numeroase descrieri fine fi mereu valabile de psihologie diferentiala1. Cicero demonstreaza c3 trebuie s3 se vorbeasca diferit acelui tip de oameni „ignorant fi grosolan, care prefera onoarei mereu, utilitatea" fi celuilalt tip, „uman fi cultivat, care pune in fa(a tuturor lucrurilor onoarea"2. Quintilian, dupa Cicero, acorda importanta diferentelor de caracter, importante pentru orator3.

Studiul auditoriilor ar putea, de asemenea, s3 constituie un capitol de sociologie, c3ci, mai mult decat de propriul caracter, opiniile unui om depind de mediul s3u social, de anturajul lui, de oamenii pe care ii frecventeaza fi in mijlocul сЗгога traiefte: „Vreti, spunea M. Millioud, ca omul incult s3-fi schimbe opiniile? Transplantati-1"4. Fiecare mediu ar putea fi caracterizat prin opiniile dominante, prin convingerile de necontestat, prin premisele pe care le admite f3r3 s3 ezite: aceste conceptii fac parte din cultura sa fi orice orator care vrea s3 persuadeze un anumit auditoriu nu poate decat s3 se adapteze la ele. De aceea cultura proprie fiec3rui auditoriu transpare din discursurile care ii sunt destinate, astfel incat in mare m3sura din chiar aceste discursuri ne consider3m autorizati s3 extragem vreo informatie

1 ARISTOTE, Rhetorique, II, chap. 12 рапЗ la 17, 1388 b рапЗ la 1391 b. A se vedea studiul lui S. DE COSTER, L'idealisme des jeunes, in Morale ct euseignement, 1951-52, nr. 2 fi 3.2 CICERON, Partitioaes oratoriae, § 90. (Ed. rom.: Editura Saeculum Vizual, Bucurefti, 2007, § 90, p. 75; n.t.)3 QUINTILIAN, De Institutione Oratorio, vol. I, cartea III, cap VIII, §§ 38 fi urmatoarele, p. 300 fi urmatoarele.

4 M. MILLIOUD, op. cit., vol. 70, p. 173.

36 Cmircle argumeiitarii

cu privire la civilizatiile disp3rute.

Considerable sociologice utile oratorului se pot referi la un subiect foarte precis: anume, functiile sociale indeplinite de auditori. Intr-adev3r, aceftia adopta adesea atitudini care sunt legate de rolul incredintat lor in anumite institutii sociale. Acest fapt a fost subliniat de catre creatorul psihologiei formei:

Se pot observa, scrie el1, schimbSri minunate in indivizi, ca atunci cand о persoana, partizan3 infocata, devine membra a unui juriu, sau arbitru, sau judecator §i cand actiunile sale arata in acel moment trecerea delicata de la atitudinea partizana la un efort onest de a trata problema in discujie intr-o maniera justa §i obiectiva.Acelaji lucru se intamplS cu mentalitatea unui om politic a

cSrui viziune se schimba atunci cand, dupS ani petrecuji in opozitie, devine membru responsabil al guvernului.

Auditoriul, in noile sale funcjii, a dobandit о personalitate nou3, pe care oratorul nu о poate ignora. Iar ceea ce conteazS pentru fiecare auditoriu particular nu este mai pujin valabil pentru auditorii, in ansamblul lor, in a§a mSsurS incat teoreticienii retoricii au crezut cS pot distinge genuri oratorice dupS rolul pe care il indeplinejte auditoriul cSruia ne adresSm. Genurile oratorice, a?a cum le defineau anticii, genul deliberativ, judiciar, epidictic, corespundeau, respectiv, potrivit lor, unor auditorii pe cale sS delibereze, sS judece sau, pur §i simplu, sS se bucure ca spectator de evolufia oratories, fSrS a trebui sS se pronunte in legatura cu fondul problemei2.

Este vorba, aici, de о distinctie pur practicS ale cSrei defecte §i insuficiente sunt manifeste, mai ales in conceptia pe саге ea о prezintS despre genul epidictic; va trebui, de altfel, sS revenim asupra acestui lucru3. Dar dacS aceastS clasificare a discursurilor

1 M. WERTHEIMER, Productive Thinking, pp. 135-136.2 ARISTOTE, Rhetorique, cartea I, cap. 3, 1358 b, 2-7 . CICERO, Orator, § 37; Partitiones oratoriae, § 10; QUINTILIAN, Aria oratorica, vol. I, cartea III, cap. IV.

3 Cf. § 11: Genul epidictic.

Auditoriul ni calitate de constructie a oratorului 37

nu poate fi acceptatS ca atare de catre cel care studiazS tehnica argumentSrii, ea are totuji meritul de a sublinia importanta pe care trebuie sS о acorde oratorul functiilor auditoriului sSu.

Se intampla adesea ca oratorul sS aiba de persuadat un auditoriu compozit, care reune§te persoane diferenfiate prin caracterul lor, prin relatiile sau prin funcfiile lor. El va trebui s3 utilizeze argumente multiple pentru a cajtiga diversele elemente ale auditoriului sSu. Un mare orator se caracterizeazS prin arta de a tine cont, in argumentarea sa, de acest auditoriu compozit. Efantioane ale acestei arte ar putea fi gSsite analizand discursurile tinute in fata Parlamentelor, in care elementele auditoriului compozit se pot disceme cu ufurinta.

Nu este necesar s3 te gSsejti in fata mai multor facjiuni organizate pentru a te gandi la caracterul compozit al auditoriului t2u. Intr-adevSr, putem considera pe fiecare din acefti auditori ca fScSnd parte, din diferite puncte de vedere, dar simultan, din grupuri multiple. Chiar fi atunci cand oratorul se aflS in fata unui numSr limitat de auditori, ba chiar a unui singur auditor, este posibil ca el s2 ezite in a recunoafte argumentele care vor рЗгеа cele mai convingStoare auditoriului s2u; el il insereazS atunci intrucatva fictiv intr-o serie de auditorii diferite. In cartea sa Tristram Shandy - la care ne vom mai referi de multe ori, pentru сa argumentarea constituie una din temele ei principale -, Sterne descrie о discufie intre pSrintii eroului. Tatal meu, spune acesta, care dorea s2 о convingS pe mama s2 angajeze un mamof,

ifi puse argumentele in toate luminile cu putinttt; dezbatu cu dansa chestiunea ca un creftin - ca un pagan - ca un sot - ca un tata - ca un patriot - ca un bSrbat. Mama dadea r3spuns la toate doar ca о femeie; ceea ce ii venea cam greu, c3ci neputand intra in pielea atator indivizi fi duce batalia astfel ascunsa, lupta era nedreapta: fapte contra unu1.

Or, atentie, nu doar oratorul este cel саге-fi schimba astfel chipul: mai mult inca, auditoriul cSruia i se adreseazS - biata sa

1 STERNE, Vie et opinions de Tristram Shandy, liv.I, chap. XVIII, p. 45. (Ed. rom.: Polirom, lafi, 2004, p. 60; n.t.)

38 Cmircle argumeiitarii

sotie in cazul de fata - este cel pe care il transforma astfel dup3 fantezia sa pentru a-i surprinde aspectele cele mai vulnerabile. Dar initiative acestei disocieri a auditoriului revenind oratorului, tot lui i se aplica termenii de ,,ca creftin", ,,ca pagan", ,,ca sot", ,,ca tata"...

in fata unei adun3ri, oratorul poate incerca s3 situeze auditoriul in cadrele sale sociale. El se va intreba daca auditoriul s3u este inclus in totalitate intr-un singur grup social sau dac3 trebuie s3-fi repartizeze auditoriile in grupuri multiple, ba chiar opuse. in acest caz, mai multe puncte de plecare sunt intotdeauna posibile: se poate, intr-adev3r,

39 Cadrelc argumctitdrii

diviza in mod ideal auditoriul in functie de grupuri sociale - spreexemplu politice, profesionale, religioase - сЗгога indivizii le apartin,

sau in functie de valori la care anumiti auditori aderS. Aceste diviziuni / /

ideale nu sunt deloc independente una de alta; totuî, ele pot duce la constituirea de auditorii partiale foarte diferite.

Subdivizarea unei adunSri in subgrupuri va depinde, de altfel, de pozitia personals a oratorului: dacS acesta are, in legSturS cu о problems, vederi extremiste, nimic nu-1 va opri de la а-i considera pe toti interlocutor» sSi ca formand un singur auditoriu. Din contrS, dacS este un individ cu opinie moderatS, va fi determinat s3-i considere ca formand cel putin douS auditorii distincte1.

Cunoa$terea auditoriului nu se concepe independent de cea a mijloacelor susceptibile de a actiona asupra lui. intr-adevSr, problema naturii auditoriului este legatS de cea a conditionSrii sale. Termenul implies, la prima vedere, faptul c3 este vorba despre factori extrinseci auditoriului. §i orice studiere a acestei conditionSri presupune c3 ea este consideratS ca aplicandu-se unei entitSti care, la randul ei, ar fi auditoriul luat ca atare. Dar, dacS privim mai de aproape, a cunoa^te auditoriul inseamnS, de asemenea, a §ti, pe de о parte, cum poate fi asiguratS conditionarea lui, iar pe de alts parte, care este, in fiecare moment al discursului, conditionarea realizatS.

Pentru a actiona mai bine asupra unui auditoriu, il putem conditiona prin mijloace diverse: muzicS, lumini, jocuri de mase umane, peisaj, regie teatralS. Aceste mijloace au fost cunoscute dintotdeauna §i au fost folosite atat de primitivi, cat §i de greci, de romani, de oamenii din Evul Mediu; progresele tehnice au

1 Cf. remarcile lui L. FEST1NGER despre cea mai micS tendintS cStre comunicare la definStorii de opinii mediane, Psychol. Review, vol. 57, n° 5, sept. 1950, p. 275.

40 Cadrele argimientnrii

permis, in zilele noastre, puternica lor dezvoltare; atat de bine, incat aceste mijloace au fost considerate esenfialul acfiunii asupra spiritelor.

AlSturi de aceastS condijionare, al cSrei studiu nu-1 putem aborda, exists о condijionare prin discursul insu§i; in a§a fel incat auditoriul nu mai este, la sfSr§itul discursului, exact acela§i ca la inceput. AceastS ultima conditionare nu poate fi realizata decat prin adaptarea continue a oratorului la auditoriu.

§ 5. Adaptarea oratorului la auditoriu„Principalul obiect al elocintei, scrie Vico, este legat de

auditorii no§tri §i urm3rind opiniile lor trebuie s3 ne reglam discursurile"1. Important in argumentare nu este s3 §tii ce considera oratorul insu§i adev3rat sau probant, ci care este рЗгегеа celor сйгога li se adreseaza ea. Este aceeaji situatie in privinta unui discurs, ca s3 relu3m о comparatie a lui Gracian, ,,ca in cea a unui festin la care bucatele nu se pregatesc dupa gustul bucatarilor, ci dupa cel al convivilor"2.

Un mare orator, cel care are ascendent asupra altora, pare animat de spiritul insu$i al auditoriului s3u. Nu este cazul omului pasionat care nu se preocupa decat de ceea ce resimte el insu§i. Dac3 acesta din urma poate exercita vreo actiune asupra persoanelor receptive la sugestii, discursul lui va рЗгеа cel mai adesea absurd auditorilor s3i. Discursul pasionatului, afirma M. Pradines, dac3 poate emotiona, nu reda un sunet „adevarat", mereu figura adev3rat3 „face s3 crape masca logica", pentru c3, spune el, „pasiunea este incomensurabila pentru argumente''3. Ceea ce pare s3 explice acest punct de vedere, este ей omul

1 VICO, ed. Ferrari, vol. II, De uostri lewporis studiorum ratione, p. 10.

2 GRACIAN, L'homine de cour, trad. Amelot de la Houssaie, p.85. (Ed. rom. Humanitas, Bucuresti, 1994, pag.102; n.(.)

3 M. PRADINES, Traite de psychologic generate, vol. II, pp. 324-325.

Adaptarea oratorului la auditoriu 41

pasionat, atunci cand argumenteaza, о face f3r3 a tine suficient cont de auditoriul c3ruia i se adreseaza: purtat de entuziasmul s3u, i§i imagineaza c3 auditoriul este sensibil la acelea§i argumente care 1-au convins pe el insu§i. Ceea ce provoaca pasiunea este deci, prin aceasta uitare a auditoriului, mai putin о absenta a ratiunilor, cat о proasta alegere a lor.

Intrucat capii democratiei ateniene adoptau tehnica oratorului abil, un filosof ca Platon le reproja c3 „flateaza" multimea pe care ar fi trebuit s3 о conduca. Dar nici un orator, nici chiar oratorul religios, nu poate neglija acest efort de adaptare la auditoriu. Le revine auditorilor, spune Bossuet1, s3-i construiasca pe predicatori. In lupta sa impotriva demagogilor, Demostene cere poporului atenian s3 devina mai bun pentru a imbunataji stilul oratorilor:

Niciodata oratorii vo§tri, spune el, nu v3 fac buni sau r3i; voi facefi din ei ce vreti. Voi, intr-adevar, nu v4 propunefi s4 v4 conformati voinjei lor, in timp ce ei se adapteaza dorintelor pe care vi le atribuie. S3 aveji deci dorinje sanatoase §i totul va merge bine. C3ci, din dou3, una: sau nimeni nu va spune nimic r3u, sau cel care va spune nu va profita de aceasta, din Iips3 de auditori dispu§i s3 se lase persuadati2.fntr-adev3r, auditoriului ii revine rolul major in determinarea

calitatii argumentarii §i a comportamentului oratorilor3.Dac3 oratorii au putut fi comparati, in relatiile lor cu

auditorii, nu numai cu ni§te bucatari, ba chiar cu ni?te parazifi care „pentru a avea loc la mesele bune tin aproape intotdeauna un discurs contrar sentimentelor lor"4, s3 nu uitam totuji c3, aproape intotdeauna, oratorul este liber, atunci cand nu ar putea face acest lucru eficient decat intr-un fel care ii repugna, s3

1 BOSSUET, Sermons, vol. II: Stir la parole de Diet/, p. 153.2 DEMOSTENE, Discursuri ft pledoarii politice, 1.1:

Despre organizareafinanciara, § 36.

3 Cf. § 2: Contactul spiritelor.4* SAINT-EVREMOND, t. IX, p. 19, Dup3 PETRONIUS, Satyricon, III, p. 3.


renunte la a persuada un anumit auditoriu: nu trebuie s3 credem ca este intotdeauna onorabil, nici s3 reujejti, nici chiar тЗсаг s3-ti propui s3 reu5e§ti in acest mod. Problema de a concilia scrupulele omului onest cu supunerea auditoriului este una dintre acelea care 1-au preocupat cel mai mult pe Quintilian1. Pentru acesta din urm3, retorica scientia bene dicemiib implica faptul c3 oratorul desavarjit persuadeaza bine, dar §i c3 spune binele. Or, dac3 admitem c3 exista auditorii akatuite din oameni depravati pe care nu vrem s3 renuntam s3-i convingem §i dac3 ne plas3m in punctul de vedere al calitatii morale a oratorului, suntem incitati, pentru a rezolva dificultatea, s3 stabilim disocieri §i distinctii care nu merg de la sine.

Obligafia pentru orator de a se adapta la auditoriul situ fi limitarea acestuia din urmS la multimea incompetents, incapabilS s3 inte- leagS un rajionament coerent fi a cSrui atenjie poate fi abStutS de cea mai mica distractie, au dus nu numai la discreditarea retoricii, dar au introdus in teoria discursului reguli generale a cSror validitate pare totufi limitatS la nifte cazuri speciale. Nu vedem, spre exemplu, de ce, in principiu, utilizarea unei argumentSri tehnice ar produce о indepSr- tare de retorica fi de dialectics2.

Nu exists decat о singurS regulS in aceastS problems, care este adaptarea discursului la auditoriu, oricare ar fi el: fondul fi forma unor argumente, apropriate unor circumstante, pot рЗгеа ridicole in altele3.

Realitatea acelorafi evenimente descrise intr-o lucrare ce se pretinde §tiintifica sau intr-un roman istoric nu trebuie probatS in acelafi fel, iar acela care ar fi gSsit ciudate dovezile furnizate de catre J. Romains cu privire la suspendarea voluntarS a bStailor inimii, in cazul in care acestea ar fi apSrut intr-o revistS medicals, poate vedea in ele о ipotezS interesanta, dacS о gSsef

1 QUINTILIAN, Aria oratorica, vol. I, cartea ГП, cap. VIII; vol. Ill, cartea XII, cap. I.2 AR1STOTEL, Retorica, 1, cap. 2,1357 a fi 1358 a.

3 Richard D. D. WHATELY, Elements of Rhetoric, Part III, cap. I, §, p. 174.

Adaptarea oratorului la auditoriu 43

te intr-un roman1.MSrimea auditoriului conditioneazS intr-o anumita mSsurS

procedeele argumentative fi aceasta independent de considerable referitoare la acordurile pe care ne bazSm fi care diferS in functie de auditoriu. Studiind stilul in funcfie de circumstantele in care se produce actul vorbirii, J. Marouzeau semnaleazS:

Tipul de deferents fi de respect uman pe care 11 impune numSrul; pe mSsurS ce scade intimitatea, tendinta de a avea scrupule cre§te, scrupule in a fi bine apreciat, in a culege aplauze sau cel pujin asentimentul din priviri fi din atitudini...2

Multe alte reflectii referitoare la particularitSti ale auditoriilor care influenfeazS comportamentul §i argumentarea oratorului ar putea fi dezvoltate cu pertinents- Studiul nostru va fi productiv, apreciem noi, dacS se bazeazS pe considerarea auditoriilor sub aspectul lor concret,

1 A. REYS, El Deslinde, p. 40. (Jules ROMAINS, Les

homines de bonne iwlonte, vol. XII: Les createitrs, cap. I la VII); cf. Y. BELAVAL, Les philosophes etleurlangage, p.

138.2 J. MAROUZEAU, Precis de stylistique fraii(aise, p. 208.


particular, multiform. Cu toate acestea, am vrea mai ales s3 ne extindem, in cele patru paragrafe care urmeazS, asupra caracterelor catorva auditorii а сЗгог important este incontestabila pentru toti, dar mai ales pentru filosof.

§ 6. A persuada §i a convingePaginile anterioare arata indeajuns c2 varietatea auditoriilor

este cvasi-infinita §i с3, din dorinta de a se adapta tuturor particularitatilor lor, oratorul se g2se§te confruntat cu nenumSrate probleme. Acesta este probabil unui dintre motivele pentru care ceea ce suscita mai presus de orice interesul, este о tehnica argumentative care s-аг impune tuturor auditoriilor f3r3 deosebire sau, cel putin, tuturor auditoriilor compuse din oameni competent sau rationali. C3utarea unei obiectivitati, oricare ar fi natura ei, corespunde acestui ideal, acestei dorinfe de a transcende particularitajile istorice sau locale in a?a fel incat tezele sustinute s3 poata fi admise de toti. Din acest motiv, dupa cum spune Husserl, in emotionantul discurs in саге арЗгЗ efortul de rationalitate occidental: „Noi suntem, in munca noastra filosofica, functionari ai umanitdtii"1. in acela§i spirit, acuz3 J. Benda pe intelectuali c3 tr3deaz3 atunci cand abandoneaza preocuparea pentru etem §i pentru universal, pentru a susjine valori temporale §i locale2. De fapt, asistam aici la reluarea dezbaterii seculare intre partizanii adev3rului §i cei ai opiniei, intre filosofi, c3utatori de absolut $i retori, angajati in actiune. Cu ocazia acestei dezbateri se pare c3 a fost facuta distinctia intre a persuada §i a convinge, pe care am vrea s3 о relu3m, tinand seama de о teorie a argumentarii §i de rolul jucat de anumite auditorii3.

Pentru cel care este preocupat de rezultat, a persuada Tnseamna mai mult decat a convinge, convingerea nefiind decat

1 E. HUSSERL, Criza $tiinfelor europene, p. 142.2 J. BENDA, La trahison des clercs, 1928.

3 Cf. Ch. PERELMAN §i L. OLBRECHTS-TYTECA, Rhetorique et philosophie, pp. 3 §i urm. (Logique et rh6torique).

A persuada $i a convinge 45

primul stadiu care conduce la acfiune1. Pentru Rousseau, nu inseamna nimic s2 convingi un copil ,,dac3 nu §tii s3-l persuadezi"2.

Dimpotriva, pentru cel care este preocupat de caracterul rational al adeziunii, a convinge inseamna mai mult decat a persuada. De altfel, acest caracter rational al convingerii va tine cand de mijloacele utilizate, cand de faculty tile сЗгога ne adres3m. Pentru Pascal3, automatul este cel persuadat $i intelege prin aceasta corpul, imaginatia, sentimentul, pe scurt tot ceea ce nu inseamna ratiune. Foarte adesea persuasiunea va fi considerata о transpunere nejustificata a demonstratiei: dupa Dumas4, in persuadare ,,te multumejti cu dovezi afective ?i personale", persuadarea fiind adesea „sofistica". Dar el nu precizeaza prin ce s-ar deosebi din punct de vedere tehnic aceasta dovada afectiva de о dovada obiectiva.

Criteriile conform сЗгога credem ca pot fi separate convingerea §i persuasiunea sunt intotdeauna bazate pe о decizie care tinde sa izoleze dintr-un ansamblu, ansamblu de procedee, ansamblu de facultaji, anumite elemente pe care le consideram rationale. Este de subliniat ca aceasta izolare se refera uneori la rationamentele inse?i; spre exemplu, se va ar3ta c3 cutare silogism, care aduce ou sine convingerea, nu va antrena $i persuasiunea: dar a vorbi astfel despre acest silogism, inseamna s3-l izolam de un intreg context, inseamna s3 presupunem ca premisele sale exista in minte independent de rest, inseamna s3 le transformam in adev3ruri de nezdruncinat, de neatins. Ni se va spune, spre exemplu, c3 cutare persoana, convinsa de pericolul de

1 Richard D. D. WHATELY, Elements of Rhetoric, Partea 11: Of Persuasion, cap. I, § 1, p. 115. Cf.

Charles L. STEVENSON, Ethics and Language, pp. 139-140.

2 ROUSSEAU, Emile, liv. Ill, p. 203.3 PASCAL, Bibl. de la PI eiade, Pensees, 470, (195), p.961 (252 ed. Brunschvicg). (Ed. rom.: Cugelari, Editura Aion, Oradea, 1998, p. 263; u.t.)

4 G. DUMAS, Traitc de psychologie, t. II, p. 740.

46 Cadrele arguinentarii

a mesteca prea repede, nu va inceta totu$i s3 о fac31; inseamna c3 se izoleaza rationamentul pe care se bazeaza aceasta convingere de un intreg ansamblu. Uitam, spre exemplu, c3 aceasta convingere se poate lovi de о alta convingere, aceea care afirm3 c3 se cajtiga timp mancand mai repede. Vedem deci c3 conceptia despre ceea ce constituie convingerea, care poate рЗгеа bazata pe о diferentiere a mijloacelor de proba sau a facultatilor puse in joc, este de asemenea bazata pe izolarea anumitor date in interiorul unui ansamblu cu mult mai complex.

Dac3 se respinge, a§a cum facem noi, adoptarea acestor dou3 notiuni in interiorul unei gandiri vii, trebuie totu§i s3 recunoa§tem c3 limbajul nostru utilizeaz3 dou3 nojiuni, a convinge §i a persuada, intre care se consider3 in general c3 exista о nuanta sesizabiia.

Noi ne propunem s3 numim persuasiva о argumentare care nu pretinde c3 are valoare decat pentru un auditoriu anume §i convingatoare pe aceea care este de presupus c3 obtine adeziunea oric3rei fiinte rationale. Nuanta este destul de delicata §i depinde in mod esential de ideea c3 oratorul apare din incarnarea ratiunii. Fiecare om crede intr-un ansamblu de fapte, de adev3ruri, pe care fiecare om „normal" trebuie, in opinia sa, s3 le admita, pentru c3 sunt valabile pentru orice fiinta rationale. Dar oare intr-adev3r a§a stau lucrurile? Aceasta pretentie la о validitate absoluta pentru orice auditoriu compus din fiinje rationale nu este oare excesiva? Chiar §i autorul cel mai con§tiincios nu poate, in legatura cu acest punct, decat s3 se supuna probei faptelor, judecatii cititorilor sai2. El va fi f3cut, in orice caz, ceea ce depinde de el pentru a convinge, dac3 considera c3 se adreseaz3 valabil unui astfel de auditoriu.

Noi prefer3m criteriul nostru celui, destul de apropiat in consecintele sale oricat de diferit in principiul s3u, care a fost propus de Kant in Criticn ratiunii pure. Convingerea §i persuasiunea sunt, pentru Kant, dou3 feluri de credint3:

Dac3 ea este valabila pentru oricine, in mdsura in care

13 W. Dill SCOTT, Influencing men in business, p. 32.2 Cf. KANT, Critique de la raison pure, p.9. (Ed. rom,: p. 27; ii.f.)

A persuada $i a convinge 47

poseda rajiune, principiul ei este in mod obiectiv suficient $i atunci considerarea a ceva ca adevSrat se nume§te convingere. DacS nu-§i are fundamentul decSt in natura particulars a subiectului, ea se nume§te persuasiune. Persuasiunea este о simpla aparen|3, cSci principiul judecatii, care se afla numai in subiect, este considerat ca obiectiv. De aceea, о astfel de judecata nu are decat valabilitate particulars $i considerarea a ceva ca adevSrat nu poate fi comunicatS. (...) Persuasiunea, prin urmare, nu poate fi distinsS subiectiv de convingere, dacS subiectul nu prive§te considerarea a ceva ca adevSrat decat ca fenomen al propriei lui simfiri; dar incercarea pe care о

A persuada 51 a convinge 48

facem asupra intelectului altora cu principiile simtirii noastre, care sunt valabile pentru noi, anume dac3 ele au asupra ratiunii strSine acela$i efect ca $i asupra ratiunii nbastre, este un mijloc, fie chiar numai subiectiv, nu de a produce, desigur, convingere, dar de a descoperi totu§i simpla valabilitate personals a judecSjii, adicS ceva in ea, care este simplS persuasiune. (...) Pot pSstra persuasiunea pentru mine, dacS mS simt bine cu ea, dar nu pot §i nu trebuie s-o impun in afara mea1.

Concepjia kantianS, de§i prin consecinje destul de apropiatS de a noastrS, este diferita pentru c3 face din opozitia subiectiv-obiectiv criteriul distinctiei intre persuasiune §i convingere. DacS convingerea este bazata pe adev3rul obiectului s3u, fiind astfel valabila pentru orice fiinta rationaia, doar ea poate fi dovedita, persuasiunea avand о influenta exclusiv individuaia. Se vede, prin aceasta, cum Kant nu admite decat dovada pur logica, argumentarea neconstrang3toare fiind, pentru el, exclus3 din filosofie. Concepjia sa nu poate fi ap3rat3 decat in m3sura in care se admite c3 ceea ce nu este necesar, nu este comunicabil, ceea ce ar exclude orice argumentare cu privire la auditorii particulare: or, aceasta este aria preferata a retoricii. Incepand cu momentul in care se admite c3 exista alte mijloace de proba decat dovada necesara, argumentarea in privinta unor auditorii particulare are о forta care depa§e§te credinta pur subiectiva.

Distinctia pe care о propunem intre persuasiune §i convingere da seam3 indirect de leg3tura care se stabile§te adesea, de§i confuz, pe de о parte intre persuasiune §i actiune, pe de alt3 parte intre convingere §i inteligenta. intr-adev3r, caracterul intemporal al unor auditorii explica faptul c3 argumentele care le sunt destinate nu constituie deloc un apel la acjiune imediata.

Aceasta distinctie, bazata pe caracterele auditoriului c3ruia ne adres3m, nu pare, la prima vedere, c3 explica distinctia dintre convingere §i persuasiune a§a cum este ea resimjita de auditorul insu§i. Dar este u§or de v3zut c3 acela§i criteriu se poate totu§i

1 KANT, Critique de la raison pure, pp.634-635. (Ed. rom.: Univ. Enciclopedic Gold, Bucure^ti, 2009, pp. 582-583; n.t.)

Л persuada fi a convince 49 ±.

aplica, dac3 tinem cont de faptul c3 acest auditor imagineaza transferul c3tre alte auditorii al unor argumente care i se prezinta §i se ргеосирЗ de primirea care le-ar fi destinata.

Punctul nostru de vedere permite s3 se inteleag3 c3 nuanta dintre termenii a convinge §i a persuada trebuie s3 fie intotdeauna imprecis3 §i c3, in practica, ea trebuie s3 r3mana astfel. C3ci in timp ce frontierele dintre inteligenta §i vointa, dintre ratiune §i irational pot constitui о limits precisa, distinctia dintre diverse auditorii este mult mai incerta §i aceasta cu atat mai mult cu cat reprezentarea pe care oratorul §i-o face despre auditorii este rezultatul unui efort mereu susceptibil de a fi reluat.

Distinctia noastr3 intre a persuada §i a convinge intalne§te deci prin multe tr3saturi, distinctii vechi1, chiar dac3 ea nu adopta criteriile lor; ea explic3 astfel utilizarea pe care unii о fac, din modestie, a termenului persuasiune, in opozitia sa cu convingere. Astfel Clapa^de, in prefata la una din c3rtile sale, ne spune c3, dac3 s-a decis s3-§i dezgroape manuscrisul, a f3cut-o „la cererea doamnei Antipoff care m- a persuadat (§i nu convins) c3 ar exista interes in publicarea acestor cercetari"2. Autorul, aici, nu se gande§te deloc s3 stabileasc3 о distinctie teoretica intre cei doi termeni, dar se serve§te de diferenta dintre ei pentru a exprima totodata mica valoare obiectiv3 asigurata §i forta argumentelor oferite de colaboratoarea sa: nuanta de care se serve§te Clapartde poate corespunde concepjiei kantiene; ea r3spunde, se pare, cu mult mai bine inc3, faptului c3 este vorba de rationamente probante pentru el, dar care, considera el, nu sunt deloc a§a pentru toata lumea.

Prin urmare, natura auditoriului c3ruia ii pot fi supuse cu succes argumente este cea care determina, intr-o larga m3sura, §i aspectul pe care il vor lua argumentarile §i caracterul, forja care Ii se va atribui acestora. Cum ne vom reprezenta oare auditoriile сЗгога le este atribuit rolul normativ care permite deciderea caracterului convingator al unei argumentari? Noi g3sim trei feluri de auditorii, considerate privilegiate in aceasta privinja, atat

1 Cf. in special FENELON, Dialogues sur I'eloquence, 6d. Lebel, t. XXI, p. 43.2 Ed. CLAPAREDE, La genese de I'hypothese, Prefata.


in practica curenta, cat §i in gfindirea filosofica. Primul, constituit din intreaga umanitate, sau cel pufin de c3tre toji oamenii adulfi §i normali §i pe care il vom numi auditoriul universal; al doilea format, in cadrul dialogului, doar de interlocutorul c3ruia ne adresSm; al treilea, in sfar§it, constituit de subiectul iusufi, atunci cand delibereazS sau i§i reprezinta argumentele actelor sale. S3 spunem imediat ci, numai atunci cand omul in lupta cu el insu§i §i interlocutorul dialogului sunt considered incarnarea auditoriului universal, dobandesc privilegiul filosofic incredinfat ratiunii, in virtutea c3ruia argumentarea care li se adreseaz3 a fost adesea asimilata cu un discurs logic. Intr-adev3r, dac3 auditoriul universal al fiec3rui orator poate fi considerat, din punct de vedere exterior, un auditoriu particular, nu este mai putin adev3rat c3, in orice moment §i pentru fiecare exista un auditoriu care le transcende pe toate celelalte §i c3 este dificil de conturat ca auditoriu particular. Dimpotriv3, individul care delibereaz3 sau interlocutorul dialogului pot fi perceputi ca auditoriu particular, c3ruia ii cunoa§tem reactiile, сЗгога putem cel putin s3 le studiem caracteristicile. De unde importanta primordiaia a auditoriului universal ca norm3 a argument3rii objective, partenerul dialogului §i individul care delibereaz3 cu el insu§i nefiind decat incarn3ri intotdeauna precare.

§ 7, Auditoriul universalOrice argumentare ce vizeaz3 doar un auditoriu particular

prezinta un inconvenient, acela c3 oratorul, chiar in m3sura in care se adapteaz3 viziunilor auditorilor s3i, risc3 s3 se sprijine pe teze care sunt str3ine sau diametral opuse la ceea ce admit alte persoane decat cele сЗгога li se adreseaz3 pentru moment. Acest pericol este aparent cand este vorba de un auditoriu compozit, pe care oratorul trebuie s3-l disocieze pentru nevoile argument3rii sale. Intr-adevar, acest auditoriu, asemenea unei adun3ri parlamentare, va trebui s3 se regrupeze intr-un tot pentru a lua о decizie §i nimic nu este mai u§or, pentru adversar, ca a intoarce impotriva predecesorului s3u imprudent toate argumentele de

Л persuada fi a convince 51 ±.

care a f3cut uz cu privire la diverse p3rti ale auditoriului, fie opunandu-i unii altora pentru a le ar3ta incompatibilitatea, fie prezentand aceste argumente celor сЗгога nu le erau destinate. De aici relativa lips3 de forta a argumentelor admise doar de auditorii particulare, ca §i

52 Catlrele argumentarii

valoarea acordatS opiniilor ce se bucur3 de о aprobare unanimS §i mai ales din partea unor persoane sau grupuri care se inteleg in Ieg3tur3 cu atat de putine lucruri.

Este de la sine inteles c3 valoarea acestei unanimit3ti depinde de num3rul §i de calitatea celor care о manifests, limita fiind atins3, in acest domeniu, de ncordul auditoriului universal. Este evident vorba, in acest caz, nu numai despre un fapt demonstrat experimental, ci §i despre о universalitate §i despre о unanimitate pe care §i-o reprezintS oratorul, despre acordul unui auditoriu care ar trebui s3 fie universal, cei care nu participS la aceasta putand, din motive legitime, s3 nu fie luati in considerate.

Filosofii pretind intotdeauna c3 se adreseazS unui astfel de auditoriu, nu pentru c3 ei sperS s3 obtinS consimfSmantul efectiv al tuturor oamenilor - ei §tiu foarte bine c3, singurS, о mic3 minoritate va avea vreodatS ocazia sS le cunoascS scrierile -, ci pentru c3 ei cred cS toti cei care le vor injelege rationamentele nu vor putea decat sS adere la concluziile lor. Acordul unui auditoriu universal nu este deci о probletna de fapt, ci de drept. Pentru cS afirmSm ceea ce este conform cu un fapt obiectiv, ceea ce constituie о asertiune adevSratS §i chiar necesarS, ne bazSm pe adeziunea celor care se supun datelor experientei sau luminilor ratiunii.

О argumentare care se adreseazS unui auditoriu universal trebuie sS convingS cititorul de caracterul constrangStor al argumentelor furnizate, de evidenta lor, de validitatea lor atemporalS §i absolutS, independents de contingenjele locale sau istorice. „AdevSrul, ne spune Kant, se bazeazS pe acordul cu obiectul §i, in consecintS, in raport cu acest obiect trebuie sS fie de acord judecSfile oric3rui intelect." Orice convingere obiectiv3 poate fi comunicatS cSci ea este „adevSrat valabil3 pentru ratiunea oric3rui om". Doar о astfel de aserjiune poate fi afinnata, adicS exprimat3 „са о judecat3 necesar valabi!3 pentru oricine"1.

1 KANT, Critique de la raison pure, p.635. (Ed. rom.: Univers Enciclopedic Gold, Bucure§ti, 2009, pp. 582-583; n.t.)

Auditoriul universal 53

De fapt, о astfel de judecatS se presupune cS se impune tuturor, pentru c3 oratorul insu§i este convins c3 ea nu poate fi pusS la indoial3.Dumas a descris, intr-un limbaj foarte expresiv, aceasta certitudine cartezian3:

Certitudinea este credinta deplinS, care exclude in totalitate indoiala; ea este afirma|ia necesarS §i universal; inseamna ей omul convins nu-§i inchipuie posibilitatea de a prefera afirmafia contrara $i c3 i§i reprezinta propria afirmajie ca trebuind s3 se impunS tuturor in acelea$i circumstance. Intr-un cuvant, ea este starea in care noi suntem constienfi c3 gandim adevirul, care este chiar aceasta constrangere universaia, aceasta obligatie mentalS; subiectivitatea dispare, omul gandejte ca inteligenfS, ca om, §i nu ca individ. Starea de certitudine a fost adesea descrisS cu ajutorul metaforelor precum luminS §i claritate; dar iluminarea certitudinii rationale aduce cu sine explicarea acestei stSri. Ea este repaus §i detenta, chiar dac3 certitudinea este dureroasS, pentru ca pune capat tensiunii $i nelini$tii cflutarii ji indeciziei. Ea este insotita de un sentiment de for}3 ji in acela$i timp de extenuare; se simte ca prejudecata, pasiunea, capriciul individual au disp3rut... In credinja rajionala, adevSrul devine al nostru, iar noi devenim adevar1.RemarcSm faptul ей, acolo unde se тэегеагй evidenta

rational^ adeziunea spiritului pare suspendatS de un adevйr constrang£tor, iar procedeele de argumentare nu раей nici un rol. lndividul, cu libertatea sa de deliberare §i de alegere, dispare in fata ratiunii care il constrange §i care ii гйре§1е orice posibilitate de indoiala La urma urmei, retorica eficace pentru un auditoriu universal ar fi cea care nu орегеагй decat cu dovada logics

Rationalismul, cu pretentiile sale de a elimina cu totul retorica din filozofie, enuntase un program foarte ambitios care urma эй conducfi la un acord al spiritelor gratie evidentei rationale care se impune tuturor. Dar abia enuntate exigentele metodei carteziene, ей Descartes avansa deja, in numele lor, asertiuni extrem de contestabile. lntr-adev^, cum putem face

1 G. DUMAS, Traitede psychologie, t. II, pp. 197-198, 200.

54 Cndrelc argmuentdrii

distincjia intre evidentele adevйrate §i cele false? Ne imaginUm oare ей ceea ce convinge un auditoriu universal, al ейгш reprezentant ideal ne conside^m noi inline, are intr-adevйr aceaste validitate оЫесНуй? Pareto a remarcat excelent in ni§te pagini impre- sionante1 ей consimtemantul universal invocat nu este adesea decat generalizarea ilegitimS a unei intuitii particulare. Acesta este motivul pentru care este intotdeauna riscant s3 identificSm logica cu argumentarea destinatS auditoriului universal, a§a cum 1-am conceput noi in§ine. Conceptiile pe care oamenii §i le-au format de-a lungul istoriei, despre „faptele obiective" sau despre „adevSrurile evidente", au variat suficient de mult pentru a ne ar3ta neincrezatori in aceastS privinta. In loc s3 credem in existenfa unui auditoriu universal, analog spiritului divin care nu poate consimji decat la „adevar", am putea, pe buna dreptate, s3 caracteriz3m fiecare orator prin imaginea pe care §i-o formeaz3 el insu§i despre auditoriul universal pe care incearc3 s3-l atrag3 la conceptiile sale.

Auditoriul universal este constituit de oricine pornind de la ceea ce §tie acesta despre semenii s3i, astfel incat s3 transceada cele cateva opozitii de care este con§tient. Astfel fiecare cultura, fiecare individ are propria sa conceptie despre auditoriul universal, iar studierea acestor variatii ar fi foarte instructiv3, pentru c3 ea ne-ar face s3 cunoa§tem ceea ce au considerat oamenii, in cursul istoriei, ca fiind real, adevarat §i obiectiv valabil.

Dac3 argumentarea adresata auditoriului universal, care ar trebui s3 convinga, nu convinge totu§i pe toata lumea, r3mane intotdeauna posibilitatea de п-l descalifica pe recalcitrant, considerandu-1 stupid sau anormal. Acest fel de a proceda, frecvent la ganditorii din Evul Mediu, se reg3se§te §i la moderni2. О astfel de excludere din comunitatea uman3 nu poate obtine adeziunea decat dacS num3rul §i valoarea intelectuaia a proscri§ilor nu ameninta ca о astfel de procedura s3 devina 1 V. PARETO, Traite de sociologie generate, 1.1, cap. IV, §§ 589 §i 599.2 In special la H. LEFEBVRE, A la lumiere dti

maleriaUsme dialectique, I, Logique formelle, logique dialectique, p. 29.

Auditoriul universal 55

ridicoia. Dac3 acest pericol exista, trebuie s3 recurgem la о alt3 argumentare §i la a opune auditoriului universal un auditoriu de elita, dotat cu mijloace de cunoa§tere excepfionale §i infailibile; cei ce se mandresc cu о revelatie supranaturaia sau cu о cunoa§tere mistica, cei care apeleaz3 la cei infelepfi, la credincio?i, la cei binecuvSntafi i§i manifesta preferinfa pentru un auditoriu de elit3; acest auditoriu de elita se poate chiar confunda cu Fiinta perfecta.

Auditoriul de elita nu este intotdeauna, nici pe departe, considerat asimilabil cu auditoriul universal. intr-adev3r, se intampla adesea ca auditoriul de elita s3 doreasc3 s3 гЗтйпа distinct de oamenii obi§nuiti: elita in acest caz, este caracterizata prin situarea ei ierarhica. Dar adesea, de asemenea, auditoriul de elita este considerat drept modelul c3ruia trebuie s3 i se conformeze oamenii pentru a fi demni de acest nume: auditoriul de elita creeaz3 norma pentru toata lumea. In acest caz elita este avangarda pe care о vor urma toti §i c3reia i se vor conforma. Doar opinia ei conteaz3, pentru c3, la urma urmei, ea va fi cea determinanta.

Auditoriul de elita nu incarneaz3 auditoriul universal decat pentru cei care ii recunosc acest rol de avangarda §i de model. Pentru ceilalti, dimpotriv3, el nu va constitui decat un auditoriu particular. Statutul unui auditoriu variaz3 in functie de conceptiile sustinute.

Unele auditorii specializate sunt cu u§urinf3 asimilate auditoriului universal, precum auditoriul savantului care se adreseaza egalilor s3i. Savantul se adreseaza unor oameni deosebit de competenti §i care admit datele unui sistem bine definit, constituit de §tiinta in care s-au specializat. Totu§i, acest auditoriu atat de limitat este considerat in general de c3tre savant nu un auditoriu particular, ci efectiv auditoriul universal: el presupune c3 toji oamenii, cu aceea§i pregatire, aceea§i competenta §i aceea§i informatie, ar adopta aceleaî concluzii.

Situatia este aceea§i atunci cand este vorba despre moraia. Ne a§tept3m ca judec3tile noastre s3 fie confirmate de reactiile celorlalti. „Ceilalti" la care facem astfel apel nu sunt totu§i ni§te

56 Cndrelc argmuentdrii

„altii" oarecare. Facem apel numai la cei care au „chibzuit" cum se cuvine asupra conduitei pe care noi о аргоЬЗт sau о dezaprob3m. Cum spunea §i Findlay:

Trecem peste capetele nechibzuite ale „anturajului prezent" la „compania aleasd a persoanelor chibzuite", oriunde ar fi ea situata in spapu sau in timp1.

1 J. N. FINDLAY, Morality by Convention, Mind, vol. LIII, p. 160. Cf. Arthur N. PRIOR, Logic and the basis of ethics, p. 84.

57 Cadrcle argiiiiicti hirii

Un astfel de apel este criticat de J.-P. Sartre in remarcabilele sale conferinte despre auditoriul scriitorului:

Am spus ей scriitorul se adreseazd in principiu tuturor oamenilor. Dar, imediat dup3 aceea, am remarcat ей el este citit doar de cajiva. Din ecartul dintre publicul ideal ji publicul real s-a nascut ideea de universalitate abstract. Care va sfl zica autorul postuleazS perpetua repetare intr-un viitor nedefinit a celor catorva cititori, de care dispune in prezent. (...) recurgerea la infinitatea timpului incearcfl ей compenseze ejecul in spa)iu (intoarcerea la infinit a acelui „honnete homme" al scriitorului secolului al XVII-lea, extindere la infinit a clubului scriitorilor §i a publicului de speciali^tri pentru cel din secolul al XlX-lea). (...) Prin universalitatea concreta trebuie sa intelegem, dimpotriva, totalitatea oamenilor care trfliesc intr-o societate data1.Sartre repro§eaz3 scriitorilor c3 neglijeazS universalitatea

concreta c3reia ar putea §i ar trebui s3 se adreseze, pentru a se multumi cu iluzoria universalitate abstracta. Dar oare nu auditoriul universal al lui Sartre este cel care va trebui s3 aprecieze legitimitatea acestei critici, cel care va trebui s3 decida dac3, da sau nu, a existat sau nu la scriitor iluzia voluntara sau involuntara, dac3 scriitorul nu a respectat pan3 aici ceea ce i§i asumase ,,ca misiune"? Iar acest auditoriu universal al lui Sartre este cel c3ruia i se adreseaz3 el pentru a-§i expune propriile conceptii despre universalitatea abstracta §i concreta.

Credem deci c3 auditoriile nu sunt deloc independente; c3 ele sunt auditorii concrete particulare care pot pune in valoare о conceptie a auditoriului universal care le este proprie; dar, dimpotriva, auditoriul universal nedefinit este cel invocat pentru a aprecia conceptia auditoriului universal propriu unui astfel de auditoriu concret, pentru a examina totodata felul in care a fost el compus, care sunt indivizii care, urmand criteriul adoptat, fac parte din el §i care este legitimitatea acestui criteriu. Se poate spune c3 auditoriile se judec3 unele pe altele.

§ 8. Argumentarea in fata unui singur auditorRSsunetul in plan filosofic al argumentSrii prezentate unui

singur auditor §i superioritatea sa asupra celei adresate unui 1 Jean-Paul SARTRE, Situations, II, pp. 192-193.

58 Cadrele argiiinen tarii

auditoriu vast au fost admise de cStre toji cei care, in Antichitate, proclamau primatul dialecticii in raport cu retorica. Aceasta din urmS se limita la tehnica discursului continuu lung. Dar un astfel de discurs, cu intreaga acjiune oratories pe care о comports, ar fi ridicol ?i ineficient in fata unui singur auditor1. Este normal sS tinem cont de reactiile sale, de dene- gSrile §i de ezitSrile sale, iar, atunci cand le constatSm, nu se pune problems sS ne eschivSm: trebuie sS demonstrSm punctul contestat, sS ne informSm in legSturS cu cauzele rezistentei interlocutorului, sS-i intelegem obiectiile: discursul degenereazS invariabil in dialog. De aceea, dupS Quintilian, dialectica, in calitate de tehnicS a dialogului, era comparatS de Zenon, din cauza caracterului mai strans al argumentSrii, cu un pumn inchis, in timp ce retorica ii pSrea acestuia asemSnStoare unei palme deschise2. Intr-adevSr, nu ne indoim cS posibilitatea care i se oferS de a pune intrebSri, de a prezenta obiecjii, ii dS auditoriului impresia cS tezele la care aderS el, in ultimS instants, sunt mai solid sustinute decat concluziile oratorului care dezvoltS un discurs continuu. Dialecticianul, care este preocupat la fiecare pas de rajionamentul sSu, de acordul cu interlocutorul sSu, ar fi mai sigur, dupS Platon, cS urmeazS calea adevSrului. AceastS opinie este clar exprimatS in acest mic discurs pe care Socrate il adreseazS lui Callicles:

Incat este limpede pentru cele ce urmeazS: dacS tu te declari de acord cu mine intr-o privintS, lucrul va fi suficient verificat de mine §i de tine ca sS nu mai fie nevoie sS recurgem ?i la alt mijloc de verificare. Tu n- ai sS confirmi ceva din ne$tiin}3 sau din exces de sfialS, ji fire§te nici n-aiface-о ca s3 m3 am3ge§ti - tmi e§ti doar prieten, cum spui tu

1 QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. I, cartea 1, cap. II, § 29; cf. $i Dale CARNEGIE, Arta de a vorbi in public, p. 154 ?i distincjia lui K. RIEZLER intre „one-way communication" ji „two-way communication" in Political decisions in modern Society, Ethics, janv. 1954, 2, II, pp. 45-46.

2 QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. I, cartea II, cap. XX, § 7.

Argumentarea in fata utuii singur auditor 59

insuti.A§adar, in fapt, consensul meu $i al t3u vor avea ca rezultat

adev3n.il1.

Acest fel de a transforma adeziunea unuia singur in semn de adevSr ar fi ridicol, §i aceasta este de altfel §i pSrerea lui Pareto2, dacS interlocutorul lui Socrate ar exprima un punct de vedere strict personal. Ar fi probabil exagerat sS spunem, impreunS cu Goblot, cS „Platon considers cert faptul cS nici un interlocutor nu ar putea rSspunde altfel decat cel pe care el il face sS vorbeascS"3, dar este sigur, in orice caz, cS fiecare interlocutor al lui Socrate este mesagerul, presupus cel mai bun, al deJinStorilor unui punct de vedere determinat §i la care obiectiile trebuie sS fie inlSturate in prealabil pentru a facilita adeziunea publicului la tezele dezvoltate.

Ceea ce confers dialogului, ca gen filosofic, precum §i dialecticii, a§a cum a conceput-o Platon, о forJS remarcabilS, este nu atat adeziunea efectivS a unui interlocutor anume - cSci acesta nu constituie decat un auditoriu particular intr-o infinitate de alte auditorii -, cat adeziunea unui personaj care, oricare ar fi el, nu poate decat sS se incline in fata evidenfei adevSrului, pentru cS convingerea sa rezultS dintr-o confruntare stransS a gandirii sale cu cea a oratorului. Raportul dintre dialog §i adevSr este de a§a naturS, ей E. Dupreel inclinS sS creadS cS Gorgias nu trebuia sS practice,in mod natural dialogul: predilecjia pentru procedeul dialogului ar fi fost, crede el, caracteristic unui adversar al retoricii, partizan al primatului adevSrului unic, §i anume, Hippias din Elis4.

Dialogul scris presupune, mai mult decat dialogul efectiv, cS acest auditoriu unic incarneazS auditoriul universal. Iar aceastS concepfie pare justificatS mai ales atunci cSnd admitem,

1 PLATON, Gorgias, 487 d-e. (Ed. rom.: Ed. 5tiin(ific3 §i EnciclopedicS, Buc., 1975, p. 345; n.t.)

2 V. PARETO, Traite de sodologie gene rale, 1.1, § 612, p. 329.3 E. GOBLOT, La logique des jugements de valeur, p. 17.4 Eugene DUPREEL, Les Sophistes, pp. 76, 77, 260, 263.

60 Cadrele argiiinen tarii

asemenea lui Platon, cS

Argumentarea in fata mini singur auditor 61

exista in om principii interne constrangatoare care il ghideaza in desfa§urarea gandirii sale1.

Argumentarea unui astfel de dialog nu are semnificatie filosofica decSt dac3 pretinde c3 are valoare in ochii tuturor. Se injelege cu u?u- rinta c3 dialectica, la fel cu argumentarea ce vizeaza auditoriul universal, a fost identificata cu logica. Aceasta conceptie apartine stoicilor §i Evului Mediu2. Noi nu vedem in ea decSt о iluzie, sau un procedeu, a сЗгог importanta a fost totu§i incontestabila in dezvoltarea filosofiei absolutiste, care тсеагсЗ prin toate mijloacele sa treaca de la adeziune la adev3r. Adeziunea interlocutorului in dialog i§i trage semnificatia filosofica din faptul ca acesta este considerat о incarnare a auditoriului universal. Admitem c3 auditorul dispune de acelea§i resurse de rationament ca §i ceilalti membri ai auditoriului universal, elementele de apreciere referitoare la singura competent tehnica fiind furnizate de orator sau prezumate a fi din plin la dispozitia auditorului prin pozitia sa sociala.

Nu ar trebui, totu§i, ca adeziunea interlocutorului sa fie obtinuta exclusiv gratie superioritStii dialectice a oratorului. Cel care cedeaza nu trebuie sa fi fost invins intr-o infruntare eristica, ci se considera ca s-a inclinat in fata evidentei adevarului. Inseamna c3 dialogul, a§a cum este el privit aici, nu trebuie s3 constituie о dezbatere, in care convingeri fondate §i opuse sunt ap3rate de catre partizanii lor respectivi, ci о discutie, in care interlocutor» cauta cu onestitate §i f3r3 parti pris cea mai buna solutie a unei probleme controversate. Opunand punctului de vedere eristic punctul de vedere euristic, unii autori contemporani

1 Cf. Ch. PERELMAN, La m£thode dialectique eHe role de l'interlocuteur dans le dialogue, Revue de nietaphisique et de morale, 1955, pp. 26 la 31.

2 Cf. Karl DORR, Die Entwicklung der Dialektik von Platon bis Hegel, Dialectica, vol. 1, n"l, 1947; Richard MC KEON, Dialectic and political thought and action, Ethics, oct. 1954.

62 Cmlrcle argitnicntiv ii

prezinta discutia ca fiind instrumentul ideal pentru a ajunge la concluzii obiectiv valabile1. Se presupune c3, in cadrul discutiei, interlocutorii nu se preocupa decat de a prezenta ?i de a verifica toate argumentele pro §i contra, cu privire la diversele teze in opozitie. Discutia, dusS panS la capSt, ar trebui sS conducS la о concluzie inevitabilS §i unanim admisS, dacS argumentele, presupuse a avea aceeaji greutate pentru toti, sunt dispuse ca pe talerele unei balante. In dezbatere, dimpotriva, fiecare interlocutor nu ar avansa decat argumente favorabile tezei sale §i nu s-аг preocupa de argumentele care ii sunt defavorabile decat pentru a le respinge sau pentru a le limita consecintele. Omul cu parti pris-uri este deci subiectiv §i pentru cS s-a declarat astfel §i pentru cS nu mai poate pune in valoare decat acea parte a argumentelor pertinente care ii este favorabilS, celelalte rSmanand, ca sS spunem aja, inghetate §i neapSrand in dezbatere decat dacS adversarul le avanseazS. Cum acesta din urmS este de presupus cS adopts aceea§i atitudine, este normal ca discutia sS fie prezentatS ca о cSutare sincerS a adevSrului, in timp ce, in cadrul dezbaterii, fiecare este preocupat mai ales de triumful propriei sale teze.

DacS, in mod ideal, distinctia este utilS, ea nu permite totu$i sS-i considerSm pe participant^ la о discutie dezinteresatS drept mesageri ai auditoriului universal decat dacS intermediazS о generalizare foarte curajoasS §i doar in virtutea unei viziuni destul de schematice a realitStii s-ar putea asimila determinarea greutStii argumentelor unei cantSriri de lingouri. Pe de altS parte, cel саге арЗгЗ un punct de vedere anume este, adesea, convins cS e vorba despre cea mai bunS, in mod obiectiv, tezS §i cS triumful sSu este cel al cauzei bune.

De altfel, practic, aceastS distinctie intre discutie §i dezbatere pare in nenumSrate intalniri greu de precizat. Intr-adevSr, in majoritatea cazurilor, ea se bazeazS pe intentia pe саге о acordSm, pe drept sau pe nedrept, participanfilor la dialog, intentie care, §i ea, poate varia pe parcursul acestuia. Doar in cazuri privilegiate in care atitudinea participanfilor este reglatS

1J Cf. A. C. BAIRD, Argumentation, Discussion and Debate, p. 307.

Argumentarea hi fata unui singur auditor 63

de cStre institujii, le putem cunoa§te dinainte intenjiile: in procedure judiciarS, §tim cS avocatul fiecSrei pSrfi tinde mai pufin sS se 13mureasc3 decSt sS dezvolte argumente in favoarea unei teze. FixSnd punctele de dezbStut, dreptul favorizeazS aceastS atitudine unilateral, aceste luSri de pozijie, pe care cel ce pledeazS trebuie doar s3 le susJinS in mod constant impotriva adversarului s3u. In numeroase alte cazuri, institujiile intervin de о manierS mai discrete, deji eficientS: cSnd un recipiendar арЗгЗ о tezS impotriva membrilor unui juriu care о criticS, cand un membru al Parlamentului арЗгЗ programul partidului s3u. In sfarfit, aceasta atitudine poate rezulta din angajamente luate de cStre orator: dac3 acesta a promis cuiva c3-i sustine candidature in fata unei comisii competente, dialogul pe care il va avea cu membrii acestei comisii competente va fi, de fapt, mai mult о pledoarie decat о cSutare a adevSrului - in acest caz determinarea celui mai bun candidat.

Se observS ей, exceptand situafia in care ftim din ce motiv - institutional sau altul - atitudinea participanjilor este cea a apSrSrii fi, pe cale de consecinta, implies dorinta de a pune adversarul in incurcatura, distinctia neta intre un dialog care tinde c3tre adev3r fi un dialog care ar fi о succesiune de pledoarii este greu de mentinut. Ea nu s-ar putea sustine decat mijlocind о distincjie, prealabila fi certa, intre adev3r fi eroare, distinctie pe care, exceptand reaua-credinta dovedita, existenta insafi a discutiei о face greu de stabilit.

Dialogul euristic, in care interlocutorul este о incarnare a auditoriului universal, dialogul eristic, care ar avea scopul de a-l domina pe adversar, nu sunt, atat unui, cat fi celaialt, decat cazuri exceptional; in dialogul obifnuit, participant» tind pur fi simplu s3-fi persuadeze auditoriul in vederea determinarii unei actiuni imediate sau viitoare: pe acest plan practic se desf3foara majoritatea dialogurilor noastre zilnice. Este de altfel curios de subliniat c3 aceasta activitate cotidiana de discutie persuasiva este cea care a atras cel mai putin atentia teoreticienilor: majoritatea autorilor de tratate de retorica о considerau straina de discipline lor. Filosofii care se ocupau de dialog о priveau in general sub aspectul s3u privilegiat in care interlocutorul

64 Cmlrcle argitnicntiv ii

incarneaza auditoriul universal; sau chiar sub aspectul mai psihologie, dar fi mai fcolaresc, al dialogului eristic, dominat de preocuparea a ceea ce Schopenhauer1 numefte „Rechthaberei". A. Reyes a notat pe drept2 c3 discursul privat constituie un teren contiguu celui al retoricii antice; de fapt, in cursul discutiilor zilnice are argumentarea cele mai multe ocazii sa se exerseze.

S3 adaug3m c3, chiar fi atunci cand auditorul unic, fie auditorul activ al dialogului, fie un auditor tacut c3ruia i se adreseaza oratorul,

1 SCHOPENHAUER, ed. Piper, vol. 6: Eris. dialektik, p.394. (Ed. rom.: p. 24; u.t.)2 A. REYES, El Desliude, p. 203.

65 Cadrele arginuenhvii

este considerat drept incarnarea unui auditoriu, nu este intotdeauna un auditoriu universal. El poate fi de asemenea - fi chiar foarte adesea - incarnarea unui auditoriu particular.

Acest lucru este evident adev3rat atunci cand auditorul unic reprezinta un grup al c3rui delegat este, purtatorul de cuvant, in numele c3ruia va putea lua decizii. Dar mai avem fi cazul in care auditorul este considerat un efantion al unui intreg gen de auditori. Profesorul va putea alege, pentru a i se adresa, pe studentul care ii pare a fi cel mai putin dotat, sau pe studentul cel mai inteligent, sau pe studentul cel mai putin bine plasat pentru a-1 auzi.

Alegerea auditorului unic care va incarna auditoriul este deter- minatS de scopurile pe care fi le fixeaz3 oratorul, dar fi de ideea pe care fi-o face despre modul in care trebuie s3 fie caracterizat un grup. Alegerea individului care incarneaza un auditoriu particular influenteaza adesea procedeele argumentarii. Dac3 Bentham1 aproba traditia respectata la Camera Comunelor de a se adresa prefedintelui, este pentru a face dezbaterile cat mai politicoase posibil. Auditorul unic este in acest caz ales nu pentru calitatile, ci pentru funcjiile sale; este alegerea care il angajeaz3 cel mai putin pe orator fi care dezvaiuie cel mai putin opinia pe care acesta о are despre auditoriu.

Nu la fel stau lucrurile in cazul celorlalte alegeri: individul ales pentru a incarna auditoriul particular c3ruia ne adres3m divulga, pe de о parte, ideea pe care ne-o facem despre acest auditoriu, iar pe de alta parte, scopurile pe care sper3m s3 le atingem. Cand se adreseaz3 lui H£lene, Ronsard vede in ea incarnarea tuturor tinerelor pentru care se folosefte sfatul „Cueillez d£s aujourdhuy les roses de la vie/ Culege de-astazi trandafirii viefii"2. Dar, adresat lui Нё1ёпе, acest sfat pierde orice pretenjie didactica pentru a nu mai fi decat reflectarea unei emojii, a unei simpatii, ba chiar a unei speranje. Reg3sim aceasta tehnica de-a lungul intregii istorii literare fi politice. Cu totul rar

1 BENTHAM, 1.1: Tacticjue des assemblies politiques diliberantes, p. 391.2 RONSARD, Bibl. de la P!£iade, vol. I, liv. II, XLIII, p. 260.

66 Ccnirele arguim'iitani

este discursul publicat al c3rui destinatar individualizat nu ar trebui s3 fie considerat ca incarnarea unui auditoriu particular anume.

§ 9. Deliberarea cu sine insuf iSubiectul care delibereazS este considerat adesea ca о

incarnare a auditoriului universal.Intr-adevSr, se pare c5 omul dotat cu ratiune, care incearcS

s5-fi fac5 о convingere, nu poate decat sS nu se sinchiseasc5 de toate procedeele care vizeaz5 cSftigarea celuilalt: el nu poate fi, se crede, decSt sincer cu el insufi fi este, mai mult decSt oricine, capabil sS demonstreze valoarea propriilor sale argumente. „Acordul cu voi infiv5 fi vocea permanents a ratiunii, a voastrS, nu a altora" 1, este pentru Pascal cel mai bun criteriu de adevSr; este acelafi de care se servefte Descartes in Meditatiile sale2, pentru a trece de la rationamentele care 1-au convins pe el insufi la afirmatia cS „a ajuns la о cunoaftere sigurS fi evidentS a adevSrului". In opozifie cu dialectica, care ar fi tehnica controversei cu alteritatea §i cu retorica, tehnica discursului adresat unei multimi, logica se identifies, pentru Schopenhauer 3

ca §i pentru J. S. Mill4, cu regulile aplicate pentru a conduce propria gandire. AdicS, in acest din urmS caz, spiritul nu ar fi preocupat de a pleda, de a cSuta numai argumente ce favorizeazS un punct de vedere anume, ci de а-i reuni pe toti cei care prezintS о oarecare valoare in ochii sSi, fSrS a trebui sS treacS pe vreunul sub tScere ?i, dupS ce va fi cantSrit ceea ce este pro fi ceea ce este contra, s5 decidS, cu mana pe inim3, pentru solutia care i se pare cea mai bun5. Afa cum nu se acordS о importantS egalS

1 PASCAL, Bibl. de la Pleiade, Pensees, p. 891 (260. ed. Brunschvicg). (Ed. rom.: Aion, Oradea, 1998, pp. 265-266; u.l.)

2 Cf. Prefata autorului cStre cititor.3 SCHOPENHAUER, ed. Brockhaus, vol. 3: Die Welt als Wille intd Vorslellung, 2.Band, cap. IX, p. 112.

4 J. S. MILL, Un sisteni de logicii, vol. I, lntroducere, p. 5.

Deliberarea cu sine insu$i 67

argumentelor desfSfurate in fedintS publics fi celor care sunt prezentate in comitet secret, tot astfel secretul deliberSrii intime pare a fi garantul sinceritStii fi al valorii acesteia. Astfel Chaignet, in ultima lucrare in limba francez^ care a considerat retorica drept о tehnicS a persuasiunii, о opune pe aceasta convingerii in termenii urmStori:

Atunci cand suntem convin§i, nu suntem invm§i decat de noi injine, de propriile noastre idei. Cand suntem persuadati, suntem intotdeauna invin§i de alteritate1.lndividualismul autorilor care acord5 о preeminent^ net5

modului de a ne conduce propriile ganduri §i il considers ca fiind singurul demn de interesul filosofului - discursul adresat celuilalt nefiind decat aparentS §i inêlStorie - s-a manifestat pentru multi intr-o notS de discreditare nu numai a retoricii, ci, in general, a oricSrei teorii a argumentSrii. Ni se pare, dimpotrivS, c5 avem tot interesul s5 considerSm deliberarea intimS drept о specie particulars de argumentare. Neuitand caracterele proprii deliberSrii intime, considerSm totuji cS avem mult de ca§tigat dacS nu neglijSm aceastS opinie a lui Isocrate:

Argumentele prin care ii convingem pe ceilalfi vorbind sunt aceleaji cu cele pe care le utilizSm atunci cand reflectSm; noi ii numim ora tori pe cei care sunt capabili sS vorbeascS in fata multimii §i ii considerSm avizati pe cei care pot vorbi despre afaceri cu ei in§i§i in maniera cea mai judicioasS2.Foarte adesea, de altfel, о discutie cu celSlalt nu este decat

un mijloc pe care il utilizSm pentru a ne lSmuri mai bine. Acordul cu sine insuji nu este decat un caz particular al acordului cu ceilalti. De aceea, din punctul nostru de vedere, analiza argumentSrii adresate celuilalt este cea care.ne va face sS intelegem cel mai bine deliberarea cu noi inline §i nu invers.

Intr-adevSr, nu se poate oare distinge, in deliberarea intimS, о reflectie care ar corespunde unei discufii §i о alta care nu ar fi decat о cSutare de argumente in favoarea unei pozitii adoptate dinainte? Putem avea incredere deplinS in sinceritatea subiectului

1 A. Ed. CHAIGNET, La rhetorique et son histoire, p. 93.2 ISOCRATE, Discursuri: Nicocles, § 8.

68 Ccnirele arguim'iitani

care delibe- reazS pentru a ne spune dacS este in cSutarea celei mai bune linii de conduits, sau dacS elaboreazS о pledoarie intimS? Psihologia profunzimilor ne-a invSJat sS nu avem incredere nici in ceea ce pare indubitabil pentru propria noastrS con$tiinJ5. Dar distincfiile pe care ea le stabile§te intre rajiuni ji raJionalizSri nu pot fi infelese dac3 deliberarea

Deliberarea cu sine msufi 69

nu este tratatS ca un caz particular de argumentare. Psihologul va spune ей motivele invocate de subiect, pentru a-§i explica conduita, constituie rationalizari, dac3 ele diferS de mobilele reale care 1-au determinat s3 actioneze §i pe care subiectul le ignorS. Cat despre noi, vom lua termenul de rationalizare intr-un sens mai larg f3r3 s3 ne legSm de faptul c3 subiectul ignorS, sau nu, adevSratele motive ale conduitei sale. Dac3 pare ridicol, la prima vedere, ca о fiinja ponderata care, dup3 ce a acfionat din motive foarte „rezonabile", se str3duie§te s3 dea, in forul s3u intim, motive cu totul diferite actelor sale, mai putin verosimile, dar саге о plaseazS intr-o luminS mai frumoasS1, о astfel de rationalizare se explicS perfect atunci cand este privitS ca о pledoarie anticipate in folosul celorlalfi, care poate fi de altfel special adaptate cutSrui sau cutSrui auditor prezumat. Aceasta con§tientizare nu inseamna nicidecum, a§a cum crede Schopenhauer2, c3 „intelectul" nostru nu face decat sa camufleze adevSratele motive ale actelor noastre care ar fi, §i ele, irationale. Este posibil ca unele acte sa fi fost gandite perfect §i ca ele s3 fi avut alte motive decat cele pe care incerc3m, ulterior, s3 le facem admise de con§tiinta noastra. Cei care nu v3d, sau nu admit importanta argumentarii nu-§i pot explica abstractizarea care nu ar fi pentru ei decat umbra unei umbre.

Se pare сЗ о comparatie cu situafia de mai jos, descrisa de J. S. Mill, ne va permite s3-i apreciem mai bine efectul:

ToatS lumea, ne spune el, cunoa§te sfatul dat de lordul Mansfield unui om cu un foarte bun simt practic care, fiind numit guvernator al unei colonii, f3r3 experienta proceselor judiciare §i f3r3 cuno§tinte de drept, avea de prezidat о curte de justice. Sfatul era ca decizia sa fie data cu fermitate c3ci ar putea fi justa, dar s3 nu se aventureze niciodata sa-?i

1 R. CRAWSHAY-WILLIAMS, The comforts of unreason, pp. 74 §i urm.2 SCHOPENHAUER, 6d. Brockhaus, vol. VI:

Parerga fi Paralipomeua, II, chap. VIII; „Zur Ethik", § 118, p.249 (Ed. rom.: Alfa, la5i, 2011, p. 234; n.t.)

70 Cadrele argiinieiitdrii

expuna argumentele, pentru c3 ele ar fi aproape f3ra exceptie rele1.De fapt, dac3 sfatul lordului Mansfield a fost bun, a fost

pentru c3, dup3 ce pre§edintele ar fi judecat echitabil, doar asistentii lui i-ar fi putut „rationaliza" verdictul, precedandu-1 de considerente ignorate de guvernator, dar mai conforme cu legislatia in vigoare decat argumentele care ar fi motivat decizia acestuia. Se intampia, de altfel, foarte des, $i nu este neapSrat regretabil, ca chiar §i un magistral care cunoa$te dreptul s3-$i formuleze judecata in doi timpi, concluziile fiind mai intai inspirate de ceea ce i se pare lui a fi cel mai potrivit simtului s3u de echitate, motivatia tehnica nevenind decat in plus pe langS aceasta. Trebuie s3 conchidem in acest caz c3 decizia a fost luata f&rh nici о deliberare prealabila? Nicidecum, c3ci ceea ce este pro $i ceea ce este contra ar fi putut fi cantarite cu cea mai mare grija, dar in afara unor consideratii de tehnica juridicS. Aceasta nu intervine decat pentru a justifica decizia in fata unui alt auditoriu' §i nicidecum, dup3 cum explicS Mill, pentru a formula intr-un mod expert principiile generale despre care guvernatorul avea о impresie destul de vag3. Scientismul lui Mill, care il face s3 conceapa totul in functie de un singur auditoriu, auditoriul universal, nu ii permite s3 furnizeze о explicatie adecvata a fenomenului.

Argumentarile noi, ulterioare deciziei, pot consta in inserarea concluziei intr-un cadru tehnic, ca in cazul pe care tocmai 1-am citat; ele pot fi nontehnice, ca in aceasta povestire a lui Antoine de La Salle1, in care un nobil §i sotia sa stau la taifas in timpul noptii. Nobilul trebuie sa aleaga intre a-§i sacrifice ora§ul §i a-§i sacrifica fiul. Decizia nu este de discutat, dar cu toate acestea Antoine de La Salle da о important deosebita cuvintelor sotiei, pe care le reda in cele mai mici detalii. Aceste cuvinte transforma felul in care este privita decizia: femeia ii da

1 Analizat de E. AUERBACH, Mimesis, pp. 234-235. (Le r£confort de Madame du Fresne, publicat de J. NEVE, Antoine de La Salle, pp. 109-140.)

Deliberarea cn sine nisitfi 71

sotului orgoliul de sine, echilibrul, increderea, consolarea §i ea este aceea care pune ordine in ideile acestuia, ea integreaza decizia intr-un cadru, intarind-o astfel. Ea acfioneaza precum teologul care furnizeaza dovezile rajionale ale unei dogme in care toji credincio§ii credeau deja dinainte.

Viafa politica ofera, de asemenea, situajii in care justificarea unei decizii este ajteptata cu nerabdare, pentru c3 de aceasta justificare va depinde adeziunea opiniei publice. Cu ocazia inlaturarii regelui negru Seretse, presa anunta c3 guvemul britanic, f3r3 a-§i modifica in vreun fel decizia, ar face о concesie opiniei publice dind acestei decizii о justificare mai buna fi mai detaliatS, adic3 una care s3 poata fi admis3 de c3tre auditoriul caruia i se adresa ea.

Aceasta preferinta pentru anumite argumente poate rezulta din aceea c3 auditorul dorefte s3 aiba la dispozitia sa argumente care ar fi valabile pentru un alt auditoriu, ba chiar pentru auditoriul universal, care ar putea fi deci transferabile intr-o situatie modificata.

Reiese din tot ceea ce tocmai am spus in legatura cu auditoriile c3, din punctul nostru de vedere, valoarea retorica a unui enunt nu ar putea fi anihilata de faptul c3 ar fi vorba despre о argumentare considerata ca fiind construita ulterior, cand decizia intima era luata, sau de faptul c3 este vorba de о argumentare bazata pe nifte premise la care oratorul insufi nu adera. In aceste dou3 cazuri distincte, defi legate printr-un anumit artificiu, reproful de nesinceritate, de ipocrizie, va putea fi facut de catre un observator, sau de catre un adversar. Dar nu va fi aici decat un mijloc de descalificare al carui efect nu se pastreaza decat dac3 cineva se plaseaza intr-o perspectiva cu totul diferita de a noastra; cel mai adesea, de altfel, aceasta perspectiva este bazata pe о conceptie bine definita despre real sau despre persoana.

Teza noastra este c3, pe de о parte, о credinta odata stabilita poate oricand s3 fie intensificata, iar pe de alta parte c3 argumentarea este in functie de auditoriul caruia ne adresam. In consecinta, este firesc ca cel care a dobandit о anumita convingere s3 se straduiasca s3 о intareasca faj3 de el insufi fi

72 Cadrele argiinieiitdrii

mai ales fata de atacurile care ar putea veni din exterior; este normal ca el s3 aiba in vedere toate argumentele susceptibile s3 о intareasca. Aceste noi argumente pot intensifica convingerea, о pot proteja impotriva unor atacuri la care nu ne gandisem de la inceput, ii pot preciza efectul.

Pe de alta parte, doar atunci cand oratorul se adreseaza unui auditoriu c3ruia este de presupus сЗ-i apartine - fi este evident cazul auditoriului universal -, orice discordanta intre argumentele care 1-au convins pe el insufi fi cele pe care le profereaza i-аг putea fi reprofata. Dar, chiar fi in acest caz privilegiat, nu este exclus ca convingerea intima a oratorului s3 se bazeze pe elemente care ii sunt proprii - precum о intuitie incomu'nicabila - fi ca el s3 fie obligat s3 recurga la о argumentare pentru a impart3fi credinta pe care acestea i-au creat-o.


In concluzie, dac3 studiul argumentarii ne permite s3 intelegem motivele care au incitat atatia autori s3 acorde deliberSrii intime un statut privilegiat, chiar el ne furnizeaza mijloacele de a distinge diversele tipuri de deliberare §i de a intelege, totodata, ceea ce este intemeiat in opozitia dintre ratiuni §i rationalizari, pe de о parte, §i interesul real care se acorda, din punct de vedere argumentativ, acestor rationalizari mult prea disprehiite.

§ 10. Efectele argumentarii

Scopul oric3rei argumentari, am spus, este de a provoca sau de a spori adeziunea spiritelor la tezele prezentate asentimentului lor: о argumentare eficace este cea care reu§e§te s3 creasca aceasta intensitate de adeziune .astfel incat s3 declan§eze la auditori actiunea prev3zut3 (actiune pozitiva sau retinere), sau, cel putin, s3 le creeze о inclinatie catre actiune, care se va manifesta la momentul oportun.

Elocvenfa practica, care comporta genurile judiciar §i deliberativ, era campul de predilectie unde se infruntau p3rtile dintr-un proces §i oamenii politici саге арЗгаи, argumentand, teze opuse §i uneori chiar contradictorii. In aceste intreceri oratorice adversarii incercau s3 ca§tige adeziunea auditoriului lor in Ieg3tur3 cu subiecte controversate, in care pro §i contra g3seau adesea ap3r3tori tot atat de abili §i, aparent, tot atat de onorabili.

Detractorii retoricii - pentru care nu exista decat un adev3r, in orice problema - deplangeau о astfel de stare de lucruri: dup3 ei, protagoni§tii i§i conduceau argument3rile divergente cu ajutorul rajionamentelor а сЗгог valoare probanta nu putea fi decat iluzorie. Retorica demn3 de un filosof, ne spune Platon in Phaidros, cea care ar ca§tiga prin rafiunile sale pe zeii in§i§i, ar trebui, dimpotriva, s3 se plaseze sub semnul adev3rului. Iar, dou3zeci de secole mai tarziu, Leibniz, care i§i da seama de faptul c3 cunoa§terea uman3 este limitata §i adesea incapabila s3 furnizeze dovezi suficiente pentru adev3rul oric3rei aserjiuni, dorea cel pufin ca gradul de asentiment acordat oric3rei teze s3 fie proportional cu ceea ce indic3 calculul probabilitajilor sau al

74 Cadrele argamentdrii

presupozijiilor1.Atacurile din partea filosofilor al сЗгог obiect a fost teoria

persuasiunii rationale, dezvoltata in lucr3rile de retorica, рЗгеаи de altfel cu atat mai intemeiate, cu cat obiectul argumentarii se limita, pentru teoreticieni, la chestiuni pe care am putea sa le reducem la probleme de conjectura §i de calificare. Problemele de conjectura privesc faptele, fapte trecute din dezbaterile judiciare, fapte viitoare din dezbaterile politice: „X a s3var§it faptele care i se reproseaza?", „Сиtare act va antrena sau nu cutare consecinta?", iata tipul de intrebari pe care le calificam drept conjecturale. in problemele de calificare, ne intrebam dac3 cutare fapt poate fi calificat in cutare sau cutare fel. In ambele cazuri, рЗгеа scandalos c3 putea fi ap3rat cu onestitate mai mult de un punct de vedere. Revenea filosofului, care studia intr-un mod dezinteresat problemele de ordin general, s3 ofere §i s3 justifice acest punct de vedere. Concluziile practice care ar trebui trase din studierea faptelor s-аг impune de la sine oric3rui spirit cu judecata.

Intr-o astfel de perspectiva, argumentarea, a§a cum о intelegem noi, nu mai are justificare. Faptele, adev3rurile sau m3car aparenta adev3rurilor, supuse calculului probabilitatilor, triumfa de la sine. Cel care le prezinta nu joac3 nici un rol esential, demonstrable sale sunt atemporale §i nu este cazul s3 distingem auditoriile сЗгога ne adres3m, pentru c3 toate sunt presupuse a se inclina in fata a ceea ce este obiectiv valabil.

§i, f3r3 nici о indoiala, in domeniul §tiintelor pur formale, precum logica simbolic3 sau matematica, ca §i in domeniul pur experimental, aceasta fictiune, care izoleaz3 subiectul care cunoa§te de fapt, de adevlr sau de probabilitate, prezinta avantaje indiscutabile. De aceea, pentru c3 aceasta tehnica ,,obiectiv3" reu§e§te in §tiint3, avem convingerea c3 utilizarea sa este, de asemenea, legitima §i in alte domenii. Dar acolo unde nu exista un acord, chiar §i la persoane competente in materie, ce este, dac3 nu un procedeu de exorcizare, aceasta afirmaîe c3 tezele

1 LEIBNIZ, ed. Gerhardt, vol. V: Nouvenux essais sur I’eiitciidemenl, pp. 445-448. (Ed. rom.: ALL Educational, Buc., 2003, p. 397-398; n.t.)

Efectele argumentarii 75

preconizate sunt manifestarea unei realitati sau a unui adev3r in fata сЗгога un spirit neprevenit nu poate decat s3 se incline?

Se pare, dimpotriva, c3 risc3m mai putin s3 simplificam §i s3 deformSm situatia in care se efectueaza procesul argumentativ dac3 consideram caz particular, de§i foarte important, pe acela in care dovada adev3rului sau probabilitatea unei teze pot fi administrate in interiorul unui domeniu circumscris din punct de vedere formal, Stiinjific sau tehnic, de c3tre toji interlocutorii, de comun acord. Doar atunci posibilitatea de a aduce probe pro $i contra este semnul unei contradicjii care trebuie eliminate. In celelalte cazuri, posibilitatea de a argumenta astfel incat s3 ajungem la concluzii opuse implied tocmai faptul c3 nu ne g3sim in aceasta situatie particular pe care uzajul §tiintelor ne-a f3cut-o familiar3. Avem aceea§i situatie cand argumentarea tinde s3 provoace о acjiune care rezulta dintr-o alegere deliberata intre mai multe posibile, f3r3 s3 existe un acord prealabil asupra unui criteriu ce permite ierarhizarea solujiilor.

Filosofii, care se indignau c3 exista posibilitatea de a nu ne comporta conform concluziei ее рЗгеа singura rationaia, au fost obligati s3-§i completeze viziunea despre om dotandu-1 cu pasiuni §i interese capabile s3 se opun3 preceptelor ratiunii. Ca s3 relu3m distinctia pascalian3, actiunii asupra intelectului i se vor ad3uga mijloacele de a actiona asupra vointei. In aceasta perspectiv3, in timp ce sarcina filosofului, in m3sura in care el se adreseaza unui auditoriu particular, va fi de a potoli pasiuni care sunt proprii acestuia din urm3, astfel incat s3 faciliteze aprecierea ,,obiectiv3" a problemelor in discufie, cel care vizeaz3 о acfiune precisa, care s3 se declan§eze la momentul oportun, va trebui, dimpotriva s3 starneasc3 pasiunile, s3 emojioneze pe auditori, astfel inc3t s3 determine о adeziune suficient de intensa, capabila s3 invinga totodata inevitabila inerjie §i forfele care acfioneaza intr-un sens diferit de cel dorit de orator.

Ne putem intreba dac3 existenfa la acel Aristotel din ambele tratate consacrate argumentarii, Topica §i Retorica, unui referindu-se la discujia teoretica a tezelor, celaialt Jinand cont de particularit3£ile auditoriilor, nu a favorizat aceasta distincjie tradifionala intre acjiunea asupra intelectului §i cea asupra

76 Cadrele argamentdrii

voinfei. in ceea ce ne prive§te, credem c3 aceasta distincjie, саге о prezinta pe prima total impersonala §i atemporala, iar pe cea de-a doua cu totul irationala, este fondata pe о егоаге §i conduce la un impas. Eroarea consta in a concepe omul ca fiind constituit din facultati complet separate. Impasul consta in a priva actiunea fondata pe alegere de orice justificare rationala §i de a face sa fie absurd, prin aceasta, exercitiul libertatii umane. Singura argumentarea, in cadrul c3reia deliberarea constituie un caz particular, permite intelegerea deciziilor noastre. Acesta este motivul pentru care vom privi argumentarea mai ales in efectele sale practice: indreptata spre viitor, ea i§i propune s3 provoace о actiune sau s3 ne preg3teasc3 pentru ea, actionand prin mijloace discursive asupra spiritului auditorilor. Acest mod de a о privi va permite intelegerea mai multor particularitati ale sale §i mai ales intelegerea interesului pe care il prezinta pentru ea genul oratoric pe care anticii 1-au numit epidictic.

§ 11. Genul epidictic

Aristotel §i toti teoreticienii care se inspira din el fac loc, in tratatele lor de Retorica, alaturi de genurile oratorice deliberativ §i judiciar, genului epidictic.

Acesta din urm3 s-a afirmat, incontestabil, cu vigoare. Majoritatea capodoperelor elocintei §colare, elogiile §i panegiricele unui Gorgias sau Isocrate, discursuri ceremonioase, celebre in toata Grecia, consti- tuiau discursuri din genul epidictic. Contrar dezbaterilor politice §i judiciare, adev3rate batalii in care doi adversari incercau, pe subiecte controversate, s3 ca§tige adeziunea unui auditoriu care decidea rezultatul unui proces sau al unei actiuni de intreprins, discursurile epidictice nu erau nimic din toate acestea. Un orator solitar care, adesea, nici m3car nu арЗгеа in fata publicului, ci se muljumea s3 fac3 s3 circule disertatia sa scrisa, prezenta un discurs la care, nimeni nu se opunea, pe subiecte care nu рЗгеаи discutabile §i сЗгога nu li se vedea nici о consecinta practica. Fie c3 este vorba de un elogiu funebru sau de cel al unui ora§ in fata locuitorilor lui, de un subiect lipsit de actualitate, precum exaltarea unei virtuti sau a

Efectele argumentarii 77

unei divinitati, auditorii nu jucau acolo, dup3 teoreticieni, decat rol de spectatori. Dup3 ce il ascultau pe orator, nu le гЗтапеа decat s3 aplaude §i s3 piece. Aceste discursuri formau de altfel о atractie de calitate la serbarile care ii reuneau


periodic pe locuitorii unui ora§ sau pe cei din mai multe cetati, iar efectul lor cel mai vizibil era acela de a face ilustru numele autorului. Un astfel de discurs ceremonios era apreciat asemenea operei unui artist, a unui virtuoz, dar se vedea in aceasta apreciere flatanta un final, §i nu consecinta faptului c3 oratorul atinsese vreun scop. Discursul era tratat asemeni spectacolelor de teatru sau intrecerilor de atletism, al сЗгог scop рЗгеа a fi punerea in valoare a participanjilor. Caracterul s3u particular facuse ca studierea lui s3 fie 13sat2 in seama gramaticienilor de catre retorii romani care !§i exersau elevii in celelalte dou2 genuri, considerate ca tinand de elocventa practica1. El prezenta, pentru teoreticieni, о form3 degradata de elocventa care nu c3uta decat s3 plac3, s3 sco3t3 in evidenta, !mpodobindu-i cu fapte incontestabile sau, cel pufin necontestate2. Nu !nseamn3 c3 anticii nu vor fi v3zut §i alta finalitate a discursului epidictic. Pentru Aristotel, oratorul i§i propune s3 atinga in functie de genul de discurs scopuri diferite, in cel deliberativ, recomandand utilul adic3 ceea ce este cel mai bun, in judiciar pledand pentru ceea este drept, iar, in epidictic, care se осирЗ de elogiu §i de blam, neavand a se ocupa decat de ceea ce este frumos sau urat. Este vorba deci de recunoa§terea valorilor. Dar notiunea de judecata de valoare, ca §i cea de intensitate a adeziunii lipsind, teoreticienii discursului, urmandu-1 pe Aristotel, amesteca mereu ideea de frumos, obiect al discursului, echivalenta de altfel cu cea de bine, cu ideea valorii estetice a discursului !nsu§i3.

Prin aceasta, genul epidictic рЗгеа a tine mai mult de literatur3 decat de argumentare. In acest fel a contribuit

1 QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. I, cartea II, cap. I, §§ 1, 2, 8, 9. Cf. A. Ed. CHAIGNET, La rlietoriqiie et son histoire, p. 235.

2 Cf. Aubrey GWYNN, Roman education from Cicero to Quintilian, pp. 98-99.

3 Cf. ARISTOTEL, Retorica, cartea I, cap. 3,1358 b, 2.7 §i 1358 b, 20-29. V. mai sus auditoriul ca spectator in § 4: Auditoriul in calitate de

construcjie a oratorului.

Gemil epidictic 79

diferentierea genurilor la dezagregarea ulterioara a retoricii, c3ci primele dou3 genuri au fost anexate de filozofie §i de dialectica, al treilea fiind inglobat in proza literar3. §i Wbately in secolul al XlX-lea ii va repro§a lui Aristotel c3 i-a atribuit prea multa importanta1.

Or, noi credem cS discursurile epidictice constituie о parte centrals a artei de a persuada §i incapacitatea de a intelege, manifestatS in privinja lor, rezulta dintr-o falsS concep(ie despre efectele argumentSrii.

Eficacitatea unui expozeu, care tinde sS obtinS din partea auditorilor о adeziune satisfScStoare la tezele care li se prezintS, nu poate fi apreciatS decat dupS scopul pe care §i-l propune oratorul. Intensitatea adeziunii care trebuie objinutS nu se limiteazS la producerea unor rezultate pur intelectuale, la faptul de a declara сЗ о tezS pare mai probabilS decat alta, ci va fi adesea amplificatS panS cand actiunea, pe care ar trebui sS о declan§eze, s-ar produce. Demostene, considerat unui dintre modelele oratoriei clasice, §i-a consacrat majoritatea eforturilor nu numai scopului de a obtine din partea atenienilor ca ace§tia s3 ia decizii conforme cu dorintele sale, ci §i de а-i presa, prin toate mijloacele, ca aceste decizii, odatS luate, sS fie executate. Voia, intr-a- devSr, ca lupta atenienilor cu Filip ,,s3 nu fie dusS numai cu decrete §i scrisori, ci §i prin fapte"2. El trebuia s3 aminteascS in mod constant concetStenilor sSi:

(...) un decret nu reprezintS nici о valoare prin el insuji fSrS о neclintitS voin)3 din partea voastrS de a indeplini cu zel ceea ce s-a hot3rSt prin el, c3ci dac3 decretele ar avea puterea s3 v3 sileascS s3 v3 faced datoria sau s3 indeplineascS ele insele faptele in vederea сЗгога au fost intocmite, nici voi, dup3 ce ati votat atat de multe decrete, n-ati fi ajuns la a§a de neinsemnate rezultate, sau mai bine zis

1 Richard D. D. WHATELY, Elements of Rhetoric, Part. Ill, cap. I, § 6, p. 190.2 DEMOSTENE, Harangues et plaidoyers politiques, t.I: Premiere

philippique, § 30. (Ed. rom.: Edit, pentru LiteraturS, Buc., 1969, § 30; n.t.)

Gemil epidictic 80

la nimic3.Decizia luatS se afl3, ca s3 spunem a§a, la jum3tatea

drumului dintre dispozitia pentru actiune §i acfiunea ins3§i, dintre speculatia purS §i actiunea eficientS.

Intensitatea adeziunii, tintind cStre actiunea eficienta, nu poate fi mSsuratS prin gradul de probabilitate acordat tezei admise, ci mai degrabS prin obstacolele pe care actiunea le dep3§e§te, prin sacrificiile §i alegerile pe care le antreneazS §i a cSror justificare este permisS de adeziune. Existenta unui interval de timp, mai mare sau mai mic, intre

3 Idem, Troisieme Olyiithieune, § 14. (Ed. rom.: Olintica a trcia, § 14; n.t.)

81 Cadrele arguiiientdrii

momentul adeziunii §i cel al actiunii pe care ea ar trebui s3 о suscite1, explica indeajuns intervenjia in dezbaterea, considerata anterior inchisa, a unor valori uitate sau minimalizate, a unor elemente noi care au aparut probabil dupa luarea deciziei. Aceasta interferenta, care are cu atat mai multe §anse s3 se produca cu cat situatia a evoluat intre timp, antreneaza о dubla consecinta: pe de о parte, m3sura eficacitatii unui discurs este aleatorie, pe de alta, adeziunea pe care el о provoaca poate fi interisificata mereu cu folos. Din aceasta perspective este discursul epidictic semnificativ §i important pentru argumentare, fiindca el intensifica о tendinta spre actiune, crescand adeziunea la valorile pe care le exalta. Pentru ca reputatia oratorului nu este scopul exclusiv al discursurilor epidictice, ea fiind cel mult о consecinta a lor, poate fi pronuntat un elogiu funebru far3 lipsa de decenta, in fata unui mormant proaspat deschis, iar un discurs de inmormantare poate viza altceva decat gloria unui predicator.

Am incercat sa ar3tam c3 oratia funebra a grecilor s-a transformat odata cu cre§tinismul in mijloc de indreptare2. De

1 Dac3 timpul scurs diminueaz3 in general efectul discursului, situatia nu st3 mereu astfel. Psihologii americani au avut surpriza de a decela, in anumite cazuri, un efect intarziat, „sleeper effect". Cf. С. I. HOVLAND, A. A. LUMSDAINE §i F. D. SHEFFIELD, Experiments on Mass Communication, pp. 71, 182, 188-200. Pentru interpretarea fenomenului: cf. С. I. HOVLAND §i W. WEISS, The influence of source credibility on communication effectiveness, Publ. Op. Quaterly, 1952,15, pp. 635-650; H. C. KELMAN §i С. I. HOVLAND, „Reinstatement" of the Communicator in delayed measurement of opinion change, ]. of abn. and soc. Psych., 48, 3, pp. 327-335; W. Weiss, A „sleeper effect" in opinion change, J. of abn. and soc. Psych., 48, 2, pp. 173-180.2 Verdun L. SAULNIER, L'oraison fitnebre au XVI siecle, Bibliotf^que d'Humanisme et Renaissance, t. X, 1948, pp. 126-127.


fapt, este vorba despre acela§i discurs, dar care se sprijina pe noi valori. Acestea sunt incompatibile cu cautarea gloriei terestre. Astfel, teama de a vedea discursul sacru considerat drept un spectacol este de a§a natura, incat Bossuet, in Predict! despre cuvdntul lui Duntnezeu, dezvolta о lunga analogie intre amvon §i altar pentru a ajunge la aceasta concluzie:

(...) trebuie s3 fiti acum convin$i c3 predicatorii Evangheliei nu urea 111 amvoane pentru a rosti acolo discursuri inutile care s3 fie ascultate ca divertisment1.§i nu avem deloc aici numai precauîi de orator, precaujii

care, ele insele, ar putea s3 nu fie decSt о disimulare, о previziune a unui pericol imaginar. Este cert c3 discursul - in special discursul epidictic - este adesea considerat un spectacol. La Вгиуёге 1-a ridiculizat din plin:

(...) sunt mi§cati §i induio$a(i in a$a mSsurS, incSt conchid in inima lor, cu privire la predica lui Theodore, c3 este inc3 $i mai frumoasS decat ultima pe care a rostit-o2.Contrar demonstratiei unei teoreme de geometrie, care

stabile§te odata pentru totdeauna о legatura logica intre adev3ruri speculative, argumentarea din discursul epidictic i§i propune s3 creasca intensitatea adeziunii la anumite valori, despre care nu ne indoim probabil atunci cand le studiem izolat, dar care ar putea totu§i s3 nu prevaleze inaintea altor valori care ar ajunge s3 intre in conflict cu ele. Oratorul incearc3 s3 creeze о comuniune in jurul unor valori recunoscute de auditoriu, servindu-se de multimea de mijloace de care dispune retorica pentru a amplifica §i a valorize.

In epidictic sunt oportune toate procedeele artei literare, c3ci este vorba de a face s3 conlucreze tot ceea ce poate favoriza aceasta comuniune a auditoriului. Este singurul gen care te face imediat s3 te gandejti la Iiteratur3, singurul pe care 1-am putea

1 BOSSUET, Sermons, vol. II: Sur la parole de Dien, pp. 148-150.2 LA BRUYERE, Bibl. de la Pleiade, Les caracteres, De la cliaire, 11, pag. 460. (Ed. rom.: Editura pentru LiteraturS, Bucure§ti, 1968, p. 277; 11.t.)

Genul epidictic 83

compara cu libretul unei cantate1, cel care risc3 cel mai u§or s3 se transforme in declamatie, s3 devin3 retorica, in sensul peiorativ §i obi§nuit al cuvantului.

Conceptia ins3§i despre acest gen oratoric, care aminte§te mai mult de о procesiune decat de о lupta, ca s3 vorbim ca Tarde2, il va face practical de preferinja de cei care, intr-o societate, арЗгЗ valorile traditionale, valorile admise, cele care sunt obiectul educatiei §i nu valorile revolujionare, valorile noi care suscita polemici §i controverse. Exista о latura optimista, о latura binefacatoare in epidicticul care nu a sc3pat unor observatori subtili3. Netemandu-se de contradictie, oratorul transforma aici cu u§urinta in valori universale, dac3 nu tn adev3ruri eterne, ceea ce, grafie unanimitatii sociale, a dobandit consistent. Discursurile epidictice vor apela cel mai u§or la о ordine universala, la о natur3 sau la о divinitate care ar fi garanfi ai valorilor necontestate §i pe care le consider3m incontestabile. In epidictic, oratorul devine educator.

§ 12. Educatie §i propagandaAnaliza genului epidictic, a obiectului s3u §i a rolului pe

care il joac3 aici oratorul, va permite elucidarea unei probleme controversate §i care preocupa atatia teoreticieni la ora actuaia, distinctia dintre educajie §i propaganda. J. Driencourt, tn cartea sa recenta §i bine documentata4, analizeaz3 §i respinge numeroase tentative de a deosebi educafia de propaganda §i nu ajunge la nici о concluzie satisf3c3toare, pentru c3 nu-§i situeaza studiul in cadrul unei teorii generale a argumentarii. Harold D. Lasswell, specialistul american in aceste probleme, crede c3 educatorul difer3 de propagandist in mod esential pentru c3 discursul s3u se refera la subiecte care nu sunt, pentru auditoriul

1 A. BOULANGER, /Elius Aristide, p. 94.2 G. TARDE, La logique sociale, p. 439.3 TIMON (Cormenin), Livre des orateurs, pp. 152 la 172.4 J. DRIENCOURT, La propagande. Nouvelle force politique, 1950.


s3u, obiecte de controversa1. Preotul catolic care ii invata preceptele religiei sale pe copiii catolici din propria parohie indepline§te un rol de educator, in timp ce el este propagandist dac3 se adreseaza, in acela§i scop, membrilor adulti ai unui alt grup religios. Dar, in opinia noastra, este mai mult de atat. In timp ce propagandists trebuie s3 cajtige de partea sa, in prealabil, audienja publicului, educatorul a fost ins3rcinat de о comunitate s3 se fac3 purtatorul de

1 Harold D. LASSWELL, The study and practice of propaganda, in H. D. LASSWELL, Ralf D. CASEY §i Bruce Lannes

SMITH, Propaganda and Promotional Activities, an annotated bibliography, 1935, p. 3.

Edncatie $i propaganda 85

cuvSnt al valorilor recunoscute de aceasta §i, ca atare, el se bucura de un prestigiu datorat functiilor sale.

Or, un moment de reflecjie este suficient pentru a constata ей, din acest punct de vedere, oratorul discursului epidictic este foarte apropiat de educator. Cum ceea ce va spune el nu suscita vreo controvers3, cum un interes practic imediat nu este in nici un caz angajat, cum nu este vorba de a арЗга sau de a ataca, ci de a promova valori care sunt obiectul unei comuniuni sociale, oratorul, dac3 este dinainte asigurat de bun3vointa auditoriului s3u, trebuie totu§i s3 aib3 un prestigiu recunoscut. In epidictic, mai mult decat in orice alt gen oratoric, trebuie, pentru a nu fi ridicol, s3 fii indreptatit s3 iei cuvantul §i s3 nu fii nepriceput in utilizarea acestuia. Nu se mai арЗгЗ, intr-adev3r, propria cauz3, nici propriul punct de vedere, ci acelea ale intregului auditoriu: e§ti, ca s3 ne exprim3m astfel, educatorul acestuia §i, dac3 este necesar s3 te bucuri de un prestigiu prealabil, este pentru a putea servi, cu ajutorul propriei autoritati, valorile pe care le sustii.

Trebuie, de altfel, ca valorile сЗгога li se face elogiu s3 fie considerate demne de a ne ghida actiunea, pentru c3 altfel, dup3 cum spune cu haz Isocrate,

(...) la ce bun s3 alc3tuie$ti discursuri al сЗгог mare folos ar fi acela c3 nu

pot convinge pe nici un auditor1?Discursurile epidictice au drept scop cre§terea intensitaîi

adeziunii la valorile comune ale auditoriului §i ale oratorului; rolul lor este important, c3ci f3r3 aceste valori comune pe ce s-ar putea sprijini discursurile deliberative §i judiciare? In timp ce aceste dou3 genuri se servesc de tendinte existente deja in auditoriu, §i anume c3 valorile sunt aici mijloace care permit determinarea unei actiuni, in epidictic comuniunea in jurul valorilor este un scop care se urm3re§te, independent de circumstantele clare in care aceasta comuniune va fi pus3 la incercare.

S. Weil, analizand mijloacele de care se vor fi putut servi

1 ISOCRATE, Discursuri: Busiris, § 47. (Ed. rom.: Editura pentru Literatur3, Buc., 1969, p. 232; a.i.).

86 Cadrcle argiiHieiitarii

francezii din Londra, in timpul r3zboiului, pentru а-i mobiliza pe francezii din interior, enumera printre acestea:

exprimarea, fie oficiala, fie aprobata de о autoritate oficiala, a unei parti a gandurilor care, inainte sa fie exprimate, se aflau realmente in inima mulfimilor, sau in inima anumitor elemente active ale nafiunii... Daca vrem sa formulam acest gand in afara noastra, de catre altcineva ji de catre cineva ale carui cuvinte sunt luate in seama, el prime§te de acolo о forfa insutita §i poate produce uneori о transformare interioara1.Ceea ce pune ea astfel foarte bine in evidenta este chiar rolul

discursurilor epidictice: apeluri la valori comune, necontestate de§i neformulate, chiar §i de catre cineva care are calitatea s3 о fac3; intarire, prin aceasta, a adeziunii la aceste valori in vederea unor actiuni ulterioare posibile. Ceea ce se numea propaganda de la Londra devine, in aceasta perspectiva, mult mai apropiata de educatie decat de propaganda.

Faptul ca epidicticul este destinat sa promoveze valori in legatura cu care suntem de acord explica de ce avem impresia unui abuz atunci cand, cu ocazia unui astfel de discurs, cineva ia pozitie intr-o problema controversata, i§i deviaza argumentarea catre valori contestate, introduce disonante intr-o circumstanta creata pentru a favoriza comuniunea, cu prilejul unei ceremonii funebre, spre exemplu. Acela§i abuz apare atunci cand un educator devine propagandist.

In educatie, oricare ar fi subiectul, se presupune ca discursul oratorului, daca nu exprima intotdeauna adevaruri, adica teze admise de toata lumea, арЗгЗ cel putin valori care nu sunt, in mediul care 1-a delegat, subiect de controversa. Se presupune ca se bucura de о incredere atat de mare incat, contrar oricui altcuiva, el nu trebuie sa se adapteze la auditorii sai §i sa piece de la teze pe care ace§tia le admit, ci poate actiona cu ajutorul unor argumente pe care Aristotel le nume§te didactice2 §i pe care auditorii le adopta pentru ca „magistrul a spus-o". In timp ce, intr-o tentative de vulgarizare, oratorul devine precum

1 S. WEIL, L'enracinement, p. 164.2 ARISTOTEL, Respingeri sofistice, cap. 2,165 b.

Educatie fi propaganda 87

propagandist^ domeniului §i trebuie s3 о insereze pe aceasta in cadrele unei cunoa§teri comune, atunci cSnd este vorba de о inifiere intr-o disciplina particular3, magistrul va incepe prin a enunfa principiile proprii acestei discipline1. De asemenea, cSnd este ins3rcinat s3 insufle valorile unei societati anume unor copii foarte mici, educatorul trebuie sa procedeze afirmand, far3 a se angaja intr-o controversy in care s-ar apSra in mod natural ceea ce este pro §i ceea ce este contra. Aceasta ar fi, de altfel, contrar spiritului insu§i al primei educatii, cSci orice discutie presupune adeziunea prealabila la anumite teze, f9r3 de care nici о argumentare nu este posibila2.

Discursul educativ, ca §i epidicticul, vizeazS nu punerea in valoare a oratorului, ci crearea la auditori a unei anumite predispozitii. Contrar genurilor deliberativ §i judiciar, care i§i propun s3 obtina о decizie de a actiona, epidicticul, ca §i discursul educativ creeazS о simpia predispo- zitie la actiune, prin care pot fi apropiate de gandirea filosofica. Dac3 aceasta distinctie intre genurile oratorice nu este intotdeauna u§or de aplicat, ea prezinta totu§i, din punctul nostru de vedere, avantajul de a oferi studierii argumentarii un cadru unitar: nici о argumentare nu poate fi conceputa, in aceasta perspectiva, decat in functie de actiunea pe саге о pregate§te sau pe care о determina. Este un motiv suplimentar pentru noi de a apropia teoria argumentarii de retorica mai degraba decat de dialectica anticilor, aceasta din urma limitandu-se doar la speculate, prima punand in prim-plan actiunea exercitata de discurs asupra intregii personalitati a auditorilor.

Discursul epidictic - §i orice educatie - vizeaza mai putin о schimbare in ceea ce prive§te credintele, cat о cre§tere a adeziunii la ceea ce este deja admis, in timp ce propaganda beneficiaza de toata partea spectaculara a schimbarilor perceptibile pe care incearca sa le realizeze §i pe care le realizeaz3 uneori. Totu§i, in masura in care educatia spore§te

1 Cf. §26: Acorduri ale unor auditorii particulare.2 Cf. Ch. PERELMAN, Education et rhetorique,

Revue beige de psychologic et de pedagogic, decembrie 1952.

88 Cadrcle argiiHieiitarii

rezistenta impotriva unei propagande adverse, este util sa consideram educatia §i propaganda ca pe ni§te forte care actioneaza in sens contrar. De altfel, vom vedea ca orice argumentare poate fi privita ca un substitut al fortei materiale care, prin constrangere, §i-ar propune sa obtina efecte de aceea§i natura.

89 Cadrele mgimiaitarii

§ 13. Argumentare §i violenta

Argumentarea este о actiune care tinde intotdeauna s3 modifice о stare de lucruri preexistenta. Acest lucru este adev3rat, chiar §i in cazul discursului epidictic: prin aceasta este el argumentativ. Dar, in timp ce acela care ia inijiativa unei dezbateri este comparabil cu un agresor, cel care, prin discursul s3u, dore§te s3 int3reasc3 valorile intemeiate, va sem3na cu un paznic protector al digurilor ce suporta neincetat asaltul oceanului.

Orice societate care tine la propriile sale valori nu poate deci decat sa favorizeze ocaziile care permit discursurilor epidictice sa se repro- duca intr-un ritm regulat: ceremonii care comemoreaza fapte de interes pentru tara, slujbe religioase, elogii ale celor disp3ruti §i alte manifestari care servesc comuniunea spiritelor. In masura in care conducatorii grupului incearca s3-§i sporeasca autoritatea asupra gandirii membrilor grupului, ei vor spori num3rul reuniunilor cu caracter educativ, iar unii vor merge chiar, in ultima instanta, pan3 la a folosi amenintarea sau constrangerea pentru а-i determine pe recalcitranti sa se supuna discursurilor care ii vor impregna cu valorile comunitare. Din contra, considerand orice atac impotriva valorilor oficial recunoscute drept act revolutionar, chiar ace§ti conducatori, prin stabilirea unei cenzuri, a unei interdicjii, prin controlul mijloacelor de comunicare a ideilor, se vor stradui sa le fac3 adversarilor dificila, daca nu imposibila, realizarea unor conditii prealabile argumentarii. Ace§tia din urma vor fi constran§i, daca vor sa continue lupta, sa uzeze de forta.

Se poate, intr-adevar, incerca obfinerea unui aceluia§i rezultat fie prin recurgerea la violen(3, fie prin discursul care vizeaza adeziunea spiritelor. In funcfie de aceasta alternativ3 se poate concepe in modul cel mai clar opozijia dintre libertatea spiritual §i constrangere. Utilizarea argumentarii implica faptul c3 s-a renunfat la a se recurge exclusiv la for(3, c3 se pune pref pe adeziunea interlocutorului, obfinuta cu ajutorul unei persuasiuni rationale, c3 nu este tratat ca un obiect, ci c3 se apeleaza la libertatea sa de judecata. Recurgerea la argumentare presupune instituirea unei comunitaji a spiritelor care, pe durata


existentei sale, exclude folosirea violentei1. A consimti la discufie, inseamnS a accepta s3 te plasezi in punctul de vedere al interlocutorului, inseamnS s3 nu te ata§ezi decat de ceea ce admite el §i s3 nu te prevalezi de propriile tale credinte decat in mSsura in care cel pe care incerci s3-l persuadezi este dispus s3 fie de acord cu ele. „Orice justificare, spune E. Dupreel, este deja, prin esenta, un act moderator, un pas spre о mai mare comuniune a con§tiinfelor."2

Unii vor pretinde c3 uneori, ba chiar mereu, recurgerea la argumentare nu este decat о §mecherie. Nu ar fi decat о aparenta de dezbatere argumentativa, fie ca oratorul impune auditoriului obligatia de a-1 asculta, fie c3 acesta din urma se multume§te sa facS din ea un simulacru: §i intr-unul, §i in celaialt caz, argumentarea nu ar fi decat о capcana, acordul obtinut nu ar fi decat о forma deghizata de coercitie sau un semn de bunavointa. О astfel de opinie despre natura dezbaterii argumentative nu poate fi exclusa a priori: chiar punerea in joc a aparatului argumentativ se explica гйи, dacS, cel putin in anumite cazuri, nu exista persuasiune veritabiia. De fapt, orice comunitate, fie nationals, fie international, prevede institutii juridice, politice sau diplomatice, care permit reglarea unor conflicte in afara obligatiei de se a recurge la violenta. Dar este о iluzie sa credem despre conditiile acestei comuniuni de con§tiinte ca ar fi inscrise in natura lucrurilor. Neputandu-se referi la aceasta, aparatorii filosofiei critice, precum Guido Calogero, vad in voinja de a-1 intelege pe celaialt, in principiul dialogului, fundamentul absolut al unei etici liberale3. Calogero concepe datoria dialogului ca

(...) libertate de a ne exprima credinta §i de a incerca s3-i convertim la ea

1 Cf. E. WEIL, Logique de la philosophic, p. 24.

2 Fragmente pentru teoria cunoa§terii a lui E. DUPREEL, Dialectica, 5, p. 76. Despre retorica in calitate de triumf al persuasiunii asupra forfei brutale, cf. G. TOFFAN1N, Storia dell' umaiiesimo, pp. 173-175.

3 G. CALOGERO, Why do we ask why, Actes du XIе Congres international de Philosophic, XIV, p. 260.

Argumentare ji violenfa 91

pe ceilalji, datorie de а-i lisa pe ceilalti si fac3 acela§i lucru cu noi ?i de a-i

asculta cu aceeaji bunSvointa de a le intelege adevarurile §i de a ni le insu§i pe саге о cerem din partea lor in raport cu adevarurile noastre1.Aceasta „datorie a dialogului", pe care Calogero о prezinta

ca pe un compromis intre absolutismul lui Platon §i scepticismul lui Protagoras, nu constituie nicidecum un adev3r necesar, nici chiar о aserfiune care merge de la sine. Este vorba aici de un ideal pe care il urmaresc foarte putine persoane, cele care acorda о mai mare importanta gandirii decat actiunii §i chiar, printre acestea, acest principiu nu ar conta decat pentru filosofii nonabsoluti§ti.

De fapt, foarte putini oameni ar admite ca toate intrebarile pot fi puse in discutie. Aristotel considera c3:

Nu suntem obligati sa cercetam fiecare teza §i fiecare problema, ci numai pe acele care au nevoie de pedeapsa sau de simpla percepere a lucrurilor. Acei, ЬипЗоагЗ, care pun la indoiala c3 trebuie sa cinstim pe zei §i trebuie s3 iubim pe parinfi merita pedeapsa, iar acei care se indoiesc ca z3pada este alba nu au decat s3-§i arunce privirile asupra ei2.El merge chiar mai departe §i ii sfatuie§te pe cititorii lui sa

nu sustina nici о propozitie care sa fie improbabila, sau contrary con- §tiintei: precum „totul se mi§c3" sau „nimic nu se mi§ca", „placerea este binele" sau „este mai bine a face nedreptati decat a suferi nedreptati"3. F3r3 indoiala, acestea nu sunt decat sfaturi adresate dialecticianului. Dar ele reflecta atitudinea bunului-simt. Acesta admite existenja unor adevaruri nediscutate §i indiscutabile, admite ca anumite reguli sa fie „in afara discutiei" §i ca anumite sugestii ,,nu merita s3 fie discutate". Un fapt stabilit, un adevar evident, о reguia absoluta contin afirmarea

1 G. CALOGERO, V6rit6 et liberty, Actes du Xе Congres international de Philosophie, p. 97. tn italiana, in anexa la Logo e Dialogo, p. 195.

2 ARISTOTEL, Topica, cartea I, cap. 11,105 a. (Ed. rom.: In: Organon, Editura IRI,Bucure§ti, 1998, vol. II, pp. 317-318; n.t.).

3 ARISTOTEL, ibid., cartea VIII, cap. 9,160 b.


caracterului lor indiscutabil, care exclude posibilitatea de а арЗга ceea ce este pro ji contra. Acordul unanim asupra unor propozifii poate face foarte dificila punerea lor la indoiala. Este cunoscuta povestea orientala in care, spre deosebire de toji, doar un copil, naiv §i inocent, a indraznit s3 afirme ей regele era go], rup3nd astfel unanimitatea nascuta din teama de a spune adevSrul1.

A avea о рЗгеге care se indepSrteazS de cea a tuturor celorlalti inseamna а гире о comuniune sociala bazata, se crede - §i adesea pe buna dreptate - pe date de ordin obiectiv. Secolul al XVlII-lea, francez §i german, ne furnizeaza exemplul unei tentative, desigur utopice, dar in mod cert emotionante, de a intemeia о catolicitate a spiritelor pe baza unui rationalism dogmatic, care permite asigurarea unor fundamente sociale stabile unei umanitati impregnate de principii rationale. Aceasta incercare de a rezolva, grade ratiunii, toate problemele pe care le pune actiunea, daca a contribuit la generalizarea instructiei, a e§uat din nefericire pentru ca, imediat, oamenii §i-au dat seama ca unanimitatea era precara, iluzorie sau chiar de negandit.

Toate societatile tin sa asigure aceasta unanimitate2, pentru ca ele ii cunosc valoarea §i forta. De aceea, opozitia la о norma admisa poate duce omul la inchisoare sau intr-un ospiciu.

Uneori, simpla punere sub semnul intrebarii a unor decizii va fi sever pedepsita. Demostene face aluzie, in Olintica hitdia, la decretul atenian care interzice, sub pedeapsa cu moartea,

1 Cf. § 71: Tehnicile de ruptura $i de franare opuse interacfiunii act-persoan3.2 Despre tendinta c3tre unanimitate, cf. L. FEST1NGER, Informal social communication, Psychol. Rev., 57, 1950, pp. 271-282, ji experien|e ale lui L. FESTINGER §i J. THIBAUD, Interpersonal communication in small groups, ]. of abnormal and social Psychol., 46, 1951, pp. 92-99, de K. W. BACK, Influence through social communication, ]. ofabnonnal and

social Psychol, 46,1951, pp. 9-23.

Argumentare ji violenfa 93

introducerea unui proiect de lege care s3 modifice alocarea fondului de rezerva al cetatii1.

Chiar atunci cand discutia este admisa in principiu, sunt momente in care prelungirea ei nu mai este tolerata din cauza necesitatilor actiunii. Reglementarea unei dezbateri se poate referi nu numai la chestiuni prealabile, precum competenta oratorilor §i a auditorilor, delimitarea obiectului, ci §i la durata discursurilor, ordinea lor, la maniera de a trage concluzii §i la conditiile in care poate fi reluata discutia. Acest ultim punct este foarte important. Intr-adevSr, viata sociala cere s3 se recunoasca autoritatea lucrului judecat. Dar discutia poate fi reluata. Iar aceasta reluare este chiar adesea organizata, in a§a

1 DEMOSTENE, Discursuri: Olintica intiiin, § 19. Cf. nota lui M. CROISET, p. 93.

94 Cudrele nrgimwiitarii

fel incat s3 nu trebuiasc3 s3 se a§tepte о decizie anume a c3rei initiative i-ar reveni cuiva: sistemul bicameral furnizeaz3 un

exemplu in acest sens.Institutionalizarea nu este intotdeauna complete pot exista

toate nuantele. Dar, cel mai adesea, nu mai este nevoie decat ca, de fiecare data, s3 intervina о decizie: reluarea este adesea prev3zuta, ne a§tept3m sa о vedem producandu-se, organizarea sa rSspunde unor necesitati sociale profunde. Chiar dac3, pentru ca reluarea s3 aiba loc, este nevoie de о initiative, aceasta este adesea reglata; suntem invitafi s3 о lu3m chiar de institutiile inse§i: ordinul judiciar cu curtile sale de apel §i de casatie este una dintre cele mai caracteristice institutii in aceasta privinta.

S3 notam: cazurile de interzicere a reluarii nu sunt limitate la sistemul juridic. Ne putem referi la principiul lucrului judecat §i in afara tribunalelor: cu mult inainte ca imposibilitatea sa s3 fie demon- strata, studierea cuadraturii cercului era considerata de Academia de §tiinte din Paris ca fiind definitiv in afara discutiei.

Sa adaugam de altfel c3, in viata sociala, rar se intampla ca reluarea unei discutii s3 fie, fara nici о indoiala, permisa sau interzisa. Exista о intreaga zona intermediara intre interzicerea absoluta a reluarii §i permisiunea de reluare neconditionata: aceasta zona este determinata in mare parte de traditii, de obiceiuri extrem de complexe. Avem aici unui din aspectele neneglijabile ale vietii unei comunitati.

Interdictia de a relua anumite discutii poate fi о manifestare de intoleranta intocmai ca interdicfia de a pune in discutie anumite probleme. Totodata, ramane о diferenta majora: aceea ca un verdict definitiv, oricare ar fi el, atat timp cat este perceput ca verdict, nu va fi complet deta§at de tot ceea ce il precede. Ceea ce duce cu sine viata sociala a comunitafii, din acel moment, este о decizie, dar §i argumentarile care au precedat-o.

Aceasta se leag3, de altfel, de о problema teoretica destul de grav3: scopul argumentarii fiind de a obfine un asentiment, s-ar putea spune c3 argumentarea vizeaza suprimarea conditiilor prealabile unei argumentari viitoare. Dar dovada retorica nefiind niciodata constrang3- toare, tacerea impus3 nu trebuie s3 fie considerata definitiva, dac3, pe de alta parte, condifiile care

Argumentare §i implicare 95

permit о argumentare sunt realizate.Institutiile care regleaza discufiile sunt importante pentru c3 gSn-

direa argumentativa §i actiunea pe care ea о preg3te§te sau о determine

sunt intim legate. Tocmai din cauza raporturilor pe care le are cu acjiunea - pentru ce argumentarea nu se deruleaze in gob ci intr-o situajie determinate din punct de vedere social §i psihologic ea ii angajeazS practic pe cei care participS la actiune. Problemelor pe care le pune о astfel de angajare le va fi consacrat ultimul paragraf al acestei prime pSrti.

§ 14. Argumentare §i implicarelmposibilitatea de a considera argumentarea drept un

exercitiu intelectual complet deta§at de orice preocupare de ordin practic oblige la transpunerea unor notiuni care privesc cunoa§terea, care au fost elaborate intr-o cu totul alte perspective filosofice, precum opozitia dintre obiectiv §i subiectiv. Obiectivitatea, atunci cand se refers la argumentare, trebuie regandite, reinterpretate, ca se poate avea un sens intr-o conceptie care refuze se separe о afirmatie de persoana celui саге о face.

Adesea, cu ocazia unei dezbateri care opune pe unii altora dintre partizanii considerati interesati, sustinetori ai unor teze opuse, auzim oameni cerand se se apeleze la terti care se tran§eze dezbaterea recurgand la criterii obiective. Dar este oare suficient se fii complet strain de interesele existente pentru a dispune de un criteriu obiectiv care se se impune tuturor? Dace a§a ar sta lucrurile, nu ar fi oare mai simplu se se reuneasce intr-un volum toate aceste reguli obiectiv valabile care se permite rezolvarea conflictelor tot atat de simplu ca problemele de aritmetice? De fapt, astfel de lucreri existe, acestea sunt diversele tratate de morale, de drept, reglementerile recunoscute in domeniile cele mai diverse. Dar, dupe cum se §tie, aceste tratate §i aceste reglementeri nu au о validitate universale §i о univocitate perfecte. Dace, in ciuda acestor reglementeri, pot aperea divergence, cu bune credinte, este ori pentru ce cel putin una dintre perti nu recunoa§te validitatea unei anumite reglementeri,

96 Cailrek argiimciitarii

ori pentru ce reglementerile admise dau na§tere la interpreted diverse. Dificultetile sunt §i mai mari ince atunci c§nd nici о reglementare nu gestioneaze problema, atunci cand este vorba de a alege pe cel mai bun candidat pentru un post de respundere §i cand nu se cade de acord asupra criteriilor ce permit clasificarea Candida til or disponibili, atunci cand este vorba se se ia cea mai bune decizie de ordin politic §i cand aceasta se sustrage oric3rei reguli preexistente. Este oare suficient s3 spunem c3 ne plas3m in punctul de vedere al lui Sirius, c3 suntem total dezinteresati, pentru a putea oferi о рЗгеге obiectiv valabila? Reactia pe care о astfel de intruziune nu ar avea cum sa nu о provoace din partea persoanelor participante va fi uimirea, dacS nu indignarea, pentru faptul ca cineva strain de dezbatere indr3zne§te sa se amestece in ceea ce nu il prive§te. Intr-adev3r, cum aceste dezbateri trebuie sa conduca la о decizie, pentru ca ele trebuie sa determine о actiune, a fi un spectator dezinteresat nu confera totu§i dreptul de a participa la discutie §i de a influenta sensul rezultatului s3u. Contrar a ceea ce se petrece in §tiinta, unde este suficient, pentru a rezolva о problema, sa se cunoasca tehnicile care permit reu§ita, trebuie, pentru a interveni intr-o controversa al c3rei rezultat va afecta un grup anume, sa faci parte din acest grup sau sa fii solidar cu el. Acolo unde о opinie exercita о influenta asupra actiunii, obiectivitatea nu mai este de ajuns, numai daca prin aceasta se intelege punctul de vedere al unui grup mai larg care ii inglobeaza in acela§i timp pe adversari §i pe cel „neutru". Acesta din urma este apt sa judece nu ca neutru, caruia oricine ii poate repro§a de altfel neutralitatea in numele unor principii comune de justitie sau de drept, ci pentru ей este impartial: a fi impartial nu inseamna sa fii obiecfiv, inseamna sa faci parte dintr-un acela§i grup cu cei care sunt judecati, fara a fi luat in prealabil partea vreunuia dintre ei. In multe dezbateri, problema de a §ti cine are calitatea de a interveni, ba chiar de a judeca, este grea §i delicata, pentru ей unii au о рЗгеге preconceputa, iar altii nu sunt membrii grupului. Atunci cand s-a pus problema judecarii ofiterilor francezi care preferasera loialitatea militara continuarii razboiului impotriva Germaniei in 1940, francezii nu erau


indreptajifi sa judece, pentru c3 ei luasera pozifie, iar strainii §i in special neutrii, pentru ей nu f3ceau parte din grupul respectiv.

Imparjialitatea, daca este conceputa ca aceea a unui spectator, poate рЗгеа absenfa oric3rei atracfii, о cercetare f3r3 participare la dezbateri, о atitudine care transcende conflictele. Dimpotriva, dac3 ea trebuie s3 caracterizeze un agent, este mai degraba un echilibru de

Argnnieiitnre fi implicare 98

forje, о atenjie maxima la interesele in cauza, dar repartizata in mod egal intre punctele de vedere1.

Astfel, imparfialitatea se g3se§te in domeniile in care gSndirea §i actiunea sunt intim amestecate, intre obiectivitatea care nu ii ofera ter- Jului nici о calitate de a interveni §i spiritul partizan care il descalifica.

De prea multe ori nu a fost bine cunoscut faptul ей, sub imperiul unui obiectivism abstract, gandirea care determina actiunea are un statut diferit de enunturile integrate intr-un sistem §tiintific. Dar, pe de alta parte, este esential sa se prevada о posibilitate de a ne separa convingerile de interese §i de pasiuni.

Este aproape un loc comun insistenja pe felul in care sperantele $i dorintele noastre ne determina convingerile.

Tot ce exista om pe p3mant, ne spune Pascal, este impins a crede nu prin dovada, ci prin consimjamant2.§i incearca sa explice acest fenomen insistand pe faptul ей(...) lucrurile sunt adev3rate sau false dupa chipul cum sunt privite. Voinfa care se complace mai degraba in cele false decat in celelalte, indep3rteaza inintea de la cercetarea acelor calitati pe care nu-i place s3 le vada. Spiritul, mergand man3 in man3 cu voin(a, se oprejte la acel chip al lucrului саге-i place ei; astfel, el judeca prin ceea ce vedeTWilliam James justifica opiniile care ne favorizeaza

dorintele, pentru ей, intarindu-le pe cele din urma, fac mai probabile §ansele acestora de succesT Alti scriitori, mai rationali§ti, retin efectele acestui factor de dezirabilitate, pe care il considera responsabil de caracterul irational al opiniilor noastre3. Dar nu este vorba, in cele doua cazuri, decat de ipoteze de ordin general, а ейгог verificare este dificila, cand lipsesc

1 Cf. Edwin N. GARLAN, Legal realism and justice, p. 78.2 PASCAL, Bibl. de la Pleiade, Despre arta de a convinge, p. 376. (Ed. rom.: Editura 5tiin(ific3, Bucure$ti, 1967, p. 165; n.t.)

3 R. CRAWSHAY-W1LLIAMS, 77ie comforts of unreasom, pp. 8 $i urm.


criteriile unei opinii „fondate obiectiv". De aceea, un studiu ca cel al lui Lund1, care arata о corelare de 0,88 intre dezirabilitatea unor teze §i gradul de convingere pe care il inspirS, in timp ce corelarea ar fi slaba intre convingere $i cunoa§tere, sau intre convingere §i elemente de dovada, a fost criticat de catre sociologul american Bird in termeni deloc lipsiti de ironie:

М3 tem, spune el, c3 analiza coeficientilor de corelare nil Ias3 mare loc imaginajiei, in a?a fel incat dorinta s3 fi determinat credinta c3 dorinta determina credinta2.De fiecare data cand este necesar s3 se respinga acuzatia c3

dorintele noastre sunt acelea care ne-au determinat credintele, este indispensabil s3 furniz3m dovezi, nu ale obiectivitatii, ceea ce este irealizabil, ci ale impartialitatii noastre, indicand circumstantele in care, intr-o situatie similara, am actionat contrar a ceea ce putea рЗгеа interesul nostru §i precizand, eventual, regula sau criteriile pe care le urmarim, care ar fi valabile pentru un grup mai larg ce i-ar ingloba pe toti interlocutorii $i care, in ultima instanta, s-ar identifica cu auditoriul universal.

Nu trebuie totu§i niciodata s3 uitam c3, chiar in acest caz, propria conceptie despre auditoriul universal este cea prezentata §i c3 tezele despre care se pretinde c3 trebuie s3 fie valabile pentru toata lumea ar putea g3si detractori, care nu sunt neap3rat smintiti sau de rea-credin- J3. A nu admite acest lucru ar insemna s3 ne expunem reprojului de fanatism. Atunci cand este vorba de adev3ruri, а сЗгог intemeiere apeleaz3 la criterii recunoscute ca indiscutabile, cum nu ne aflam intr-o situatie in care recurgerea la argumentare este posibila, nu poate fi vorba de fanatism. Fanaticul este cel care, aderand la о tez3 contestata, §i a c3rei dovada indiscutabila nu poate fi furnizata, refuza totu§i s3 ia in considerare posibilitatea de a о supune unei discujii libere §i, in consecinfa, refuza condifiile prealabile care ar permite, pe aceasta pro- ЫетЗ, exercifiul argumentarii.

Asimiland adeziunea la о teza cu recunoa§terea adev3rului absolut al acesteia, se ajunge uneori nu la fanatism, ci la

1 LUND, The Psychology of belief, }. of abii. and social Psychology, XX, apr. $i iul. 1925.

2 Ch. BIRD, Social Psychology, p. 211.

100 Catlrele argumentarii

scepticism. Cel care pretinde unei argumentari s3 fumizeze dovezi constrangatoare, dovezi demonstrative, §i care nu se mulfumejte cu mai pufin pentru a adera la о tez3, ignora, ca §i fanaticul, caracterul propriu demersului argumentativ. Acesta, tocmai pentru ca tinde sa justifice alegeri, nu poate furniza justificSri ce ar incerca sa arate c3 nu este de ales, $i сЗ о singurS solutie Ii se ofer3 celor care analizeazS problema.

Dovada retorica nefiind niciodata absolut necesar3, spiritul care i§i da adeziunea la concluziile unei argumentari о face printr-un act care il angajeaza §i de care este responsabil. Fanaticul accepta acest angajament, dar in felul unuia care se inclina in fata unui adev3r absolut §i irefutabil; scepticul refuza acest angajament sub pretextul c3 nu i se pare c3 poate fi definitiv. El refuza s3 adere pentru c3 i$i face in leg3- tur3 cu adeziunea о idee care seam3n3 cu cea a fanaticului: $i unui, §i ceiaialt ignora faptul c3 argumentarea vizeaza о alegere intre lucruri posibile; propunand $i justificand ierarhia acestora, ea urm3re$te s3 fac3 rationaia о decizie. Fanatismul §i scepticismul neag3 acest rol al argumentarii in deciziile noastre. Acejtia incearc3 amandoi s3 lase, in lipsa unui motiv constrangator, frau liber violentei, respingand anga- jarea persoanei.

Partea a doua

Punctul de plecare al argumentarii

Acordul 101

Acordul

§ 15. Premisele argumentariiAnaliza pe care о facem noi argumentarii va privi mai intai

ceea ce este admis ca punct de plecare al rationamentelor §i apoi felul in care acestea se desfa§oar3, grade unui ansamblu de procedee de legatura §i de disociere. Aceasta imp3rtire, indispensabila pentru expozeu, nu trebuie s3 fie r3u inteleasa. Intr-adev3r, derularea, ca $i punctul initial al argumentarii presupun acordul auditoriului. Acest acord se refera cand la continutul premiselor explicite, cand la legaturile particulare utilizate, cand la maniera de a ne servi de aceste legaturi: de la un cap3t la celaialt, analiza argumentarii prive§te ceea ce este presupus ca admis de catre auditori. Pe de alta parte, alegerea ins3$i a premiselor §i formularea lor, cu adaptarile pe care le comporta, nu sunt decat rar lipsite de valoare argumentadva: este vorba de о pregatire pentru radonament care, mai mult decat о aranjare a elementelor, constituie deja un prim pas in utilizarea lor persuasiva.

Udlizand premisele care vor servi drept baz3 pentru construcda sa, oratorul conteaza pe adeziunea auditorilor s3i la propozijiile de plecare, dar acejtia pot s3 i-о refuze, fie pentru c3 ei nu adera la ceea ce oratorul le prezinta ca dobandit, fie pentru c3 ei percep caracterul unilateral al alegerii premiselor, fie c3 pentru c3 sunt lovid de caracterul tendenfios al prezent3rii lor. Datorita faptului c3 critica unui aceluia§i enunt se poate realiza pe trei planuri diferite, analiza pe care о facem noi premiselor va confine trei capitole, consacrate succesiv acordului care prive$te premisele, alegerii acestora §i prezentdrii lor.

Vom discuta pentru inceput despre substanta acordurilor care pot servi drept premise. Analiza noastr3 nu va tine, evident, s3 stabileasca inventarul a tot ce este susceptibil de a consdtui obiect al credinjei sau al adeziunii: ne vom intreba care sunt tipurile de obiecte de acord care

102 Pitnctul de plecnre id nrîuneiitdnijoac3 un rol diferit in procesul argumentativ. Credem ей va fi util, din acest punct de vedere, s3 grup3m aceste obiecte in dou3 categorii, una referitoare la real, care ar contine faptele, adevSrurile §i prezumtiile, cealaltS referitoare la preferabil, care ar contine valorile, ierarhiile ?i locurile preferabilului.

Conceptia pe care ne-o facem despre real poate, in limite largi, s3 varieze dupa conceptiile filosofice pe care le susfinem. Totuji, tot ceea ce, in argumentare, este presupus a se referi la real, se caracterizeaz3 printr-o pretentie de validitate pentru auditoriul universal. DimpotrivS, ceea ce se refers la preferabil, ceea ce determina alegerile noastre $i care nu este conform cu о realitate preexistenta, va fi legat la un punct de vedere determinat pe care nu-1 putem identifica decat cu cel al unui auditoriu particular, oricat de vast ar fi el.

S-ar putea contesta cu u§urinta intemeierea unui clasament in tipuri de obiecte de acord, acela pe care il vom propune, dar credem c3 este greu s3 nu recurgem la el dac3 vrem s3 facem о analiza tehnica §i care s3 se refere la argumentari a§a cum se prezinta ele. Fiecare auditoriu va admite doar un numar determinat de obiecte care tin de fiecare din aceste tipuri. Dar obiecte din fiecare tip se g3sesc in argumentarile cele mai diverse. Ele se g3sesc de altfel §i ca tipuri de obiecte de dezacord, adica drept puncte care pt fi subiectul unui litigiu. In afara de problema acordurilor, dou3 ordine de consideratii vom refine in acest prim capitol: este vorba despre conditiile in care se g3sesc premisele, fie pe baza unor acorduri speciale care guvemeaza anumite auditorii, fie in functie de starea discutiei. Primul ordin de consideratii este mai degraba static, in sensul ca studiaza caracterul acordurilor unor anumite auditorii constituite; celaialt este mai dinamic, in sensul c3 se asociaza acordurilor in m3sura in care sunt legate de progresul discufiei. Dar ceea ce ne va interesa in acest dinamism, dat fiind faptul c3 studiem premisele, va fi s3 aratam efortul oratorului de a c3uta manifestable explicite sau implicite ale unei adeziuni pe care s3 poata conta.

a) TIPURILE DE OBIECT DE ACORD

Acordul 103

g 16. Faptele §i adev&rurilePrintre obiectele de acord care apartin realului, vom distinge,

pe de о parte, faptele §i adevarurile, pe de alta parte, prezumtiile. Nu ar fi nici posibil §i nici potrivit cu intenfia noastra s3 d3m faptului о definite care s3 permita, in toate momentele §i in toate locurile, considerarea cutarei sau cutarei date concrete drept un fapt. Trebuie, dimpotriva, s3 insistam pe aceea c3, in argumentare, notiunea de „fapt" este caracterizata numai de ideea pe care о avem despre un anumit fel de acorduri cu privire la anumite date, cele care se refera la о realitate obiectiva $i care ar desemna, in ultima analiza, pentru a-l cita pe Poincare1, „ceea ce este comun mai multor fiinte ganditoare §i ar putea fi comun tuturor". Aceste ultime cuvinte sugereaz3 imediat ceea ce am numit acordul auditoriului universal. Maniera de a concepe acest auditoriu, incarn3rile acestui auditoriu, pe care le recunoajtem, vor fi deci determinante pentru a decide in Ieg3tur3 cu ceea ce, intr-un caz sau in altul, va fi considerat drept fapt §i care se caracterizeaz3 printr-o adeziune a auditoriului universal, о asemenea adeziune, incat ar fi inutil s3 о intarim. Faptele se sustrag, cel putin provizoriu, argumentarii, adic3 intensitatea adeziunii nu trebuie s3 fie amplificata, nici generalizata §i aceasta adeziune nu are deloc nevoie de justificare. Adeziunea nu va fi, de fapt, pentru individ, decat о reactie subiectiva la ceva ce se impune tuturor.

Nu ne aflam in prezenta unui fapt, din punct de vedere argumentativ, decat dac3 putem postula despre el un acord universal, necontroversat. Dar, in consecinta, nici un enunt nu este sigur c3 se bucur3 definitiv de acest statut, pentru c3 acordul este intotdeauna susceptibil de a fi reconsiderat2 §i unui dintre

1 H. POINCARE, La valeur de la science, Introduction, p. 65.2 Cf. Ch. PERELMAN §i L. OLBRECHTS-TYTECA, Rhetoiique et philosophic, p. 2(Logique et rhetorique), p. 51 (Acte et personne dans l'argumenlation).

104 Pitnctul de plecnre id nrîuneiitdniparticipants la dezbatere poate refuza calitatea de fapt celor afirmate de adversar. Vor exista deci dou3 moduri normale pentru un eveniment de a pierde statutul de

105 Punctul de plecare til nrgiuncntth ii

fapt: cand apar indoieli in sanul auditoriului c3ruia ii era prezentat fi cand acest auditoriu este extins, ad3ugandu-i-se alti membri, сЗгога li se recunoafte calitatea de a judeca acest lucru fi care nu admit c3 este vorba despre un fapt. Acest al doilea proces intr3 in joc incepand cu momentul in care se poate ar3ta in mod eficient c3 auditoriul care admitea faptul nu este decat un auditoriu particular, concepfiilor c3ruia se opun cele ale membrilor unui auditoriu I3rgit.

Nu ne baz3m pe nici un criteriu care s3 ne permit3, in toate circumstanfele fi independent de atitudinea auditorilor, s3 afirm3m c3 ceva este un fapt. Totufi, putem recunoafte c3 exist3 anumite conditii care favorizeaz3 acest acord, care permit cu ufurint3 ca faptul s3 fie ap3rat impotriva neincrederii sau a relei vointe a vreunui adversar: astfel stau lucrurile, in special atunci cand dispunem de un acord in privinja conditiilor de verificare; totufi, de indat3 ce trebuie s3 facem efectiv ca acest acord s3 intervin3, ne afI3m in plin3 argumentare. Faptul ca premis3 este un fapt necontroversat.

Simpla reconsiderare este de ajuns deci pentru a face ca un enunt s3-fi piard3 statutul privilegiat. Dar, cel mai adesea, pentru a combate prestigiul a ceea ce a fost admis ca fapt, interlocutorul nu se va multumi cu о simpl3 negare pe care am putea-o g3si pur fi simplu ridicol3. El se va str3dui s3-fi justifice atitudinea fie ar3tand incompatibilitatea enunpjlui cu alte fapte fi condamnandu-1 pe primul in numele coerentei realului, fie ar3tand c3 afa-zisul fapt nu constituie decat concluzia unei argument3ri care, afa cum este, nu este constrang3toare.

De indat3 ce nu mai este utilizat ca punct de plecare posibil, ci drept concluzie a unei argument3ri, faptul ifi pierde statutul: el il va putea rec3p3ta, dar cu condifia s3 fie detafat de contextul argumentativ, adic3 dac3, din nou, ne afl3m in fafa unui acord care nu depinde de condifii argumentative care s3 permit3 intemeierea dovezii sale. S3 not3m c3 pierderea statutului de fapt, prin inserare intr-un context argumentativ c3ruia nu-i mai este baz3, ci una dintre concluzii, apare adesea in filozofie, unde constructia unui sistem argumentativ conduce foarte adesea la a lega faptele, cele admise mai inainte ca atare in modul cel mai

106 Puiictul tie plecare al argunieiitariibanal, cu о argumentare ce pretinde c3 le intemeiaz3.

Faptele care sunt admise pot fi fie fapte de observajie - fi aceasta va fi, probabil, fracfiunea cea mai important3 a premiselor -, fie fapte presupuse, convenite, fapte posibile sau probabile. Exists aici о mas3 considerabilS de elemente care se impune sau pe care ne strSduim s3 о impunem auditorului. Si unele, §i celelalte pot fi recuzate §i i§i pot pierde statutul de fapt. Dar atata timp cSt se bucurS de el, ele vor trebui s3 se conformeze structurilor realului admise de cStre auditoriu §i vor trebui sS se apere tmpotriva altor fapte care ar veni In concurenfS cu ele intr-un acelaji context argumentativ.

Noi aplicSm la ceea ce numim adevaruri tot ceea ce tocmai am spus despre fapte. Se vorbe§te in general despre fapte pentru a desemna obiecte de acord precis, limitate; dimpotrivS, vor fi desemnate de preferintS sub numele de adevaruri sisteme mai complexe, referitoare la legSturi intre fapte, fie c3 este vorba despre teorii §tiintifice, fie c3 este vorba despre concepfii filosofice sau religioase care transcend experienta.

Chiar dac3, a§a cum subliniazS Piaget, datele psihologice cunoscute actualmente nu ne permit nici mScar sS ne imaginSm ей putem atinge fapte izolate1, distinctia intre fapte $i adevaruri ni se pare oportunS §i legitimS pentru obiectul nostru, pentru cS ea corespunde uzajului obijnuit al argumentarii care se bazeazS cand pe fapte, cand pe sisteme de importantS mai generals. Dar nu ne-ar pIScea sS tranjSm, odatS pentru totdeauna, problema filosoficS a raporturilor dintre fapte $i adevSruri: aceste raporturi caracterizeazS concepfii despre auditorii diferite. Pentru unii, faptul se opune adevSrului teoretic precum contin- gentul necesarului, pentru altii, precum realbl schematicului; putem de asemenea concepe raportul lor in a§a fel incat enuntul unui fapt sS fie un adevSr §i orice adevSr sS enunfe un fapt.

Atunci cand din maniera de a concepe raporturile lor reciproce rezult3 un primat al faptelor sau al adev3rurilor, faptele $i adevSrurile nu pot fi utilizate cu exact aceeaji valoare ca punct de plecare al argument3rii. Doar unui din cele douS este presupus a beneficia pe deplin de acordul auditoriului universal. Dar s3 nu

1 J. PIAGET, Traite de logiqtie, p. 30.

Acordul 107

uitSm cS acest primat nu este in general invocat decat atunci cand cele dou3 tipuri de obiecte sunt confruntate. Dimpotriv3, in practica de fiecare zi, fapte $i sisteme pot fi luate f3r3 distinctie in considerate ca punct de plecare al argumentSrii.

Cel mai adesea, se utilizeaz3 fapte §i adev3ruri (teorii §tiintifice, adev3ruri religioase, spre exemplu) ca obiecte de acord distincte, dar intre care exista legaturi ce permit transferul acordului: certitudinea faptului A, combinat cu credinta in sistemul S, antreneaz3 certitudinea faptului B, adica a admite faptul A, plus teoria S, inseamna a admite B.

In loc sa fie admis ca о legatura certa, raportul intre A §i В poate s3 nu fie decat probabil: se va admite c3 aparitia faptului A antreneaza, cu о anumita probabilitate, aparijia lui B. Cand gradul de probabilitate al lui В poate fi calculat in funcjie de fapte §i de о teorie in legatura cu care acordul este necontestat, probabilitatea prev3zut3 nu este obiectul unui acord de о alta natura decat acordul care prive§te faptul cert. Acesta este motivul pentru care asimiiam unor acorduri despre fapte pe cele care privesc probabilitatea evenimentelor de un anumit tip, in m3sura in care este vorba despre probabilitati calculable.

Kneebone1 subliniaza foarte just in aceasta privinta c3 verosimi- litatea („likelihood") se aplic3 unor propozitii, concluziilor inductive in special §i, prin aceasta, nu este о cantitate masurabila, in timp ce probabilitatea este un raport numeric intre dou3 propozitii care se aplica unor date empirice specifice, bine definite, simple. Domeniul probabilitatii este deci legat de cel al faptelor §i al adevarurilor $i se caracterizeaza pentru fiecare auditoriu in functie de acestea.

§ 17. Prezumtiile

In afara de fapte ji de adevaruri, toate auditoriile admit prezumtii. Acestea beneficiaza §i de acordul universal, totuji adeziunea la prezum(ii nu este maxima, ne a§teptam ca aceasta

1 G. T. KNEEBONE, Induction and Probability, Proceedings of the Aristotelian Society, New Series, vol. L, p. 36.

108 Puiictul tie plecare al argunieiitariiadeziune s3 fie intarita, la un moment dat, de alte elemente. Cei care admit prezumfia conteaza chiar, de obicei, pe aceasta intarire.

О argumentare prealabila poate tinde s3 stabileasc3 ideea c3 exista anumite prezumfii, tot a§a cum о argumentare poate tinde s3 arate c3 ne afl3m in prezen(a unui fapt. Dar cum prezumtiile, prin natura lor, sunt predispuse la a fi int3rite, se pare c3, in Ieg3tur3 cu acest punct, о nuanf3 importanta trebuie s3 fie subliniata: in timp ce justificarea unui fapt risca intotdeauna s3-i diminueze statutul, nu acelaji lucru se intampia in ceea ce privejte prezumtiile; pentru a-§i p3stra statutul, nu este deci deloc nevoie ca ele s3 fie deta$ate de о eventuala argumentare prealabiia. Totodata, cel mai adesea, prezumtiile sunt admise de la bun inceput, ca punct de plecare al argumentarilor. Vom vedea chiar c3 unele pot fi impuse unor auditorii legate prin conventii.

Utilizarea prezumtiilor duce la enunturi а сЗгог verosimilitate nu decurge deloc dintr-un calcul aplicat unor date de fapt §i nu ar putea decurge dintr-un astfel de calcul, chiar perfectionat. Desigur, frontierele dintre probabilitatea calculabila - cel putin in principiu - §i verosimilitate pot varia in functie de conceptiile filosofice. Dar, pentru a aduce enunturile ce rezulta din prezumtii la enunturi de probabilitate calculabila, ar trebui s3 le modific3m, in orice caz, formularea §i forja argumentativ3. S3 cit3m cateva prezumtii de uzaj curent: prezumtia conform c3reia calitatea unui act о manifesta pe cea a persoanei care 1-a f3cut; prezumtia de credulitate naturala, care face ca prima noastr3 mi§care s3 fie aceea de a considera drept adev3rat ceea ce ni se spune §i care este admisa atata timp §i in m3sura in care nu avem motiv s3 ne indoim; prezumtia de interes dup3 care tragem concluzia c3 orice enunj adus la cuno§tinta noastr3 este presupus a he interesa; prezumtia care privejte caracterul rational al oric3rei actiuni umane.

Prezumtiile sunt legate in fiecare caz particular de ceea ce este normal §i de ceea ce este verosimil. О prezumtie mai generala decat toate cele pe care le-am mentionat este aceea c3 exista pentru fiecare categorie de fapte $i, mai ales, pentru fiecare categorie de comportamente un aspect considerat normal ce

Acordul 109

poate servi drept baz3 pentru rationamente. Existenta chiar a acestei leg3turi intre prezumtii §i normal constituie о prezumtie generala admisa de c3tre toate auditoriile. Se prezuma, pan3 la proba contrarie, c3 normalul este ceea ce se va produce, sau s-a produs, sau mai degraba c3 normalul este о baz3 pe care putem conta in rationamentele noastre1. Aceasta baz3 corespunde oare unei reprezentari ce poate fi definita in termeni de distribute statistica a frecvenjelor? Nu, f3r3 indoiaia. §i acesta este unui

1 Cf. F. GONSETH, La notion du normal, Dialecticn, 3, pp. 243-252.

110 Puiictul de plecare al argumentarii

din motivele care ne oblig3 s3 vorbim despre prezumtii §i nu despre probabilitate calculata. Cel mult se poate spune c3, grosso modo, ideea pe care ne-o facem despre normal, in rationamentele noastre - in afara cazurilor in care calculul frecventelor este efectiv practicat §i in care ideea curenta despre normal este eliminata pentru a face loc celei de caracteristica a unei distribujii oscileaza intre diferite aspecte. Servin- du-ne de limbajul statistic pentru a descrie aceste aspecte, vom spune c3 nojiunea de normal асорегЗ cel mai adesea, in acela$i timp §i de о maniera divers accentuata, dup3 caz, ideile de medie, de mod ca §i de parte mai mult sau mai putin intinsa a unei distribute.

Astfel normalul, atunci cand este vorba despre capacitatea care i se cere unui §ofer, este tot ceea ce dep3$e§te un minim; atunci cand este vorba despre viteza unei ma$ini care a rasturnat un pieton, este tot ceea ce este inferior unui maxim. In alte cazuri, atentia se refera la toata partea centrala a curbei de distribute, iar normalul se opune exceptio- nalului: dac3 ne imagin3m о distribute binomiala, normalul se refera cel mai adesea la modul inconjurat de о anumita marja in ambele sensuri.

Ca о caracteristica a unei populatii (in sensul larg al acestui termen §i oricare ar fi elementele sale, animate sau inanimate, obiecte sau comportamente), est;e modul care domina cu certitudine in toate prezumtiile bazate mai degraba pe obi§nuit decat pe medie; este modul pe care il regasim ca punct de comparatie in aprecierile de mare $i de mic; el este cel pe care il g3sim la baza tuturor rationamentelor asupra comportamentului, la baza prezumjiilor care pot justifica acel Einfiihlung ji pe care oratorii il utilizeaza atat de mult atunci cand roaga staruitor auditoriul s3 se puna in locul protejatilor s3i.

Dac3 prezumba bazata pe normal nu poate decat rareori s3 fie redusa la о evaluare de frecvenfe ji la utilizarea unor caracteristici determinate de distribute statistica, nu este mai pujin util s3 clarificam nojiunea uzuaia de normal aratSnd c3 el depinde intotdeauna de grupul de referinja, adic3 de categoria totaia in funcjie de care se stabile§te. Trebuie s3 not3m c3 acest grup - care este adesea un grup social - nu este aproape niciodata desemnat in mod explicit. Probabil c3 interlocutor» se gandesc

Acordul 111

rareori la aceasta; este totu§i clar c3 toate prezumjiile bazate pe normal implica un acord cu privire la acest grup de referinja.

Acest grup este, in majoritatea cazurilor, cSt se poate de instabil. Intr-adev3r, dac3 anumiti indivizi se indep3rteaza in comportamentul lor de ceea ce este considerat normal, conduita lor poate»modifica acest normal (statistic, vom spune c3 el poate modifica media); dar, dac3 individul se indep3rteaza de normal dincolo de anumite limite, el va fi exclus din grup $i, ca urmare, grupul de referinta va fi cel modificat. Individul va fi considerat nebun §i exclus din comunitate, sau prea prost crescut pentru a face parte dintre cei pe care ii frecventeaza lumea buna. S3 citam un procedeu care ni se pare bazat pe о astfel de excludere:

- DumneavoastrjS, domnule, spuse Bloch intorcand-se catre domnul d'Argencourt, caruia ii fusese prezentat odata cu celelalte persoane, sunteti cu siguranta partizan al lui Dreyfus, c3ci in strainatate toata lumea este de partea lui.

- Este о afacere care nu-i prive§te decat pe francezi, nu-i a$a? raspunse domnul d'Argencourt cu acea insolenta speciala care consta in а-i atribui interlocutorului о рЗгеге pe care §tii bine ca nu о imparta§e5te, de vreme ce tocmai a emis una opusa1.lnseamna s3-l excluzi pe interlocutor dintre oamenii

cumsecade la care aceasta opinie este normaia §i la care ai deci dreptul s3-i prezumi existenta. Nu numai grupul de referinta este instabil, ci $i felul de a-1 considera poate varia: ne gandim uneori la grupul real sau fictiv care actioneaza intr-un anumit fel, uneori conform opiniei comune, care ii privejte pe cei care actioneaza in cutare fel, sau conform opiniei celor considered purtatorii de cuvant ai acestei opinii comune, sau conform acelui ceva considerat de obicei ca fiind opinia acestor purtatori de cuvant. Aceste conceptii diverse ale grupului de referinta vor juca adesea, in argumentare, una impotriva celeilalte.

In orice argumentare judicial intervin variadile grupului de

1 M. PROUST, In cautarcn timpului pierdut, vol. 3: Giiennantes, II, p.85. (Ed. rom.: Uni vers, Buc., 1989, p. 219; u.t.)

112 Punctul ik plecare al argumentariireferinta. Vechea opozide dintre argumentarea prin motivele crimei §i prin conduita acuzatului corespunde la dou3 grupuri de referinta diferite: primul mai larg, al doilea mai specific, adic3, in al doilea caz, se extrag prezumtiile din ceea ce este normal pentru ni§te oameni care s-au comportat, toata viata lor, precum acuzatul.

Intr-o maniera generala, orice complement de informatie poate provoca о schimbare a grupului de referinta §i prin aceasta ne poate modifica conceptia despre ceea ce este remarcabil, monstruos. Rolul oratorului va fi adesea acela de a favoriza aceasta modificare, oferind informaî noi. Cand avocatul acuzatului se bazeaza pe circumstance atenuante, el sugereaza schimbarea grupului de referinta: comportamentul prezumat, acela care va servi drept criteriu pentru a-1 judeca pe acuzat, va fi de acum inainte comportamentul normal al acestui nou grup de referinta. Pe de alta parte, daca cercul relatiilor noastre se I3rge§te, anumite dotari naturale care ni se par remarcabile i$i vor pierde acest caracter, pentru ей vom avea ocazia s3 le intalnim adesea. Invers, faptul ей un deces are loc in randul locuitorilor unui ora$ mare, nimic mai normal; daca acelaji eveniment afecteaza micul cerc al relatiilor noastre, il g3sim extraordinar. Opozitia dintre cele dou3 grupuri de referinta este cea care permite, in acelaji timp, unora s3 se mire c3 un muritor moare ?i altora s3 se mire de aceasta mirare.

Daca prezumtiile legate de normal sunt un obiect de acord, trebuie, in afar3 de aceasta, s3 existe un acord subjacent cu privire la grupul de referinta al acestui normal. Majoritatea argumentelor care tind s3 arate ей este extraordinar, contrar oric3rei prezumtii, faptul ей omul §i-a putut g3si un glob pe m3sura sa, presupun, f3r3 a о spune cel mai adesea, c3 grupul de referinta, cel al globurilor locuibile, este extrem de redus. Dimpotriva, un astronom ca Hoyle, care considera ей lumile locuibile sunt extrem de numeroase, va spune cu итог ей, daca globul nostru nu ar fi locuibil, am fi in alta parte1.

Adesea chiar notiunile utilizate in argumentare presupun unui sau mai multe grupuri de referinja care determina normalul,

1 F. HOYLE, The nature of the universe, p. 90.

Acordul 113

f3r3 ca acest lucru s3 fie explicit; este cazul, spre exemplu, al nojiunii juridice de neglijenâ: discujiile referitoare la aceasta nofiune vor face singure s3 арагЗ existenfa acestor grupuri.

Acordul bazat pe prezumtia normalului este presupus valabil pentru auditoriul universal intocmai ca acordul asupra faptelor verificate §i asupra adevarurilor. De asemenea, acest acord este adesea greu de deosebit de acordul asupra faptelor. Faptele prezumate sunt, la un moment dat, tratate ca fiind echivalente cu fapte observate $i pot servi, ca §i acestea, drept premis3 pentru argumentSri. Aceasta, desigur, pana la punerea in discutie a prezumfiei. S-a operat deci un salt, prin care normalul ajunge s3 coincide cu ceva unic, care nu s-a intamplat decat о data §i care nu se va mai intampla niciodata. S3 notam c3, precizand din ce in ce mai mult conditiile pe care trebuie s3 le satisfac3 membrii grupului de referin(3, s-ar putea ajunge, efectiv, la a-1 reduce pe acesta din urma la un singur individ. Totu$i, chiar §i atunci, prezumtia referitoare la conduita acestui individ $i conduita reaia a grupului de referinta nu se confunda, iar saltul ciudat despre care este vorba, care permite rationarea asupra faptelor prezumate in acelaji fel ca asupra faptelor observate, s-ar mai p3stra inc3.

§ 18. Valorile

Alaturi de fapte, de adev3ruri §i de prezumtii, caracterizate prin acordul auditoriului universal, trebuie s3 facem loc, in inventarul nostru, unor obiecte de acord in Ieg3tur3 cu care nu se sper3 decat adeziunea unor grupuri particulare: acestea sunt valorile, ierarhiile §i locurile preferabilului.

A fi de acord in Ieg3tur3 cu о valoare inseamn3 s3 admitem c3 un obiect, о fiinta sau un ideal trebuie s3 exercite asupra actiunii $i asupra dispozitiilor la actiune о influenta anume, de care se poate tine cont intr-o argumentare, f3r3 a se considera totuji c3 acest punct de vedere se impune tuturor. Existenta valorilor, ca obiecte de acord ce permit о comuniune asupra unor moduri particulare de a actiona, este legata de ideea de multiplicitate a grupurilor. Pentru antici, enunturile care privesc ceea ce noi numim valori, in m3sura in care ele nu erau tratate ca adev3ruri indiscuta bile, erau inglobate.cu tot felul de afirmatii

114 Punctul ik plecare al argumentariiverosimile in grupul nediferentiat al opiniilor. Aceasta este §i maniera in care le privejte Descartes in maximele moralei sale provizorii:

Astfel, actiunile noastre nesuferind adesea nici о amanare, este un adevSr foarte sigur c3, atunci cSnd nu ne st3 in putinta s3 alegem opiniile cele mai adev3rate, trebuie s3 urm3m pe cele mai probabile; ...§i s3 le socotim, dup3 aceea, nu ca indoielnice in aplicarea lor, ci ca foarte

115 Piuictul tk plecareal argumentarii

adev3rate §i foarte sigure, numai fiindc3 ratiunea ins3$i care ne-a

determinat s3 le alegem este dreaptS $i sigur3‘.Descartes marcheazS in aceastS maximS caracterul precar $i

totodatS indispensabil al valorilor. El vorbejte despre opinii probabile, dar de fapt este vorba de о optiune care se raporteazS la ceea ce am numi noi astSzi valori. Intr-adevSr, ceea ce el callficS drept ratiune foarte adevSratS §i foarte sigurS este, ajteptand о certitudine filosoficS, valoarea aparent incontestabilS care se acordS unei conduite umane eficiente.

Valorile intervin, la un moment dat, in toate argumentSrile. In rationamentele de ordin ^tiintific, ele sunt in general impinse cStre originea formSrii conceptelor §i regulilor care constituie sistemul in cauz3 §i cStre sfar§itul rationamentului, in mSsura in care acesta vizeazS valoarea adevSrului. DesfSjurarea rationamentului este, pe cat posibil, exceptatS de la aceasta; aceastS purificare iji atinge maximumul in jtiintele formale. Dar in domeniile juridic, politic, filosofic, valorile intervin ca bazS de argumentare de-a lungul dezvoltSrilor. Se apeleazS la ele pentru a angaja auditorul sS facS anumite alegeri mai degrabS decat altele, §i mai ales pentru a justifica aceste alegeri, astfel incat sS devinS acceptabile §i aprobate de alteritate.

Intr-o discutie, nu ne putem sustrage valorii negand-o pur §i simplu: tot a$a cum, dacS contestSm cS ceva este un fapt, trebuie sS dSm motivele acestei alegatii („Nu percep acest lucru", ceea ce echiva- leazS cu a spune ,,Eu percep altceva"), dupS cum, atunci cand este vorba despre о valoare, ea poate fi descalificatS, subordonatS altora sau interpretatS, dar nu pot fi, in bloc, respinse'toate valorile: ne-am afla, din acei moment, in domeniul forjei §i nu in cel al discuîei. Gangsterul care dS intaietate securitSjii personale о poate face fSrS explicate, dacS se limiteazS la domeniul acjiunii. Dar imediat ce dore$te sS justifice aceastS intaietate in faja altcuiva sau in fata lui insuji, el trebuie sS recunoascS celelalte valori care ii sunt invocate pentru a le putea combate. fn acest sens, valorile sunt comparabile cu faptele: imediat ce unui dintre mterlocutori le invocS, trebuie sS argumentSm pentru a sc3pa de ele, cu riscul de a refuza discujia; $i, in general, argumentul va implica faptul c3 sunt admise alte

116 Punctul de plecare al argiunentariivalori.

Conceptia noastrS, care considera valorile drept obiecte de acord ce nu cer adeziunea auditoriului universal, se love§te de diverse obiectiuni.

Nu sunt neglijate oare, in beneficiul acestei distinctii, alte diferente mai importante? Nu ne putem oare multumi s3 spunem c3 faptele §i adev3rurile exprima realul, in timp ce valorile privesc о atitudine fata de real? Dar daca atitudinea fata de real ar fi universal, nu am mai distinge-o de adev3ruri. Doar aspectul s3u non universal ne permite s3-i acordam un statut particular. Este intr-adev3r greu de crezut c3 anumite criterii pur formale pot intra discutie. C3ci un acela$i enunt, dup3 locul pe care il осирЗ in discurs, dup3 ceea ce anunta, respinge, corecteaza, va putea fi inteles in legatura cu ceea ce se considera in mod obi§nuit fapt sau cu ceea ce se considera valoare. Pe de alta parte, statutul enunturilor evolueaza: inserate intr-un sistem de credinte despre care se pretinde c3 are valoare in ochii tuturor, anumite valori pot fi tratate ca fapte sau ca adevaruri. Pe parcursul argumentarii, ji uneori printr-un proces destul de lent, se va recunoa§te probabil c3 este vorba despre obiecte de acord care nu pot pretinde adeziunea auditoriului universal.

Dar, daca in aceasta consta, in opinia noastra, caracteristica valorilor, ce se poate spune despre ceea ce se considera de la bun inceput ca fiind valori universale sau absolute, precum Adevarul, Binele, Frnmosul, Absolutul?

N3zuin£a spre acordul universal, in ceea ce le prive5te, pare c3 rezulta doar din generalitatea lor; nu se poate considera ca ele conteaza pentru un auditoriu universal decat cu conditia s3 nu li se specifice continutul. Din momentul in care incerc3m s3 le preciz3m, nu mai intalnim decat adeziunea auditoriilor particulare.

Valorile universale merita, dup3 E. Dupreel, s3 fie numite „valori de persuasiune" pentru c3 ele sunt

inijlonce de persuasiuue care, din punctul de vedere al sociologului, mi sunt

decat a$a ceva, strict, un fel de instrumente spirituale total

Acordul 117

separabile demateria pe care ne permit s3 о modelam, anterioare

momentului in carene servim de ele §i r3manand intacte dupS ce au servit, disponibile, ca $i inainte, pentru alte ocazii1.Este о conceptie care pune in mod admirabil in evident^

rolul argumentativ al acestor valori. Instrumentele, cum le numejte Dupreel, sunt utilizabile in fata tuturor auditoriilor: valorile particulare pot fi intotdeauna legate de valorile universale ?i pot servi la determinarea acestora. Auditoriul real.va putea s3 se considere cu atat mai apropiat de un auditoriu universal, cu cat valoarea particular^ va рЗгеа c3 se estompeaz3 in fata valorii universale pe care о determine. Prin urmare, aceste valori se prezinta ca universale §i aspira la un statut asemanator celui al faptelor in m3sura in care sunt vagi. In m3sura in care sunt clare, ele se prezinta doar ca fiind conforme cu aspira tiile unor anumite grupuri particulare. Rolul lor este deci de a justifica alegeri in legatura cu care nu exista acord unanim, inserandu-le intr-un fel de cadru vid, dar peste care domnejte un acord mai larg. De§i realizat cu privire la о forma vida, acesta nu are о semnificatie mai putin importanta: el dovedejte c3 suntem hot3rati s3 depa§im acordurile particulare, m3car ca intentie, $i c3 recunoajtem importanta pe care trebuie s3 о atribuim acordului universal a c3rui realizare este permis3 de aceste valori.

§ 19. Valori abstracte §i valori concreteArgumentarea asupra valorilor necesita о distinctie, pe care

о consider3m fundamentaia $i care a fost prea mult neglijata, intre valori abstracte, precum dreptatea sau veracitatea, $i valori concrete, precum Franta sau Biserica. Valoarea concreta este cea care se leag3 de о fiinta vie, de un grup determinat, un obiect particular, atunci cand sunt considerate in unicitatea lor. Valorizarea concretului $i valoarea acordata unicului sunt strans legate: a dezv3lui caracterul unic a ceva inseamn3 a-1 valoriza prin chiar acest fapt. Scriitorii romantici, revelandu-ne caracterul unic al anumitor fiinje, al anumitor grupuri, al anumitor momente 1 E. DUPREEL, Sociologie generate, pp. 181-182.

118 Punctul de plecare al argiunentariiistorice, au provocat, chiar in gandirea filosofica, о reacjie impotriva rafionalismului abstract, reacjie care se evidenjiaza prin locul exceptional acordat persoanei umane, valoare concreta prin excelenja.

In timp ce morala occidentals, in mSsura in care se inspirS din concepjiile greco-romane, pune pref mai ales pe observarea regulilor valabile pentru tofi §i in orice circumstance, exists comportamente ji virtufi care nu pot fi concepute decfit in raport cu valori concrete. Notiunile de angajament, de fidelitate, de loinlitate, de solidnritate, de disciplina sunt de acest tip. In acela§i fel cele cinci obligatii universale ale lui Confucius1, intre guvernanti ?i guvernati, intre tatS §i fiu, intre sot ?i sotie, intre frate mai mare $i frate mai mic, intre prieteni, sunt expresia importantei acordate unor relatii personale intre indivizi care constituie unii pentru altii valori concrete.

De fapt, oricare ar fi valorile dominante intr-un mediu de culturS, viata spirituals nu poate evita sS se sprijine atat pe valori abstracte, cat §i pe valori concrete. Se pare cS au existat mereu persoane care acordS mai multS importantS unora decat altora; ele constituie probabil familii caracteriale. In orice caz, acestea ar avea drept trSsSturS distinctivS nu pe aceea de a neglija complet valori de un anumit tip, ci de a le subordona celor de celSlalt tip. Se va opune lui Erasmus, care prefera о pace nedreaptS unui rSzboi drept, cel care prefera prieteniei lui Platon valoarea abstracts a adevSrului.

Argumentarea se bazeazS, dupS imprejurSri, cand pe valorile abstracte, cand pe valorile concrete; uneori, este dificil de perceput rolul pe care il joacS atat unele, cat $i celelalte. Cand spunem cS oamenii sunt egali pentru cS sunt copiii unui aceluiaji Dumnezeu, se pare cS ne sprijinim pe о valoare concretS pentru a

1 KOU HONG MING $i Francis BORREY, Le catechisme

de Confucius, p. 69, dupS Tchoung-young, cap. XX, § 7 (G. PAUTHIER, Confucius et Mencius, p. 83); cf. §i Hsiao-King (clasic al devotamentului filial). Sacred books of the East, vol. Ill, trad, de J. LEGGE, in special p. 482.

Acordul 119

gSsi о valoare abstracts, cea a egalitStii; dar am putea spune de asemenea cS nu este vorba, in acest caz, decat despre valoarea abstracts care se exprimS apeland, prin analogie, la о relatie concretS; in ciuda folosirii lui pentru cu, punctul de plecare s-ar gSsi in valoarea abstracts.

NicSieri nu se observS mai bine acest du-te-vino de la valoarea concretS la valorile abstracte §i invers decat in rationamentele referitoare la Dumnezeu, considerat, in acelaji timp, valoare abstracts abso-

120 Punctul de plecare nl argnniciitarii

luta ?i Fiinta perfecta. Dumnezeu este oare perfect pentru c3 este intruparea tuturor valorilor abstracte? О calitate este oare perfectiune pentru ca anumite copceptii despre Dumnezeu ne permit s3 i-o acordam? Este greu de determinat in acest fel о prioritate oarecare. Pozi}ion3rile contradictorii ale unui Leibniz, pe aceasta tema, sunt foarte instructive. El §tie ca Dumnezeu este perfect, dar ar vrea ca aceasta perfecjiune s3 se poata justifica §i ca tot ceea ce decide Dumnezeu s3 nu fie bun numai pentru acest motiv, c3 1-a f3cut Dumnezeu1. Universalitatea principiului ratiunii suficiente cere sa existe о rajiune suficienta, о conformitate cu о reguia, care s3 justifice alegerea divina. Dar, din contra, credinja in perfecjiunea divina precede orice dovada pe care Leibniz ar putea-o furniza §i constituie punctul de plecare al teologiei sale. La un mare numar de ganditori, Dumnezeu este modelul care trebuie urmat, in orice privinta. De aceea a putut furniza Kenneth Burke о lista foarte lunga a tuturor valorilor abstracte care §i-au g3sit temeiul in Fiinta perfecta2.

Ideologiile care nu voiau s3 recunoasca in Dumnezeu temeiul tuturor valorilor au fost obligate s3 recurga la ni§te notiuni, de un alt ordin, precum cea de stat sau de umanitate: aceste notiuni, de asemenea, pot fi concepute, fie ca valori concrete de tipul persoanei, fie ca rezultat al unor rationamente bazate pe valori abstracte.

О aceea§i realitate, un grup social, spre exemplu, va fi tratat cand ca valoare concreta §i unic3, cand ca о multime de indivizi care vor fi opu§i unuia singur sau unora, cu ajutorul unor argumentari prin питЗг, penti^r care orice idee de valoare concreta este complet straina. Ceea ce este valoare concreta, in anumite cazuri, nu este intotdeauna: pentru ca о valoare s3 fie concreta, trebuie privita sub aspectul s3u de realitate unic3; a declara c3 cutare valoare este, odata pentru totdeauna, о valoare

1 LEIBNIZ, ё<1. Gerhardt, vol. IV, Disertafie

metafizicS, II, p. 427. (Ed. rom.: Humanitas & Central European University Press,

Bucure§ti, 1996, p. 10; n.t.)

2 Kenneth BURKE, A Rhetoric of motives, pp. 299-300.

Acordul 121

concreta, constituie о pozijionare arbitrar3.Anumite valori concrete sunt utilizate cel mai adesea pentru

a intemeia valorile abstracte §i invers. Pentru a §ti ce conduita este virtuoas3, ne mtoarcem frecvent c3tre un model pe care ne str3duim s3-l imitSm. Relatia de prietenie §i actele la care ea conduce ii vor furniza lui Aristotel un criteriu de evaluare:

Tot a$a, lucrurile din care se pot imp3rt3$i prietenii sunt preferabile lucrurilor pe care vrem s3 le facem pentru prieteni mai degrabS decat pentru primul om ce ne iese in cale. A§a de exemplu, este preferabil s3 lucrSm drept $i s3 facem binele fa(3 de simpla aparen(3 de a lucra drept $i a face binele. C3ci preferSm si facem bine prietenilor, nu s3 рЯгет c3 le facem binele, dar cand este vorba de primii ce ne ies in cale se intampIS invers1.Fenelon, dimpotrivd, este indignat de faptul c3 anumite

virtuti sunt proslSvite mai mult decat altele pentru ей au fost practicate de un om pe care vrem s3-l 13ud3m in timp ce „nu trebuie 13udat un erou decat pentru a face ca poporul s3-i afle virtutile, pentru a-1 incita pe acesta s3 le imite"2.

Nevoia de a ne sprijini pe valori abstracte este probabil legate in mod esential de schimbare. Ele ar exprima un spirit revolutionar. Am vSzut importanta pe саге о acordau chinezii valorilor concrete. Aceasta ar tine de imobilismul Chinei.

Valorile abstracte pot servi cu u§urint3 criticii pentru c3 ele nu se refera la persoane ci par, a furniza criterii celui care vrea sa modifice ordinea stabilita. Pe de alta parte, atata timp cat о schimbare nu este dorita, nu exista nici un motiv sa se formuleze incompatibilitati. Or, valorile concrete se pot armoniza intotdeauna; de vreme ce concretul exista, inseamna c3 el este posibil, inseamn3 c3 el realizeazS о anumita armonie. Din contra, valorile abstracte, impinse panS la extrem, sunt inconciliabile:

1 ARISTOTEL, Topica, cartea III, cap. 2, 118 a.

(Ed. rom.: Editura IRI, Bu- cure5ti,1998, vol. 2, pag. 369; n.t.)

2 FENELON, ed. Lebel, t. XXI: Dialogues siir I'eloquence, pp. 24-25.

122 Putichtl de plecare til argument driieste imposibil s3 pui de acord in abstract virtuti precum dreptatea §i mila. Probabil c3 nevoia de schimbare, in Occident, a incitat la argumentarea asupra valorilor abstracte, pentru c3 se preteaz3 mai bine la formularea de incompatibilit3ti. De altfel, confuzia dintre aceste notiuni abstracte ar permite, atunci cand aceste incompatibilit3ti au fost formulate, formarea unor noi conceptii despre aceste valori. О viatS intensS a valorilor ar deveni astfel posibila, о refacere continu3, о remodelare constanta.

AT fi mai u§or s3 ne sprijinim pe valorile concrete atunci cand este vorba despre a conserve decat despre a reinnoi. Iar motivul pentru care conservatorii se considera realijti este, probabil, acela c3 ei pun in prim-plan astfel de valori. Nojiunile de fidelitate, de loialitate §i de solidaritate, legate de valori concrete, caracterizeaz3 de altfel adesea argumentarea conservatoare.

§ 20. IerarhiileArgumentarea se sprijin3 nu numai pe valori, abstracte §i

concrete, dar §i pe ierarhii, precum superioritatea oamenilor asupra animalelor, a zeilor asupra oamenilor. F3r3 indoiala, aceste ierarhii ar fi justificabile cu ajutorul unor valori, dar la modul cel mai general nu se va pune problema s3 li se caute о baz3 decat atunci cand va fi vorba de a le арЗга; adesea, de altfel, ele vor гЗтапе implicite, ca ierarhia intre persoane §i lucruri din acest pasaj in care Scheler, ar3tand c3 valorile pot fi ierarhizate dup3 susjinerea de care se bucura, a tras concluzia c3, prin ins3§i natura lor, valorile referitoare la' persoane sunt superioare valorilor referitoare la lucruri1.

Ierarhiile admise se prezinta practic sub dou3 aspecte caracteristice: alaturi de ierarhiile concrete, ca aceea care exprima superioritatea oamenilor asupra animalelor, exista ierarhii abstracte, ca aceea care exprima superioritatea a ceea ce este drept asupra a ceea ce este util. Evident, ierarhiile concrete se pot referi, ca in exemplul de mai sus, la clase de obipcte; dar fiecare dintre ele este privit in unicitatea lui concreta.

1 Max SCHELER, Der Fonnalismus in der Ethik und die maleriale Wertethik, pp. 98-99.

Acordul 123

Se poate concepe ca, intr-o ierarhie cu mai multi termeni, A s3 fie superior lui В §i ca В s3 fie superior lui C, f3r3 ca fundamentele care ar putea fi invocate in favoarea fiec3reia dintre aceste superioritaji s3 fie acelea§i, ba chiar f3r3 a se furniza vreun motiv pentru aceste superioritaji. Dar, dac3 se recurge la principii abstracte, acestea introduc in general in raporturile dintre lucruri о ordine care transforma simpla superioritate, preferabilul, in ierarhie sistematic3, in ierarhie in sens strict. In aceste cazuri, un acela§i principiu abstract, de aplicare repeta- biia, poate stabili ansamblul ierarhiei: spre exemplu, anterioritatea, faptul de a genera, de a confine pot constitui criteriu de ierarhizare.

О astfel de ierarhie se distinge net de simplul preferabil prin aceea c3 ea asigurS о ordonare a tot ceea ce se supune principiului саге о guverneaz3. A§a se face c3, dup3 Plotin, toate elementele realului formeaz3 о ierarhie sistematizata, ceea ce este cauz3 sau principiu care trebuie s3 ocupe un rang superior celui care este efect sau consecinta1. In anumite cazuri, un al doilea principiu poate stabili о ierarhie intre termeni сЗгога primul principiu nu le permite ierarhizarea: putem complete о ierarhizare a genurilor animale, dupa un oarecare principiu, cu о ierarhizare a speciilor fiec3rui gen dup3 un alt principiu. Am putea g3si la Sfantul Toma aplicatii curioase ale acestei dualitati de principii, in special la ierarhizarea ingerilor2.

Unui dintre principiile de ierarhizare cele mai uzuale este cantitatea mai mare sau mai putin mare a ceva. In acest fel, vom avea, alaturi de ierarhii de valori bazate pe preferinta acordata uneia dintre aceste valori, ierarhii propriu-zise bazate pe cantitatea unei aceleia§i valori: e§alonul superior este caracterizat printr-o mai mare cantitate din cutare caracter.

Acestor ierarhii cantitative li s-ar opune ierarhiile eterogene. Ierarhizarea valorilor abstracte neordonate din punct de vedere cantitativ nu implica ca aceste valori s3 fie independente. Ba dimpotriva. Vom vedea c3 valorile sunt in general considerate ca

1 PLOTIN, Eiweade, V, 5, § 12.2 Cf. GILSON, Toniismul, pp. 240-242. (Ed. rom.: Humanitas, Bucurejti, 2002, pp. 256-259; n.l.)

124 Putichtl de plecare til argument driifiind legate intre ele; chiar aceasta Ieg3tur3 este adesea baza subordon3rii lor: spre exemplu, atunci cand valoarea care este scop este considerata supe- rioar3 celei care este mijloc, valoarea care este cauz3 superioar3 celei care este efect. Totu§i, in multe cazuri, ierarhizarea admisa ar fi susceptibila de a se baza pe recurgerea la ni§te scheme de Ieg3tur3, dar acestea nu sunt explicite §i nu avem siguranta c3 sunt prezente in mintea auditorilor; spre exemplu, unii ar considera adev3rul ca

125 Piim liil ile plecnrc nI niginnciitnrii

superior binelui, f3r3 a se gandi s3 expliciteze fundamentele posibile ale acestei superioritati, f3r3 a c3uta s3 stabileasc3 care ar fi legatura de subordonare a unuia fata de celaialt, nici chiar de ce natura ar putea fi ea.

Ierarhiile de valori sunt, f3r3 indoiaia, mai importante din punctul de vedere al structurii unei argumentari decat valorile inse§i. Intr-adev3r, majoritatea acestora sunt comune unui mare num3r de auditorii. Ceea ce caracterizeaz3 fiecare auditoriu sunt mai pufin valorile pe care le admite acesta, c3t maniera Tn care le ierarhizeaza.

Valorile, chiar dac3 sunt admise de numeroase auditorii particulare, sunt admise cu mai multa sau mai putin3 forta. Intensitatea de adeziune la о valoare Tn raport cu intensitatea cu care se ader3 la о alta determina intre aceste valori о ierarhie de care trebuie s3 se Jin3 seama. Cand aceasta intensitate nu este cunoscuta cu suficienta precizie, oratorul о poate utiliza intrucatva liber pe fiecare dintre valori, f3r3 a trebui s3 justifice in mod obligatoriu pref^rinta pe care о d3 uneia dintre ele, intruca nu este vorba despre r3stumarea unei ierarhii admise. Dar acest caz este relativ rar. Aproape Tntotdeauna, valorile nu numai c3 se bucura de о adeziune de intensitate diferit3, ci, Tn plus, sunt admise ni§te principii care permit ierarhizarea lor. Este unui din punctele in Ieg3tur3 cu care multi filosofi care se осирЗ de valori au neglijat s3 atrag3 atentia. Pentru c3 au studiat valorile, intr-o oarecare m3sura, in ele insele, independent de utilizarea lor argumentativ3 prac- tic3, ei au insistat, pe bun3 dreptate, pe convergence valorilor, neglijand prea adesea ierarhizarea lor, solutie a conflictelor care le opun.

S3 not3m totu§i c3 aceste ierarhii nu impiedica independent rela- tiv3 a valorilor. Aceasta ar fi compromis3 dac3 principiile care permit aceasta ierarhizare ar fi fixate odata pentru totdeauna: s-ar ajunge in acest caz la un monism al valorilor. Dar nu a§a se prezinta in practic3 ierarhiile: fundamentele lor sunt tot atat de multiple ca inse§i valorile pe care le coordoneaz3.

S3 lu3m, pentru a ilustra teza noastra, diferite maniere de a privi raporturile existente intre certitudinea unei cunoa§teri §i importanfa sau interesul pe care ea il poate prezenta. Isocrate §i

126 Punctul tie plecnre til myuinentnriiSfSntul Toma dau intietate mai degraba importanfei decSt certitudinii. Pentru Isocrate:

Este preferabil s3 avem in legatura cu subiecte utile о opinie rezonabilS, decat cuno§tin(e exacte referitoare la ni§te inutilitSp1.RegSsim un fel de ecou amplificat §i dramatizat al acestui

pasaj, dar in cu totul alta perspectiva, in gandirea SfSntului Toma:

Spiritelor obsedate de setea de divinitate, in zadar li se vor oferi cuno§tin(ele cele mai certe cu privire la legile numerelor sau la stTuctura universului. fndreptandu-ji atenpa catre un obiect care se sustTage cunoajterii lor, acestea se straduiesc sS ridice un col[ al vSlului, foarte fericite s3 perceapS, uneori chiar in intunericul cel mai des, cateva raze ale luminii eterne care ii va lumina intr-o zi. Acelora li se par mai dezirabile cele mai slabe cuno§tinte cu privire la realitStile cele mai inalte, celor mai complete certitudini cu privire la cele mai mSrunte obiecte2.Intr-un sens invers, J. Benda aminte§te un pasaj dintr-o

scrisoare inedita a lui Lachelier c9tre Ravaisson: „Subiectul pe care-1 voi lua drept tez3 nu este cel pe care vi 1-am anuntat; este un subject mai ingust, adica mai series"*.

Faptul c3 ne simtim obligati s3 ierarhiz3m valori, oricare ar fi rezultatul acestei ierarhiz3ri, provine din aceea c3 urm3rirea simultan3 a acestor valori creeaz3 incompatibilitati, obliga la alegeri. Este chiar una dintre problemele fundamentale pe care trebuie s9 le rezolve aproape toti oamenii de §tiinta. S3 lu3m exemplul celor care se осирЗ cu „Content analysis", care are ca scop pe acela de a descrie obiectiv, sistematic §i cantitativ continutul manifest al oricSrui fel de comunicare3.

1 ISOCRATE, Discursuri: Elogiul Eleuei, § 5.

2 E. Gilson, Touiisiiiul, p. 40 (cf. Sum. 77/ад/., 1,1, 5, adi; ibid., I-1I, 66, 5, adi Sup. lib de

causis, lect. I). (Ed. rom. pp. 41-42; n.f.)3 Cf. Bernard BERELSON, Content Analysis, Handbook of social psychology, edited by Gardner LINDZEY.

Acordul 127

О problems de analizS a conjinuturilor care revine mereu, scrie Lasswell, este de a g3si cel mai bun echilibru intre siguranâ §i valoare semnificativa. Noi putem fi cu totul siguri de frecvenja cu care apare orice cuvant ales, dar acest lucru poate fi de importanta minima*.In aceste diverse cazuri, problemele sunt diferite, ca §i

contextele in care se prezinta ele, iar justificarea ierarhizarii, atunci cand este data, poate varia, dar procesul argumentativ prezinta analogii frapante: el presupune existenja unor valori admise, dar incompatibile intr-o anumita situatie; ierarhizarea, fie c3 rezulta dintr-o argumentare, fie c3 este pus3 de la inceput, о va desemna pe cea pe care decidem s3 о sacrificam1.

§ 21. Locurile

Cand este vorba despre a intemeia valori sau ierarhii, sau despre a cre§te intensitatea adeziunii pe саге о suscita ele, le putem lega de alte valori sau de alte ierarhii, pentru a le consolida, dar putem de asemenea recurge la premise de ordin general, pe care le vom denumi locuri, xonoi, de unde deriv3 Topica, sau tratatele consacrate rationamentului dialectic.

Pentru antici, §i acest lucru pare a fi legat de grija de a sprijini efortul de a mventa al oratorului, locurile desemneaza rubrici sub care pot fi clasificate argumentele: era vorba despre gruparea lor, cu scopul de a g3si mai u§or, la nevoie, materialul necesar2; de unde definitia locurilor ca depozite de argumente3. Aristotel distingea locurile comune, care pot servi f3r3 distinctie in orice §tiint3 §i nejinand de nici una; §i locurile specifice, care sunt proprii fie unei §tiinte particulare, fie unui gen oratoric bine definit4.

1 Cf. § 46: Contradicfie si incompatibilitate.2 Cf. ARISTOTEL, Topica, VIII, cap. 14,163 b.3 CICERO, Topica, II, § 7; Partitiones oratoriae, § 5; Quintilian, Arta oratorica, vol. II, cartea V, cap. X, § 20.

4 ARISTOTEL, Retorica, I, cap. 2, 1358 a; cf. Th. VIEHWEG, Topik tmd Jurisprutienz; Johannes STROUX, Roiiiische

128 Punctul tie plecnre til myuinentnrii

Locurile comune se caracterizeaz3 deci, in mod primitiv, prin generalitatea lor foarte mare, care le f3cea utilizabile in toate circumstance. Degenerescenja retoricii §i lipsa interesului pentru studiul locurilor din partea celor mai mulji logicieni au condus la aceasta consecinta neprev3zut3 pe care expuneri oratorice impotriva luxului, a dezmajului, a lenei etc., pe care exercitiile §colare ne-au facut s3 le repetSm pan3 la greata, зЗ fie calificate drept locuri comune, in ciuda caracterului lor cu total particular. Quintilian deja incercase s3 reactioneze impotriva acestui abuz1, dar nu a reu§it. Din ce in ce mai mult, prin locuri comune sunt intelese cele pe care Vico, spre exemplu, le nume§te locurile oratorice, pentru a le opune celor despre care trateaz3 Topica2. Locurile comune din zilele noastre se caracterizeaza printr-o banalitate care nu exclude deloc specificitatea. Aceste locuri comune nu sunt, pe drept cuvant, decat о aplicatie pe subiecte particulare a locurilor comune, in sens aristotelician. Dar pentru c3 aceasta aplicatie este f3cut3 pe un subject tratat adesea, se deruleaz3 intr-o anumita ordine, cu conexiuni prev3zute intre locuri, nu ne mai gandim decat la banalitatea ei, necunoscand valoarea sa argumentativa. Am ajuns in punctul in care avem tendinta de a uita c3 locurile formeaza un arsenal indispensabil, in care, orice ar fi, va trebui s3 caute cel care vrea s3-l persuadeze pe celaialt.

Aristotel studiaz3, in Topica sa, orice specie de locuri ce pot servi de premisa unor silogisme dialectice sau retorice §i le clasifica, conform perspectivelor stabilite de filosofia sa, in locuri ale accidentului, ale genului, ale propriului, ale definitiei §i ale identitatii. Demersul nostru va fi diferit. Pe de о parte, nu dorim s3 leg3m punctul nostru de vedere de о metafizic3 particular §i, pe de alta parte, cum nu deosebim tipurile de obiecte de acord care privesc realul de cele care privesc preferabilul, nu vom numi locuri decat premise de ordin general permitand intemeierea valorilor §i a ierarhiilor §i pe care Aristotel le studiaz3 printre

Rechtu’issenschaft und RUetorik.1> QUINTILIAN, loc. cit.

2 VICO, lustituzioui oratorie, p. 20.

Acordul 129

locurile accidentului1. Aceste locuri constituie premisele cele mai generale, adesea subintelese, de altfel, care ihtervin pentru a justifica majoritatea alegerilor noastre.

О enumerare a locurilor care ar fi acorduri prime in domeniul preferabilului, din care s-ar putea deduce toate celelalte §i а сЗгог justificare ar permite-o deci, este о actiune a c3rei posibilitate este supusa discutiei. In orice caz, о astfel de actiune ar tine de metafizic3

1 Cf. ARISTOTEL, Topica, III, 2,116 n-119 a $i Retorica, I, cap. 6, 7, 1362 л-1365 b.

130 Punctul tic plecare al arginncntarii

sau de axiologie, care nu tin de scopul nostru. Scopul nostru se limiteaza la examinarea §i la analiza argumentari lor concrete. Acestea se opresc la niveluri variabile. Cand un acord este constatat, putem prezuma c3 el este intemeiat pe locuri mai general admise de interlocutori; totodata, pentru a le indica, ar trebui s3 recurgem la ipoteze care nu sunt catu§i de pufin certe. Astfel ne-am considera autorizati probabil s3 ducem afirmatia c3 ceea ce este mai durabil §i mai stabil este preferabil unui lucru care este mai putin durabil §i stabil, intr-un loc care pare mai general, cel al superioritatii intregului asupra p3rtii: dar este important s3 not3m c3 acest din urm3 loc nu este exprimat in locul despre durabil, c3 este vorba despre о interpretare la care interlocutorii ar putea s3 nu consimta. Totu§i, un loc oarecare fiind utilizat, se poate oricand cere interlocutorului s3 justifice acest lucru.

Dac3 locurile cele mai generale ne atrag cu cea mai mare u§urint3 atentia, exista totu§i un interes indiscutabil pentru analiza locurilor mai particulare care au intaietate in diverse societati §i care permit s3 fie caracterizate. Pe de alta parte, chiar atunci cand este vorba despre locuri foarte generale, este de remarcat faptul c3 fiec3rui loc i s-аг putea opune un loc advers: superioritatii durabilului, care este un loc clasic, i s-аг putea opune cea a precarului, a ceva ce nu dureaz3 decat о clip3 §i care este un loc romantic. De unde posibilitatea de a caracteriza societatile, nu numai prin valori particulare care au preferinta lor, dar §i prin intensitatea adeziunii pe care о acorda ele cut3rui sau cutarui membru al unui cuplu de locuri antitetice.

Nu consider3m util, pentru intelegerea generala a argumentarii, s3 furniz3m о lista exhaustiv3 a locurilor utilizate. Aceasta sarcin3 ni se pare de altfel dificil de realizat. Ceea ce ne intereseaza, este aspectul prin care toate auditoriile, oricare ar fi ele, sunt determinate s3 tin3 cont de locuri, pe care le vom grupa sub cateva rubrici foarte generale: locuri ale cantitajii, ale calit3(ii, ale ordinii, ale existentului, ale esenjei, ale persoanei. Clasificarea pe саге о prezentam se justifica, in ochii no§tri, prin importanfa, in practica argumentativa, a considerafiilor referitoare la aceste categorii. Suntem obligaji s3 vorbim despre

Acordul 131

acestea pujin mai pe larg, astfel incat no(iunea de loc s3 fie, pentru tofi cititorii no§tri, altceva decat un cadru gol.

§ 22. Locuri ale cantit&tiiIntelegem prin locuri ale cantitafii locurile comune care

afirm3 c3 valoreaz3 mai mult decSt altceva din motive cantitative. Cel mai adesea de altfel, locul cantitafii constituie un subinfeles major, fara de care ins3 concluzia nu ar fi fondata. Aristotel semnaleaz3 cateva dintre aceste locuri: „mai multe lucruri bune sunt preferabile lucrurilor bune mai pufine"1, bunul care serve§te unui mai mare num3r de scopuri este preferabil celui care nu este util in acela§i grad2, ceea ce este mai durabil §i mai stabil este preferabil unui lucru care este intr-o mai mic3 m3sur33. S3 not3m, in Ieg3tur3 cu aceasta, c3 su peri ori ta tea despre care este vorba se aplic3 atat valorilor pozitive, cat §i celor negative, in sensul c3 un r3u durabil este un r3u mai mare decat un r3u pasager. Pentru lsocrate, meritul este proportional cu cantitatea de persoane сЗгога li se face un serviciu4: atletii sunt inferiori educatorilor, pentru c3 ei beneficiaz3 singuri de forta lor, in timp ce oamenii care gandesc bine sunt profitabili pentru toti5. Este acela§i argument pe care il utilizeaza Timon pentru a valorize pamfletul:

Oratorul vorbe?te deputafilor, publicistul oamenilor de stat, ziarul abonafilor s3i, Pamfletul tuturor... Acolo unde cartea nu patrunde, ziarul ajunge. Unde ziarul nu ajunge, Pamfletul circula6.„Intregul valoreaz3 mai mult decat partea" pare s3 transpun3,

in termeni de preferinta, axioma „intregul este mai mare decat partea" §i insu§i Bergson, atunci cand i§i propune s3 stabileasc3 superioritatea devenirii, a evolutiei, asupra fixitatii §i a staticului,

1 ARISTOTEL, Topica, cartea III, cap. 2,117 a. (Ed. rom.: Editura IRI, Bucure§ti, 1998, vol. II, p. 367; u.t.)

21 Ibid., cartea III, cap 3,118 b.3 Ibid., cartea III, cap. 1,116 a.4 ISOCRATE, Discitrsuri, t. II: Ciilre Nicoclcs, § 8.5 Ibid., Pnnegiricul Aleuei, § 2.6 TIMON, Cartea oratorilor, pp. 90-91.

132 Pitnclttl de plecare al argiuaeiitariinu ezita s3 utilizeze locul cantitafii:

Spuneam c3 intr-o mi§care se afia mai mult decat in pozitiile succesive ocupate de un mobil, intr-o devenire mai mult decat in formele strabatute rand pe rand, intr-o evolutie a formei mai malt decat in formele realizate una dupa alta. Filosofia va putea deci ca din termenii din primul fel s3-i extraga pe cei de al doilea, dar nu din cei de al doilea pe cei de primul. (...) tn fondul filosofiei antice se afla cu necesitate acest postulat: in mobil se afla mai mult decat in mobil $i pe calea diminuarii sau a atenu3rii se trece de la fixitate la devenire1.Locul cantit3fii, superioritate a ceea ce este admis de

num3rul cel mai mare, este cel care intemeiaza anumite concept» ale democrajiei, ca §i concepjiile rafiunii саге о asimileaza pe aceasta „simpilui comun". Chiar §i atunci cand unii filosofi greci, precum Platon, opun adev3rul opiniei celor mulfi, ei valorizeaz3 adev3rul tot cu ajutorul unui loc al cantitajii, facand din el un element de acord al tuturor zeilor §i care ar trebui s3-l suscite pe cel al tuturor oamenilor2; locul cantitativ al durabilului permite, de asemenea, valorizarea adev3rului, ca §i ceea ce este etern in raport cu opiniile instabile §i pasagere.

Un alt loc al lui Aristotel afirma c3:Este preferabil, de asemenea, ceea ce folose§te in orice

timp; a§a, de exemplu, dreptatea §i st3panirea de sine sunt preferabile curajului. C3ci primele ne folosesc totdeauna, celaialt numai uneori3.Rousseau prefera rationamentele de acest gen. Pe astfel de

considerente de universalitate este intemeiata superioritatea educajiei pe care о preconizeaz3 el;

1 BERGSON, Evolufia creatoare, pp. 341-342 (italicele sunt ale lui Bergson). (Ed. rom.:Institutul European, Ia§i, 1998, p. 287; n.t.)

2 PLATON, Phaidros, 273 d-e.3 ARISTOTEL, Topica, III, cap. 2,117 a, 35. (Ed. rom.: Editura IRI, Buc., 1998, vol. 2, p. 367; n.t.)

Acordul 133

tntr-o societate randuita, in care toate lucrurile sunt fixate, fiecare trebuie crescut pentru locul s3u. Dac3 cineva e pregatit pentru un loc §i nu-l осирЗ, nu mai e bun de nimic. (...) Fa(3 de natura, oamenii sunt toti deopotriva, to|i au о chemare comun3; a fi oameni. Cine este crescut bine in vederea acestei chemari va §ti s3 indeplineasca §i alte chemari care sunt in Ieg3tur3 cu aceasta (...). Trebuie doar sa privim lucrurile dintr-un punct de vedere general, expus tuturor intSmpiarilor omenejti1.Validitatea generala a unui bun va fi definita de asemenea ca

fiind ceva al c3rui uzaj nu va fi f3cut inutil de nici un alt bun; prin acest aspect se poate justifica inc3 о data preferinta acordata mai curand dreptajii decat curajului.

Este preferabil, spune Aristotel (...) acel lucru care, odata ce-l poseda toti, ne face s3 ne lipsim de alt lucru, fa(3 de un lucru care odata ce-l poseda to)i, ne face s3 sim)im lipsa altuia (...). Dac3 toti sunt drepti, ne putem lipsi de curaj. Dar dac3 toti sunt curajo§i, avem nevoie de dreptale2.Putem considera drept locuri de cantitate preferinta acordata

probabilului asupra improbabilului, facilului asupra dificilului, a ceea ce risc3 mai putin s3 ne scape. Majoritatea locurilor care tind s3 arate eficacitatea unui mijloc vor fi locuri de cantitate. Astfel, in Topica sa, Cicero grupeaz3 sub rubrica eficacitatii (i>is) locurile urm3toare:

(...) cauza eficienta este mai importanta decat cea ineficienta, cele ce sunt independente decat cele dependente de altele, cele care sunt in puterea noastra decat cele care sunt in puterea altora, cele stabile faja de cele incerte, cele care nu pot fi luate fata de cele care pot fi luate3.

1 ROUSSEAU, Emil, pp.11-12. (Ed. rom.: Moldova, Ia§i, 1998, pp. 34-35. Traducere de Gheorghe Adamescu; n.t.)2 ARISTOTEL, Topica, III, cap. 2, 117 a-b. (Ed. rom.: In: Organon, Editura IRI, Bucure§ti, 1998, vol. II; n.t.)3 CICERO, Topica, XVIII, § 70. (Ed. rom.: Editura Universitatii „А1. I. Cuza", la5i, 2010, XVIII, § 70, p. 91; n.t.)

134 Pitnclttl de plecare al argiuaeiitarii

Ceea ce apare cel mai adesea, obi§nuitul, normalul, este obiectul unuia dintre locurile cel mai frecvent utilizate, in a§a m3sur3 incat trecerea de la ceea ce se face la ceea ce trebuie f3cut, de la normal la погтЗ pare, pentru multi, s3 fie de la sine inteles. Doar locul cantitajii autorizeaza aceasta asimilare, aceasta trecere de la normal, care exprima о frecvenja, un aspect cantitativ al lucrurilor, la norma care afirm3 c3 aceasta frecventa este favorabila §i c3 trebuie s3 ne conform3m ei. Atunci cand toata lumea poate fi de acord asupra caracterului normal al unui eveniment, cu conditia s3 fie de acord asupra criteriului norma-

135 Punctul tie plecnre al nrgiinientdrii

lului care va fi utilizat, prezentarea normalului ca norma cere, in plus, utilizarea locului cantitatii.

Asimilarea normalului la normativ il conduce pe Quetelet s3-l considere pe omul s3u obi§nuit imaginar drept modelul insu§i al fru- mosului1, iar Pascal obtine de aici panseuri paradoxale, precum acesta: „Oamenii sunt atat de imperios nebuni, c3 ar insemna s3 fii nebun, printr-o alta intorsatura a nebuniei, s3 nu fii nebun"2.

Trecerea de la normal la normativ, care se reg3se§te la tofi cei care intemeiaza etica pe experienja, a fost considerata, pe drept cuvant, о eroare a logicii3. Dar trebuie s3 recunoa§tem aici unui dintre fundamentele valabile ale argumentarii, in sensul c3 acest pasaj este admis implicit, oricare ar fi domeniul avut in vedere. Ii reg3sim urma in expresia germana Pflicht, apropiat de man pflegt; о reg3sim in toate expresiile care асорегЗ, in acela§i timp, apartenenta la un grup §i о maniera de a fi a indivizilor care apartin acestui grup: „american", „socialist", fac aluzie totodata, §i in functie de circumstante, la о norma de conduita sau la о conduita normala.

Trecerea de la normal la norma este un fenomen curent §i care pare s3 fie de la sine injeles. Disocierea celor dou3 §i opozitia lor prin afirmarea primatului normei asupra normalului necesita о argumentare care s3 о justifice: aceasta argumentare va tinde catre devalorizarea normalului, cel mai adesea prin uzajul altor locuri decat cele ale cantitatii.

Exceptionalul este pus la indoiala, in lipsa demonstrarii valorii sale. Descartes merge pan3 la a face din aceasta indoiala о regula a moralei sale provizorii:

Dintre multele p3reri admise eu nu le alegeam decat pe cele mai moderate, atat pentru c3 sunt mai u§or de pus in

1 A. QUETELET, Physique sociale, Т. II, p. 386.2 PASCAL, Bibl. de la Pl£iade, Pens£es, 184 (484) p. 871 (414 £d. Brusnchvigc). (Ed. rom.: Editura Aion, Oradea, 1998, (414), p. 312; n.t.)

3 M. OSSOWSKA, Podstawy nauki о moralnosci (Les fondements d'une science de la morale), 83.

136 Pinichil de plecare al argnnieutdrii

aplicare, fiind mai bune - orice exces fiind socotit d3un3tor (...)1.Orice situajie exceptional este considerata ргесагЗ: ,,St3nca

Tarpeiana se afla lang3 Capitoliu". De aceea caracterul anormal al unei situajii, chiar favorabila, poate deveni un argument impotriva acesteia.

§ 23. Locuri ale calitdtii

Locurile calitatii apar, in argumentare, §i sunt cel mai u§or de sesizat atunci cand este contestata forta num3rului. A§a vor sta lucrurile in cazul reformatorilor, a celor care se revolta impotriva opiniei comune, precum Calvin, care il pune in garda pe Francisc I in privinta celor care protesteaza impotriva doctrinei sale, ,,c3 este deja condamnata printr-o aprobare comuna a tuturor starilor''2. El respinge cutuma, c3ci „viata oamenilor nu a fost niciodata atat de bine oran- duita, ca cele mai bune lucruri s3 plac3 celei mai mari p3rti''3. El opune num3rului calitatea adev3rului garantata de Dumnezeu:

Singur Ieremia a fost trimis de Dornnul (...), ca s3 anunte c3 „Legea va fi luata de la preot, sfatul va fi luat de la cel intelept, iar cuvantul va fi luat de la profet"-1.Chiar §i §efii se pot deci in§ela. Nu este vorba, in punctul

extrem in care se plaseaza Calvin, de о §tiinta superioar3 atribuita elitei. §i nici de о cunoa§tere a adev3rului care s3 corespunda la ceea ce ar admite, ca la Platon, un auditoriu universal alc3tuit din zei §i din oameni. Este vorba despre lupta celui care detine adev3rul, garantat de Dumnezeu, impotriva multimii care r3t3ce§te. Adev3rul nu poate pieri, oricare ar fi num3rul adversarilor s3i: ne afl3m in prezenta unei valori de ordin superior, incomparabil. Acesta este aspectul pe care protagoni§tii

1 DESCARTES, Discurs asupra metodei, partea a IH-a, pp. 73-74. (Ed. rom.: Editura Mondero, Bucure§ti, 1999, Partea a IH-a, p. 30; n.t.)

2 CALVIN, invafatura religiei creative, Adresa introduction ciitre'regele Francisc /, p.5. ( Ed. rom.: Oradea, 2003, p. 108.)

3 Ibid., p. 122.

Acordul 137

locului calitatii nu au cum s3 nu puna accentul: in ultima instanta, locul calitatii duce la valorizarea unicului, care, ca §i normalul, este unui dintre pivotii argumentarii.

Unicul este legat de о valoare concrete ceea ce consider3m valoare concreta ne apare ca unic, dar ceea ce ne apare ca fiind unic ne devine pretios:

AsemSnarea sa cu mine, ne spune Jouhandeau, ceea ce ne pune laolalta, ceea ce nu ne deosebe§te, nu m3 intereseaz3; semnul particular care-1 separS pe X, „singularitatea" lui este ceea ce m3 intereseaz3, este ceea се-mi impune1.A considera fiintele inter§anjabile, a nu vedea ceea ce este

specific personalitafii lor, inseamna a le devaloriza. Este de ajuns uneori о inversare de termeni pentru a se manifesta caracterul lipsit de personalitate pe care il prezinta acestea: „Thanks, Rosencrantz and gentle Guildenstern" spuse Regele. „Thanks, Guilderstern and gentle Rosen- crantz" relua Regina2.

Aceste exemple incearca sa arate c3 unicitatea unei fiinte sau a unui obiect oarecare tine de felul in care concepem noi relatiile noastre cu el: pentru cineva, cutare animal nu este decat un e§antion dintr-o specie; pentru altul, este vorba despre о fiinta unica cu care intretine raporturi deosebite. Filosofi precum Martin Buber, precum Gabriel Marcel se ridica impotriva a ceea ce este fungibil, mecanic, universalizabil:

Mai bun3 e violenja fa(3 de о fiinta cu care realmente ai trait impreuna, va spune Buber, decat grija fantomatic3 fa(3 de ni§te numere f3r3 chip!3

Pentru G. Marcel, valoarea unei intaniri cu о fiinja apare din faptul c3 ea e „unica in felul ei"4. Ceea ce este unic nu are pret, iar valoarea sa create prin insu§i faptul c3 este de nepretuit. De

1 M. JOUHANDEAU, Ess ai sur moi-meme, p. 153.2 SHAKESPEARE, Hamlet, actul II, scena II.3 Ibid., p. 125.4 G. MARCEL, Le monde casse, suivi de Position et approches concretes du mystere ontologiqne, pp. 270-271.

138 Pinichil de plecare al argnnieutdriiaceea, Quintilian il sfatuie§te pe orator s3 nu accepte s3 fie platit pentru colaborarea sa, pentru motivul c3 „cele mai multe lucruri pot parea f3r3 valoare, tocmai pentru c3 li se fixeaza о valoare"1.

Valoarea a ceea ce este unic poate fi exprimata prin opozifia sa la ceea ce este comun, banal, vulgar. Acestea ar fi forma depreciativa a multiplului opus unicului. Unicul este original, el se distinge, iar prin aceasta este remarcabil §i place chiar §i celor mulji. Valorizarea a ceea ce este unic, sau cel putin a ceea ce pare astfel, este ceea ce constituie fondul maximelor lui Gracian §i al sfaturilor pe care le da el curteanului. Trebuie s3 eviti s3 te repeti, trebuie s3 pari inepuizabil, misterios, s3 nu poti fi clasat cu u§urinta2: calitatea unic3 devine un miloc in vederea obtinerii sufragiului celor mai multi. Chiar §i cei mai multi apreciaz3 ceea ce este deosebit, ceea ce este rar §i greu de realizat.

Ceea ce este mai dificil, va spune Aristotel, este preferabil fata de ceea ce este mai u§or, c3ci noi (inem s3 avem ceea ce nu se dobande?te cu inlesnire3.Observ3m c3 Aristotel nu se multume§te s3 enunte locul. El

schi- teaz3 о explicate. Leag3 locul de persoana, de efort. Ceea ce este rar prive§te indeosebi obiectul, ceea ce este dificil subiectul, tn calitate de agent. A prezenta ceva drept dificil sau rar este un mijloc sigur de a-1 valorizare.

Precaritatea poate fi considerata drept valoarea calitativ3 opus3 valorii cantitative a duratei; ea este corelativ3 cu unicul, cu originalul. Se §tie c3 tot ceea ce este ameninjat capata о valoare exceptional: Carpe diem. Poezia lui Ronsard mizeaza abil pe

1 QUINTILIAN, vol. IV, cartea XII, cap. VII, § 8. (Ed. rom.: Minerva, Bucure§ti, 1974, vol. Ill, cartea XII, cap. VII, § 8, p. 368; n.t.)2 B. GRACIAN, L'honime de cour, p. 2, 8, 102, 113 etc. (Ed. rom.: Humanitas, Bucuregti, 1994, pp. 238, 244, 338, 3433 etc.; n.t.)

3 ARISTOTEL, Topica, III, cap. 2,117 b. (Ed. rom.: In: Organon, Editura IRI, Buc.,1998, vol II, p. 369. Traducere de Mircea Florian; n.t.)

Acordul 139

aceasta tema care ne emotioneaza imediat. Precaritatea nu este intotdeauna amenintare cu moartea, ea se poate referi la о situatie: cea a iubitilor unui in ochii celuilalt, comparata cu cea a sojilor, este opozitia valorii precarului fata de cea a stabilului.

140 Pitnchil de pi cam’ al argnnicntarii

Acest loc este legat de un loc foarte important citat de Aristotel, §i care ar fi cel al oportunitatii:

Orifce lucru este preferabil in momentul in care are о insemnState mai mare; de exemplu, lipsa de sup3r3ri este preferabila la batranefe decat la tinerete, fiindca ea are mai mare insemnatate la batranefe'.Dac3 invers3m exemplul lui Aristotel, dac3 insistam pe

lucrurile importante pentru copil sau pentru adolescent, vom vedea c3, f3cand ca valoarea s3 depinda de circumstantele tranzitorii, insistam pe precaritatea acestei valori §i totodata, cata vreme ea este valabila, ii cre$tem pretul.

Locul ireparabilului se prezinta ca о limita care vine s3 accentueze locul precarului: forta argumentativ3, legata de evocarea sa, poate fi de un efect distrugator. Exemplu, celebra peroratie a Sfantului Vincent de Paul, adresandu-se femeilor pioase §i ar3tandu-le acestora pe orfanii pe care el ii proteja:

Ati fost mamele lor intru grajie, de cand mamele lor intru natura i-au abandonat pentru totdeauna (...); ganditi-v3 acum dac3 vrefi s3-i abandona}i pentru totdeauna (...); viafa lor §i moartea lor sunt in mainile voastre (...). Ei vor tr3i, dac3 voi veti continue s3 aveti о grija caritabila de ei; dar, v3 declar in fata lui Dumnezeu, toti vor fi morfi maine, dac3 ii vep p3r3si1.Dac3 aceasta peroratie a avut atata succes (apelul duce la

fondarea a§ez3mantului L'Hopital des Enfants-Trouves), ea datoreaz3 acest lucru locului ireparabilului.

Valoarea ireparabilului, dac3 vrem s3-i c3ut3m bazele, poate s3 fie legata de cantitate: durata infinita a timpului care se va scurge dup3 ce ireparabilul va fi fost produs sau constatat, certitudine a faptului ca efectele, dorite sau nu, se vor prelungi la infinit. Dar ea poate fi legata §i de calitate: unicitatea este conferita evenimentului considerat ireparabil. Fie ca este bun sau r3u in consecinfele sale, el este sursa de spaim3 pentru om; pentru ca о acjiune s3 fie ireparabiia, este necesar ca ea s3 nu poatd fi repetat3: ea dobande§te о valoare prin chiar aceea cd este consideratd sub acest aspect.

1 Dup3 BARON, De la Rhetorique, p. 212.

Acordul 141

Ireparabilul se aplicd ba subiectului, ba obiectului; ceva poate fi ireparabil in sine sau in raport cu un anurne subiect: se va putea planta in fata u§ii mele un nou stejar, dar nu voi mai fie eu acela care voi sta la umbra lui.

Se vede cd ireparabilul in argumentare este chiar un loc a! preferabilului, in sensul cd, atunci cand se referd la obiect, aceasta nu se poate intampla decat in mdsura in care el este purtatorul unei valori; nu se va mentiona ireparabilul, iremediabilul, atunci cand este vorba despre о ireparabilitate care nu antreneazd nici о consecinta in conduitd. Se va vorbi probabil intr-un discurs §tiintific despre cea de-a doua lege a termodinamicii, dar aceasta nu va fi consideratd drept argument al ireparabilului decat dacd i se atribuie о valoare unei anumite stdri a universului.

О decizie ale cdrei consecinte ar fi iremediabile este valorizata prin faptul insu§i. In actiune, ne legdm in general de ceea ce este urgent: valorile de intensitate, legate de unic, de precar, de iremediabil sunt aici in prim-plan. In acest fel se serve§te Pascal de locurile cantitdtii pentru a ne ardta cd trebuie sd preferdm viaja ve§nic3 vietii pe p3mant, dar atunci cand ne preseazd sd ludm о decizie, el ne afirmd cd suntem imbarcati §i cd trebuie sd alegem, cd ezitarea nu poate dura, c3 este urgent §i c3 existd spaima de naufragiu.

In afar3 de uzajele locului unicului ca original §i ca rar, a c3rui existentd este ргесагй iar pierderea iremediabila, prin aceea cd il opunem fungibilului §i comunului, pe care nu riscdm sd-1 pierdem §i care este u§or de inlocuit, existd, intr-o cu totul altd ordine de idei, un uzaj al locului unicului in calitate de opus diversului. Unicul este, in acest caz, ceea ce poate servi drept normd: aceasta ia о valoare calitativ3 in raport cu multiplicitatea cantitativ3 a diversului. Unicitatea adevd- rului se va opune diversitdtii opiniilor. Superioritatea disciplinelor umaniste clasice in raport cu disciplined umaniste moderne, va spune un autor1, tine de aceea c3 anticii prezinta modele fixe, recunoscute, eterne §i universale. Autorii moderni, chiar dacd sunt tot atat de buni ca cei antici, ofera inconvenientul de a nu putea servi drept norma,

1 BARON, De la Rhetorique, nr. 5, p. 451.

142 . Punctuldeplecarealargumentarii

drept model indiscutabil: multitudinea valorilor reprezentate de moderni este cea care da inferioritatea lor pedagogic3. Chiar acest loc ii serve§te lui Pascal pentru a justifica valoarea cutumei:

De ce se conformeaz3 omul legilor vechi §i vechilor hotarari? Sunt ele mai s3n3 toase? Nu, dar nu exista altele §i pe deasupra ne scutesc de diversitate1.Ceea ce este unic beneficiaza de un prestigiu cert: dup3

modelul lui Pascal, putem explica prin aceasta un fenomen de adeziune, intemeindu-1 pe aceasta valoare pozitiva pe care о lu3m drept baza a unei argumentari f3r3 s3 trebuiasca s3 о fondam §i pe ea. Inferioritatea multiplului, fie c3 este vorba despre fungibil sau despre divers, pare admisa la modul foarte general, oricare ar fi justificarile, foarte variate de altfel, pe care am fi in m3sura s3 i le g3sim.

§ 24. Alte locuri

Ne-am putea gandi s3 reducem toate locurile la cele ale cantitatii sau ale calitatii, sau chiar s3 reducem toate locurile la cele de un singur fel - vom avea ocazia s3 tratam despre aceste tentative - dar ni se pare mai util, dat fiind rolul pe care 1-au jucat ele §i pe care continua s3-l joace ca punct de plecare al argumentarilor, s3 dezvolt3m discutia cu privire la locurile ordinii, al existentului, al esentei §i al persoanei.

Locurile ordinii afirm3 superioritatea a ceea ce este anterior asupra a ceea ce este posterior, cand apropo de cauz3, de principii, cand apropo de sfar§it sau de scop.

Superioritatea principiilor, a legilor, asupra faptelor, asupra concretului, care par a fi aplicajia celor dintai, este admisa in gandirea nonempirista. Ceea ce este cauz3 este ratiunea de a fi a efectelor §i prin aceasta le este superior:

Dar chiar dac3 ar fi doar realitafile produse, va spune Plotin, ele nu ar putea fi ultime. Or, acolo sus, prime sunt

1 PASCAL, Bibl. de la Pl£iade, Pens&es, 240 (429), p.889 (301 £d. Brunschvicg). (Ed. rom.: Ed. Aion, Oradea, 1998, p. 281; n.t.)

Acordul 143

cele producStoare, §i de aceea sunt §i prime1.Multe dintre marile certuri filosofice sunt axate pe problema

de a §ti ce este anterior §i ce este posterior, pentru a trage de aici concluzii referitoare la predominance unui aspect al realului asupra altuia. Teoriile finaliste, pentru a valorize scopul, il transform3 in adev3rata cauz3 §i origine a unui proces. Gandirea existentiaia, care insista asupra importantei actiunii indreptate c3tre viitor, leag3 proiectul de structure omului §i prin aceasta ,,incearc3 mereu s3 se intoarc3 la originar, la surs3"2.

Locurile existentului afirm3 superioritatea a ceea ce exista, a ceea ce este actual, a ceea ce este real, asupra posibilului, asupra even- tualului, sau a imposibilului. Molloy al lui Samuel Beckett exprima astfel superioritatea a ceea ce exista asupra a ceea ce mai trebuie inc3 s3 fie realizat, asupra proiectului:

C3ci aflandu-тЗ in padure, loc nici mai bun, nici mai r3u decat altele, §i fiind liber s3 r3man, nu eram oare indrept3|it s3 v3d in asta un avantaj, nu prin faptul c3 p3durea era ce era, ci pentru c3 eu eram acolo? C3ci eram. §i fiind nu mai aveam nevoie s3 m3 due acolo (...)3.Utilizarea locurilor existentului presupune un acord asupra

formei realului c3ruia ii sunt ele aplicate: intr-un mare num3r de controverse filosofice, odata admis faptul c3 acordul asupra acestor locuri este dobandit, ne straduim s3 tragem din aceasta un profit nea§teptat, datorita unei schimbari de nivel in aplicarea lor sau datorita unei noi conceptii asupra existentului.

Intelegem prin loc al esentei nu atitudinea metafizic3 care ar

1 PLOTIN, Enneade, V, 3, § 10. (Ed. rom.: edi(ie bilingva., Editura IRI, Bucure§ti,V, 3, § 10; n.t.)

2 J. WAHL, Despre filosofiile existen(ei, Glanes 15-16, p. 16.3 S. BECKETT, Molloy, p. 132. (Ed. rom.: Univers, Bucure§ti, 1990, p. 109. Traducere de Gabriela §i Constantin Abaluâ; n.t.)

144 . Punctuldeplecarealargumentarii

afirma superioritatea esentei asupra fiec3reia dintre incarnarile sale - §i care este intemeiata pe un loc al ordinii -, ci faptul de a acorda о


valoare superioara indivizilor in calitatea de reprezentanti bine caracterizaji de aceasta esenta. Este vorba de о comparatie intre indivizi concreî: a§a se face ca atribuim de la bun inceput о valoare unui iepure care prezinta toate calitafile unui iepure; acesta va fi pentru noi un „iepure frumos". Ceea ce incarneaza cel mai bine un tip, о esenta, о functie este valorizat prin chiar acest fapt. Sunt cunoscute aceste versuri ale lui Marot dedicate lui Francisc I:

Rege inconjurat mai mult decat Marte de onoareRege cel mai Rege, care a fost vreodata incoronat1.

Proust se serve§te de acela§i loc pentru a о pune in valoare pe ducesa de Guermantes:

(...) ducesa de Guermantes, care, de fapt, fiind о Guermantes,

devenea intr-o oarecare mSsura altceva, ceva mai piacut (. . .) . 2

О etic3 sau о esteticS ar putea fi fondate pe superioritatea a ceea ce incarneazS cel mai bine esenta §i pe obligatia c3 trebuie s3 se ajungS la ea, pe frumusetea a ceea ce ajunge la esenta. Pentru c3 omul este f3cut sa gandeasca, pentru Pascal inseamna ca a gandi bine este cel dintai principiu al moralei. Pentru ca, dup3 Marangoni, deformarile sunt inerente esentei artei, nu putem g3si opera f3ra deformari printre cele considerate reujite3.

In viata de erou, dup3 Saint-Ехирёгу, §eful i§i g3se§te о justificare pentru cele mai mari duritati ale sale, pentru sacrificiile pe care le impune oamenilor s3i, nu in randamentul pe care il obtine, nici in dominatia pe care о exercita, ci in aceea ca subordonatii lui con§tienti- zeaza astfel posibilitatile lor extreme,

1 Citate de LA HOUSSAIE in epistola cStre Ludovic al XlV-lea, la inceputul traducerii sale la B. GRACIAN, Car (He omului desavar$it, a 4, nota.2 PROUST, /и cautarea timpului pierdut, v. Ill: Guermantes, p. 74. (Ed. rom.: Univers, Buc„ 1989, v. Ill: Guermantes, p. 208; n.t.)

3 M. MARANGONI, Apprendre a voir.

146 Pimctul de plecare al nrgnnieiitarii

ca indeplinesc ceea ce sunt capabili s3 fac31. Morala supraomului i?i extrage din locul esentei tot farmecul §i tot prestigiul s3u.

S3 examinSm, pentru a incheia acest rapid tur de orizont, cateva locuri care derivS din valoarea persoanei, legate de demnitatea, de meritul §i de autonomia ei.

Lucrul pe care ni-1 ргосигЗт singuri este preferabil lucrului pe care

ni-1 ргосигЗ aljii; de exemplu, prietenii sunt preferabili

bogajiei2.

Acest loc ii permite lui Pascal s3 critice divertismentul:

Nu inseamna c3 ejti fericit dac3 te poti bucura de petreceri?- Nu, c3ci distractia vine din alta parte §i din afara ...3.

Acest loc confers de asemenea valoare acelui lucru care este facut cu grijS, care cere un efort.

Locurile pe care le-am mentionat, §i care sunt printre cele mai utilizate in general, ar putea fi completate cu multe altele, dar а сЗгог semnificatie este mai limitata. De altfel, specificand locurile, am trece prin grade nesesizabile la acordurile pe care le vom numi mai degraba acorduri asupra valorilor sau asupra ierarhiilor.

§ 25. Utilizarea §i reductia locurilor: Spirit clasic §i spirit romantic

Ar fi interesant de stabilit, in diferite epoci §i in diferite medii, care sunt locurile admise la modul cel mai general sau cel putin care par admise de cStre auditoriu, a§a cum §i-l imagineazS oratorul. Aceasta sarcinS ar fi de altfel delicatS, pentru c3 locurile

1 SAINT-EXUPERY, Zborul de noapte, p. 131.2 ARISTOTEL, Topica, 111, cap. 2, 118 b. (Ed. rom.: In: Organon, Editura IRI, Bucurejti, 1998, vol. II; n.t.)3 PASCAL, Bibl. de la Pleiade, Pensees, 240 (429), p.889 (301 ed. Brunschvicg). (Ed. rom.: Editura Aion, Oradea, 1998, p. 222; n.t.)

Acordul 147

pe care le considersm indiscutabile sunt utilizate fSrS a fi exprimate. LnsistSm, dimpotriva, asupra celor pe care dorim s3 le respingem sau s3 le nuantSm in aplicarea lor.

Un acela§i scop poate fi realizat servindu-ne de locuri foarte diferite. Pentru a accentua oroarea unei erezii sau a unei revolutii, ne vom servi cand de locuri ale cantitatii, arStSnd cS aceasta erezie cumuleazS toate ereziile trecutului, cS aceasta revolutie adunS laolalta tulburari dup3 tulburari, mai mult decat oricare alta, cand de locuri ale calitatii, aratand ca ea preconizeaza о deviere absolut noua sau un sistem care nu a existat niciodata inainte1.

Trebuie s3 гетагсЗт totu§i c3 uzajul anumitor locuri sau al anumitor argumentari nu caracterizeaza neap3rat un mediu cultural anume, ci poate rezulta, §i acesta este de altfel cazul cel mai frecvent, din situajia argumentativ3 particular in care ne afl3m. Argumentari pe care Ruth Benedict, in interesanta sa lucrare despre Japonia, le considera caracteristice pentru mentalitatea japonez3 se explica, pentru noi, prin faptul c3 Japonia era agresorul: or, cel care dore§te s3 schimbe ceea ce este, va avea tendinta de a introduce, ca justificare, un element normativ, precum substituirea anarhiei cu ordinea, stabilirea unei ierarhii2.

Situajia argumentativa, esenjiala pentru determinarea locurilor la care vom fi recurs, este ea insaji un complex ce confine, totodata, scopul vizat §i argumentele de care risc3m s3 ne lovim. Aceste dou3 elemente sunt de altfel intim legate; intr-adev3r, scopul vizat chiar dac3 este vorba despre declansarea unei actiuni bine definite, este in acelaji timp transformarea unor convingeri, riposta unor argumente, transformare §i riposta care sunt indispensabile declan§3rii acestei actiuni. A?a se intampla c3 alegerea intre diferite locuri, locuri ale cantitatii, sau ale

1 A se vedea exemple la RIVADENEIRA, Vida del bienaventurado Padre Ignacio de Loyola, p.

194 §i la PITT, Orations on the French war, p. 42 (30 mai 1894).

2 R. BENEDICT, The Chrysanthemum and the Sword, pp. 20 §i urm.

148 Pimctul de plecare al nrgnnieiitarii

calitatii, spre exemplu, poate rezulta dintr-una sau din alta dintre componentele situatiei argumentative: cand se va vedea clar c3 atitudinea adversarului este cea care influenteaza alegerea, cand se va vedea, dimpotriva, legatura dintre aceasta alegere §i actiunea de declansat. §tim despre Calvin c3 utilizeaza adesea locurile calitatii. Este, am spune noi, un caracter frecvent al argumentarii celor care vor s3 schimbe ordinea stabilita. In ce m3sur3 este §i din cauz3 c3 adversarii lui Calvin recursesera la locurile cantitafii?

Oponenjii no§tr se straduiesc din rSsputeri s3 adune pasaje biblice;

ji fac lucrul acesta cu atata sarguin(3 incSt, deji nu pot s3 biruiasca, in

privinja numSrului cel pujin s3 ne trdnteasca la pSmSnt1.

Am putea g3si un exemplu mult mai general de astfel de opozifie in efortul facut de romantici pentru a r3sturna anumite pozijii ale clasi- cismului: acolo unde observau c3 acesta se putea арЗга cu ajutorul locurilor cantitatii, romantismul a recurs in modul cel mai firesc la locurile calitatii. Dac3 clasicii vizau auditoriul universal, ceea ce printr-o anumita prisma este un apel la cantitate, era normal ca romanticii, а сЗгог ambitie se limiteaza cel mai adesea la a persuada un auditoriu particular, sa fi recurs la ni§te locuri ale calitatii: unicul, irationalul, elita, geniul.

De fapt, c3nd este vorba despre locuri, mai putin chiar decat atunci cand este vorba despre valori, cel care argumenteaza incearca s3 elimine complet, in beneficiul altora, anumite elemente; el incearca mai degraba s3 le subordoneze, s3 le reduc3 la cele pe care le considera fundamentale.

Cand locurile ordinii sunt reduse la cele ale cantitatii, anteriorul este considerat mai durabil, mai stabil, mai general; dac3 sunt reduse la locurile calitatii, vom considera principiul ca avandu-5 i originea intr-o realitate superioara, ca model, ca

1 CALVIN, bwaldlura religiei creatine, cart. II, cap. V, § 6. (Ed. Cartea Cre?tina, Oradea, 2003, cartea II, cap. V, § 6, vol. I, p. 435; n./.)

Acordul 149

determinand posibilitatile extreme ale unei dezvoltari. Dac3 cel antic este valorizat ca fiind cel ce a subzistat mai mult timp §i cel ce incarneaz3 о traditie, cel nou va fi valorizat drept original §i rar.

Locurile existentului pot fi legate de locurile cantitatii, legate de durabil, de stabil, de obisnuit, de normal. Dar ele pot fi de asemenea legate de locurile calitatii de unic sau de precar: existentul i§i extrage valoarea din faptul c3 se impune in calitate de trait, de ireductibil la orice alt obiect, in calitate de actual. Am putea, de asemenea, sustine c3 existentul, in calitate de concret, intemeiaz3 locurile calitatii, da valoare unicului §i c3 existentul, ca real, intemeiaza locurile cantitatii §i da sens durabilului §i la ceea ce se impune in mod universal.

150 Punctul dc plecare al arûnieutarii

Locul esenfei poate fi legat de normal care este singurul ce permite, dup3 ganditorii empiristi, constituirea unor tipuri, unor structuri, а сЗгог realizare perfecta este apreciata la unii dintre reprezentantii lor. Dar pentru rationali§ti, pentru Kant, spre exemplu, idealul, arhetipul abstract este singurul fundament valabil al oricarei normalitati1: ca acest arhetip este valorizat drept sursa §i origine, sau ca realitate a unei specii superioare, ca universal sau ca rational, este о alta problema. Superioritatea a ceea ce incarneaza cel mai bine esenfa ar putea de altfel sa se bazeze cand pe aspectul clasic §i universal valabil, cand pe aspectul exceptional al acestei reu§ite, considerata гагЗ §i dificila.

Locurile persoanei pot fi intemeiate pe cele ale esentei, ale autonomies ale stabilitatii, dar §i pe unicitatea §i originalitatea a ceea ce se leag3 de personalitatea umana.

Uneori aceste leg3turi §i justific3ri de locuri nu sunt decat ocazionale, dar se intampia ca о asemenea tentative s3 rezulte dintr-o pozitionare metafizica §i s3 caracterizeze о viziune asupra lumii. A?a se face c3 primatul care se acorda locurilor cantitatii §i c3 incercarea de a concentre in acest punct de vedere toate celelalte locuri caracterizeaz3 spiritul clasic; spiritul romantic argumenteaz3, dimpotriva, reducand locurile la cel al calitatii.

Ceea ce este universal §i vejnic, ceea ce este rational §i general valabil, ceea ce este stabil, durabil, esential, ceea ce intereseaza pe cei mai mulji, va fi considerat drept superior §i fundament al valorii la clasici.

Unicul, originalul §i noul, ceea ce este deosebit §i marcant in istorie, precarul §i iremediabilul sunt locuri romantice.

Virtu tilor clasice de autenticitate §i de justitie, romanticul le va opune pe cele de dragoste, de milostenie §i de fidelitate; dac3 clasicii se dedica valorilor abstracte, sau тЗсаг universale, romanticii recomanda valorile concrete §i particulare; superioritajii gandirii §i a contemplarii propuse de clasici, romanticii ii vor opune pe cea a acjiunii eficace.

1 KANT, Critica rafiuuii pure, pp. 305 $i urm. (Ed. rom.: 267 $i urm.; n.t.)

Acordul 151

Clasicii se vor stradui chiar s3 justifice prefuirea pe саге о acorda locurilor calitajii, prezentandu-le ca pe un aspect al cantitatii. Superioritatea unei personalitaji originale va fi justificata de caracterul inepuizabil al geniului s3u, de influenfa pe саге о exercita asupra mulfimii, de grandoarea schimbSrilor pe care le ocazioneaz3. Concretul va fi redus la infinitul elementelor sale constitutive, iremediabilul la durata timpului in care nu va putea fi inlocuit.

Pentru romantici, aspectele cantitative-de care se va tine cont ar putea fi reduse la о ierarhie pur calitativ3: ar fi vorba in acest caz de un adev3r mai important, care ar forma о realitate de un nivel superior. Atunci cand romanticul opune vointei individuale pe cea a majoritatii, aceasta din urm3 poate fi conceputa ca manifestare a unei vointe superioare, cea a grupului, pe саге-I vom descrie ca pe о fiinta unic3, cu istoria sa, cu originalitatea fi geniul lui proprii.

Astfel sistematizarea locurilor, conceperea lor in functie de locuri considerate fundamentale, le da acestora aspecte variabile, iar acelafi loc, aceeafi ierarhie pot, datorita unei alte justific3ri, s3 conduca la о viziune diferita asupra realului.

b) ACORDURILE PROPRII UNOR ANUMITE ARGUMENTARI

§ 26. Acorduri ale unor auditorii particulareCeea ce numim in mod obifnuit siuif comun consta intr-o

serie de convingeri admise in sanul unei societati anume fi pe care membrii s3i le presupun a fi impartafite de orice fiinta rationala. Dar alaturi de aceste convingeri, exista acorduri proprii celor care fin de о disciplina anume, fie ea este de natura ftiintifica sau tehnica, juridic3 sau teolo- gic3. Aceste acorduri constituie corpul unei ftiinte sau al unei tehnici, ele pot fi rezultatul unor conventii sau al adeziunii la anumite texte fi caracterizeaz3 anumite auditorii.

Aceste auditorii se disting in general prin uzajul unui limbaj tehnic ce le este propriu. In ftiintele formalizate se diferentiaza

152 Punctul ik plecare al argumentariiacest limbaj in cea mai mare m3sur3 de cel pe care, de altfel, membrii unui astfel de auditoriu il utilizeaza in relatiile lor cotidiene fi pe care il inteleg ca membri ai unui auditoriu mai general; dar chiar fi discipline precum dreptul, care ipiprumuta multi dintre termenii tehnici din limbajul curent, au putut рЗгеа ermetice neinitiatilor. C3ci acefti termeni, pe care dorim s3-i facem cat mai univoci posibil in contextul disciplined sfarjesc prin a rezuma un ansamblu de cunostinte, de reguli Si de conventii, а сЗгог necunoajtere face ca intelegerea lor, ca termeni deveniti tehnici, s3 scape total profanilor.

Pentru a intra intr-un grup specialized este necesar3 о inifiere. In timp ce oratorul trebuie in mod normal s3 se adapteze auditoriului sau, nu la fel stau lucrurile cu profesorul insarcinat s3-i invete pe elevii s3i ceea ce este admis in grupul particular c3ruia acejtia doresc s3 i se asocieze sau, cel pufin, la care doresc s3-i asocieze persoanele responsabile de educatia lor. Persuasiunea este, in acest caz, prealabila initierii. Ea trebuie s3 obtin3 supunerea la exigentele grupului specializat al c3rui purtator de cuvant este profesorul. Initierea intr-o disciplina particular3 consta in a imp3rtasi reguli §i tehnici, notiuni specifice, despre tot ceea ce este admis, ca si despre maniera de a-ti critica rezultatele in functie de exigentele disciplinei insesi. Prin aceste particularitati, initierea se distinge de vulgarizare, care se adreseaza publicului, in general, pentru а-i imp3rta§i anumite rezultate interesante, intr-un limbaj nontehnic, dar f3r3 a-1 pune in situajia nici de a se servi de metodele care au permis stabilirea acestor rezultate nici, a fortiori, de a face critica acestora din urma. Aceste rezultate sunt, intr-o oarecare m3sura, prezentate ca fiind independente de §tiinfa care le-a elaborat: ele au dobandit statutul de adev3ruri, de fapte. Diferenta intre jtiinta care se constituie, cea a savanfilor, §i jtiinta admisa, care devine cea a auditoriului universal, este caracteristica pentru diferenta dintre initiere §i vulgarizare1.

La intrebarea dac3 о argumentare este continuata in folosul

1 Cf. Ch. PERELMAN, La vulgarisation scientifique, ргоЫёте philosophique, Revue des Alumni, martie 1953, XXI, 4.

Acordul 153

unui auditoriu legat prin acorduri particulare sau in folosul unui auditoriu nespecializat, nu este ujor de r3spuns. Unele controverse, privind frau- dele din arheologie, spre exemplu, vor apela, totodata, §i la specialists §i la opinia publica1; acelasi lucru se intampia adesea cu ocazia proceselor penale in care dezbaterea se situeaza, in acela§i timp, pe plan juridic §i pe plan moral.

De altfel, exista domenii despre care, dup3 conceptia formata despre ele, se va spune fie c3 sunt specializate, fie c3 scap3 oric3rei convent» sau oric3rui acord particular: este, in mod evident, cazul filosofiei.

In timp ее о filozofie de jcoala, care se desfajoara in cadrele sistemului elaborat de c3tre profesor, poate fi ponsiderata specializata §i apropiata de о teologie, se poate oare admite c3 un efort filosofic independent presupune initierea prealabila a unei tehnici savante, care ar fi cea a filosofilor profesionijti? Este opinia exprimata, intr-o lucrare postuma, foarte sugestiva, de c3tre un tan3r autor german, E. Rogge, care opune unei „filosofii populare", precum cea a lui Nietzsche, spre exemplu, filosofiile contemporane care, toate, presupun о cunoajtere aprofundata a istoriei filosofiei, in raport cu care ele sunt determinate, intr-un fel sau altul, s3 se gandeasc3 pe ele insele2.

Dar filosoful care ia pozitie fata de aceasta istorie a filosofiei, care ii atribuie о semnificatie anume §i care din acel moment trebuie s3 admita c3 propria lui conceptie r3spunde acestei semnificatii renunta el oare la a se adresa auditoriului universal? Nu se poate spune oare c3 auditoriul universal, cel pe care filosoful §i-l reprezinta, este un auditoriu care admite anumite fapte, in special cunoa$terea 5tiintific3, pe cea a istoriei §tiintifice a filosofiei mai ales, dar саге гЗтапе totuji suveran in a insera aceste fapte in noi argumentari, ba chiar s3 le r3stoarne? in acest caz, orice filosof continua s3 se adreseze auditoriului universal ca §i filosoful popular §i nu pare c3 putem mentiona in filozofie un ansamblu de cuno§tinte, de reguli §i de tehnici

1 Cf. VAYSON DE PRADENNE, Les fraudes en archeologie prehistorique, in specialp. 637.

2 E. ROGGE, Axioniatik idles indglicheit Philosophieretis, pp. 100 ji urm.

154 Punctul ik plecare al argumentariicomparabil cu corpul unei discipline jtiintifice §i comun tuturor celor саге о practica.

Exemplul filosofiei arata c3 problema de a §ti care sunt auditoriile specializate este о problema de fapt care trebuie s3 fie tranjata in fiecare caz. Dar exista auditorii precum cele de juri§ti sau de teologi, pentru care aceasta problema este regiata datorita unor consideratii de ordin formal: contrar dreptului natural §i teologiei rationale, dreptul §i

155 Piinctiil tie plecnrenl nrgiimeiitani

teologia pozitive, legate prin texte bine determinate, constituie domenii de argumentare specifice.

Oricare ar fi originea, oricare ar fi fundamentul textelor de drept pozitiv sau de teologie pozitiva - problem^ care nu ne prive§te acum ceea ce este esential este c3 ele constituie punctul de plecare al unor noi rationamente. Argumentarea juridica sau teologica trebuie s3 se dezvolte In interiorul unui sistem definit, ceea ce va pune in prim-plan anumite probleme, mai ales pe cele referitoare la interpretarea textelor.

Anumite notiuni, precum cea de evidenta sau de fapt, iau un sens particular in discipline legate prin texte.

Atunci cand, argumentand in fata unui auditoriu care nu este legat prin texte, spunem despre о propozitie c3 este evidenta, inseamna c3 nu resimtim dorinta sau nu dispunem de un mijloc de a respinge aceasta propozitie. Dimpotriv3, cand spunem despre о regula din domeniul dreptului c3 pare evidenta, este pentru c3 consider3m c3 nici о contestare nu ar putea арЗгеа in Ieg3tur3 cu aplicabilitatea sa la un caz particular. C3ci non-evidenta atribuita unor reguli, a§a-zisa necesitate de a le justifica, rezulta din aceea c3 se transpune imediat posibilitatea unor contestari intr-o c3utare de fundamente; pentru c3 orice dificultate de aplicare, chiar dac3 valorile pe care legea le protejeaza nu sunt discutate, risca s3 puna in joc о intreag3 argumentare in care vor interveni, dup3 toate probabilitatile, fundamentele posibile ale regulii. La fel, a spune despre un text sacru c3 este evident, inseamna, intrucat nu se pune problema respingerii lui, a pretinde c3 nu exista decat un singur fel de a-l interpreta.

Acordurile auditoriilor specializate pot comporta definitii particulare ale unor anumite tipuri de obiecte de acord, spre exemplu despre ceea ce este un fapt. Ele se refera, de asemenea, la maniera in care aceste auditorii pot fi invocate sau criticate.

Pentru teolog sau jurist, este considerat fapt nu ceea ce poate pretinde acordul auditoriului universal, ci ceea ce textele pretind sau permit s3 fie tratat ca atare. Un teolog nu poate pune la indoiala fapte sau adev3ruri atestate de dogme f3r3 a se exclude din auditoriul particular care le consider3 dovedite. fn drept exista

156 Punctul de plecare al argunientnrii

ficjiuni care oblig3 la tratarea unui lucru, chiar dac3 el nu exista, ca §i cum ar exista sau obliga la a nu recunoajte drept existent ceva ce exista. Ceea ce este admis ca fapt de normalitate poate exista. Astfel judecatorul ,,nu este deloc autorizat s3 declare un fapt drept cert doar pentru ca el va fi dobandit, personal, in afara procesului, cunoajterea pozitiva a acelui fapt"1.

Interventia judecatorului risc3 s3 modifice pretentiile p3rtilor, or p3rtile sunt acelea care determin3 procesul, in cadrele legii. Vedem deci c3, pentru anumite auditorii, faptul este legat de dovada pe care vrem sau putem s3 о administram.

In §tiintele naturale contemporane, faptul este subordonat, din ce in ce mai mult, posibilitatii unei masurari, in sensul larg al termenului. Ele opun rezistenta oric3rei observatii care nu se poate inscrie intr-un sistem de m3suri. Mai mult, un savant care verifica concluziile pe care un alt savant le-a propus, ca urmare a unui experiment anume, va tine cont de toate faptele prezentate §i care sunt relevante pentru intemeierea acestei teorii, dar nu se considera autorizat, in aceasta contro- vers3, s3 se bazeze pe alte fapte care, in limitele propuse, nu sunt relevante; spre deosebire, totuji, de ceea ce se intampla in drept, nu exista in jtiinta reguli de procedur3 care s3 dea la cererea p3rfilor о invariabilitate relativ3; savantul, judecator, este aici, in acelaji timp, parte §i va introduce in curand noi pretentii. Prin urmare, doar prin analogie cu ceea ce se petrece in drept putem percepe anumite faze ale dezbaterii, faze in care anumite fapte sunt provizoriu considerate irelevante.

Chiar §i in viata cotidian3, anumite fapte sunt considerate neave- nite §i aceasta pentru c3 ar fi de prost gust s3 le mention3m. Oratorul care atac3 un adversar nu poate avansa anumite informahi referitoare la comportamentul acestuia din urm3 f3r3 a se devaloriza el insu§i: о multitudine de reguli morale, de reguli de eticheta sau de deontologie impiedic3 introducerea anumitor fapte intr-o dezbatere. Auditoriul juridic nu constituie, in aceasta privinta, un caz privilegiat decat pentru c3 restrictiile sunt in acest caz codificate §i obligatorii pentru

1 AUBRY §i RAU, Cours de droit civil fraufais, t. XII, pp. 73-74.

Acordul 157

toate p3rtile: este ceea ce distinge esentialmente dovada judiciara de dovada istoric31.

О distincjie tot atat de importanta prive§te prezumtiile: leg3tura dintre anumite fapte cu altele poate fi considerata prin lege „ca fiind atat de puternica, incat probabilitatea c3 acesta este insotit de acela echivaleaza cu certitudinea judiciara a aceluia"2.

Prezumtiile legale sunt adesea de aceea?i natur3 cu cele care ar fi admise in viata extra-juridic3; legea, mai ales, regleaz3 adesea ceea ce considera ea normal. In acela?i timp originea acestor prezumtii juridice conteaz3 putin: este plauzibil c3 prezumtia de nevinovatie a acuzatului, in materie penala, provine din aceea c3 ne temem de consecintele sociale §i morale ale unei alte conventii §i nu de faptul c3 dreptul ar fi adoptat о prezumtie de bun simt legata de normal.

Ceea ce caracterizeaz3 in general prezumtiile legale este dificultatea de a le rastuma: ele sunt adesea irefutabile sau nu pot fi recuzate decat urmand reguli foarte precise. Uneori ele nu privesc decat greutatea probei. Aceasta este aproape intotdeauna, §i in fata oric3rui auditoriu, in functie de prezumtiile admise. Dar alegerea lor nu este impus3 a§a cum se intampia in anumite cauze juridice.

Aceste remarci privind acordurile specifice, proprii anumitor auditorii, indica din plin cate dintTe argumentele valabile pentru anumite persoane nu sunt deloc valabile pentru altele, сЗгога acestea le pot рЗгеа extTem de ciudate.

Un profan, spune Jouhandeau, care asista la о discujie intre teologi nu poate evita s3 considere c3 descopera о lume in care oamenii se consacra divagdrii de convenient cu aceea$i logica imperturbabila a persoanelor internate intr-un ospiciu3.Rezulta de aici c3 poate fi in interesul oratorului s3 aleag3

un auditoriu anume. Cand auditoriul nu este impus de circumstance, о argumentare poate fi pre'zentata mai intai unor persoane, apoi altora §i s3 beneficieze fie de adeziunea primelor, fie, caz mai curios, de respingerea acestora: alegerea auditoriilor

1 Ibid., t. XII, p. 63, nota 2 bis a lui BARTIN.2’ Ibid., p. 100, nota 1 bis a lui BARTIN.3 M. JOUHANDEAU, De la grandeur, p. 98.

158 Punctul de plecare al argunientnrii

§i a interlocutorilor, ca §i ordinea in care se prezinta argumentarile, exercita о mare influenja in viaja politic3.

Vecinatatea auditoriilor, specializate §i nespecializate, reacjio- neaz3 asupra argumentarii. Un artificiu semnalat de Schopenhauer, ca utilizabil cu prilejul unei discutii intre savanti in prezenta unui public incompetent, consta in a lansa о obiectie nepertinenta, dar pe care adversarul nu ar putea-o respinge f3r3 indelungi dezvoltari tehnice1. Acest procedeu il plaseaz3 pe adversar intr-o situatie dificila pentru c3 il obliga s3 se serveasc3 de rationamente pe care auditorii sunt incapabili s3 le urm3reasc3. Adversarul va putea totu§i, denunjand manevra, s3-l discrediteze pe cel care recurge la ea, iar aceasta descalificare, ce nu necesita premise tehnice, va putea fi operanta pentru toti membrii auditoriului, atat laici, cat §i savanti. La fel, intr-un proces, tendinta de a judeca in drept se combin3 cu tendinta de a judeca in echitate. Dac3 cea din urm3 are mai putina importanta pentru un judec3tor tehnicist, totu§i acesta nu ar putea fi total nereceptiv la argumentele care i se prezinta in calitate de membru al unui grup social particular, dar nespecializat, sau in calitate de membru al auditoriului universal: acest apel la simtul s3u moral il poate incita la a inventa argumente valabile in cadrul s3u conventional, sau la a le aprecia in mod diferit pe cele de care dispune. Pe de alta parte, preocuparea pentru opinia actuaia sau viitoare a auditoriilor specializate actioneaza asupra discursurilor adresate unor auditorii nespecializate: anumite acte din viata curenta, precum cump3raturile, vanz3rile, se indeplinesc §i se discuta tinandu- se cont de influenta lor prezenta, dar tinandu-se cont §i de ceea ce pot deveni ele la un moment dat dac3 sunt evocate intr-un context juridic. La fel, omul obi§nuit care observ3 anumite fenomene naturale poate face acest lucru tinand cont de ceea ce va interesa, considera el, un auditoriu de savanti. Astfel, argument3rile intre nespecialijti sunt formulate in maniera fie de a sc3pa de рЗгегеа unui specialist, fie de a ajunge la discretia deciziei acestuia: in orice caz, interventia posibiia a specialistului va avea influenta asupra unui mare num3r de controverse intre laici.

1 SCHOPENHAUER, Erislischc Dialektik, 418 (Ed. rom.: p. 80; n.t.)

Acordul 159

§ 27. Acorduri proprii fiecSrei discutiiPremisele argumentarii constau in propozitii admise de catre

auditori. Cand ace§tia nu sunt legati prin reguli precise care s3-i oblige

160 Punctul de ylccurc ill argunientnrii

la a recunoa§te anumite propozitii, intreaga constructie a celui care argumenteaz3 nu se bazeaz3 decat pe un fapt de ordin psihologie, adeziunea auditorilor. Aceasta nu este, de altfel, cel mai adesea, decat prezumata de orator. Cand concluziile oratorului displac interlocutorilor s3i, ace§tia pot, dac3 considera util, opune acestei prezumtii de acord asupra premiselor о contestare care va avea ca efect minarea la baz3 a oric3rei argumentari. Refuzul premiselor nu are totu?i intotdeauna loc f3r3 inconvenient pentru au ditori - vom vorbi despre aceasta mai detaliat atunci cand, analizand tehnicile argumentative, vom vorbi despre ridicol1.

Se intampia ca oratorul s3 aiba drept garantie adeziunea expresa a interlocutorilor la tezele sale de plecare. Aceasta adeziune nu este о garanfie absoluta de stabilitate dar о cre§te, pentru c3 altfel nu am avea acel minimum de incredere necesar vietii tn societate. Cand Alice, care conversa cu fiintele din Tara Minunilor, dore§te s3 reia una din afirmatiile sale, se aude obiectand: „Cand ati spus odata ceva, r3mane batut in cuie, §i trebuie s3 acceptati consecintele acestui fapt"2. Replica bizar3 dac3 ne plas3m in planul adev3rului, in care schimbarea este intotdeauna permisa, pentru c3 poate fi invocata о eroare. Dar о remar- c3 profunda dac3 ne plas3m in domeniul actiunii in care discursurile constituie un fel de angajament care nu ar putea fi incalcat, f3r3 un motiv satisfacator, sub amenintarea distrugerii oric3rei posibilitati de viata in comun.

De aceea manifestarile de adeziune explicita sau implicita sunt c3utate de orator: о serie de tehnici sunt utilizate pentru a sublinia adeziunea sau pentru a о surprinde. Aceste tehnici sunt elaborate mai ales de anumite auditorii, in special de auditoriile juridice. Dar ele nu sunt nicidecum rezervate lor.

tntr-o maniera generaia, tot fastul de care este inconjurata publicarea unor texte, rostirea unor discursuri tinde s3 fac3 repudierea acestora mai dificila §i s3 sporeasca increderea sociala. Juramantul, indeosebi, adaug3 adeziunii exprimate о sancjiune religioasa sau cvasi religioasa. El poate avea in vedere

1 Cf. § 49: Ridicolul ji rolul lui in argumentare.2 L. CARROLL, Through the looking-glass, p. 293.

Acordul 161

adev3rul faptelor, adeziunea la norme, se poate extinde la un ansamblu de dogme: cel rec3zut In erezie era pasibil de cele mai mari pedepse, pentru c3 IncSlca un junSmant.

Tehnica lucrului judecat tinde s3 stabilizeze anumite judec3Ji, s3 interzica repunerea in discutie a unor decizii. fn §tiin}3, cand distingem anumite propozitii pe care le calificSm drept axiome, le acordSm in mod explicit о situajie privilegiata in sanul sistemului: revizuirea unei axiome nu se va mai putea produce decat prin intermediul unei repu- dieri tot atat de explicite; ea nu se va putea face printr-o argumentare ce s-аг derula in interiorul sistemului din care face parte aceasta axiomS.

Cel mai adesea, totu§i, oratorul nu se poate bizui, in privinta prezumtiilor sale, decat pe inertia psihica §i sociala care, in conjtiinte §i in societati, corespunde inertiei din fizica. Putem prezuma, pan3 la proba contrarie, c3 atitudinea adoptata anterior - opinie exprimata, conduita preferata - se va continua in viitor, fie din dorinta de coerenta, fie datorita puterii obi§nuintei. Ciudajenia conditiei umane, in opinia lui Paulhan, consta in aceea c3 e

u$or s3 gSsim motive pentru acte singulare, dificil pentru acte comune. Un om care consuma carne de vita nu ?tie de ce consuma carne de vit3; dar daca renunta pentru totdeauna la carnea de vita pentru salsifi sau pentru broa§te, nu о face f3r3 a inventa о mie de motive, unele mai inteligente decat altele1.De fapt, inertia ne permite s3 cont3m pe normal, pe obi§nuit,

pe real, pe actual §i s3-l valoriz3m, fie c3 este vorba despre о situatie concreta, de о opinie admisa sau de о stare de dezvoltare continua §i regulata. Schimbarea, din contra, trebuie s3 fie justificat3; о decizie, odata luata, nu poate fi rasturnata decat pentru motive satisfac3toare. Un mare num3r de argumentari insista pe aceea c3 intr-un astfel de caz nimic nu justified о schimbare. Partizan al continu3rii r3zboiului cu Franta, Pitt se opune, in acejti termeni, oric3rei idei de negociere:

Circumstanjele 51 situatia tarii s-au schimbat oare substantial de la ultima mojiune pe acest subiect sau de cand,

1 J. PAULHAN, Lcs fleurs dc Tarbes, p. 212.

162 Piinctnl de pi ecu re id nrginneiitnrii

pentru prima data, onorabilul meu prieten s-a intamplat s3 fie avocatul negocierii? Starea de lucruri a variat oare de atunci in a?a fel incat negocierea ar fi la ora actuals mai de dorit decat era ea in orice moment anterior1?Justific3rii schimbarii i se va substitui adesea о incercare de

a demonstra c3 nu a avut loc о schimbare reaia. Aceasta incercare este uneori impusa de faptul c3 schimbarea este interzis3: judec3torul care nu poate schimba legea va sustine c3 interpretarea lui nu о modifica pe aceasta, c3 ea corespunde mai bine intenjiei legiuitorului; reforma Bisericii va fi prezentata ca о intoarcere la religia primitiv3 §i la Scriptur3. Justificarea schimbarii §i argumentarea care tind s3 arate c3 nu a existat schimbare nu se adreseaz3, in principiu, aceluia§i auditoriu. Dar §i una, §i cealalta tind catre un acela§i scop, care este acela de a r3spunde exigenjelor inerjiei din viata sociala.

Justificarea schimbarii se va face fie prin indicarea unei modific3ri objective, la care subiectul a trebuit s3 se adapteze, fie prin indicarea unei schimbari in subiect, considerate drept progres: astfel schimbarea care, pentru c3 zdruncina increderea sociala, este mereu putin devalo- rizanta, va putea fi totu§i considerata drept dovada de sinceritate. О schimbare care a reu§it autorului ei este susceptibila de a deveni exemplu pentru cei ce ar ezita s3 se angajeze pe aceea§i cale: a§a se face c3 W. Lippman prezinta drept model republicanilor din Statele Unite evolutia senatorului Vandenberg care, in mod traditional izolationist, a devenit, dup3 cel de-al doilea r3zboi, un partizan convins §i prestigios al unei politici de colaborare international2.

Inertia poate fi opus3, in principiu, tuturor proiectelor noi §i a fortiori unor proiecte care, cunoscute de mult timp, nu au fost acceptate pan3 la un moment dat. Ceea ce Bentham nume§te sofismul fricii de inovatie sau sofismul veto-ului universal, care consta in a te opune oric3rei m3suri noi, pur §i simplu pentru c3 este nou3, nu este deloc un sofism, ci efectul inerjiei care joac3 in favoarea starii de lucruri existente. Aceasta nu tTebuie

1 W. PITT, Orations on the French war, p. 93 (27 mai 1795).2 New York Herald Tribune (edijia parizianS), din 12 martie 1948.

Acordul 163

modificata decat dac3 exista motive in favoarea reformei.Bentham injelege in realitate foarte bine acest lucru, c3ci

celui care zice c3, dac3 m3sura ar fi fost buna, ea ar fi fost luata deja de mult timp,

Acordul 13 7

Ii riposteaz3 c3 interese particulare se puteau opune acesteia sau ей ea putea necesita un progres al cunoftinfelor, preluSnd astfel de fapt sarcina dovezii1. S3 not3m in aceasta privinfa ей dac3, in drept, solicitantul are in general sarcina dovezii, este pentru c3 dreptul se conformeaza inertiei; el este astfel conceput incat s3 ratifice, pan3 la noi informajii, faptele a§a cum sunt2.

Dac3 tehnica lucrului judecat se prelunge§te, ca s3 spunem astfel, cu tehnica precedentului, acest lucru se datoreaz3 inertiei. Repetarea precedentului nu difer3 de continuarea unei st3ri existente decat pentru c3 faptele sunt considerate ceva discontinuu. Sub aceasta optica u§or diferita, noi vedem intotdeauna inertia in actiune: a§a cum trebuie facuta dovada necesitatii de a schimba о stare de lucruri, ar trebui facuta §i dovada oportunitatii schimb3rii conduitei in fata unei situatii care se repeta.

In tarile traditionaliste precedentul devine astfel parte integranta a sistemului juridic, un model de care ne putem prevala cu conditia s3 aratam c3 noul caz seam3na suficient cu cel vechi. De aici, teama de a crea un precedent ce intervine in multe decizii: „Veti decide, nu in legatura cu Isocrate, ci referitor la un mod de viata, anume dac3 trebuie s3 filosofam"3. Intr-adev3r, faptul de a ne referi la anumite acte, fie c3 este vorba despre aprecieri, fie despre decizii, este considerat ca о consimtire implicita la utilizarea lor ca precedente, ca un fel de angajament de a se comporta la fel in situatii analoge.

De asemenea, atunci cand cineva respecta о reguia §i mai ales atunci cand spune сЗ о respecta, el arat3 c3 ea este bun3 de

1 BENTHAM, Opere, 1 .1: Tralal despre sofisniele politice, pp. 449-450.2 Cf. R. DEMOGUE, Les notions fondnnientales du droit prive, p. 543.31 Citat de ARISTOTEL (dupa ISOCRATE, despre Schimbare 173), pentru a ilustra locul antecedentului ?i al consecventului, Rhetorique, liv. 11, chap. 23, 1399 b. (Ed. rom.:Editura IRI, Bucure^ti, 2004, cartea II, cap. 23,1399 b; n.t.)

Acordul 165

urmat. Aceasta pozijionare este asimilabila unei mdrturii, la care s-ar putea face referire atunci cand este cazul. A§a se face c3, atacandu-1 pe Eschin, Demostene invoca m3rturia adversarului s3u in Ieg3tur3 cu felul in care trebuie condus un proces:

(...) el a tinut discursuri care ar fi de-ajuns pentru a-I pierde. Caci ceea ce numeai tu justitie atunci cand ii fSceai proces lui Timarc, trebuie sS aiba aceeaji valoare pentru ceilalti cand e§ti tu in dezavantaj1.Este un lucru eficace s3 reiei, pentru a folosi impotriva lui,

tot ceea ce se poate considera drept mSrturie a adversarului, din cauza adeziunii care se manifests aici. О astfel de reluare imediatS a cuvintelor interlocutorului constituie esenjialul a ceea ce se nume§te in mod obi§- nuit spirit de replica.

fn drept, cand doar interesul pSrtilor este in joc, mSrturia uneia dintre pSrti ca §i acordul ambelor furnizeazS un element stabil pe care se poate sprijini judecStorul; cand este vorba despre subiecte de care ordinea publics este interesatS, mSrturia nu are aceea§i fortS probantS, pentru cS judecStorul este cel care determinS in acest caz ce poate fi considerat incontestabil §i nu pSrtile.

In loc sS ne bazSm pe judecStile interlocutorului, vom utiliza uneori simple indicii ale mSrturiei sale, ne vom prevala indeosebi de tScerea lui.

TScerea poate fi interpretatS, fie ca serrrn al faptului cS nici о obiectie sau refutare nu a fost gSsitS, fie ca semn cS problema este de necontestat. Prima interpretare afirmS un acord de fapt al interlocutorului; cea de-a doua prive§te dreptul. „Ceea ce adversarul nu neagS", constituie pentru Quintilian un element pe care se poate sprijini judecStorul2.

Pericolul acordului obtinut prin tScere este cel care explicS faptul c3, in multe circumstante, alegem s3 rSspundem ceva, chiar dacS momentan obiectia pe саге о avem este slabS.

Asocierea stabilitS intre tScere §i mSrturie poate totu§i juca in detrimentul anumitor afirmafii: tScerea absolutS in faja unor

1 DEMOSTENE, Discursuri: Asupra ambasadei necredincioase, § 241.2 QUINTILIAN, vol. II, cartea V, cap. X, § 13 (Ed. rom.: p. 37; n.t.)

166 Punctul ile pi ecu re al arginneiitarii

mSsuri luate de puterile publice pare suspects, pentru cS este greu de interpretat ca aprobare unanimS; pentru interpretarea ei, se prefers recurgerea la ipoteza intimidSrii.

Semnele care privesc mSrturia sunt multiple: aceasta va putea fi depistatS intr-o abfinere, dar §i mai bine intr-o schimbare bruscS a cSrei urm3 se crede a fi fost reperata. Astfel, respingerea de c3tre legiuitor a unui articol de lege, care ii este supusa, va fi tratatfl ulterior ca о mSrturie, adic3 drept afirmajia implicita a faptului c3 s-a gilndit la acest lucru §i c3 nu il dorea.

Uzajul dialectic al intreb&rilor §i al r3spunsurilor tinde in esenta s3 asigure acorduri explicite de care ne vom putea apoi prevala; este una dintre caracteristicile tehnicii socratice. Una din aplicatiile acestei metode consta in c3utarea unui acord explicit asupra punctului de judecat, acela de care adversarul va face s3 depinda sfar§itul dezbaterii, sau asupra dovezilor pe care le va admite acesta §i pe care le va considera concludente. Am citat undeva1 cazul acelui §ef de firma american care, de-a lungul unei zile, solicita obiectiunile reprezentantilor munci- torilor §i cere s3 fie notate cu grija pe tabl3: el reu§e§te astfel s3 obtina acordul lor explicit asupra punctelor la care trebuie s3 r3spund3; ad3ugarea altora noi, ulterior, ar fi interpretata ca semn de rea-voinj3. Cand stabilim obiectul controversei, о facem §i mai strans3: interlocu-torul nu ar putea g3si о portita de sc3pare, pentru a refuza acordul, din momentul in care conditiile admise au fost indeplinite, decat cu riscul de a se reveni asupra hot3rarii. De altfel, pentru c3, cel mai adesea, tertii sunt cei care judeca sfar§itul dezbaterii, exista putine §anse ca о astfel de retractare s3 aiba alte consecinte decat desconsiderarea autorului ei.

Quintilian da avocatilor urmatorul sfat:1

De aceea va putea fi avantajos s3 disimuiam unele dintre armele noastre. C3ci adversarul le cere cu insistent §i adesea face ca de ele S3 depinda intreaga inchidere a cauzei, crezand ca nu le avem; cerand probele noastre, el le da autoritate2.

1 Retorica fi filosofie, p. 20. Dupa Dale CARNEGIE, p. 344.2 Ibid., cartea VI, cap. IV, § 17.

Acordul 167

Acordul preliminar discutiei se poate referi, nu la obiectul discutiei sau la dovezi, ci la modul in care este condusa discutia. Acest acord poate fi cvasi ritual, precum in discutiile judiciare, parlamentare sau academice; dar el poate rezulta, тЗсаг partial, din discutia particular

168 Punctul lie plecare al arginneiitdrii

in curs §i dintr-o initiative luata de una dintre p3rti. Astfel ii prezinta Demostene lui Eschin modalitatile ap3r3rii sale:

АрЗгагеа corecta $i sincera inseamna sa probezi, fie ca fapteleincriminate nu au avut loc, fie c3, dacS au avut loc, ele sunt

utile statului1.

Temandu-se ca acuzatul s3 nu deturneze atentia adun3rii asupra unor puncte secundare, Demostene ii prescrie, ca s3 spunem a§a, tehnica ap3r3rii sale, c3reia, prin chiar acest fapt, acesta se angajeaz3 s3-i recunoasc3 valoarea. Astfel interlocutorul care, intr-o controvers3, reia punct cu punct alegafiile predecesorului s3u, acceptandu-i ordinea discursului, i§i dovede§te loialitatea in cadrul dezbaterii.

Asigurarea unor acorduri sau respingeri este deci unui dintre obiectivele care determina ordinea in argumentare. Intr-adev3r, constructia unui discurs nu este doar dezvoltarea premiselor date la plecare; ea este §i stabilire de premise, explicitare §i consolidare de acorduri2.

A§a se face c3 fiecare discutie prezinta etape, jalonate de acordurile pe care trebuie s3 le stabilim, care rezulta uneori din atitudinea p3rtilor §i care, uneori, sunt institutionalizate grade unor obiceiuri deprinse sau unor reguli explicite de procedure.

§ 28. Argumentarea ,,ad hominem" §i petitia de principiuPosibilitatile de argumentare depind de ceea ce este dispus

fiecare s3 admita, de valorile pe care le recunoa§te, de faptele in legatura cu care i§i arata acordul: prin aceasta, orice argumentare este о argumentare ad hominem sau ex concessis. Dac3 totu§i argumentarii ad hominem ii opunem frecvent argumentarea ad rein3, prima referindu-se la opinie, iar a doua privind adev3rul sau lucrul insu§i, este pentru c3 uit3m c3 adev3rul despre care este vorba trebuie s3 fie admis. fn termenii teoriei noastre, argumentarea ad rein corespunde unei argumentari pe саге о

1 DEMOSTENE, Discursuri: Asupra ambasadei necredincioase, § 203.

2 Cf. § 103: Ordine ji persuasiune.3 Cf. SCHOPENHAUER, Parerga $i Paralipomena, Vol. II, p. 29.

Acordul 169

pretindem valabila pentru intreaga umanitate rationale, adica adInimanitatem. Aceasta ar fi un caz particular, dar remarcabil, al argumentarii ad honiineiu.

Argumentarea care vizeaz3 auditoriul universal, argumentarea ad Inimanitatem, va evita, pe cat posibil, uzajul argumentelor care nu ar fi valabile decat pentru grupuri particulare. Aceasta va fi, in special, preocuparea argumentarii filosofice.

Am putea distinge tipuri de argumente ad hominem tot atat de variate precum auditoriile сЗгога li se adreseaz3; propunem s3 le califi- c3m drept argumente ad hominem, in sens restrans, atunci cand oratorul §tie c3 ele nu ar avea greutate pentru auditoriul universal, a§a cum §i-l imagineaz3.

lata, in acest sens, un exemplu foarte simplu. Vom fi unsprezece la pranz. Bona exclam3: „Vai, asta aduce ghinion!" Gr3bit3, st3pana casei r3spunde: „Nu, Maria, te' in§eli: num3rul treisprezece poarta ghinion". Argumentul este f3r3 replica §i pune punct imediat dialogului. Acest r3spuns poate fi considerat ca un tip de argumentare ad hominem. El nu suspecteaz3 nici un interes personal al servantei, ci se bazeaz3 pe ceea ce aceasta admite. Ar3tandu-§i mai rapid eficienta decat ar face-о о disertatie asupra ridicolului superstitiilor, ea permite argumentarea in cadrul prejudecatii in loc s3 о combata.

Argumentele ad hominem sunt adesea calificate ca pseudo-argumente: pentru c3 sunt argumente care persuadeaz3 in mod manifest anumite persoane, de§i nu ar trebui, pentru simplul motiv c3, crede cel care le denigreaz3 astfel, ele nu ar avea nici un efect asupra lui insu§i. De fapt, cel care le tTateaz3 cu un astfel de dispret crede, pe de о parte, c3 singura argumentare adev3rat3 este cea care se adreseaz3 auditoriului universal, iar pe de alta parte, el se erijeaz3 in reprezentant autentic al acestui auditoriu. Unii vor vedea in eficacitatea argumentelor ad hominem stricto sensu un semn de siabiciune umana pentru c3, in ochii lor, orice argumentare trebuie s3 fie valabiia pentru auditoriul universal. Schopenhauer va califica drept artificiu (Kunstgriff) uzajul argumentului ad hominem care consta in a pune interlocutorul in contradictie cu propriile sale afirmatii, cu

170 Piuictul de plecare al argumentarii

preceptele unei grup3ri pe care о aproba sau cu propriile sale acte1. Dar nu exista nimic nejustificat in acest mod de a proceda. Am putea chiar califica о astfel de argumentare drept rational, admitand totodata ca premisele discutate nu sunt admise de toti. Chiar aceste premise determina cadrul in care se mi§c3 argumentarea: de aceea, de altfel, leg3m noi studierea acestei probleme de acordurile proprii unor argumentari.

Nu trebuie confundat argumentul ad hominem cu argumentul ad personam, adic3 cu un atac impotriva persoanei adversarului §i care vizeaz3, in mod esential, s3-l descalifice pe acesta din urm3. Confuzia se poate crea pentru c3 cele dou3 specii de argumentare interactioneaz3 adesea. Cel a c3rui tez3 a fost respinsa datorita unei argumentari ad hominem i§i vede prestigiul §tirbit, dar s3 nu uit3m c3 avem aici о consecinta a oric3rei refut3ri, oricare ar fi tehnica utilizat3: „О gre§eal3 de fapt, dup3 cum a remarcat deja La Вгиуёге, il face ridicol pe un om intelept"2.

Pe de alta parte, utilizand tehnica m3rturiei pe care tocmai am analizat-o, putem trece, plecand de la acte s3var§ite de cineva, la reguli de conduita ce par aprobate implicit §i care vor servi drept sprijin unei argumentari ad hominem. Argumentarile ad personam §i ad hominem sunt in acest caz intim asociate, ca in acest dialog pe care il g3sim la Stevenson:

A) Ejti mult prea dur cu angajatii tai.B) Dar nu tu ejti cel ce poate spune a§a ceva, cu siguranâ.

Uzina ta ar rezista unei anchete mult mai greu decat a mea3.

In functie de argumentare in general, §i de argumentarea ad hominem in particular, putem intelege in ce consta petitia de

1 SCHOPENHAUER, Eristische Dialektik, p.415 (Kunstgriff 16). (Ed. rom.: Editura Art, Bucurejti, 2007, p. 67 (Stratagema a XVI-a); n.t.).2 LA BRUYfeRE, Caracterele, Despre judecafi, 47, p. 379. (Ed. rom.: Editura pentru Literaturfl, Bpcurejti, 1968, 47, vol. ГГ, p. 145; n.t.)

3 Ch. L. STEVENSON, Ethics and language, p. 127.

Acordul 171

principiu.Aceasta este adesea considerata о gre§eal3 in tehnica

demonstratiei, iar Aristotel о trateaz3 nu numai in Topica, ci ?i in Analitica1: ea ar consta in a postula ceea ce vrem s3 demonstr3m.

S3 constatam de indata ca, in planul logicii fonnale, acuzatia de petijie de principiu este lipsita de sens. Am putea, intr-adevar, pretinde ca orice deducjie corecta din punct de vedere formal consta intr-o petitie de principiu, iar principiul identitajii, care afirma c3 qrice propozitie se implica pe ea insa§i, ar fi chiar petijia de principiu pus3 in forma.

De fapt, petitia de principiu, care nu prive?te adev3rul, ci adeziunea interlocutorilor la premisele pe care le presupunem, nu este о gre?eaia de logica, ci de retoric3; ea este inteleas3, nu in interiorul unei teorii a demonstratiei, ci in raport cu tehnica argumentativ3. Petitia de principiu consta intr-un uzaj al argumentului ad hominem atunci cand el nu este utilizabil, pentru c3 ea presupune c3 interlocutorul a aderat deja la о tez3 pe care ne str3duim s3-l fac3 s-o admita. Mai mult inc3, este nevoie ca cele dou3 propozitii, principiul §i concluzia, care nu sunt niciodata exact acelea§i, s3 fie suficient de apropiate una de alta pentru ca acuzatia de petitie de principiu s3 fie justificata. De aceea о discutie survine aproape mereu pe tema intemeierii acuzatiei.

Auditorul nu va putea pretinde c3 exista intr-adev3r о petitie de principiu decat dac3 premisa pe саге о contesta nu are, in acest caz, nici un alt fundament decat concluzia ins3§i pe care am dorit s-o tragem §i pentru care aceasta premisa ar constitui о veriga indispensabila in rationament. Este extrem de rar ca aceasta dependent s3 fie suficient de sigur3 pentru ca acuzatia s3 fie admisa f3r3 replica. intr-adev3r, о astfel de acuzatie implica faptul c3, intr-o argumentare, se poate discerne cu precizie nu numai dac3, da sau nu, enuntul unei premise se deosebe§te de enuntul concluziei, dar §i ce parte revine unui anumit tip de argumente, §i numai lui, in raportul „coqcluzie-premisa-

1 ARISTOTEL, Analitica prima, cartea II, cap. 16, 64 b 26-65 а зд.


concluzie". Tocmai din cauza complexitatii acestui raport se poate desf3§ura, in prac- tic3, discutia pentru a se §ti dac3 este vorba despre о petitie de principiu.

Importanta felului in care sunt considerate relatiile dintre premise §i concluzie se vede clar in acest exemplu in care este vorba despre raporturile dintre actele §i natura unei persoane. Dac3 vrem s3 se admita сЗ X este о natur3 curajoasa, §i dac3, in acest scop, prezentam unui dintre actele sale ca fiind о manifestare a acestei naturi curajoase, interlocutorul va putea pretinde c3 este vorba despre о petitie de principiu; dimpotriv3, aceasta acuzatie va fi mai greu de sustinut dac3 se considera acela§i act drept exemplu care trebuie s3 permita о gene-

173 Punctul ilc plecare al argiunenlarii

ralizare. A§a se face c3, pentru a ar3ta ей nu este vorba despre о petitie de principiu, oratorul va sublinia c3 premisa atacata are un alt temei decat concluzia ?i c3 raportul s3u argumentativ cu concluzia este de un alt tip decat cel care fusese presupus. Cel care i?i acuz3 interlocutorul ca ar comite о petitie de principiu va avea deci tot interesul sS punS in forma rationamentul.

lata о petitie de principiu semnalata de Navarre dup3 Blass, intr-un pasaj al discursului lui Antiphon despre moartea lui Herodes [73]:

S3 §titi c3 merit mult mai mult mila voastra decat о pedeapsa. Pedeapsa se cuvine, intr-adevar, celor vinovati, mila celor care sunt obiectul unei acuzatii nedrepte1.Ordinea majorei §i a concluziei este inversata. Minora

subinteleas3 „Sunt obiectul unei acuzatii nedrepte" nu poate fi admisa de c3tre auditori pentru c3, dac3 .ea ar fi acordata, procesul ar fi judecat. Este motivul pentru care Antiphon, in loc s3 prezinte dreptul pe care pretinde c3 il are la mila drept concluzie a unui silogism, i§i prezinta afirmajia inaintea majorei, pentru а-i da un fel de validitate independenta. S3 гетагсЗт in acest sens c3 autorii antici prefera, in discursurile lor, s3 prezinte cauzele ca fiind judecate in favoarea lor §i se str3duiesc, prin artificii de form3, s3-i deruteze pe cei care ar dori s3 le impute о petitie de principiu. §i reu§esc adesea acest lucru. De aceea nici Blass, nici Navarre nu considera drept petitie de principiu о argumentare care se g3se§te in exordiul aceluia§i discurs al lui Antiphon [de la 1 la 8] §i care prezinta о structura analoga celei pe care tocmai am analizat-o.

Bentham a calificat drept „petitie de principiu ascuns3 intr-un singur cuvant" utilizarea unor aprecieri valorizante sau devalorizante in descrierea anumitor fenomene2. Este procedeul

1 O. NAVARRE, Essai sur la rhetorique grecque avant Aristote, p. 41, n. 1 . Cf. F. Blass, Dieattisclte Beredsamkeit, I, p. 122.

2 BENTHAM, Opere, 1.1: Tratat de sofisme politice, p. 481.

CAPITOLUL Ipe care il denunta Schopenhauer c3nd гетагсЗ faptul c3 ceea ce

ar fi considerat „fenomen de cult", de c3tre un observator neutru, va fi numit de partizan „expresie a milei", iar adversarul il va califica drept „superstijie"1. Dar nu credem c3 se poate vorbi in astfel de cazuri despre petijie de principiu, exceptand situatia in care calificSrile sunt considerate admise de interlocutorul care tocmai le contests; altminteri, s-ar ajunge la a se considera petitie de principiu orice afirmatie de valoare.

Pentru a conchide, petifia de principiu este о gre§eal3 de argumentare. Ea prive§te argumentarea ad hominem §i о presupune, cSci domeniul sSu nu este cel al adevSrului, ci cel al adeziunii. DacS recunoa§tem cS este ilegitimS comiterea petitiilor de principiu, adicS intemeierea argumentarii noastre pe premise pe care auditoriul le respinge, aceasta implies faptul cS ne putem servi de cele pe care el le admite. Cand este vorba despre adevSr §i nu despre adeziune, argumentul ad hominem trebuie exclus, dar in acest caz petitia de principiu este imposibila. Cele dou3 sunt corelative: nu putem tine cont de acuzatia de „petitie de principiu" §i s3 cantarim legitimitatea criticii pe care о implica ea decat in cadrul unei teorii a argumentarii.

Alegerea datelor §i adaptarea lor in vederea argumentarii

§ 29. Selectarea datelor §i prezentaAcordurile de care- dispune oratorul, pe care se poate

sprijini pentru a argumenta, constituie un dat, dar care este atat de vast §i susceptibil de a fi utilizat in moduri atat de diferite, incat maniera de a ne prevala de el prezinta о importanta capitala. Inainte de a examina uzajul argumentativ al acestui dat, este deci indispensabil s3 atragem atentia asupra rolului selectarii prealabile a elementelor care vor servi drept punct de plecare argumentarii §i de adaptare a lor la scopurile acesteia din urma.

S3 preciz3m, totu?i, c3 a putea alege dintre date nu implica faptul c3 am putea s3 nu tinem seama de elementele care vor fi

1 SCHOPENHAUER, Dialectica eristica, p. 62 (Stratagema a Xll-a).

Acordul 175

neutilizate. Pentru fiecare auditoriu exista un ansamblu de lucruri admise care, toate, risc3 s3-i influenteze reacjiilor. Acest ansamblu este relativ u§or de identificat atunci cand este vorba despre un auditoriu specializat: acesta va fi coijtus-u\ cunoa§terii recunoscut de c3tre sustin3torii unei discipline ^tiintifice1; acesta va fi intregul sistem juridic in care se insereaza о decizie judiciar32. Cu exceptia cazului in care este vorba despre un domeniu formalizat, complet izolabil, acest ansamblu este fluid, mereu deschis. Contururile lui sunt mai cu seama vagi cand este vorba despre un auditoriu nespecializat, cu toate c3 elaborarea filosofica poate contribui, in anumite epoci, la о precizare oarecare a lui.[n orice caz, el constituie pentru fiecare auditoriu un sistem de referinta care serve?te la verificarea argumentation

Acestea fiind zise, rolul selectarii este atat de evident incat, atunci cSnd cineva mentioneaza fapte, trebuie intotdeauna s3 ne intrebam ce pot ele confirma sau infirma. Presa, guvernamentala sau de opozitie, ne-a obi?nuit cu aceasta selecjie a faptelor, in vederea fie a unei argumentari explicite, fie a unei argumentari in Ieg3tur3 cu care exista sperata de a-1 vedea pe cititor сЗ о face el insu?i. In retoricile tradijio- nale, la capitolul despre naratiune, nu lipsesc sfaturile referitoare la maniera de a alege faptele cauzei3. Dar aceasta alegere domin3 §i in dezbaterile §tiintifice: alegerea

1 Cf. G. T. KNEEBONE, Introduction and Probability, Proceedings of the Aristotelian

Society, vol. L, 1949-1950, p. 35. Pentru maternalicS, cf. R. L. Wilder, The origin and grouth of mathematical concepts, Btdl.

Amer. Math. Society, sept. 53, pp. 424-425.2 Cf. C. COSIO, Phenomenology of the

decision in Latin-Ainerican legal philosophy, p. 399. Citat de V. GOLDSCHMIDT, Sistemul stoician, p. 97, n. 7.

3 Retorica pentru Herennius, cartea I, § 12. CICERO, De hwentiotie, cartea I, § 30. QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. I, cartea IV, cap. II, cf. in special § 57.

CAPITOLUL Ifaptelor considerate relevante, alegerea ipotezelor, alegerea

teoriilor pe care vom considera c3 trebuie s3 le confruntam cu faptele, alegerea elementelor inse§i care constituie fapte. Metoda fiec3rei ?tiinte implica о astfel de alegere care, relativ stabila in jtiintele naturale, este mult mai variabila in §tiintele umane.

Faptul de a alege anumite elemente §i de a le prezenta auditoriului implica deja importanta §i pertinenta lor in dezbatere. Intr-adev3r, о astfel de alegere acorda acestor elemente о prezenta care este un factor esential al argumentarii, mult prea neglijat, de altfel, in conceptiile rationaliste despre rationament.

О frumoas3 povestire chinezeasc3 ne va ilustra ideea:Un rege vede trecand un bou care trebuie s3 fie

sacrificat. Ii este mila de el §i ordona s3 fie inlocuit cu о oaie. Marturise§te c3 s-a intamplat astfel pentru c3 pe bou il vedea, iar pe oaie nu1.Prezenta actioneaz3 de о maniera directa asupra sensibilitytii

noastre. Este un dat psihologic care, dup3 cum arata Piaget, i§i exercita о acjiune chiar de la nivelul perceptiei: in cazul confruntarii a dou3 elemente, spre exemplu un etalon fix ?i m3rimi variabile cu care este comparat acesta, acel ceva asupra c3ruia este centrata privirea, acel ceva care este v3zut mai bine sau mai des este, din aceasta cauz3, supraevaluat2. Astfel, ceea ce este prezent pentru con§tiinta dobande?te о importanta de care practica §i teoria argumentarii trebuie s3 tin3 cont. Intr-adev3r, nu este suficient ca un lucru s3 existe pentru a avea sentimentul prezenjei sale. Acest lucru este adev3rat chiar in controverse savante, martor fiind rolul pe care 1-a jucat, in cearta gassendista, о carte in care Jean de Launoy ar3ta variatiile din atitudinea Bisericii faja de Aristotel:

1 MENG TSEU, Prima carte, § 7 (PAUTHIER, Confucius fi Mencius, pp. 230 §i urm.). Rezumata de PARETO, Triiite de sociologie, I, p. 600 (§ 1135) despre analiza sa asupra milei ca reziduu.

2 PIAGET, Introduction a t'epistemologie genetique, vol. I, pp. 174-175.

Acordul 177

Desigur, ne spune in legatura cu aceasta abatele Lenoble, nimeni nu ignora faptul ca Biserica este anterioara aristotelismului secolului al ХПМеа. Acest lucru tofi protagoni§tii il §tiu, numai c3 nimeni nu se gande§te la el1.De aceea, una dintre preocup3rile oratorului va fi de a face

prezent, doar prin magia verbului s3u, ceea ce este efectiv absent §i este considerat de el important pentru argumentarea sa, sau de a valorize, f3candu-le §i mai prezente, unele dintre elementele oferite efectiv con- §tiintei.

La Bacon, rolul retoricii, in calitate de tehnica ce permite ,,s3 se aplice ratiunea imaginatiei pentru a pune in mi§care mai bine vointa"2, este legat in mod esential de efectele prezentei:

Sentimentul tine cont doar de ceea ce este prezent; ratiunea ia in considerate viitorul §i in§iruirea epocilor. §1 , din aceastS cauzS, prezentul punand stSpanire mai mult pe imaginatie, ratiunea este in general invinsS; dar de indata ce forja elocvenjei ?i persuasiunea au fScut s3 aparS ca pre-zente lucrurile indepflrtate §i viitoare, ratiunea tnvinge revolta imaginafiei'1.Bacon exprima, in limbajul filosofic al timpului s3u, о idee

apropiata de a noastr3: prezenta, fenomen psihologic la inceput, devine un element esenjial in argumentare.

Anumiji maestri ai retoricii, partizani ai efectelor facile, preconi- zeaz3 recurgerea, pentru a emojiona auditoriul, la obiecte concrete, precum tunica insangerata a lui Cezar pe саге о agita Antoniu in faja romanilor, precum copiii acuzatului adu§i in faja judecatorilor pentru a le starni mila. Obiectul real trebuie sa antreneze о adeziune pe care doar descrierea lui pare incapabila s3 о produc3; el este un adjuvant prejios, dar cu conditia ca argumentarea s3 pun3 in valoare aspectele lui utile, Intr-adev3r, realul poate prezenta caractere defavorabile care vor fi greu de ascuns spectatorului; de altfel, obiectul concret ar putea distrage

1 R. LENOBLE, Histoire et physique, Rev. d'Histoire des Sciences et de leurs applications, 1953, p. 125.

2 BACON, Of the advancement of learning, cartea a 2-a, p. 156.

CAPITOLUL Iatentia auditorului intr-o direcjie care se indep3rteaz3 de ceea ce

il intereseaz3 pe orator. Nu trebuie deci s3 confundam prezenja, §i eforturile in vederea cre§terii sentimentului de prezenta, cu fidelitatea redarii realului.

Pe de alta parte, nu trebuie nici s3 vrem s3 reducem prezenfa, cum am fi tentati s3 facem rationalizand mult prea mult gandirea, la certitudine §i s3 trat3m evenimentele mai indep3rtate de prezent ca mai putin importante, pentru ca sunt mai putin probabile. Aceasta este singura solutie care, conform lui Lewis, ar permite ca proximitatea §i indep3rtarea, propuse de Bentham ca о dimensiune a placerilor, s3 devina compatibile cu calculul utilitar1. Oricat de anormala ar fi in sistemul s3u, aceasta dimensiune suplimentara pe care Bentham о introduce aici este, pentru noi, cei care о interpretam in funcjie de prezenta, perfect justificata, pentru c3 este conforma cu tendinte psihice incontestabile.

Whately reia, intr-un apendice al Retoricii2 sale, о lunga nota a lui Campbell referitoare la conditiile de timp, de loc, de conexiune §i de interes personal prin care un eveniment ne afecteaz3: aceste conditii sunt de asemenea cele care determina prezenta. Prezenta nu este deci legata exclusiv de proximitatea in timp, cu toate c3 aceasta constituie un element esential. S3 гетагсЗт, de altfel, c3 efortul de a face prezent in con§tiinta se poate referi nu numai la un obiect real, ci §i la о judecata sau la о intreaga dezvoltare argumentativ3. Acest efort vizeaza, in limita posibilului, s3 ocupe, prin aceasta prezenta, intregul camp al con§tiintei §i s3-l izoleze, ca s3 ne ехрптЗт astfel, de ansamblul mental al auditorului. lar lucrul acesta este capital. Dac3 s-a putut constata c3 un silogism bine condus, §i acceptat de c3tre auditor, nu-1

1 С. 1. LEWIS, An analysis of Knowledge and Valuation, p. 493.2 Richard D. D. WHATELY, Elements of Rhetoric, Appendix C, pp. 366 ji urrn.

179 Punctul ile fiecare al argumentarii

determina neap3rat pe acesta s3 actioneze conform concluziilor, inseamna c3 premisele, izolate in timpul demonstratiei, s-au putut lovi de obstacole, odata intrate in circuitul mental al celui pe care ele trebuiau s3-l persuadeze1.

Importanja prezenjei in argumentare nu se evidentiaz3 doar in mod pozitiv: suprimarea deliberata a prezentei constituie un fenomen tot atat de remarcabil ?i care ar merita un studiu detaliat. S3 d3m doar о indicate care ni se pare esentiala, asupra caracterului ireal a tot ceea ce nu face parte din actiunea noastr3, care nu se leag3 de convingerile noastre. Stephen Spender noteaz3, pe bun3 dreptate, in acest sens:

(...) aproape toate fiinjele umane au о percepjie foarte intermitenta a realitapi. Doar un mic num3r de lucruri care ilustreazS propriile lor interese sunt reale pentru ei: celelalte lucruri care, de fapt, sunt tot atat de reale, le apar ca abstractiuni (...). Prietenii vojtri, pentru c3 v3 sunt aliaji, sunt adevflrate fiinfe umane (...). Adversarii vojtri nu sunt decat ni§te teze plictisitoare, pufin rezonabile, inutile, ale сЗгог vieti nu sunt decat false judec3)i pe care a)i dori s3 le eliminaji cu un glonf de plumb (...)2.§i, aplicand aceasta conceptie reacfiilor pe care le resimtea

in vremea r3zboiului civil din Spania, in fata atrocitatilor franchi§tilor ca §i a celor ale ap3ratorilor Republicii, el adaug3:

In primul caz, vedeam cadavre, in al doilea, doar cuvinte.In aceea§i carte, §i in Ieg3tur3 cu executii cerute de о cauz3

bun3, Koestler гетЗгсЗ, la un moment dat:Acum ace$ti doi indivizi deveneau pentru mine mai

reali decat cauza in numele cSreia aveau s3 fie sacrificaji3.Individul ales s3 fie sacrificat sistemului este ireal nu numai

in drept, pentru c3 §i-a pierdut statutul ontologic, ci §i in fapt, pentru c3 este privat de prezenja. §ocul se produce fie din cauza indoielii teoretice, fie atunci cand, in situajia concreta, prezenja omului care va fi sacrificat nu mai poate fi refulata din 1 Cf. § 6: A persuada §i a convinge.2 fn lucrarea colectivfl editata de R. CROSSMAN, The Cod that failed, pp. 253-254.3 Ibid., p. 80.

180 Puiictul de plecare al argumentariicon§tiinf3.

Notiunea de prezen}3, de care ne servim aici §i pe care о consideram de о important capitala pentru tehnica argumentarii, nu este о nojiune elaborata filosofic. О filozofie care ar face din prezenta о piatrS de temelie a constituirii sale, a?a cum este cea a lui Buber sau a lui Sartre, ar lega-o de о ontologie sau de о antropologie. Nu aceasta este intenjia noastra. Noi tinem la aspectul tehnic al acestei notiuni care duce la concluzia inevitabila c3 orice argumentare este selectiv3. Ea alege elementele §i maniera de a le face prezente. Prin aceasta ea se expune inevitabil repro§ului de a fi partiaia §i, deci, partinitoare §i tendentioas3. §i este un repro? de care trebuie s3 se tin3 cont cand este vorba despre о argumentare pe саге о dorim conving3toare, adic3 valabila pentru auditoriul universal. О argumentare tendentioas3, adoptata cu scop deliberat, in vederea unei solutii care este favorizata din interes sau sub motiv de functie, ar trebui s3 fie completata prin argumentare adversa, cu scopul de a permite un echilibru in aprecierea elementelor cunoscute. Judecatorul nu va decide decat dup3 ce va fi audiat ambele p3rti. Dar a trece de la aceasta exigenta la afirmajia c3 trebuie s3 se prezinte totalitatea elementelor de informatie, acordand fiec3ruia locul care ii revine, inseamna s3 presupunem c3 exista un criteriu care ne permite s3 determin3m care sunt aceste elemente relevante §i s3 presupunem c3 totalitatea astfel defimta ar putea fi epuizata. Consider3m c3 aceasta este о iluzie §i c3 trecerea de la subiectiv la obiectiv nu se poate face decat prin extinderi succesive, neputand considera pe nici unui ca fiind ultimul. Cel care efectueaz3 о nou3 extindere va pune obligatoriu accentul pe aceea c3 expozeurile precedente procedaser3 la о alegere a datelor §i c3 va reu§i f3r3 indoiala s3 arate cu destula u§urint3 acest lucru. S3 ad3ug3m c3 in §tiintele umane, ca §i in §tiintele naturii, aceasta alegere nu este de altfel numai о selectie, ci §i constructie§i interpretare1.

1 Cf. R. ARON, lntroducere in filosofia istoriei: eseu despre limitele obiectivitatii istorice, p. И5. (Ed. rom.:

Alegerea datelor $i adaptarea lor 181

Orice argumentare presupune deci о alegere care consta nu doar in selectarea elementelor de care ne servim, ci §i in tehnica prezentarii lor. Problemele de forma se amesteca cu problemele de fond pentru a realiza prezenta. Pentru nevoile expozeului, le vom trata succesiv2.

§ 30. Interpretarea datelor

Utilizarea datelor in vederea argumentarii nu se poate face f3ra о elaborare conceptuala care le da un sens §i le face relevante pentru coerenfa discursului. Acestea sunt aspectele acestei elaborari - ale acestei puneri in forma - care fumizeaza una din prismele prin care putem discerne cel mai bine ce distinge о argumentare de о demonstrate.

Orice demonstrate impune univocitatea elementelor pe care se intemeiaza. Acestea sunt considerate a fi intelese de catre toti in acela§i fel, datorita unor mijloace de cunoa§tere pe care le presupunem inter- subiective, iar, dac3 nu este cazul, este redus in mod artificial obiectul ratonamentului doar la elementele din care orice ambiguitate pare a fi indep3rtata. Fie c3 datul este prezentat imediat drept clar §i semnificativ, intr-o conceptie rationalista a deductiei, fie c3 nu suntem interesati decat de formele semnelor care sunt considerate a fi percepute de toti in acela§l fel, f3r3 ca manuirea acestora din urma s3 se preteze la echivoc; aceasta este conceptia formali§tilor modemi. In toate aceste cazuri, interpretarea nu pune nici о problema sau, cel putin, problemele pe care le pune sunt eliminate din teorie. Nu la fel stau lucrurile atunci cand este vorba despre argumentare.

Studiul argumentarii ne obliga intr-adev3r s3 tinem seama nu numai de selectia datelor, ci §i de felul in care sunt interpretate, de semnificajia care este aleasa pentru a li se atribui. Numai in m3sura in care ea constituie о alegere, con§tienta sau incon§tienta, intre mai multe moduri de semnificare, poate fi

Humanitas, Bucure?ti, 1997; n.t.)

2 Cf. § 37: Problemele tehnice de prezentare a datelor; § 42: Figurile alegerii, ale prezenfei ji ale comuniunii.

182 Puiictul de plecare al argumentariidistinsa interpretarea din datele care sunt interpretate, §i opusS acestora. Aceasta nu vrea evident sS spuna c3 ader3m la о metafizica ce ar separa datele imediate §i ireductibile de constructive teoretice elaborate pornind de la ele. Dac3 ar trebui s3 adoptSm о pozijie metafizica, am fi mai degraba inclinaji sS admitem existenta unei legaturi indisolubile tntre teorie §i experienja, a§a cum о exprima principiul dualitatii al lui F. Gonseth1. Dar, pentru moment, pretentiile noastre sunt mai limitate. Vrem doar sa insistam pe faptul ей, in practica argumentativa, datele constituie elemente in legatura cu care pare a exista un acord considerat, macar provizoriu sau conventional, drept echivoc §i in afara oricarei discutii. Acestor date li se va opune, intr-o maniera con§tienta, interpretarea lor, cand aceasta va арЗгеа ca о alegere intre semnificatii care nu par a face corp, ca sS ne exprimam astfel, cu ceea ce interpreteaza ele. Tocmai cand interpretari incompatible ne fac sa ezitam asupra felului de a concepe datul, problema interpretarii se pune obligatoriu; ea trece in planul al doilea imediat ce, una dintre interpretari parand cea mai adecvata, este singura prezenta in con§tiinta.

Problema care ne preocupa va арЗгеа in toata amploarea sa numai celui care i§i va da seama de faptul ca interpretarea nu consta doar in alegerea, pe un plan bine definit, intre interpretari ce par incompatibile - cand ne intrebam, spre exemplu, daca trenul in care ne aflam sau trenul vecin este cel care tocmai s-a pus in mi§care -, ci §i in alegerea planului in care se manifesta efortul de interpretare. Un acela§i proces poate fi descris, intr-adevar, ca faptul de a strange un bulon, de a asambla un vehicul, de a-ti ca§tiga traiul, de a favoriza tendinfa expor- turilor2. Pe de alta parte, un act poate fi considerat in sine, delimitat pe cat posibil, privit sub aspectul sau cel mai intamplator, §i izolat de situatie.

1 Cf. lucrSrile Celei de-a Treia Intalniri de la Zurich asupra principiului duali- tafii, Dialectica, de la 22 la 25.

2 Cf. E. GELLNER, Maxims, Mind, Iul. 1951, p. 393.


Dar el poate fi interpretat §i ca simbol, ca mijloc, ca precedent, ca jalon intr-o directie. Fie ca prezinta fenomenul la cutare sau cutare nivel de abstractizare, fie ca il leaga de о situatie de ansamblu - §i sa notam ca, in legatura cu aceasta* interpretarea poate fi nu о simpla selectie, ci §i creatie, inventare de semnificajie -, aceste diverse interpretari nu sunt intotdeauna incompatibile, dar evidentierea uneia dintre ele, locul pe care il ocupa in prim-planul conjtiintei le arunca adesea pe celelalte in umbra. Ceea ce este esential intr-un mare numSr de argumentari

184 Pitnctnl de plecare al argiiinentdrii

rezulta din acest joc de interpretan nenumarate §i din lupta pentru impunerea unora, pentru a le tndeparta pe altele.

Infinite complexitate a interpretarilor, mobilitatea §i interactiunea lor explica suficient de bine imposibilitatea de a reduce toate enunturile la propozifii а сЗгог probabilitate numerica sa poata fi determinata. Chiar dac3 о argumentare a cuno§tintelor noastre permite precizarea acestor probabilitati, aceasta se intampla numai daca ramanem in cadrele unei interpretari anume. Din punct de vedere conventional nimic nu se opune acestui lucru, dar nici nimic nu va putea interzice ca о noua interpretare sa fie evidentiata sau sugerata implicit: posibilitatile de interpretare par inepuizabile.

Uneori efortul celor care argumenteaza nu vizeaza atat sa impuna о interpretare anume, cat sa arate ambiguitatea situatiei §i diversele maniere de a о intelege. Faptul de a prefera о anumita interpretare, sau chiar acela de a crede in existenja unei singure interpretari valabile pot fi revelatoare pentru un sistem particular de convingeri sau chiar pentru о conceptie despre lume. Se poate, intr-adevar, postula unicitatea in interpretare nu numai intr-un caz anume, ci §i ca regula generala. Pentru Pascal, ceea ce ne impiedica sa recunoa§tem adevarurile este voinja noastra pervertita1: in aceasta conceptie nu se admite о justificare rafio- nala posibila pentru о multitudine de interpretari. Anticii calificasera drept culoare interpretarile favorabile unei idei: acest termen are la ei un sens peiorativ, care tine de aceea ca se admite ca exista un adev3r al faptelor, cunoscut de avocat §i al carui color ar fi о denaturare2.

La antici, fie ca sunt filosofi, juri§ti sau teologi, interpretarea prive§te in mod normal texte: mai ales psihologii moderni sunt cei care au insistat asupra ubicuitajii interpretarii, care nu este

1 PASCAL, Despre spiritul geometric, sect. II, p.378. ( Ed. rom.: In: Opere §tiintifice, Editura ^tiinfifica, Bucure§ti, 1967, pp. 156-157; n.t.)

2 QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. I, IV, cap. II, § 8. (Ed. rom.: p. 375; n.t.)


absenta nici la nivelul percepfiei1. Pentru a risipi intr-o oarecare masura confuziile pe care aceste uzaje multiple ale nofiunii de interpretare le-аг provoca cu siguranja, sugeram о distincfie - ce pare esenfiala, intr-o teorie a argumentarii - tntre interpretarea semnelor §i cea a iudicilor. injelegem prin seinne orice fenomene susceptibile de a evoca un alt fenomen, in m3sura tn care ele sunt utilizate intr-un act de comunicare, in vederea acestei evoc3ri. Fie ca sunt lingvistice sau nu, ceea ce este important, pentru noi, este intentia de comunicare prin care sunt ele caracterizate. ludicele, dimpotriva, permite evocarea unui alt fenomen, intr-o maniera, ca sa spunem a§a, obiectiva, independent de orice intentionalitate. Acela§i act, acela de a inchide о fereastra, poate fi, dupa caz, semn convenit sau indice al faptului ca cuiva ii este frig. Ordinul ,,Ie§iti!" poate fi interpretat simultan nu numai ca о invitajie la a ie§i adresata cuiva, dar §i ca indice al maniei celui care il roste§te. Distinctia noastra, care poate fi apropiata de cea a lui Jaspers, intre expresie §i simptom2, difera totu§i de ea prin aceea ca este strict tehnica. Intr-adev3r, interpretarea ca semn sau ca indice pune probleme distincte, de§i aceste doua tipuri de interpretare sunt uneori contopite in mod inextricabil.

§ 31. Interpretarea discursului §i problemele acesteia

Considerable noastre au evidential ambiguitatea datului argumentativ pe care trebuie sa-1 interpretam, ca §i multitudinea aspectelor, in interactiune constanta, prin care se preteaza el la interpretare. Studiile actuale asupra limbajului ca mijloc de comunicare sunt dominate de problemele pe care le pune interpretarea. Niciodata nu ne-am mirat atat de mult ca in epoca contemporana de faptul c3 cineva putea comunica altcuiva ceva ce s3 aiba, pentru auditor, о semnificatie previ- zibila. Incomprehensiunea, eroarea de interpretare nu au mai fost considerate drept accident evitabil, ci drept conditia ins3§i a limbajului. Nu au mai fost diferentiate doar litera §i spiritul

1 Cf. CLAPARFDE, La genese de I'hypotliese; MERLEAU-

PONTY, Phenomenologie de la perception.2 K. Jaspers, Psiliopatologie generala, cap. III.

186 Punctul lie plecare al argunicntani

pentru a le opune, pentru a sustine dreptul de a interpreta altfel decat permite litera: s-a v3zut in litera ins3§i un miraj care se dizolva cumva, intre interpretari posibile. De atunci asistam la un efort de a g3si reguli care s3 permita limitarea posibilitatilor prea largi de interpretare admisibile din punct de vedere teoretic.

Nimeni nu a lucrat cu mai multa pasiune decat 1. A. Richards la aceasta. Pentru el, retorica nu este, ca pentru noi, legata esentialmente de argumentare; ea este, ca §i pentru Jean Paulhan, studiul expresiei, dar, mai ales, al interpretarii lingvistice: retorica ar trebui sa fie, dupa el, studiul interpretarii grejite §i al modurilor de a о remedia1.

Dup3 ce a eliberat gandirea de a§a-zisul sens unic al cuvintelor, Richards propune о tehnica de interpretare. Ea consta in a cauta un sens apropiat de cel pe care oratorul 1-ar atribui propriilor sale cuvinte daca §i-ar putea analiza el insu§i discursul2. Auditorul g3se§te acest sens cautand „ceea ce ii da satisfactie"3, criteriu aplicabil pentru c3 autorul §i auditorul au in comun in acela§i timp experiente §i moduri de a reacfiona. Buna interpretare a unei expresii ar fi deci aceea pe care autorul ar putea-o aproba, intr-un context dat.

Tot contextul, ne spune Richards, este cel care ii atribuie unui cuvant functia, §i numai prin intermediul contextului putem descoperi ce functie indepline§te4 cuvantul. Dar acest context - care nu ar putea fi decat pur verbal - ce elemente ale situatiei inglobeaza oare? CSnd copilul strig3 lupul! pentru a zecea оагЗ §i nu mai atrage atenjia in ciuda pericolului real care, de aceasta data, il ameninta, este pentru c3 interpretarea strigatelor sale a fost determinata de ansamblul situatiei, din care fac parte §i apelurile anterioare. Copilul nu dore§te aceasta extensie a contextului. in alte cazuri, dimpotriva, autorul insu§i se str3-

11. A. RICHARDS, The Philosophy of Rhetoric, p. 3.

2 I. A. RICHARDS, Principles of literary criticism, p. 226.

3 Idem, Interpretation in teaching, p. 68.

4 Ibid., pp. VIII, 48, 62. RICHARDS and GIBSON, Learning basic English, p. 88.


duie§te ca anumite elemente s3 fie inglobate in context. Un autor de teatru va da drept cadru dialogului s3u cabina unui portar, un altul, intreaga lume naturala §i supranaturala1.

Orice autor trebuie sa poata conta pe bunavointa interpretului2; acesta va fi cu atat mai dispus la efort, cu cat textul este mai prestigios. Dar nu riscam oare, prin chiar acest fapt, s3 se impuna autorului о interpretare care s3 fie in funcjie de convingerile proprii ale cititorului?Cand credinciosul interpreteaza un pasaj din Biblie, el presupune ей textul este nu numai coerent, ci §i veridic. A§a cum spune Pascal: „Cand cuvantul lui Dumnezeu, care este adevflrat, este fals In litera lui, el este adev3rat tn spirit (...)"L bar cel care este hot3r3t s3 nu elimine nimic din Scriptur3 nu о va putea interpreta decSt in funcjie de adevSrurile la care el adera in prealabil. De?i aceasta se intSmpla intr-o masura mai micS, imediat ce autorul se bucura de un credit oarecare, buna voinfa in interpretarea textului sau nu este independenta de ceea ce admite interpretul, intrucat acesta trebuie sa incorporeze in propriile sale convingeri ceea ce aduce autorul. Or, tezele admise pot varia dupa interpret. Din acel moment, orice regula a§a-zis interna de interpretare, precum coerenta, este dublata in mod ineluctabil de criterii venite de la interpret. A elimina interpretarile incoerente este, a priori, recoman- dabil, dar aceasta preocupare nu ne furnizeaza о regula de conduita satisfacatoare care s3 ne conduca in fiecare caz catre interpretarea care ar fi in mod obiectiv cea mai buna.

Daca interpretarea unui text trebuie s3 traduc3 ansamblul inten- tiilor unui autor, trebuie s3 se tin3 cont de faptul ca acest text comporta adesea о argumentare implicita, care este esentiala pentru el. Spre exemplu, atunci cand Isocrate il determina pe fiul lui Alcibiade sa spuna:

Toji §tiu, intr-adevar, c3 aceia§i oameni au cauzat distrugerea demo-

cratiei §i inlaturarea tatalui meu3,

1 Cf. Kenneth BURKE, A Grammar of motives, p. 77.2 I. A. RICHARDS, A Symposium on emotive meaning, The philosophical Review,1948, p. 145.

188 Punctul lie plecare al argunicntani

este vorba despre fapte verificabile, dar aceste cuvinte semnifica: inlaturarea tatalui meu a constituit un act politic tot atat de condamnabil ca §i distrugerea democratiei. Tot sensul frazei sta in argumentarea implicita care trebuie s3 conduca la aceasta ultima concluzie. In vreme ce enuntul nu pare a privi decat fapte, ceea ce sugereaza el este о apreciere. Or, distincjia dintre ceea ce este zis §i ceea ce nu este decat constructie supraad3ugat3 §i predispusa la controversa depinde de acordul sau de dezacordul cu privire la interpretare: a§a cum alegerea unei interpretari a faptelor, efectuata de oratorul unei interpretari de

3 ISOCRATE, Discursuri: Despre atclaj, § 4.

189 Punctnl de pi ест? al argumentarii

fapte, nu se distinge de acestea decat atunci cand о alta interpretare apare ca posibila, tot astfel interpretarea textului vine sa se suprapuna acestuia din urma ca un element distinct, atunci cand exista motive sa о vedem ca distincta.

In afara de cazurile, pe care nu le putem exclude a priori, in care ambiguitatea unui text este voita §i in care ofice efort de a-1 face univoc rezulta dintr-o neintelegere, se intampla rar ca, intr-un limbaj neforma- lizat, textul sa арагЗ in ochii tuturor ca absolut clar. Cel mai adesea impresia de claritate, legata de univocitate, rezulta din ignoranta sau dintr-o lipsa de imaginatie. A$a cum foarte bine a notat Locke atunci cand a scris:

Nu-i singular cazul cand se intampla ca un om care, la prima lecturS, erezuse ca intelesese un pasaj din Scriptura sau о clauza a Codului, le-a pierdut intru totul sensul dup3 ce a consultat comentatori ale сЗгог elucidari i-au sporit indoielile sau le-au facut s3 арагЗ §i au aruncat textul in confuzie1.Claritatea unui text este conditionata de posibilitatile de

interpretare pe care le prezinta. Dar pentru ca atentia sa fie atrasa de existenta unor interpretari neechivalente, este necesar ca consecintele ce decurg din una dintre ele sa difere, intr-o oarecare masura, de cele care decurg din alta; or, este posibil ca doar intr-un context particular divergenta sa ajunga sa fie perceputa. Claritatea unui text, sau a unei notiuni, nu poate fi deci niciodata perfect asigurata, decat doar conventional, limitand in mod voit contextul in care poate fi interpretat. Necesitatea de a interpreta se prezinta deci ca regula, eliminarea oricarei interpretari constituie о situajie exceptional §i artificiala.

§ 32. Alegerea calificirilor

Aranjarea datelor in vederea argumentarii consta nu numai in interpretarea lor, in semnificafia care li se da, dar §i in prezentarea anumitor aspecte ale acestor date, datorita acordurilor subiacente limbajului de care ne servim.

1 LOCKE, An Essay concerning human understanding, cartea 1П, cap. IX, § 9, p. 389.

190 Punctnl de plecare ai argumentarii

Alegerea se manifests in maniera cea mai aparentS prin uzajul epitetului. Acesta rezultS din selectia vizibilS a unei calitSti care este scoasS in faJS §i care trebuie sS completeze cunoa§terea noastrS despre obiect. Acest epitet este utilizat fSrS justificare, pentru cS se considers cS el enunfS fapte incontestable; doar alegerea faptelor va apSrea ca tendenfioasS. Este permis sS numim revolujia francezS „aceastS revolufie sangeroasS", dar nu este unicul fel de a о califica §i am putea alege tot atSt de bine §i alte epitete. Rolul argumentativ al epitetelor este cel mai clar perceput atunci cand douS calificSri simetrice §i de valoare opusS par in mod egal posibile: a-1 califica pe Oreste drept ,,uciga§ul de mamS" sau „rSzbunStorul de tata", a spune despre о catarcS „fiicS de mSgar" sau „fiicS de cai cu picioarele iuti ca furtuna"1 inseamnS sS alegem net un punct de vedere cSruia i se percepe caracterul tendentios pentru cS se vede imediat cum ar putea fi corectat. Dar nu toate epitetele se prezintS ca о alegere intre douS puncte de vedere care cer, ca sS spunem a§a, sS fie completate unui prin celSlalt: cel mai adesea aspectele unei realitSti se situeazS in planuri diferite, iar о viziune mai completS a realului nu poate consta decat intr-o multiplicare progresivS de aspecte asupra сЗгога se atrage atentia.

DacS, atunci cand este ales un epitet, aspectul tendentios al prezentSrii este u§or de decelat, nu la fel stau lucrurile cand este vorba despre simpla inserare a unei fiinte intr-o clasS §i despre desemnarea ei prin chiar aceastS calificare2. Cand cineva este desemnat prin cuvintele „ucigajul", alegerea nu apare deloc tot atat de clar ca in expresia, „Oreste, uciga§ul", pentru cS alegerea pare s3 se confunde cu uzajul insu§i al notiunilor3. Dar, de fapt,

1 ARISTOTEL, Retorica, III, cap. 2, § 14,1405 b.

(Ed. rom.: Editura IRI, Bucure§ti, 2004, p. 303; n.t.)

2 Cf. Ch. PERELMAN §i L. OLBRECHTS-TYTECA, Les notions et l'argumentation, vol. Semantica, Arcliivio di Filosofia, 1955.3 Aceste considerate referitoare la epitet


clasificirile existente care sunt utilizate in calificare sunt numeroase §i nu putem califica f3r3 s3 alegem, in acela§i timp, clasificarea c3reia ii vom acorda preeminenta. Aceasta alegere este rareori lipsita de intentie argumentativa. Intr-adev3r, clasele sunt caracterizate nu numai prin caractere comune membrilor lor, ba chiar, §i uneori mai ales, prin atitudinea adoptata in privinta lor, prin maniera de а-i judeca §i de а-i trata. Diversele legislatii reglemen- teaza acest raport: a declara despre cineva ca a comis un furt inseamna a determine §i pedepsele de care este pasibil. A spune despre cineva c3 sufera de cutare maladie inseamna deja a prevedea, тЗсаг partial, tratamentul care i se va administra.

Astfel, orice gandire conceptuala se insereaza in cadre gata formate1 de care trebuie sa ne servim §i care trebuie dispuse in cel mai bun mod pentru nevoile de acjiune asupra celuilalt.

Nu numai argumentarea concreta implica existenta unor clasificari, dar uneori chiar ne sprijinim pe acestea din urm3 pentru a descalifica ceea ce nu se inscrie in ele §i care pare, din acest motiv, defectuos. Marxi§tii clasifica toate filosofiile in materialiste sau idealiste; in consecinta, metafizicienii care nu

§i la inserarea unei funte intr-o clasS sunt valabile, wutatis mutandis, pentru adverbe §i pentru verbe, care, atat unele, c3t §i altele, permit alegerea unor aspecte ale datelor pentru a le pune in evidenja. Alegerea exprimata prin adverb va fi mai vizibila decat cea exprimata prin verb. In loc de „a avansa cu greu", vom folosi, adesea cu mult mai multa eficacitate, verbele „a se catara'', „a se fofila" (cf. Richard

1 Cf. Benjamin Lee WHORF, The Relation of Habitual Thought and Behavior to Language dans Language, Meaning and Maturity, editat de S. I. HAYAKAWA, p. 225.

192 Punctnl de plecare ai argumentarii

intra intr-o categorie sau alta vor fi acuzati de lipsa de curaj1.Aceste clasific3ri pot fi combatute, modificate §i adaptate,

dar, cel mai adesea, ne vom mulpjmi s3 le opunem alte clasificSri, considerate mai importante, mai interesante sau mai fecunde. In loc s3 separ3m indivizii in s3raci §i bogaji, este suficient s3 punem in prim-planul opozijiei negri §i albi, pentru ca albul s3rac s3 se simta valorizat. „in acela§i fel, ne spune S. de Beauvoir, cel mai mediocru dintre barbati se considera in fata femeilor un semi-zeu"2: о clasificare dominanta, c3reia i se acorda atentie, lasa in umbra celelalte clasificari §i consecintele pe care le-аг presupune ele.

A§a se face ca( ne mai spune S. de Beauvoir,о credinja sincera о ajuta mult pe fetija sa evite orice complex de inferioritate: ea nu este nici mascul, nici femela, ci о creatura a lui Dumnezeu3.Sfantul Toma se va servi de un procedeu analog, pentru a

sugera superioritatea cunoa§terii referitoare la mantuire asupra cunoa§terii fenomenelor sensibile: ,,el il invita pe om, ne spune Gilson, s3-§i indrepte privirile, de preferinta, spre alt domeniu, care nu mai este pur §i simplu omenesc, ci domeniul fiilor lui Dumnezeu"4.

Nu numai substantivul comun §i adjectivul, ci §i numele propriu poate fi utilizat pentru a opera aceasta schimbare de punct de vedere. Cand, spre exemplu, dupa dezastrul armatelor engleze in Olanda, Pitt cere Parlamentului s3 spuna „daca nu era un imens avantaj pentru Europa in general, faptul ca Olanda nu a fost

1 H. LEFEBVRE, A la lumiere du materialisme dialectique, I: Logique formelle, logique dialectique, p. 25.

2 S. de BEAUVOIR, Al doilea sex, vol. I, p.25. (Ed. rom.: Editura Univers & CEU, Bucure§ti, 1998, vol. I, p. 25; n.t.)

3 Ibid., vol. II, p. 449.4 GILSON, Le toiuisine, p. 523. (Ed. rom.: Humanitas, Buc., 2002, p. 538; n.t.)


alipita Frantei f3ra lupta"1, el modifica aprecierea evenimentelor, raportand dezastrul, nu la grupul restrans care este Olanda, nici la Anglia, ale c3rei interese nu ar indrazni s3 le atace, ci la о notiune care le inglobeaza pe amSndoua §i care ii furnizeaza о anumita consolare victimei, prezentandu-i soarta solidara cu a unui continent a c3rui infrangere este departe de a fi consumata.

Calific3rile prezinta uneori un caracter atat de nea§teptat, incat s-ar vedea in ele, mai degraba decat о alegere, о figura. Important este s3 vedem ce face din ele о figura argumentativ32. Forma clasificatoare este cea care produce un efect impresionant. lata un exemplu extras din Bossuet:

In aceste st3ri deplorabile [de mizerie publica] ne putem gandi s3 ne impodobim corpul; ji nu tremuram oare imbr3candu-ne cu subzistenta, cu viata, cu agoniseala saracilor3?

1 W. РГГТ, Orations on the Frencli'war, p. 90.2 Cf. § 41: Figuri de retorica §i argumentare.3? BOSSUET, Sermons, vol.II: Stir I'integrite de la penitence, p. 616. >


Podoabele sunt calificate, simplu, ca subzistenta a s3racului: forma clasificatoare considers drept ca§tig acel ceva catre care tinde predica lui Bossuet.

Calificarea, inserarea intr-o clas3, poate fi exprimata nu prin folosirea unei notiuni deja elaborate, ci prin aceea a unei conjunctii de coordonare, precum ,,§i", „sau", „nici". Vom lua douS exemple, dintr- un acelaî volum de Gide, in care el incepe prin a se revolta impotriva unui procedeu, pe care nu ezitS s3-l utilizeze cateva pagini mai departe:

§i nici тйсаг nu iji voi mai vorbi despre ea [despre cartea lui Stimer], dragS Angela, dac3, printr-un procedeu demn de legile scelerate, unii nu ar dori s3 lege acum soarta lui Nietzsche de cea a lui Stimer, s3-l judece pe unui laolalta cu ceialalt pentru а-i ingloba mai bine pe amandoi intr-o admiratie sau о reprobare mai u$oar3. (...) indigneaz3-te pur §i simplu cand auzi spunandu-se: „Stimer §i Nietzsche" a§a cum insufi Nietzsche se indigna auzind spunandu-se: Goethe fi Schiller"1.Gide aplicS imediat el insuî tehnica ru$inoas3:

Este posibil s3 ne placa sau s3 nu injelegem deloc Biblia, s3 ne plac3 sau s3 nu injelegem deloc О mie fi una de nopfi, dar, v3 rog, eu a§ imparji multimea ganditorilor in dou3 clase, din cauza a dou3 forme inconciliabile de spirit: cei care in faja acestor douS c3r[i se emojioneaza; cei care in faja acestor dou3 c3r[i r3man §i vor гЗтапе inchifi2.Aici nu exista conjuncfia „si" exprimata, dar este ca §i cum

ar fi; cele douS cSrti sunt inserate intr-o aceea$i clasS fata de care reactia va fi identicS. §i aici exista omogenizare $i, prin aceasta, egalizare a valorilor. Nici intr-un caz, nici in celSlalt, nu exista argumentare in favoarea acestei egalizSri. Dar exista prezentarea celor doi termeni ca si cum inserarea lor intr-o aceeasi clasS ar fi de la sine infeleasS, $i formarea unei clase ad hoc prin unirea celor doi termeni pe un plan de egalitate. Acest procedeu de calificare prin coordonare se poate aplica oricSrui obiect. Este de ajuns, pentru a reu§i acest lucru, sS tratSm aceste 1 GIDE, Pretextes, p. 135.2 GIDE, Ibid., p. 175.


obiecte in acela§i fel. Autorii umoristici, creatorii de utopii, ajung adesea s3 produces un efect comic tratand in acela$i fel comportamente impuse de convenjii sociale §i altele care nu sunt deloc astfel.

Un astfel de tratament nu se termin3 in mod obligatoriu cu formarea de clase tehnic elaborate. Cel mai adesea nici о notiune nu va permite desemnarea lor: este suficient ca indivizii astfel juxtapu$i §i care formeaza о clas3 s3 reacjioneze unii asupra altora in mintea auditorului §i astfel aceasta tehnica cap3t3 о valoare argumentativ3. Nu este totu§i indiferent ca inserarea intr-o clas3 s3 se fac3 sau nu prin folosirea unei calific3ri. Notiunea de care ne servim joac3 adesea un rol esential, chiar dac3 nu ar fi decat din cauza nuantei de elogiu sau de blam care i se asociaza. Am v3zut deja c3 uzajul tendentios al unor calific3ri precum „tiran" sau „pirat" a fost condamnat de c3tre Bentham sub numele de „petitie de principiu intr-un singur cuvant"1. Acest rol al notiunilor ne determin3 s3 studiem alegerea sub aspectul s3u cel mai profund probabil, adic3 cel mai insidios $i de asemenea cel mai ineluctabil.

§ 33. Despre uzajul notiunilor

Calificarea datelor, inserarea lor in clase constituie cele dou3 aspecte ale unei aceleia§i activitati, privita cand in comprehensiune, cand in extensie, activitate care este aplicarea notiunilor la obiectul discursului. Aceste notiuni, atata timp cat folosirea lor nu suscita dificultati, se prezinta ji ca date pe care consider3m c3 ne putem baza §i pe care ne baz3m intr-adev3r in mod eficient. Dar natura acestui acord, con§tiinta precaritatii sale, a limitelor lui, ca $i a posibilitatilor argumentative pe care le contine pot fi interpretate divers.

Trecerea univoca de la cuvant la ideea pe care acesta о reprezinta este, in ochii teoreticienilor antici, un fenomen care decurge din buna folosire a limbii. Mai mult, se presupune c3

1 Cf. § 28: Argumentarea ad hominem §i petitia de principiu.

196 Punctul ik plecare al argumentariiaceasta idee poate fi determinata cu precizie prin recurgerea la alte idei, ele insele exprimate prin termeni univoci, sau c3 ea poate face obiectul unei intuitii rationale1.Limbajul artificial al matematicienilor furnizeaz3, de secole, multor minti luminate, un ideal de claritate §i de univocitate pe care limbile naturale, mai putin elaborate, ar trebui s3 se str3duiasc3 s3-l imite. Orice ambiguitate, orice obscuritate, orice confuzie sunt, in aceasta perspectiva, considerate imperfectiuni, eliminabile nu numai in principiu, dar $i in fapt. Univocitatea ?i precizia termenilor ar face din limbajul $tiintific cel Vnai bun instrument pentru functiile de demonstrare §i verificare, §i tocmai aceste caractere s-ar dori impuse oricarui limbaj.

Dar sunt oare toate functiile limbajului in acela$i fel legate de aceste calitati $i se poate spune chiar c3 limbajul $tiintific este intr-adev3r ferit de orice ambiguitate? О discutie care s-a derulat, ca urmare a unui articol de M. Black2, intr-o revista consacrata filosofiei $tiintelor3, ii permite lui A. Benjamin s3 ajung3 la concluzia c3 ideile vagi fac parte integranta din $tiint3 $i c3 orice teorie a semnificatiei care le neag3 nu este о teorie a $tiintei4.

Cum putem explica acest reviriment? El rezulta, se pare, din aceea c3 s-a recunoscut сЗ о notiune nu poate fi considerata drept univoca decat dac3 sfera lui de aplicare este in totalitate determinata, ceea ce nu este posibil decat intr-un sistem formal din care s-a putut elimina orice neprev3zut: notiunea de „nebun" la jocul de $ah indepline^te aceasta condifie. Dar nu este acela$i lucru atunci cand este vorba despre notiuni elaborate in interiorul unui sistem $tiintific sau juridic $i care trebuie s3 se aplice unor evenimente viitoare а сЗгог natura nu poate fi intotdeauna complet precizata. Tocmai pentru a tine cont de

1 Cf. PASCAL, Despre spiritul geometric., pp.363-364. (Ed. rom.: Ed. §tiin(ifica, Buc., 1967, pp. 363-364; n.t.)

2 M. BLACK, Vagueness, in Philosophy of Science, 4,1937.3 V. articole de HEMPEL, COPILOWISH, in Philosophy of Science, 6,1939.4 Ibid., p. 430.


aceasta situatie, F. Waismann ne cere, intr-un articol remarcabil, s3 abandon3m ideea c3 notiunile $tiintific utilizabile pot fi reduse la ni$te sense-data, c3ci folosirea lor presupune о textura adaptabila la exigenfele unei experience viitoare:

Spre exemplu, scrie el, definim aurul prin opozijie cu alte metale, precum aliajele. Este suficient pentru nevoile noastre actuate $i nu cflutflm mai departe. Avem tendinja de a neglija faptul c& exista mereu alte direcjii in care conceptul nu a fost definit. §i, daca am face-о, am putea cu u§urint3 sa ne imaginam conditii care ar putea necesita noi limitari. Pe scurt, nu poate fi definit un concept precum aurul cu о precizie absoluta, adic3 in a§a fel incat orice colti§or ji orice fisura s3 fie astupate ca sa nu se strecoare indoiala1.

In m3sura in care experientele viitoare §i modul de a le examina nu sunt pe de-a-ntregul previzibile, este indispensabil ca termenii cei mai bine precizaji s3 fie concepuji ca inconjuraji de о zon3 de indeterminare suficienta pentru ca ei s3 poata fi aplicafi la real. О notiune perfect clar3 este aceea ale c3rei cazuri de aplicare sunt toate cunoscute $i care nu admite deci un nou uzaj, care ar fi neprev3zut2: doar о cunoa^tere divina sau limitata in mod conventional este adecvata unei astfel de exigente.

Pentru aceste motive, nu este posibil, dupa cum sugereaza Bobbio, ca rigoarea dreptului s3 se apropie de cea a matematicii3, nici, a§a cum о propune Kelsen, sa nu vedem in drept decat un ordin inchis4. Intr-adev3r, judecatorul nu poate, a?a cum poate logicianul formalist, s3 limiteze, odata pentru totdeauna, campul

1 F. WAISMANN, Verifiability, in A. FLEW, Essays oil Logic and Language, p. 120.2 Cf. Ch. PERELMAN, Problemes de logique juridique, in „Essais de logique juridique", lotimal des Tribunaux, 22 avril 1956, p. 272.3 Cf. N. BOBBIO, Scienza del diritto e analisi del linguaggio, in Saggi di critica delle

scienze, p. 55.4 H. KELSEN, Reine Rechlslehre, 1934.

198 Punctul ik plecare al argumentariide aplicare al sistemului s3u. El risc3 s3 se fac3 vinovat de denegare de justitie dac3 refuza s3 judece „sub pretextul tacerii, al neclaritatii sau al insuficientei legii" (art. 4 din Codul lui Napoleon). El trebuie, de fiecare data, s3 poata judeca dac3 dispozitia legala invocata este sau nu aplicabila situatiei, chiar dac3 aceasta din urma nu a fost prev3zut3 de c3tre legiuitor: aceasta il oblig3 s3 ia о decizie motivata in privinta modului in care va stabili о categorie juridica sau alta1.

Cand uzajul notiunilor nu este formalizat, aplicarea lor pune deci probleme referitoare la organizarea $i precizarea conceptelor. Aceste probleme sunt cu atat mai ineluctabile, cu cat notiunile de care ne servim sunt mai vagi $i mai confuze. Este cazul, mai ales, al notiunilor

1 Cf. Ch. PERELMAN, Le role de la decision dans la theorie de la connaissance, Actes du IIе

Congres international de Philosophie des Sciences, I, p. 150.

199 Punctnl tic plecarc al argunicntarii

care, in mod explicit sau implicit, se refers la ni$te multimi nedeterminate, precum.turnurile negative, ca „ceea ce nu este viu", „cei care nu platesc impozite''. Este mai ales cazul notiunilor confuze, precum notiunea de justitie1, care nu pot fi precizate ?i aplicate decat dacS alegem §i punem in evidenja unele dintre aspectele lor, incompatible cu altele, sau chiar notiuni ca cea de merit al cSrei uzaj nu se concepe decat in functie de insSî confuzia continutS de ele: inseamnS a evalua referindu-ne, in acelaî timp, la subiectul care actioneaza $i la rezultatul obtinut2.

Astfel, utilizarea notiunilor unei limbi vii nu se mai prezinta, foarte adesea, ca о simplS alegere de date aplicabile la alte date, ci ca о constructie de teorii $i о interpretare a realului gratie notiunilor a cSror elaborare о permit. Mai este ceva. Limbajul nu este numai mijloc de comunicare: el este $i instrument de actiune asupra spiritelor, mijloc de persuasiune. Or, nu s-a pus incS suficient in evidenta influenta necesitStilor argumentarii asupra maleabilitStii notiunilor3. In ceea ce prive$te mai ales notiunile fundamental ale moralei $i ale filosofiei, doar argumentarea $i controversa permit s3 se explice de ce le nuantSm, de ce introducem distinctii care aratS ambiguitatea a ceea ce fusese considerat mai inainte clar. §i tocmai pentru cS notiunile utilizate in argumentare nu sunt univoce $i pentru cS sensul lor nu este stabilit ne varietur, nu sunt constrangStoare concluziile unei argumentari.

Valorile admise de cStre auditoriu, prestigiul oratorului,

1 Cf. Ch. PERELMAN, De la justice.2 Cf. E. DUPREEL, Sur le rapport de la logique et de la sociologie, ou th6orie des idtes confuses, Rev. de metaphysique el de morale, iul. 1911; Le rapport social, pp. 227 §i urm.; La logique et les sociologues, Rev. de I'Institut de Sociol. Solvay, 1924, n. 1, 2; La pens£e confuse, Annales de t'tcole des Hautes tludes de Gand, t. Ill, 1939, reluat in Essais pluralistes.

3 Cf. Ch. PERELMAN §i L. OLBRECHTS-TYTECA, Les notions et l'argumentation, Archivio di Filosofia, 1955.

200 Punctul de pi ecu re ill arginucutnrii

insu$i limbajul de care se serve$te el, toate aceste elemente sunt intr-o constants interactiune cand este vorba de a ca$tiga adeziunea spiritelor. Logica formalS a eliminat toate aceste probleme din tehnica sa demonstrative grafie unui ansamblu de convenjii intemeiate perfect intr-un domeniu al cunoa§terii pur teoretic. Dar ar fi sS ne minjim siguri $i sS ignor3m anumite aspecte fundamental ale gandirii umane, dac3 am ignora influenta pe care nevoile de decizie $i de actiune о exercita asupra limbajului §i a gandirii.

§ 34. Clarificarea §i obscurizarea notiunilor

Necesitatea unui limbaj univoc, ce domina gdndirea $tiintific3, a facut din claritatea notiunilor un ideal pe care consideram c3 trebuie s3 ne straduim mereu s3-l realiz3m, uitand c3 chiar aceasta claritate poate obstructiona alte functii ale limbajului1. De altfel, urm3rind acest ideal, ne-am ocupat, tehnic, de realizarea acestei clarific3ri a notiunilor, §i, teoretic, de descrierea ei, f3r3 s3 ne ocup3m de ocaziile $i de uzajele care provoaca obscurizarea lor, a$a cum, intr-o gr3din3 bine ingrijita, nu suntem preocupati de felul in care cresc buruienile: ne multumim s3 le smulgem. Credem, dimpotriv3, c3 uzajul notiunilor $i reglementarea acestuia in functie de nevoi trebuie s3 ne fac3 s3 in telegem, totodata, cum se clarific3, se obscurizeaz3 notiunile $i cum uneori clarificarea unora poate antrena obscurizarea altora.

Tocmai am v3zut сЗ о notiune nu poate fi perfect clar3 decat in interiorul unui sistem formal. De vreme ce anumite experience sunt legate de un sistem formal care ar trebui s3 permita descrierea $i prevederea lor, se introduce deja о anumita indeterminare din faptul c3 nu se spune, a priori, cum va fi realizata aceasta integrare a experientei. Odata realizata integrarea, sistemul respectiv va comporta, in afara regulilor formale, reguli semantice care privesc interpretarea semnelor, aplicarea lor unui aspect anume al realului, considerat drept model al sistemului analizat. Rezulta de aici c3, in afara unui 1 Cf. B. PARAIN, Reclierches stir la nature et les functions dit langage, p. 96.


formalism pur, nojiunile nu pot r3mane clare §i univoce decat in raport cu un domeniu de aplicare cunoscut $i determinat. О aceea$i notiune, ca cea de num3r, al c3rei uzaj este perfect univoc intr-un sistem formal, va inceta s3 aiba aceasta limpezime cand ne servim de ea in ontologie. Invers, о notiune eminamente confuza, ca cea de libertate, poate vedea clarificate unele dintre uzajele sale intr-un sistem juridic in care statutul oamenilor liberi este definit prin opozitie cu cel al sclavilor. Dar s3 not3m imediat c3 acordul asupra unor uzaje clare ale unei notiuni confuze, dac3 aduce servicii de necontestat intr-un domeniu anume, va fi inutilizabil in majoritatea cazurilor in care era folosita mai inainte notiunea confuza. Aceasta rezulta clar dintr-o analiza ca aceea intreprinsa de Dupreel despre notiunea de merit1.

Salvador de Madariaga ne aminte$te, in legatura cu aceasta, ceea ce fusese spus adesea de catre englezi:

Sensul complexitajii vieîi, care face gandirea englezS concreta, о face §i vaga.

$i, mai departe,Caracterul complex §i vital al gandirii engleze cere deci

drept norma ceva mai complicat §i in acela$i timp mai elastic decat ratiunea. Aceasta norma este intelepciunea2.Trebuie notat totu$i c3 acest uzaj vag al notiunilor se

completeaza cu specificarea unor situatii in mod traditional reglementate in care utilizarea chiar a acestor notiuni este precizata la maximum.

Dar о notiune confuza nu poate fi epuizata prin enumerarea cazurilor sale de aplicare. Inseamna s3 spunem $i c3 ea nu poate fi eliminata din preocup3rile noastre prin critica succesiv3 a unei serii a aspectelor sale: nu este deloc de ajuns s3 ar3t3m c3 toate formele de justitie, de libertate, de intelepciune pe care le avem in vedere sunt о p3caleala pentru a devaloriza definitiv aceste notiuni.

Cand sistemul lor de referinta nu este indicat $i nu poate fi

1 E. DUPREEL, Essais pluralistes, pp. 328-329 (La pensee confuse).2 Salvador DE MADARIAGA, Englishmen, Frenchmen, Spaniards, pp. 70, 77-78.

202 Punctul de pi ecu re ill arginucutnrii

inlocuit intr-o maniera univoca sau, chiar, cand sunt integrate in sisteme ideologice foarte diferite unele de altele, notiunile confuze permit cristalizarea unui efort global de bun3voinja; dar aplicarea lor particular la scopurile unei acîuni concertate va necesita, de fiecare data, reglari apropriate. A?a se face c3 adoptarea declarajiei universale a drepturilor omului de catre partizanii unor ideologii foarte diferite a permis, dup3 cum spune J. Maritain, s3 se ajung3 la ni§te norme practice care „justificate in mod diferit pentru fiecare, sunt $i pentru unii, ca ji pentru altii principii de acjiune analogic comune"1. Doar uzajul unor nojiuni confuze, injelese §i interpretate de fiecare conform propriilor sale valori, a permis acest acord, al c3rui merit principal este favorizarea unui dialog ulterior. In ziua in care ni$te terti, judedttori sau arbitri, vor fi desemnati pentru a tranja conflicte, pe baza cartei adoptate, interpretarea variabila a fiec3ruia dintre semnatari va conta mai pujin decat faptul insu$i de a fi acceptat textul a c3rui interpretare nu este univoca, ceea ce va cre$te in aceea$i masura puterea de apreciere a judecatorilor.

Cum sensul notiunilor depinde de sistemele in care sunt ele utilizate, pentru a schimba sensul unei notiuni, este de ajuns ca ea s3 fie inserata intr-un nou context §i mai ales s3 fie integrata in rationamente noi. Este ceea ce remarca cu finete Kenneth Burke in Ieg3tur3 cu dovezile carteziene ale existentei lui Dumnezeu:

Unui dintre editorii lui Descartes, John Veitch, a spus c3, atunci cand Descartes punea sub semnul indoielii о dogma veche, mai degraba decat s-o atace frontal, el viza s3-i „sape temeliile". $i se debarasa de principii traditionale ,,nu atat prin atac direct, cat substituindu-le noi dovezi §i premise". Veitch il citeazS §i pe un apSrStor al lui Descartes care spune cu ironie c3 du§manii lui il numeau ateu ,,dup3 toate probabilitatile pentru c3 daduse noi dovezi ale existentei lui Dumnezeu!" Dar aceste noi dovezi erau, intr-adevSr, noi determinSri ale lui Dumnezeu. $i prin aceasta, ele schimbau in mod subtil natura lui „Dumnezeu" ca termen de motivate...2.

1 In jurul noii declarafii universale a drepturilor omului, lntroducere, p. 12 .2 Kenneth Burke, A Grammar of motives, p. 55.


De fiecare data cand prezentam ca element al unui sistem bine structural о notiune care este in mod traditional confuza, cititorul poate avea impresia c3 am exprimat ceea ce el a gandit dintotdeauna, dac3 nu ar avea el insu$i un context suficient de precis care ar asigura acestei notiuni unele dintre determin3rile sale. Dar dac3 acest context ar exista, cititorul va crede mai degraba сЗ-i vorba de tradare, cum este cazul scolasticilor indignati de indr3znelile unui Descartes.

Notiunile confuze il pun pe cel care se servejte de ele in fata unor dificultati care, pentru a fi rezolvate, cer о aranjare a conceptelor, о

204 Pitnctill de plecarc al argnmeutdrii

decizie privitoare la maniera de a le intelege intr-un caz dat. Aceasta decizie, odata admisa, va avea ca efect clarificarea notiunii in unele dintre uzajele acesteia in care ea va putea juca rolul de notiune tehnica. О nojiune pare suficient de clara atata timp cat nu se v3d situatii in care ea s-ar preta unor interpretari divergente. Cand о astfel de situatie apare, nojiunea se obscurizeaza, dar, dup3 о decizie care regleaz3 aplicarea sa univoca, ea va рЗгеа mai clar3 decat era mai inainte, cu conditia ca aceasta decizie sa fie unanim admisa, dac3 nu de toti, m3car de toti membrii unui grup specializat, $tiintific sau juridic.

Nofiunile au cu atat mai mult $ansa de a fi obscurizate, cu cat propozijiile in care sunt inserate par greu de respins, fie pentru c3 ele confirma anumite categorii universale, fie pentru c3 sunt obligatoriu valabile, ca texte sacre sau prescripts legale. Intregul efort, intr-adev3r, nu se poate referi decat la interpretarea acestor propozitii.

S3 ne amintim in Ieg3tur3 cu aceasta о idee a lui La Вгиуёге:

Muritorii care vorbesc in testamentele lor pot s3 se a§tepte s3 fie ascultati ca ni§te proroci: dar fiecare i§i trage spuza pe turta sa §i ii interpreteaza in felul lui, vreau s3 spun dup3 dorintele §i interesele lui1.Mobilele care imping la interpretari variate pot fi mai nobile

decatcele pe care le citeaz3 La Вгиуёге: poate fi vorba, in cazul teologului, deо grija pentru coerenta, in cazul judecatorului, de о grija pentru echi-tate; ceea ce ne intereseaza, este s3 semnal3m circumstantele in careinterpretarile variate risc3 s3 se produca $i s3 contribuie la obscurizarea

1 LA ВНиУЁВЕ, Caracterele, Despre cateva iizau/e, 56, p.442. (Ed. rom.: Editura pentru LiteraturS, Bucure§ti, 1968, 56, vol. II, p. 246; n.t.)


notiunilor./

Nojiunile se obscurizeaza, de asemenea, ca urmare a tulbur3rilor pe care situajii noi le pot introduce in raporturile admise intre diferitele lor aspecte. Dac3 anumifi indivizi se conduc intr-un anume fel, о legatura intre natura $i comportamentul lor se va face in mod normal: acesta din urm3 va fi considerat expresia esenjei lor. Acela$i adjectiv va veni s3 exprime, intr-un mod indiscemabil §i ambiguu, о determinare in spajiu sau in timp, apartenenja la un partid §i un fel de a se manifesta: european, medieval, liberal, calificand о cultura, о arta, о politics, prin determinSrile §i prin natura manifestSrilor lor. DacS acestea din urmS ajung s3 nu mai coincide, dacS cultura europeanS se r3spande$te pe alte continente, dacS bisericile gotice sunt construite in secolul al XX-lea, dacS membri ai altor partide aderS la о politics liberals, sau dacS, invers, locuitori ai Europei se lasS influentati de cultura lndiei, dacS se gSsesc, in Evul Mediu, manifestSri ale artei clasice $i dacS membri ai partidului liberal preconizeazS mSsuri socialiste, notiunile se obscurizeazS §i ne intrebSm dacS nu este cazul, din nou, sS cSutSm un criteriu care s3 permits aplicarea lor univocS.

De altfel, uzajul notiunilor fiind legat de consecintele lor practice, modificarea acestor consecinte antreneazS, prin urmare, reactii in ceea ce prive$te uzajul lor. in Belgia, un mare numSr de mSsuri legale au fost decretate dupS 1939 cu clauza cS ele vor inceta intr-o zi care urma s3 fie fixatS, prin decret regal, pentru „trecerea armatei pe picior de pace", in 1947, la doi ani dupS sfar§itul ostilitStilor, chiar dacS armata belgianS fusese demobilizatS de mult timp, acest decret regal nu fusese incS promulgat. DupS cum explica M. Lilar, ministru al Justitiei in acea vreme,

DacS trecerea armatei pe picior de pace nu este incS realizatS la ora actuals, aceasta jine exclusiv de dificultSfi de ordin juridic. intr-adevSr, aceastS trecere a armatei pe picior de pace este un act cu о fortS juridicS importantS, care necesitS revizuirea, text dupS text, a intregii legislajii de rSzboi §i mai ales a tuturor decretelor-lege emise de puterile extraordinare din 20 niartie 1945 §i lovite de caducitate prin


faptul trecerii armatei pe picior de pace1.Limita de validitate a puterilor speciale, in virtutea сЗгога

fuseserS luate mSsuri, fusese fixatS intr-o manierS mai categories cu referire la un fapt anume, trecerea armatei pe picior de pace, a$a cum nu ar fi fost posibil prin simpla mentiune a „intoarcerii la conditii normale de viatS". Dar acest uzaj al notiunii de „trecere a armatei pe picior de pace" nu ar exista f3rS a se actiona asupra ei: suficient de clarS mai inainte, ea se obscuriza prin solidaritatea stabilitS intre ea $i totalitatea consecintelor sale juridice.

Orice uzaj analogic sau metaforic al unei notiuni о obscurizeaz3. !ntr-adev3r, pentru a exista uzaj analogic, trebuie ca notiunea s3 fie aplicata unui alt domeniu decat campul s3u normal de aplicare §i acest uzaj nu poate fi deci reglementat §i precizat2. Uzajele viitoare vor p3stra, vrem nu vrem, din acest uzaj analogic, о urm3 care, nefiind neapSrat aceea§i la toti utilizatorii, nu poate face altceva decat ca notiunea s3 fie §i mai imprecisa.

Totalitatea acestor circumstante, la care trebuie adSugate cele, foarte numeroase, in care notiunea este modificata de nevoile argumentarii inse§i §i despre care vom trata in paragraful urmator, contribuie la ceea ce se nume§te viafa limbajului §i a gandirii, aceasta conducand la о evolutie a sensului cuvintelor.

Aceasta evolujie poate fi, la randul ei, utilizata pentru objinerea unor efecte poetice capabile, §i ele, sa actioneze asupra uzajului lingvistic. Charles Chass£ a aratat c3 Mallarme s-a servit de multe cuvinte cu sensul lor vechi §i perimat, mergand pan3 la a scrie „La ele de Mallarme est chez Littre/Cheia lui Mallarme se gase§te in Littre"3; ar fi suficient, in opinia lui, sa ne referim la acest sens pentru a intelege anumite poeme considerate

1 Annales parlenieulaires de Belgique, Camera Reprezentantilor, §edin[a din 5 februarie 1947, p. 6.

2 Cf. § 82: Ce este analogia.3 Ch. CHASSfi, La с1ё de МаНагтё est chez Lith^, Quo vadis, mar.-mai 1950; Les

cles de Mallantte, 1954.


obscure. Dar sa insistam, impreuna cu G. Jamati §i cu R. Caillois1, asupra faptului ca nu ne putem multumi, pentru a intelege astfel de texte, cu sensul vechi. Intr-adev3r, nu ne a§tept3m din partea cititorului s3 fac3 abstractie de sensul actual al cuvintelor; acesta interfereaza cu cel vechi pentru a crea un ansamblu conceptual evocator care nu corespunde niciunui moment al evolutiei semantice §i care este mai vag decat sensurile deja cunoscute.

S3 not3m in incheiere c3 evolutia notiunilor, ca urmare a uzajului lor, va avea un efect cu atat mai deplorabil pentru intelegerea lor univoca cu c3t, pentru majoritatea spiritelor, toata aceasta evolujie nu prezinta decat aspecte fragmentare, reglari, aproxim3ri ale unui aceluia§i concept, care interacfioneaza unele cu altele. Oratorul va trebui, de fiecare data, s3 scoata in evidenta, s3 fac3 prezente unele dintre aceste aspecte in detri.nentul altora. El va face acest lucru cel mai adesea servindu-se de piasticitatea lor §i adaptand nofiunile la nevoile argumentarii. Analizei acestor tehnici de adaptare ii vom consacra paragraful viitor.

§ 35. Uzajele argumentative §i plasticitatea notiunilor

Felul in care sunt prezentate notiunile fundamental intr-o discutie depinde adesea de faptul c3 ele sunt legate de tezele pe care le арЗгЗт sau de cele ale adversarului. in general, cand о notiune caracte- rizeaz3 propria sa pozitie, oratorul о prezinta ca fiind nu confuza, ci supia, bogata, continand adic3 mari posibilitati de valorizare §i, mai ales, putand s3 reziste asalturilor unor noi experience. Dimpotriva, notiunile legate de tezele adversarului vor fi fixe, prezentate ca imuabile. Procedand astfel, oratorul face ca inertia s3 joace in beneficiul lui. Supletea notiunii, care este postulata din primul moment §i care este revendicata ca fiindu-i inerenta, ne permite s3 minimalizam, subli- niindu-le totodata, schimbarile pe care noua experienta le-

1 G. JAMATI, Le Iangage роёйцие, tn Formes de Vart, formes de I'esprit, pp. 271-272.R. CAILLOIS, Poetique de St-John Perse, pp. 22 ji urm.

208 Puiictul de plecare al argumentariiar impune, pe care obiectiile le-ar reclama: adaptabilitatea de principiu la ni§te circumstante noi ne va permite s3 sustinem c3 se mentine vie aceea§i notiune. lata cateva exemple.

H. Lefebvre арЗгЗ un materialism suplu §i bogat, chiar dac3 el fixeaz3 conceptul de idealism:

Pentru materialismul modern, idealismul se define§te §i se criticS prin uiiilateralitatea sa.

Dar materiali§tii nu trebuie sS permits s3 se simplifice adevflrurile cele mai importante ale materialismului, s3 le lase sS cadS din nou la nivelul materialismului vulgar, prin omiterea rezultatelor prefioase obCi- nute de catre ideali$ti in istoria cunoa§terii §i mai ales in logica1.Materialismul poate §i trebuie s3 inglobeze tot ceea ce este

valabil, el beneficiaz3 de о plasticitate care este contestata in mod explicit idea-

1 H. LEFEBVRE, Д la lumiere du inaterialisme dialectique, I: Logiquefunuellc, logique dialectique, pp. 38-39.

209 Puiictitl de plecare al argiiineiitdrii

lismului, care se define§te, dup3 cum spune autorul, prin „unilaterali- tatea" sa.

Aceea§i rigiditate este impusa nojiunii de „metafizica", considerate ca exprimand о stare dep3§ita a cunoa§terii; autorul se intreaba chiar cum a fost posibila metafizica1: atitudinea sa presupune ca metafizica este incapabila de adaptare §i de innoire, ca ea este delimitate, odata pentru totdeauna §i c3 functiile sale sunt definitiv fixate. Am putea opune acestui punct de vedere reflecjiile asupra metafizicii dezvoltate de unui dintre noi care a prezentat extinderile succesive ale metafizicii §i a c3utat s3 arate permanenta acesteia: metafizica in calitate de ontologie, apoi ca epistemologie, apoi ca elucidare a motivelor optiunii axiologice, metafizica viitoare in sfar§it, cu frontiere imprevi- zibile1. Fare s3 vrea el a dat astfel un exemplu de flexibilizare a unei notiuni.

Se pare c3 tehnica se dezvolta adesea in dublu plan. Pe de о parte, noi facem de fapt notiunile mai suple, ceea ce permite utilizarea lor in circumstante care se indeparteaza mult de uzajul lor primitiv; pe de alta parte, calificam drept suple notiunile in discutie.

Caracterul fix al conceptelor adversarului faciliteaza refutarea lor §i permite ca ele s3 fie considerate perimate, inadaptabile §i, prin aceasta, dep3§ite. Conceptiile pe care le арЗгат vor fi cele ale unei gandiri vii, suple, adaptabile §i, prin aceasta, mereu actuale. Aceste procedee diverse, oricat de spontane ar fi, sunt totu§i interpretate adesea, de catre adversar, ca semn de incomprehensiune sau de rea-credinta, impotriva c3reia nu pierde ocazia s3 protesteze.

A face ca nojiunile s3 fie mai suple sau mai rigide este о tehnica adoptate cand aprecierea care le prive§te trebuie s3 rezulte, тЗсаг in parte, din argumentare. Dimpotriva, cand valoarea desemnata de nojiune este clar stabilita §i prealabila

1 Ch. PERELMAN, Philosophies premi£res et philosophie regressive, in Rhetorique et philosophie, pp. 85 §i urm.

210 Pimctiil de iilcaue al argimieittarii

argumentarii, ne vom servi de о alta tehnica, referitoare mai degraba la extensiunea nojiunilor. Ea consta, pur §i simplu, in a largi sau a restrange campul unei notiuni in a§a fel incat ea s3 inglobeze sau nu anumite fiinte, anumite lucruri, anumite idei, anumite situajii. Spre exemplu, vom extinde campul termenului peiorativ „fascist" pentru a ingloba in el anumiji adversari; pe cand, pentru а-i exclude, vom restrange extensiunea termenului „democratic" care este valorizant. Invers, vom limita sensul cuvantului „fascist", pentru а-i exclude din el pe prietenii pe care ii sustinem, §i vom extinde sensul cuvantului „democratic", pentru а-i include in el. Aceasta tehnica nu este utilizata doar in politica. О intalnim chiar in controverse §tiintifice. A§a se face ca Edouard Clapar£de constata ca, atunci cand asociationismul a fost abandonat de psihologi, ei se criticau unii pe altii tratandu-se de asociaJioni§ti §i largind progresiv aceasta notiune pentru a putea ingloba in ea pe adversar. §i Clapar£de i§i termina amuzanta analiza cu concluzia: ,,E§ti mereu asociajionistul cuiva"1.

Rezulta din aceste cateva observatii c3 uzajul notiunilor in functie de dorinta de a valorize sau de a devaloriza ceea ce califica ele nu poate s3 nu aiba о influenta profunda asupra semnificatiei lor. Aceasta nu este deloc, a§a cum ar incerca anumite analize s3 ne fac3 s3 credem, о juxtapunere a dou3 elemente, unui descriptiv, altul emotiv. Ceea ce numim „sensul emotiv" al notiunilor2 este о componenta pe care teoreticianul preocupat s3 descrie complexitatea efectelor limbajului este obligat s3 о introduca, atunci cand vrea s3 corecteze, mai tarziu, ideea c3 semnificatia notiunilor este esentialmente descriptiva, adica atunci cand acestea au fost analizate in manier3 static3. Dar dac3 aceasta semnificatie este analizata in maniera dinamica, in functie de uzajele argumentative ale notiunii, vedem c3 campul de aplicare al notiunii variaz3 in functie de aceste uzaje §i c3 plasticitatea notiunilor este legata de acestea. „Semnificatia

1 CLAPAREDE, La genese de Vhypolhese, p. 45.

2 OGDEN §i RICHARDS, The meaning of meaning, Ch. L. STEVENSON, Ethics and Language; cf. §i A Symposium on emotive meaning, Phil. Rev., 1948, pp.

111-157.


emotiva" face parte integranta din semnificatia notiunii; nu este deloc о asociere suplimentara, intampiatoare, str3in3 caracterului simbolic al limbajului1. Uzajul argumentativ al notiunilor influenteaz3 deci asupra confuziei care le caracterizeaz3.Tocmai m3sura in care ele servesc drept instrument de persuasiune face ca acordul asupra utiliz3rii lor s3 fie mai dificil. Valorile universale, pe care le considerSm instrumente de persuasiune prin excelenta, sunt desemnate, nimeni nu se va mira de acest lucru, de notiunile cele mai confuze ale gandirii noastre.

Aceste remarci sunt suficiente, pentru moment, ca s3 evidentiem faptul ей prezentarea datelor nu consta intr-o simplS alegere intre elemente prealabile, ci intr-o aranjare care explicS, mScar partial, dinamismul limbajului §i al gandirii.

Alegerea premiselor oferea acei ceva particular studiului nostru, ?i anume ей era u§or §i util sS о recunoajtem sub avataruri foarte diverse: selectia datelor care are drept corolar acordarea prezentei lor, rolul interpretSrii, alegerea anumitor aspecte ale datelor realizatS prin uzajul epitetului, prin inserarea fenomenelor intr-o clasS sau alta cunoscutS in prealabil de auditori §i, in sfar§it, alegerea care se opereazS prin uzajul §i transformarea notiunilor inse§i. Am crezut cS este bine s3 ordonSm analiza noastra in a§a fel incat aceasta s3 aparS ca о aprofundare continuS. Nu trebuie sS ascundem faptul cS, tratand despre selectia datelor, despre interpretare, despre uzajul epitetului, despre inserarea intr-o clasS, despre recurgerea la plasticitatea nojiunilor, am reluat adesea, sub aspecte noi, analiza unui aceluia§i proces fundamental. Ni se pare totu§i ей nu poate fi neglijaW analiza niciunuia dintre aspectele pe care le-am avut in vedere, dadi nu consimtim la о sistematizare filosofidi, sau chiar pur §i simplu tehnidi, cel putin prematura. Ordinea adoptata in studiul nostru ne-a determinat s3 consider3m in ultima instanta uzajul §i transformarea nofiunilor, adica aspectul sub care problema alegerii ne obliga sa regandim, intr-o perspectiva retorica, majoritatea problemelor semantice.

1 Cf. Ch. PERELMAN §i L. ObBRECHTS-TYTECA, Les notions et {’argumentation.


Aceasta inseamna s3 spunem ca forma sub care sunt enunjate datele este in mod necesar cea pusa in discujie in tot ceea ce precede. §i ne-am putea intreba dac3, din punctul de vedere al rationamentului, alte probleme care ar privi in mod special forma sunt de luat in considerare. De aceasta ne vom ocupa in cursul celui de-al treilea capitol, referitor la prezentarea datelor §i la forma discursului. Prin ce se va distinge, mai ales de cele precedente, acest al treilea capitol? Numai prin aceea ей, in loc s3 piece de la puncte de vedere care in mod traditional privesc rationamentul, credinta, adeziunea, pe scurt ceea ce face obiectul, sau scopui, persuasiunii, noi vom pleca de la puncte de vedere care in mod fractional privesc forma, expresia gandirii fi ne vom stradui s3 vedem rolul posibil pe care diversele particularitati de expresie !1 pot avea in prezentarea datelor. Aceasta inseamna sa spunem c3 termenul „forma" va fi utilizat intr-un sens cu mult mai apropiat de cel al scriitorului decat de cel al logicianului.

Prezentarea datelor §i forma discursului

§ 36. Materia §i forma discursului

Am avut deja ocazia s3 semnal3m, in capitolul precedent, rolul deosebit care trebuie atribuit, in argumentare, prezentei, punerii in evidenta a anumitor elemente asupra сЗгога oratorul dorefte s3 concen- treze atentia pentru a le permite s3 ocupe prim-planul conftiintei. Inainte chiar de a argumenta pornind de la anumite premise, este esential ca continutul acestora s3 se deta§eze pe fondul nediferentiat al elementelor de acord disponibile: aceasta alegere a premiselor se confunda cu prezentarea lor. О prezentare eficace, care impresioneaza conftiinta auditorilor, este esentiaia nu numai in orice argumentare care tinde c3tre actiunea imediata, dar fi in cea care vizeaz3 s3 orienteze spiritul intr-un anumit fel, s3 fac3 s3 prevaleze anumite scheme interpretative, s3 insereze elementele de acord intr-un cadru care s3 le fac3 semnificative fi s3 le confere locul ce le revine intr-un ansamblu.

Aceasta tehnica a prezentarii a luat chiar о asemenea


dezvoltare, incat intreaga disciplina a retoricii a fost redus3 la studierea ei, retorica fiind conceputa ca arta de a vorbi bine fi de a scrie bine, ca о arta a exprim3rii gandirii, ca о arta de forma pura. Tocmai impotriva acestei concept», care se afla la originea degenerescentei retoricii, a sterilitatii sale, a verbalismului ei fi a dispretului pe care ea 1-a inspirat finalmente, trebuie s3 ne revoltam. Noi refuz3m s3 separ3m, in discurs, forma de fond, s3 studiem structurile fi figurile de stil independent de scopul pe care trebuie s3-l indeplineasc3 ele in argumentare. Vom merge chiar mai departe. §tim c3 anumite feluri de a ne exprima pot produce un efect estetic, legat de armonie, de ritm, de alte calitafi pur formale, fi c3 ele pot avea о influenja argumentative prin admirafia, bucuria, destinderea, excitarea, captarile fi pierderile de interes pe care le provoaca, f3r3 ca aceste elemente diverse s3 poata fi analizate ca funcfie directa a argumentarii. Vom exclude totufi studiul acestormecanisme, in ciuda importantei lor incontestabile in actiunea oratories din aceastS analiz3 pe care о facem noi argumentSrii.

Ceea ce ne va refine atenfia in analiza formei discursului, in m3sura in care considerSm c3 se poate distinge de subiectul sSu, sunt mijloacele datoritS cSrora о anumita prezentare a datelor situeazS acordul la un anumit nivel, il imprimS cu о anumita intensitate in con§tiinfe, reliefeaza unele dintre aspectele sale. Doar gandindu-ne la anumite variatii de forma, la prezentari diverse ale unui anumit continut, care nu este, de altfel, intru totul acela§i cand a fost altfel prezentat, va fi posibil sS depistam alegerea unei forme anume. A§a cum existenta a mai mult de о interpretare posibilS ne permite s3 nu confundam textul cu sensurile care i se atribuie, tot astfel, gandindu-ne la diversele mijloace de care s-ar fi putut servi oratorul pentru а-i face cunoscutM auditoriului tema discursului sSu, vom ajunge noi, pentru nevoile expozeului, sS distingem problemele pe care le pune prezentarea datelor de cele referitoare la alegerea lor.

§ 37. Probleme tehnice de prezentare a datelor

Orice discurs este limitat in timp §i practic lucrurile stau la


fel cu orice text care se adreseaza unor terti. Fie ей aceasta limitare este impusM in mod conventional sau depinde de oportunitatea, de atentia auditorilor, de interesul lor, de locul disponibil intr-un ziar sau intr-o revista, de cheltuielile pe care le presupune tiparirea unui text, forma discursului nu poate sa nu tina cont de ea. Problema generaia a mMrimii discursului se r3sfrange imediat asupra locului care i se va acorda expunerii elementelor de plecare, asupra alegerii acestora §i a felului in care vor fi prezentate auditorilor. Cel care roste§te un discurs, vizand persuasiunea - contrar exigentelor unei demonstrajii formale in care, in principiu, nimic nu ar trebui sa fie subinteles -, are datoria sS-§i dozeze timpul §i atentia auditorilor sSi: este normal sa acorde fiecSrei p3rti a expozeului s3u un loc proportional cu importanta pe care ar dori s3 о vada atribuita acestuia in con§tiinta celor care il asculta.

Cand о anumita premisa este cunoscuta de toata lumea, §i cand ea nu este in discutie, faptul de a о enunta ar putea parea ridicol:

(...) dac3 vreuna dintre aceste premise este cunoscuta, nici nu mai trebuie enuntata; cad auditoriul insuji о inIocuie§te, ca de exemplu, dac3 vrem sa facem cunoscut faptul c3 Dorieus a invins intr-un concurs cu cununa, este de ajuns s3 spunem c3 el a fost invingator la Jocurile Olimpice, §i nici nu este necesar s3 ad3ug3m faptul c3 a fost incununat Ia aceste jocuri olimpice; c3ci toti cunosc acest Iuctu LAceastS remarca, indiscutabil justa, atrage dupa sine doua

observa£ii. Nu este intotdeauna atat de u§or de aratat premisa subinteleasa, iar aceasta premisa nu este mereu la fel de sigura ca in exemplul citat. Unii oratori nu se dau in laturi de la a utiliza aceasta latitudine pentru a trece sub tacere premise foarte discutabile §i asupra carora prefera s3 nu atraga atentia auditoriului lor. Pe de alta parte, anumite elemente indubitabile merita totu§i s3 ne lungim mult timp asupra semnificatiei §i importantei lor, in loc s3 le 13s3m s3 se subinteleaga sau pur §i simplu s3 le mentionam. Prelungind atentia care li se acorda, cre§tem prezenta lor in con§tiinta auditorilor. Anumite sfaturi sigure ale unor retori antici sunt destinate s3 ne aminteasc3


aceasta tehnica de a accentua un punct, prin timpul care i se consacr3:

Obi§nuiam, de asemenea, scrie Quintilian, s3 extrag punctele asupra сЗгога eram de acord cu adversarul meu, bineinfeles dac3 imi erau favorabile, §i nu numai s3-i smulg marturisirea, dar chiar о maream cu ajutorul partifiunii1.Sfatul lui Aristotel, adecvat atunci cand este vorba despre un

fapt care serve§te doar de verig3 intr-o argumentare, trebuie s3 fie inlocuit cu cel al lui Quintilian cand este vorba despre fapte indubitabile, dar care trebuie puse in valoare f3candu-le familiare. Dac3 stilul rapid este favorabil rajionamentului, stilul lent este creator de emotie: „cad dragostea se na§te din obi?nuinja... De unde rezulta c3 oratorii conci§i §i scurji patrund mai pujin in inima §i emoJioneaz3 mai pufin"2.

Repetitia constituie tehnica cea mai simplS pentru a crea aceastS prezenJS; accentuarea anumitor pasaje, prin timbrul vocii sau prin tScerea de care le facem precedate, vizeazS acela§i efect. Acumularea povestirilor, chiar contradictorii, despre un subiect dat, poate suscita ideea importanjei acestuia. О avalan§3 de cSrti referitoare la о aceea§i JarS acJioneazS nu numai prin conjinutul lor, ci §i prin efectul exclusiv al unei prezenje crescute. Literature romantics, dramS §i nuvelS, a pus din nou la loc de cinste Evul Mediu §i, redSndu-i prezenja, a servit, dupS cum spune pe bunS dreptate Reyes, drept imbold gandirii istorice3.

Insistenta poate fi realizatS, de altfel, prin mijloace mai indirecte: ne putem intreba dacS unui dintre efectele binefScStoare ale unor texte obscure nu este acela de a spori atentia; „prezenta de spirit" ar face prezent ceea ce vrem s3 comunicSm4. Uneori autorul speculeazS pe marginea faptului c3 auditorul, in fata unui semn care ii injealS a§teptarea, ii va acorda

1 QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. Ill, cartea VII, cap. I, § 29. (Ed. rom.: Minerva, Bucurejti, 1974, p. 213; n.t.)

2 VICO, Dcllc instituzioni oratorie, p. 87.

3 A. REYES, El Deslinde, p. 101.4 Cf. J. COCTEAU, La difficultё d'etre, p. 77.


acestuia о importanfS sporitS. Aragon insu§i analizeazS acest mecanism in legSturS cu douS versuri din cantica pentru Elsa:

Ce ne sont plus les jours du vivre separes/ Au trecut zilele vietii separate (...)Et jamais tu ne fus si lointaine a mon gre.../ §i niciodatS n-ai

fost atat dedeparte de gustul meu...

Mi se va admite cS pluralul lui separes, care implica douS persoane, completeaza expresia. Dac3 a§ fi ales in cazul acesta о rima la plural, acel s final din separes ar trece drept inutil sau drept eroare, iar scopul lui ar sc3pa1.Acumularea de povestiri contradictorii pe о temS datS nu

actio- neazS, fSrS indoialS, numai prin efectul de masS la care fSceam aluzie mai sus, dar §i prin problema pe care о evocS aceastS multiplicare.

Tehnica acumulSrii, a insistentei, este frecvent legatS de о altS tehnicS, cea a evocSrii detaliilor, astfel incat adesea cele douS nu pot fi deosebite intre ele. Se va trata un subiect fScand sS se succeadS descrierii sintetice, globale, analiza sau enumerarea detaliilor. In discursul

1 ARAGON, Les yeux d'Elsa, p. 23.


s3u funebru dedicat lui Turenne, Flechier descrie reactiile provocate de moartea mare§alului:

Cate suspine, cate vaiete, cate proslaviri au r3sunat atunci in oraje §i in sate! Unui, v3zand сЗ-i sporesc recoltele, binecuvanteaz3 memoria celui... Altul... ureaz3 odihna ve§nic3 celui care... Intr-un loc se dedica Sacrificiul divin al lui lisus Hristos sufletului celui care... In altul i se organizeaza о ceremonie funebra... Astfel intreg Regatul deplange moartea ap3r3torului s3u;In alte cazuri vor fi explicitate etapele succesive ale unui

fenomen, felul in care a fost el inteles. Etapele evocate pot fi cele ale actiunii de indeplinit. Agentii de publicitate §tiu c3, indicand in detaliu operatiile care trebuie executate pentru a face о comanda, о fac prezenta con§tiintei §i faciliteaza luarea deciziei. Impresia de realitate este creata, de asemenea, prin acumularea conditiilor care preced un act sau prin indicarea tuturor consecintelor sale. lata doua exemple ale acestor procedee luate din Proust:

[M3tu§a Octave se prefacea c3 s-a hotarat s3 se plimbe a doua zi] О punea pe Framboise, c3reia la inceput nu-i venea s3 creada, nu numai s3-i preg3teasc3 dinainte lucrurile de imbrac3minte, s3 i le aeriseasca, pe cele care stateau de prea multa vreme in dulap, dar chiar sa comande trasura, s3 rezolve cu о aproximafie de un sfert de or3 aproape toate micile treburi zilnice1.

Tot astfel, pentru ca Albertine s3 nu poata crede c3 exagera ji pentru a о face s3 inainteze cat mai mult cu putin|3 in ideea c3 ne vom desp3r|i, deducand eu insumi ceea ce era de dedus din ceea ce spusesem, incepusem s3 anticipez timpul care urma s3 inceapa a doua zi §i care va dainui pentru totdeauna, timpul cSt vom fi desp3r(i(i, f3candu-i Albertinei recomandarile pe care i le-a§ fi adresat doar dac3 ar fi insemnat s3 ne imp3cam peste cateva clipe2.Exista un paralelism frapant intre aceste procedee care dau

1 PROUST, A la recherche du temps perdu, vol. 12: La prisonniere, U, pA90. (Ed. rom.: Editura Univers, Bucure§ti, 1998, p. 310; n.t.)

2 Ibid., p. 311.

218 Punctul lie pleam al argmnentarii

prezenja §i metodologia ipotezei. A formula о ipoteza nu inseamna s3 formulezi о afirmafie izolata, c3ci explicitarea acesteia nu este posibila decSt prin enumerarea conditiilor care ii sunt impuse §i a consecintelor care se deduc din ea. Acesta este motivul pentru care, alaturi de ipotezele ?tiintifice care servesc invenfiei, intalnim ipoteze argumentative. Intr-unul din discursurile sale, Demostene evoc3 ipoteza in care Eschin ar fi acuzatorul, Filip judecatorul, iar el insu?i, acuzatul1. El i$i imagineaza, in aceasta situatie fictiva, comportamentul, reactiile fiec3- ruia, pentru a deduce din ele care trebuie s3 fie comportamentul §i reactiile in situatia reala. Uneori, dimpotriva, ipoteza este descrisa in toate detaliile sale, pentru a о face puternic indezirabila sau §ocant3. Aceste dou3 posibilitati ne indica cele dou3 uzaje argumentative obi$nuite ale tuturor formelor utopiei. Dup3 cum pretinde pe bun3 dreptate R. Ruyer, utopia cauta adev3rul mai putin decat о sporire a con§tiintei, ea confrunta realul cu о ргегёп£3 imaginara, pe care о impune pentru a obtine din ea reactii mai durabile2. De aceea, utopia propriu-zisa tinde s3 se dezvolte in cele mai mici detalii ale sale: nu ezitam s3 mentinem auditoriul in acest mediu nou ore intregi. Reujita nu este posibila decat dac3 structura logica a mediului imaginar este aceea§i ca aceea a mediului obi§nuit al cititorului, §i dac3 evenimentele produc de obicei in el acelea§i consecinte. Miturile colective, povestirile legendare care fac parte dintr-un fond comun de cultura, au acest avantaj asupra ipotezelor §i utopiilor c3 ele beneficiaza cu mult mai u§or de prezenta. Pentru a combate credinja in superioritatea mainii drepte asupra manii stangi, Platon ne spune: ,,Dac3 am avea о suta de maini, precum Geryon §i Briareu, ar trebui, cu aceste о suta de maini, s3 putem arunca о suta de sulifi"3. El trece astfel de la vechea structura incare exista о diferenta calitativ3 intre cele dou3 maini la о structura in

1 DEMOSTENE, Discursuri: Asupra aiubasadei necrediucioase, § 214.2 R. RUYER, L'Utopieet les atopies, cap. II.3 PLATON, Lois, VII, 794 d §i urm., cf. P.-M. SCHUHL, Fautasticul, gaudirea fi

actiuuea, p. 186.

Prezentarea datelor §i forma discursitlui 219

/care mainile sunt exact la fel. Pentru c3 se poate referi la mitologie,ipoteza lui Platon se impune mai u$or atentiei; ea pare mai putin arbitrara, mai pufin abstracta.

Pentru a crea emofia1, specificarea este indispensabila. Notiunile generale, schemele abstracte nu actioneaz3 deloc asupra imaginatiei. Whately semnaleaza intr-o nota c3 un auditoriu, care r3m3sese insensibil in fa fa unor propozitii generale despre carnajul care a marcat batalia de la Fontenoy, a fost emotional pan3 la lacrimi de un mic detaliu referitor la moartea a doi tineri2. Pentru a da impresia de prezenja este util de precizal locul ?i momentul unei actiuni; Whately sf3tuie?le chiar s3 se utilizeze, de fiecare data cand esle posibil, lermenul concret in locul lermenului abstract. Cu cat termenii sunl mai speciali, cu atat imaginea pe care о evoca ei este mai vie ?i cu cat sunl ei mai generali, cu atat aceasta esle mai slaba. A?a se face c3 in discursul lui Antonius, din Iulius Ceznr de Shakespeare, conjuralii nu sunt desemnati drepl cei care 1-au „ucis" pe Cezar, ci drepl cei ale сЗгог „pumnale 1-au str3puns" pe Cezar3. Termenul concret cre§te prezenta.

Sfalul pare bun, ca regula generala, dar, dac3 vrem s3 precizam opozitia dintre lermeni abslracti $i termeni concreti, vom constata exislenta mai multor feluri de abstractiz3ri care acfioneaza cu sigurania in mod variabil asupra sentimentului prezentei. Ne straduim adesea s3 definim acesle feluri de abstractiz3ri, fie prin aceea c3 ele abunda de concrel, fie prin caracterul lor construcliv: ,,om" ar fi de primul tip, ,,adev3r" de al doilea4. Dar vedem imedial c3 linia de clivaj intre concrel §i abstract depinde in toate cazurile de punctul de plecare pe care il

1 Emofia §i prezenfa sunt intim legate dac3 presupunem, a§a cum face D. O. HEBB in The organization of behavior, c3 emofia incetinejte procesul de gSndire, facSnd astfel obiectul „interesant". Cf. HEBB $i THOMPSON, Handbook of social psychology, editat de LINDZEY, vol. I, p. 553.

2 WHATELY, Elements of Rhetoric, p. 130, nota.3 Ibid., pp. 194 la 197.4 Cf. mai ales SCHOPENHAUER, ed. Brockhaus, vol. 2: Die Welt als Wille und

Vorstelluug, Band I, § 9, p. 49.

220 Punctul lie pleam al argmnentarii

slabilim, care va fi furnizat de conceplia noastra despre real.Abandonand opozitia dintre concret §i abstract, putem

incerca s3 ierarhizam anumile niveluri de abstractizare. Comentand scara lui Korzybski care urea spre nivelurile de abstractizare cele mai ridicale,Hayakawa semnaleaz3 c3, la nivelurile cele mai de jos, faptele insele actioneaz3 direct asupra afectivitatii noastre1; dar acest lucru nu este intotdeauna adev3rat, dac3 ne gandim c3, pentru Korzybski, vaca pe care о zarim ar fi mai abstracta decat atomii, electron», din care este ea constituita $i pe care ii sesizeaza $tiinta2.

Pentru a ne da seama de complexitatea problemei, este suficient s3 reflectam la actiunea pe care о produc asupra imaginatiei noastre acelea§i fapte, al сЗгог aspect cantitativ ne este prezentat, cand in cifre absolute, cand in cifre relative. In modul cel mai general, cifrele absolute vorbesc mai intens imaginatiei; obiectele, de$i considerate sub aspectul lor pur cantitativ, sunt intr-adev3r individualitati independente prezente in cel mai inalt grad. Dar inversul se poate produce, in special cand cifra relativ3, care in mod sigur nu este mai concreta decat cifra absoluta, se refera la un eveniment care ne emotioneaz3: spre exemplu, probabilitatea de a muri in decursul anului de о boala sau alta. Acela$i raport numeric poate рЗгеа mai mult sau mai putin concret dup3 interesul pe care i-1 acordam. Gradul de abstractizare nu ar determina atat de mult prezenta incat s3 nu fie determinat, aparent, de ea. §i in loc s3 rezolve problema care ne intereseaza, cu ajutorul unor consideratii ontologice, nu ar fi oare mai corect s3 facem s3 depinda ideea noastra despre concret de impresia de prezenta pe care о provoa- c3 in noi anumite niveluri de prezentare a fenomenelor?

Maniera intuitiva de a ne exprima, uzajul termenului care fra- peaz3 nu este intotdeauna f3r3 inconvenient. Schopenhauer a constatat c3 unii scriitori evita, in m3sura posibilului, exprimarea cea mai clar3, §i prefera uzajul notiunilor mai abstracte care le

1 HAYAKAWA, Language in Thought and Action, p. 127.

2 Ibid., p. 169.


permit s3 scape mai u$or de obiectii3. Remarca este justa $i plina de inv3t3minte. Dac3 termenul concret ?i precis permite stabilirea unui acord, in acela$i timp gratie prezentei pe care о creeaza $i univocitatii pe care о favorizeaza, nu trebuie s3 uitam niciodata c3, in anumite cazuri, doar uzajul unui termen abstract ne permite s3 nu dep3?im posibilitatile unui acord. In ultima

3 SCHOPENHAUER, ed. Brockhaus, vol. 6, Parerga und Parnliponieiui, II, § 283, p. 552. ( Ed. rom.: Alfa, Ia§i, 2011, p. 528.)

222 Punctnl de pi ecu re nl argunientdrii

instant3, termenul cel mai concret, cel mai prezent, poate corespunde inexprimabilului, poate s3 nu fie decat demonstrativul efemer al unei prezente extrem de instabile. Dorinta de a exprima concretul in unicitatea sa, impins3 prea departe, poate fi nu baza unei bune intelegeri, ci renuntarea la orice intelegere. Prezentarea datelor trebuie s3 se adapteze, in fiecare caz, la conditiile unei argumentSri eficace.

§ 38. Forme verbale §i argumentare

Prezentarea datelor nu este independents de problemele de limbaj. Alegerea termenilor, pentru a ne exprima gandirea, este rareori f3r3 influents argumentativS. Doar ca urmare a eliminSrii deliberate sau incon?tiente a intentiei argumentative se poate admite existenta sinonimelor, a termenilor care ar fi susceptibili de a fi utilizati, fSrS deosebire, unui in locul celuilalt; numai in acest caz alegerea unuia dintre ace$ti termeni este purS chestiune de forms $i depinde de rajiuni de varietate, de eufonie, de ritm oratoric. AceastS intenfie negativS pare cS vine de la sine de fiecare dat3 cand intentia argumentativS nu poate fi cunoscut3, precum in dictionarele in care termenii par intersanjabili, pentru c3 sunt mentionafi in tot felul de scopuri utile. Dar cand este vorba despre utilizarea lor de c3tre urr orator intr-un discurs particular, echivalenta sinonimelor nu poate fi asigurat3 decat avand in vedere situatia de ansamblu in care se insereaz3 discursul, ?i mai ales anumite conventii sociale care ar putea s3-l impun3. Uneori, alegerea unui termen va fi destinat3 la a servi drept indice, indice de distinctie, de familiaritate sau de simplitate. Uneori, va servi mai direct la argumentare, situand mai bine obiectul discursului intr-o categorie decat ar face-о uzajul sinonimelor: unei astfel de intenfii i-ar putea corespunde alegerea cuvSntului „hexaedru" in loc de „cub".

Intenfia argumentativS este reperatS in general prin indicele pe care il prezintS uzajul unei termen care se indep3rteaz3 de limbajul obi?nuit. Este de la sine infeles c3 alegerea termenului obi§nuit poate avea $i valoare de argument; pe de alt3 parte, s-ar cuveni s3 preciz3m unde ?i cand uzajul unui termen anume poate

Prezentnren datelor $i forma discursului 18 7

fi considerat obi?nuit; grosso modo, vom putea considera drept obj§nuit termenul care trece neobservat. Nu exist3 alegere neutr3 - dar exist3 о alegere care pare neutrS §i plecand de la ea pot fi studiate modificarile argumentative. Termenul neutru depinde, evident, de mediu. Spre exemplu, sub ocupatia germana, in Belgia, in anumite medii era f3r3 indoiala normal ca germanul s3 fie desemnat cu termenul de „boche". De atunci folosirea termenului „german" putea indica fie о slabire generala a atitudinii ostile fata de dufman, fie о stima speciala pentru un german anume care merita aceasta consideratie. De asemenea, folosirea perifrazei ,,persoan3 care are inclinatia de a induce in eroare" pentru a-1 desemna pe „mincinos" poate avea drept scop pe acela de a dezbr3ca, pe cat posibil, acest termen de elementul devalorizant pentru a-1 asimila unui termen descriptiv §i pentru a da judecatii in care intervine el alura unei judecati de fapt1, de unde semnificatia argumentativ3 a acestei perifraze, pe care nu о poseda termenul „mincinos". Aceste dou3 exemple arata c3 termenul pe care il numim neutru, adica acela care trece neobservat, este departe de a fi intotdeauna cel pe care-1 numim in general descriptiv sau factual. Nimic in aceasta privinta nu este mai arbitrar decat distinctive care se fac in ?coala intre discurs factual, neutru, descriptiv §i discurs sentimental, emotiv: aceste distinct» nu prezinta interes decat in m3sura in care atrag atentia studentului asupra introducerii manifeste de judecati de valoare in argumentare, dar ele sunt nefaste in m3sura in care fac s3 se subinteleag3 c3 exista moduri de a ne exprima care ar fi descriptive in sine, discursuri in care intervin doar faptele §i obiecti vita tea lor indiscutabiia.

Pentru a discerne uzajul argumentativ al unui termen, este deci important s3 cunoajtem cuvintele sau expresiile de care s-ar fi putut servi oratorul §i сЗгога el le-a preferat cuvantul utilizat: ansamblul de locutiuni disponibile ar putea fi numit, pentru a urma terminologia semanticienilor olandezi, о fnmilie de cuvinte,

1 Ne vom servi in mai multe randuri de notiunile de judecata de valoare fi de judecata de fapt in sensul admis in general ast3zi. Tratatul nostru incearca, de altfel, s3 arate c3 nu exista distinctie neta §i fundamentaia intre aceste doua feluri de judecata.

Prezentnren datelor $i forma discursului 18 7

care nu sunt cuvinte legate

225 Punctul ik plecare al argumentarii

printr-un sistem de derivare, ci expresii inrudite prin sensul lor1. Bineinteles, constituirea unei astfel de familii de cuvinte nu este lipsita de о doza de arbitrar, pentru c3 aceasta familie nu este determinata de nici un alt criteriu in afara ideii prealabile pe care о avem despre conceptul a c3rui elucidare о va permite ea. Evolutia conceptului ar depinde de variatiile din utilizarea fiec3ruia dintre cvasi-sinonimele2 care fac parte din aceasta familie: ace§ti termeni ar forma un sistem in interacjiune3. Nimic nu s-ar opune, de altfel, ca termenii din mai multe limbi diferite s3 fie considered ca facand parte dintr-o aceea?i familie de cuvinte, cu condifia ca contactele intre aceste cercuri lingvistice diferite s3 fie suficiente. Probabil c3 chiar in acest domeniu putin studiat interventia nojiunii de familie de cuvinte ar putea face cele mai mari servicii. Vom vedea f3r3 indoiala c3 introducerea unui termen strain, cu nuantele sale particulare de semnificafie, poate avea ca efect modificarea conceptului deja existent $i de asemenea c3 poate da fiec3ruia dintre cvasi-sinonime un nou arierplan. Ast3zi sensul cuvantului „onoare" este cu siguranja influentat in acela§i timp de termenul francez „honneur" ?i de termenul spaniol „honor", cel putin in con§tiinta oamenilor de litere, pentru care ele aparjin unei aceleia§i familii de cuvinte.

Termenii unei aceleia$i familii formeaza un ansamblu in raport cu care se specified un termen: ei sunt intr-o oarecare

1 Cf. G. MANNOURY, Handboek der analytisclie signifika, I, pp. 43, 126; B. STOKVIS, Psychologic der suggestie en autosuggestie, p. 19.

2 Termenul de cvasi-sinonim trebuie luat aici in sensul cel mai larg pentru c3 el poate ingloba cuvinte cu forma gramaticald foarte diversd, precum „necesar" §i „din cauza".3 Notiunile de Sprachfeld (cSmp lingvistic), de Bedeutungsfeld (camp de semnifica(ie), introduse de lingvistica structurala, ar putea, de asemenea, servi $i studiului alegerii argumentative. Cf. J. TRIER, Der deutsche Wortschatz in I Sinnbezirk des Verstandes, pp.1-26; Sprachliche Felder, Zeitsch. fiir deutsche Bildung, ian. 1932, pp. 417 la 427; Das Sprachliche Feld, Neue ]ahrbiicher fiir Wisseuschaft und Jttgcnbildung, 1934, 5, pp. 428-480. Despre aceste cSmpuri semantice, cf. S. ULLMANN, Precis de semantique frangaise, pp. 303-309.


m3sur3 fondul pe care se deta§eaz3 termenul utilizat. Dimpotriv3, termenii inruditi prin derivare se influenteaza direct unui pe altul. Anticii vorbeau in mod normal despre argument prin inrudire1, care consta in a aplica un acela?i predicat termenilor derivafi unui din altul, precum „justement" §i „juste". Acest gen de argument este motiv pentru multe obiectii in sensul c3 neglijeaza mai ales divergenta evolutiilor semantice. Dar nu este mai putin adev3rat c3, inaintea oric3rei argumentari, este adesea important s3 prezentam un enunt in termeni susceptibili de a evoca alti termeni prin derivare, adev3rat3 sau imaginara.

§i mai eficace va fi apropierea termenilor intr-un acela$i context. Cand descalifici о teorie, tratand-o de simplista, a spune imediat dup3 aceea despre о alta teorie c3 nu este deloc mai putin simpla2 inseamna s3-i dai о nuanta peiorativa, de vreme ce, in mod obi§nuit, simplitatea unei teorii §tiintifice constituie о calitate incontestabila. Gasim la Jouhandeau un frumos exemplu de interactiune de termeni, realizata datorita unor efecte pur formale. Unui general german care ii luase, in 1940, conacul §i care tocmai ii elogia Franfa, о aristocrata nonagenara ii r3spunde:

Intr-adev3r, domnule, tara mea este о mare tar3, dar care a cunoscut de atat de mult timp regimuri de aja о micime incat, ca s3 folosesc limbajul doamnei Deffand, dup3 tromboni^ti §i tromboniti, trebuia sS ne a§tept3m (§i nimeni nu este mai putin surprins decat mine de acest lucru) s3-i vedem $i pe trompejii vo§tri3.Acolo unde raportul intre forme uzuale nu este suficient,

vom putea recurge la metagrame §i la alte mutatii pentru a efectua apropi- erile dorite.

Analiza rolului argumentativ al unor variatii de expresie nu se poate face decat datorita divergentelor in raport cu expresia

1 Cf. ARISTOTEL, Retorica, II, cap. 23, 1397 a; cf. ji argumentele „inrudite", CICERO, Topica, § 12; QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. II, cartea V, cap. X, § 85 (ed. rom.; p. 59; n.t.).

2 B. NOGARO, La valeur logique des theories ecoiioniiques, p. 155.3 M. JOUHANDEAU, Uu luunde, p.l 7.


care trece neobservata. Luata ad litteram, aceasta metoda ar I3sa s3 se creada c3 a ne servi de expresii care tree neobservate nu este un procedeu de argumentare. Evident nu este a§a. Dar orice studiu care se refera nu la divergence, ci la ceea ce trece neobservat va avea un caracter global. El nu va putea s3 se refere la efectul unei astfel de modalitati de expresie particulars: cel mult vom putea analiza de ce exists interes pentru exprimarea in maniera neutra, ?i nu cum se ajunge la ea. Pentru cS, de indatS ce maniera poate fi inteleasS, se intelege §i cS ea prezinta caractere speciale care pot fi definite altfel decat prin neutralitate.

Atunci cand ne intrebSm de ce se exprimS un orator in manierS neutrS, subinfelegem cS el ar putea sS nu о facS $i cS, fScand-o, are un scop. Tocmai problema procedeului este cea care se pune sub unui din numeroasele sale aspecte. О vom intalni la fiecare pas: absenta tehnicii poate fi о metodS, nu exists ceva natural care sS nu poatS fi voit.

SS ne multumim aici cu cateva remarci despre efectele sobrietStii din punctul de vedere al argumentarii. Yves Gandon, intr-un studiu despre stilul lui Gide, semnaleazS:

Unii merg panS la a spune ca un stil eclatant nu i-ar fi servit in egaia masurS. Acest vocabular f3r3 asperitaji, acest enunf care nu tinde decat spre esen(ial ji stinge, s-ar putea crede, ideea autorului sub fraze f3r3 relief, sub locutiuni golite de orice sens agresiv, ar forma instrumentul ideal pentru scriitorul in cSutare de ambian|e febrile sau detestabile1.Gandon respinge acest rationament „prea vizibil instituit

doar pentru comoditatea domnului Gide §i pe care exemplul domnului Mauriac... este suficient pentru a-1 distruge". Dar Yves Gandon se in§ealS atunci cand comparS climatul febril al lui Mauriac cu cel al lui Gide. Mauriac este de traditie cre$tin3, in timp ce Gide incearca s3 promoveze norme noi: el este febril prin ceea ce aproba §i nu prin ceea ce descrie. Or, se pare c3, in interiorul unei ortodoxii, toate procedeele sunt utilizabile: dimpotriva, atunci cand se incearca promovarea judec3filor de valoare neobi?nuite, §ocante, acestea ar fi mai u§or de admis 1 Yves GANDON, Le demon du style, p. 16.


cand stilul nu $ocheaz3. Nu este deci imposibil ca stilul neutru al lui Gide sS-i fi putut intr-adev3r servi in efortul s3u de persuasiune. Dac3 am menjionat aceste remarci ale lui Gandon, este pentru c3 ele atrag imediat atenjia asupra unuia dintre avantajele stilului neutru: acela de a sugera о transpunere de la asentimentul general acordat limbajului la' asentimentul pentru normele exprimate. Nu trebuie s3 uitSm, Intr-adevSr, cS printre elementele de acord, limbajul este unui dintre cele mai importante. Quintilian subliniase deja, urmSndu-l pe Cicero, c3 pentru orator „defectul, am putea zice cel mai mare, constS in a te feri de felul obi§nuit de exprimare §i de ideile general acceptate"1. Apropierea dintre limbajul obi?nuit §i ideile admise nu este intamplStoare: limbajul obi§nuit este, in el insu?i, manifestarea unui acord, a unei comuniuni, la fel ca ?i ideile admise. El poate servi la a favoriza acordul asupra ideilor.

Recurgerea la stilul neutru poate fi de asemenea considerate un caz particular de renun tare care tinde s3 IntSreascS increderea consim- titS in premise1. Stilul neutru spore§te credibilitatea in contrast cu ceea ce ar fi putut fi un stil argumentativ mai sustinut; el actioneazS prin cunoa§terea pe саге о avem, de altfel, despre forta argumentativS a unor variatii de stil.

Intalnim aici un fenomen pe care nu 1-am putea sublinia indeajuns: §i anume cS cunoa§terea generalizate - mScar intuitiv3 - a tehnicilor argumentative, a conditiilor lor de aplicare, a efectelor lor este la baza multor mecanisme argumentative: auditorul nu este considerat un ignorant ci, dimpotriv3, un avizat.

S3 luSm, pentru a ilustra acest raport intre arts §i argumentare, schita ?i versiunea definitivS a unor pasaje de Bossuet. Alegem intentional un pasaj citat intr-un tratat de retoricS2. Autorul tratatului insists pe progresul stilului:

Prima versiune: „Cand asistem la funeralii, sau cand auzim vorbin- du-se despre vreo moarte neprevSzutS,

1 Cf. § 96: Retorica in calitate de procedeu.

2 SAINT-AUBIN, Guide pour la classe de rlietorique, p. 136.


discutem...'' A doua versiune: „Nu auzi la funeralii decat vorbe de uimire, despre cat de muritor este acest mort..."1

Progres in ceea ce prive?te num3rul, armonia, forta, densitatea. §i, prin aceasta, plScerea pentru arts este sporit3. Dar mai ales, Bossuet a gSsit, pentru a о incorpora in discursul s3u, о argumentare a lui Epictet:

1 BOSSUET, Sermons, vol. II: Sermon stir la mart, p. 449.

230 Punctul de plecare al arguineutarii

de ce s3 ne miram сЗ о vaz3 fragila se sparge, c3 un muritor moare. Prin folosirea clasificarii, situand mortul printre muritori, se introduce in mod explicit in cea de-a doua versiune о argumentare care nu era decat implicita in schita. S3 ad3ug3m о exagerare, о intarire a observatiei: nu numai c3 se discuta despre о moarte neprevazuta dar „nu se aud decat vorbe de uimire"; absurditatea va арЗгеа cu atat mai grava, cu cat manifestarea ei este mai frecventa. Putem spune deci ca, p3rand ca alege о forma noua pentru gandirea sa, Bossuet a transformat de fapt forta premiselor argumentarii sale: mai mult, el a incorporat deja argumentarea in ins3§i exprimarea acestor premise. Sa nu uitam ca artificial §i pentru comoditatea analizei separam premisele de argumentare: in realitate, exista deja argumentare in insaji pozitia premiselor. Aceasta apare mai ales daca se juxtapun anumite variatii de forma in exprimarea celor din urma: f3r3 aceste variatii, argumentarea ar trece neobservata. Dar faptul insu§i ca о putem pune in evidenta prin studiul variatiilor dovede§te ca, chiar acolo unde exprimarea pare neutra §i trece neobservata, exista deja adesea о selectie a termenilor §i о schita de argumentare.

§ 39. Modalitatile in exprimarea gandiriiManiera in care ne formulam gandirea face cunoscute unele

dintre modalitatile sale, care modifica realitatea, certitudinea sau importanta datelor discursului.

Suntem intrucatva de acord astazi in a recunoa§te ca modalitatile semnificatiei sunt date, de preferinta, prin anumite forme gramaticale, dar c3 acestea pot servi §i la exprimarea altor modalitati. Aceasta independent relativa este subliniata atat de noile §coli de semiotica1, cfit §i de susfinatorii vechilor discipline filologice2. Con§tiinfa acestei suplefi face loc c3utarii unor categorii de sens, „categorii afective", care nu corespund categoriilor gramaticale §i care se pot exprima prin diferite

1 Cf. MORRIS, Signs, Language and Behavior, pp. 62 §i urm., pp. 82, 93,103, nota A, p. 257.

2 Cf. BRUNOT, La pensee et le langage.


mijloace gramaticale. S3 notam, totodata, c3, paralel cu acest efort de a gflsi modalitStile gandirii sub formele gramaticale variabile, asistam la eforturi inverse, adic3 cele care tind s3 lege de alegerea cutarei sau cutarei categorii de exprimare verbala о conduita bine definita. Martor este Fr. Rostand, care incearca о exegeza psihanalitica a formelor gramaticale §i a dobandirii lor de catre copil1.

In ceea ce ne prive§te, ni se pare important s3 atragem atenjia asupra rolului argumentativ jucat de anumite forme de exprimare, care tin de modalitati, in sensul larg al acestui termen. Remarcile noastre nu vor fi axate in mod exclusiv nici pe forma gramaticala, nici pe categorii psihologice sau logice.

Aceeaji idee poate fi formulata intr-o maniera afirmativa sau negativa. A atribui о calitate unui obiect, inseamna deja a о alege printre multe altele, pentru ca este considerata importanta sau caracteristica. Orice descriere se bazeaza pe un fundal de pe care dorim s3 deta§am obiectul, intr-o maniera care nu devine semnificativS decat in functie de scopul urmarit. Dar aceasta referire la situatie, §i la maniera in care о orientam, poate s3 nu fie decelabila de catre cel care nu recunoajte legatura dintre gandire §i actiune. In cazul formularii negative, referirea la altceva este cu totul explicita: negarea este о reactie la о afirmatie reala sau virtuala a celuilalt2. Pentru Bergson, gandirea care se lipe§te pe realitate nu s-ar putea exprima decat intr-o maniera afirma tiv3:

RestituiJi con§tiintei caracterul s3u exclusiv §tiintific sau filosofic, presupuneji, cu alte cuvinte, c3 realitatea vine sa se incadreze singura intr-un spirit care nu se preocupa decat de lucruri §i se intereseazS de persoane: se va afirma c3 cutare sau cutare lucru este, nu se va afirma niciodata c3 un lucru nu este. (...) ceea ce exista se poate consemna, dar inexistenta inexistentului nu’.Gandirea negativa, in opinia lui, nu intervine decat dac3

suntem interesati de persoane, adica daca se argumenteaza.

1 Fr. ROSTAND, Grammaire et affectivite.2 Cf. GUILLAUME, Manuel de psycliologie, p. 261.

232 Punctul de plecare al argiunentarii

Doar in anumite cazuri, bine definite, cand numai doua posibilitati sunt prezente in constiinja, respingerea prin negare a uneia dintre ele inseamna a о alege pe cealalta, care este astfel prezentata adesea ca raul cel mai mic. Uneori negafia nu corespunde nici unei afirmatii precise, ci reveleaza un ordin de preocupari. S3 ne intrebam, dupa Empson §i Britton, ce inseamna fraza lui Othello: „Totuji, nu ii voi v3rsa sangele"1. Auditorul, intr-un astfel de caz, trebuie sa ghiceasca dac3 este vorba despre respingere ca gen sau ca specie, adica daca acest act respins trebuie s3 fie interpretat in funcfie de un gen de acte in cadrul c3ruia el ar fi о specie, un fel de a ucide printre altele sau un fel de r3zbunare printre altele, care pot fi avute in vedere sau daca acest enunt reprezinta un gen, §i ce gen, adica daca nici un asasinat nu va fi infaptuit, daca nici о r3zbunare nu va fi dusa la indeplinire. Dupa cum este adoptata о interpretare sau alta, negafia ar putea fi anuntul unei r3zbun3ri sau al unei iertari. Dar interesul formei negative provine din aceea ca, oricare ar fi interpretarea, moartea este evocata in mod irezistibil.

Aceeaji ambiguitate se gasejte atunci cand negajia se aplica nu unei asertiuni, ci unei notiuni, prin apozitia unui prefix. A§a se face c3 in „inuman" negatia poate privi genul §i poate desemna ceea ce este complet strain omului, sau poate desemna specia de oameni sau de conduite umane care nu realizeaza idealul uman. Formularea negativa lasa in nedeterminare conceptul in interiorul c3ruia se opereaza decupajul.

Cand dispunem de un anumit num3r de date, posibilitati vaste ni se ofera in privinfa legaturilor pe care le vom stabili intre ele. Problema coordonarii sau a subordon3rii elementelor fine adesea de ierarhia valorilor admise; totuji, in cadrul acestor ierarhii de valori, putem formula legaturi intre elementele discursului care vor modifica in mod considerabil premisele: noi орегЗт intre aceste legaturi posibile о alegere tot atat de

1 „Yet I'll not shed her blood". SHAKESPEARE, Othello, actul V, sc. II; cf. W. EMPSON, Seven types of ambiguity, pp. 185-186; K. BRITTON,

Communication,p. 12.


importanta ca aceea pe care о орегЗт prin clasificare sau calificare.

Gramaticienii cunosc in limba franceza conjunctii de coordonare, precum „et /?i", „mais /dar", ,,ou /sau", „car /c3ci", „done /deci", ,,ni /nici", §i conjunctii de subordonare, precum „bien que /chiar dac3", ,,malgr£ que /cu toate c3", puisque /intrucSt". Dar, dac3 examinam natura legSturilor astfel semnificate, trebuie s3 recunoa§tem c3 subordonarea propozitiilor unele altora se impune, oricare ar fi conjuncjia utilizata.

Intr-adev3r, conjunctiile de coordonare precum „5Г, „sau", „nici", „deci", pot fi privite ca exprimand о relatie logica. Dar nu se intampla decat in conditii bine definite ca aceasta relatie logica s3 lase propozitiile legate astfel pe picior de egalitate. Intr-o maniera generala constatam c3, in practica discursului, se insereaza, aproape intotdeauna, sub forma unei coordonari, о intentie de subordonare.

S3 luam cazul foarte simplu al unei succesiuni de evenimente: ,,L-am intalnit pe prietenul tau ieri; nu mi-a vorbit despre tine". Prima propozitie este un fapt, pe care interlocutorul meu nu il contesta; a doua la fel. Ele sunt coordonate §i s-аг putea uni prin conjunctia „ji". Dar interpretarea normala in anumite situatii va fi: „prietenul tau nu mi-a vorbit despre tine, chiar daca a avut ocazia". Inserarea acestei prime propozitii, in acest loc, §i precedand-o pe a doua, c3reia ii este efectiv subordonata, modifica deci considerabil impresia pe care ar produce-o afirmarea acestor doua fapte numai coordonate. Judecatile de fapt se coloreaza, prin aceasta, cu о interpretare implicita, care le da intreaga lor semnificatie.

Subordonarea nu este exprimata numai prin conjuncfii; alte forme gramaticale pot juca acelaji rol. Fr. Rostand stabile§te inrudirea intre expresii precum: „frumoasa, c3ci modesta", „frumoasa, pentru ca modesta", „frumoasa prin modestie", „infrumusetata prin modestie", ,,de о frumusete creata prin modestie"1. Dependenta dintre frumusete §i modestie este exprimata, de§i intr-un fel u§or diferit, de fiecare dintre aceste

1 Fr. ROSTAND, Craxnniiire et affectwite, p. 66.

234 Punctul de plecare al argiunentariiformule.

235 Putictiil de plecare al argiiuieutarii

Calificarea insa§i se preteaza adesea la jocuri de subordonare. Dupa subordonarea pe care о stabilim, vom vorbi de „pioasa durere" sau de „pietate dureroasa".

Diferitele tehnici de prezentare permit s3 se indrepte atenfia, intre elemente diferite, asupra celor care au greutate: formulele „pentru iubirea de", „finand cont de", „din cauza" subliniaza сЗгог termeni li se da intfiietatea: „Totul este prilej de bucurie pentru cei ale§i, chiar §i obscuritatile Scripturii, c3ci ei le onoreaza datorita luminilor divine..."1. Aceeaji intaietate este exprimata in alta parte prin propozitia relativ3: „limpezimile care valorifica obscuritatile"2. Minimalizarea unor elemente este adesea semnificata prin prepozitia „altfel" sau prin expresia ,,cu exceptia". lata cum se reflecta in mod curios binevoitoarea indulgenta a lui Julian Apostatul fata de evrei:

Ei sunt de acord cu oamenii de treaba, cu excepfia credinjei lor intr- un singur Dumnezeu. Acest lucru este special pentru ei §i ne este strain nou3. Tot restul ne este comun (...)3.In sfar§it, expresii precum „chiar daca", „in ciuda", „fara

indoiala" marcheaza faptul c3 se fac anumite concesii, dar arata mai ales, in special dupa locul lor in fraza, care este gradul de important care se acorda acelui ceva ce se admite.

Cu ajutorul acestor tehnici, oratorul este capabil sa ghideze auditorul intr-o maniera extrem de eficienta catre ceea ce dorejte s3-l fac3 s3 admit3; de aceea, Auerbach a subliniat pe buna dreptate caracterul strategic4 al constructiei care stabilejte relatii precise intre elementele discursului §i care a fost calificata ca „hipotactica". Acesteia din urma i se opune constructia paratactica, aceea care renunta la orice legatura precisa intre' p3rfi. Exemplu 1 tipic pe care-1 prezinta Auerbach este fraza latina din Vulgata: Dixitque Dens: fiat lux, et facta est lux5.

1 PASCAL, Cugetari, 580 (137), p.1016 (575 ed. Brunschvicg). (Ed. rom.: Editura Aion, Oradea, 1998, p. 392; n.t.)

2 Ibidem, p. 400 (598 ed. Brunschvicg).3 C. GAL. 306 B. Citat de J. BIDEZ, La vie de Vempereur Julien, p. 305.4 AUERBACH, Mimesis, p. 92.5 Ibid., p. 74.

236 Pitiictul de plecare nl argiimetitani

Auditorul este liber s3-§i imagineze intre evenimente о relatie care, prin chiar imprecizia ei, capata un caracter misterios, magic: prin aceasta, de altfel, ea poate produce uneori un efect deosebit de dramatic. Credem c3 trebuie sa legam, cel putin in unele dintre uzajele sale, enumerarea de constructia paratactica. Aceasta atrage, pe buna dreptate atentia lui E. Noulet in sonetul vocalelor al lui Rimbaud. Expresie extrema a miscarii1? Probabil. Dar §i maniera de a exprima misterul triumfator al unor raporturi despre care poetul §tie ca exista fara sa $tie exact cine este detinatorul.

Constructia hipotactica este constructia argumentativa prin excelenta: ea ar fi dupa Auerbach - prin opozitie cu constructia paratactica proprie culturii ebraice - caracteristica scrierilor greco-romane. Hipotaxa creeaza cadre, constituie о pozitionare. Ea comanda cititorului, il obliga s3 vada anumite relatii, limiteaza interpretarile pe care acesta le-ar putea lua in considerare, se inspira din rationamentul juridic bine construit. Parataxa las3 mai multa libertate, nu pare ca vrea s3 impuna nici un punct de vedere; de aceea, f3r3 indoiaia pentru ca este paratactica, fraza compusa, armonioasa, a scriitorilor englezi din secolul al XVIIl-lea da, dupa cum spune R. M. Weaver, о impresie filosofica2, sa spunem mai degraba descriptiva, contemplativa, impartial.

Modalitatile, in sensul tehnic al lingvistului, sunt, a§a cum este admis in general, in numar de patru: asertiva, injonctiva, interogativa §i optativa.

Modalitatea asertiva se potrive§te cu orice argumentare: nu este cazul sa vorbim despre ea.

Modalitatea injonctiva se exprima, in limbile noastre, prin imperativ.

Contrar aparentelor, ea nu are forta persuasiv3: toata puterea ei vine de la autoritatea persoanei care ordona asupra celei care executa: este un raport de forte care nu implica nici о adeziune. CSnd forta reala este absenta, sau cand nu se are in vedere

1 E. Noulet, Le premier visage de Rimbaud, p. 183.2 Richard M. Weaver, The Ethics of Rhetoric, p. 125.


utilizarea ei, imperativul ia accentul unei rugaminfi.Din cauza acestui raport personal implicat de forma

imperativa, aceasta este foarte eficienta pentru a argumenta sentimentul de prezenta. Reporterul unei competitii sportive, la radio, le ordona uneori jucatorilor sa faca una sau alta. Aceste imperative nu sunt auzite de jucatori, ele nu ii privesc pe auditori, dar, comunicandu-le indirect judecati referitoare la jucatori - spre exemplu, admiratie pentru curajul lor, dezaprobare pentru ezitare -, ei dau scenei un inalt grad de prezenta datorat faptului c3 cel care vorbe§te pare c3 participa la actiunea pe care о descrie.

Interogativul este un mod a carui important retorica este considerabila. intrebarea presupune un obiect, la care se refera ea, §i sugereaza ca exista un acord asupra existentei acestui obiect. A r3spunde la о intrebare inseamna a confirma acest acord implicit: dialogurile socratice ne invata multe despre utilitatea §i pericolele acestei tehnici dialectice.

Rolul interogajiei in procedura judiciara este unui din punctele asupra сЗгога anticii, mai ales Quintilian, au enuntat numeroase consideratii practice care sunt intotdeauna de actualitate. Uzajul interogatiei vizeaza uneori о confesiune asupra unui fapt real necunoscut de cel care chestioneaza, dar a c3rui existenta este prezumata ca §i cea a conditiilor sale. „Се-ati f3cut in ziua aceea in acei loc?" implica deja c3 interpelatul se g3sea la un anumit moment in locul indicat; dac3 r3spunde, el i§i exprima acordul in legatura cu acest lucru. Dar foarte adesea interogatia, fiind reala, nu tinde atat s3 il I3mureasca pe cel care interogheaza, cat s3-l oblige pe adversar la incompatibilitati. Intrebarile nu sunt adesea decat о forma abila pentru a amorsa rationamente, in special uzand de alternativa, sau de divizare, cu complicitatea, ca s3 ne exprim3m astfel, a interlocutorului care se angajeaz3 prin r3spunsurile sale s3 adopte acest mod de argumentare.

Presupozijiile implicite in anumite intrebari fac ca forma interoga- tivS s3 poata fi considerata un procedeu destul de ipocrit de a exprima anumite credinje. Spunand ,,ce i-а determinat oare pe germani s3 inifieze atatea r3zboaie in ultima vreme?", sugerSm adesea c3 r3spun- surile care vor veni in mod

238 Pitiictul de plecare nl argiimetitani

spontan in minte vor trebui s3 fie respinse. Intrebarea se refers mai pufin la cSutarea unui motiv decSt la cSutarea rajiunii pentru care nu-1 vom gSsi pe acesta; ea este mai ales afirmarea faptului cS nu exista un motiv suficient de explicativ. De aceea,Crawshay-Williams crede c3 vede in astfel de intrebari semnalul de averizare al unei turniiri de spirit irafionale1.

Interogafia ar fi, dup3 Wittgenstein, intr-o fraza ca:Nu-i a§a c3 este splendid timpul astSzi? о simpla judecata2.

Mai mult, dup3 Sartre, in aceste versuri de Rimbaud:

O, anotimpuri, o, castele,Ce suflet n-аге §i p3rti rele ?3

interogatia va fi devenit „lucru", „substanta". De fapt, forma interogativa nu are cum s3 nu introduca un apel la comuniune cu un auditoriu, fie §i subiectul insuî4.

Sa adaugam, in sfar§it, сЗ о intrebare poate servi la a respinge о alta, ca in acest vis in care A. Gide, stanjenit ca are de raspuns la intrebarea „Ce credeti despre Rusia?", adopta ca raspuns formula eficace „Cum puteti sa intrebati a§a ceva?", insemnand astfel ca acordul cu interlocutorul este dincolo de orice indoiala5.

Modalitatea optativa este probabil cea care se preteaza cel mai bine la exprimarea normelor. Actiunea dorintei, spre exemplu ,,de-ar putea reuji", este de acela§i ordin ca aceea din discursul epidictic; dorinta exprima о aprobare §i, indirect, о norma; prin aceasta, ea se apropie de imperativul care exprima о rugaminte, о implprare.

Folosirea timpurilor permite, §i ea, sa se actioneze asupra

1 CRAWSHAY-WILLIAMS, The comforts of unreason, p. 176.

2 WITTGENSTEIN, Pliilosopliisclie Untcrsucliuugeu, p. 10.

3 s RIMBAUD, Bibl. de la Pleiade, Poesies, LXXX1I1, p. 139. (Ed. rom. lutegrala poetica, Poezii, Editura Eminescu, Bucure§ti, 1999, p. 143; n.t.)

4 J.-P. SARTRE, Situations, II, pp. 68-69.

5 A. GIDE, Journal, 1939-1942, p. 132. (Ed. rom.: Editura Cartier, СЫ§тЯи, 2008, vol. IV, 1939-1942, p. 271; n.t.)


auditoriului. Fiecare grup de limbi ofera, in aceasta privinta, posibilitati care ar merita un studiu minutios.

In ceea ce prive§te limba franceza, putem spune ca timpul trecut este irefutabilul, faptul; imperfectul este timpul a ceea ce este tranzitoriu; prezentul exprima universalul, legea, normalul. Prezentul este timpul maximei, al sentinjei, adica a ceea ce este considerat drept


mereu actual, niciodata perimat - prezentul este cel care pare astfel s3 aiba rolul cel mai echivoc; el este cel care exprima cel mai bine normalul in trecerea lui catre norma. Intr-o fraza ca „femeii ii place sa vorbeasca", se insista asupra normalului pan3 la a face din el un caracter general: nu se poate deosebi, la prima vedere, un astfel de enunt de afirmajia „omul este supus mortii". Daca am inlocui prezentul prin „s-а constatat ca femeii ii place s3 vorbeasca", confuzia cu sensul distributiv ar fi mult mai putin puternica. Am sc3pa de lege pentru a r3mane in domeniul observajiei.

Prezentul are aceasta alta proprietate de a da cel mai u§or ceea ce am numit „sentimentul prezentei". Retoricienii i-au recunoscut adesea acest rol1. §i acesta este probabil motivul folosirii sale de catre roman- cierii contemporani. Nelly Cormeau citeaza trecerea brusca la prezent la Mauriac:

Dup3 о dezbatere interioara, ea i§i p3rasi culcu§ul, i§i strecura in papuci picioarele umflate §i, imbracata cu о rochie de cas3 maro, cu о lumanare in man3, ie§i din camera. Coboara scara, merge de-a lungul unui coridor, traverseaz3 vestibulul s3r3cacios2.Vom gSsi in studiul lui Yves Gandon despre stil considerajii

interesante pe tema folosirii timpurilor la scriitori. Perfectul simplu a facut loc imperfectului la Flaubert §i la naturalijti. Prezentul narativ este descoperit sau, cel putin, pus la loc de cinste de catre contemporani: Jules Romain, de exemplu, il iubejte. Dupa cum remarca Y. Gandon, „iluzia vietii este obtinuta cu eforturi minime"3.

Desigur, nu este cert ca in toate limbile forma prezentului sa fie cea care exprima cel mai bine acest sentiment. §tim ca in limbile slave forma gramaticala a prezentului verbelor de acfiune perfecta exprima in realitate un viitor §i nu se utilizeaza decSt in aceasta accepjie. Influenza formei verbale asupra felului de a exprima trecerea de la normal la normativ, asupra sentimentului

1 Cf. LONGINUS, Tratat despre sublim, cap. XXI, p. 112.

2 N. CORMEAU, L'art de Frangois Mauriac, cap. XXI, p. 112.

3 Y. GANDON, Le demon du style, p. XV, p. 86.


de prezenja, nu poate fi studiata, decat pentru un sistem lingvistic dat §i la un moment dat. Este suficient s3 menfionam resursele pe care le ofera folosirea acestor forme atunci cand ele sunt utilizate, cu о intentie argumentativS, in cadrul conven- tiilor existente.

Vom termina acest paragraf prin cSteva consideratii asupra uzajului argumentativ al pronumelor, al articolelor §i al demonstrativului.

SS notSm cS pronumele nedefinit este utilizat adesea pentru a introduce о normS. „Se face aceasta" echivaleazS aproximativ cu „trebuie sS facem aceasta"; uneori, acest nedefinit poate desemna doar ceea ce prive§te anumite fiinte in situatii anume: „Nu se distinge clar forma acestui copac". Cum trecerea de la normal la normativ este un loc, aceastS turnurS poate avea un interes net argumentativ.

Inlocuirea lui ,,eu" printr-un nedefinit este, conform cavalerului de Mere, cand agreabilS, cand nepotrivitS:

...vSd cS о doamnS va spune mai degrabS „Nu sunteti urat", „sunteji iubit", in loc sS spun3 ,,eu nu v3 ur3sc", ,,eu v3 iubesc"; §i adaugS ,,§i pentru c3 aceastS exprimare vine din modestie, ea nu poate confine decat mult3 politefe". Dar dac3 este о fals3 politete, cum se pretinde, nu putem fi de acord cu ea, este foarte dezagreabil3: §i cunosc persoane care nu о pot suferi1.In ambele cazuri se transforms subiectivul in normal; i se

dimi- nueazS intr-o oarecare mSsurS responsabilitatea in cadrul judecStii; totu§i nedefinitul este inteles drept ,,eu" §i nu ca о simplS exprimare a normalului. DacS primul uzaj este agreabil, iar al doilea nu, este mai putin vorba despre modestie §i de falsS politete, cat despre efecte divergente produse prin generalizarea unei aprecieri flatante sau a unui dezacord personal cSruia i se dS о importantS sporitS.

Folosirea persoanei a treia, chiar definitS, in locul persoanei intai, poate avea ca efect, ca §i in cazul uzajului nedefinitului, diminuarea responsabilitSjii subiectului, crearea unei distante intre cel care vorbe§te §i ceea ce spune.

1 Chevalier DE MERE, CEuvres, II, p. 34 (Des agrements).

242 Punctiil de plecare al argumentarii

S3 citSm, in legSturS cu aceasta, frumoasele remarci ale lui Jouhandeau:

In momentul in care о imbata mandria, admiratia pe care о resimjea pentru ea insa§i, biata batrana inceta sa spuna „eu"; din deferenja probabil vorbea despre ea la persoana a treia, luandu-se drept „Madame Robillard", importanta. Fie сЗ о f3cea din modestie pentru a se delimita de gloria sa, fie pentru a fi mai veridica, f3candu-se dintr-odata obiectiva1.Chiar dacS substituirea nu este decat о intoarcere la о

conduita infantila - se §tie c3 numele propriu precede la majoritatea copiilor pronumele personal de persoana intai2 unui din efectele majore asupra auditoriului pare a fi obiectivarea enuntului.

О utilizare argumentativa particular a pronumelui sau a adjecti- vului nedefinit este datorata ambiguitatii sale. Asertiunile „anumite persoane §tiu prea multe", ,,nu-i de glumit aici" pot s3-l contina sau nu pe orator sau pe interlocutor. Formulele sunt in mod intenfionat ambigue: un enunt prea precis, nepermitand nici о indoiaia cu privire la interpretarea sa, este uneori evitat cu grija, din motivele cele mai variate.

S3 notam, dimpotriva, c3 substituirea pronumelui nehotarat cu expresii care desemneaza una sau mai multe persoane determinate, poate avea un efect de prezenta insemnat. De aceea „nascocitorul de §tiri" invoca martori necunoscuti: „Е un lucru pe care il §tie toata lumea; vestea s-a r3spandit pretutindeni §i toti povestesc la fel"3.

Utilizarea articolului hotarat, de singular pentru plural, a demonstrativului, va avea adesea efecte argumentative remarcabile.

In chimie, se fac experimente pe corpuri particulare §i se trag din ele afirmatii care privesc „clorul", „fosforul"; articolul

1 JOUHANDEAU, Un monde, p. 80.

2 E. PICHON, Le developpement psychique de I'enfant, p. 96.3LABRUYFRE, p. 51. (Ed. rom: Caracterele, Teofrast, Nascocitorul de gtiri, voi I, p.

38. Trad. Aurel Tita.)


hotarat permite tratarea e§antioanelor ca reprezentand о specie. La fel, utilizarea singu- larului pentru plural, „evreul", „rusul", are о semnificajie incontesta- bila1. Credem ca recunoa§tem aici, in acela§i timp, о acfiune de prezenja, prin transformarea grupului in persoana, §i unificarea punctului de vedere, imposibilitatea de a distinge intre cei buni §i cei r3i pe care о antreneaza aceasta transrormare.

Folosirea neobi§nuit3 a demonstrativului permite crearea unui efect de prezenta foarte viu; Francois Mauriac о prefera.

S3 cit3m un exemplu, dintre altele о mie:Ochii s3i fixarS patul mare cu coloane rasucite in care, cu opt ani

mai devreme, fratele lui mai mare, Michel Frontenac, indurase aceasta

interminabila agonie2.Acest artificiu de expozitie este calificat de Y. Gandon drept

„inacceptabil in ochii logicii pure", recunoscand totodata c3 este „excelent din punctul de vedere al tehnicii romane§ti". Demonstrativul se sprijina aici pe ceva care nu este cunoscut decat de unui dintre personaje, el insu§i descris din afar3, §i ne aflam la prima pagin3 a romanului. Dar efectul de prezenta este incontestabil.

Toate aceste forme de prezentare exercita о influenta asupra a ceea ce logicienii considera drept modalitati: certitudine, posibilitate, necesitate, ale unei afirmatii. Bineinjeles c3 adverbele sunt in mod normal apte pentru acest uzaj, dar vedem din cele cateva note de mai inainte c3 a le crede singure capabile s3 exprime aceste modalitati ar insemna s3 d3m prea putina importanta realitatii argumentative.

Ceea ce se vizeaza in argumentare este mai putin precizarea anumitor modalitati, cat mijloacele de a obtine adeziunea auditoriului gratie variafiilor din exprimarea gandirii.

1 Cf. V. KLEMPERER, L. T. /., Notizbuch eines Philologen, p. 186.2 Le mystere Frontenac, p. 11, cf. Y. GANDON, Le demon du style, p. 65.

244 Punctiil de plecare al argumentarii

§ 40. Forma discursului §i comuniunea cu auditoriul

Forma sub care sunt prezentate datele nu este destinata doar s3 produca efecte argumentative referitoare la obiectul discursului; ea poate oferi, de asemenea, un ansamblu de caractere referitoare la comuniunea cu auditoriul.

Orice sistem lingvistic implica reguli formale de structure care ii leag3 pe utilizatori de acest sistem, dar utilizarea acestuia se adapteaz3

245 Punctnl lie plecare al argumentarii

la diverse stiluri, la formule particulare, caracteristice unui mediu, locului pe care tl осирЗ ei acolo, unei anumite atmosfere culturale.

Cunoa§tem rolul pe care il joac3 vocabularele in diferentierea mediilor. Se §tie c3 exista in anumite societati limbi rezervate nobililor sau zeilor1; uzajul unor termeni arhaici, al unor dialecte, are о semnificatie cel mai adesea particularizanta, cand in sensul unei opozitii de clase, cand in cel al unei opozifii de alta natura. Semnificatia acestor divergence fine de aceea c3 limba rezervata sau dialectul coexista cu limbajul unui grup mai larg, din care utilizatorii lor fac de asemenea parte. Limbajele rezervate joaca deci un rol de segregare cu totul diferit de cel pe care il joaca limbile popoarelor straine unui fata de altul. Este posibil ca acest limbaj rezervat s3 fie limbajul uzual al unui grup exterior mai intins: este cazul societatilor care au о limba de cultura care apartine unui alt grup, precum latina pentru galo-romani §i, in secolul al XIX- lea, franceza pentru locuitorii Flandrei. §tim, de asemenea, rolul pe care il poate juca о exprimare neglijenta: mutilarea unui nume propriu sau deformarea unui text dovedesc in general un oarecare dispret pentru obiectul despre care se vorbe§te. Aceste neglijente pot crea о coniventa cu auditoriul, pot sublinia о ierarhie. S3 lu3m un exemplu foarte banal: un medic ins3rcinat s3 citeasc3 un raport financier pare c3 ezita in lectura lui intre ,,mii" sau „milioane" de franci: este marca unui dispret pentru aceste probleme materiale, in comuniune cu membrii auditoriului care imp3rta§esc §i ei acest dispret. Limbajul unui vocabular in mod intentional s3rac sau necizelat poate servi in acelea§i scopuri.

Mai este ceva. Incepem s3 recunoa§tem c3 fiec3rei structuri sociale i-ar corespunde moduri particulare de a exprima comuniunea sociala. Laswell, in lucr3rile sale despre propaganda, a insistat asupra acestei probleme. Pan3 in prezent, se pare c3 s-au distins dou3 mari stiluri in transmiterea gindirii: cel al societajilor democratice §i cel al societatilor ierarhice. Studiile sunt inc3 in faz3 incipienta. Este interesant de ar3tat in acelaji timp, a§a cum a f3cut-o Lasswell, caracterul cvasi-ritual al

1 Cf. W. PORZIG, Das Wunder der Sprache, pp. 187-188.

246 Punctul ilc [ik'cnrc ill argumentarii

stilului unor anumite societati ierarhice. S-a putut sublinia c3 stilul proclamatiilor regelui Angliei ca imp3rat al Indiei era mult mai ritualic decat stilul proclamatiilor aceluia§i suveran ca rege al Angliei. Au fost deja admise ipoteze importante: se pare cS anumite structuri lingvistice convin mai bine unei societSJi bazate pe egalitate, pe initiativ3 individuals; altele ar conveni mai mult societStilor bazate pe о structurS ierarhicS.

In interesantul sSu studiu despre limba germanS a nazi§tilor?, Heinz Paechter se str3duie§te sS repereze astfel de structuri. Gramatica societStilor egalitare ar pune accentul pe predicate, pe evaluSrile prin subiect. Limbajul societStilor ierarhice ar fi evocator, gramatica §i sintaxa lui ar fi magice:

Simbolurile verbale nu vor fi mai reprezentative pentru lucruri, dar vor incerca sS devinS lucruri prin ele insele, cu un loc bine definit in ierarhia valorilor §i cu о participare la ritual in propriul lor plan1.Limbajul, care intr-o societate egalitarS este al tuturor §i

evolueazS cvasi-liber, devine fix intr-o societate ierarhicS. Expresiile, formulele devin aici rituale, ele sunt ascultate intr-un spirit de comuniune §i de supunere totals.

Dar este suficient ca formulele sS nu mai fie obligatorii, ca ele sS nu mai fie ascultate in acela§i spirit de comuniune, pentru ca ele s3 ia alura unui cli§eu. lmitarea stilului biblic, caracteristic unor predici, precum tentativele mai mult sau mai putin reu§ite de a reproduce un frumos vers al lui Racine - bucStile cunoscute ale literaturii clasice au ceva din formula rituals -, par cli§ee, exact din cauza pretentiei lor de originalitate.

DacS cli§eele sunt prigonite, incepand cu romantismul, in cultura francezS pasionatS de originalitate - §i Jean Paulhan a pus bine in evidentS aceastS domnie a terorismului in literaturS -, este pentru cS formula-cliseu nu are valoare decat ca mijloc facil, prea facil uneori, de comuniune cu auditorii. AceastS formulS rezultS dintr-un acord asupra unei maniere de a exprima un fapt, о valoare, о legSturS de fenomene, sau un raport intre persoane. Exists cli§ee ale poeziei, cli§ee ale politicii. Aceste forme servesc

1 H. PAECHTER, Nazi-Deutsche, p. 6.


bunului mers al interpretSrii: §tim cS introducerea cuvantului „cursier" marcheazS о intense poeticS ji cS „nobila voastr3 patrie" este о formula consacrata in uzajul oratorilor de banchete. Termenii „drept", „libertate", „democratie" permit comuniunea ca pe desf3§urarea unui drapel.

Pentru ca aceste formule, aceste cuvinte, s3 fie percepute ca ni§te сП§ее, este nevoie de о distanta, trebuie ca auditorul s3 nu se mai identifice, din toate punctele de vedere, cu cei care le utilizeaza §i le accepta. Acest recul este favorizat, se pare, de dou3 ordine de considered care se pot, de altfel, int3ri reciproc. intr-adev3r, cli§eul este, in acela§i timp, fond §i forma. Este un obiect de acord care se exprima in mod regulat intr-o anumita manier3, о formula stereotip3 care se repeta. Este suficient deci pentru ca о expresie s3 fie perceputa drept cli§eu pentru a ne da seama de faptul c3 ar fi existat posibilitatea de a spune tot atSt de bine, ba chiar §i mai bine, acela§i lucru in alt fel. Auditorul care face aceasta constatare a operat о disociere intre fond §i forma §i s-a distantat la nivelul limbajului. Dar este, de asemenea, suficient s3 se renunje la valorile pe care le exprima cli§eul. in acest caz auditorul se va distanta la nivelul gandirii. in ambele cazuri, auditorul percepe о inadecvare; ea il face s3 simta c3 este vorba acolo despre ceva gata facut, despre ceva neadaptat perfect la situatie.

Dac3 formula-cliseu, admisa, favorizeaz3 bunul mers al discutiei, prin comuniunea a c3rei stabilire о permite, refuzata, ea poate servi la descalificarea unor rationamente, la discreditarea unor oratori.

Chiar atunci cand este vorba de a exprima mai mult sau mai putin explicit о norma se dovede§te de neneglijat importanta unei formulari consacrate. Maximele nu condenseaz3 numai intelepciunea natiunilor - ele sunt §i unui din mijloacele cele mai eficiente pentru a promova aceasta intelepciune §i pentru a о face s3 evolueze: uzajul maximelor ne face s3 intelegem intuitiv rolul valorilor admise §i procedeele de transferare a lor. F3r3 indoiaia, о maxima poate fi intotdeauna respinsa, acordul pe care ea il invoca nu este niciodata obligatoriu, dar forja sa este atat de mare, ea beneficiaza de о asemenea prezumjie de acord, incat

248 Punctul ilc [ik'cnrc ill argumentarii

este nevoie de motive serioase pentru a о respinge.Maxima, YV“pr|, a?a cum a descris-o Aristotel1, este intru

totul ceea ce am califica noi ast3zi drept judecata de valoare. Ea confera discursului, spune el, un caracter etic1. Semnificatia ei tine de elaborarea sa sociala. О enunjam, pentru a sugera aplicabilitatea ei la о situate particular3. Cu cat forma ei este in mod traditional mai recunoscuta, cu atat enuntul, cu consecinfele pe care le antreneaza, va fi mai u§or de admis.

Proverbele, spun dicjionarele noastre, sunt scurte maxime, devenite populare. Schopenhauer le apropie de locuri: acestea sunt, spune el, locuri cu tendinta practica2. Am vrea s3 atragem atentia asupra unui caracter al acestui fel de maxima care ni se pare esential: proverbul exprima un eveniment particular §i sugereaza о norm3; de aici, f3r3 indoiala, difuzarea sa facila, aspectul lui popular, care il opune aspectului livresc, savant, al unor maxime. S3 ad3ug3m c3, aja cum sublini- az3 Esteve3, geniul imperativ al proverbelor tine cu siguranta, тЗсаг in parte, de ritmul lor.

Pentru c3 este perceput ca ilustrand о погтЗ, proverbul va putea servi drept punct de plecare pentru rationamente, cu conditia, bineinteles, ca aceasta погтЗ sa fie admisa de catre auditoriu. Dar nu trebuie s3 tragem de aici concluzia c3 proverbele nu servesc decat dac3 enuntul lor a devenit practic inutil. §irul de proverbe pe care le debiteaza Sancho Panza sunt tot atatea chem3ri la ordine pentru cine ar uita unele dintre valorile pe care ar fi bine s3 nu le neglijam de tot.

Cu toate c3 indic3 un acord traditional, proverbele iau §i ele na§- tere: dar i§i imprumuta imediat statutul de proverbe de la proverbele existente, fie prin imitate pur formaia, fie pentru c3 proverbul cel nou nu este decat о ilustrare nou3 a aceleia§i norme pe care о ilustra deja un proverb anterior. Jean Paulhan ne-a f3cut, de altfel, cunoscute aceste concursuri poetice ale

1 ARISTOTEL, Retorica, cartea II, cap. 21,1394 a ji urm.2 SCHOPENHAUER, Dialectica eristicd, p. 401, nota. (Ed. rom.: Editura Art, Bucure?ti, 2007, p. 32, not3; n.t.)

3 Cl.-L. ESTEVE, Etudes philosophiques sur I'expression litteraire, p. 217.


malga§ilor in care disputa se da in proverbe §i in ceea ce se nume§te „imagini de proverbe"'1. Este vorba despre fraze stilizate care exprima о norma, dar in care doar cel initial poate distinge proverbul de ceea ce nu este decat imagine a proverbului.

250 Punctul lie plecare ill argumentarii

Sloganurile, lozincile, constituie maxime elaborate pentru nevoile unei acfiuni particulare1. Ele trebuie s3 se impuna prin ritmul lor, prin forma lor concisa §i u§or de retinut, dar sunt adaptate la circumstance, trebuie s3 fie reinnoite mereu §i nu participa inc3 la acordul larg traditional de care se bucura proverbul. Dac3 pot starni atentia, ele servesc mult mai pufin la determinarea unei credinte: rolul lor este esentialmente acela de a impune, prin forma lor, anumite idei atentiei noastre.

§ 41. Figuri de retorica §i argumentare

Inca din Antichitate, §i dup3 toate probabilitatile inc3 de cand omul a inceput s3 mediteze asupra limbajului, s-a recunoscut existenta unor moduri de exprimare ie§ite din comun, al сЗгог studiu a fost in general inclus in tratatele de retorica; de unde numele lor de figuri de retorica. Ca urmare a tendintei retoricii de a se limita la probleme de stil §i de exprimare, figurile au fost considerate din ce in ce mai mult drept simple ornamente, care contribuie la a face stilul artificial §i inflorit. Cand un orator, precum Latron, i§i declara opinia c3 figurile nu fusesera inventate ca ornament, aceasta рЗгеге era considerata demna de apreciere2; opinia comun3, printre teoreticienii discursului persuasiv, este cea a lui Quintilian, pentru care figurile sunt, f3r3 indoiala, un important factor de varietate §i de buna-cuviinta, dar aceasta in ciuda faptului c3 „pare c3 intereseaz3 prea putin pentru dovedire ca argumentele s3 fie prezentate prin cutare sau cutare figura"3. Este intr- adev3r a§a? S3 lu3m definitia hipotipozei (demonstratio) a§a cum о g3sim in Retorica pentru Heretmius, drept figura „care evoc3 imaginea in termeni atat de expresivi incat face impresia c3 vezi mai curSnd

1 Cf. L. BELLAK, The nature of slogans, ]oumal of abnormal and social Psychology,

vol. 37,1942, pp. 496 la 510.2 SENECA, Controverse fi suasorii, 1.1, cartea I, Prefaja, § 24.3 QUINTILIAN, Arta oratories, vol. Ill, cartea IX, cap. I, §§ 19 la 21. (Ed. rom.: Minerva, Bucure§ti, 1974, p. 11; n.t.)


decat c3 auzi."1 Prin urmare, un fel de a descrie evenimentele este ceea ce le face prezente conjtiinjei noastre: putem oare nega rolul s3u exceptional de factor de persuasiune? Dac3 neglijSm acest rol argumentativ al figurilor, studierea lor va рЗгеа imediat о pierdere inutila de vreme, c3utare de cuvinte ciudate pentru turnuri c3utate, lipsite de naturalete. Quintilian2 privea deja cu dezgust multimea denumirilor §i a clasificarilor propuse, incalceala lor §i chiar divergentele cu privire la a §ti ce este о figura. Jean Paulhan constata c3, dac3 ne limitam la ceea ce se poate obtine de la autori, „figurile au, drept caracteristica unica, reflectiile ?i ancheta pe care о desfa§oar3 in Ieg3tur3 cu ele a§a-numitii Rhetoriqueurs"3. Acest paradox il oblig3 pe Paulhan s3 regandeasc3 problema raportului dintre gandire §i exprimarea ei.

Cat despre noi, care ne interes3m mai putin de legitimarea modului literar de exprimare decat de tehnicile discursului persuasiv, pare important nu atat s3 studiem problema figurilor in ansamblul ei, cat s3 ar3t3m prin ce §i cum se explica prin uecesitdtile de argumentare folosirea unor anumite figuri. S3 not3m, in Ieg3tur3 cu aceasta, c3 deja Cournot recunoscuse c3 figurile nu acjionau numai asupra sensibili- tatii. C3ci este u§or, scria el, s3 remarc3m c3 „limbajul filosofilor nu este mai putin figurat decat cel al oratorilor ?i al poetilor4.

Dou3 caracteristici par indispensabile pentru ca о figura s3 existe: о structura care se poate discerne, independenta de continut, adica о forma (fie, conform distinctiei logicienilor moderni, sintactic3, seman- tic3 sau pragmatica) §i о folosire care se indep3rteaz3 de felul normal de exprimare §i, prin aceasta, atrage atenjia. Cel putin una din aceste exigence se reg3se§te in majoritatea definitiilor figurilor propuse de-a lungul

1 Jean PAULHAN, Les hain-tenys, p. 37.2 QUINTILIAN, Aria oratorica, vol. Ill, cartea IX, cap. 1, § 10; cartea IX, cap. Ill, §

99.3 J. PAULHAN, Les figures ou la rhetorique decryptee, Cahiers dtt Slid, n° 295 (1949), p. 387.

4 COURNOT, Essai sur les foiidements de nos conuaissances, II, p. 12.

252 Punctul tic plecare al argunicntdrii

secolelor; cealalta patrunde acolo pe vreo cale oarecare. Astfel, Omer Talon define?te figura drept

„о expresie prin care aspectul discursului este diferit de dreapta §i simpla

obi§nuin(3".Dar el introduce, prin intermediul etimologiei, ideea de

forma:Numele de figura pare luat de la masca §i de la

imbracamintea actorilor, care rosteau diversele genuri de discurs cu forme exterioare diferite (varus corporis figuris)KCel care studiaza discursurile din punct de vedere structural

se afl3 in prezenta unor forme care, dintr-odata, vor арЗгеа ca figuri (spre exemplu, repetifia) dar §i ca forme care par normale (interogatia, spre exemplu) §i care totu§i, in anumite cazuri, pot fi considerate figuri. Faptul ей pot fi considerate sau nu figuri pune imediat problema in lumina sa cea mai delicata. Intr-adev3r, in principiu nu exista nici о structura care s3 nu fie susceptibila de a deveni figura prin uzajul s3u, dar nu este suficient ca о utilizare a limbii s3 fie neobi§nuita pentru ca noi s3 fim autorizati s3 vedem acolo о figura.

Pentru a fi obiect de studiu, о structura trebuie s3 fie izolabila, ca s3 poata fi recunoscuta ca atare; pe de alta parte, trebuie s3 se §tie prin ce anume un uzaj trebuie s3 fie considerat neobi§nuit. Fraza excla- mativ3, fraza cu reluarea expresiei ezitarii sunt structuri; ele nu ar fi figuri decat in afara utiliz3rii lor normale, adic3 in afara surprizei §i a ezitarii veritabile.

Nu putem vorbi oare de stabilirea unei legaturi directe intre folosirea figurilor §i folosirea unor trucuri? Dup3 Volkmann, chiar aceasta este ideea pe care $i-o f3ceau anticii despre utilizarea figurilor1. Cert este, in orice caz, c3 nu este vorba despre figura decat atunci cand se poate opera о disociere intre utilizarea normaia a unei structuri §i utilizarea ei in discurs, cand auditorul face о distinctie intre forma §i fond, care i se pare c3 se impune. Dar cand aceasta distinctie, perceputa la prima vedere,

1 R. VOLKMANN, Hennagoras Oder Elemente der Rhetorik, p. 275.


este anulata datorita efectului insu§i al discurului, abia atunci primesc figurile intreaga lor semnificafie argumentativ3.

Este posibil ca utilizarea unei structuri date, in condijii anormale, s3 aib3 pur §i simplu scopul de a da mi§care gSndirii, de a Simula pasiuni, de a crea о situate dramatica ce nu exista. Dac3, spre exemplu, oratorul introduce in perioada sa obiecjii pentru a r3spunde el insu§i la ele, vom fi in prezenta unei figuri, prolepsa, care nu ar fi decat un true. Aceste obiecjii pot fi evident, dar poate fi important de ar3tat c3 intrev3zusem noi in§ine obiecfii posibile, c3 pnusem cont de ele. in realitate, exista о serie de trepte intre obiecpa reaia §i obiecpa true. О aceea§i structura poate trece de la о treapta la alta, datorita efectului insu§i produs de discurs. Forme care, la prima vedere, vor рЗгеа utilizate in mod neobi§nuit, vor putea рЗгеа normale daca aceasta folosire se justified prin ansamblul discursului. Vom considera о figur3 ca fiind argumentativ3 dac3, antrenand о schimbare de perspectiva, folosirea ei pare normaia in raport cu noua situatie sugerata. Dac3, dimpotriva, discursul nu antreneaza adeziunea auditorului la aceasta forma argumentativ3, figura va fi perceputa ca ornament, ca figura de stil. Ea va putea starni admirajia, dar in plan estetic, sau ca marturie a originalitatii oratorului.

Se vede, in consecinta, c3 nu am putea decide, dinainte, daca о structura anume trebuie considerata sau nu figura, nici dac3 va juca rolul de figura argumentativ3 sau de figura de stil; cel mult putem decela un num3r de structuri apte s3 devina figura.

Unele figuri, ca aluzia, nu se recunosc niciodata dec3t in contextul lor, c3ci structura lor nu este nici gramaticaia, nici semantica, dar tine de un raport cu ceva care nu este obiectul imediat al discursului. Dac3 acest mod de exprimare este perceput ca neobi§nuit, vom avea о figur3: mi§carea discursului, adeziunea auditorului la forma de argumentare pe care о prefera sunt cele care vor determine genul de figura cu care avem de-a face. S3 notam, inc3 de pe acum, c3 aluzia va avea aproape mereu valoare argumentative, pentru c3 ea este esentialmente element de acord §i de comuniune.

Vom percepe §i mult mai bine importanta mi§carii

254 Punctul tic plecare al argunicntdrii

discursului, dac3 avem in vedere unele metafore. A. Smith, intr-un pasaj celebru, arata prin ce mecanism individul, urm3rindu-§i profitul personal, serve§te §i interesul general:

...el are in vedere doar propriul s3u ca§tig §i, in aceasta, ca §i in multe alte cazuri, este condus de о man3 invizibila catre a promova un scop care nu facea parte din intenpile sale1.

1 A. SMITH, The wealth of nations, p. 423.


Expresia celebra ,,man3 invizibila", utilizata de Smith, nu este perceputa in general de auditor ca expresie normala a gandirii, in sensul c3 putini auditori vor admite c3 A. Smith are intr-adev3r in vedere о man3 in carne §i oase; dar auditorul simte c3 aceasta mana invizibila trebuie s3 convinga de faptul c3 armonia intre interesul individual §i interesul colectiv nu se datoreaza hazardului, c3 ar fi permis s3 d3m seama de acest lucru cu ajutorul unei intervenjii supranaturale, ca pre§tiinta refuzata omului poate aparfine unei fiinfe supreme. Pe scurt, nu vom analiza aici mecanismul acestei figuri, dar am vrea s3 aratam c3, din cauza c3 se poate adera la valoarea argumentative pe care о contine, aceasta expresie va fi pe buna dreptate considerate figure §i nu figure de stil. S3 гетагсЗт in legatura cu aceasta c3, pentru a fi perceputa ca argumentative, о figure nu trebuie neap3rat s3 antreneze adeziunea la concluziile discursului: este suficient ca argumentul s3 fie perceput in deplina lui valoare; nu conteaza dac3 alte considerente se opun acceptarii tezei in discutie.

Rezulta din cele de mai sus сЗ о figure, al c3rei efect argumentativ nu este reu§it, va cadea la rangul figurilor de stil. Astfel, pentru а-i nega unei teorii filosofice о alta valoare decat cea literara, vom pretinde c3 nu vedem in ea decat о figura de retorica.

Acest trecut bergsonian, scrie Sartre, care ad era la prezent $i chiar il penetreaza, nu este decat о figura de retorica. §i e tocmai ceea ce arata dificultatile pe care Bergson le-a intalnit in teoria sa a memoriei1.Daca autorii care s-au ocupat de figuri au avut tendinta de a

nu percepe decat latura lor stilistica, aceasta tine deci, credem noi, de faptul c3, incepand cu momentul in care о figura este deta§ata de context, pusa intr-un ierbar, ea este aproape obligatoriu perceputa sub aspectul s3u cel mai pu£in argumentativ; pentru a surprinde aspectul ei argumentativ, trebuie imaginata trecerea de la obi§nuit la neobi§nuit §i intoarcerea la un obi§nuit de un alt ordin, acela produs de argument chiar in momentul in care el se sfarje§te. in plus, §i

1 J.-P. SARTRE, Fiinfa fi neantul, p. 179. (Ed. rom.: Paralela 45, Pitejti, 2004, p. 206; n.t.)

256 Punct ill de plecare ai argitmciihini

probabil acesta este punctul cel mai important, trebuie s3 ne dam seama de faptul c3 expresia normals se referS nu numai la un mediu, la un auditoriu, dar $i la un moment anume al discursului. SS admitem, dimpotrivS, cS exists о manierS de a ne exprima care este cea bunS, cea autenticS, cea adevSratS, cea normals, nu putem concepe figura decat ca ceva static: о expresie este sau nu este figurS; nu ne putem imagina ca ea sS fie sau s3 nu fie figur3 conform reactiei auditorului. Doar о conceptie mai suplS, care considers normalul in intreaga lui mobilitate, poate s3 dea integral figurilor argumentative locul pe care !1 ocupS realmente in fenomenul de persuasiune.

RegSsim astfel, prin relativizarea normalului, о remarcS a lui Pseudo-Longinus:

Nu exists FigurS mai extraodinarS decat cea care este intru totul ascunsS ji abia atunci nu se mai recunoajte deloc cS este о FigurS. Or, nu exists sprijin, nici remediu mai minunat pentru a о impiedica sS parS, decat Sublimul ji Pateticul; pentru cS Arta astfel inchisS in miezul a ceva mare $i sclipitor are tot ceea ce-i lipsea §i nu mai este suspectatS de nici о injelSciune1.Hainele de sSrb3toare par potrivite intr-un anumit context §i

nu se fac remarcate acolo.

§ 42. Figurile alegerii, ale prezentei §i ale comuniuniiAtunci cand ne vom ocupa de о figurS §i vom analiza ceea

ce aduce ea argumentSrii, ne vom servi la modul cel mai normal, pentru a о desemna, de numele sub care este ea cunoscut3 in mod traditional; aceasta va permite о intelegere mai u§oarS cu cititorul §i va trimite la о structure care a atras deja atentia in trecut. Chiar §i exemplele vor fi luate in mod normal dintre cele traditionale. Dimpotriv3, clasificSrile figurilor, utilizate in general, nu ne pot ajuta cu nimic. Din contr3, considerSm cS una dintre distinctive majore, cea dintre figurile de gandire §i figurile de cuvinte, necunoscutS lui Aristotel, dar care pare obligatorie incepand cu secolul al doilea inaintea erei noastre, a contribuit la a face

1 LONGINUS, Tratatul despre subliin, cap. XV, p. 97.


neclar3 intreaga concepjie despre figurile de retoric3.In ceea ce ne prive§te, vom constata ей о aceea§i figura,

u§or de recunoscut dup3 structura sa, nu produce intotdeauna obligatoriu acela§i efect argumentativ. Or, acesta din urma ne intereseaza inainte de orice. In loc s3 procedam la о analiza exhaustive a tuturor figurilor tradifionale, ne vom intreba, in legatura cu un procedeu sau altul sau cu о schema argumentative, dace anumite figuri sunt de natur3 sa indeplineasca funcfia pe care am recunoscut-o acestui procedeu, dace ele pot fi considerate drept una dintre manifestarile lui. Pe aceasta cale, figurile vor fi intr-o oarecare m3sura dezmembrate. Nu numai c3 se vor repartiza intre diferitele capitole ale studiului nostru, dar vom vedea exemple de о aceea§i figura gasindu-§i loc in capitole diferite. Dezmembrarea ins3§i este cea care, credem noi, va putea s3 scoata cel mai bine in relief semnificatia argumentative a figurilor.

Pentru a ilustra modul nostru de a proceda, vom trece rapid in revista cateva figuri ale alegerii, ale prezentei, ale comuniunii. Ace§ti termeni nu desemneaza genuri сЗгога anumite figuri traditionale le-ar fi specii. Ei semnifica doar c3 efectul sau unui dintre efectele anumitor figuri este, in prezentarea datelor, de a impune sau de a sugera о alegere, de a spori prezenta sau de a realiza comuniunea cu auditoriul.

Unui dintre modurile esentiale ale alegerii, interpretarea, poate face loc, se pare, unei figuri argumentative. Noi am fi inclinaji sa consideram ca atare procedeul remarcat de Seneca in controversa referitoare la fiul care, in ciuda interdictiei tatalui s3u, a hr3nit un unchi. Unui dintre aparatorii fiului sustine ей acesta a crezut ей ordinele tatalui nu corespundeau adev3ratei sale dorinte. Dar Cestius, mai indraznef, il pune pe fiu s3-i spuna tatalui:

Ai vrut acest lucru §i-l mai vrei §i astSzi1.

Interpretarea, foarte indrazneaja, este data drept fapt §i va fi perceputa ca figura argumentative sau ca figure de stil dupe

1 SENECA, Controverse, cartea I, I, § 15.

258 Punct ill de plecare ai argitmciihini

efectul produs asupra auditoriului.Definitia oratoricd este о figura a alegerii, pentru ca

utilizeaza structura definijiei, nu pentru a furniza sensul unui cuvSnt, ci pentru a evidenjia anumite aspecte ale unei realitafi care ar risca sa ramana in arierplanul conjtiinfei. Fl£chier, dorind sa pun3 In valoare capacitajile unui general, i§i formuleaz3 definifia armatei, ne spune Baron,

in a§a fel meat fiecare propozijie s3 fie una din premisele unui silogism care s3 aiba drept concluzie: deci este greu de condus о armata.lata textul:

Ce este о armata? Este un corp animat de о infinitate de pasiuni diferite pe care un om abil il face sS se mijte pentru арЗгагеа patriei; este о trupa de oameni inarmati care urmeaza orbejte ordinele unui §ef cSruia nu-i cunosc intentiile; este о multime de suflete, majoritatea infame §i mercenare, care, fara a se gandi la propria lor reputatie, lucreazS pentru reputa(ia regilor §i a cuceritorilor; este un amestec confuz de libertini (...)>■Cazul definitiei oratorice ne arata clar cum caracterul

anormal al unei structuri poate fi privit dintr-un dublu punct de vedere. Pe de о parte, definitia oratories, de$i prezinta structura unei definitii, nu joac3 rolul obi§nuit al acesteia; pe de alta parte, efectul produs in mod obi§nuit de epitet, sau calificarea, adic3 alegerea, este produs, de aceasta data, datorita definijiei oratorice. Dac3 s-ar pune accentul pe primul punct de vedere, am fi obligati s3 tratSm definitia oratorica ca definitie. Tocmai pentru c3 ne referim la cel de-al doilea punct de vedere, la aspectul functional, la actiunea asupra auditoriului, о tratam drept figura de alegere.

Perifraza poate juca acela§i rol ca §i definitia oratoric3: fraza „cele trei zeite ale Infemului care, conform legendei, tes trama zilelor noastre" folosita pentru a desemna Parcele, va fi perceputa ca о perifraza daca aceasta expresie nu serve§te la furnizarea unei definitii a termenului „Parce" ci la inlocuirea lui, ceea ce presupune c3 este cunoscuta existenta numelui c3ruia i se substituie aceasta expresie. Rolul argumentativ al enuntului este


foarte clar in aceste versuri din

260 Puiichtl dc plecare al argumentarii

Athalie, din care primul poate fi perceput totu§i ca о perifrazS pentru a-1 desemna pe Dumnezeu:

Acei ce marea-n spume cu-п semn a potolit,Va-nfrange ticdloîi §i tot ce au urzit1.

Multe perifraze pot fi analizate in termeni de figuri, precum sinecdoca, metonimia, а сЗгог functie nu este esentialmente aceea a alegerii2 cu toate c3 pot servi la aceasta: „muritorii" pentru „oameni" este un mod de a atrage atenfia asupra unei caracteristici particulare a oamenilor. S3 mentionSm indeosebi aici, ca figurS a alegerii, antonomaza pe care Littre о define§te drept ,,un fel de sinecdocS ce constS in a lua un substantiv comun drept un substantiv propriu sau un substantiv propriu drept un substantiv comun". Sub prima sa formS ea vizeazS uneori evitarea pronuntSrii unui substantiv propriu; dar uneori §i calificarea cuiva intr-o manierS util3 pentru argumentare: „nepofii Africanului" pentru „fratii Gracchi" poate viza acest scop.

Proiepsa sau anliciparea (praesumptio) poate fi figurS de alegere cand tinde s3 insinueze c3 ar fi oportun s3 se substituie о calificare alteia care ar fi putut ridica obiectii:

Deji aceasta nu a constituit о pedeapsS, ci un mijloc de a impiedica

crima3.Ezitarea pe care о marcheaz3 reluarea (reprehensio) nu are,

fSrS indoial3, alt scop decat acela de a sublinia legitimitatea unei alegeri:

CetSjeni, cetSteni, a§ spune, dacS imi este ingSduit sS-i

numesc astfel.4

De asemenea, corectarea, care inlocuie§te un cuvant cu un

1 BARON, De la Rhctoriqae, p. 61.2 Cf. § 75: LegStura simbolicS.3 QUINTILIAN, vol. Ill, cartea IX, cap. II, § 18. (Ed. rom.: Arta oratorica, Editura

Minerva, Bucure§ti, 1974, pp. 25-26; n.t.)

4 Ibidem.


altul:

DacS acuzatul i-ar fi rugat pe oaspejii sSi sau, mai

degrabS, dacS le-arfi fScut mScar un semn...1

Figurile prezentei au ca efect pe acela de a face prezent conftiintei obiectul discursului.

Prima dintre aceste figuri este onomatopeea. C3 onomatopeea spon- tan3 a fost sau nu la originea unor termeni ai limbajului, nu este deloc relevant. Onomatopeea este perceputa ca figura atunci cand exista, pentru a evoca un zgomot real, fie crearea unui cuvant, fie utilizarea neobi§nuita a unor cuvinte existente, nu conteaza de altfel daca sunetul reproduce mai mult sau mai putin exact zgomotul a ceea ce dorim s3 facem prezent: intentia de imitare pare a fi singura care conteaza. Este amuzant de constatat, in legatura cu aceasta, c3 Dumarsais da ca exemplu de onomatopee „bilbit ampfora" pe care о traduce prin „sticluta face gluglu"1.

Printre figurile care au ca efect pe acela de a spori sentimentul de prezenta, cele mai simple se leaga de repetitie, care este importanta in argumentare, in timp ce, intr-o demonstrate §i in rationamentul §tiintific ea nu aduce nimic. Repetitia poate actiona direct; ea poate, de asemenea, accentua faramitarea unui eveniment complex in episoade detaliate, apte, dupa cum §tim, s3 favorizeze prezenta. Astfel, avem in acest exemplu de anafora repetitia primelor cuvinte in dou3 fraze succesive:

De trei ori m-am aruncat cu bratele de gatul s3uDe trei ori a fugit imaginea iluzorie2.

Dar majoritatea figurilor pe care retoricienii le clasifica sub numele de figuri de repetitie3 par a avea un efect argumentativ mult mai complex decat acela de a exprima prezenta. Inseamna

1 DUMARSAIS, Des Tropes, p. 161.

2 Citat de VICO, Delle instituzioni oratorie, p. 142.

3 Ibid., pp. 142 $i urm.

262 Puiictul de plecare al argumentariica sub forma repetitiei ele tind mai ales sa sugereze distinctii: a§a se intampia cu expresii de tipul:

„Ah! Corydon, Corydon!"care sunt percepute drept figuri dat fiind chiar acest uzaj anormal al repetitiei1.

Mai apropiate totu§i de figurile prezentei sunt conduplicatio in Retorica pentru Herennius §i adjectio la Quintilian:

R3zboaie, C. Gracchus, rflzboaie domestice ji intestine, iata ce stamejti tu(...)2.

Am ucis, da, am ucis (...)3.§i aici rezultatul produs de repetijie nu este numai acela de a

dubla efectul prezenfei; prin repetitie, cel de-al doilea enunt al termenului pare inc3rcat de valoare; primul, prin reactie, pare ей se rapor- teaz3 exclusiv la un fapt in timp ce, in mod normal §i singur, ar fi p3rut a confine fapt §i valoare. Efectul de prezenta este deci subordonat altor intenfii. De aceea, nu putem subscrie la explicatia lui Chaignet, cu toate c3 are meritul de a c3uta un sens folosirii repetitiei:

Este clar ca, daca avem multe de spus despre о persoana sau despre un lucru, suntem obligati sa le desemn3m de mai multe ori cu numele lor; §i reciproca, dac3 le numim de mai multe ori, se pare c3 am spus despre ele multe lucruri4.

Efectul prezentei se obtine, mai mult decat printr-o repetifie literal, printr-un alt procedeu care este amplificarea: intelegem, prin aceasta, desfa§urarea oratorica a unui subiect, independent de exagerarea cu care este asociata in general.

Cand §i de ce este perceputa amplificarea ca о figura? Mai ales, se pare, cand ea utilizeaza forme care, in mod normal,

1 Cf. § 51: Analiticitate, analiza §i tautologie.

2 Retorica pentru Herennius, cartea IV, § 28.

3 QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. Ill, cartea IX, cap. Ill, § 28. (Ed. rom.: Minerva, Bucurejti, 1974, p. 65; n.t.)

4 CHAIGNET, La rhetorique et son histoire, pp. 515-516.


vizeaza un alt scop decat prezenfa: este cazul, in special, in amplificarea prin enumerarea parjilor care aminte§te о argumentare cvasi logica1. Iata un exemplu de congeries dat de Vico:

Ochii t3i sunt facuji pentru neru§inare, chipul pentru obraznicie, limba pentru minciuni, mainile pentru hofii, pantecele pentru lacomie... picioarele pentru fug3: deci, e§ti tot numai гЗи2.La fel, sinonimia sau inetabola, care se descrie ca repetitie a

unei aceleia§i idei cu ajutorul unor cuvinte diferite, utilizeaz3, pentru a exprima prezenfa, о form3 care sugereaz3 corectarea progresiv3. In:

Du-te, alearga, zboara §i r3zbun3-ne3,se uzeaz3 de termeni care par din ce in ce mai potriviti; sinonimia ar fi ca о corectare prescurtata, sau chiar ca о prolepsa prescurtata: ea ar exprima prezenta cu ajutorul unei forme destinate esentialmente alegerii.

Foarte apropiat de aceasta figura este procedeul (iuterpretatio) care consta in a explicita un membru al frazei printr-un altul, dar aceasta mai putin in scopul clarificarii, cat pentru a create prezenta:

Tu republica ai ravaît-o de sus pan3 jos, statul 1-ai distrus complet-1.In pseudo-discursul direct se spore§te sentimentul de

prezenta atribuind in mod fictiv cuvinte unei persoane sau mai multora ce converseaza intre ele; traditia distinge in legatura cu aceasta predicarea dialogismului4. S3 гетагсЗт faptul c3 scopurile pseudo-discursului direct pot fi multiple; dar ele tin intotdeauna de ipoteza. Or, am v3zut deja rolul acesteia in exprimarea prezentei5. Pseudo-discursul direct va face cunoscute

1 Cf. § 56: Divizarea intregului in p3r(ile sale.

2 VICO, Delle instituzioui oraturie, p. 81.

3 CORNEI1LE, Le Cid, act I, sc. VI.

4 Cf. VICO, Delle instituzioui oratorie, p. 151.

5 Cf. § 37: Probleme tehnice de prezentare a datelor.

264 Puiictul de plecare al argumentariiintentiile atribuite cuiva, sau ceea ce se crede a fi opinia celuilalt in Ieg3tur3 cu aceste intentii. El va putea fi prezentat ca semi- pronuntat, semi-gandit. Sub acest ultim mod foarte ambiguu, Browning s-a servit de el din plin in celebrul s3u poem The Ring and the Book.

S3 semnaiam, in sfar§it, figurile referitoare la timpul gramatical. Trecerea brusc3 de la trecut, timpul povestirii, la prezent, timpul descrierii, care face adesea ca aceasta s3 арагЗ ca о figura, hipotipoza1 despre care am vorbit deja; tipul de hipotipoza citat in general este

1ь Cf. LONGINUS, Tratat despre suhlini, cap. XXI, p. 112.


povestirea despre moartea lui Hipolit, in care toate verbele sunt la prezent1.

Substituirea sintacticS a unui timp cu altul, contrar legSturilor normale, adicS enalaga timpuriior, va putea avea un efect de prezenta foarte accentuat: ,,Dac3 vorbe§ti, ai murit" sugereazS c3 consecinta se va produce instantaneu, in momentul in care se transgreseazS injonctiunea.

Figurile de comuniune sunt acelea in care, cu ajutorul procedeelor literare, ne strflduim s3 cream sau s3 confirmSm comuniunea cu auditoriul. Adesea, aceasta comuniune este obfinuta datorita unor referiri la о cultura, la о traditie, la un trecut comune.

Aluzia, pe care multi autori о trateaza drept figura, joaca, desigur, acest rol. Avem aluzie atunci cand interpretarea unui text ar fi incompleta daca s-ar neglija referirea voluntara a autorului la ceva ce el evoca far3 a numi; acest ceva poate consta intr-un eveniment din trecut, intr-un uzaj sau un fapt de cultura, a c3rui cunoa§tere este proprie membrilor unui grup cu care oratorul cauta s3 stabileasca aceasta comuniune. De astfel de fapte de cultura se leaga in general о afecti- vitate particular: induio§area in fata suvenirurilor, mandria de a apartine comunitatii; aluzia create prestigiul oratorului care poseda §i §tie sa utilizeze asemenea bogatii. A§a face Mirabeau in pasajul citat de Baron:Nu aveam nevoie de aceasta lec[ie pentru a §ti c3 nu este decat un

pas de la Capitoliu pan3 la Stanca Tarpeiana2.

Citarea nu este decat о figura de comuniune cand ea nu serve§te pentru ceea ce este rolul s3u normal, adica acela de a intari ceea ce se spune prin greutatea unei autoritaji3.

Maximele §i proverbele pot fi §i ele considerate citari: cSnd utilizarea lor nu pare ca rezulta din nevoile argumentarii, conjinutul lor trecSnd in plan secundar, ele vor fi percepute ca figur3; ele devin semnul inradadnarii intr-o cultura la Sancho

1 RACINE, Fedra, act V, sc. VI, pp. 817-818. (Ed. rom.: ESPLA, Bucure§ti, 1959, 312; n.t.)

2 BARON, De la rhetorique, p. 335.3 Cf. § 70: Argumentul autoritatii.

266 Punctitl de plecare al argunieiitani

Panza sau la T£vi£ leLaitier1. Asemenea cli§eului, citarea poate fi perceputa ca un formalism. Dar personajul despre care La Вгиуёге ne spune:

Nu ca s3 dea mai multa autoritate spuselor sale, nici ca s3 se mandreasca, poate, cu ce §tie, ci pentru c3 fine sa citeze2

este inc3, f3r3 Indoiaia, in acest moment, in c3utarea comuniunii cu auditoriul.

Comuniunea create, de asemenea, cu ajutorul tuturor figurilor prin care oratorul se str3duie§te s3 determine auditoriul sa participe activ la expozeul s3u, luandu-se de el, cerandu-i concursul, asimilandu- se cu el.

Apostrofarea, intrebarea retorica, ce nu tinde nici sa se informeze, nici s3-§i asigure un acord, sunt adesea figuri de comuniune; in comunicarea oratorica i se cere adversarului insu§i, judecatorului, s3 reflecteze la situatia in care se g3sesc interlocutor», este invitat s3 participe la deliberarea ce pare a se derula in fata lui3, sau oratorul chiar cauta s3 se confunde cu auditoriul s3u:

Or, v-o cer, exclama Massillon, §i v-o cer lovit de teroare, nefacand distinctie in acest moment intre soarta mea §i a dumneavoastr3 (...)4.Acela§i efect este, de asemenea, objinut prin enalaga

persoanei, inlocuirea lui ,,eu" sau a lui ,,el" prin ,,tu", care face ca „auditorul sa creada c3 se vede pe el insu§i in mijlocul pericolului"5 §i care este figurS de prezenta §i de comuniune. §i, de asemenea, prin enalaga numdrului de persoane, inlocuirea lui ,,eu", al lui ,,tu", prin „noi". Pe acesta il utili- zeaz3 mama

1 SCHOLEM ALEI'HEM, Povestea lui Tei'ie.2 LA BRUYfcRE, Caracterele, Despre judecati, 64, p. 385. (Ed. rom.: Editura

pentru Literatura, Bucure§ti, 1968, vol. 11, p. 154; n.t.)3 VICO, Delle instituzioni orntorie, p. 147.

4 Citat de SAINT-AUBIN, Guide pour la classe de rhetorique, p. 91. MASSILLON, Camne, Sermon XIX: Sur le petit nombre des elus, 1.1, col. 722.

53 LONGINUS, Tratat despre subliin, cap. XXII, pp. 112-113.


cand ii spune copilului: „Mergem s3 ne cukam".G3sim un excelent exemplu in legatura cu aceasta in

Massillon, la care preocuparea asimiiarii cu auditoriul este constanta:

$i iata, dragul meu auditor, ce s3 invataji ji cu ce s3 v3 confundati in acelaji timp. V3 plangeti de prea multe nenorociri... Or, ce ne consoleaza mai bine in necazurile noastre? Dumnezeu ma vede, imi numSra suspinele, imi cantare§te durerile, imi prive§te lacrimile curgandu-mi (...).'„Voi", „noi", ,,eu", tot atatea etape prin care oratorul se

asimileaza auditorilor sai, ultima confundandu-se de altfel cu pseudo-discursul direct care, §i el, poate fi deci figura de comuniune.

Aceste cateva indicatii asupra rolului unor figuri in prezentarea datelor sunt suficiente, credem noi, pentru a arata cum putem lega efectele lor de factori destul de generali de persuasiune. Analiza pe care о facem noi figurilor este deci subordonata unei analize prealabile a argumentarii. S-ar putea obiecta ca, pe aceasta cale, nu vom ajunge niciodata la ceea ce unii ar putea considera esenjial in studierea figurilor.

Credem totu§i c3 exista un interes in a le trata astfel. Vom relua deci, in continuare, exact acest punct de vedere de fiecare data cand vom avea ocazia.

§ 43. Statutul elementelor de argumentare §i prezentarea lor

Unui dintre efectele importante ale prezentarii datelor consta in modificarea statutului elementelor discursului.

Diferitele tipuri de obiecte de acord se bucura, о §tim, de privilegii diferite. Unele dintre ele sunt presupuse a beneficia de acordul auditoriului universal: acestea sunt faptele, adevarurile, prezumjiile. Altele nu beneficiaza decSt de acordul unor auditorii particulare: acestea sunt valorile, ierarhiile, locurile. Precaritatea acestor obiecte de acord diferite nu este legata de acelea§i condifii. De unde marele interes care se acorda fix3rii statutului elementelor utilizate, transpunerii unor elemente intr-o alta

268 Punctitl de plecare al argunieiitani

categorie, posibilitafii de a pune accentul pe un tip de obiecte de acord mai degraba decat pe un altul.

In mod normal, oratorul §i auditoriul s3u sunt presupu§i a recunoa§te acela§i statut elementelor discursului, тЗсаг рапЗ ее о divergent explicits obligS la modificarea acestei ipoteze. Dar se intampla adesea ca, in interesul argumentarii sale, oratorul sS fac3 un efort pentru a situa dezbaterea in planul care i se pare cel mai favorabil, modificand la nevoie statutul unor date, in legatura cu aceasta, prezentarea joacS un rol esenjial.

Cel mai adesea efortul oratorului tinde sS atribuie elementelor pe care se sprijina statutul cel mai inalt posibil, statutul care se bucura de acordul cel mai larg. A§a se face ca statutul de valoare va fi atribuit sentimentelor personale, statutul de fapt va fi atribuit valorilor.

Sentimentele §i impresiile personale sunt adesea exprimate ca judecati de valoare larg imparta§ite. De acest tip ar fi afirmatia turis- tului care, intorcandu-se din calatorie, ne spune: „Ce placut este s3 cal3tore§ti in Franta!" sau exclamatia indragostitului: „Ce frumoasa e luna in aceastS seara!" Astfel de expresii, ca remarca lui Britton1, sunt mai eficiente in conversatie, in fata unui auditoriu de intimi, decat in scrieri destinate unui cititor oarecare. Este vorba mai putin despre о judecata de valoare, pe care am fi dispu§i sa о арагЗт, decat despre о impresie pe care о cerem imparta§ita de un auditoriu binevoitor.

Judecati de valoare §i chiar sentimente pur subiective pot, prin artificii de prezentare, sa fie transformate in judecata de fapt. Formula „aceste mere nu-mi spun nimic" pentru ,,nu-mi plac aceste mere" permite operarea unei deplasari de responsabilitate. Repro§am obiectului c3 nu spune nimic, consideram ca, daca reactionam defavorabil, aceasta rezulta dintr-un comportament al obiectului. Bineinteles, asertiunea se refera la un fapt neverificabil, iar auditoriul i-ar putea refuza acordul. Dar nimeni nu se gande§te la a§a ceva pana in momentul in care ar dori sa apere, ca adversar, calitatea acestor mere.

Inlocuind calificarea „mincinos" prin „persoana care are

1 MASSILLON, Sermon IV. Pour le second dimanche de Г Avent. Stir les Afflictions, 1.1, col. 241.


predispo- zitia de a induce cu buna-§tiinta in eroare"2, vom avea impresia de a fi transformat judecata de valoare in care apare aceasta calificare in judecata de fapt; din cauza ca enuntul, sub noua sa forma, pare mai

2 Cf. § 38: Forme verbale ji argumentare.

270 Punctul tie plecare al nrguiucntarii

precis, insistam pe conditiile sale de verificare. Faptul c3 termenul „mincinos" nu este utilizat subliniaza, de altfel, intentia de a evita о apreciere defavorabila. Utilizarea unor termeni care servesc in mod obi§nuit la descrierea faptelor, pentru a incita la judecati de valoare, f3r3 a le enunta explicit, este oportuna in fata unor auditorii care pun la indoiala tot ceea ce nu pare a fi verificabil. Cel care, in loc s3 spuna „am actionat bine", declara „am actionat in cutare fel", pare a se limita la о afirmafie de fapt, de netflgaduit $i obiectivfl. El otyine totodata, pe c3i ocolite, in ochii celui care este tentat s3 aprobe acest fel de a acfiona, acela§i rezultat ca prin afirmarea valorii. Iar avantajul transpunerii este indubitabil pentru c3 valoarea, nefiind deloc enuntata, nu este expusa la a fi pus3 in mod inutil in discutie. De asemenea, in loc s3 se ridice in sl3vi meritele unei persoane, este suficient s3 se semnaleze anumite fapte, renuntand la enuntarea valoriz3rii care deriva din ele, I3sand aceasta grija auditorului.

Judecatile de valoare pot fi, de asemenea, transformate in exprimare de fapte, atribuindu-le cuiva: aceasta schimbare de statut este sugerata in general pentru a da greutate enuntului. Dar poate avea, de asemenea, ca efect limitarea influentei acestuia: о norma, sustinuta de autoritatea unui personaj celebru, risca sa se transforme astfel intr-un simplu fapt de cultura.

О alta tehnica consta in a prezenta drept fapt de experienta ceea ce nu este decat concluzia unei argumentari. In Iucrarea pe care о consacra fraudelor in arheologie preistorica, Vayson de Pradenne se leaga de argumentarea partilor §i semnaleaza faptul ca Chierici, ap3rand autenticitatea silexurilor din Breonio, afirma: „Simplul control al acestor silexuri exclude orice suspiciune de munc3 recenta"1. Vayson de Pradenne vede aici о forma de argument de autoritate. In realitate, interesul enunfului rezida tocmai in aceea c3 nu este prezentat drept argument de autoritate, ci ca о m3rturie cu privire la un fapt verificabil.

Cel care califica drept unica solufie pe aceea pe care о considera drept cea mai buna, opereaza о transpunere analoga din judecata de valoare in judecata de fapt.

1 VAYSON DE PRADENNE, Les fraudes en archeologie prehistorique, p. 244.


Uneori, dezacordul asupra valorilor este prezentat ca un dezacord asupra faptelor, pentru c3 este mai u§or de rectificat о eroare materials decat о judecata de valoare care este dezaprobatS. Aceasta tehnica argumentative ar fi de tipul recurgerii la formula trecerii de la un рарЗ r3u informat la un рарЗ bine informat: se presupune c3 dezacordul se bazeaz3 pe о informajie insuficienta §i c3 va fi de ajuns s3 fie comple- tatS pentru a-1 face pe cel rSu informat s3-§i schimbe рЗгегеа. Tot astfel, in prezenta unei legi contestate, i se va mSri acesteia valoarea proclamand c3, daca ea a fost incalcata, acest lucru nu ppate fi decat din ignoranta. Se subintelege c3, dac3 ar fi cunoscuta, oamenii nu ar ezita sS о urmeze.

Un exemplu comic de astfel de maniera de a argumenta, tocmai pentru c3 este vorba despre о p3c3leaia, este semnalat de Quintilian. „Un cavaler roman simuleaza арЗгагеа, r3spunzand lui August, care-i imputa c3 §i-a mancat mo§tenirea: 'Am crezut c3 este a mea!'"1, r3spunde cavalerul, ca §i cum repro§ul nu avea alta baz3 decat о eroare de fapt.

Unele figuri, §i mai ales metalepsa, pot facilita transpunerea unor valori in fapte. „Uita binefacerile" pentru ,,nu este recunoscator"; „amintiti-v3 de intelegerea noastra" pentru „respectati intelegerea noastra" sunt moduri de a atribui о conduita unui fenomen de memorie, care permite interlocutorului s3-§i modifice atitudinea, avand in acela§i timp aerul de a-§i fi ameliorat numai cunoa§terea acestor fapte. De asemenea ,,nu v3 cunosc"2 pentru ,,v3 dispretuiesc" transfor- m3 judecata de valoare in judecata de existenta.

In alte cazuri о ipoteza transforma in situatie de fapt о judecata de valoare. Liderul catolic belgian Schollaert strig3:

Domnilor, a? dori s3 pot conduce о femeie crejtina pe un munte destul de inalt pentru ca ea s3 poatS, de acolo, sS imbratifeze dintr-o privire toate femeile $i toate popoarele pSmantului. Acolo... i-a? spune: „Privip, doamna, §i dup3 ce

1 QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. II, cartea VI, cap. Ill, § 74. (Ed. ronv: Minerva, Bucure§ti, 1974,p. 178; n.t.)

2 Exemple cilale de DUMARSAIS, Des Tropes, p. 70.

272 Piuictul lie plecare al argunicntarii

veti fi privit, r3spundeti-mi... Cine v-a facut pur3, frumoasa, maiestuoasa $i superioara tuturor bietelor surori care se agita la picioarele dumneavoastra? "LSituatia de fapt imaginata antreneaza о posibilitate de

viziune dominants care sugereazS superioritatea de valoare.In sfar§it, unele turniiri gramaticale, precum fraza nominala,

pot fi utilizate pentru a sugera statutul de fapt. R. Caillois, cand noteazS frecvenja acestora la St-John Perse, vede acolo tonul omului zgarcit cu cuvintele, in afirmatii necontestate din cauza evidentei lor sau a autoritatii sale1. Fraza nominala este mai degrabS efort pentru a stabili ce se spune in afara timpului §i, prin aceasta, in afara subiectivitatii, a partiali tSfii.

Se intampla, totu§i, ca in prezentarea premiselor s3 dorim sa diminuSm statutul unor obiecte de acord.

Pentru a minimaliza gravitatea unei opozitii la un fapt, a unei denaturari a adevarului, negarea unui fapt va fi transformata in judecata de apreciere. Un frumos exemplu pentru aceasta transformare poate fi gSsit la Browning, unde episcopul Blougram, in apologia sa, incearca sa diminueze influenta necredintei sale:

Tot ceea ce am ca§tigat astfel prin necredinja Este о viaj3 de indoiala impletita cu credinja, in locul unei vieji decredinja impletita cu indoiala:Numeam alba tabla de jah, — acum о numim neagra2.Uneori, unele norme sunt reduse pana la a nu mai fi decat

1 R. CAILLOIS, Poetique de St-]ohn Perse, pp. 33-34.

2 BROWNING, Poems, Bishop Blougram's Apology, p. 140.

All we have gained then by our unbeliefIs a life of doubt diversified by faith,For one of faith diversified by doubt:We called the chess-board white, - we call it black.


ni§te capricii, decat exprimarea unui sentiment personal: se tinde sa se arate, prin formulare, ca nu se incearca impunerea lor celuilalt. in romanul luiJacques Riviere, Aimee, indr3gostitul este ?ocat de anumite comportamente ale lui Aimee. 1 le repro§eaz3, apoi regreta:

Cine m3 autoriza pe mine s3 fac din gusturile mele, din judecajile mele, regula pe care trebuia ea s-o urmeze? De ce valorile mele trebuiau s3 fie preferate valorilor sale?1

Tratcind normele sale drept „gusturile mele", indrSgostituI о scuza pe Aimee, se abtine de la a о condamna in numele regulilor pe care ea nu le-a adoptat.

Cazul cel mai interesant de transpunere este cel in care argumentarea este redusa intentional la judecati de valoare, in care se foIose§te schema inversa celei din cazul recurgerii, in locul unui рарЗ mai r3u informat, la un papa mai bine informat, §i aceasta pentru a arata ей divergentele de valoare sunt singurele care conteaza, c3 pe ele este centrata dezbaterea. Astfel N. Bobbio, tratand despre arta in regimul totalitar2, refuza s3 verifice daca artistul este mai liber in America sau U.R.S.S., daca este satisfacatoare sau nu calitatea estetica a productiilor ruse§ti, pentru c3 acestea sunt, in opinia lui, chestiuni de fapt, irelevante pentru controversa, iar Bobbio califica drept fapt tot ceea ce nu prive§te valoarea aflata in joc - aceea de libertate.

Este destul de rar ca vointa de a reduce dezbaterea la о chestiune despre valori s3 fie atat de clar3: aceasta implica, intr-adev3r, о tehnica §i о reflectie asupra valorilor care corespund unor preocup3ri actuale. Dar se intampla adesea ca, in mod intenjionat, elementele puse in prim- plan s3 nu fie decat valori. Un exemplu celebru in legatura cu aceasta este discursul lui Brutus c3tre multime din luliu Cezar de Shakespeare, de unde este eliminat tot ceea ce este strain valorii de libertate:

Cine este aici atat de josnic, incat s3 fi dorit sclavia? DacS este cineva, s-o spuie, c3ci l-am jignit. Este cineva aici

1ij. RIVIERE, Aimee, p. 131.

2 N. BOBBIO, Liberia dell' arte e politica culturale, Nuovi argoinenti, 1953, n" 2.

274 Piuictul lie plecare al argunicntarii

atat de grosolan, incat s3 nu doreasc3 a trSi ca un roman?3

3 SHAKESPEARE, luliu Cezar, act III, sc. II. Traducere de Tudor Vianu.

Had you rather Caesar were living, and die all slaves, than thatCaesar were dead, to live all free men?

Discursul lui Brutus a fost adesea considerat drept cel al unui logician rece, in opozitie cu cel al lui Antoniu. §i, totu§i, ceea ce il caracterizeaza este nu eliminarea valorilor, ci, dimpotriva, vointa accentuate de a transpune dezbaterea doar asupra unei alegeri anume.

Aceste cateva remarci asupra statutului obiectelor de acord §i asupra modificarilor pe care modul de a ne servi de date i le poate aduce unesc ceea ce am spus mai inainte in legatura cu soliditatea §i cu precaritatea, in acela§i timp, cu punctele de sprijin ale argumentarii. Descrierea pe care о facem noi obiectelor de acord lasa sa se prevada ca numai intr-un context complet pot fi acestea recunoscute. Tocmai am v3zut ca forma sub care sunt ele exprimate, felul in care este situata о dezbatere pot acfiona asupra unui statut. Am utilizat intentionat termenul de transpunere, el insu§i ambiguu, pentru a arata ca putem vedea aici fie о simpia deplasare de acord, fie о modificare profunda. In functie de caz §i de punctele de vedere, о interpretare sau alta va putea рЗгеа preferabila. Trebuia mai ales, se pare, s3 subliniem influenja acestor fenomene infinit de complexe de transpunere asupra desfa§u- r3rii argumentarii §i a eficacitatii ei posibile.

Partea a treia

Tehnicile argumentative

§ 44. GeneralityDiscursul persuasiv produce efecte prin inserarea sa, ca un

tot, intr-o situatie, ea ins3§i cel mai adesea destul de complex^. Diferitele elemente ale discursului fiind in interacfiune, amploarea argumentarii, ordinea argumentelor pun probleme pe care le vom trata la sfar§itul studiului nostru. Dar, inainte de a analiza subiectul nostru sub acest aspect sintetic, avem nevoie s3 analizam structura argumentelor izolate.

Aceasta maniera de a proceda, indispensabila intr-o prima aproximare, ne va obliga s3 separ3m articularile care sunt, in realitate, parte integranta dintr-un acela§i discurs §i constituie о singura argumentare de ansamblu. Or, sensul §i bataia unui argument izolat nu pot fi decat rareori injelese fara ambiguitate; analiza unei verigi a argumentarii, in afara contextului §i independent de situafia in care se insereaza ea, prezinta pericole incontestabile. Acestea nu se datoreaza numai caracterului echivoc al limbajului, ci §i faptului c3 resorturile unei argumentari nu sunt aproape niciodata explicitate complet.

Pentru a degaja о schema argumentativa, suntem obligati s3 interpretam cuvintele oratorului, s3 completam verigile lipsa, ceea ce nu are loc niciodata fara rise. Intr-adev3r, a afirma c3 gandirea renia a oratorului §i a auditorilor s3i este conforma cu schema pe care tocmai am relevat-o nu inseamna decat о ipoteza mai mult sau mai putin veridica. Cel mai adesea, de altfel, percepem simultan, mai mult de о maniera de a concepe structura unui argument.

Acestei obiectiuni i se adauga о alta, de fiecare data cand analizele noastre privesc argumente luate nu din discursuri rostite efectiv, ci din texte literare. Ce garantie avem, intr-adevar, c3 discursurile imaginate nu sunt tot atat de indepdrtate de real ca §i fiintele mitologice? §i, de fapt, caracterul artificial al unor discursuri solemne §i al unor exercitii de §coal3 pe care ni le-au lasat retorii nu este indoielnic.

Aceste dou3 obiectii ar fi cu siguranta greu de indep3rtat, pe de о parte, dac3 ar fi vorba despre analiza unui discurs particular, analiza care s-ar dori conforma cu о realitate istorica, iar pe de alta parte, dac3 s-ar pretinde s3 se propuna ca modele de discurs persuasiv pe cele care s-au dovedit efectiv eficace in trecut. Dar scopul nostru este diferit.

232 Telmicilc arîiiiiciitntive

Ceea ce dorim s3 analiz3m in capitolele care urmeaza sunt scheme de argumente pentru care cazurile particulare examinate nu servesc decat ca exemple, pe care le-am fi putut inlocui cu mii de alte exemple. Le-am imprumutat din texte pe care consider3m c3 le cunoa§tem suficient pentru a reduce riscul de a nu fi intelese. Suntem totu§i convin§i c3 aceste enunturi argumentative ar putea fi altfel analizate, dup3 alte planuri de clivaj. Pentru c3 nimic nu ne impiedica s3 consider3m un acela§i enunt ca fiind susceptibil de a traduce mai multe scheme care ar actiona simultan asupra spiritului unor persoane diferite §i chiar asupra unui singur auditor. Este posibil, de altfel, ca aceste scheme sa actioneze f3r3 a fi clar percepute §i ca doar о munc3 de explicitare, rar efectuata, sS permits oratorului §i mai ales auditorilor s3i s3 devinS con§tienti de schemele intelectuale pe care le utilizeaz3 sau a cSror actiune о suferS. In aceasta privintS, textele literare - roman, teatru, discurs - au adesea avantajul de a prezenta argumentele intr-o maniera simplificatS, stilizatS sau exageratS. Situate in afara unui context real in care toate elementele actiunii oratorice se confunda, ele apar cu mai multS claritate. Putem fi, de altfel, siguri cS, dacS le recunoa§tem ca argumente, este pentru 'c3 ele corespund intru totul unor structuri familiare.

Vom recurge, pentru a clarifica analiza noastra, la ni§te exemple comice. Nu credem c3 un studiu despre comicul in arta oratorica tine in mod direct de scopul nostru - cu toate c3 comicul este un element foarte important in a ca§tiga auditoriul de partea sa sau, la un nivel mai general, pentru a afirma о comuniune intre orator §i auditoriu, pentru a efectua devaloriz3ri, in special pentru a ridiculiza adversarul, pentru a opera diversiunile oportune. Dar interesul nostru nu se va referi atat la comicul in retorica, cat la comicul retoricii. Injelegem prin aceasta utilizarea comica a unor tipuri de argumentare. Dac3, a§a cum credem, exista un comic al retoricii, elementele comice ne pot ajuta s3 g3sim anumite procedee de argumentare care, sub forma lor uzuala $i banala, s-ar l3sa mai greu distinse. Orice procedeu poate u$or deveni surs3 de comic; procedeele retorice nu scap3 de aceasta cu certitudine. Efectul comic, in unele cazuri, nu ar proveni oare chiar din aceea c3 ne gandim la procedee obi§nuite de rafionament, caricaturizate in cazul acesta, §i din faptul c3 observ3m utilizarea, f3r3 motiv,

Generalitafi 233

sau abuzivS, sau stangace, a unei astfel de scheme argumentative?

Inc3 de la inceput, trebuie, de asemenea, s3 insistam asupra faptului c3 discursul este un act care, ca orice act, poate, v3zut dinspre auditor, s3 fac3 obiectul unei reflect».

In timp ce oratorul argumenteaz3, auditorul, la randul s3u, va fi inclinat s3 argumenteze in mod spontan in Ieg3tur3 cu acest discurs, cu scopul de a lua atitudine in privinta lui, de a determine creditul pe care trebuie s3 i-l acorde. Auditorul care percepe argumentele nu numai c3 le poate percepe in felul s3u, dar este in afar3 de asta autorul unor noi argumente spontane, cel mai adesea neexprimate, care nu vor interveni mai pufin in modificarea rezultatului final al argumentarii.

Se poate intampla, de altfel, ca aceasta reflectie s3 fie orientata de orator, ca acesta s3 furnizeze el insu§i auditorilor anumite argumente referitoare la caracterele propriului s3u enunt, sau chiar ca el s3 furnizeze anumite elemente de informare ce vor favoriza cutare sau cutare argumentare spontana a auditorului. Aceste argumente care iau discursul drept obiect, aceste elemente de informare apte s3 le suscite pot proveni §i de la terti: de la adversarul oratorului, in special in dezbaterea judiciara, sau poate §i de la un simplu spectator.

In principiu, toate schemele argumentative pe care le intalnim pot fi deci aplicate discursului insu§i. Vom fi determined s3 ar3t3m acest lucru in anumite cazuri intr-o maniera destul de aprofundata, in special in ceea ce prive§te argumentele bazate pe raportarea persoanei oratorului la discursul s3u §i in ceea ce prive§te considerarea discursului drept procedeu oratoric. Dar acestea nu sunt decat cazuri exceptional printre cele in care argumentarea care are discursul drept obiect se suprapune cu argumentarea propriu-zis3 a oratorului. Am putea desigur, pentru fiecare tip de argumente, s3 incerc3m un astfel de studiu. Este indispensabil ca, oricum ar fi, aceasta reflectie asupra discursului s3 nu fie niciodata pierduta din vedere.Planurile pe care se situeaza aceasta reflectie vor fi, de altfel, foarte diferite. Ea va putea analiza discursul ca act, ca indice, ca mijloc; ea se va putea referi numai la continutul acestuia, sau ar putea s3 nu neglijeze nici unui dintre factorii care il constituie. Ea

234 Teluiicile argumentativeva putea mai ales s3 se refere la limbajul utilizat: in timp ce oratorul descrie ce a „vazut", auditorul se va gandi probabil la semnificatia psihologica sau fizio- logica a viziunii; el va putea, de asemenea, ca §i Ryle, s3 noteze ca verbul „a vedea" nu este un verb care indica un proces sau о stare, ci un rezultat1. In mod normal, aceste reflectii asupra limbajului nu vor avea consecinte asupra efectului discursului, pentru c3 el va viza un plan in care ele sunt irelevante; dar nu este mereu a§a. S3 notam, de altfel, c3 aceste consideratii pot fi fructul unor idei personale sau al unor idei sugerate de un teoretician. Dar teoreticianul nu pretinde, cel mai adesea, decat c3 evidentiaza ceea ce este con§tiinta verbala a majoritatii oamenilor2.

Tinand cont de aceasta suprapunere de argumente vom reu§i s3 explicam cel mai bine efectul practic, efectiv, al argumentarii. Orice analiza care ar neglija-o ar fi, credem noi, sortita e§ecului. Contrar a ceea ce se intampla intr-o demonstratie in care procedeele demonstrative joaca in interiorul unui sistem izolat, argumentarea se caracteri- zeaz3, intr-adev3r, printr-o interactiune constanta intre toate elementele sale. F3r3 indoiala, ins3§i demonstratia logica poate fi obiect de atentie din partea auditorului: acesta ii va admira eleganta, ii va deplange incetineala, va constata adecvarea sa la scopul urmarit. Dar aceasta argumentare care ia derrjonstratia drept obiect nu va fi deloc ea ins3§i demonstratie. Ea nu se va suprapune demonstrajiei pentru а-i modifica validitatea. Se va desf3§ura pe un plan argumentativ in care vom g3si chiar argumentele retorice pe care le analiz3m.

Schemele pe care vom incerca s3 le desprindem - §i pe care le putem, de asemenea, considera locuri ale argumentarii, pentru c3 doar acordul asupra valorii lor le poate justifica aplicarea la cazuri particulare - se caracterizeaza prin procedee de legatura §i de disociere.

Prin procedee de legatura injelegem scheme care apropie elemente distincte $i care permit stabilirea intre acestea din urm3 a unei solida- ritafi care tinde fie s3 le structureze, fie sa le

1 G. RYLE, Dilemmas, p. 102.2 Cf. Reflecfiile lui Wittgenstein, in Philosopliische Untersuchungen.

Generalitafi 235

valorizeze pozitiv sau negativ unui prin celalalt. Prin procedee de disociere infelegem tehnici

Generalitnti 236

de rupturS avand drept scop s3 separe, sa desolidarizeze elemente considerate ca formand un tot sau cel pufin un ansamblu solidar in interiorul unui aceluia§i sistem de gSndire: disocierea vi avea ca efect modificarea unui astfel de sistem, schimband unele dintre nojiunile care constituie pentru el piese de rezistenja. Tocmai prin aceasta sunt caracteristice aceste procedee de disociere oric3rei gSndiri filosofice originate.

Din punct de vedere psihologic §i logic orice legatura implica о disociere §i invers: aceea§i forma care une§te elemente diferite intr-un tot bine structurat le disociaza de fondul neutru din care le desprinde. Cele dou3 tehnici sunt complementare §i mereu in functie in acelaji timp; dar argumentarea datorita c3reia datul este modificat poate pune accentul pe legatura sau pe disocierea pe care aceasta este pe cale s-o favorizeze, f3r3 a explicita aspectul complementer ce va rezulta din transformarea analizata. Uneori, cele dou3 aspecte sunt simultan prezente in conjtiinta oratorului care se va intreba asupra c3ruia ar fi mai bine s3 atrag3 atentia.

Pe de alta parte, ceea ce este dat inaintea argumentarii poate рЗгеа mai solid stabilit decat ceea ce rezulta numai din ea: trebuie s3 se lege elemente separate sau trebuie ca ele s3 fie deja prezentate ca formand un tot? Un text caracteristic al lui Bossuet va face s3 fie inteleas3 mai bine gandirea noastra, ca §i problemele pe care aceste chestiuni le pun oratorului:

Cu intenjia de a face intreaga discutie din aceasta s3ptaman3 despre trista aventura a acestui nenorocit, imi propusesem, mai intai, s3 prezint ceva ca dou3 tablouri, dintre care unui ar reprezenta viata lui grea, iar celalalt, sfar§itul lui nefericit; dar am considerat c3 p3c3to$ii, mereu inclinati c3tre ceea ce aman3 convertirea lor, dac3 a§ face aceasta imp3rjire, s-ar convinge prea u§or c3 ar putea s3 desparta §i lucrurile care, din nefericire, nu sunt decat prea legate intre eleRespingand ideea care ii venise in minte, de a le face

solidare cu ajutorul unei legaturi, Bossuet va prezenta viata $i moartea p3c3tosului ca formand о unitate indisolubila:Moartea, va spune el, nu are о existenta distincta care sa о separe

deviata; dar ea nu este altceva decat о viaja care se sfar$e$te.

Dac3 este, a§adar, intotdeauna permis ca un acela§i

Geiieralitati 237

argument sa fie tratat drept componenta, dintr-un anumit punct de vedere, drept legatura, iar dintr-un alt punct de vedere, drept disociere, este totu§i util s3 examinam schemele argumentative ale uneia sau ale celeilalte specii.

Vom analiza succesiv, ca scheme de legatura, argumentele cvasi logice, care pot fi cel mai bine intelese daca le apropiem de gandirea formala; argumentele bazate pe structura realului, care sunt prezentate ca fiind conforme cu ins3§i natura lucrurilor. S3 not3m c3 distinctia intre aceste dou3 grupuri de rationamente ar putea fi apropiata de distincfia husserliana dintre abstractizarea formalizatoare $i abstractizarea generalizatoare, de distinctia lui Piaget dintre schemele care apar pornind de la operatii §i schemele care apar pomind de la lucruri, apropiata de dubla temqtizare perceptiva a lui Gurwitsch1. Dar toate aceste distincjii au un aspect genetic care r3mane strain preocup3rilor noastre.

Vom examina in continuare argumentele care vizeaza intemeierea structurii realului: argumentele bazate pe cazul particular, argumentele de analogie care incearca s3 restructureze anumite elemente ale gandirii conform unor scheme admise in alte domenii ale realului.

§i, in sfar§it, vom consacra un capitol intreg tehnicilor de disociere, care se caracterizeaz3 mai ales prin schimbarile pe care le introduc in notiuni, pentru c3 ele tind mai putin s3 utilizeze limbajul admis cat s3 procedeze la о nou3 modelare.

Nu trebuie s3 credem c3 aceste grupe de scheme argumentative constituie entitati izolate. Suntem adesea indreptafifi, am spus-o, s3 interpretam un rationament urmand о schema sau alta. Dar, §i mai mult, putem considera c3 anumite argumente apartin atat uneia, cat §i celeilalte grupe de scheme. Un enunj precum ,,dac3 lumea este condusa de о providenja, statul are nevoie de un guvem", pe care Quintilian il trateaz3 drept „argument de vecinatate sau de comparajie"2, poate fi considerat cvasi logic (ceea ce este valabil pentru intreg este valabil pentru parte) sau drept analogie, ba chiar ca fiind bazat pe legaturi de coexistent

Am putea chiar, cu о oarecare aparenta de dreptate, s3 aducem toate grupele de scheme la una dintre ele care ar fi 1 BOSSUET, Sermons, vol. II: Sur I'impeiiiteiice finale, pp. 221-222.2 QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. II, V, cap. X, § 89. (Ed. rom.: p. 60; n.t.)

238 Teluiicile argumentativeconsiderata drept fundamental, drept subiacenta tuturor celorlalte. Dar aceasta ar insemna s3 deform3m primele rezultate ale analizei noastre in favoarea unei idei preconcepute. De aceea vom privi succesiv diversele grupe de argumente sub formele lor cele mai marcate.

CAPITOLUL I

Argumentele cvasi logice

§ 45. Caracteristici ale argumentarii cvasi logiceArgumentele pe care le vom analiza in acest capitol tind

catre о anumita forta de convingere, in m3sura in care ele se prezinta ca fiind comparabile cu rationamente formale, logice sau matematice. Totu§i, cel care le supune analizei percepe imediat diferentele dintre aceste argumentari §i demonstrative formale, c3ci numai un efort de reducere sau de precizare, de natura nonformala, permite s3 se dea acestor argumente о aparenta demonstrativ3; este motivul pentru care le calific3m drept cvasi logice.

In orice argument cvasi logic este oportun s3 punem in evidenta, mai intai, schema formala dup3 al c3rei model este construit argumentul §i, apoi, operatiunile de reductie care permit inserarea datelor in aceasta schema §i care vizeaza s3 le fac3 compatibile, asem3natoare, omogene.

Tehnica noastra de analiza poate рЗгеа a da intaietate rationamentului formal asupra argumentarii care nu ar fi decat о forma apropiata §i imperfecta a acestuia. Totu§i nu la aceasta ne gandim. Dimpotriva, credem c3 rationamentul formal rezulta dintr-un proces de simplificare ce nu este posibil decat in conditii particulare, in interiorul unor sisteme izolate §i circumscrise. Dar, data fiind existenta admisa a unor demonstratii formale, cu validitate recunoscuta, afgumentele cvasi logice i§i iau forta persuasiva din apropierea lor de aceste moduri de rafionament necontestate.

Ceea ce caracterizeaza argumentarea cvasi logica este, deci, caracterul s3u non formal $i efortul de gandire pe care-1 necesita reducerea lui la formal. Eventuala controversa va fi in Ieg3tur3 cu acest ultim aspect. Cand va fi vorba de a justifica vreo reducjie ce nu va fi p3rut convingatoare doar prin prezentarea unor elemente ale discursului, se va recurge cel mai adesea la alte forme de argumentare decat argumentele cvasi logice.

Argumentarea cvasi logica se va prezenta intr-un mod mai mult sau mai putin explicit. Uneori oratorul va desemna rationamentele formale la care se refer3, prevalandu-se de

240 Teliiiicile nrgiinn'iitative

prestigiul gandirii logice, alteori acestea nu vor constitui decat о trama subiacenta. Nu exista de altfel о corelare necesara intre gradul de explicitare a schemelor formale la care se face referire §i importanfa reducjiilor necesare pentru a le supune argumentarea.

Cel care critica un argument va avea tendinta de a pretinde c3 ceea ce are in fata lui tine de logic3; acuzatia de a comite о gre§eal3 de logica este, ea ins3§i, adesea, о argumentare cvasi logica. Ne prevalam, prin aceasta acuzatie, de prestigiul rationamentului riguros. Aceasta acuzatie va putea fi precisa (acuzatia de contradictie, spre exemplu) §i se va putea situa la nivelul insu§i al argumentarii. Ea va putea fi de asemenea generala (acuzatia de a tine un discurs pasional in locul unui discurs logic). In acest caz auditorul pune in opozitie discursul auzit cu imaginea unui discurs care i se pare superior §i care ar fi compus din scheme logice сЗгога le-аг fi subordonat ceea ce este dat.

Reductiile necesare pentru a supune argumentarea schemelor formale privesc cand termenii discursului, care sunt tratati ca ni$te entitati omogene, cand structurile asimilate cu ni§te relatii logice sau matematice, aceste dou3 aspecte ale reductiei fiind, de altfel, legate.

Vom analiza, printre argumentele cvasi logice, in primul rand pe cele care apeleaz3 la structuri logice - contradictie, identitate totaia sau parfiala, tranzitivitate; in al doilea rand pe cele care fac apel la relajii matematice - raportul p3rtii cu intregul, al celui mai mic cu cel mai mare, raportul de frecventa. Multe alte relatii ar putea fi, desigur, examinate.

S3 repetam, in Ieg3tur3 cu acestea, c3 un acela§i argument poate fi inteles §i analizat in mod diferit de diferiti auditori §i c3 structurile logice ar putea fi considerate drept matematice §i invers. In afar3 de aceasta, aproape orice argumentare cvasi logica utilizeaza §i alte tipuri de argumente care pot рЗгеа, unora, preponderente. Exemplele pe care le vom da sunt analizate ca argumentare cvasi logica pentru c3 acest aspect este aici u§or de decelat.

Suntem surprin§i, in aceasta privinta, de faptul c3 argumentarea cvasi logica, bazata in mod explicit pe structuri matematice, a fost cu mult mai apreciata altadata, mai ales de

Argumentele cvasi logice 241

catre antici, decat este ea ast3zi.A§a cum dezvoltarea logicii formalizate a permis separarea demonstratiei de argumentare, tot astfel dezvoltarea §tiintelor a contribuit f3r3 indoiala la a li se rezerva utilizarea calculului §i a mSsurSrii, arStand mai bine conditiile necesare pentru aplicarea lor. S3 ad3ug3m c3, In perioadele In care predomina locurile cantitatii, folosirea relatiilor matematice este f3r3 indoiala favorizata §i c3 gandirea antica clasificatoare este geometrica in totalitate. Oricare ar fi situatia, argumentele cvasi logice erau alt3dat3 dezvoltate cu un fel de bucurie, de virtuozi- tate, care le scot in evidenta modalitatile.

§ 46. Contradictie §i incompatibilitateAsertarea, in sanul unui aceluiaji sistem, a unei propozitii §i

a negajiei sale, f3cand evidenta о contradictie pe саге о contine, face sistemul incoerent §i, prin aceasta, inutilizabil. A pune in lumin3 incoerenta unui ansamblu de propozitii inseamna a-1 expune unei condam- n3ri f3r3 apel, a-1 obliga pe cel care nu vrea s3 fie calificat drept absurd s3 renunte m3car la unele elemente ale sistemului.

Cand enunturile sunt perfect univoce, ca in sisteme formale, in care semnele singure sunt suficiente, prin combinarea lor, s3 faca indiscutabila contradicjia, nu putem decat s3 ne inclin3m in fata evidentei. Nu este ins3 cazul atunci cand e vorba despre enunturi din limbajul natural, ai c3rui termeni pot fi interpretati in diferite feluri. In mod normal, cand cineva susfine simultan о propozitie §i negatia sa, credem c3 nu dore§te s3 spun3 ceva absurd §i ne intrebam cum trebuie interpretat ce spune pentru a evita incoerenta. Intr-adev3r, se intampla rar ca limbajul utilizat in argumentare s3 poata fi considerat drept total univoc precum cel dintr-un sistem formalizat. Contradicjia logica, perceptibila intr-o maniera pur formala, face corp comun cu sistemul §i este independenta de voinfa noastra §i de evenimentele posibile, pentru c3 este inevitabila in cadrul convenfiilor admise. Nu la fel stau lucrurile in argumentare, in care premisele nu sunt decSt rareori explicitate pe de-a-ntregul, iar c3nd sunt, ele sunt rar definite intr-un mod total univoc; campul §i condijiile de aplicare variaza aici odata cu circumstanjele, din care, de altfel, fac parte

242 Teliiiicile nrgiinn'iitative

$i deciziile participanjilor la dezbatere.

Argumentele ci'iisi logice 243

Toate aceste motive fac ca, in afara cazurilor cu totul exceptional _ cand i se intampla oratorului s3 imprumute cateva verigi ale rationa- inentului s3u dintr-un sistem formal nu se permite sprijinirea pe о contradictie, in sistemul adversarului. De obicei, argumentarea se va strSdui s3 arate c3 tezele care sunt combatute due la о incompatibilitate, care se aseam3na in aceasta cu о contradictie, c3 ea consta in dou3 asertiuni intre care trebuie s3 alegem, dac3 nu chiar s3 renunjam ?i la una §i la cealalta. Tezele incompatible nu sunt astfel din motive pur formale precum asertiunile contradictor». De§i ne straduim adesea s3 о prezentam drept conforma cu ratiunea sau cu logica, adic3 drept necesara, incompatibilitatea depinde fie de natura lucrurilor, fie de о decizie uman3. De aceea, unui dintre mijloacele de арЗгаге care va fi opus argumentarii cvasi logice bazate pe contradictii va fi acela de a ar3ta c3 este vorba nu de contradictie, ci de incompatibilitate, adic3 de faptul c3 se va scoate in evidenja reductia, singura care a permis asimilarea la un sistem formal a sistemului atacat, care* este de fapt departe de a prezenta aceea§i rigiditate.

Cazul in care incompatibilitatea depinde de о decizie personala pare cel mai indep3rtat de cel al contradictiei formale, pentru c3, in loc s3 se impuna, aceasta incompatibilitate este data §i pentru c3 se poate spera сЗ о nou3 decizie о va elimina eventual. §eful guvernului care pune problema increderii, in Ieg3tur3 cu о chestiune particular, creeaz3 о incompatibilitatje intre menjinerea sa in functie §i respingerea solutiei pe саге о preconizeaza. Un ultimatum creeaza о incompatibilitate intre refuzul de a ceda $i mentinerea p3cii intre dou3 state. Conduc3torii unui grup pot decide, sau pot constata la un moment dat, c3 exista incompatibilitate intre apartenenta la grupul lor §i cea la un alt grup, in timp ce conducatorii acestuia din urm3 pot s3 nu-§i dea seama de acest lucru sau s3 afirme contrariul.

Din anumite puncte de vedere este deci posibil s3 se decida existenta unei incompatibilitaji, dar pentru terti, care sunt incapabili s3 modifice aceasta decizie, incompatibilitatea data poate avea un aspect obiectiv, de care trebuie s3 se tin3 cont, ca de о lege a naturii. A dori s3 ignor3m aceasta obligatie in care ne afl3m de a alege poate conduce la grave erori de calcul. A§a cum

244 Tehniale argumentative

frumos spune La Bruyere:Neutralitatea intre doua femei care ne sunt deopotriva

prietene, de§i ele s-au desp3rtit pentru interese in care noi nu avem nici un amestec, e un lucru anevoios: adesea trebuie s3 alegi intre ele sau s3 le pierzi pe amandoua1. .Neutralitatea intre state, in timp de rSzboi sau de mare

tensiune, nu este mai putin dificil de respectat. DupS cum a remarcat E. Dupreel, in capitolul s3u referitor la logica conflictelor: „Orice diferend tinde s3 se extinda la terti, care il dezvolta luand parte la el"2.

Pot rezulta incompatibilitati din aplicarea la situatii determinate a mai multor reguli morale sau juridice, a unor texte legale sau sacre. De§i contradictia intre dou3 propozitii presupune un formalism sau cel putin un sistem de notiuni univoce, incompatibilitatea este mereu legata de circumstante intamplatoare, fie c3 acestea sunt constituite prin legi naturale, fie din evenimente particulare sau din decizii umane. A§a se face c3, dupa William Pitt, adoptarea unei anumite motiuni ar face incompatibile dou3 aspecte ale p3cii dorite:

(...) calificativele „prompta §i onorabila" devin atunci incompatibile. Trebuie in acest caz s3 alegem unui din termenii altemativei; dac3 adopt3m moji- unea, nu putem avea о pace „prompta §i onorabila"3.

§ 47. Procedee care permit evitarea unei incompatibilitatiIncompatibilitatile obliga la о alegere care este intotdeauna

anevo- ioas3. Va trebui s3 se sacrifice una dintre cele dou3 reguli, una dintre cele dou3 vajori - dac3 nu chiar s3 se renunte la amandoua, ceea ce antreneaz3 adesea noi incompatibilitati - sau trebuie s3 se recurg3 la tehnici variate care s3 permita eliminarea incompatibilitajilor §i pe care le vom putea califica drept compromis, in sensul cel mai larg al termenului, dar care cel mai adesea antreneaz3 §i un sacrificiu. De aceea viaja ne ofera

1 LA BRUYERE, Caracterele, 50, p.142. (Ed. rom.: Editura pentru Literaturfl, Bucure§ti, 1968, Despre femei, 50, p. 183; n.t.)

2 E. DUPREEL, Sociologie generate, p. 143.3 William PITT, Orations oil the French war, p. 116 (15 februarie 1796).


numeroase §i importante exemple de comportament care vizeaz3 in esenJ3 nu s3 elimine о incompatibilitate intre dou3 reguli, sau intre о conduita §i о reguia, ci s3 evite ca aceastS incompatibilitate s3 poatS surveni.

Cum incompatibilitatile nu sunt formale, dar nu exista decat referitor la anumite situatii, intelegem c3 trei atitudini foarte diferite pot fi adoptate in maniera de a trata problemele pe care aceasta confruntare a regulilor §i a situafiilor le poate pune teoreticianului §i omului de actiune.

Prima, pe care am putea-o numi logica, este aceea in care suntem preocupati, dinainte, de rezolvarea tuturor dificultatilor §i tuturor problemelor care pot surveni, in situatiile cele mai variate, pe care ne straduim sS ni le imaginam, ca urmare a aplic3rii unor reguli, a unor legi §i norme сЗгога li se da adeziunea. Aceasta este de obicei atitudinea savantului care se str3duie§te s3 formuleze legi care ii par a guverna domeniul pe care il studiaza §i de la care ar a§tepta s3 dea seam3 de toate fenomenele susceptibile a se produce in acei domeniu. Aceasta este de asemenea atitudinea normala a celui care elaboreaza о doctrina juridica sau etic3 §i care i§i propune s3 rezolve, dac3 nu toate cazurile de aplicare, cel putin majoritatea celor de care, in practica, ar trebui s3 ne ocup3m. Cel care, in conduita sa de viata, ii va imita pe teoreticienii la care tocmai am f3cut aluzie, va fi considerat drept om logic, in sensul in care se spune c3 francezii sunt logici sau englezii, practici §i reali§ti. Atitudinea logica presupune cS se ajunge la a se clarifica suficient notiunile utilizate, la a se stabili suficient regulile admise, pentru ca problemele practice s3 poata fi rezolvate f3r3 dificultate pe calea unei simple deduct». Aceasta implica, de altfel, c3 neprev3zutul a fost eliminat, c3 viitorul a fost controlat, c3 toate problemele au devenit practic solubile.

Acestei atitudini i se opune cea a omului practic, ce nu rezolva problemele decat pe m3sura ce apar, care i§i regande§te notiunile ?i regulile in functie de situatiile reale §i de deciziile indispensabile acjiunii sale. Aceasta va fi, contrar celei a teoreticienilor, atitudinea oamenilor din domeniul practic, care nu doresc s3 se angajeze mai mult decat trebuie, care doresc s3-§i acorde, cat mai mult timp posibil, toata libertatea de actiune pe care circumstantele le-o permit, care doresc s3 se poata adapta la

246 Tehniale argumentative

neprev3zut §i la experienta viitoare. Aceasta este in mod normal atitudinea judecatorului care, ?tiind c3 fiecare dintre deciziile sale constituie un precedent, cauta s3 le limiteze bataia, pe cat

247 Tehnidle argumentative

ii sta in putinta, sa le enunte f3r3 a depaî in a^teptari ceea ce este necesar s3 spun3 pentru a-§i intemeia decizia, f3r3 a-§i extinde formulele interpretative la situatii а сЗгог complexitate ar putea s3-i scape.

In sfar§it, cea de-a treia dintre atitudini, pe care о vom numi diplomaticd, gandindu-ne la expresia „boaia diplomatica", este aceea in care nedorind, intr-un moment §i in ni§te circumstante determinate, s3 ne plas3m in opozitie cu о regula sau s3 rezolv3m, intr-un fel sau in altul, conflictul ap3rut din incompatibilitatea dintre doua reguli, ce pot fi aplicate unei situatii particulare, inventam procedee pentru a evita aparitia incompatibilitatii, sau pentru a amana pentru un moment mai oportun deciziile care trebuie luate. lata cateva exemple in acest sens.

Proust ne aminte§te, dup3 Saint-Simon, de ce subterfugii se folo- seau nobilii pentru a evita rezolvarea unor probleme delicate de intaietate a c3rei tran§are in maniera satisfacatoare nu era permisa de о traditie instituita:

In anumite cazuri, in fata imposibilitatii de a se ajunge la о intelegere, se stabile$te ca fiul lui Ludovic al XlV-lea, Monseniorul, nu va primi un suveran strain decat afara, in aer liber, pentru ca s3 nu se spuna c3, intrand in castel, unui a mers inaintea celuilalt; §i Electorul palatin, primindu-l pe ducele de Chevreuse la cin3, se preface, pentru a nu-i ceda locul din dreapta, ca este bolnav, §i cineaz3 cu el, dar culcat in pat, ceea ce rezolva dificultaple1.Este о regula, in Japonia, de a nu primi musafirii decat in

Jinuta decenta. Dac3 fermierul este surprins la treburile sale de un musafir nea§teptat, persoana sosita se va preface c3 nu 1-a v3zut, pan3 in momentul in care el i§i va fi schimbat hainele, ceea ce s-ar putea intampla chiar in aceea§i camera in care musafirul a§teapt32.

Se vede, in acest caz, ca §i in cel precedent, ce rol joac3

1 M. PROUST, Oeuvres completes, vol. VIII: Guerman les,

p. 70. (Ed. rom.: In cautarea timpului pierdut, Univers, Bucurejti, 1989, vol. Ill, p. 383; n.t.)

2 R. BENEDICT, The Chrysanthemum and the Sword, p. 156.

248 Teluiicile argumentativefictiunea ca tehnica ce permite evitarea unei incompatibilitati. Ficfiunea este un procedeu care consta intr-o prefacatorie, admis3 de p3rji, de convenience, sau de sistemul social, care ne permite s3 ne comportam §i, mai ales s3 gandim, ca §i cum anumite fapte s-ar fi produs sau nu s-ar fi produs, contrar realitajii. Cand prefacatoria nu este dec3t unilateral, avem de-a face cu minciuna. Cei care evita s3 ia decizii dezagreabile sunt adesea obligati s3-i mints pe ceilalti §i s3 se minta pe ei injiji. Uneori tacerea nu are alt scop decat acela de a evita о decizie referitoare la о incompatibilitate. S3-1 cit3m inc3 о data pe Proust:

§ti(i, doamna [spuse ducele de Guermantes prinfesei de Parma], nu a§ vrea nici mScar s3-i spun Orianei ей mi-ati vorbit despre doamna de Souvre. Oriane о iube$te atat de mult pe Alteta voastra, incat pe data о va invita pe doamna de Souvre, va fi inc3 о vizita etc.1

Ducele, pref3candu-se c3 nu-i spune sotiei sale c3 printesa de Parma a vorbit despre doamna de Souvre, evita о incompatibilitate; el va vorbi negrejit despre acest demers, dar о scute§te pe sotia lui de a alege intre aversiunea pentru doamna de Souvre §i deferenta fata de printesa de Parma.

Fictiunea, minciuna, tacerea servesc la evitarea unei incompatibilitati in planul actiunii, pentru a nu trebui ca ea s3 se rezolve in plan teoretic. Ipocritul se preface c3 adopta о reguia de conduita conforma cu cea a altora pentru a evita s3 fie nevoit s3 justifice о conduita pe care о prefera §i pe care о adopta in realitate. S-a spus adesea cS ipocrizia este un omagiu pe care viciul il aduce virtutii: ar trebui s3 preciz3m ей ipocrizia este un omagiu pe care il aducem unei valori anume, cea pe саге о sacrific3m, pref3candu-ne a о urma, pentru c3 refuz3m s3 о confruntam cu alte valori. lncompatibilitatea este astfel eliminata in actiune, dar evident cu pretul unor noi incompatibilitati, cea intre о conduita ipocrita §i о corlduita deschis3 §i sincera, cea intre о gandire mai mult sau mai putin sistematizata §i о gandire care se dispenseaz3 de c3utarea unor solutii sustenabile. Am putea aminti aici apropierea pe саге о face V. Jankelevici intre

1 M. PROUST, Le cole de Guermantes, 111, p. 90. (Ed. rom.: Univers, Bucure§ti, 1989, vol. Ill: Guermantes, p. 398; n.t.)


milostenie §i minciun3; „milostenia, ca §i minciuna, aman3 problema f3r3 s3 о solutioneze; атапЗ dificultatea f3cand-o §i mai grea"1. Aceasta ultima гетагсЗ ni se pare evidenta, totu§i, trebuie s3 ne dam seama c3 este vorba despre noi dificultati: cunoa§tem greutatea pe care о reprezinta pentru mincinos mentinerea coerentei universului s3u fictiv. Problema actuals a fost, la randul ei, intru totul rezdlvatS. Din acest motiv, minciuna nu se deosebe§te deloc de toate solutiile pe care le vom intalni: ele pun, de asemenea, noi probleme, dar a cSror solutie poate s3 nu fie deloc atat de urgentS pe cat era cea a problemei rezolvate.

In timp ce ipocrizia consta in a 13sa s3 se creada c3 adopti о conduita conforma cu cea ajteptata, adic3 in a I3sa s3 se creada c3 ai tran§at intr-un anumit sens, alte tehnici, dimpotriv3, constau in a I3sa s3 se creada c3 nu ai tran§at. Boala diplomatic3 poate servi la evitarea anumitor decizii, dar ea serve§te de asemenea la a masca faptul сЗ о decizie a fost luat3: decis s3 nu mearg3 la о anumita receptie, interesatul se preface a fi in incapacitatea - pe motiv de boala, de absenta - de a alege daca va merge sau nu.

Sartre a dezvoltat о teorie a relei credinte, ca fiind ,,o anumita arta de a forma concepte contradictor»"2. Aceste concepte „unesc in ele о idee §i negarea acestei idei". Reiese destul de clar din exemplele pe care le da, c3 nu ne situ3m in domeniul contradictoriului §i c3 reaua credinta a lui Sartre inseamna refuzul de a recunoa§te incompatibilitati: ca dovada exemplul femeii c3reia i se spun cuvinte spiritualiste §i c3reia i se tine mana. Pornind de la acest refuz, Sartre va dezvolta о conceptie a relei credinte care se aplic3 convingerii inse§i3 §i asupra c3reia nu ne vom lungi. Dar distinctia pe care о stabilejte la plecare, intre facticitate, ceea ce semnifica cuvintele §i gesturile, §i transcendenta, acei ceva catre care tind ele,‘§i pe care reaua credinta refuza s3 о coordoneze, poate fi utila pentru a descrie anumite incompatibilitati §i refuzul de a le recunoa§te.

Incompatibilitatile difera de contradictii pentru c3 ele nu exista decat in funcjie de circumstanje: pentru a intra intr-un

1 V. JANKELEVITCH, Trnite des verlus, p. 435.2 J.-P. SARTRE, Fiinta $i neantul, p. 95. (Ed. rom.: Paralela 45, Pite§ti, 2004, p. 120; n.t.)

3 Ibid., p. 123.

250 Teluiicile argumentativeconflict ce impune о alegere este necesar ca dou3 reguli s3 fie aplicabile simultan unei aceleia§i realit3fi. Incepand cu momentul in care poate fi diluata incompatibilitatea in timp, in care pare posibil s3 se aplice cele dou3 reguli succesiv, §i nu in acela§i timp, sacrificarea uneia dintre ele ar putea fi evitatS. Acesta este motivul pentru care atitudinea, pe care am denumit-o practica, nu cauta s3 rezolve, dinainte, toate conflictele posibile. Atitudinea diplomats se str3duie§te s3 tntirzie solutionarea lor, pentru a nu trebui s3 fac3 imediat un sacrificiu considerat dificil, in speranfa c3 circumstance ulterioare vor permite fie evitarea alegerii, fie luarea deciziei in mai buna cuno§tinJ3 de cauz3. Dar am spus-o deja, §i о repetam, este posibil ca eludarea unei incompatibilitati actuale s3 creeze altele noi, chiar mai grave, in viitor.

§ 48. Tehnici care vizeaza prezentarea unor teze drept compatibile sau incompatibile

intrucat dou3 propozitii nu sunt incompatibile ci devin, ca urmare a unei anumite determin3ri de notiuni in raport cu circumstante particulare, tehnicile care permit prezentarea unor enunturi ca fiind incompatibile §i tehnicile care vizeaz3 restabilirea compatibilitatii sunt printre cele mai importante din toata argumentarea.

Dou3 propozitii sunt numite contradictorii, intr-un sistem formalizat, cand, una fiind negarea celeilalte, se presupune c3, de fiecare data cand una dintre ele poate fi aplicata unei situatii, poate fi §i cealalt3. A prezenta ni§te propozitii drept contradictorii inseamna a le trata ca §i cum, una fiind negarea celeilalte, ele ar face parte dintr-un sistem formalizat. A ar3ta incompatibilitatea a dou3 enunturi inseamna a arata existenta unor circumstante care fac inevitabiia alegerea intre cele dou3 teze in discutie.

Orice formulare care, in enuntarea unor propozitii, va tinde s3 le prezinte ca fiind negarea uneia de c3tre cealalta, va putea sugera c3 atitudinile care sunt legate de ele sunt incompatibile. Lumea „in care avem fiinta" §i cea f3r3 fiinta sunt pentru G. Marcel presupozitiile ontologice a dou3 modurl de viata, cel al personalitajii §i cel al functiei, unui „plin", ceialalt ,,gol", care,


descrise ca incompatibile, par s3 fi fost incompatibile pe drept cuvant din cauza chiar a acestor presupozitii1. Pe de alta parte, a afirma c3 a fost о alegere va ajuta retrospectiv, ca s3

1 G. MARCEL, Position et npproches amcreles rlu imjstcre oiitliulogiqnc.

252 Teluiicile argumentative

spunem a§a, la prezentarea ca incompatibile a tezelor care vor fi putut influenta aceasta alegere.

Vom prezenta deci teze drept incompatibile punand accentul - in ansamblul celor de care se leaga - pe punctul in care pot fi ele traduse cel mai u§or printr-o afirmatie §i о negatie. Dar punerea in opozitie a unor teze nu este niciodata independenta de conditiile aplic3rii lor.

Una dintre tehnicile de a formula incompatibilitati consta in a afirma c3, din dou3 teze care se exclud, cel pujin una poate fi aplicata intotdeauna, ceea ce ar face inevitabil conflictul cu cealalta teza, cu conditia ca ambele s3 se aplice aceluia§i obiect. Cele dou3 teze vor deveni compatibile dac3 о diviziune a timpului, sau о diviziune care prive§te obiectul, permite s3 se evite conflicful. Dou3 afirmatii ale unei aceleia§i persoane, in momente diferite ale vietii sale, pot fi prezentate ca incompatibile dac3 toate enunturile acestei persoane sunt tratate ca formand un singur sistem; dac3 trat3m diferitele perioade ale vietii sale ca nefiind solidare una cu cealalta, incompatibilitatea dispare. Enunpiri ale diferitilor membri ai unui grup vor fi tratate drept incompatibile, dac3 grupul este considerat ca un tot, iar tezele tuturor membrilor s3i ca formand un sistem unic; dac3 putem ar3ta c3 unui din enunturi nu reprezinta un punct de vedere autorizat, incompatibilitatea nu mai exista. Nu exista nici un inconvenient in principiu in aceea c3 reguli diferite determin3 comportamentul membrilor unor grupuri distincte. О dificultate va арЗгеа dac3 un membru comun acestor dou3 grupuri se afla plasat intr-o situatie in care cele dou3 reguli diferite ii prescriu comportamente incompatibile.

Este perfect posibil ca un §ef de stat, dornic s3 salvgardeze pacea, s3 poata reu?i f3r3 a permite s3 se aduc3 atingere onoarei najionale. Dar este posibil ca cele dou3 norme pe care §i le impune in conducerea afacerilor politice s3 devina incompatibile intr-o situate anume. Care va fi aceasta situate care atenteaza la onoarea najionala? Unii oameni politici vor putea avea opinii diferite in Ieg3tur3 cu aceasta: libertatea lor de decizie este corelativa a caracterului vag al nofiunilor utilizate pentru a descrie situafia.

Cel care i§i interzice s3 ucida о fiinja vie poate fi impins la о incompatibilitate dac3 admite, de asemenea, c3 trebuie ingrijiJi


bolnavii care sufer3 de о infectie. Se va servi sau nu de penicilina, riscand s3 distrugS un mare num3r de microbi? Pentru a evita incompatibilitatea intre cele dou3 reguli pe care dore§te s3 le respecte, el va fi probabil obligat s3 precizeze anu niti termeni, astfel incat situatia particular in fata careia se afl3 s3 nu mai cad3 sub incidenta uneia dintre ele. A§a cum extinderea ariei de aplicare a unor reguli cre§te riscurile de incompatibilitati, restrangerea acestei arii le diminueaza.

Bentham ii acuz3 de sofism pe cei care se opun oric3rei cre3ri de noi functii, invocand pericolul cre§terii influentei guvernului. Intr-adevar, dup3 рЗгегеа lui, intregul sistem al guvern3rii s-ar distruge dac3 am cuteza s3 aplic3m in mod constant acest argument1. Sofismul rezulta din incompatibilitatea acestui argument, extins nu numai la toate propozitiile noi, ci §i la toate situatiile deja existente, cu mentinerea unei forme oarecare a guvernului. Dar pentru a actualiza aceasta incompa-tibilitate, Bentham este obligat s3 extinda aria de aplicare a argumentului cu mult in afara a ceea ce pretinsesera vreodata adversarii s3i.

Se pretinde adesea c3, prin extinderea la cazuri care ar fi sc3pat atentiei adversarului, sunt scoase in evidenta incompatibilitatile: se va obiecta, celui care nu vrea s3 admita ca un adev3r s3 se afle in spirit dac3 spiritul nu s-a gandit niciodata la el, c3, prin extensie, adev3rurile la care nu ne mai gandim ar fi §i ele din acei moment straine spiritului2; na§terea zeilor va fi asimilata cu moartea lor, pentru а-i acuza de impietate atat pe cei care afirma c3 zeii se nasc, cat §i pe cei care afirma c3 ace§tia mor\

Aceste extinderi nu sunt deloc о simpia generalizare, ci pun in joc, foarte vizibil, о identificare despre care vom mai avea de vorbit1. Pe ea se va pune accentul atunci cand Locke scrie:

Va fi foarte greu s3-i faci pe oamenii sensibili sadnteleaga ca cel care, cu ochii lipsiji de lacrimi ji cu spiritul satisf3cut, i§i da fratele pe mana c3iailor pentru a fi ars de viu, este preocupat sincer §i din toata inima s3-§i salveze fratele din flac3rile iadului de pe lumea cealalta.3

1 BENTHAM, Opere, t. I: Tratat despre sofismele politice, p. 479.2 LEIBNIZ, Noi eseuri asupra intelectului omenesc, pp. 79-80.3 LOCKE, The second treatise of civil government and A letter concerning

254 Tel in idle argumentative

Anumite norme pot fi incompatibile prin faptul c3 una dintre ele reglementeaz3 о situatie pe care cealalta о exclude. Ruth Benedict semnaleaza faptul c3 prizonierii japonezi erau foarte cooperanfi in timpul interogatoriilor, pentru c3 nu primisera instructiuni referitoare la ceea ce puteau divulga, sau nu, cand ar fi fost facuti prizonieri. Ea гетагсЗ faptul c3 aceasta se datora educatiei militare japoneze care ii obliga pe soldati s3 lupte pan3 la moarte1. Aceasta conceptie era incompatibila cu inv3tarea regulilor de conduita de urmat de catre prizonieri.

Ar fi, desigur, ingaduit s3 ne extindem asupra multor altor cazuri de incompatibilitate. Ne-ar pl3cea s3 expunem inc3 vreo cateva situafii deosebit de interesante in care incompatibilitatea nu opune, una alteia, reguli diferite, ci о regula cu consecinte care decurg din insu§i faptul c3 ea a fost afirmat3: vom califica acest fel de incompatibilitate, care se prezinta subtnodalitaji diferite, cu numele generic de autofagie. Genera- lizarea unei reguli, aplicarea ei f3r3 exceptie, ar conduce la a impiedica aplicarea ei, la a о distruge. Ca s3 lu3m un exemplu din Pascal:

Nimic nu int3re§te atat de mult pyrrhonismul decat cei care nu sunt

deloc pyrrhonieni: dac3 ar fi to(i, ei n-ar avea dreptate2.Retorsiunea, care era numita in Evul Mediu redarguitio

elenchica, constituie uzajul cel mai celebru al autofagiei: este un argument care tinde s3 arate c3 actul prin care este atacata о regula este incompatibil cu principiul care sustine acest atac. Retorsiunea este adesea utilizata, de la Aristotel incoace, pentru а арЗга existenta de principii prime3. Este ceea ce Ledger Wood nume§te foarte corect „method of affirmation by attempted

toleration, p. 137.

1 Ruth BENEDICT, The Chrysanthemum and the Sword, pp. 30 $i 41.

2 PASCAL, Oeuvres, Bibl. de la Pl&ade, Pensees,185 (81, p. 871 (374. ed.Brunschvicg). (Ed. rom.: Cugetdri, Ed. Aion, Oradea, 1998, p. 302; n.t.)

3 Cf. G. ISAYE, La justification critique par retorsion. Revue philosophique de

Louvain, mai 1954, pp. 205-233. Cf. $i Dialectica, 21, p. 32.


denial"!Astfel, celui care obiecteaz3 la principiul noncontradicfiei, i

se replica prin aceea c3 ins3§i obiecjia sa, prin faptul c3 pretinde c3 afirma adev3rul, din aceasta reiejind c3 interlocutorul lui afirm3 falsul, presupune principiul noncontradicjiei: actul implies ceea ce neagS cuvintele. Argumentul este cvasi logic deoarece, pentru a scoate in evidenjS incompatibilitatea, trebuie о interpretare a actului prin care adversarul se opune unei reguli. Iar aceasta interpretare, conditie a retorsiunii, ar putea, ea ins3§i, s3 fac3 obiectul unor controverse1.

Un caz comic de aplicare a retorsiunii, §i care sugereaza posibilitatile de a sc3pa de ea, este furnizat de povestea politistului care, intr-un teatru de provincie, in momentul in care publicul se pregatea s3 cante La Marseillaise, urc3 pe scen3 pentru a anunta c3 este interzis tot ceea ce nu figureaz3 pe aft?. „Dar tu, intrerupe unui dintre spectatori, tu e?ti pe afi§?" In acest exemplu politistul, prin afirmatia sa, contravine unui principiu pe care il formuleaz3, in timp ce, in cazurile de retorsiune, se presupune un principiu care este respins, dar structura argumentului este aceea§i.

О alta situatie care poate duce la autofagie este aceea in care un enunt nu este opus actului prin care este afirmat, ci se aplic3 regula la ea insa§i: autofagia rezulta din autoincludere. Pozitivi§tii care afirma c3 orice propozitie este analiticS sau de natura experimentaia, vor fi intrebati dac3 ceea ce tocmai au spus este о propozitie analitic3 sau una rezultand din experienta. Pe filosoful care pretinde c3 orice judecata este о judecata de realitate sau о judecata de valoare, il vom intreba care este statutul afirmatiei sale. Pe cel care argumenteaz3 pentru a respinge validitatea oric3rui rationament nondemonstrativ, il vom intreba care este valoarea propriei sale argumentari. Nu orice autoincludere conduce la autofagie, dar ea obliga la a reflecta la valoarea cadrului clasificator pe care ne propunem s3-l stabilim, §i conduce prin aceasta la о sporire a con§tiintei; autorul va anticipa adesea fie pentru a ar3ta c3 autoincluderea nu creeaz3

1 Cf. la acest subiect F. GONSETH, Dialectica, 21, p. 61 §i H. FE1GL, De Principiis non

disputandum...?, in Philosophical Analysis, editata de Max BLACK, p. 125.


nici о dificultate, fie pentru a indica motivele care impiedica producerea autoincluderii.

О alta forma inc3 de autofagie este cea care opune о regula consecintelor care par a decurge din ea. In Sofisme annrhice, Bentham critica constitutia franceza care justifies insurectiile:

Argumentele ciwsi logice 257

Dar a le justifica inseamna a le incuraja (...). A justifica distrugerea ilegala a unui guvem inseamna a submina orice alt guvem, f3r3 a-1 excepta nici pe acela pe care dorim s3-l substituim celui dintai. Legiuitorii Franjei il imitau, f3r3 sa-ji dea seama, pe autorul acelei legi barbare care ii conferea asasinului unui print dreptul de а-i succeda la tron1.Ar cSdea sub incidenta aceleia§i obiectii orice teorie,

declaratS de un infirm, care preconizeazS suprimarea infirmilor. Putem plasa in chiar aceastS categorie de argumente replica lui Epictet cStre Epicur care apSrS abandonarea copiilor:

In ceea ce m3 privejte, cred c3, chiar dac3 mama ta $i tatal t3u ar fi ghicit c3 aveai s3 spui astfel de lucruri, nu te-ar fi expus2.Toate aceste cazuri de autofagie slSbesc о tezS arStand

incompa- tibilitStile pe care le dezvSluie о reflectie asupra unor conditii sau consecinte ale afirmSrii sale. Nici aici, nici in celelalte cazuri de incompatibilitate, nu suntem constranji la absurd, la о contradictie pur formalS. Dar totu§i nu putem neglija sS tinem cont de aceste argumente dacS nu dorim sS ne expunem ridicolului. Ridicolul, §i nu absurdul3, este arma principals a argumentSrii: de aceea este indispensabil sS consacrSm acestei notiuni о dezvoltare mai amplS.

§ 49. Ridicolul §i rolul sau in argumentare

Ridicolul este ceea ce merits sS fie sanctionat prin ras, acei ceva pe care E. Dupreel, in excelenta sa analizS, 1-a numit „ras de excludere"4. Acesta din urmS este sanctiunea transgresSrii unei reguli admise, о manierS de a condamna о conduits excentricS pe care nu о considerSm atat de gravS §i de periculoasS pentru a о reprima prin mijloace mai violente.

О afirmatie este ridicolS imediat ce intrS in conflict, fSrS

1 BENTHAM, Opere, 1.1: Sofisme anarhice, p. 524.2 EPICTET, Couvorbiri, cartea I, 23, § 7.3 Cf. uzajul acestor termeni la PASCAL, Ciigetari, Aion, Oradea, 1998, p. 269 (273). Traducere de Maria §i Cezar Iv3nescu.

4 E. DUPREEL, Essais phiralistes (Le ргоЫёте sociologique du rire), p. 41.

258 Teluiicile argumentativejustificare, cu о opinie admisS. Este de la bun inceput ridicol cel care pScStuie§te impotriva logicii sau se in§eal3 in enunfarea faptelor, cu condi Jia sS nu il considerSm un alienat sau о fiinta pe care nici un act nu risca sa о descalifice pentru ca nu se bucura nici de cel mai mic credit. Este suficienta о eroare de fapt, constata La Вгиуёге, pentru a arunca un om intelept in ridicol1. Teama de ridicol, §i desconsiderarea pe care el о antreneaza, a fost adesea utilizata ca mijloc de educatie; acesta este atat de puternic, incat ni§te psihiatri au subliniat chiar pericolul utilizarii sale pentru echilibrul copilului pandit de anxietate2. In mod normal ridicolul este legat de faptul ca о regula a fost transgresata sau combS- tuta in mod inconjtient3, prin ignorarea fie a regulii inse§i, fie a consecintelor dezastruoase ale unei teze sau ale unui comportament. Ridicolul se exercita in favoarea pastrarii a ceea ce este admis; о simpla schimbare de opinie nejustificata, adica о opozitie la ceea ce noi injine enuntaserSm, ne-ar putea expune la a§a ceva.

Ridicolul este arma puternica de care dispune oratorul contra celor care risca s3-i zdruncine argumentarea, refuzand, fSrS motiv, s3 adere la о premisa sau alta din discursul s3u. Tot pe ea trebuie sa о utilizam contra celor care ar indrazni s3 adere, sau sa continue sa adere, la dou3 teze considerate incompatibile, fara a se stradui s3 elimine aceasta incompatibilitate: ridicolul nu-1 atinge decat pe cel care se las3 inchis in plasa sistemului inventat

1 LA BRUYERE, Caracterele, Despre judecati, 47, p. 379. (Ed. rom,: Editura pentruLiteratura, Bucure§ti, 1968, pp. 145-146.)2 Harry Stack SULLIVAN, The Interpersonal Theory of Psychiatiy, p. 268; cf. pe de alta parte pentru raportul dintre anxietate §i incompatibilitate, pp. 170, 190, 346 §i asupra neatentiei selective care permite evitarea acestor incompatibilitati, A. H. STANTON, Sullivan's Conceptions, in Patrick MULLAHY, The contributions of Harry Stack Sullivan, p. 70.3 Platon nu ignora acest lucru §i anticipeaz3 rasul pe care il vor starni unele dintre propozitiile sale care biciuiesc cu violenta uzajurile stabilite; PLATON, Republica, cartea V, 452,457 b, 473 c.


de adversar. Ridicolul este sanctiunea orbirii ji nu se arata decat celor pentru care aceasta orbire este in afara oricSrei indoieli.

Va fi ridicol nu numai cel care se opune logicii sau experientei, dar §i cel care va enunta principii ale cSror consecinte neprevazute il pun in opozitie cu concept» care sunt de la sine intelese intr-o societate data §i cu care nu ar indrSzni el insuji se se ciocneasce. Opozitia la normal, la rezonabil poate fi considerate un caz particular de opozitie la о norme admisS. Este, spre exemplu, rizibil se nu-ti dozezi eforturile fn funcjie de importanta obiectului lor1.

A spune despre un autor ce opiniile sale sunt inadmisibile, pentru ce consecintele lor ar fi ridicole, este una dintre cele mai puternice obiectii ce pot fi prezentate in argumentare. A§a se face ce La Bruyere, in dialogurile sale despre chietism, ridiculizeaze aceaste doctrine aretand ce adepjii ei ar trebui se se opune atat datoriei caritetii, cat §i practicerii devotiunii, consecinte la care nici un crejtin nu ar putea subscrie2. Cand, in 1877, in Belgia, ministrul catolic al Justitiei decide se nu-i mai urmereasce in justitie, in ciuda legii penale care proteja libertatea elettorului, pe preotii care ii amenintau cu chinurile iadului pe enoriajii lor care ar vota pentru partidul liberal, tribunul Paul Janson il ridiculizeaze pe ministru: acesta din urme, punand la indoiale seriozitatea unor astfel de ameninteri, comitea ,,o adeverate erezie religioase"3.

Adesea, aceaste ridiculizare se obtine prin constructii savante bazate pe ceea ce ne streduim se criticem. A§a cum, in geometrie, rationamentul prin reducere la absurd incepe prin a presupune adeverate о propozitie A pentru a areta ce consecintele sale sunt contradictorii faje de ceea ce a fost de altfel consimjit ji a trece de aici la adeverul lui non-A, tot aja argumentarea cvasi logice, cea mai caracterizate de ridicol, va consta in a admite provizoriu о teze opuse celei pe care dorim se о aperem, in a

1 PLATON, Republica, cartea VI, 505 e. Pentru argumentarea prin duble ierarhie cf. al nostru § 76.

2 LA BRUYERE, Bibl. de la Pl6iade, Dialogues sur le quietisme. I, p. 532; V, p. 576.3 Paul JANSON, Discours parlementaires, vol. I, p. 19 (6 iunie 1877).

260 Teluiicile argumentativedezvolta consecintele acesteia, in a areta incompatibilitatea fate de ceea ce credem de altfel, ji a pretinde se trecem de aici la adeverul tezei pe care о sustinem. Este ceea ce incerca Whately atunci cand, intr-un pamflet anonim, incepea prin a admite ca fondat tipul de obiecjii invocate contra veracitejii Scripturii, extregea consecinjele ji sfSrjea prin a nega existenja lui Napoleon. Argumentarea care, ridiculizand procedeele criticii biblice, viza se

Argumentele ci'iisi logice 261

inspire incredere in textul Scripturii, nu a avut succesul sperat, dar a pSrut amuzantS1.

Asumarea provizorie prin care incepe acest gen de rationament se poate traduce printr-o figurS, ironia. Prin ironie „vrem sS facem sS se inJeleagS contrariul a ceea ce spunem"2. De ce acest subterfugiu? Pentru cS avem de-a face in realitate cu о argumentare indirectS. IatS in legSturS cu aceasta un frumos exemplu luat de la Demostene:

FrumoasS recompensS au primit oretanii fiindcS s-au increzut in prietenia lui Filip §i 1-au alungat pe Eufraios! FrumoasS recompensS a primit §i poporul din Eretria fiindcS a indepSrtat pe ambasadorii vo$tri §i s-au dat pe niana tiranului Cleitarhos! Acum eretrienii indurS sclavia sub lovituri de bici §i sunt r3pu$i!3

Ironia este educativS4 pentru cS, dacS poporul din Oreos §i eretrienii nu mai pot face nimic, poporul Atenei, in ceea ce-1 prive§te, mai poate incS alege. SS ne amintim in legSturS cu aceasta emojia cauzatS in Belgia, in 1950, de un discurs in care Paul Reynaud vorbise despre „neutralitatea care i-а reujit atat de bine Belgiei in douS reprize"5. Oratorul a declarat cS nu dorise sS critice Belgia, ci sS arate cS neutralitatea nu era о garantie, adicS el admitea cS, in ceea ce prive§te Belgia, fusese о constrangere materials sau psihologicS in favoarea neutralitStii, pSstrand ridicolul pentru auditorii sSi francezi incS liberi sS decidS.

Ironia presupune intotdeauna cuno§tinte complementare pe tema faptelor, a normelor. In exemplul citat de Dumarsais: „Ей о

1 Cf. R. D. D. WHATELY, Elements of Rhetoric, Part. I, cap. Ill, § 6, notS, p. 100.2 DUMARSAIS, Des Tropes, p. 1Э1.3 DEMOSTENE, Discursuri: Filipica a treia, § 66. (Ed. rom.: In: Pagitti alese din oratorii greci, Buc., Ed. pentru LiteraturS, 1969, pp 144-145.),4 Pentru rolul sSu in dialogul platonician,

cf. R. SCHAERER, Le m£canisme de l'ironie dans ses rapports avec la dialectique, Rev. de

metaph. et de morale, iul. 1941.5 Cf. ziarul Le Soir din 3 iunie 1950.

262 Teluiicile argumentativedeclar deci, Quinaut este un Virgiliu"1, afirmatia ar fi incompatibilS cu normele admise §i bine cunoscute. Ironia nu poate fi deci utilizatS in cazurile in care ne indoim de opiniile oratorului. Aceasta ii da ironiei un caracter paradoxal: daca о folosim, este pentru ci este util sS argumentSm; dar pentru a о folosi este nevoie de un minimum de acord. Este ceea ce-l determine pe Baroja sa spun2 ci ironia are un caracter mai social decat umorul2. Acest aparent paradox nu este decat unui dintre aspectele, impins panS la extrema, ale oricSrei argumentari.

Ironia eSte cu atat mai eficace, cu c£t se adreseaza unui grup bine delimitat3. Este conceptia pe care ne-o facem despre convingerile unor medii, singura care ne da posibilitatea S3 ghicim daca anumite texte sunt sau nu ironice4.

Uzajul ironiei este posibil in toate situatiile argumentative. Totu§i, unele dintre ele par a incita in mod deosebit la ironie. Vayson de Pradenne constata ci, in controversele arheologice, apSrStorii autenticitatii se servesc copios de ironie: astfel, Th. Reinach descrie о societate de falsificatori, unde toate deciziile sunt luate cu majoritate de voturi, societate care ar fi fabricanta tiarei lui Saitapharnes5. Este de inteles ca ironia sa fie mai ales procedeul apararii intrucat, pentru a fi inteleasa, ea cere о cunoajtere prealabila a pozitiilor oratorului; or, acestea au fost evidentiate de atac.

Daca este adevarat ca ridicolul joaca, in argumentare, un rol analog celui al absurdului in demonstrate, totu§i - ji aceasta este dovada ca argumentarea nu este niciodata constrangatoare - putem cadea in ridicol, plasandu-ne cu totul in opozitie cu о

15 BOILEAU, Satire IX, citat de DUMARSAIS, Des Tropes,

p. 132.2 Pi'o BAROJA, La caverna del humorismo, p. 96.

3 Cf. AUERBACH, Mimesis, pp. 213-214, excelenta analiza a unui pasaj ironic din Boccaccio.4 Spre exemplu, scrisoarea lui Jdanov catre Stalin, in J. HUXLEY, Soviet genetics and world science, pp. 230-234 (Post-scriptum II).



regula admisa in mod obi§nuit. Cel care cade in ridicol о sacrifica pe aceasta ji risca un blam din partea grupului. Dar acest sacrificiu poate sa nu fie decat provizoriu, daca grupul consimte fie sa admita exceptii, fie sa modifice regula.

Este nevoie de indrazneala pentru a infrunta ridicolul, de о anumita capacitate de a dep3§i anxietatea, dar nu este suficient pentru a reu§i: pentru a nu cadea in ridicol, este nevoie de un prestigiu suficient de mare §i nu suntem niciodata siguri ci el va fi astfel. Intr-adevSr, cSzand in ridicolul pe care il stSrne§te opozijia nejustificata la о norma admisS, ne angajam intreaga persoana, solidara cu acest act periculos, lansam о provocare, provocam о confruntare de valori cu final incert.

Cei care adopta un nume injurios ji iji fac о glorie din aceasta, cei care lanseaza о moda noua sau care refuza, ca Gandhi, sa se plieze pe obiceiurile Occidentului, cand se gasesc acolo, cei care adera la ni§te opinii sau adopta maniere de a se comporta ie§ite din comun vor inceta sa fie ridicoli cand vor fi imitaî intru totul. Prestigiul §efului se masoara in capacitatea sa de a impune reguli ce par ridicole §i de a le face admise de catre subordonati1. Pentru ca un enunt contrar opiniei admise in mod curent sa devina о teza care sa merite sa fie discutata, ar trebui sa se bucure de sprijinul unui filosof important2. Un prestigiu supraomenesc ar fi necesar pentru a ne opune faptelor sau ratiunii: de unde forta acelui credo quia absurdum. In mod normal argumentarea, lucrare a oamenilor, nu se opune decat la ceea ce nu este considerat obiectiv valabil. Opiniile despre care trateaza ea nu sunt absolut indiscutabile, autoritatile care le afirma sau le combat nu sunt cu totul inatacabile, iar solutiile care vor fi acceptate, in ultima instanta, nu sunt cunoscute dinainte.

Maniera cea mai frecventa de a combate о regula sau о norm3 admisa nu va consta doar intr-un conflict de forte, in faptul de a opune prestigiului de care se bucura regula pe acela al adversarilor acesteia. In mod normal, vom justifica aceasta opozitie, vom g3si motive pentru care in anumite circumstante, in situatii anume, regula ar trebui sa nu fie aplicata: ii vom restrange influenta ?i sensul, gratie unei argumentari adecvate, din care va

1 Cf. ISOCRATE, Discursuri: Busiris, § 26.2 ARISTOTEL, Topica, cartea I, cap. 2,104 b, 19-24.

264 Teluiicile argumentativerezulta о ruptura a legaturilor admise, о reorganizare a notiunilor. Vom examina indelung aceste procedee de argumentare in acea parte a tratatului nostru consacrata disocierilor.

§ 50. Identitate §i definitie in argumentare

Una dintre tehnicile esentiale ale argumentarii cvasi logice este identificarea diverselor elemente care constituie obiectul discursului. Orice uzaj de concepte, orice aplicare a unei clasificSri, orice recurgere la inductie implied о reducere a unor elemente la ceea ce este identic §i interjanjabil in ele; dar noi nu vom numi aceastS reducere eras/ logica decat atunci cand aceastS identificare de fiinje, de evenimente sau de concepte nu este considerate nici drept intru totul arbitrarS, nici evidenta, adicS atunci cand face sau poate face loc unei justificSri argumentative. Vom distinge, printre procedeele de identificare, pe acelea care tind catre о identitate complete ji pe altele care nu cer decat о identitate partialS a elementelor confruntate.

Procedeul cel mai caracteristic de identificare complete consta in utilizarea definitiilor. Acestea, cand nu fac parte dintr-un sistem formal, §i cand pretind totuji cS identifies definiens cu definiendum, vor fi considerate, de noi, drept argumentare cvasi logics. Nu putem admite cS aceste definijii ar putea fi fondate pe evidenta unor raporturi notionale pentru ci aceasta ar presupune claritatea perfects a tuturor termenilor confruntati.

Pentru ca о definitie sS nu ne sugereze aceastS identificare a termenilor pe care ea ii prezintS ca echivalenti, trebuie sS insiste pe distinctia lor, precum aceste definitii prin aproximare sau prin exempli- ficare in care i se cere in mod expres cititorului sS prezinte un efort de purificare sau de generalizare care sS-i permits sS strSbatS distanta care separS ceea ce este definit de mijloacele utilizate pentru a-1 defini.

Printre definitive care due la identificarea a ceea ce este definit cu ceea ce il definejte, vom distinge, impreunS cu Arne Naess1, urmStoa- rele patru tipuri:

1) definijiile normative, care aratS felul in care dorim ca un cuvant sS fie utilizat. AceastS normS poate rezulta dintr-un angajament individual, dintr-un ordin destinat altora, dintr-o regulS despre care se crede cS ar trebui sS fie urmatS de cStre toatS lumea;

1 Cf. A. NAESS, Interpretation and Preciseness, cap. IV.


2) definitiile descriptive, care arata care este sensul acordat unui cuvant intr-un anumit mediu la un anumit moment;

3) definitiile de condensare care indica elemente esentiale ale definifiei descriptive;

4) definitiile complexe care combine, in maniera variata, elemente ale celor trei tipuri precedente.

Aceste definitii diferite ar fi fie recomandari, fie ipoteze empirice privind sinonimia lui definiendum cu definiens.

Printre definitiile normative, doar cele care se prezinta ca regula obligatorie sunt susceptibile de a fi sustinute sau combatute datorita argumentarii; la fel stau lucrurile cu definitiile de condensare, despre care ne putem intreba in ce m3sura indicatiile pe care le furnizeaza sunt sau nu esentiale. Cat despre definable descriptive, ele se vor bucura, atata timp cat nu sunt contestate, de statutul de fapt.

Toate aceste definijii, §i posibilitahle argumentative pe care le furnizeaza, sunt inca necunoscute de majoritatea logicienilor а сЗгог gandire continua sa evolueze in cadrul dihotomiei clasice a definijiilor reale §i nominale, primele fiind tratate drept propozitii susceptibile de a fi adevarate sau false, celelalte ca fiind pur arbitrare.

lata un text caracteristic pentru J. St. Mill §i la care ar subscrie inc3 multi logicieni contemporani:

Asertiunile referitoare la semnificatia cuvintelor, printre care cele mai importante sunt definijiile, au locul lor, $i chiar unui indispensabil, in filozofie. Dar cum semnificatia cuvintelor este esentialmente arbitrarS, asertiunile din aceasta clas3 nu sunt susceptibile nici de a fi adevSrate, nici de a fi false §i, in consecinta, nici de susjinere, nici de respingere1.Mill opteazS pentru caracterul nominal, deci conventional ji

arbitrar, al definijiilor, care, prin chiar acest lucru, ar scSpa de orice dovada ca ?i de orice tentativa de refutare. Dar este intr-adevar aja? Daca este adevarat ca definitiile sunt arbitrare, in sensul ca ele nu se impun cu necesitate, trebuie oare sa consideram ca ele sunt arbitrare intr-un sens mult mai puternic,

1 J. ST. MILL, Uu sistem de logica deduction si inductwa, vol. I (cartea 11, cap. I, § 1), pp. 176-177.

266 Teluiicile argumentativecare ar pretinde ca nu ar fi motiv pentru a alege о definitie sau alta ?i c3 nu ar exista, deci, nici о posibilitate de a argumenta in favoarea lor? Or, nu numai c3 gSsim la Mill о serie de rationamente care tind s3 fac3 s3 prevaleze definitive sale despre cauza, despre interferentS, despre inductie, dar gSsim chiar, in lucrarea sa consacrata utilitarismului, о definitie a demonstratiei destul de ampia pentru a acoperi rationamente de acest tip1.

Ceea ce convinge de caracterul conventional al definitiilor este posibilitatea de a introduce cu totul in toate limbajele, chiar ji uzuale, simboluri noi. Dar, dac3 aceste semne noi sunt chemate pentru a indeplini total sau partial rolul de termeni vechi, caracterul arbitrar al definitiei lor este iluzoriu - chiar dac3 este vorba despre simboluri create ad hoc. El este §i mai iluzoriu dac3 definiens ji definienduni sunt amandouS imprumutate din limbajul uzual. Cand Keynes, in lucr3rile sale2, propune о serie de definitii tehnice3, acestea se pot indep3rta atat de mult de ideea pe care simtul comun §i-o face despre notiunile astfel definite, incat apar drept conventionale. Autorul le va modifica chiar de la о lucrare la alta4. Dar cand define§te pe de о parte beneficiul, pe de alta parte investitia, in a?a fel incat observatiile ?i analizele sale sa conduca la a arata ca egalitatea lor este mai importanta decat divergentele lor pasagere, interesul rationamentului s3u rezulta din aceea ca apropiem termenii definiti de el de notiuni uzuale, sau deja precizate de economijti, la clarificarea сЗгога contribuie analiza sa.

О teorie se poate pretinde pur conventional, ji poate dori s3 bazeze pe aceasta pretentie dreptul de a defini semnele dupa bunul s3u plac, dar, din momentul in care vizeaza о confruntare cu realul, din momentul in care ne propune sa о арПсЗт la situatii cunoscute anterior, problema identific3rii nojiunilor pe care le definejte ea cu cele din limbajul natural nu poate fi eludata.

1 Idem, Utilitarismul, p. 8.

2 J. M. KEYNES, A treatise on money, 1930; The general theory of employment interest and топеу, 1936.3 Care ar putea fi apropiate de no(iunea

carnapiana de „explicate"; cf. C. G. HEMPEL, Fundamentals of Concept Formation in Empirical Science; pp. 11-12.4 A se vedea, referitor la aceasta, The general theon/..., pp. 60-61.


Dificultatea pe care am c3utat s3 о evitam nu a putut fi decat transpus3 pe un alt plan. Aceasta este

Argumentele amsi logice 268

toata problema formalismului: sau acesta va furniza un sistem izolat, nu numai de aplicatiile sale, dar chiar ji de о gandire vie care trebuie sS-1 inteleagS §i sS-1 manuiascS, adicS sS-1 integreze in structuri mentale preexistente, sau va fi de interpretat §i va opera cu identified ce vor tine de argumentarea cvasi logicS. Chiar dacS aceste identified nu sunt contestate, intr-o anumita perioadS a evolutiei §tiintifice, ar fi periculos, pentru un progres ulterior al gandirii, sS le considerSm necesare §i sS le acordSm acest caracter de evidenJS pe care il dSm afirmajiilor pe care nu ne este permis sS le punem sub semnul intrebSrii. Acesta este unui dintre motivele adeziunii noastre la principiul revizibilitStii, sustinut cu atata vigoare de F. Gonseth1.

Caracterul argumentativ al definitiilor apare clar atunci cand ne aflSm in prezenta unor definitii variate ale unui aceluia§i termen dintr- o limbS naturals (sau chiar termeni considerati a fi echivalenti in diferite limbi naturale). Intr-adevSr, aceste definitii multiple constituie fie elemente succesive ale unei definitii descriptive - ?i atunci uti- lizatorul unui termen trebuie sS aleagS singur intre ele -, fie definitii descriptive opuse ji incomplete, definitii normative sau de condensare care sunt incompatibile. Unii autori, pentru a-ji u§ura sarcina §i uneori pentru a evita discutii inoportune, se vor multumi sS furnizeze nu conditiile suficiente §i necesare, ci doar conditiile suficiente de aplicare ale unui termen2; dar enunjul acestor condifii, ata§at de ceea ce se $tie de altfel despre termenul respectiv, constituie totu§i alegerea unei definitii.

Caracterul argumentativ al definitiilor se prezintS intotdeauna sub douS aspecte intim legate, dar pe care trebuie totu§i sS le deosebim pentru cS privesc douS faze ale rationamentului: definitiile pot fi justificate, valorizate, cu ajutorul unor argumente; ele sunt argumente ele insele. Justificarea lor se va putea face prin mijloacele cele mai diverse: unui va recurge la etimologie3, altul va propune substituirea unei

1 F. GONSETH, Dialectica, 6, pp. 123-124.2 Exemplu la MORRIS, Signs, Language and Behavior, p. 12.

3 -1 Cf. QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. II, cartea V, cap X, § 55, pp. 48-49; cf. J. PAULHAN, La preuve par I'etymologie.

Arguiiieiitele ci’asi logice 269

definitii prin conditii cu о definitie prin consecinte sau vice-versa1. Dar cei care argumenteaz3 in favoarea unei definitii vor dori cu totii ca aceasta s3 influenteze, printr-un aspect sau altul, uzajul notiunii pe care, f3r3 interventia lor, am fi fost inclinati s3 о adopt3m, §i mai ales relatiile notiunii cu ansamblul sistemului de gandire, aceasta totu§i f3r3 a ne face s3 uitam complet uzajele §i relatiile vechi. Or, la fel stau lucrurile cand definitia este data ca de la sine inteleas3 sau ca fiind impusa, precum definitia legala, §i cand ratiunile care militeaz3 in favoarea sa nu sunt explicitate. Uzajul notiunii pe care vrem s3 о modific3m este in general ceea ce se nume§te uzajul ei normal. Astfel meat definitia unei notiuni imprumutate din limbajul natural ridic3 implicit dificultatile inerente dublei definitii.

Cand, la inceputul Eticii sale, Spinoza define§te cauza de sine drept „acel ceva a c3rui esenta асорегЗ existenta, sau (sive) acel ceva a c3rui natur3 nu poate fi cunoscuta decat ca existenta"; cand define§te substanta ca „ceea ce este in sine §i este conceput prin sine, adica (hoc est) acel ceva al c3rui concept poate fi format f3r3 a avea nevoie de conceptul despre altceva"2, cuvintele sive §i hoc est afirm3 caracterul inter§anjabil a doua definitii diferite ale aceleia§i notiuni. De fapt, este vorba despre о identificare intre trei notiuni, cea de-a treia fiind fumizata prin uzajul termenului a§a cum era el in vigoare pe vremea lui Spinoza, in special la cartezieni. In mod normal, о astfel de identificare cere, dac3 nu о demonstrate, cel putin о argumentare pentru a face s3 fie admis3. Cand aceasta identificare este pur §i simplu afirmata, ne afl3m in cazul tipic al unui procedeu cvasi logic. Dar ceea ce face Spinoza in mod explicit, §i poate fi deci remarcat §i criticat chiar §i de un logician care nu s-ar lega decat de text, f3r3 a-1 confrunta cu folosirea uzuaia a nofiunilor, s-ar putea reg3si, cu un fel de a constata mai delicat, la tofi cei care definesc cuvintele limbajului intr-un fel care pare univoc, in timp ce cititorul nu se poate impiedica s3 identifice $i cuvantul astfel definit cu acela§i cuvant, a§a cum a stabilit tradijia lingvistic3.

Remarcile noastre tind s3 arate c3 uzajul argumentativ al definitiilor presupune posibilitatea unor definijii multiple, imprumutate din uzaj sau create de autor, intre care este 1 Cf. definipa miracolului la S. WEIL, L'enracinement, pp. 225 §i urm.2 SPINOZA, Etica, cartea I, def. I §i III.

270 Teluiicile argumentativeindispensabil s3 se fac3 о alegere. Ele агай, de asemenea, c3 termenii pu§i in relatie sunt ei in§i§i in interactiune constants, nu numai cu о multitudine de alti termeni din aceea§i limba sau din alte limbi care pot fi puse in raport cu prima, dar §i cu muljimea de alte definijii posibile ale aceluia§i termen. Aceste interactiuni nu pot fi eliminate §i sunt chiar, in general, esentiale pentru rezultatul rationamentelor. Totodata, alegerea fiind facuta, fie c3 este prezentata ca de la sine inteleasa, fie c3 este sustinuta de argumente, definitia utilizata este considerata expresie a unei identitati, ba chiar singura satisfacatoare in acest caz, iar termenii echivalentei, deta§ati intr-o oarecare m3sura de legaturile §i de arierplanul lor, sunt considered substituibili din punct de vedere logic: de aceea uzajul definitiei, pentru a face ca un rationament s3 avanseze, ni se pare a fi tipul insu§i de argumentare cvasi logica.

§ 51. Analiticitate, analiza §i tautologieО definitie fiind admis3, putem considera ca analitic3

egalitatea stabilita intre expresiile declarate sinonime; dar aceasta analiticitate va avea, in cunoa§tere, acela§i statut ca §i definitia de care depinde ea. Se vede imediat c3 dac3, prin judecata analitic3, afirmand egalitatea a dou3 expresii, dorim s3 concepem о judecata care s3 permita substituirea lor, de fiecare data, una cu cealalta, f3r3 ca valoarea de adev3r a propozitiilor in care apar aceste expresii s3 fie modificata, analiticitatea unei judecati nu poate fi afirmata in mod constant, f3r3 riscul erorii, decat intr-o limba in care nu mai apare amenintarea ca noi uzaje lingvistice s3 fie introduse, adic3, in definitiv, intr-un limbaj formalizat.

In ciuda acestor restrictii, asistam, mai ales in Marea Britanie, la dezvoltarea unei mi§c3ri filosofice initiate de G. Moore, pentru care analiza propozitiilor constituie sarcina principaia. J. Wisdom a putut distinge trei tipuri de analize: analiza materiaia, analiza formaia §i

271 TelinicHe nrgnnientafive

analiza filosofica1. Analizele materiale (ex.: „А este copilul lui B" inseamna сЗ „А este fiul sau fiica lui B") §i formala (ex.: Regele Frantei este chel" echivaleaz3 cu „exista un individ §i numai unui care este rege al Frantei §i care este chel") ar гЗшапе la un acela§i nivel al discursului, in timp ce analiza filosofica - pe care din acest motiv L. S. Stebbing о nume§te directionaia2 (ex.: „Padurea este foarte deasa" echivaleaz3 cu „copacii din aceasta regiune sunt foarte apropiati unui de celaialt") - s-ar tndrepta tntr-un anumlt sens; pentru Stebbing, ea ar conduce spre fapte fundamentale, pentru J. Wisdom, spre date senzoriale.

Distinctive stabilite de Wisdom ni se pare c3 presupun deja о atitudine filosofica. Trebuie, dimpotriv3, din punct de vedere argumentativ, s3 subliniem c3 orice analiz3 este directionaia, in sensul c3 ea opereaz3 intr-o anumita directie. Alegerea acesteia este determinata de c3utarea adeziunii interlocutorului. Intr-adev3r, in afar3 de tratatele de logica, nu se practica analiza f3r3 a-ti propune un scop precis3. Cand va fi vorba despre analiza tehnica conforma cu exigentele unei discipline, ea se va indrepta c3tre elementele pe care aceasta disciplina le consider fundamentale; о analiza nontehnic3 se va adapta auditoriului §i poate lua deci directiile cele mai variate, conform obiectelor de acord admise de acesta din urm3. A dori s3 impui auditoriului filosofic criterii de fapt sau de adev3r, pe care el ar trebui s3 le admita f3r3 discutie, inseamna deja s3 te bazezi pe о filozofie particular §i s3 rationezi in cadrele stabilite de ea4.

Orice analiza, in m3sura in care ea nu se prezinta ca pur conventional, poate fi considerata о argumentare cvasi logica, utilizand fie definitii, fie о procedura prin enumerare, care limiteaz3 exensiunea unui concept la elementele enumerate.

De aceea, in afara unui sistem formal, analiza nu poate fi

1 ]. WISDOM, Logical constructions, Mind, 1931 la 1933, §i A. H. S. COOMBE- TENNANT, Mr. Wisdom on philosophical Analysis, Mind, oct. 1936.2 L. S. STEBBING, The method of Analysis in metaphysics, Proceedings of the Aristotelian Society, vol. XXXIII, 1932-33.

3 Cf. K. BRITTON, Communication, p. 139.4 Cf. Discu(ia despre fapte §i adev3ruri din § 16.

272 Teluiicile argumentativeniciodata definitiv3, nici exhaustiva. Max Black ii repro§eaz3 pe drept lui Moore c3 nu indic3 nici о metoda de a realiza analizele pe care le preconizeaza, nici de a recunoa§te exactitatea lor1, in realitate, aceasta exactitate nu ar putea nici тЗсаг fi postulata, dac3 pretindem ca reproducem sensul notiunilor unui limbaj natural.

Daca analiza ar рЗгеа indiscutabila, garantata in intregime, nu i-am putea repro§a c3 nu ne inva(3 nimic nou? Orice argumentare cvasi logica, c3reia i se recunoa§te caracterul evident §i chiar necesar, risca astfel ca, in loc s3 fie criticata drept slaba §i neconcludenta, s3 fie atacata ca lipsita total de interes, pentru c3 nu ne invata nimic nou: о astfel de afirmatie va fi calificata drept tautologie, pentru c3 rezulta din sensul insu§i al termenilor utilizati.

Iata un text de Nogaro, care ilustreaz3 acest procedeu:Timp indelungat clasicii au afirmat ей deprecierea, sau

scflderea valorii monedei, provoaca cre§terea prepjrilor, firi a fi atenji la faptul ей sc3derea valorii monedei (in raport cu mflrfurile) §i cre^terea preturilor sunt dou3 expresii inversate ale unui aceluiaî fenomen $i ей avem aici, in consecin|a, nu о relatie de la cauza la efect, ci о tautologies

Acuzatia de tautologie inseamna a prezenta о afirmatie ca rezultat al unei definijii, al unei conventii pur lingvistice §i nu ne invata nimic despre leg3turile empirice pe care le poate avea un fenomen cu altele §i pentru studierea сЗгога о cercetare experimentala ar fi indispensabiia. Ea presupune c3 definiJiile sunt arbitrare, lipsite de interes §tiintific §i independente de experienta. Dar, in m3sura in care lucrurile nu stau astfel, in care definitiile sunt legate de о teorie care poate aduce puncte de vedere originale, acuzatia de tautologie i§i pierde din greutate. lntr-atat incat Britton asimileaz3 legea naturaia cu tautologia. El da exemplul unui metal necunoscut, recent definit cu ajutorul unor teste care permit decelarea prezentei lui; ulterior, este izolat §i i se determina punctul de fuziune; noua proprietate este incorporata in definitie §i cap3t3 aici о importanta primordial: „Marea descoperire, serie Britton, a devenit о simpia tautologie"2.

1 Max BLACK, Philosophical Analysis, Introduction.2 K. BRITTON, Communication, p. 179.


Odata devenita tautologie, afirmatia se integreaz3 intr-un sistem deductiv, poate fi considerata drept analitica §i necesara §i nu mai pare a fi legata de riscurile unei generaliz3ri empirice.

A§a se face сЗ о calificare de tautologie, aplicata unei propozijii, о izoleaz3 pe aceasta de contextul care a permis elaborarea notiunilor pe care se sprijin3. Cand acestea din urm3 sunt integrate in gandirea vie care a permis elaborarea lor, se constata c3 ele nu se caracterizeaz3 nici prin necesitatea proprie unui sistem formalizat, nici prin trivialitatea de care sunt acuzate intr-o discutie nonformala, ci c3 statutul lor este legat de cel al definitiilor care le servesc drept fundament.

Atunci cand, intr-o discutie nonformaia, tautologia pare evidenta §i voita, ca in expresiile de tipul „un ban este un ban", „copiii sunt copii", ea va trebui s3 fie considerata о figur3. Se utilizeaz3 atunci о identitate formaia intre doi termeni care nu pot fi identici dac3 enuntul trebuie s3 aib3 un oarecare interes. Interpretarea figurii, pe саге о vom numi tautologie aparenta, cere deci un minimum de bun3vointa din partea auditoriului.

Aceste enunturi au suscitat de mult timp atentia teoreticienilor stilului. V3zand c3 cei doi termeni trebuiau s3 aiba о semnificatie diferita, ei au f3cut din aceste tautologii cazuri particulare ale altor figuri: conform lui Vico, in figura numita ploca („Ah! Corydon, Corydon") acela§i termen este folosit pentru a semnifica persoana §i pentru a semnifica comportamentul (sau lucrul §i proprietatile sale)1; in opinia lui Dumarsais in ,,un tat3 este intotdeauna un tat3" cel de-al doilea termen este un substantiv luat ca adjectiv2; dup3 Baron, este о silepsa oratorica, unui dintre cuvinte fiind la sensul propriu, celaialt la figurat3.

Mai pufin preocupaji de figuri, modernii analizeaz3 acest gen de expresii in funcfie de preocup3rile lor. Printre remarcile cele mai interesante, s3 le cit3m pe cele ale lui Morris care subliniaz3 distincjia dintre mod formal §i functie de evaluare4, pe cele ale lui Hayakawa pentru care este о maniera de a impune

1 VICO, Delle instituzioni oratorie, p. 142.

2 DUMARSAIS, Des Tropes, p. 137.3 BARON, De la Rhetorique, p. 337.4 Ch. MORRIS, Signs, Language and Behavior, p. 171.

274 Teluiicile argumentativedirective de clasificare1 §i, in sfar§it, pe cele ale lui J. Paulhan, care a perceput foarte bine valoarea argumentativa a unor astfel de expresii, dar ar vedea aici fara dificultate un paradox al rajiunii2.

Aceste propozijii, pentru c3 sunt tautologice, incita la distinctia intre termeni. Dar ar fi fals s3 credem c3 sensul exact al acestora este fixat dinainte sau, mai ales, c3 relajia dintre termeni este intotdeauna aceea§i. Formula de identitate ne pune pe calea unei diferente, dar nu specifica pe ce trebuie s3 ne fix3m atentia. Ea nu este decat о maniera formaia a procedeului care consta in a valorize ceva in mod pozitiv sau negativ printr-un pleonasm, de care Les Ana de Madame Apreimmt ne da un frumos exemplu:

Cand v3d tot ceea ce vad, gandesc ceea ce gandesc3.

Aici, ca in repetitie, cel de-al doilea enunt al termenului este cel care poarta valoarea4.

S3 not3m c3 obligatia de a diferentia termenii, in loc s3 арагЗ din preocuparea de a da un sens unei tautologii care exprima о identitate, poate арЗгеа dintr-o alta figura cvasi logica, bazata pe negarea unui termen prin el insu$i, deci pe о contradictie: „Un ban nu este un ban" poate juca acela§i rol ca ,,un ban este un ban". Identitatea contradictoriilor inseamna a pune pe acela§i plan, spre exemplu, celebra maxima a lui Heraclit:

Nimeni nu se scalda de dou3 ori in acela;i rau5.Tautologiile §i contradictiile au un aspect cvasi logic pentru

c3, la prima vedere, termenii sunt tratati ca fiind univoci, ca fiind susceptibili de a se identifica, de a se exclude. Dar, dup3 interpretare, apar diferentele.Acestea pot fi cunoscute inaintea argumentarii. In antanaclaza nu mai este vorba decat de о folosire a omonimiei:

1 S. I. HAYAKAWA, Language in Thought and Action, pp. 213-214.2 J. PAULHAN, Entretien sur des fails divers, p. 145.3 M. JOUHANDEAU, Les Ana de Madame Apremont, p. 61.

4 Cf. § 42: Figurile alegerii, ale prezenjei §i ale comuniunii.5h V. mai departe § 94: Enunjuri care incita la disociere.

Argumentele cvasi logice 275S3 fiu iubit imi este scump cu conditia sa nu coste scump1.

Aici cunoa§terea uzajelor lingvistice furnizeaza imediat solujia. Dar in tautologiile de identitate diferenta nu este in general fixata. Urmand f3ra indoiaia modele deja cunoscute, putem сгеа о mare varietate de diferentieri §i putem stabili intre termeni о mare varietate de relatii.

Dac3 unele dintre aceste identitati pot juca rolul de maxime („о femeie este о femeie" poate fi о maniera de a afirma сЗ о femeie trebuie s3 se comporte ca о femeie), ele nu-$i dobandesc semnificajia argumen- tativ3 decat atunci cand sunt aplicate la о situatie concreta, singura care da acestor nofiuni semnificatia particular3 adecvata.

§ 52. Regula de justitieArgumentele pe care le vom analiza in acest paragraf §i in

urm3- torul se refera nu la о reducere completa la identitatea elementelor care sunt confruntate unele cu altele, ci la о reducere partiaia care s3 permita tratarea lor ca inter§anjabile dintr-un anumit punct de vedere.

Regula de justitie cere aplicarea unui tratament identic unor fiinte sau unor situatii care sunt integrate unei aceleia§i categorii. Rationali- tatea acestei reguli §i validitatea care i se recunoa§te se leag3 de principiul de inertie, din care rezulta mai ales importanta acordata prece- dentului2.

Pentru ca regula de justice s3 constituie fundamentul unei demonstrafii riguroase, obiectele la care se aplic3 ea ar fi trebuit s3 fie identice, adic3 complet inter§anjabile. Dar, de fapt, nu este niciodata a§a. Aceste obiecte difera intotdeauna printr-un aspect, iar marea problema, cea care suscita majoritatea controverselor, este de a decide dac3 diferentele constatate sunt sau nu neglijabile sau, in alfi termeni, dac3 obiectele nu difera prin caracterele considerate esenjiale, adic3 singurele de care trebuie s3 se tin3 cont in administrarea justitiei. Regula de justitie recunoa§te valoarea argumentative a faptului c3 unui dintre noi a numit justitia formale, conform c3reia „indivizii dintr-o aceea§i

1 VICO, Delle instituzioni oratorie, p. 142.2 Cf. § 27: Acorduri proprii fiecSrei discupi.

276 Teluiicile argumentativecategorie esentiale trebuie s3 fie tratati in acela§i fel"1. Justitia formale nu precizeaze nici cand doue obiecte fac parte dintr-o aceea§i categorie esenjiale, nici care este tratamentul care trebuie se li se acorde. De fapt, in orice situajie concrete, о clasificare prealabile a obiectelor §i existenta unor precedente referitoare la modul de a le trata vor fi indispensabile. Regula de justitie va furniza baza care se permite trecerea de la cazuri anterioare la cazuri viitoare, ea este cea care va permite prezentarea utilizerii precedentului sub forma unei argumen- teri cvasi logice.

late un exemplu de utilizare a regulii de justijie in argumentare; il luem de la Demostene:

Oare ei ar pretinde ce un tratat este valabil, dace e potrivnic cet3[ii noastre, in timp ce, dace ne aduce siguranje, ei ar refuza se-1 recunoasce? Vi se pare drept?

Hm? Dace ceva din ceea ce am jurat este favorabil dujmanilor no$tri, dar deunetor nou3, ei ii vor afirma validitatea; iar dace, dimpo- trive, exist3 acolo о stipulare in acela§i timp juste ;i avantajoase pentru noi, dar defavorabile lor, ei se cred obligati se о combate neincetat!2

Dac3 nici atenienii, nici adversarii lor nu se bucur5 de о situatie privilegiatS, regula de justitie cere ca comportamentul unora §i al altora, ca p3rti intr-o conventie, s3 nu fie diferit. Apelarea la aceaste reguie prezinte un aspect de rationalitate indubitabil. Cand se afirm3 coerenta unei conduite, se va face aproape mereu aluzie la respectarea regulii de justitie.

Aceasta presupune identificarea parjiaie a indivizilor prin inserarea lor intr-o categorie §i aplicarea tratamentului prev3zut pentru membrii acestei categorii. Or, la fiecare dintre aceste puncte s-ar putea referi critica §i ar putea s3 impiedice caracterul constrang3tor al concluziei.

1 Ch. PERELMAN, De la justice, p. 27.2 DEMOSTENE, Discursuri: Despre tratatul cu Alexandra, § 18.


intregul roman al lui Virgil Gheorghiu, Ora 25, este un protest impotriva mecanicizarii oamenilor, impotriva dezindividualizarii acestora prin inserarea lor in categorii administrative, lata un pasaj in care umorul lui macabru se revolta impotriva unei astfel de reduced:

Aceste fractiuni de oameni, care nu au decat p3rti de trupuri, primesc acelea§i portii de mancare ca prizonierii intregi. Este о mare nedreptate. Propun ca acestor prizonieri s3 li se dea mancare proportional cu ЬисЗ(Пе de corp pe care le mai poseda1.Pentru a ar3ta caracterul arbitrar al tuturor clasific3rilor

administrative, autorul introduce о sugestie bufon3, propune s3 se introduca un element oribil, mutilarea; el incearca astfel s3 ridiculizeze clasifi- c3rile stabilite care nu-i trateaz3 pe oameni ca indivizi, conform unui spirit de milostenie §i de dragoste, ci ca pe membri inter$anjabili ai unei clase.

Cealalta critica, cea care prive§te maniera de a utiliza regula de justitie, se poate ilustra plecand de la rationamentul prin care Locke spera s3-i invite pe concetatenii lui la mai multa toleranta:

Nici un om nu se plange de proasta administrare a afacerilor vecinului s3u. Nici un om nu se irita impotriva altuia pentru о eroare comisa cand i§i seam3n3 campul sau cand 15i c3s3tore$te fiica. Nimeni nu-1 pedepse$te pe un risipitor care-$i consuma averea in taverne... Dar daca vreun om nu frecventeaza Biserica, daca nu-§i adapteaz3 acolo perfect conduita la ceremoniile obi$nuite sau daca nu-$i aduce copiii s3 fie inijiaji in misterele sacre ale vreunei congregajii, aceasta da imediat na$tere unui scandal2.Locke ar dori s3 fie aplicata aceea§i regula pentru treburile

religioase ca §i pentru cele civile §i se serve§te de toleranta obi§nuit3, in epoca sa, in ceea ce le prive§te pe acestea din urm3, pentru a incita la aceea§i toleranja in chestiuni religioase. Dar ast3zi s-ar ezita in faja asimilarii acestor situajii diferite, de teama ca ea s3 nu conduc3 la о intervenfie a statului in probleme de

1 C. Virgil GHEORGHIU, La vingt-cinquiime heure, p. 274. (Ed. rom.: Ora 25, Editura Gramar, Bucure$ti, 2004, p. 194; n.t.)

2 LOCKE, The second treatise of civil government and A letter concerning toleration, p. 136.

278 Tehnicile nr gun ten tn t ive

conjtiinja, analoge dirijismului care caracterizeaz3 mai multe sectoare ale vietii economice. Aplicarea regulii de justifie, ca urmare a unei asimilari prealabile a dou3 tipuri de situatii, poate duce la rezultate foarte diferite de cele dorite. Regula, pur formala, presupune, pentru aplicarea ei, о sprijinire in concret, legata de opinii §i de acorduri rareori indiscutabile.

§ 53. Argumentele reciprocitatiiArgumentele reciprocitatii incearca sa aplice acela§i

tratament ladoua situatii care sunt una pandantul celeilalte. Identificarea situatiilor,necesara pentru ca regula de justitie s3 fie aplicabila, este aici indirecta,in sensul c3 ea reclama interventia notiunii de simetrie./ /

О relatie este simetric3, in logica formala, cand converse ei este identica, adic3 atunci cand aceea§i relatie poate fi afirmata intre b §i a ca intre a §i b. Ordinea antecedentului §i a consecventului poate fi deci inversata.

Argumentele reciprocitatii realizeaz3 asimilarea unor situatii considerand c3 anumite relatii sunt simetrice. Aceasta interventie a simetriei introduce in mod evident dificultati particulare in aplicarea regulii de justitie. Dar, de altfel, simetria faciliteaz3 identificarea intre acte, intre evenimente, intre indivizi, pentru c3 ea pune accentul pe un anumit aspect care pare a se impune chiar pe motivul simetriei evidentiate. Acest aspect este astfel prezentat ca esential.

Printre exemplele de argumente pe care Aristotel le considera deja ca provenind din „relatiile reciproce", il g3sim pe cel al publicanului Diomedon spunand despre impozite:Intr-adevSr, dac3 nici pentru voi nu este ruînos cumparatul, nici

pentru noi vandutul1.Quintilian d3 ca exemplu de acela§i tip propozitii „саге se

1 ARISTOTEL, Retorica, cartea II, cap. 23, 1397л. (Ed. rom.: Editura

IR1,Bucurejti, 2004, p. 269; n.t.)


confir- m3 reciproc":Ceea ce este demn s3 inveti de la aljii, este demn §i s3 inveti pe

altii1.Printr-un rationament de aceea$i natura, La Bruyere ii

condamnS pe cre$tinii care asista la spectacole, intrucat actorii sunt excomunicaji tocmai pentru c3 dau aceste spectacole1.

Aceste argumente ale reciprocitatii, bazate pe raporturile dintre antecedentul §i consecventul unei relatii, par a fi, mai mult decat orice alte argumente cvasi logice, in acela$i timp formale §i fondate pe natura lucrurilor. Simetria este presupusa cel mai adesea prin ins3$i calificarea situatiilor.

Aceasta influenta a calificSrii este evidenta in anumite argumente in care ea este singura care impune simetria invocata, precum acest argument al lui Rousseau:

Dac3 nu e mam3, nu e copil. Intre ei sunt indatoriri reciproce; dac3 о

parte nu le indepline§te, §i cealalta le va da uitarii2.

Argumentele reciprocitatii pot fi, de asemenea, rezultatul transpunerii punctelor de vedere, transpunere care permite recunoa§terea, prin intermediul simetriei lor, a identitatii unor anumite situatii.

Posibilitatea de a efectua astfel de transpuneri este considerata de Piaget §i, dup3 el, de unii psihiatri drept una din aptitudinile umane primordiale3. Ea permite relativizarea situatiilor care fusesera considerate pan3 atunci privilegiate, dac3 nu unice. Intrucat noi g3sim ciudate obiceiurile persanilor, ace$tia din urma nu ar trebui s3 se mire de ale noastre? Obiceiurile ridicole din t3ri utopice, descrise cu complezenta, ne determina s3 reflectam asupra acelora dintre uzajele noastre care le seam3na §i s3 le consider3m tot atat de ridicole.

1 LA BRUYERE, Caracterele, 21, p. 432. (Ed. rom.: Editura pentru Literatur3, Bucure§ti, 1968, Despre cateva uzanfe, p. 228; n.t.)

2 ROUSSEAU, Emile, p. 18. (Ed. rom.: Moldova, Ia$i, 1998, 54, p. 42; n.t.)

3 J. PIAGET, Le jugenienl et le raisonnement chez I'enfant, pp. 252 $i urm.; La causalile physique chez Venfant, pp. 278-280; cf. Ch. ODIER, Les deux sources, consdenle et inconsciente, de la vie morale, pp. 263-268.

280 Tehnicile nr gun ten tn t ive

S3 notam c3, sub aparenta de a face dreptate punctului de vedere al celuilalt, aceste argumente adopta adesea punctul de vedere al unui terj, in raport cu care s-ar stabili simetria; intervenjia acestui terf este cea care permite eliminarea unor factori, precum prestigiul unuia dintre interesati, capabili sS falsifice simetria.

Adesea о transpunere, care face sS fie reluatS simetria (puneti-v3 in locul ei!), serve§te drept baz3 pentru ceea ce se considers a fi о aplicatie intemeiatS de regula de justitie: cel care a fost generos cand era bogat, milostiv cand era puternic va fi, se pare, in drept sS apeleze la generozitate §i la milostenie, cand norocul 1-a pSrSsit1.

Unele reguli morale se stabilesc in functie de simetrie: Isocrate ii lauds pe atenieni pentru cS:

Ei aveau fata de cei slabi acelea$i sentimente pe care le pretindeau pentru ei in$i$i de la cei putemici2.Preceptele de morals umanista, fie cS este vorba despre

enunjuri iudeo-cre§tine („Nu fa altuia ceea ce nu ai vrea s3 ti se fac3 tie") sau de imperativul categoric al lui Kant („Actioneaza in a§a fel incat maxima vointei tale sS valoreze intotdeauna §i ca principiu al unei legislatii universale"), presupun cS nici individul, nici regulile sale de actiune nu se pot a§tepta la о situatie privilegiatS §i cS, dimpotrivS, el este guvernat de un principiu de reciprocitate, care pare rational, pentru cS este cvasi logic.

Acest principiu de reciprocitate, intemeiat pe о simetrie de situatii, poate servi drept argument, chiar §i atunci cand situatia la care ne referim nu este prezent a ta decat ca ipoteza. A§a se face c3 Demostene, cand ii incita pe atenieni la actiune contra lui Filip, i§i imagineazS ceea ce Filip ar fi intreprins impotriva acestora dacS ar fi fost in locul lor:

(...) Apoi nu v3 nav3le§te oare sangele in obraz dac3

1 Cf. Retorica pentru Herennius, cartea II, § 25.

2 ISOCRATE, Discursuri: Panegiricul Ateuei, § 81. (Ed. rom.: In: Pagini alese din oralorii greci, Ed. Pentru

Literature, Buc., 1969, vol. I. Trad. Andrei Marin; n.t.)


voi nu veti indrSzni, cand vi se ofer3 о ocazie prielnica, s3 face(i lui Filip tot r3ul pe care ni 1-ar pricinui §i el indatS ce ar fi in stare?1

In alta parte, el cere atenienilor s3 ia in considerare ipoteza in care, Eschin fiind cel care acuzS, iar Filip judecStorul, el, Demostene, s-ar

1 DEMOSTENE: t.l, Premiere Olynthienne, § 24.


comporta precum Eschin §i 1-ar judeca pe Eschin a§a cum ar fi fost el insu$i judecat de Filip1.

Portretul diplomatului schitat de La Bruyere, al c3rui obiectiv ar fi intotdeauna in$elatoria, corespunde unei viziuni destul de obi§nuite. Dar $mecheriile descrise cu Ingaduinta nu sunt decat moduri de a se servi de simetrii de situajie; sarcina diplomatului este de a-§i atinge scopurile din bune motive: argumentul reciprocitatii, dac3 nu este intotdeauna exprimat, este unui dintre pivotii unei diplomafii care se exercita de la egal la egal; or, tocmai acestui caz ideal ii corespunde descrierea clasica a lui La Bruyere2.

Uneori, identificarea unor situatii rezulta din aceea c3 dou3 acte, de§i distincte, au contribuit la un acela$i efect:

,,Eu, am acuzat, voi afi condamnat" este о replica celebra a luiDomitius Afer3.

Dou3 conduite complementare, in sensul c3 ele constituie amandoua о conditie necesar3 realiz3rii unui anumit efect, pot ocaziona utilizarea argumentului simetriei. Un exemplu de astfel de mod de a argumenta se g3se§te in demersul ministrului Statelor Unite la Haga, in trecere prin Bruxelles in timpul primelor s3pt3mani ale revolutiei de la 1830, cu scopul de a obtine, de la guvernul belgian, exportul m3rfurilor apartinand tarilor neutre §i depozitate la Anvers. Pentru a fi eficienta, aceasta autorizatie ar fi trebuit s3 fie acordata §i de regele Olandei. De aici argumentarea diplomatului american care le spune belgienilor: ,,Dac3 voi dati autorizatia iar regele Olandei о refuza, ce prestigiu moral ar rezulta de aici pentru voi! Iar dac3 voi refuzati autorizatia, iar regele Olandei о acorda, ce prestigiu va rezulta pentru el din aceasta!"4.

1 DEMOSTENE, Asupra amhasadei necredincioase, § 214.

2 LA BRUYERE, Caracterele, Despre suveran sau despre carmuire, 12, pp. 295 $i urm. (Ed. rom.: Editura pentru literatura, Buc., 1968, pp. 16-21; n.t.)

3 QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. II, cartea V, cap. X, § 79. (Ed. rom.: Minerva,Bucure§ti, 1974, p. 57; n.t.)

4 Conform scrisorii ministrului W. P. Preble


Argumentarea cvasi logica devine posibila cu condijia s3 se uite tot ceea ce diferentiaz3 situatiile §i s3 fie reduse la ceea ce le face simetrice.

Unele argumentari cvasi logice pot utiliza un alt tip de simetrie rezultand din aceea c3 dou3 actiuni, dou3 conduite, dou3 evenimente sunt prezentate ca fiind unui inversul celuilalt. Conchidem de aici c3 ceea ce se aplic3 unuia - mijloace necesare pentru a-1 realiza, evaluare, natura evenimentului - se aplic3 §i celuilalt.

lata un pasaj din Pro Oppio, citat de Quintilian:Pe cei ce nu i-а putut aduce, f3r3 voia lor, in provincie,

cum i-a putut refine acolo fara voia lor?1

Panseul cunoscut al lui Pascal:Pujine lucruri ne consoleaza pentru c3 putine ne

mahnesc2

i§i trage forta din chiar persuasiunea acestei simetrii.In acela§i fel Calvin, plecand de la dogma mantuirii speciei

umane prin moartea lui Iisus Hristos, g3se$te in ea un argument care ii permite s3 precizeze forta dogmei p3catului originar, c3ruia sacrificiul lui Iisus trebuia s3-i combata efectele:

Ce prostii spun ins3 pelagienii in legatura cu aceasta problema? Ca p3catul lui Adam s-a propagat prin imitare? Oare atunci dreptatea lui Cristos ne sluje$te doar ca exemplu care ne-a fost pus inainte pentru a-1 imita? Cine poate s3 sufere un astfel de sacrilegiu! Dac3 ins3 este mai presus de

cStre Martin van Buren, secretar destat, din 16 nov. 1830, reprodusa in Sophie PERELMAN, Introduction aux

1 QUINTILIAN, vol. II, cartea V, cap. X, § 76. (Ed. rom.: Arta oratorica, Minerva,Bucure§ti, 1974, p. 56; n.t.)

2 PASCAL, Bibl. de la P16iade, 175 (25), p. 869 (136 ed. Brunschvicg). (Ed. rom.: Aion, Oradea, 1998, p. 208; n.t.)1 CALVIN, Institution de la religion chr etienne, cart. II, cap. I, § 6. (Ed. rom.: Inva- tatura religiei creatine, Cartea Cre§tin3, Oradea, 2003, pp. 354-355; n.t.)

284 Telniicile argumentative

orice controversa faptul c3 dreptatea lui Cristos, $i prin ea viata Lui, sunt ale noastre prin comunicare, decurge imediat de aici c3 ambele au fost pierdute in Adam doar pentru a fi redobfindite in Cristos $i c3 pacatul §i moartea s-au strecurat prin Adam doar ca sa fie abolite prin Cristos-1.Un anurnit uzaj al argumentului redprocitatii, pentru c3 el

duce la incompatibilitati, obliga la a reconsidera situatia in ansamblul ei. Pascal ne va incita la aceasta, in legatura cu iezuitii:

Dumneata te straduie§ti s3 le fii favorabil, arStand c3 ei detin ideile lor de la acei pateri care se conformeaza principiilor evanghelice §i c3 ceilalti le sunt opu$i; $i de aici tragi concluzia c3 acele idei, largi, nu aparjin intregii Societafi. Sunt de acord, c3ci dac3 ar fi a$a, ei n-ar tolera pe cele care sunt atat de contrare. Dar, deoarece au §i pe unii partizani ai unei doctrine atat de libere, trebuie s3 admiji c3 spiritul Societati nu este cel al severitafii creatine; c3ci dac3 ar fi a§a, n-ar tolera pe cei care sunt atat de opuji1.Majoritatea exemplelor pe care anticii ni le dau despre

argumentarea prin contrarii conduc la о generalizare care porne§te de la о situatie particulars §i pretinde sS se aplice acela§i tratament situajiei simetrice:

Dac3, intr-adevar, nu este drept a se ajunge la manie impotriva celor care au f3cut un r3u, nevoit, nici nu se cuvine a fi indatorat celui care are bunSvointa, daca acei cineva face vreun bine fiindcS este constrans2.GSsim un argument analog intr-un tratat din secolul al

XVIII-lea:Cum se poate susjine ci, pe baza unei probe

satisfScStoare, Judec3- torul trebuie s3-l condamne pe cel nevinovat c3ruia in sinea lui i-ar cunoa§te nevinovajia; §i ci, in absenja unor probe satisfacatoare, el nu trebuie s3-l absolve pe Vinovat, cand chiar ji in forul lui interior ar avea cuno§tinta de crima acestuia3?

1 PASCAL, Scrisori provinciate, Scrisoarea a V-a, p. 473. (Ed. rom.: Mondero, Bucure§ti, 1998, p. 76; n.t.)2 ARISTOTEL, Retorica, II, cap. 23, 1397 a,. (Ed. Rom.: Editura IRI, Bucurejti, 2004, p. 267; n.t.)

3 GIBERT, Jugements lies savants surles auteurs qui out traite de la


Uzajul argumentului reciprocitStii stS la baza unei generalizSri frecvente in filozofie, ca aceea care afirmS cS tot ce se na§te piere, trecSnd astfel de la na$terea unei fiinfe la contingenta ei1. Montaigne extrage de aici о lecjie de moralS:

Este о nebunie la fel de mare s3 plSngem ci nu vom mai tr3i de acum intr-o suta de ani,' ca $i s3 plangem ci nu tr3iam acum о suta de ani2.Aceasta lecjie este ea valabila? Avem aici un abuz de

argument de simetrie? Care sunt limitele dincolo de care aplicarea acestui argument devine inadmisibiia? Ne putem da seama cu claritate de transgresarea lor cand uzajul acestui argument produce un efect comic, lata una dintre rarele intamplari care au provocat, se pare, rasul lui Kant:

La Surat, un englez deschide о sticla de bere englezeasca, care face spum3 din abundenta. Un indian, mirandu-se, este intrebat ce g3se$te atat de ciudat in asta. „Ce m3 uime§te nu este atat faptul c3 treaba aia iese din sticla, r3spunde b3§tina§ul, ci c3 voi ati putut-o face s3 intre acolo"3.Aceasta intamplare comica aminte§te de pasajul din Pro

Oppio citat mai sus; ea pare a fi caricatura lui.

Laurence Sterne exploateaza intr-o maniera con§tient3 acest filon, comicul de argumentare, intr-un pasaj din al s3u Tristram Shandy:

- Dar cui i-а trecut vreodata prin cap, strig3 Kysarcius, s3 se culce cu bunic3-sa?

RJietorique, vol. Ill,p. 154.

1 Cf. QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. II,carteaV,cap.X, § 79 ?i

ARISTOTEL,Retorica, II, cap. 23, 1399 b, entimema XVII.

Cf.§48:Tehnici carevizeaz3

prezentarea tezelor drept compatibile sau incompatibile.

2 MONTAIGNE, Eseuri, cartea I, cap. XX., p. 105.31 Citat dup3 Ch. LALO, Esthetique du lire, p. 159.


- Tan3rul gentleman, r3spunse Yorick, despre care vorbe§te Selden, care nu numai c3 s-a gandit la asta, dar §i-a justificat intenjiunea faJ3 de taic3-s3u, prin argumentul luat din legea talionului: ,,Dac3 te culci, domnule, cu maic3-mea, spunea baiatul, de ce nu m-a§ culca $i eu cu a dumitale?" Acesta este un arginnentum commune, adaose Yorick-1.Argumentele reciprocitatii, cum vedem in aceste exemple

comice, nu pot fi utilizate intotdeauna, c3ci identificarea situatiilor, valabila din

276 Tehnicile argumentative

punctul de vedere in care ne plas3m, poate neglija totu$i diferente esentiale. Respingerea acestui fel de argumente va rezulta din dovada asimetriei a dou3 situatii. Aristotel evidentia deja anumite paralogisme de reciprocitate in legatura cu actiuni suferite §i executate1; altii vor ar3ta c3 exista nojiuni care nu pot fi aplicate in mod normal decat unor anumite situatii, precum, conform lui Ryle, nofiunea de act voluntar, pe care filosofii ar fi extins-o in mod nejustificat de la actele reprobabile la actele meritorii2. Adesea, vom respinge simetria pentru c3 vom atribui uneia dintre situatii о valoare exceptional: ceea ce contribuie la ceva bun este in general mai putin apreciat decat ceea ce evita ceva r3u.

Conditiile de aplicare a unor astfel de argumentari nu sunt deci pur formale: ele rezulta dintr-o apreciere asupra importanjei elementelor care deosebesc situatii considerate totu§i simetrice fata de un anumit punct de vedere. Uneori, simetria de situate este evocata in mod ironic cu singurul scop de a о putea nega. Ca in acest discurs cules de Jouhandeau:

Levy, dac3 a$ fi §tiut c3 e§ti atat de bogat, nu te iubesc, dar tu ai fi fost cel care te-ai fi c3s3torit cu mine, §i nu Raymond; eu te-a§ fi in$elat cu el pana cand te-a§ fi furat, iar cand am fi putut fi fericiti impreuna f3r3 tine, te-a§ fi parasit; dar totul s-a intamplat altfel: sunt sojia lui $i degeaba ai fi mai bogat decat e§ti, nici pentru aur §i nici pentru argint pe Raymond al meu nu l-a§ in§ela cu tineL

§ 54. Argumentele tranzitivitStii

Tranzitivitatea este о proprietate formala a unor relajii care permite trecerea de la afirmajia c3 aceea§i relatie exista intre termenii a §i b §i intre termenii b §i c, la concluzia c3 ea exista intre termenii a §i c: relatiile de egalitate, de superioritate, de incluziune, de ascendenja sunt relafii tranzitive.

Tranzitivitatea unei relafii permite demonstrate conform legii, dar, c3nd tranzitivitatea este contestabila sau cand afirmarea ei cere modificari, precizari, argumentul tranzitivit3fii este de Structura cvasi logica. A§a se face c3 maxima „prietenii

1 ARISTOTEL, Retorica, II, cap. 23,1397 a.2 G. RYLE, The concept of mind, pp. 71-74.

260 Tehnicile argumentative

prietenilor no§tri sunt prietenii no$tri" se prezinta drept afirmafia c3 prietenia este, pentru cel care roste§te aceasta maxima, о relatie tranzitiv3. Dac3 se ridica obiectii - bazate pe observatie, sau pe о analiza a notiunii de prietenie -, susfinatorul maximei va putea replica intotdeauna c3 a§a concepe el adev3rata prietenie, c3 adev3rajii prieteni trebuie s3 se comporte conform acestei maxime. ;

Aceasta ne ofer3, de altfel, un bun exemplu al diversitatii schemelor argumentative despre care poate fi vorba: in locul unui transfer de tipul a R b, b R c, deci a R c, putem vedea aici un transfer de tipul a= b, b=c, deci a=c (presupunand c3 prietenia stabile§te о egalitate intre anumiti parteneri - §i ins3§i aceasta egalitate poate fi conceputa nu ca о relatie, ci ca apartenenta la о clas3); se poate vedea aici §i un transfer de tipul a R b, с R b, deci a R с (presupunand c3 prietenia este о relatie tranzitiv3 §i, in plus, simetrica). Sub acest ultim aspect apare prietenia atunci cand aceasta exclamatie este pus3 in gura unui tan3r atacat pe rand de tatal §i de unchiul lui, frati du§mani, pentru c3 1-a ajutat pe unui, apoi pe celalalt:

S3 se iubeasca unui pe celalalt! §i unui, ji celalalt m-au iubit1.Argumentele care combina tranzitivitatea §i simetria par a fi

exercitat о mare atractie asupra retorilor latini. In'aceea5i controversa, un alt sustinator al fiului d3 ca argument:

Eu i-am facut mari servicii tatalui vostru, al amandurora, de§i varsta lui m-a impiedicat s3-l cunosc; §i el imi datoreaz3 un bine: am dat paine celor doi fii ai s3i2.Tatal §i unchiul fiind dujmani, prefer3m s3 nu ne referim

deloc la ei ca intermediari ai relatiilor de bun3voint3: argumentul presupune dou3 relatii tranzitive §i simetrice intre fiu §i tat3, fiu §i unchi, relatii de aceea§i natura intre tata §i bunic, unchi §i bunic, pentru a incheia cu relatia de aceea§i natura dintre bunic §i nepot.

1 SENECA, Controverse $i suasorii: Controverse, cartea I, I, § 7. Щт1., § 8.

Majoritatea acestor argumente pot nu numai s3 fie

Argtnneitfele cimsi logice 289

interpretate cu ajutorul a diferite scheme cvasi logice, dar pot §i s3 fie sustinute prin argumente bazate pe structure realului (spre exemplu, relatii dintre mijloc §i scop, binele prietenilor no§tri fiind scopul nostru, apreciem tot ceea ce-i poate ajuta). Se pare totu§i c3, in prim3 instants, asistam la punerea in actiune a schemei cvasi logice. Dac3 rationamentul cvasi logic este contestat, numai din reflectie ar decurge, mai intai, о justificare a acestuia, iar apoi, fSrS indoiala, argumente bazate pe real §i capabile s3 sprijine acelea§i afirmatii. Forja multor argumente rezultS din aceea сЗ о validitate relativS, ргесагЗ, indoielnicS este sustinutS de aceea tot atat de ргесагЗ, desigur - a unor argumente de un alt tip. incepand cu momentul in care se expliciteazS schema cvasi logics, argumentele ajutStoare sunt suprimate: punerea in formS, care furni- zeaz3 un aspect constrangStor, face astfel s3 арагЗ rationamentul ca fiind mai s3rac §i mai slab decat este in realitatea practicS. Vom fi tentati s3 credem c3 valoarea sa este iluzorie, cand reducerile operate au fost dezvSluite, dar aceasta pentru c3 argumentul a fost deta§at, prin formalizarea sa, dintre c^lelalte argumente care puteau s3-l inlocuiascS §i care sunt probabil, pentru anumiti auditori §i in anumite momente, dominante.

In exemplul de mai jos, se vede c3 interpretSrii cvasi logice i se poate suprapune о interpretare prin consecinte:

(...) in timp ce-i [ineji drept cei mai buni aliap pe cei care au jurat c5 au acela§i du§man $i acelaji prieten ca ?i voi, consideraji c3, intre oamenii politici, cei pe care ii §tiji cu certitudine devotaji du§manilor ora§ului sunt cei mai demni de incredere1.Caracterul cvasi logic este aici accentuat de trecerea,

explicits, de la о relajie la alta, de la maxima „du§manii du§manilor no§tri sunt prietenii no§tri" la concluzia „prietenii du§manilor no§tri sunt du§manii no§tri".

Argumentele bazate pe raporturile de alian(3 sau de antagonism intre persoane §i intre grupuri iau cu u§urinJ3 о alur3 cvasi logic3, mecanismele sociale pe care se sprijinS ele fiind bine cunoscute §i

1 DEMOSTENE, Discursuri: Pentru libertatea rodienilor, § 33.


admise de toti. E. Dupreel a incercat chiar s3 sistematizeze ceea ce el nume§te logica conflictelor, formuland, tn Ieg3tur3 cu aceasta, cinci teoreme care nu se refera, fine el sa sublinieze, decSt la probabilitati1. Aceste teoreme privesc propagarea antagonismelor §i formarea aliantelor; enuntul lor, de§i prezentat sub forma de ecuatii algebrice, ni se pare c3 tine de argumentarea cvasi logica.

Aceste rajionamente sunt aplicate tuturor solidaritajilor §i antagonismelor §i nu numai relatiilor dintre persoane §i grupuri: raporturile intre valori sunt adesea prezentate ca generand noi relatii intre valori, f3r3 a se fi recurs la о alta justificare decat tranzitivitatea, combinata, dac3 trebuie, cu simetria.

Uzajul relatiilor tranzitive este prejios in cazurile in care este vorba de a ordona fiinte, evenimente, а сЗгог confruntare directa nu poate avea loc. Dup3 modelul unor relatii tranzitive precum mai mare decdt, mai greu decdt, mai in tins decdt, se stabilesc intre anumite fiinte, ale сЗгог caractere nu pot fi cunoscute decat prin intermediul manifestarilor lor, relatii considerate tranzitive. Astfel, dac3 jucatorul A 1-a batut pe jucatorul В §i dac3 jucatorul В 1-a batut pe jucatorul C, se considera c3 jucatorul A este superior jucatorului C. S-ar putea ca, intr-o intalnire efectiv3, jucatorul С s3-l bata pe jucatorul A. Dar aceasta intalnire este adesea imposibil de realizat; sistemul de probe eliminatorii о exclude in orice caz. Ipoteza de tranzitivitate este indispensabila dac3 dorim s3 sc3p3m de о confruntare directa a tuturor jucatorilor. Clasamentul care rezulta din aceste relatii tranzitive nu este, de altfel, facut posibil decat pentru c3 raJion3m asupra persoanei, bazandu-ne pe anumite manifes- t3ri ale sale.

О relatie tranzitiv3 a se hrani cu pare s3 susjina enuntul urm3tor care tinde s3 evidentieze о incompatibilitate:S-ar putea oare ca pentru copil sa fie mai buna hrana vegetala, iar

pentru doica cea animala? Ar fi о contrazicere2.Acest rationament este aproape comic, pentru ей termenul de

„doica" evoca о tranzitivitate, strains fSrS indoialS gandirii lui Rousseau, care nu poate uita cS laptele doicii nu este un aliment

1 E. DUPREEL, Sociologie generate, pp. 140-145.2 ROUSSEAU, Emile, pp. 35-36. (Ed. rom.: Moldova, Ia$i, 1998, p. 61; n.t.)


vegetal.

In sfar?it, una dintre relatiile tranzitive cele mai importante este relatia de implicare. Practica argumentativS nu utilizeazS toate impli- cSrile pe care le poate defini logica formalS. Dar ea utilizeazS din plin relatia de consecinta logica. Rationamentul silogistic este esentialmente intemeiat pe tranzitivitate. Nu este nimic de mirare in faptul ей autorii antici au incercat s3 рипй sub forma silogistica argumentele pe care le intalneau: termenii de entimema §i de epicherenia corespund, grosso niodo, argumentelor cvasi logice prezentate sub forma de silogism. Aristotel califica drept entimema1, iar Quintilian drept epicherema2 silogismul din retorica. Noi nu vorr\ intra in detaliile terminologiei lor - ar trebui, f3ra indoiala, sa aratam influenta pe care logica stoica a exercitat-o asupra modificarilor acesteia3 -, dar tinem sa insistam asupra faptului ей asimilarea unor argumente cu rajionamentul formal juca, in mare, rolul de argumente cvasi logice; de altfel, tot a§a trebuie sa intelegem incercarile juri5tilor de a-§i turna rajionamentele in forma silogistica. Studiul nostru asupra rationamentelor cvasi logice va permite sa se vada c3 acestea sunt mult mai variate decat s-аг putea crede.

Sa not3m c3 lantul silogistic, in calitate de relatie de consecinja logica, este unui dintre lanturile tranzitive care par a prezenta cea mai mare inclinatie pentru argumentarea cvasi logica; dar silogismul poate recurge la relatiile de egalitate, de raportare a partii la intreg. Relatia tranzitiva de implicare nu este ea insa§i decat rezultanta altor relatii tranzitive. Se pot construi astfel lanfuri tranzitive pe relafii de consecinta logica, ele insele diverse: a§a se intampla in mod normal cu majoritatea rationamentelor.

Exista, totu5i, un tip de rajionament caracteristic in aceasta privinja, pe care il g3sim din abundenJS in scrierile chinezejti §i

1 ARISTOTEL, Retorica, cartea I, cap. 1,1335 a; cartea II, cap 22,1395 b.

2 QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. II, cartea V, cap. XIV, § 14. (ed. rom.: p. 115.)3 Cf. CICERO, Topica, § 54 §i urm.

292 Teluiicile argumentativec3ruia unii autori ii dau numele de sorit (nume pe care alfii il p3streaz3 pentru paradoxul grSmezii de grau> ocopo<;; il vom numi pe unui sorit chinezesc, pe celalalt sorit grecesc, pentru comoditate, p3strand pentru altcidata problema raportului care le poate uni)1. lata in acest sens un exemplu, luat din Td Hio:

Anticii, care voiau s3 fac3 in a$a fel incat inteligenfa sS-ji indepli- neasc3 rolul ei educativ in toata fara, puneau mai intai ordine in finutul lor; i;i reglau mai intai viafa de familie; vrand sA-§i regleze viafa de familie, i?i cultivau mai intai propria persoan3; dorind s3-?i cultive propria persoana, i§i purificau inima; vrand s3-?i purifice inima, cdutau sinceritatea in gandurile lor; c3utand sinceritatea in gandurile lor, se consacrau $tiinfei perfecte; aceasta §tiint3 perfecta consta in a dobandi sensul realitatilor2.Acest rationament este foarte strict in forma lui, in sensul ей

ultimul termen al fiecSrei propozitii este primul termen al propozifiei urmStoare - in limba chinezS, ritmul indica in plus relatiile dintre propozitii. Se aratS ей exista un lant posibil intre valoarea pe саге о propovaduim (cunoa§terea lucrurilor) §i celelalte valori la care tinem. Dar trecerea de la condifie la consecinta este bazata, in fiecare etap3, pe relatii diferite. De aceea tranzitivitatea nu este, тйсаг in ochii no§tri de occidentali, decat slaba §i formala.

1 Cf. § 66: Argumentul directiei.2 Td Hio, Prima Parte, § 4. Traducere apropiata de cea a lui J. LEGGE, The sacred books

of the east, vol. XXVIII, pp. 411-412, §i The Chinese

classics, vol. 1, ed. a 2-a, pp. 357-358. Celelalte interpretari, in special cea a lui G. PAUTHIER, Les Sse Chou ou les quatre livres de

philosophie morale et politique de la Chine, I, pp. 21-23, p3streaza derularea generaia a rafionamentului. Dar comentatorii, antici §i moderni, discuta pentru a afla care este punctul s3u central.

Argumentele cvasi logice 293§ 55. Includerea partii in intreg

Relatia de includere genereaza douй grupe de argumente pe care trebuie sa le distingem: cele care se limiteazS la a indica aceasta includere а рйгШог intr-un intreg §i cele care indica divizarea intregului in рйгШе sale §i relatiile dintre рйгШе care rezulta din el.

294 Tehnicile argiimen tative

Argumentele cvasi logice ale primului grup, care se limiteazS la a confrunta intregul cu una din pSrtile sale, nu atribuie nici о calitate particulars nici anumitor pSrti, nici ansamblului: acesta este tratat ca asemSnStor fiecSruia dintre pSrtile sale; nu sunt avute in vedere decat raporturile care permit о comparajie cvasi matematicS intre intreg §i pSrtile sale. Aceasta permite prezentarea unor argumentSri intemeiate pe schema „ceea ce este valabil pentru intreg este valabil pentru parte", spre exemplu aceastS afirmafie a lui Locke:

Nimic din ceea ce nu este permis de lege intregii Biserici nu poate deveni legal, prin nici un drept ecleziastic, pentru nici unui dintre membrii sSi1.Cel mai adesea, relatia intregului cu pSrtile sale este tratatS

din punct de vedere cantitativ: intregul inglobeazS partea §i, in consecintS, este mai important decat ea; adesea valoarea pSrtii va fi consideratii proportionals cu fractiunea pe саге о constituie in raport cu intregul. A§a se face cS Isocrate dtilizeazS argumentul superioritStii intregului asupra pSrtilor sale pentru a proslSvi rolul educatorilor printilor:

Preceptorii care fac educafia persoanelor particulare nu-i servesc decat pe elevii lor; dar oricine i-ar impinge spre virtute pe dascSlii maselor, ar aduce servicii, in acela§i timp, ji unora, ?i celorlalti, celor care dejin puterea, ca ?i celor care sunt sub autoritatea lor2.Multe rationamente filosofice, in special cele ale

rationali§tilor, sunt fondate pe о astfel de argumentare. Acolo se aflS, in definitiv, ceea ce determinS superioritatea obiectivului asupra subiectivului pentru H. Poincare:

Ceea ce numim realitate obiectivS este, in ultima analizd, ceea ce este comun mai multor fiin|e gSnditoare, ji ar putea fi comun tuturor3.Un tip de rationament bazat pe includere, frecvent utilizat,


2 ISOCRATE, Discursuri: Catre Nicocles, § 8; cf. ji: Panegiricul Atenei, § 2; Archidamos, § 54; Despre schimbare, § 79.

3 H. POINCARE, La valeur de la science. Introduction, p. 65. Cf. § 16: Les faits etles verit6s.


prive§te raportul dintre ceea ce cuprinde §i ceea ce este cuprins, in dublul sens al cuvantului. Sub forma sa cea mai simpia, el va consta in a-1 declara pe mincinos superior celor pe care ii iêaia, pentru c3 „el §tie c3 minte": cuno5tintele interlocutorilor s3i nu sunt decat о parte din ale sale. Sub о forma mai subtila, este schema pe саге о utilizeaza Platon pentru a justifica superioritatea adeptului infelepciunii asupra adeptului onorurilor ?i a adeptului cSstigului1. In filozofie, vom avea superioritatea celui care il intelege pe celalalt, a celui care il cunoa§te, il explica pe celalalt, fara ca contrariul sa fie adevarat. Astfel, pentru Merleau-Ponty, empirismul este a tins de un fel de cecitate mentaia, este

sistemul cel mai pufin capabil sfl epuizeze experienta revelata, in timp ce reflectia [adicS criticismul] ii patrunde adevflrul subordonat, punandu-l in locul ei2.Filosoful, fata de savant, in special filosoful critic, este astfel

tentat s3 atribuie adesea о superioritate care deriva din aceea ca obiectul s3u cuprinde §tiinfa, se refera la principiile care о guverneaza, in timp ce cea din urma nu constituie decat о parte din preocuparile omului. Este ceea ce implica faptul c3 reducem §tiinta sau cuno5tintele specialistului la a nu fi decat о parte din ceea ce intelegem noi inline. Multe dintre panseurile lui Pascal despre superioritatea a ceea ce inseamna honncte homme exprima acest punct de vedere3. Faptul presupune, intre parte §i intreg, un fel de omogenitate, pe care este suficient sa о refuzam pentru a pune la indoiaia superioritatea non-specialistului. Refuzul cere totu§i un efort de argumentare destul de sporit, in timp ce schema cvasi logica antreneaza cu u§urinta valorizarea intregului, a ceea ce confine, a ceea ce explica partea.

Argumentele derivate din includerea p3rtii in intreg ne permit s3 punem problema relatiilor lor cu locurile cantitatii, pe care le-am analizat printre premisele argumentarii. Argumentele cvasi logice sunt intotdeauna la dispozitia noastra pentru a

1 PLATON, Republicn, cartea IX, 582 6-583 b.

2 MERLEAU-PONTY, Pheiwinenologie de In perception, p. 33.

3 PASCAL, Bibl. de la Pleiade, Pensees, 39, 40, 41, 42, pp. 832-33 (34, 35, 36, 37 ed.Brunschvicg). (Ed. rom.: Editura Aion, Oradea, 1998, pp. 165-166; n.t.)

296 Teluiicile argumentativejustifica locurile cantitatii, dacS acestea ar fi puse in discutie. De altfel, locurile cantitatii pot servi drept premise unei argumentari cu aspect cvasi logic. Ceea ce face ca, in prezenta unui rationament, sa-l putem considera cand aplicatie a unui loc al cantitatii, cand о argumentare cvasi logica.

S3 luam acest pasaj al lui Vladimir Jankelevitch:Economia opereaza conform succesiunii a?a cum

diplomatia ope- reazfl conform coexistenjei; §i cum aceasta determine sacrificarea pflrjii intregului, a interesului local interesului general, la fel, prin aceste modifi- c3ri temporale, cealalta determina sacrificarea prezentului In favoarea viitorului $i a clipei fugitive In favoarea celei mai lungi cu putinfa durate. Pofi oare s3 dore?ti fara s3 cazi in absurd ca pl3cerea unei clipe s3 compromita interesele superioare ale unei intregi vieti?1

Ne-am putea intreba dacS este vorba aici despre un loc al cantitatii sau despre un rationament cvasi logic: numai aluzia la absurditatea unei anumite alegeri ne face sa inclinam catre aceasta a doua ipoteza. Intr-adevar, unui loc al cantitatii i s-ar putea Intotdeauna opune un loc al calitatii care nu ar permite ca partea §i intregul s3 fie considerate omogene; este ceea ce noteaza acela§i autor, cateva pagini mai departe, cand scrie, pentru a marca superioritatea lui „Astazi" asupra lui ,,un Maine oarecare":

Evenimentul voluptos, prin chiar efectivitatea sa, confine un element irational ?i qnodditativ pe care nici toate eforturile ratiunii nu sunt capabile s3-l determine2.Omogenitatea, eterogenitatea elementelor care sunt

comparate? Nimic, poate doar о argumentare, care confrunta locurile §i ratiunile, §i, probandu-le in fata unei con§tiinte astfel luminate, nu ne va permite s3 decidem §i s3 justificam aceastS decizie in ochii no§tri §i in ochii altcuiva.

§ 56. Divizarea intregului in pirtile sale

Conceptia despre i.itreg ca suma a pSrtilor sale serve?te drept fundament unei serii de argumente pe care le putem califica drept argumente ale diviziunii sau ale partifiei, precum entimema lui Aristotel:

1 V. JANKELEVITCH, Traite des vertus, p. 18.2 Ibid., p. 28.


Dacfl top oamenii nedreptafesc din trei motive (intr-adevar, fie din cauza acestuia, fie din cauza aceluia, fie din cauza unui altul), iar pe de alta parte, din doua motive este imposibil, pe de alta parte, din al treilea motiv, nici ace$tia injiji, anume adversarii nu-1 afirma1.I se poate asocia entimema urmStoare:

Un loc provine din p3rti, ca in Topica, de pilda, ce fel de mi§care este sufletul: cad el este acesta ori acela2.De ce spune Aristotel c3 cea de-a doua entimema provine

din p3rti, in timp ce prima se obtine, dup3 el, din diviziune: la prima vedere ele par indiscernabile. Totu§i, cand ne raportam la Topica, urmand indicatiile lui Aristotel, constatam ca ultima entimema vizeaza mai ales diviziunea genulpi in specii3:

Trebuie sa cercetam potrivit c3rei specii de mi$care se poate mi§ca sufletul, de exemplu, dac3 el create sau se distruge, sau ia najtere, sau are orice alta specie de mi§care4.In acest ultim exemplu ne aflam in fata unei argumentari

care, de§i apropiata de argumentul diviziunii, difera totu§i de acesta pentru c3 ea se sprijina intru totul pe raportul care exista intre gen §i specii: pentru a putea afirma ceva despre gen, trebuie ca acel ceva s3 se confirme intr-una dintre specii; ceea ce nu face parte din niciuna din specii, nu face parte din gen. Regasim un ecou al distinctiei dintre aceste doua entimeme la Cicero, de§i cu un vocabular destul de diferit de cel al lui Aristotel, in legatura cu definitia prin enumerare a p3rtilor (partes) sau prin analiza referitoare la specii (formaey. Quintilian о reia §i el, insistand pe faptul c3 numSrul pSrJilor este nedeterminat, pecand cel al formelor este determinat: nu se poate spune din cate p3rti se compune un stat, dar se §tie ей exists trei forme de stat, dup3 cum statul este supus puterii poporului, a catorva oameni, a unuia

1 ARISTOTEL, Retorica, cartea II, cap. 23, 1398 a,. (Ed. rom.: Editura 1RI, Bucure?ti, 2004, p. 273; n.t.)

2 Ibiit., cartea II, cap. 23,1399 a, p. 275.3 ARISTOTEL, Topica, cartea II, cap. 4, 111 a,. (Ed. rom.: In: Organon, 2, Editura IR1, Bucure?ti,1998, p. 343; n.t.)

4 Ibid., cartea II, cap. 4, 111 b.

298 Teluiicile argumentativesingur1.

Se vede un efort constant in a distinge ceea ce - dacS judecSm dup3 acest efort - eram inclinafi s3 confundSm. Vom considera, in ceea ce ne prive§te, ей, in argumentul diviziunii, p3rfile trebuie s3 poata fi numSrate de о maniera exhaustivS, dar ей pot fi alese dup3 cum vrem §i intr-un mod foarte variat, cu conditia s3 fie susceptibile, prin adunarea lor, de a reconstitui un ansamblu dat. In argumentarea prin specii, este vorba despre diviz3ri asupra ейгога suntem de acord, care preexists argumentarii, care par naturale, §i pe care nu trebuie neapSrat s3 le enumerSm in maniera exhaustivS pentru a putea argumenta. Argumentul prin specii, care presupune о comuniune de natura intre pSrti §i ansamblu, se poate corela cu argumentele includerii pe care learn analizat in paragraful precedent. Dar el se transforms cel mai adesea in argument prin diviziune, c3ci sunt luate in considerare speciile ca reconstruind prin adunarea lor genul. De aceea il tratSm aici, in acela?i fel ca pe argumentarea prin diviziune.

Pentru a utiliza in mod eficient argumentul diviziunii, trebuie ca enumerarea pSrtilor s3 fie exhaustive, c3ci, ne spune Quintilian:

(...) dacfl din ipotezele enumerate omitem una singurS - indiferent care -

toata construcfia se ddramd §i suntem luafi in ras2.

Acest sfat de prudenfS ne atrage atenfia asupra faptului cS argumentul diviziunii nu este pur formal, cSci el pretinde о cunoa§tere a raporturilor ^зе care pSrfile le intrefin efectiv cu intregul, in cazul particular despre care este vorba. Aceasta tehnica de argumentare presupune, de altfel, ca acele clase formate prin subdivizarea unui ansamblu s3 fie lipsite de ambiguitate: or, nu este intotdeauna cazul. DacS se cautS motivele unei crime §i dacS se pune intrebarea daca uciga§ul a actionat din gelozie, din ura sau din lacomie, nu numai c3 nu

1 QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. II, cartea V, cap. X, § 63. (Ed. rom.: Minerva,Bucurejti, 1974, p. 51; n.t.)

2 Ibid., vol. II, cartea V, cap. X, § 67. (Ed. rom.: p. 53; n.t.)


suntem siguri c3 am epuizat toate motivele actiunii, dar nu suntem siguri c3 suntem in masura s3 r3spundem f3r3 ambiguitate la fiecare dintre intrebarile particulare pe care le ridica acest rationament. Acesta din urm3 necesita о structura univoca §i, ca s3 spunem a§a, spa(ializat3 a realului, din care ar fi excluse suprapunerile, interactiunile, flui- ditatea, care, dimpotriva, nu sunt niciodata absente din argumentele pe care le vom examina mai departe in capitolul consacrat rationamentelor fondate pe structura realului.

Ce ne poate aduce argumentarea prin diviziune? In principiu, tot ceea ce se obtine din operatiile de adunare, de scadere §i din combi- n3rile lor.

Efortul poate tinde esentialmente s3 dovedeasca existenta intregului; a§a stau lucrurile in inductia aristotelica §i intr-o serie de argumentari prin enumerarea p3rtilor. S3 notam in aceasta privinta c3 aceste forme de argumentare pot face loc figurilor: am citat un exemplu de amplificare prin acumulare, luat de la Vico, in care enumerarea p3rtilor are ca efect cre§terea prezentei1. Dup3 caz, un acelafi enunt poate fi argument prin diviziune sau prin amplificare: pentru a dovedi cuiva, care neag3 acest lucru, c3 un ora§ este in intregime distrus, о putem face enumerand in mod exhaustiv cartierele avariate. Dar dac3 auditorul nu contesta faptul, sau nu cunoa§te ora§ul, aceea§i enumerare va fi figura argumentativ3 de prezenta.

In cele mai caracteristice argumente ale diviziunii, efortul tinde s3 dovedeasca existenta sau nonexistenta uneia dintre p3rti. Argument3ni prin excludere. Iat3 un exemplu, luat din Bergson, in care acesta se intreaba care este forta care poate juca, in morala aspiratie, rolul pe care il indepline§te presiunea grupului in morala socia!3:

Nil mai avem nici о posibilitate de oppune. C3ci in afarii de instinct $i de obi^nuinta, doar sensibilitatea mai are actiune directs asupra vointei2.

1 Cf. § 42: Figurile alegerii, ale prezentei §i ale comuniunii.2 BERGSON, Cele doua surse ale moraiei 5/ religiei, p. 35. (Ed. rom.: Institutul European, Iaji, 1992, p. 52; n.t.)


Aceea§i schema poa,te sustine utilizarea tabelelor de prezenta §i de absents, a§a cum este recomandat de Bacon §i de Mill, cu toate cS, cel mai adesea, ele trebuie sS se asocieze cu tabelele de variatii concomitente1.

Argumentul diviziunii se aflS la baza dilemei, formS de argument in care analizSm douS ipoteze pentru a conchide cS, oricare ar fi cea pe саге о alegem, ajungem la о opinie, la о conduita, cu acela§i efect, §i aceasta pentru unui din motivele urmStoare: sau ele conduc fiecare la un acela§i rezultat, sau conduc la douS rezultate cu aceea§i valoare (in general douS evenimente de care ne temem), sau ele antreneazS, in fiecare caz, о incompatibilitate cu о regulii de care eram legati.

LuSm de la Pascal un exemplu pentru primul gen de dilemS:Ce puteau face evreii, dujmanii lui? DacS-1 primeau, il

adevereau prin chiar primirea lor, cSci ei erau cei care-l a$teptau pe Mesia, dacS l-au respins, l-au adeverit chiar prin refuzul lor de a-1 recunoa§te-\

Pentru ca cele douS laturi ale dilemei sS ajungS la acela§i rezultat, trebuie sS admitem echivalenta mijloacelor de probS de care trebuie sS tinem cont, cSci in primul caz ne bazSm pe autoritatea evreilor, in cel de-al doilea pe autoritatea Scripturilor: dar dacS cele douS autoritSti sunt echivalente, rationamentul invers, care ar face, in ceea ce-l prive§te, sS functioneze ambele solutii contra lui Mesia, nu ar fi §i el admisibil? Anticii analizaserS о astfel de refutare a dilemei sub numele de conversie*.

CS douS posibilitSJi contradictorii conduc la о aceea?i concluzie pare mai mult a rezulta dintr-o idee preconceputS in favoarea acesteia decSt din argumentarea prezentatS. Este motivul pentru care о astfel de dilema este adesea atribuitS adversarului pentru a sugera reaua lui credinta. In controversa pe tema autenticitapi tiarei lui Saitapharnes, Нёгоп de Villefosse, suspndtor al tiarei, exclama:

Cand domnul Furtwdngler g3se$te sau crede c3 g3se$te pe un monument antic una dintre figurile sau unui dintre motivele tiarei, declara pe acest temei ca tiara este falsa; cand nu g3se$te un exemplu a I aceluiaji motiv sau al

1 Cf. § 76: Argumentul dublei ierarhii.


acelora§i figuri (...), declara, de asemenea, ca tiara este falsa. Este un procedeu de discutie cu totul extraordinar1.Cea de-a doua specie de dilemS tinde sS limiteze cadrul

dezbaterii la dou3 solutii, ambele dezagreabile, dar intre care alegerea pare a fi inevitabilS; restul argumentarii va consta in dovada c3 solupa propusa constituie rSul cel mai mic:

§i inc3 ceva sd nu v3 scape din vedere: anume c3 acum vou3 va sta in putin|3 sa alegeti dac3 trebuie sa atacap pe Filip la el in tard sau sa fip atacap la voi (...). Cred ca nu este nevoie s3 vorbesc prea mult despre cdt de mare deosebire este pentru voi intre a purta razboiul aici sau acolo2.GSsim un exemplu comic al celei de-a treia specii de dilemd

in reflecpile pe care Sterne le atribuie jurisconsulplor din Strasbourg in fata nasului unui strain:

Un atare nas monstruos, ziceau ei, de-ar fi fost un nas adevdrat, ar fi fost peste putinta sa fie tolerat in societatea civica, iar de era fal?, spre a in§ela societatea cu atari m3rturii §i dovezi fal$e, constituia о 5i mai mare inc31care a drepturilor ei $i prin urmare ar fi trebuit sa fie tratat cu $i mai multa asprime.

Singura obiecpe la acestea era ca dac3 dovedeau ceva, apoi dovedeau far3 indoiaia c3 nasul strSinului nu era nici adevdrat, nici fal§3.Pentru a reduce о situape la о dilemS, este necesar ca cele

dou3 ramuri s3 fie prezentate ca incompatibile, pentru ей se raporteaz3 la о situape asupra cSreia timpul nu conteazS §i care, prin aceasta chiar, exclude posibilitatea unei schimbari. Acest caracter static al dilemei este bine marcat in exemplele urm3toare. Primul, pe care Retorica pentru Herennius il atribuie unui autor laborios, este argumentarea unei fiice pe care un tata

1 VAYSON DE PRADENNES, Les fraudes en archeologie prehistorique, p. 533.

2 DEMOSTENE, Discursuri, Olintica tutaia, §§ 25, 27. (Ed. rom.: in: Pagini nlese din oratorii greci, Editura pentru Literaturd, Bucure^ti, 1969, pp. 45-46. Traducere de Andrei Marin; n.t.)3 L. STERNE, Viata $i opiniunile lui Tristram Shandy, p. 220. (Ed. rom.: Polirom, Ia§i, 2004, cartea a IV-a, p. 209; n.t.)

302 Teluiicile argumentativedorea s3 о separe, impotriva vointei ei, de sotul s3u:

Tu, tata, m3 tratezi cu о asprime pe care nu о merit. Intr-adevar, dac3 il consideri pe Chresphonte un om r3u, de ce mi 1-ai dat de so}? Daca, dimpotriva, el este un om de bine, de ce m3 for}ezi, impotriva vointei mele, impotriva vointei lui, s3 p3r3sesc un astfel de om1?Cealalta dilem3 este cea cu care Demostene vrea s3-l

umileasc3 pe Eschin:Cat despre mine, il voi intreba bucuros pe Eschin dac3,

in momentulin care se intampla aceasta §i in care cetatea era plina de

emulatie, debucurie §i de elogii, el se asocia sacrificiilor §i satisfac}iei

mul}imii, sauгЗтапеа la el acas3, sup3rat, gemand, iritat de fericirea

publica. Dac3 eraprezent ?i se f3cea remarcat in mijlocul celorlalp, nu

ac}ioneaz3 el oareacum intr-un mod scandalos, sau mai degraba ofensator,

cand, luandu-imartori pe zei pentru valoarea excepjionaia a actelor sale, v3

cere s3votaji c3 nu erau exceptional, vou3, care ati jurat pe zei?

Dac3 nu eraprezent, nu merita el oare de mii de ori moartea, pentru c3

sufereav3zand bucuria celorlalji2?

•Reducerea situatiei la о schema cvasi logica, care exclude

totodata nuantele §i influenta schimbarii, permite incercuirea adversarului in alternativa dilemei, din care nu va putea ie§i decat dac3 mentioneaz3 о schimbare sau ni§te nuanje, pe care trebuie s3 le justifice de fiecare data.

intrucSt argumentul diviziunii presupune c3 totalitatea p3rfilor reconstituie intregul, c3 situatiile avute in vedere epuizeaz3 aria posibilului, atunci cSnd pArJrile sau posibilitafile se limiteaza la dou3, argumentul se prezinta ca о aplicafie a terfului exclus. Ne servim de aceasta form3 de diviziune cand,

1 Retorica pentru Herettnius, cartea II, § 38.2 DEMOSTENE, Discursuri politice: Pentru coroana, § 217.


intr-o dezbatere, solujiile sunt limitate la dou3: cea a adversarului §i cea pe саге о susjinem noi. Dup3 ce am ridiculizat teza adversarului - creata uneori in intregime pentru nevoile cauzei ne prevalent de cea pe care о propunem ca fiind singura posibila. О tehnica intrucAtva diferita consta in a prezenta о teza ca furnizand r3spunsul la problema, toate celelalte ipoteze fiind, in bloc, trimise in nedefinit. Doar teza pe care о dezvoltam se bucur3 de prezenta. Uneori, dup3 ce am expus-o, ne adres3m auditorilor, intre- bandu-i dac3 au о solutie mai bun3 de prezentat. Acest apel, calificat clasic drept argument ad iguorantiam, i§i trage esenjialmente forta din urgenja, c3ci exclude un r3gaz de reflectie: dezbaterea se circumscrie tezei prezentate §i celei care i s-ar putea opune eventual imediat. Astfel, acest argument, pentru a fi utilizabil, ii plaseaz3 pe interlocutori intr-un cadru limitat care il aminte§te pe cel al dilemei.

Argumentele diviziunii implica toate, evident, anumite raporturi intre p3rti care fac ca suma lor s3 fie in m3sur3 sa reconstituie ansamblul. Aceste raporturi pot fi legate la о structur3 a realului (spre exemplu, cel dintre diferitele cartiere ale unui ora§); pot fi, de asemenea, de natura mai ales logica. Negatia joac3 in aceasta privinta un rol esential; ea este cea care pare c3 garanteaz3 faptul c3 diviziunea este exhaustiva. Ca in argumentul eristic (Kunstgriff 13) pe care Schopenhauer il expune in urm3torii termeni:

Pentru a-1 face pe adversar s3 confirme un enunj, trebuie s3-i oferim contrariul enuntului $i s3-i d3m posibilitatea ей aleag3, dar pronuntand contrariul atat de r3spicat, incat s3 evite paradoxul ?i s3 accepte r3spunsul nostru care pare cel mai plauzibil. Spre exemplu, 1-am putea face s3 conceada ей cineva trebuie s3 fac3 tot ce-i spune p3rintele s3u; atunci intrebam: „Trebuie s3 fii ascultator sau neascultator fata de pflrinti in toate privinfele?"1

Teza propusa drept element de contrast este formata prin negarea celeilalte sau cel putin prin negarea unora dintre elementele acesteia. Artificiul este evident. Dar s3 not3m c3

1 SCHOPENHAUER, Dialectica eristicii, p.414. (Ed. rom.: Editura Art, Bucure^ti, 2007, p. 64; n.t.)

304 Teluiicile argumentativePascal nu ezita s3 recomande argumentarea prin diviziune intre cele dou3 posibilitati, care sunt constituie de о propozitie §i contrara ei:

(...) totdeauna cand о teorema nu se poate infelege, trebuie s3 suspendam judecata asupra ei §i s3 nu о neg3m, ci s3-i examin3m partea contrarie pe care, dacS о gSsim falsa cu adevSrat, putem lua cu indrSzneala in considerate pe prima, oricat de neinjeleasa este1.Utilizata a§a cum face Pascal, pentru a demonstra infinita

divizibi- litate a spatiului, aceasta argumentare cvasi logica este ea ins3§i bazat§ pe о divizare exhaustiva a unui intreg dat...

О astfel de argumentare este de obicei considerata ca de la sine inteleas3. La Вгиуёге serie:

Neputinfa in care m3 gSsesc de a dovedi c3 nu exists Dumnezeu imi dS in vileag existenja lui2.Pe acest tip de rationament este bazata in general, dup§ cum

a ar3tat E. Dupreel, notiunea de necesitate in filosofie3.

Disjunctia afirmata intre doi termeni care nu sunt in mod formal contradictorii indic3 adesea c3 oratorul asum3, prin aceasta, faptul c3 el identific3 una dintre ramurile alternativei cu negarea celeilalte. Cand Gide, in exemplul citat mai sus4, spune in Ieg3tur3 cu Biblia §i О mie §i una de nopti: „Este posibil s3 ne plac3 sau s3 nu intelegem nimic", el identifica ,,s3 nu intelegem" §i ,,s3 nu ne plac3", descalificand de altfel, prin aceasta, aceasta гатигЗ negativ3 a alternativei.

Iar cand H. Lefebvre serie:Gandirea logics §i $tiin(ificS este obiectivd... sau nu

1 PASCAL, Despre spiritul geometric, p. 414. (Ed. rom.: p. 157; n.t.)

2 LA BRUYERE, Caracterele, Despre liber-cugetatori, 13, p. 472. (Ed. rom.: Editura pentru LiteraturS, Bucurejti, 1968,13, p. 297; n.t.)

3 E. DUPREEL, Essais pluralistes (De la n6cessit6), p. 77.4 Cf. § 32: Alegerea calificSrilor.


este nimic. Tot astfel, ea'este universala... sau nu este nimic1,prin identificarea intre „nimic" §i ,,neobiectiv3", „neuniversala", pare c3 da valoare absoluta definitiei propuse.

Aceasta identificare a ramurii negative cu ceva demn de disprej poate fi ea ins3§i realizata printr-o dilema. Locke, opunandu-se r3zboa- ielor religioase §i intoleranfei preofilor cre§tini, serie:

1 H. LEFEBVRE, A la lumiere du materialisme dialeclique, I, p. 43.


Dac3 cineva care susfine c3 este slujitorul cuvantului lui Dumnezeu, Propovaduitorul Evangheliei Parii, predica contrariul, sau nu intelege sau neglijeaza indatoririle voca}iei sale, va trebui s3 dea socoteaia intr-o zi in fa}a Prin}ului pacii1.О astfel de dilem3 poate fi utilizata ca figura. Retorica

pentru Herennius da exemplul urmator pentru ezitare (dubitatio):In acea vreme republica a suferit un mare prejudiciu din

cauza consulilor, sau poate trebuie spus c3 din cauza prostiei lor, din cauza perversitatii lor sau §i din cauza uneia §i din a celeilalte2?Nu este vorba despre о simpla ezitare in legatura cu о

calificare; este figura de prezenta mai mult decat figura de alegere. §tim deja c3 amplificarea este perceputa ca figura atunci cand uzeaz3 de anumite scheme argumentative3. Aici dilema se rezolva in disjunctie nonexclusiva.

Raportul intre cele dou3 p3rti care fornieaz3 un tot poate fi §i unui de complementaritate.

Va fi complementar unei notiuni ceea ce este indispensabil pentru a explica, pentru a justifica, pentru a permite folosirea acelei notiuni: este ceea ce E. Dupreel nume§te о notiune-carja4. Dar va fi de asemenea complementar ceea ce, ad3ugat notiunii, reconstituie intotdeauna un tot, oricare ar fi fluctuatiile din aplicarea acesteia. Aceste dou3 aspecte ale complementaritatii sunt, de altfel, legate.

Episcopul Blougram arata c3 credinta §i necredinta sunt complementare:

Tot ceea ce am ca§tigat astfel prin necredinta Este о viata de indoiala impletita cu credinta, tn locul unei vieti de credinta impletita cu

1 ]. LOCKE, The second treatise of civil government and A letter concerning toleration,p. 136.

2 Retorica pentru Herennius, cartea IV, § 40.3 Cf. § 42: Figurile alegerii, ale prezenjei §i ale comuniunii.4 E. DUPREEL, Esquisse d'uue philosophic des valeurs, pp. 68-69.

Argumentele cvnsi logice 29 7

indoiala:Numeam alba tabla de §ah, — acum о numim neagra 1.

О afirmatie §i negatia sa sunt, intr-un sens, intotdeauna complementare. Dar punand accentul pe complementaritate, se elimin3 ideea de opozitie §i de alegere indispensabila pentru a ajunge dimpotriva la ideea c3 alegerea nu este indispensabila. Negatiile utilizate in dileme s-ar putea, pe aceasta cale, inrudi cu complementaritatea.

Importanta pe саге о are maniera in care este perceput raportul dintre p3rtile care formeaz3 un intreg este evidente in mod deosebit in argumentele a pari §i a contrario, bine cunoscute in tradifia juridica. Ele trateaza despre aplicarea sau despre nonaplicarea, la о alta specie a aceluia§i gen, a ceea ce a fost afirmat pentru о anumita specie. S3 lu3m un exemplu. О lege stipuleaza anumite dispozitii referitoare la fiii mo§tenitori; datorita argumentului a pari incerc3m s3 extindem aceste dispozitii la fiice; argumentul a contrario, dimpotriva, ne permite s3 pretindem c3 ele nu se арПсЗ la persoanele de sex feminin. In primul caz, legea este considerata un exemplu al unei reguli care prive§te genul intreg; in cel de-al doilea, ea este conceputa ca о exceptie la о regula subinteleas3 privind genul.

Argumentul a pari este perceput ca о identificare; argumentul a contrario ca о divizare. Trebuie s3 not3m totu§i c3, in m3sura in care identificarea a pari este afirmata ca fiind asimilarea a dou3 specii ale unui aceluia§i gen, ea creeaz3 conditii pentru argumentul a contrario: argumentul cvasi logic suscita argumentul cvasi logic al adversarului; in m3sura in care identificarea se face prin alte mijloace, ea risc3 mai putin s3 suscite replica prin argumentul a contrario.

Cum trebuie interpretate textele legale sau deciziile jurispru- dentei? A priori, nu este posibil s3 §tim acest lucru. Doar contextul, aprecierea situafiei, determinarea scopului urm3rit de dispozifiile legale sau de deciziile jurisprudenfiale ne vor permite in fiecare caz s3 facem s3 prevaleze о tehnica argumentativ3 sau

13 BROWNING, Poems, Bishop BlougranTs Apology, p. 140.All we have gained then by our unbelief Is a life of doubt diversified by faith.For one offaith diversified by doubt:We called the chess-board white, - we call it black.

308 Teluiicile argumentativealta, s3 prefer3m identificarea a doua specii cu opusul lor, sau invers. Aceasta concluzie evidentiaz3 diferenta dintre argumentarea cvasi logica §i demonstratia formala.

§ 57. Argumentele comparatiei

Argumentarea nu ar putea merge foarte departe f3r3 a recurge la comparatii, in care se confrunta mai multe obiecte pentru a le evalua unui in raport cu celalalt. In acest sens, argumentele comparatiei vor trebui s3 fie deosebite atat de argumentele identific3rii, cat ji de rationamentul prin analogie.

Afirmand „Obrajii s3i sunt ro§ii ca ni§te mere", ca §i „Parisul are de trei ori mai multi locuitori decat Bruxelles", „Е1 este mai frumos decat Adonis", noi сотрагЗт realitati intre ele, §i aceasta intr-un fel care pare cu mult mai susceptibil de a face dovada decat un simplu rationament de asem3nare sau de analogie. Aceasta impresie tine de faptul c3 ideea de m3sur3 este subiacenta in aceste enunturi, chiar dac3 orice criteriu pentru a realiza efectiv m3surarea lipse§te; prin aceasta, argumentele comparatiei sunt cvasi logice. Ele sunt prezentate adesea ca ni§te constatari de fapt, in timp ce raportul de egalitate sau de inegalitate afirmat nu constituie adesea decat о pretentie a oratorului. Astfel:

Delictul este acela§i ?i dac3 furi statu!, ?i dacS faci gesturi demarinimie contrare interesului public1

este о afirmajie care leag3 de ceea ce este un delict dovedit о actiune care nu este calificata din punct de vedere legal §i a c3rei egalitate cu precedenta nu este deci prealabila argumentarii.

Ideea de m3sur3, subiacenta argumentelor comparatiei, se traduce totu§i adesea prin enuntul unor anumite criterii.

Comparatiile pot avea loc prin opozitie (ceea ce este greu §i ceea ce este u§or), prin ordonare (ceea ce este mai greu decat) §i prin ordonare cantitativ3 (in cazul de fa(3 cant3rirea cu ajutorul unitatilor de m3sur3 pentru greutate)2. Cand este vorba despre notiuni imprumutate din uzajul comun, criteriile sunt complexe in general: descompunerea unei notiuni, a§a cum este operata de

1 CICERO, De Onitore, cartea 11, § 172.2 HEMPEL $i OPPENHEIM, Der Typusbegriff im Lichte der neuen Logik.

Argumentele cvnsi logice 29 7

statisticieni (spre exemplu, m3surarea gradului de instructie pe baza numarului de persoane care §tiu s3 citeasc3, a numarului de biblioteci, de publicatii etc.) constituie un efort in sensul de a face apel la diferite elemente m3surabile. Combinatia de criterii este realizata in diverse maniere. Astfel, la SfSntul Toma, g3sim urmatoarea combinafie:

Intr-adev3r, fiintele inferioare sunt incapabile s3 ating3 о perfectiune completa, ele ating insa о treapta mediocra de excelenja cu ajutorul anumitor mijcari. Cele care le sunt superioare pot dobandi о perfecjiune completa datorita unui num3r mare de mijcari. Tot superioare celor precedente sunt cele care-ji ating perfecfiunea completa printr-ия mic num3r de mi$cari, treapta cea mai inalta aparjinand celor care poseda perfectiunea f3r3 s3 fac3 nici о mi$care pentru a о dobandi1.Aceasta gradare care combina gradde de perfectiune §i

mijloacele utilizate pentru a о dobandi ii permite Sfantului Toma s3-l puna pe Dumnezeu in varf, apoi ingerii, oamenii, animalele. Aceasta constructie metafizica se sprijin3 pe о analogie in care intervine acest dublu criteriu: este vorba despre gradele de s3n3tate, comparate tinandu-se cont de rezultatul obtinut §i de remediile necesare pentru a-1 obtine.

Criteriile intra in conflict: procedeul Sfantului Toma stabile§te, pentru fiecare palier al unuia dintre criterii, о ierarhie bazata pe cel deal doilea criteriu2, ceea ce implica in mod evident о predominant a primului asupra celui de-al doilea. §i totu§i, necesitatea ins3§i de a-1 introduce pe cel de-al doilea arata c3 primul era recunoscut ca insuficient.

Pot fi luate in considerare combinatiile cele mai diverse; ele nu vor reflecta niciodata complexitatea notiunilor neformalizate. Mai mult, in multe cazuri exista о proportionalitate inversa intre criteriile chemate

1 E. GILSON, Tomismul, p. 281 (cf. Sum tlteo.. I, 77, 2, ad Resp.). (Ed. rom.: Humanitas, Bucure§ti, 2002, p. 297. Trad, din franceza de Adrian Nija. Trad, din latin3 de Lucia Wald; n.t.)

2 Cf. § 20: Ierarhiile.

Argimieiitele cvasi logice 310

s3 intre in calcul: meritul este f3cut, pentru simful comun, din predispo- zifia innflscuta la bine §i la sacrificiu: о ierarhizare a meritelor trebuie s3 aiba in vedere ace§ti factori incompatibili.

Imediat ce apare о comparafie intre elemente neintegrate intr-un sistem, termenii comparafiei, oricare ar fi ea, interac[ioneaz3 unui cu celaialt §i anume in dou3 moduri.

Pe de о parte, nivelul absolut al termenului etalon va putea influenta valoarea termenilor care apartin aceleia§i serii §i care sunt comparati cu el. Acest efect este observat in perceptie; s3 notam c3 repet3rile termenilor confruntati сопсигЗ toate aici, se pare, la stabilirea unui nivel neutru de adaptare1. Acela§i lucru se intampl3 f3r3 indoiala in argumentare unde termenii deja avansati constituie un arierfond care influenteaz3 asupra noilor evalu3ri.

Pe de alta parte, confruntarea poate apropia doi termeni pe care eram indreptatiji s3-i consider3m incomensurabili. Comparatia dintre Dumnezeu §i oameni va juca totodata in avantajul termenului inferior $i in detrimentul termenului superior. Partizanii iubirii divine, de§i dispretuiesc iubirea terestr3, nu pot decat s3 о рипЗ in valoare pe aceasta din urm3 prin comparatia pe саге о stabilesc intre cele dou3:

Dac3 [sufletul], va spune Plotin, ur3§te din nou mizeriile de aici [de jos] §i se p3streaz3 neatins de cele de aici, preg3tindu-se iaraî de drumul spre tata, „resimte bucurie". lar cei ce nu cunosc aceasta experience, sS reflecteze, pornind de la iubirile de aici, la ce inseamna sa le intalne5ti pe cele pe care le iube?ti cel mai tare ?i la faptul ca aceste [obiecte] ale iubirii sunt muritoare $i vatamatoare, c3 sunt iubiri pentru ni^te simulacre ?i se schimba, pentru c3 [obiectul] iubirii nu este veritabil, nefiind nici binele nostru, nici ceea ce c3ut3m2.Aceasta valorizare a ceea ce este inferior este subliniata de

oratori precum Bossuet chiar pentru a obtine din ea efecte

1 Cf. H. HELSON, Adaptation-level as a basis for quantitative theory of frames of reference, The Psychol. Review, nov. 1948, p. 302.

2 PLOTIN, t. VI, 2, Enueade, VI, 9, § 9, p. 143. (Ed. rom.: Editura IRI, Bucure$ti, 2007, pp. 426-427; n.t.)


argumentative:(...) suveranii pio§i doresc ca toata gloria lor s3 se §tearg3 in prezenta celei a lui Dumnezeu; §i departe de a se ofensa de 'faptul c3 li se micjoreazS astfel puterea, ei $tiu c3 nu sunt niciodata mai venerati ca atunci cand nu-i micjoram decat pentru а-i compara cu Dumnezeu1.Tot astfel, este о onoare pentru un poet mediocru s3 fie

declarat mult inferior unui maestru renumit: din acei moment el intr3, chiar dac3 nu pentru a ocupa un loc la vedere, in confreria poetilor ilu§tri.

Dimpotriv3, tot ceea ce se confrunta cu obiecte mult inferioare nu poate decat s3 sufere din cauza acestei apropieri; de aceea Plotin, dup3 ce a marcat superioritatea Celui Unic asupra oric3rei alte realitati, dar temandu-se de devalorizarea ce rezulta de aici pentru el, adaug3:

De asemenea, trebuie acceptat c3 el actioneaza liber, iar cand exista alte fiinte, actul lui spre ele este neimpiedicat. Dar trebuie spus ca el nu se raporteaza la absolut nici una c3ci el este ceea ce este §i inaintea lor (...)2.Pentru a descalifica pe cineva, un procedeu eficace este acela

de a-1confrunta cu ceea ce dispretuie§te, chiar §i pentru a admite c3 el estesuperior. Este totu§i adev3rat c3 indivizii comparati fac de acum inainteparte dintr-un acela§i grup.

Interactiunile dintre termenii unei comparatii se pot datora per-ceptiei unor leg3turi reale intre ceea ce se confrunta. Dar nu conteazaoriginea lor. Ele au drept consecinta faptul c3 in comparatii, candevidentierea unei distante este cea vizata, este nevoie de un efort

con- / / '

1 BOSSUET, Sermons, t. П, Stir I'ambition, p. 395.2 PLOTIN, t. VI, 2: Enneade, VI, 8, § 8, p. 143. (Ed. rom.: IRI, Bucurejti, 2007, pp. 376-377; n.t.)

312 Teluiicile argumentativestant pentru a о restabili. Doar conventiile de m3sur3 precise pot asigura persistenta raporturilor evocate.

Argumentele comparatiei nu ne permit totu§i s3 consider3m aceste raporturi ca fiind stabilite §i transpozabile. Iat3 in Ieg3tur3 cu aceasta un exemplu comic. О fata frumoasa §i о doamn3 in varsta a§teapt3 autobuzul. Cea de-a doua refuza cu indignare о figara:

- S3 fumez pe strada? A? prefera mai curand s3-l s3rut pe primul venit.

- §i eu, dar, a$teptandu-l, putem trage о figar31-

Comicul provine din faptul c3 ierarhia preferenfiala este situata intr-o cu totul alta zon3 a sc3rii valorilor.

Alegerea unor termeni de comparatie adaptati la auditoriu poate fi un element esenfial al eficacitatii unui argument, chiar ?i atunci cand este vorba despre о comparatie numeric precizabil3: va fi de preferat, in anumite cazuri, s3 descriem о (ar3 ca fiind de nou3 ori mai mare decat Franta decat s3 о descriem ca fiind tot atat de mare pe cat jumatate din Brazilia.

Acestea sunt caracterele termenului de referin{3 care dau aspectul particular al unei serii de argumente.

О forma tipic3 de comparatie este cea care vorbe§te despre pierderea care nu a fost suferita, pentru a aprecia avantajele unei solutii adoptate. Celor care il intrebau ce ca§tigase cu r3zboiul, Pitt le r3spun- dea: tot ceea ce am fi pierdut f3r3 el2. Termenul de referinta este ipotetic dar, gratie tautologiei, i se acorda о importanta reala de§i indetermi- nabila. Adesea, totu§i, este necesar sa evalu3m acest termen de referinta, care va fi prezentat in mod favorabil concluziilor argumentarii. Acela§i Pitt ii critica pe adversarii s3i care, pentru a m3sura inconvenientele r3zboiului, descriu cu entuziasm prosperitatea pe care acesta a f3cut-o s3 dispar3, dar pe care, la timpul ei, рЗгеаи a о aprecia putin3. In general, tablourile varstei de aur, trecute sau viitoare, ale paradisului pierdut sau sperat, fie c3 este vorba despre vremurile bune de altadata, fie despre fericirea care se g3se§te in alte locuri, servesc la a descalifica vremurile §i tara in care tr3im.

1 Dup3 ziarul Le Soir, din 20-6-1950.2 W. PITT, Orations on the French war, p. 123 (9 dec. 1795).3 Ibid., p. 133 (10 mai 1796).


Dimpotriva, descrierea entu- ziasta a situatiei prezente va servi la a elimina orice efort de ameliorare sau chiar de modificare a acesteia; cre§terea relativ3 a bun3st3rii ar fi minima, pierderea bun3st3rii ar fi considerabila. Orice persuasiune prin amenintare va fi deci cu atat mai eficienta cu cat starea de care ne ЬисигЗт este mai bine valorizata.

Argumentul comparatiei se poate manifesta, de asemenea, prin utilizarea superlativului. Acesta se exprima considerand un obiect oarecare, fie superior tuturor indivizilor dintr-o serie, fie incomparabil §i, astfel, unic in genul s3u. S3 nu uit3m c3 aceasta ultima calificare necesita о incercare prealabila de comparatie c3reia i se recunoa§te imposibilitatea. A$a se face c3 unicitatea poate rezulta ea ins3$i din superlativ dup3 cum la Leibniz unicitatea adev3rurilor contingente este intemeiata pe principiul celui mai bun. Aceasta tehnica permite individualizarea indivizilor calificandu-i cu ajutorul superlativului, procedeu pe fare Giraudoux nu a ezitat s3-l utilizeze frecvent1.

De altfel, judecatile care se sprijina pe superlativ sunt cu mult mai impresionante, in parte prin aspectul lor cvasi logic, decat judecatile mai moderate. Ele ne scutesc adesea de a arata сЗ о comparajie se refera la ceva ce are о valoare: dovada sta abundenta superlativelor in anunturile publicitare. Caracterul lor peremptoriu ne scute§te, de asemenea, mai u§or de dovada. Acuzatia de a fi comis „actul cel mai infam" va fi in general susjinuta mai putin de dovada decat aceea de a fi „facut rau". Aceasta ierarhie poate fi exprimata in afara formei comparative, prin simpla folosire a unor notiuni precum „execrabil", „miraculos". La Bruyere a notat aspectul peremptoriu al acestor termeni2.

Superlativul poate fi sugerat §i prin anumite procedee de amplificare, precum cel pe care Quintilian ni-1 da drept exemplu:

Pe mama ta ai lovit-o; ce a§ putea zice mai mult? Pe mama ta

1 Cf. Y. GANDON, Le demon du style, p. 140.2 LA BRUYERE, Oeuvres, Bibl. de la P16iade,

Caracterele, Despre societate fi despre conversafie, 19, p. 176. (Ed. rom.: Editura pentru LiteraturS, Bucure§ti, 1968, p. 238; n.t.)

314 Teluiicile argumentativeai lovit-o!1

Atunci cand nu mai exista nimic care, adaugat, s3 poata spori gravitatea unei infractiuni, s3 poata sublinia importanta unui act, nu mai este necesar s3-l сотрагЗт cu nimic altceva pentru a i se recunoa§te preeminenta.

Uneori, efectul superlativului va fi intarit printr-o anumita restrictie: se pare c3 s-a procedat intr-adev3r la о comparatie efectiva, superlativul nu trebuie considerat un simplu mod de a vorbi, ca figura de stil. Virgilius spune despre Lausus:

Cel mai frumos dintre tofi, exceptand corpul lui Turnus din Laurentum2.

Aici superlativul nu coincide cu unicul; dimpotriva impresia de unicitate este produsa cand nu g3sim, pentru a vorbi despre un individ, decat pe el insufi ca termen de comparafie; se formeaza, ca s3 spunem astfel, о clasa aparte, incomparabiia. Dup3 cum spune La Вгиуёге,

V... este un pictor, C... un compozitor, iar autorul lui Pyram este un poet;

dar Mignard este Mignard, Lulli este Lulli §i Corneille este Corneille3.

Orice comparatie, о vedem prin acest exemplu, este intr-un fel descalificanta, pentru c3 ea nu tine seama de aceasta unicitate a obiectelor incomparabile. A-ti trata fara ta, familia ta, ca о tar3, ca о familie inseamna deja s3 о privezi de о parte din prestigiul ei; de aici caracterul intrucatva blasfematoriu al rationalismului, care i§i interzice s3 priveasca valorile concrete in unicitatea lor. Este motivul pentru care orice iubire, in m3sura in care ea rezulta dintr-o comparatie care se sfarêjte cu alegerea celui mai bun obiect asupra c3ruia s3 se poata r3sfrange, va fi suspecta §i putin apreciata. Exista sentimente care exclud orice alegere, oricat de flatanta poate fi ea.

Ideea ins3$i de alegere, de buna alegere, implica intotdeauna

1 QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. II, cartea VIII, cap. IV, § 7. (Ed. rom.: Bucureipti, Minerva, 1974, p. 337; n.t.)

2 Ibid., vol. II, cartea VIII, cap. IV, § 6, p. 337 (Eneida, c3ntul VII, 649-650).3 LA BRUYERE, Caracterele, 24, p. 118. (Ed. rom.; Editura pentru Literatur3, Bucure§ti, 1968, Desfire nicritul personal, p. 144; n.t.)


comparatia. Totuji, expresiile referitoare la alegere arata acest du-te- vino intre domeniul comparativului §i cel al absolutului. „Am f3cut о ЬипЗ alegere" semnific2 adesea multumirea, dorinta de a nu compara. Ideea c3 ceva este bun, mai ales dac3 acest ceva exista §i daca actioneaza inertia, se exprima in mod normal prin ideea c3 este cel mai bun, c3 nu s-ar fi putut g3si ceva mai bun, adica un superlativ. О justificare implicita ar fi c3 obiectul pare susceptibil de a sustine nenum3rate comparafii. Putem lega de aceste afirmatii referitoare la buna alegere multe afirmatii referitoare la о cantitate (spre exemplu cutare cifr3 de afaceri obtinuta prin cutare publicitate). Se sugereaza c2 aceasta cantitate este superioara celor cu care ar putea fi comparata. Dimpotriva, dac3 un eveniment beneficiaza de mari manjete in ziare, i s-ar putea minimaliza importanta subliniind c3 in fiecare zi este scos in evidenta cate un eveniment; valoarea absoluta se reduce la о valoare compara tiv3.

316 Tehnicile argunientntii’c

Aceste interpretari par a trece, in doi timpi, de la valoarea absoluta la valoarea comparativa, sau invers. Totodata, avem aici fructul unei analize. Dimpotriva, exista argumentari in doi timpi care opereaza aceasta trecere in mod explicit. Blougram se bazeaza pe aceea c3, scopul fiind ales, mijlocul trebuie s3 fie cel mai bun posibil1. Dar aceasta comparatie, facuta in planul mijloacelor, actioneaza asupra intregii situatii: ea vjilorizeaza, in cazul de fata, in acelaji timp religia cea mai eficace pentru a actiona asupra lumii §i scopul ales, §i anume de a actiona asupra lumii. Vom reg3si aceste interactiuni cu ocazia studierii argumentelor bazate pe structurile realului.

Toate aceste analize tind s3 arate cat de mult difera argumentele comparatiei de confruntarile dintre valorile efectiv m3surabile, al сЗгог loc intr-o serie sau intr-un sistem ar fi fost fixat о data pentru totdeauna; totu?i asocierea lor cu structuri matematice este cea care furnizeaza о mare parte din forta lor persuasiv3.

§ 58. Argumentarea prin sacrificiu

Unui dintre argumentele comparatiei cel mai frecvent utilizate este cel care se sprijina pe sacrificiul la care suntem dispu$i s3 ne supunem pentru a obtine un anumit rezultat.

Aceasta argumentare sta la baza oric3rui sistem de schimburi, fie c3 este vorba despre troc, despre vanzare, despre contractare de servicii - de§i ea nu este singura in joc in relatiile de la vanzator la cump3rator. Dar ea nu este rezervata domeniului economic. Alpinistul care se intreaba daca este pregatit s3 fac3 efortul necesar pentru a se c3t3ra pe un munte recurge la aceea§i forma de evaluare.

fn orice cantarire, cei doi termeni se determine unui prin celaialt. De aceea, Sartre are dreptate s3 spuna c3 noi nu putem niciodata §ti dac3 lumea, prin obstacolele pe care ni le prezinta, ne informeaza in legatura cu ea sau cu noi. Noi suntem cei care, in mod liber, fix3m limitele eforturilor noastre2. Dar pentru a ne

1 R. BROWNING, Poems, Bishop Blougram's Apology, p. 141.

2 J.- P. SARTRE, Fiinta fi neantul, p. 569. (Ed. rom.: Ed. Paralela 45, Pitegti, 2004,p. 594; n.t.)


putea baza pe acest efort, trebuie ca acesta s3 poata fi descris, sau cunoscut altfel, intr-o maniera care, cel pufin provizoriu, s3 рагЗ suficienta. Trebuie in aceasta privinja s3 ne p3zim de anumite iluzii. Astfel distincfia lui Klages intre facultatile cantitative, care ar fi m3surabile cand сотрагЗ diverji indivizi, §i cele mobile care, in ceea ce le prive§te, s-аг m3sura reciproc la un acela§i individ1, distinctie fecunda probabil, nu tiebuie s3 ne fac3 s3 uit3m c3 aceasta evaluare reciproca nu este utilizabila decat cu conditia de a §ti dac3, la cutare individ un mobil dat este considerat de intensitate normala, sau ca avand о oarecare estimare.

In argumentarea prin sacrificiu, acesta trebuie s3 fie egal cu valoarea atribuita acelui ceva pentru care sacrificiul este consimtit. Este argumentul de care se servejte Calvin pentru a garanta importanta pe care protestantii - contrar catolicilor - о atribuie religiei lor:

InsS oricat ar glumi pe seama incertitudinii ei, dac3 ar trebui s3-§i pecetluiasca doctrina cu propriul sange §i cu pretul propriei viefi, s-ar vedea atunci cat conteaza ea pentru ei. Certitudinea noastra este insa diametral opusa, c3ci nu se teme nici de teroarea morjii, §i nici de scaunul de judecata al lui Dumnezeu2.Indreptat impotriva catolicilor, acesta este argumentul bine

cunoscut intemeiat pe existenta preotilor marturisitori; iar absenta sacrificiului servejte la a m3sura slaba importanta acordata unui lucru pe care pretindem, de altfel, сЗ-l vener3m.

Dac3, in argumentul sacrificiului, cantarirea este actul individului care consimte la sacrificiu, semnificatia acestuia din urma in ochii celuilalt depinde de respectul pentru cel care a efectuat cantarirea. Cand Pascal serie:

Nu cred decat in istoriile ai сЗгог martori s-au 13sat sugrumafi3,

1 L. KLAGES, Notions fondamentales de la cara^rologie, in Le itingnozfic du caractere, p. 16.

2 CALVIN, iuvatdtura religiei creatine, Adresa introduction catre regele Francisc I, p. 8. (Ed. rom.: Cartea Cre§tin3, Oradea, 2003, p. 114.)3 PASCAL, Cugetari, 397, p. 932 (593 ed. Brunschvicg). (Ed. rom.: Ed. Aion, Oradea, 1998, p. 398.)

318 Teluiicile argumentativeeste necesar ca ace$ti martori, care servesc drept termeni de referinta, sa se bucure de un oarecare prestigiu. Cu cat acesta este mai mare, cu atat argumentul impresioneaza mai mult. Pauline accentueaza acest lucru, spunand:

C3-n suflet el, murind, lasatu-i-a liimina.Cu sangele-i au fost calaii sa ma-mproaste,§i ochiul meu deschis e §i cunoaste1.

In ultima instanta, acesta va fi sacrificiul unei fiinte divine, acela pe care il evoca Bossuet:

§i, intr-adevar, cre§tini, Iisus Hristos, care este adevarul insu§i, nu iube§te mai putin adev3rul decat propriul s3u соф; dimpotriva, tocmai ca s3 pecetluiasca cu sangele s3u adevarul cuvantului lui, a dorit s3-§i sacrifice propriul corp2.Preotii m3rturisitori pot fi umili, dar nu vor fi nici alienafi,

nici abjecfi; numarul lor mare va putea inlocui slabul prestigiu individual, ca in legenda celor 11 000 de fecioare care о insotesc pe Sfanta Ursula. Cant3rirea care duce la sacrificiu, facuta in deplina sinceritate, este de altfel un element susceptibil de a spori acest prestigiu.

Totuji, daca obiectul sacrificiului este cunoscut §i dac3 valoarea lui este slaba, prestigiul celor care s-au sacrificat va ie§i de aici diminuat, printr-un fel de 50c de intoarcere. Isocrate, in Elogiul Elenei, о glorifica prin sacrificiile pe care le-au acceptat grecii pentru a о recu- ceri3. Fenelon critica acest procedeu:

Nimic nu este demonstrat aici in mod serios, nu exista in tot acest [elogiu] nici un adev3r al moralei: el nu apreciaza valoarea lucrurilor decat in funcpe de pasiunile oamenilor4.Aceasta pentru c3 sacrificiul grecilor i se pare inutil, din

cauza inutilitajii obiectului s3u; dar tehnica dovezii nu difera cu nimic de cea

1 CORNEILLE, Polyeucte, actul V, sc. V. (Ed. rom.: p. 270; n.t.)

2 BOSSUET, Sermons: Sur la parole de Dieu, p. 157.

3 ISOCRATE, Discursuri: Elogiul Elenei, §§ 48 §i urm.

4 FENELON, CEuvres, ed. Lebel, t. XXI: Dialogues sur Veloquence, p. 75.


a preotilor marturisitori, de cea utilizata de Plotin pentru a valorize starea mistic3:

El [sufletul] nu 1-ar fi schimbat pentru nimic in lume, nici dac3 cineva i-ar fi pus in bra]e tot cerul, pentru cfl spunea cfl nu exista altul mai pre(ios, nici un bine mai mare (...)• Iar pe toate celelalte lucruri pe care le tndrSgise inainte: magistraturi, sau puteri, sau bogajii, sau frumuseti, sau §tiin]e, le nume§te disprejuindu-le §i nu le-ar fi numit daca nu ar fi intalnit altele superioare lor?1

Dar s3 notam c3, pentru ca valoarea celui Unic s3 se demonstreze prin maretia sacrificiului, trebuie ca ascetismul rezultat de aici s3 se bazeze pe о apreciere pozitiva prealabila a bunurilor acestei lumi, f3r3 de care renuntarea nu ar fi deloc probanta. О grav3 obiectie poate fi facuta totu?i argumentului prin sacrificiu. Accentul pus de psihologia contemporan3 pe ambivalenta sentimentelor permite formularea acesteia in termeni extremi: cel care i§i sacrific3 fiul pentru onoare nu nutre§te oare impotriva lui о ur3 inconjtienta? Valoarea onoarei nu ar fi astfel cu nimic sporita prin aceasta imolare. M3surarea prin sacrificiu le presupune — constante §i inserate intr-un cadru cvasi formal — pe acele elemente care, de fapt, sunt supuse variafiilor. Dovada este faptul c3 ideea pe care ne-o facem despre un acela$i sacrificiu poate fi, in practic3, foarte diferita, in functie de concluziile pe care vrem s3 le tragem in Ieg3tur3 cu el. Dac3 este vorba despre a incredinta sau nu un post unei personalitati pe care toti participant» la dezbatere о apreciaza, cei care il favorizeaz3 pe acest candidat vor putea mentiona umilinta pe care el ar incerca-o in cazul unui e?ec; adversarii, dimpotriva, vor c3uta s3 minimalizeze inconvenientul care ar rezulta pentru candidat de aici. Iar faptul insu§i de a renunta nu actioneaza oare, printr-un fel de §oc de intoarcere, pentru a modifica valoarea acelui ceva la care se renunja? Ne afl3m intru totul in argumentarea cvasi logica pentru c3 termenul de referinta nu constituie о marime fix3, ci se afla in interactiune constanta cu alte elemente.

Valoarea scopului care se urm3re$te prin sacrificiu se transforms, de asemenea, in timpul actiunii, ca urmare chiar a

1 PLOTIN, Eimeade, VI, 7, § 34, p. 8. (Ed. rom.: IRI, Bucure^ti, 2007, pp. 342-343. Traducere de Vasile Rus; n.t.)

320 Teluiicile argumentativesacrificiilor consim- tite. Simone Weil serie, foarte corect, despre aceasta:

(...) suferinfe prea mari In raport cu imboldurile inimii pot Impinge cfltre о atitudine sau alta; fie ca respingem violent acel ceva caruia i-am oferit prea mult, fie cS ne ag3)3m de el cu un fel de disperare1.In primul caz, nu mai dorim sS ne in§el3m, in viitor, §i ii

indepSr- tSm pe ceilal}i de aceastS valoare dezamSgitoare; in cel de-al doilea, mSrim scopul, in a§a fel incat mSrimea sS depSjeascS sacrificiul: ne aflSm in prezenta unui alt argument pe care il vom analiza mai departe sub numele de argumentul risipei2.

Argumentul sacrificiului, utilizat intr-un mod ipotetic, poate servi la a evidentia prepil care se pune pe ceva; dar el este insotit foarte adesea de afirmajia cS un astfel de sacrificiu, pe care am fi gata sS-l asumSm, este fie inutil, pentru cS situafia nu-1 cere, fie ineficient, pentru cS el nu ar permite sS se atingS scopul scontat3.

Sacrificiul inutil, care nu este о purS ipotezS, ci о tragic3 realitate, poate conduce la desconsiderarea celor care 1-au indeplinit. In legSturS cu mortii cSzuti cu ocazia unei ofensive respinse, iatS reflectia unui camarad de luptS:

(...) pe scurt, ei ne erau mai pufin simpatici; erau ni§te mor(i ingrafi §i care nu reu§iser3. Ferrer preciza acest lucru, spunand: „cei pe care trebuie sS-i luSm de la capSt "4.Patetismul sacrificiului inutil ii inspirS lui Bossuet efecte

sfa§ie- toare, in predica sa despre mila Fecioarei. Mama lui Dumnezeu se resemna in faja sacrificiului fiului s3u, sperand in salvarea oamenilor, dar nu poate suporta durerea pe care i-о provoacS lipsa de c3in£3 a cre§tinilor:

...cand va vad vSrsand sangele fiului meu, fScand astfel inutila indurarea lui divinS, (...)‘.

EvaluSrii prin sacrificiul consimtit i se asociaza tehnicile de evaluare prin sacrificiul antrenat, a grejelii prin sanctiune,

1 Simone WEIL, L'enracinemenl, p. 114.2 Cf. § 65: Argumentul risipei.3 Cf. EPICTET, Convorbiri, cartea I, 4, § 27, p. 20; R. CROSSMAN, Palestine

Mission, with Speech delivered in the House of Commons, iul. 1946, p. 250.

4 J. PAULHAN, Le guerrier applique, pp. 132-133.


riposta sau remujcare, a meritului prin glorie sau recompensa, a pierderii prin regret.

Ca urmare a aspectului lor secvenfial, argumentele care se bazeaz3 pe el se asociaza cu argumentele bazate pe structura realului. Dar ele constituie §i о cantarire; §i ne straduim adesea, pentru a о face mai u§oara, s3 dam unuia dintre elementele care se pun pe talerul balantei о structura omogena, cu scopul de a putea s3-i facem о descriere cantita- tiv3.

Gravitatea sancfiunii determina cunoajterea celei a grejelii: dam- narea genului uman este mai bine cunoscuta decat p3catul originar in teologia crejtina; nenorocirile lui lov dau singure m3sura culpabilitajii sale.

Riposta determina cunoajterea importantei unui act:

Aceasta este, §i a fost dintotdeauna, о caracteristicS a Cuvantului divin, §i anume cS niciodata cand el se manifests, Satan nu se odihne$te $i nu doarme1.

Intensitatea regretului mSsoara valoarea lucrului pierdut. Am putea g3si о aplicatie curioasa a acestei argumentari in fantasmele inmormantarii care, dup3 рЗгегеа lui Odier, ar fi un puternic mecanism de securizare: cel care are sentimentul abandonului i§i imagineazS propria inmormantare §i i§i mSsoara valoarea in funcjie de intensitatea regretelor pe care le provoacS moartea sa2.

Argumentul cvasi logic al sacrificiului se poate aplica, de asemenea, intregului domeniu al raporturilor dintre mijloc §i scop3, mijlocul fiind un sacrificiu, un efort, о cheltuiala, о suferinta. Aspectul cvasi logic este evident mai ales atunci cand, pentru a da valoare cutarui lucru, transform3m altceva in rnijloc apt s3 il produca §i s3 il m3soare. Astfel Isocrate, in Panegiricul Atenei:

1 CALVIN, hwatatura religiei creftine, p. 13. (Ed. rom.: Cartea Cre§tin3, Oradea, 2003, Adresa introductiva

catre regele Francisc I, pp. 126-127. Traducere de Elena Jorj §i Daniel Tomulep n.t.)

2 Ch. ODIER, L'angoisse et la pen see magique, p. 124.

3 Cf. § 64: Scopurile §i mijloacele.


Cred ca acest rSzboi a fost pus la cale de vreunul dintre zei din admiratie faja de virtutea lor, pentru ca oamenii inzestrati cu atata m3- rejie de suflet s3 nu гЗтапа necunoscufi, sfar§indu-§i viata f3r3 glorie1.El este foarte clar ?i cand importanta mizei este m3surata

prin raport cu desfSjurarea de forte solicitate. Paul Janson repro§eaza adversarilor s3i catolici c3 au utilizat aceasta tehnica pentru a convinge populatiile de faptul c3 credinta lor ar fi pus3 in pericol prin votul legii jcolare din 1879.

Am obosit far3 indoiala s3-l rug3m pe Dumnezeu; am decis s3 ne adresam sfinplor §i iata-i pe tofi mobilizafi cu scopul de a interveni pentru ca stanga sa nu voteze aceasta lege nenorocitd2.Argumentul foarte vechi, vejnic reluat, al dificultatii de

expresie, este §i m3sura cvasi logica:(...) Cad este tot atat de greu s3 lauzi oameni care au

intrecut virtujile altora pe cat de greu este s3 lauzi pe cei care n-au facut nici un bine; pentru ace$tia lipsesc oratorului faptele, pentru ceilalti cuvintele гЗтап mai prejos decat faptele3.Toate aceste argumente nu functioneaza decat dac3 valoarea

pe care о masuram nu este supusa unei alte cantariri, mai conving3toare. Altfel, argumentul sacrificiului poate deveni comic, precum in anecdota angajatorului care, intervievand un candidat pentru un post, se mir3: „Dumneavoastr3 cereji un salariu foarte mare, pentru un om f3r3 experienja!" „Munca este cu atSt mai grea, r3spunde candidatul, atunci cSnd nu §tii cum s3 procedezi"4.

Intrucat argumentarea prin sacrificiu permite evaluarea, ca in orice argument de comparatie, a unuia dintre termeni prin celalalt, maniera in care se realizeaz3 confruntarea poate genera

1 ISOCRATE, Discursuri: Panegiricul Atenei, § 84. (Ed. rom.: Editura pentru Literatura, Bucure§ti, 1969, § 84; n.t.)2 P. JANSON, Discours parlementaires, vol. I, p. 124, §edinja Camerei Reprezen- tanfilor, 26 februarie 1880.

3 ISOCRATE, Discursuri: Panegiricul Atenei, § 82.

4 FUN FARE, Reader's Digest, 1949, p. 62.


ea ins3§i о argumentare interesanta.Din Jankelevitch:

Diavolul nu-§i trSgea forta decat din slabiciunea noastra, s3 fie deci vulnerabil din cauza fortei noastre1.Din Bossuet:

Nefericiti sunteti, daca legSturile voastre sunt atat de puternice, incat dragostea de Dumnezeu nu le poate rupe; nefericiti sunteti, dac3 ele sunt atat de slabe, incat nu vreji s3 le rupeti pentru dragostea de Dumnezeu2!In primul exemplu ne marginim s3 mentionam о posibila

r3stur- nare: unui dintre termeni, diavolul, este presupus a r3mane valoare constanta. Dar la Bossuet, nici unui dintre cei doi termeni nu este constant: diferenta dintre ei subzista, in acela$i sens, in dou3 m3suri diferite. Folosirea verbelor „a putea" §i „a vrea" indica faptul c3, in primul caz, este m3surat3 forta pasiunilor, in cel de-al doilea, slabiciunea dragostei de Dumnezeu, prin sacrificiul a c3rui indeplinire este refuzata.

Se pare c3 m3surarea prin sacrificiu este legata adesea de ideea unei limite mobile intre dou3 elemente. Cand acestea formeaza о totalitate fix3, argumentul sacrificiului intalnejte uneori argumentul diviziunii. A?a stau lucrurile atunci cand dou3 caractere sunt de a§a natur3 incat, pentru a ajunge la un rezultat dat, cantitatea unuia variazS in sens invers cantitatii celuilalt. Sacrificiul m3soara in acest caz importanta atribuita caracterului complementar.

Aristotel s-a servit de aceasta m3surare a unui bun, prin sacrificiul celuilalt, in acest pasaj din Topica:

Tot a$a, daca din doua lucruri, noi tagaduim cS avem pe unui pentru a pSrea сЗ-l avem pe celalalt, este de preferat acel pe care vrem s3 рйгет ей-! avem; de exemplu, tagaduim ca facem eforturi pentru а рЗгеа ей suntem inzestrati de natura3.

1 V. JANKELEVITCH, Traite des vertus, p. 795.2 BOSSUET, Sermons, vol. II: Sur I’ardeur de la penitence, p. 588.3 ARISTOTEL, Topica, cartea III, cap. 2,118 a

20. (Ed. ro.: Editura IRI, Bucure§ti, 1998.)


Complementaritatea se prezinta uneori drept compensate. Aceasta presupune, de asemenea, о totalitate constanta la care ne referim. Dar ideea de compensate este mai complexa decat cea de complementaritate. Ea presupune inainte de toate о serie de evalu3ri reciproce. Slabiciunea poate deveni astfel m3sura aleas3:

(...) un sim( rafinat al propriei sale slabiciuni о reconfortase §i о consolase in mod miraculos, c3ci рЗгеа c3 exista in ea ca un semn inefabil al prezentei lui Dumnezeu (...)1.Slabiciunea nu este valoare decat fntr-o etica compensatorie. Dar

ea devine, de asemenea, pentru cititor, argument in favoarea acesteietici compensatorii. Aceasta poate deveni argument in ochii unei tntregicivilizatii./

Aceste argumente ale complementaritatii, ale compensatiei, legate de о idee de totalitate, sunt in general utilizate pentru a promova о anumita stabilitate. Montesquieu argumenteaz3 in favoarea sistemului bicameral ar3tand c3 trebuie compensata slaba forta numerica a oamenilor care se disting prin na§tere, bog3tii sau onoruri, crescand forta voturilor lor2. Rationamentul s3u nu este intemeiat nici pe о ierarhie de clase, nici pe experienta: el este intemeiat pe mentinerea unui echilibru.

Elementul compensatoriu poate deveni о m3sur3 a imperfectiunii celui pe care trebuie s3-l completeze. Astfel, pentru Sfantul Toma, Dumnezeu introduce asem3narea sa in lucruri. Dar

este evident сЗ о singura specie de crealuri nu ar reu§i s3 exprime asemanarea cu crealorul (...). Dimpotriva, daca este vorba despre fiin[e finite §i create, va fi necesara о muljime de asemenea fiinfe pentru a exprima sub cel mai mare numir posibil de aspecte perfecpunea simpla din care rezulta3.

1 G. BERNANOS, La joie, p. 35.2 MONTESQUIEU, De I'esprit des lois, cartea XI, cap. VI, p. 267.3 E. GILSON, Toiiiiswul, pp. 215-216 (cf. Cont. Cent.,

II, 45, ad Cum enim, Sum. Tlieol., 1,47,1, ad


§i aici, s3 subliniem acest lucru, argumentul este bazat pe о totalitate, perfecta de aceasta data, deci invariabila, fi pe care elementul compensatoriu trebuie, in cel mai bun caz, s3 incerce s3 о reconstituie.

Elementele compensatorii pot fi uneori ambele de aceeafi natura. Printr-un joc al compens3rii incearca Bertrand Russel, dorind s3 lupte impotriva oric3rei violente fi recunoscand totodata necesitatea anumitor constrangeri, s3 inlature incompatibilitatea dintre aceste dou3 atitudini.

Exista probabil un scop §i numai unui, pentru care utilizarea violenjei de catre о guvernare este binefacatoare, §i anume acela de a diminua dimensiunea totala a violentei in lume1.Gandim ca fi cum violenja, in lume, ar forma un tot la care

nici о adaugare nu este legitima dac3 nu este compensata de о diminuare cel putin egala. In realitate, forta care se utilizeaza intra in deducerea violentei viitoare, inc3 necunoscuta.

in incheiere, s3 insistam mai mult asupra faptului c3 argumentarea prin sacrificiu, ca fi cele care sunt legate de ea, asociaza termenii confruntati fi stabilefte о interactiune intre ei. intr-una dintre scrisorile sale, Sfantul leronim i se adreseaza lui Pammachius care, la moartea sotiei sale, fi-a imp3rtit bunurile celor s3raci:

Ceteri mariti super tumulos conjugum spargunt violas, rosas, lilia, floresque purpureos: et dolorem pectoris his oficiis consolantur. Pammachius noster sanctam favillam ossaque veneranda, eleemosynae balsa mis rigat2.

Resp.). (Ed. rom.: Humanitas, Buc., 2002, pp. 235; n.t.)

1 Bertrand RUSSEL, Political ideals, dupa S. I. HAYAKAWA, Language in Thought and Action, p. 139.

2 SFANTUL IERONIM, Epistolae, cartea XVI, 5; Patrologie latine, t. XXII, col. 642. (Ceilalp sop presarf pe mormintele sotiilor lor violete, trandafiri, crini §i florirofiatice §i prin aceste ritualuri i§i alin3 durerea sufletului. Pammachius al


Auerbach, care citeaza acest pasaj, noteaza pe buna dreptate ca florile, care nu sunt r3spandite, parfumeaza totufi aerul. Criticul vrea astfel s3 ne atraga atentia asupra stilului pretios al Sfantului Ieronim1. Dar remarca lui are, dupa opinia noastra, о bataie mai generala. Ea se aplica majoritajii sacrificiilor. Chiar dac3 nu au fost enumerate cu aceasta complezenta, florile la care renuntam vor fi inmiresmat deja aerul. Expresia lui Auerbach, „die Blumen duften mit'V Florile eman3 un parfum placut, este potrivita pentru a ne aminti c3, in argumentarea cvasi logica, interactiunea termenilor este constanta.

§ 59. Probabilit&tiUtilizarea din ce in ce mai larga a statisticilor fi a calculului

probabilitatilor, in toate domeniile cercetarii ftiintifice, nu trebuie s3 ne fac3 s3 uit3m existenta argumentarilor, necuantificabile, bazate pe reducerea realului la serii sau colectii de fiinje sau de evenimente, asem3n3- toare prin anumite aspecte fi diferentiate prin altele. Afa face Isocrate, in pledoaria contra lui Euthynus:

Chiar dacS Nikias (...) a putut §i a vrut sa aduca о acuzatie falsa, se poate vedea cu u$urinj3 c3 el nu 1-ar fi atacat pe Euthynus. Caci cei care vor s3 acjioneze astfel nu incep cu prietenii lor (...). Ne putem plange? Putem alege din toti. Inseamna oare c3 fur3m? II putem nedreptati doar pe cel care a avut incredere in noi2.Intrucat hazardul nu explica suficient actiunea lui Nikias,

Isocrate sugereaza c3 aici este nevoie de un alt motiv, fi anume temeinicia acuzatiei.

Tehnica calculului probabilitajilor ii permite in zilele noastre lui Lecomte du Notly s3 arate, in maniera analog3, c3, data fiind probabilitatea foarte slaba ca pe P3m§nt s3 se formeze molecule tot atat de complexe precum moleculele proteinice necesare

nostru stropefte cu balsamurile milei sfanta cenu§3 fi venerabilele oase.)1 E. AUERBACH, Mimesis, p. 70.2 ISOCRATE, Discursuri: Impotriva lui Euthynus, §§ 8,10.


viefii, este nevoie de о alta ipoteza pentru a explica aparifia lor1.

1 LECOMTE DU NO0Y, L'ltomme et sa destinee, pp. 37 §i urm.


Toate aceste rationamente, care par a progresa din trecut cStre prezent, pleacS de la о situatie, de la un fapt actuale, al сЗгог caracter remarcabil il subliniaza §i сЗгога le sporesc valoarea §i interesul argumentativ.

Un alt grup important de argumente se refers la nojiunea de variabilitate §i la avantajele pe care le prezinta, in aceasta privinta, un ansamblu mai Intins. De la Isocrate inc3, citam acest argument in favoarea accesului tinerilor la deliberari:

Intrucat calitatea judecatilor noastre difera nu prin numarul anilor no§tri, ci din cauza temperamentelor §i a facultapi noastre de concentrare, de ce s3 nu se fac3 obligatoriu apel la experienta a doua generatii pentru ca voi s3 aveti posibilitatea de a alege din toate discursurile rostite sfaturile cele mai utile1?Tot a§a, in Plmidros, Lysias insereaza, intre altele, acest

argument incercand s3 prefere pe cel care nu iubefte celui care iube§te:

(...) daca, dintre cei care iubesc, ai vrea s3-l alegi pe cel care iube$te cel mai mult, atunci alegerea ta s-ar indrepta doar spre о mana de oameni. In schimb, daca dintre ceilalti, ai vrea s3-l alegi pe cel mai util, vei avea de ales dintr-o mare mul(ime. Astfel incat, po(i avea mult mai multa speranta ca printre ace$tia multi vei avea norocul sa se afle cel care-ti merita iubirea2.Acest gen de argumentare ar putea fi asociat cu raporturile

dintre intreg §i p3rti. Dar, in ceea ce prive§te p3rtile, avem aici de-a face cu frecventele unei variabile, utilul; iar argumentul vizeaza crejterea dispersiei acestei variabile.

Intemeiata §i pe variabilitate, dar pentru a trage de aici concluzii oarecum diferite, aceasta argumentare a lui Locke impotriva tiraniei printilor in domeniul religios:

Daca nu exista decat un adev3r, о cale pentru a ajunge la cer, ce speranta avem c3 mai mul(i oameni vor fi condu§i acolo daca ei nu au alta regula decat religia printului §i sunt

1 ISOCRATE, Discursuri: Archimados, § 4.2 PLATON, Phaidros, 231 d. (Ed. rom.: In: Opere, vol. IV, Editura §tiin(ifica Enciclopedica, Bucure§ti, 1983, p. 423; n.t.)


obligati s3-§i abandoneze lumina propriei lor raliuni? (...) drumul cel ingust ar fi mult ingustal; о singura lar3 ar trai in adev3r (...)■.Este de remarcat in acest rationament presupunerea c3,

pentru a recunoafte drumul cel bun, toti indivizii au competence egale. Se preconizeaz3 deci renuntarea la un sistem cu certitudine r3u, in favoarea unui sistem care va fi dup3 toate probabilitatile mai avantajos, f3r3 s3 existe о confruntare explicita.

Argumentarea cvasi logica prin probabil se evidenbaza cel mai bine atunci cand exista evalu3ri bazate, totodata, pe importance evenimentelor fi pe probabilitatea aparitiei lor, adic3 pe marimea vari- abilelor fi pe frecvenja lor, pe speranja matematic3. Tipul lor ar fi pariul lui Pascal1. Acest raCionament confrunta fansele de cafbg fi de pierdere combinate cu тЗптеа mizei, considerand drept cuantificabile toate elementele in discube. S3 subliniem imediat in aceasta privinja c3, atunci cand fac s3 intervina probabilitable, comparabile sunt supuse tuturor interacbunilor semnalate in paragrafele precedente; introducerea probabilitacilor le confera doar о dimensiune suplimentar3; c3 sacrificiul se refera la ceva pe care, in orice caz, nu avem decat о §ans3 din dou3 s3-l p3stram, tot ceea ce am spus despre argumentarea prin sacrificiu nu rezista mai pubn.

Aplicarea calculului probabilitacilor la probleme de conduita este cel mai adesea - trebuie s-o spunem - enunjata ca о dorinca. Leibniz, reluand clasificarea lui Locke referitoare la gradele asentimentului, ar fi vrut s3 reintemeieze arta de a discuta fi de a disputa facand aceste grade proportionate cu gradele de probabilitate ale propozijiei analizate. Distincjia stabilita de c3tre jurifti intre diferitele tipuri de probe - probe complete, probe mai mult decat depline, probe depline comune fi altele - constituia, dupa рЗгегеа lui, un efort in acest sens, pe care ar trebui s3-l condnuam2. Bentham enunja ambijii asem3n3toare, in special in

1 PASCAL, Cugetdri, 451, p. 955 (233 ed. Brunschvicg). (Ed. rom.: pp. 248-254; n.t.)

2 LEIBNIZ, Noi eseuri asupra intelectului omenesc, p. 455 §i urm. (Ed. rom.: Editura ALL Educational, Bucuref ti, 2003, p. 354.)

330 Teluiicile argumentativeceea ce privefte forja probanta a mSrturiilor1. Numerofi scriitori, la ora actuala, mai ales cei care continua in mod mai mult sau mai putin direct traditia utilitarista, recurg la rationamente de probabilitate pentru a explica ansamblul conduitei noastre2. Teoreticienii functiilor de decizie, la randul lor, incearca s3 formuleze problemele de alegere, in a§a fel incat s3 poata fi supuse acestui calcul. Nimic nu se opune acestui lucru, in ciuda dificultatilor tehnice, admirabil dep3fite deja - cu condijia ca in Ieg3tur3 cu о anumita problema s3 fie date anumite criterii de alegere, mai ales a ceea ce se considera drept rise acceptabil. De unde faptul c3 numeroase expuneri despre aceste tehnici matematice sunt insotite de о renaf tere a ambitiilor leibniziene3.

De fapt, in orice discutie particular in care se argumenteaza prin probabil, vom putea vedea ap3rand - afara numai dac3 nu este vorba despre domenii ftiintifice delimitate in mod conventional - obiecjii care incearca s3 denunte reducerile care au trebuit s3 fie operate pentru a insera chestiunea in schema propusa. J. Stuart Mill a subliniat deja c3 nu pe о m3surare grosiera de frecventa se bazeaz3 increderea sa in credibilitatea unui martor. in domeniul conjecturii, aplicarea regulii de critica istorica conform c3reia un text are о fans3 cu atat mai mare de a nu fi alterat, cu cat este separat de original de un num3r mai putin mare de copii4, va fi temperata de tot ceea ce vom crede pe de alta parte c3 vom anticipa in legatura cu aceste copii. Argumentarea va da fi mai mult prilejul obiectiilor atunci cand este vorba despre probleme de conduita. Aceste obiectii nu vor fi, ele insele, desigur, niciodata constrangatoare, ci se vor putea desf3fura pe planuri foarte diferite.

Vom ar3ta in special c3 rationamentul prin probabilitati nu este decat un instrument care cere, pentru a fi aplicat, о serie de acorduri prealabile. Aceasta pare а-i fi sc3pat lui Leibniz atunci cand a propus - primul, dup3 cum spune Keynes - ca speranta matematic3 s3 fie aplicata in problemele de jurisprudent: dac3 doua persoane сег о anumita sum3, aceasta va fi repartizata in

1 BENTHAM, Opere: Tratat despre probele judiciare, cap. XVII, p. 262.2 Cf. I. J. GOOD, Probability and the weighing of evidence.

3 Cf. in special Irwin D. J. BROSS, Design for decision.4 Cf. L.-E. HALKIN, Initiation a la critique historique, p. 22.


functie de probabilitatile drepturilor lor1. Rationamentul este intemeiat pe о anumita conceptie despre ceea ce este echitabil, care este departe de a fi obligatoriu admisa, pentru c3 de obicei se va acorda intreaga suma celui ale c3rui pretentii vor рЗгеа cel mai bine fntemeiate. Chiar pe interventia acestui factor, independent de calcul, atrage atentia Van Dantzig, analizand doua probleme puse lui Pascal de cavalerul de Mere2. In timp ce prima ar putea fi rezolvata in totalitate datorita calculului, cea de-a doua (care este imp3r(irea echitabila a mizei intre doi jucatori care nu termina о partida §i а сЗгог situatie ne este furnizata) presupune c3 ne intelegem asupra semnificatiei cuvintelor ,,imp3rtire echitabila"; ne putem mai ales imagina c3 aceasta va fi proportionate cu §ansele jucatorilor sau §i c3 cel care are §ansele cele mai mari va primi toata miza.

Pe de alta parte, vom ar3ta c3 argumentarea prin probabil antre- neaz3 reducerea datelor - chiar §i cand nu este vorba despre cuanti- ficarea acestora - la elemente care par mai u§or comparabile: numai cu conditia substituirii notiunilor filosofice §i morale de bitie §i de ran cu notiuni care par mai exacte §i mai bine determinabile, ca cele de placere §i de durere, puteau spera utilitari§tii s3 intemeieze morala pe un calcul. Alte feluri de reducere sunt posibile, dar ele se sfar§esc intotdeauna cu un monism de valori care permite, pe vreo cale oarecare, s3 fie facute omogene elementele pe care le comparam. In acest fel morali§tii de la Port-Royal, pentru a lupta impotriva cazuisticii probabiliste a iezuitilor - care incerca s3 scuze anumite acte atunci cand vreo consecinta favorabila putea decurge eventual din ele au introdus ideea c3 trebuiau avute in vedere in acela§i timp binele §i r3ul, ca §i probabilitatea pe саге о aveau atat unui, cat §i celalalt de a se produce3. Este aici un argument considerabil impotriva probabilismului iezu- ijilor. Dar о astfel de confruntare a consecinjelor nu este posibila decat dac3 ele se situeaza intr-un acelafi ordin, f3r3 de саге о consecinja favorabila, chiar de probabilitate infima, poate antrena decizia. Or, distinctia ordinelor nu este о distincjie care apare de la sine; ea rezulta, in

1 Cf. KEYNES, A treatise on probability, p. 311, nota.2 D. VAN DANTZIG, Blaise Pascal en de betekenis der wiskundige denkwijze

voor de studie van de menselijke samenleving, p. 12.

3 Cf. KEYNES, A treatise on probability, p. 308.

332 Teluiicile argumentativegeneral, dintr-o argumentare. lntroducerea de catre Pascal, in pariul Sclu, a notiunii de infinit, poate fi asimilata introducerii unei notiuni de ordin. Ea face caftigul posibil in a§a m3sur3 superior mizei, incat nici о ezitare nu poate persista; dar ea impiedica, de asemenea, orice confruntare efectiva fi transfera toata greutatea argumentului pe aceasta notiune de ordin.

in sfarfit, pe un plan mai tehnic, vom ar3ta c3 complexitatea elementelor de care trebuie s3 se tin3 cont poate fi impinsa din ce in ce mai departe: m3rimea unui bun, probabilitatea de a-1 dobandi, amplitudi- nea informatiei pe care se bazeaza aceasta probabilitate, gradul de certitudine cu care ftim c3 ceva este un bun. Aceste elemente vor rezulta fiecare dintr-un ansamblu de rationamente care sunt cel mai adesea de tip cvasi logic. Iar, prin insufi faptul c3 avem de-a face cu о discutie, unele dintre elementele importante la care se refer3 ea, precum cel de realitate, vor putea face obiectul unor modific3ri.

S3 ne amintim c3, intr-o argumentare concreta, enunturile discursului fac ele insele obiectul unor rationamente spontane care interfe- reaz3 cu rajionamentele enuntate. in acest caz, rationamentele prin probabil, referitoare la veracitatea oratorului, vor fi frecvente. Ele se vor putea complica, la anumiti auditori, cu reflectii asupra fundamentului probabilitacilor care, la randul lor, vor interfera cu argumentele enuntate.

in general, aplicarea unor rationamente bazate pe probabilitati va avea ca efect, oricare ar fi baza teoretica pe саге о atribuim probabilitatilor, pe acela de a da problemelor un caracter empiric. Aceste rationamente cvasi logice vor putea modifica ideea pe care ne-o facem despre anumite domenii. Dup3 opinia lui Cournot, filosofia probabilului ar fi fost intarziata de ins3fi descoperirea calcului probabilitatilor, pentru c3 acesta se dovedea neaplicabil filosofiei1. in orice caz, uzajul unor forme de rationament nu poate s3 nu exercite о actiune profunda asupra conceptiei insefi despre datele care fac obiectul lui.

1 COURNOT, Essni sur les fondements de nos comwissances et stir les caracteres de la critique philosophique, vol. I, pp. 171-172.

CAPITOLUL I

Argumentele bazate pe structure realului

§ 60. Generalit&tiIn timp ce argumentele cvasi logice pretind о anumita

validitate datorita aspectului lor rational, care deriv3 din raportul lor mai mult sau mai putin strans cu anumite formule logice sau matematice, argumentele bazate pe structure realului se servesc de aceasta pentru a stabili о solidaritate intre judecati admise fi altele pe care incerc3m s3 le promovam. Cum se prezinta aceasta structura? Pe ce este intemeiata credinta in existenta sa? Acestea sunt intrebari pe care nu le presupunem puse, atata timp cat acordurile care sustin argumentarea nu creeaza discutii. Esentialul este ca ele s3 para suficient de sigure pentru a permite desf3furarea argumentarii. lata un pasaj in care Bossuet se straduiefte s3 sporeasca respectul datorat cuvantului predicatorilor:

Templul lui Dumnezeu, creftini, are doua locuri slavite §i venerate, vreau sa spun altarul §i amvonul. (...) Exista о foarte stransa legatura intre aceste doua locuri sacre, iar faptele care se s3varfesc acolo se g3sesc intr-un raport admirabil (...). Tocmai din cauza acestui raport admirabil dintre altar fi amvon nu s-au temut cafiva Sfinji Parinji sa predice credinciofilor c3 trebuie sa se apropie unui de altul cu о venerate asem3natoare (...). Nu este mai pu(in vinovat cel ce asculta in mod neglijent cuvantul sfant decat acela care lasa sa cada din propria lui gre§eala insufi trupul Fiului lui Dumnezeu1.Stabilind о dependent intre propovaduire fi comuniune,

Bossuet nu crede о clip3 c3 prestigiul celei din urma ar putea suferi din aceasta cauz3; el ftie, totodata, c3 auditorii sai vor admite solidaritatea de fapt pe care el о stabilefte intre altar fi amvon fi care este intensitatea venerafiei lor pentru trupul lui Hristos.

О maniera de a evidenjia dependenja dintre diferite elemente consta in a le prezenta drept p3rfi nedisociabile ale unui aceluiafi intreg:

1 BOSSUET, Sermons, vol. II: Sur la parole de Dieu, pp. 143-145.


Inseamna deci c3 Evanghelia lui Iisus Hristos nu este decal о construcjie monstruoasa de adevarat §i de fals, $i ca trebuie s3 se ia din ea о parte §i s3 se arunce cealalta? Totus veritas: ea este intru totul intelepciune, intru totul lumina §i intru totul adevar1.Uneori, aceasta solidaritate este rezultatul unei vointe

umane, dar care pare de nezdruncinat; iei sau te lipsefti:„Dac3 fata iti place" spune batranul Charmides, intr-o

comedie a lui Plautus, „dota pe care о aduce trebuie s3-ti placa §i ea. In rest, nu vei avea ce vrei, daca nu iei ceea ce nu vrei" 2.in acest caz, argumentul este comic, pentru c3 dota nu pare

deloc mai putin atrSgatoare decat fata: inseamna c3, in mod normal, solidaritatea serve§te la a invinge о rezistenfa, la a antrena adeziunea la ceea ce nu vrem, pentru a obtine ceea ce vrem.

in capitolul de fata vom analiza succesiv diferite tipuri de argumente, clasificate dup3 structurile realului la care se aplica §i pe care le putem reg3si in uzajul comun. inseamna a spune c3 ne abtinem de la orice pozitionare ontologica. Ceea ce ne intereseaz3 aici nu este о descriere obiectiva a realului, ci modul in care se prezinta opiniile care il privesc; acestea pot fi, de altfel, tratate fie drept fapte, fie drept adev3- ruri, fie drept prezumtii3.

Vom examina, pentru inceput, argumentele care se aplica unor legaturi de succesiune, care unesc un fenomen cu consecintele sau cu cauzele sale, ca §i argumentele care se aplica unor legaturi de coexistent, care unesc о persoana de actele sale, un grup de indivizi care fac parte din el §i, in general, о esenja uman3 cu manifestable ei. Vom vedea, in continuare, in ce m3sur3 legatura simbolica ce leaga simbolul de ceea ce simbolizeaza el constituie о legatura de coexistent. Vom incheia acest capitol cu analiza unor argumente mai complexe, argumentele dublei ierarhii, ca §i cele referitoare la diferente de grad sau de ordin.

1 Ibid.: Sur la soumission due a la parole de Jesus-Christ, p. 133.2 PLAUTUS, Comedii: Trinummus, actul V, scena II, vv. 1159-1160.3 Cf. § 16: Faptele §i adevarurile; § 17: Prezumtiile.

Argiinientele bazate pe structura realului 335

Suntem convin§i, s3 subliniem acest lucru, de faptul c3 diferitele tipuri de legatura enumerate nu epuizeazS bogStia gandirii vii §i de faptul c3, de la un tip de legatura la altul, exista nuante, contaminari. Oratorul poate concepe о anumita realitate dupa diverse tipuri de legatura. Nimic nu ne garanteaza, de altfel, c3 aceste legaturi sunt intotdeauna percepute in acela§i fel de catre orator §i de catre auditoriul s3u.

In sfar§it, in discursurile considerate drept realitate, semnificatia atribuita legaturii argumentative, acelui ceva care il justifica pe „deci", va varia in functie de ceea ce spune oratorul despre el §i, de asemenea, in functie de opiniile auditoriului referitoare la acesta. Dac3 oratorul pretinde сЗ о astfel de legatura este constrangatoare, efectul argumentativ va putea fi intarit de acest lucru; el va putea fi totu§i diminuat de chiar pretentia lui, incepand cu momentul in care auditoriul о g3se§te insuficient de intemeiata §i о respinge.

a) LEGATURILE DE SUCCESIUNE § 61. Legatura cauzall §i argumentareaPrintre legaturile de succesiune, legatura cauzala joac3, f3r3

indoiala, un rol esential §i ale c3rei efecte argumentative sunt tot atat de numeroase pe cat de variate sunt. Inc3 de la inceput, vedem c3 ea trebuie s3 permita argumentari de trei tipuri:

a) cele care incearca s3 lege unui de altul doua evenimente succesive date, cu ajutorul unei legaturi cauzale;

b) cele care, dat fiind un eveniment, incearca s3 deceleze existenja unei cauze care

c) 1-a putut determina;d) cele care, dat fiind un eveniment, incearca s3 pun3 in

evident efectul care trebuie s3 rezulte din el.

Dac3 о armata, dotata cu un excelent serviciu de informajii, repur- teaz3 succese, putem dori s3 deceiam cauza lor in eficacitatea serviciului in discujie; putem, plecSnd de la succesele sale actuale, s3 infer3m ca ea poseda un bun serviciu de informafii; putem, de asemenea, ca pe eficacitatea acestuia din urma sa ne baz3m increderea in succese viitoare.

Pastr3m analiza primului dintre aceste trei tipuri de argumente pentru paragrafele in care vom examina argumentarea

336 Teluiicile argumentativeprin exemple fi problemele pe care le pune rationamentul inductiv; ne vom Iimita, pentru moment, la argumentarile care, grade interventiei legaturii cauzale, vizeaza, pornind de la un eveniment dat, s3 creasca sau s3 diminueze increderea in existenta unei cauze care ar explica sau a unui efect care ar rezulta din el. Termenul eveniment trebuie s3 fie, de altfel, luat in sensul cel mai larg. intr-adev3r, raportul dintre un principiu fi consecintele lui este adesea tratat drept о legatura de succesiune care face parte din structura realului.

Politistul care incearca s3-l identifice pe asasin, intr-o crim3 produsa in absenta unor martori fi a oric3rui indiciu revelator, ifi va orienta investigatiile c3tre cei care ar avea vreun interes in moartea victimei fi care, pe de alta parte, ar fi putut efectiv comite crima. Se presupune c3 crima a avut nu numai о cauz3, dar fi un motiv: о acuzatie bazata pe prezumtii va avea de ar3tat, in acelafi timp, acel cum fi acel de ce al actului delictual. Cunt fi de ce vor domina argumentarea dup3 interpretarea care se da anumitor evenimente greu de explicat: In The Ring and the Book, jumatate din Roma pretinde c3 Guido Franceschini dormea in momentul plec3rii sotiei sale, pentru c3 aceasta il drogase1; cealalta jumatate a Romei sugereaza c3 Guido simula somnul, pentru a nu trebui s3 intervin32.

Argumentarea prin cauz3 presupune, cand este vorba despre acte omenefti, c3 acestea sunt rationale. Se va admite cu greu c3 cineva ar fi actionat intr-un anumit fel, dac3 acuzatorul nu explic3 motivele comportamentului invocat; ar trebui chiar ca el s3 explice de ce ar fi fost comis cutare act fi nu un altul care pare preferabil:

1 R. BROWNING, The Ring and the Book, p. 56.

2 Ibid., p. 97:- who knous?Sleeping perhaps, silent for certain, (...).


In Mcdeca lui Carcinos, ne spune Aristotel, unii о acuzS pe aceasta ей ji-a ucis copiii, c3 cel putin ace$tia nu se v3d; (...) dar ea pretexteazS ей ar fi omorat nu copiii, ci pe Iason; cSci ar fi greijit, neintocmind aceasta fapta, daca totuji a indeplinit ji cealalta fapta. Or, acest loc ji specie a entimernei constituie intreaga Teclnid a lui Theodoros1.Aceasta argumentare, pentru a fi eficienta, cere un acord

intre interlocutori, referitor la motivele actiunii §i la ierarhizarea lor.

Din cauza unor astfel de acorduri se pot derula argumentari care vizeaz3 s3 fie indep3rtat tot ceea ce pare prea pujin probabil a se fi produs. Cand un eveniment se impune totu§i ca incontestabil, va trebui s3 fie situat intr-un cadru care ехрНсЗ aparitia lui: cel care, la un joc de noroc, ca§tig3 de un num3r de ori anormal de mare, va fi banuit c3 tri§eaz3, ceea ce-i va face reu§ita mai pujin neverosimiia. De asemenea, m3rturii concordante vor trebui s3 g3seasc3 о alta explicate decat simpla intamplare: dac3 riscul de coluziune a fost indep3rtat, va trebui s3 se recunoasca faptul c3 ele trimit la un eveniment constatat in mod real.

Legatura cauzala joac3 un rol important in rationamentul istoric care face apel la probabilitatea retrospectiva:

Orice istoric, scrie Aron dupa Weber, pentru a explica ce a fost, se intreabS ce ar fi putut fi2.Este vorba despre a elimina, dintr-o constructie pur teoretica,

cauza, considerata drept conditie necesar3 a producer» fenomenului, pentru a analiza modific3rile care ar rezulta din aceasta eliminare. Uneori accentul este pus mai ales pe aceasta modificare a efectului: ap3r3torul unui savant .dovedit vinovat de spionaj va spune c3, in absenta razboiului, clientul s3u, in loc s3 se afle pe banca acuzatilor, ar fi trecut drept candidat la Premiul Nobel3.

1> ARISTOTEL, Retorica, II, cap. 23, XXVII, 1400 b. (Ed. rom.: Editura IRI, Bucurejti, 2004, p. 281; n.t.)

2 R. ARON, Introducere in filosofia istoriei: eseu despre timitele obiectivitafii istorice, p. 164.

3 CURTIS-BENNET, ap3ratorul doctorului Fuchs, la procesul din aprilie 1950.


О caricatura a argumentarii prin legatura cauzala, a dovedirii unui eveniment prin cauza lui §i invers, se intalne§te intr-un admirabil episod din cel de-al doilea Don Quijote. Vorbind despre vrajile la care pretinde eroul a fi asistat in pe$tera Montesinos, Sancho Panza, neincre- z3tor, strig3:

Oh! Doamne Sfinte!... Este oare posibil ca astfel de lucruri sa se petreacS pe lume §i ca vrajitorii $i vrajile sa aiba atSta putere, incSt sa fi putut preschimba bunul simj al stapanului meu intr-o atat de extrava- ganta nebunie1?Comicul apare aici din antinomia dintre reflectiile asupra

cauzei plecand de la о anumita interpretare a evenimentului §i considerable asupra evenimentului plecand de la о anumita interpretare a cauzei.

Cautarii cauzei ii corespunde, in alte circumstante, cea a efectului. Argumentarea se desf3§oara, in acest caz, intr-un mod analog: evenimentul garanteaz3 anumite consecinte; anumite consecinte prev3zute, daca se realizeaza, contribuie la dovedirea existentei evenimentului care le conditioneaza.

S3 atragem, in incheiere, atentia, asupra rationamentelor extrase din validitatea universal a principiului de cauzalitate sau a aceluia care ii corespunde, de responsabilitate. Plecand de la principiul c3 orice eveniment are о cauz3, se argumenteaz3 in favoarea eternitatii universului, care nu ar fi inceput niciodata. La fel, de la faptul c3 orice act este considerat drept recompense sau pedeapsa unui act anterior, hindu§ii trag concluzia eternitatii sufletului, f3r3 de care el ar fi „dotat cu un катит al c3rui autor responsabil nu ar fi el"2.

§ 62. Argumentul pragmaticTransferuri de valoare intre elemente ale lantului cauzal se

efectueaz3 mergand de la cauz3 c3tre efect, de la efect catre cauz3. In primul caz totu§i, cel al relatiei pe care о vom numi descendenta, legatura dintre termeni - mai ales cand este vorba despre persoane - este furnizata in mod normal nu de relatia

1 CERVANTES, Doit Quijote de la Manclm, vol. VI, II, cap. ХХ1П, pp. 112-113.2 ANNAMBHATTA, Compendium des topiques, p. 46.


cauzala, ci de о relatie de coexistenta1. Astfel, devalorizarea unei norme, ar3tand c3 ea deriv3 dintr-un obicei primitiv, al omului, pentru c3 el descinde din animale, valorizarea copilului, pe motivul nobletei p3rintilor, se opereaz3 mai mult printr-o relatie de coexistent^, prin ideea de esenta, decat printr-o relatie de succesiune.

Noi T1 numim argument pragmatic pe acela care permite aprecierea unui act sau a unui eveniment in functie de consecintele sale favorabile sau defavorabile. Acest argument joac3 un rol atat de esential in argumentare, incat unii au dorit s3 vada in el schema unica a logicii judecatilor de valoare: pentru a aprecia un eveniment trebuie s3 ne referim la efectele sale. La acestea se refera Locke, spre exemplu, pentru a critica puterea spiritual a Printilor:

Nu se va putea niciodata institui sau salvgarda nici pacea, nici securitatea, nici chiar simpla prietenie dintre oameni, atata timp cat va prevala opinia c3 puterea este intemeiata pe Gratie divina $i c3 religia trebuie s3 fie propagata prin forja armelor2.Pentru utilitari§ti, precum Bentham, nu exista alta maniera

satisfacatoare de a argumenta:Ce inseamna a da un bun moliv in materie de lege?

Inseamna a invoca binele §i r3ul pe care aceasta lege tinde a le produce (...). Ce inseamna a oferi un /я/s nwtiv? fnseamn3 a invoca, pentru sau contra unei legi, orice altceva decat efectele sale, fie in bine, fie in r3u3.Argumentul pragmatic pare a se desf3§ura f3r3 mare

dificultate, c3ci transferul asupra cauzei, al valorii consecintelor, se produce, chiar §i f3r3 a fi c3utat. Totu§i, cel care este acuzat c3 a comis о fapta rea se poate stradui s3 rup3 legatura cauzala §i s3 arunce vinov3tia asupra altcuiva sau pe circumstance4. Dac3

1 Cf. § 68: Persoana ?i actele sale.2 LOCKE, The second treatise of civil government and A letter concerning

toleration, p. 135.

3 BENTHAM, Opere, 1.1: Prindpiile legislafiei, cap. XIII, p. 39.4 CICERO, De Inventione, cartea II, § 86; Retorica

pentru Herennius, cartea II, § 26.


reu5e§te s3 se disculpe, prin chiar acest fapt, el va fi transferat judecata defavorabila asupra a ceea ce va рЗгеа, in acel moment, cauza actiunii.

Argumentul pragmatic ce permite aprecierea a ceva in functie de consecinjele sale, prezente sau viitoare, are о importanta directa pentru actiune1. El nu cere, pentru a fi admis de simtul comun, nici о justificare. Punctul de vedere opus, de fiecare data cand este ap3rat, nece- sitS, dimpotriva, о argumentare; precum afirmatia ca adev3rul trebuie preconizat, oricare ar fi consecinjele, pentru ca el poseda о valoare absoluta, independenta de acestea.

Consecintele, surs3 a valorii evenimentului care le antreneaza, pot fi analizate sau pur §i simplu prev3zute, sigure sau pur §i simplu ipotetice; influenza lor se va exercita asupra conduitei, sau doar asupra judecatii. Legatura dintre о cauz3 §i consecintele sale poate fi perceputa cu о acuitate atat de mare, incat un transfer emotiv imediat, neexpli- citat, se opereaz3 de la unele la altele, in a§a fel incat se crede c3 se tine la ceva pentru propria sa valoarea, in timp ce, in realitate, consecintele sunt cele care conteaza2.

Argumentarea prin consecinte se poate aplica, fie unor legaturi admise in mod obi§nuit, verificabile sau nu, fie unor legaturi care nu sunt cunoscute decat de о singura persoana. In acest ultim caz, argumentul pragmatic va putea fi utilizat pentru a justifica comportamentul acestei persoane. A§a se face c3, in cartea sa despre nevrozele de angoasa §i de abandon, Odier rezuma, dup3 cum urmeaz3, rationamentul celui superstitios:

DacS suntem treisprezece la mas3, dac3 aprind trei jigSri cu un singur baj de chibrit, ei bine! Sunt nelini$tit ?i nu mai sunt bun de nimic... Daca, dimpotriva, solicit s3 nu

1 Cf. H. FEIGL, De Principiis non disputandum?..., in Philosophical Analysis, editor Max Black, p. 122, despre opozi(ia dintre jtislificatio actionis, pe care о nume§te legitiinare §i jastificatio cognitionis sau validate.

2 Cf. remarcile lui D. VAN DANTZIG in Democracy in a world of tensions, editatS de R. MC. KEON, p. 55.


fim decat doisprezece sau refuz sa aprind cea de-a treia tigarS, atunci sunt lini§tit §i imi redobandesc toate capacitate. Deci aceasta solicitare §i acest refuz sunt legitime §i rationale. Intr-un cuvat: ele sunt logice, iar eu sunt logic cu mine insumi1.Din momentul in care legatura fapt-couseciiita este

constatata, argumentarea este valabila, oricare ar fi temeiul legaturii inse§i. S3 remarc3m faptul c3 cel superstitios i§i face rationaia conduita, rationa-

1 Ch. ODIER, L'angoisse et la pensee inagiqne, p. 121.


lizarea constand in invocarea unor argumente care pot fi admise de interlocutor. Superstitiosul va fi justificat dacS interlocutorul гесц. noa§te utilitatea unei conduite care il scute§te pe autorul ei de 0 suferintS sau de о deficients psihicS. In general, argumentul pragmatic nu se poate desf3§ura decat plecand de la acordul asupra valorii consecintelor. О argumentare, bazata cel mai adesea pe alte tehnici, va fi chematS in ajutor, atunci cand se va pune problema discutarii, in caz de contestare, a importanfei consecinjelor invocate.

Argumentul pragmatic nu se limiteazS la a transfera о calitate datS a consecintei asupra cauzei. El permite trecerea de la un ordin de valori la un altul, trecerea de la о valoare inerenta fructelor la о valoare inerenta copacului, concluzia privind superioritatea unei conduite pornind de la utilitatea consecinjelor ei. Argumentul pragmatic poate aprecia, de asemenea, §i in acest caz pare el cel mai interesant din punct de vedere filosofic, consecintele bune ale unei teze ca dovada a adevSrului ei. lata, la Calvin, un exemplu al acestui mod de a rationa, in legatura cu raporturile liberului arbitru cu Gratia divin3:

Pentru ca adev3rul acestei intrebari s3 ne fie $i mai clar, voi prezenta numaidecat un scop catre care trebuie s3 se orienteze intreaga demonstrate. Cea mai bun3 cale de a evita eroarea va fi aceea de a lua in considerare primejdiile care-1 ameninfa pe om din ambele parti1.О utilizare caracteristica argumentului pragmatic consta in a

propune succesul drept criteriu de obiectivitate, de validitate; pentru multe filosofii §i religii, fericirea se prezinta drept ultima justificare a teoriilor lor, drept semnul unei conformitSti cu realul, al unui acord cu ordinea universal. Stoicismul nu ezita s3 se serveascS de un astfel de argument. Chiar §i filosofii existenfialiste, care se pretind antirajionaliste, se decid s3 vada in e§ecul unei existence semnul evident al caracterului sSu „non autentic". Teatrul contemporan insists bucuros asupra acestei idei2. Acela§i argument serve§te in tradifiile cele mai diverse,

1 CALVIN, fnvdfdtura rcligiei creftine, cartea II, cap. II, § 1. (Ed. rom.: Editura Cartea Cre§tin3, Oradea, 2003, p. 362; n.t.)

2 Cf. G. MARCEL, Un homme de Dieu; C.-A. PUGET, La peine capitate.

Arguiueutele bazate pe structura realului 343

incepand cu cea pentru care cea mai bun3 cauza se recunoa§te in trimful paladinului s3u, pan3 la realismul hegelian care sanctificS istoria, c0nferindu-i rolul de ulb.m judecStor. AceastS prismS face cS realitatea devine gaj al valorii, cS ceea ce s-a putut na§te, dezvolta, supravietui se prezintS drept reu§it3, drept promisiune de viitor succes, drept dovadS de rafionalitate §i de obiectivitate.

Argumentul pragmatic este dat adesea drept о simplS cantSrire a ceva cu ajutorul consecinfelor sale. Dar este foarte greu sS reunim intr-un fascicol toate consecinfele unui eveniment iar, pe de altS parte, sS deter- min3m partea care revine unui eveniment unic in realizarea efectului.

Pentru ca transferul de valoare sS se opereze in mod clar, vom incerca sS arStSm cS un anumit eveniment este conditia necesarS §i suficientS a altuia. Iat3 un exemplu de о astfel de argumentare; ea tinde sS deprecieze bunurile terestre, deci perisabile:

Te doare c3 ai pierdut una sau alta? Nu cSuta deci sS pierzi; cSd a

dori sS dobandejti ceea ce nu se poate pSstra inseamnS a cSuta sS pierzi1.

Totu§i, in afara cazurilor in care cauza §i efectul pot fi considerate drept definitie reciprocS - avem atunci de-a face cu о argumentare cvasi logicS - evenimentul de apreciat nu va fi decat о cauzS partialS, sau о conditie necesarS. Pentru a putea transfera asupra lui intreaga greutate a efectului, vor trebui diminuate importanta §i influenta cau- zelor complementare, considerandu-le ocazii, pretexte, cauze aparente.

Pe de altS parte, cand este vorba despre transferarea valorii unui efect asupra cauzei, panS la ce verigS a lantului cauzal ne putem intoarce? Quintilian constatS cS:

Cine alege astfel cauzele, se poate intoarce in trecut panS unde vrea2.

1 GUIGUES LE CHARTREUX, Meditaciones, cap. II, Patrol. Inline, t. CL111, col. 610 b, citat in E. GILSON, L'esprit de la philosophie medievale, p. 268.

2 QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. II, cartea V, cap. X, § 84. (Ed. rom.: Minerva,Bucure§ti, 1974, p. 58.).


Dar, cu cat ne intoarcem mai mult, cu atat refuzul adversarului va fi mai u§or. Imputand consecintele unei cauze prea indepSrtate, riscSm sS distrugem orice posibilitate de transfer.О altS complicatie a argumentului pragmatic rezultS din obligatia in care ne gSsim, de a tine cont de un mare numSr de consecinte,

bune

345 Tehnicile urgiinieii hi five

sau rele. Existenta unor consecinte divergente f3cea obiectul esential in Techne a lui Callippus, ne spune Aristotel, care retine exemplul urm3tor:

Ca educatia este urmata de faptul de a fi invidiat este un r3u, iar c3 este urmata de faptul de a fi injelept este un bine1.Mijloc sigur de a intretine controversa, aceasta cant3rire a

consecintelor favorabile §i defavorabile pare a g3si о solutie in calculul utili- tarist. Dar unei astfel de filosofii i-au fost opuse obiectii de principiu.

Adversarii argumentului pragmatic vor revendica dreptul de a alege, dintre consecinte, pe cele pe care le vor retine ca fiind demne de a fi luate in considerare, dat fiind obiectul dezbaterii. Mai mult, argumentul pragmatic este critical de c3tre partizanii unei concepjii absolutiste sau formaliste a valorilor, $i mai ales a moralei. Ace§tia vor repro§a argumentului pragmatic reducerea sferei activit3tii morale sau religioase la un numitor comun utilitar, f3cand s3 disparS astfel tocmai ce este specific in notiunile de datorie, de gre§eal3 sau de p3cat. Montaigne noteaz3 in Ieg3tur3 cu aceasta:

(...) caci aceasta spusa se indreptajejte tocmai fiindca nu trebuie s3 judeci chibzuiala dup3 intampl3ri. Cartaginezii pedepseau sfaturile proaste ale c3pitanilor lor $i dac3 fusese norocoasa izbutirea, manandu-i la bine. Poporul roman adesea nu a tngaduit triumf la mari ji rodnice biruinfi, fiindca purtarea capeteniei nu fusese pe m3sura norocului s3u2.Aceste reflectii, opuse argumentului pragmatic, presupun c3

valorile morale sau religioase nu sunt discutate, c3 regulile adev3rului §i ale falsului, ale binelui §i ale r3ului, ale oportunului §i ale inoportunului, sunt recunoscute pe de alt3 parte, independent de consecintele lor, sau cel pujin de consecintele lor actuale §i imediate.

S. Weil este indignat3 de faptul c3 mai'multe argumente in

1 ARISTOTEL, Retorica, II, cap. 23, XIII, 1399 a,. (Ed. rom.: Editura IRI, Bucurejti, 2004, p. 275; n.t.)

2 MONTAIGNE, Eseuri, cartea III, cap. VIII, pp. 904-905. (Ed. rom.: Editura §tiin(ifica, Bucure§ti, 1971, vol. II, p. 500; n.t.)

346 Teluiicile argumentativefavoarea cre§tinismului sunt de genul „publicitate pentru pilule Pink" §i de tipul „inainte de folosire-dup3 folosire". Ele constau in a spune:

Vedeji cat de mediocri erau oamenii fnainte de Hristos...1

Dar argumentul este el oare r3u, pentru cS reu§e§te intr-un domeniu comercial? Nici Calvin §i nici Pascal nu erau deloc impotriva ]ui. Iar Leibniz, ca precursor nea§teptat al pragmatismului, nu ezit3 sS judece procedeele de argumentare inse§i in functie de consecintele lor:

Or acest adevSr al imaterialitSpi Sufletului este, fSrS indoiala, important. CSd este infinit mai avantajos pentru religie §i pentru morals, mai ales in momentul in care ne aflSm, sS arStSm cS sufletele sunt in mod natural nemuritoare §i cS ar fi un miracol sS nu fie, decat sS sustinS cS sufletele noastre trebuie sS moarS in mod natural, dar cS el nu va muri in virtutea unei grajii miraculoase, intemeiatS doar in simpla promisiune a lui Dumnezeu. De asemenea, se §tie de mult timp cS aceia care au vrut sS distrugS religia naturals ?i sS reducS totul la cea revelatS, ca ji cum rajiunea nu ne-ar invSta nimic, au fost considered suspecti, ceea ce nu s-a intamplat intotdeauna fSrS motiv2.

§ 63. Legatura cauzala ca raport al unui fapt cu consecinta lui sau al unui mijloc cu un scop

Un acela§i eveniment va fi interpretat, §i valorizat, in mod diferit, conform ideii, deliberate sau involuntare, pe care ne-o formSm despre natura consecinfelor sale. Tipetele nou-nSscutului atrag atentia mamei sale, dar la un moment dat ele devin un mijloc in vederea acestui efect; de semnificatia pe care mama о va da acestor tipetelor va depinde foarte adesea reactia ei. Intr-o manierS generals, faptul de a considera sau nu о conduits drept un mijloc in vederea unui scop poate antrena consecinjele cele mai importante §i poate constitui deci, din acest motiv, obiectul esential al unei argumentSri. Conform felului in

1 S. WEEIL, L'eiiraciiieiiieut, p. 213.2 LEIBNIZ, Oeuvres, ed. Gerhardt, vol. V, pp. 60-61. (Ed. rom.:ALL Educational, Bucure§ti, 2003, p. 17.)


care este conceputS succesiunea cauzalS, sub aspectul relatiei „fapt- consecintS" sau „mijloc-scop", accentul este pus cand pe primul, cand pe al doilea dintre cei doi termeni: dacS vrem sS minimalizSm un efect, este suficient sS-1 prezentSm ca о consecintS; dacS vrem sS-i mSrim importanta, trebuie s3-l prezentam ca un scop. Nu conteazS dac3 valorizarea se datoreazS faptului c3, in primul caz, opunem unicitatea faptului pluralitatii consecintelor sale, in cel de-al doilea, unicitatea scopului multiplicitatii mijloacelor. in orice caz, aceastS analiza autori- zeazS о dublS critica impotriva argumentului pragmatic: ea arata c3 valoarea consecintelor nu este о marime fix3, iar pe de alta parte, ea pare a da dreptate celor care insista pe descalificarea pe care о antre- neazS utilizarea acestui argument pentru tot ceea ce, din acest moment, apare in mod unic ca mij(oc in vederea obtinerii unor rezultate.

Distingerea scopurilor §i a consecintelor permite sS nu se poata imputa unui autor decat unele dintre efectele actelor sale. Astfel justifica Sfantul Toma existenta rSului in univers:

Forma principals pe care Dumnezeu §i-o propune in mod manifest in lucrurile create este binele ordinii universale. Dar ordinea universului cere, iar noi §tim deja acest lucru, ca unele dintre lucruri s3 fie deficiente. A§adar, Dumnezeu este cauza alterSrii §i a lipsei din toate lucrurile, dar numai ca о consecinta a faptului c3 vrea sa determine binele ordinii universale, iar acest lucru ca prin accident... In rezumat, efectul cauzei secunde deficiente poate s3 fie imputat cauzei prime, pura de orice lipsa, cat prive§te faptul c3 un asemenea efect confine fiinja §i perfecfiune, dar nu cat privejte rSul §i defectuosul pe care il confine1.Ironia consta uneori in a inversa interpretarea unui aceluia§i

eveniment:Locuitorii din Taracco, poveste§te Quintilian, 1-au

anunfat pe August ca pe altarul inchinat lui a rSsSrit un palmier: „Se vede cat de des aprindefi focul pe el", le-a replicat August2.

1 E. GILSON, Tomismul, p. 223 (cf. Sum. Ttteol., I, 49, 2, ad Resp.). (Ed. rom.: Humanitas, Buc., 2002, p. 242; n.t.)2 QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. II, cartea VI,


Augustus interpreteaza faptele nu ca pe un semn miraculos, ci ca о consecinja a unei neglijenje.

La un acela§i fapt care are mai multe consecinje, se intamplS ca acestea s3 se infrunte §i cele nedorite sS ajungS sS prevaleze asupra scopurilor dezirabile ale unei conduite, care poate арЗгеа de о stang3- cie comica. lata о intamplare care ii starne§te lui Kant rasul:

Un mo§tenitor bogat §i-a platit cu generozitate oamenii ca sa рагЗ tri§ti la funeraliile defunctului s3u tata. Dar iata c3 ace§ti derbedei, cu cat ii plate$ti mai mult ca s3 fie tri§ti, cu atat sunt mai veseli1!Paulhan analizeaz3 ca „previziune a trecutului"2 expresii

precum „criminal pentru о suta de franci", care rezulta din transfoiTnarea schemei „fapt-consecinja" in schema „mijloc-scop". Constat3in caracterul devalorizant, §i §ocant, al acestei transformari. Dar aceea§i transformare pare mai putin §ocant3 cand este vorba de a integra in scopurile unei actiuni multe dintre consecintele sale importante, de§i involuntare. Este cazul, in special, cand un r3zboi antreneaz3 consecinte ce depa§esc previziunile §i cand, ulterior, se afirma c3 tara luase armele cu scopul de a-§i арЗга existenta.

Pentru a sustine о interpretare fapt-consecinta impotriva unei interpretari mijloc-scop, vor fi utilizate diverse tehnici. Se va ar3ta, spre exemplu, c3 evenimentul survenit nu putea fi un scop, dat fiind interesul mic pe care il prezenta in cazul de fata §i c3 nu s-a prea discutat despre el, despre avantajele care s-au tras din el, sau se va ar3ta c3 faptul care trebuia s3-l antreneze nu era un mijloc, intrucat era deja о consecinta a unui fapt determinat. A§a se face c3 A. Smith, pentru a dovedi c3 diviziunea muncii nu a fost dorita de oameni ca mijloc in vederea unor anumite scopuri, о prezinta drept consecinta gustului pe care il au ace§tia pentru

cap. Ill, § 77. (Ed. rom.: Minerva, Bucure§ti, 1974, p. 179; n.t.)

1 Citat dupa Ch. LALO, Esthetique du rire, p. 159.2 J. PAULHAN, Entretien sur des fails divers, p. 54; cf., despre acest subject, M.-J.LEFEBVE, jean Paulhan, pp. 91 §i urm.


schimbul de bunuri1.Transformarea unui fapt in mijloc distruge adesea efectele

fericite pe care le putea antrena el: este descalificat sub numele de „procedeu". Am citatin alta parte acest pasaj din Proust care ilustreaz3 afirmatia noastr3:

Tot astfel, daca un barbat ar regreta ca nu este invitat indeajuns in societatea inalta, nu i-a§ spune s3 fac3 §i>mai multe vizite, sa aiba о tr3sur3 §i cai fumo$i, ci l-a§ sfatui s3 nu r3spund3 nici unei invitatii, s3 tr3iasc3 incbis in camera lui, sa nu lase pe nimeni s3 intre aici, $i atunci lumea ar face coadd in fa)a u§ii sale. Sau mai curand nu i-a§ spune asta. Cdci modul acesta sigur de a fi cdutat nu reuêjte decat ca acela de a te face iubit, adicd dacd nu l-ai adoptat anume pentru asta, ci, de exemplu, dacd nu-ti pdrdse^ti niciodata camera pentru cd e§ti grav bolnav sau crezi cd e^ti, sau pentru cd tii inchisd in casd о amantd pe саге о preferi vizitelor (. . .)>.Pentru a inldtura acuzatia de procedeu, trebuie furnizatd о

explicate mai bund pentru conduitd: se va spune cd ea este consecinja unui fapt independent de vointd, sau mijloc in vederea unui alt scop decat cel care este in discutie. Astfel, cultul spontaneitdjii in artd, sau prezentarea artei ca mijloc cu scopuri sociale sau religioase sunt moduri variate de a ardta cd tehnicile artistului nu constituie procedee, acuzatie care a discreditat retorica in secolul al XIX-lea2.

Cand un act, al cdrui scop este totu§i dovedit, produce consecinje ce nu pot fi neglijate §i care sunt ceea ce ii intereseazd mai ales pe terti, ace§tia pot sd nu vadd in actul in cauzd decat un mijloc in vederea acestor consecinte. Ne amintim, in Cesar al lui Pagnol, cum il indepdr- teazd medicul de patul lui Panisse pe preotul care aduce mirul:

(...) Iar muncitorul de la tramvaie, cel care avusese piciorul tdiat de remorca lui? Dupd transfuzia de sange, avea о mutrd acceptabild. Dar ai venit tu: n-a durat mult! Cand te-a vdzut, s-a crezut mort §i a murit pentru cd s-a crezut mort... Atunci permite-mi sd-ti spun cd rolul tdu nu este acela de a-mi omori bolnavii. Omor eu destui singur, §i fdrd s-o fac in

1 A. SMITH, The wealth of nations, p. 13.2 Cf. § 96: Retorica drept procedeu.


mod expres1.Acest decro§aj intre un act §i scopul lui normal, in favoarea

consecintelor sale, poate deveni atat de obi§nuit, incat legdtura veche trece in arierplan. Vandtoarea care avea drept scop pe acela de a se cduta hrand a devenit inainte de toate mijloc Tn vederea menjinerii unor deosebiri sociale2.

DacS un scop antreneazS el insu§i anumite consecinte ulterioare, acestea vor putea fi luate drept scop veritabil. О ridiculizare a agentului va putea rezulta de aici, cand cele dou3 faze ale evenimentelor se dis- trug una pe cealalta, ca in acest pasaj din Cicero:

Nedreptatea ta mi-a adus nu un exil mizerabil, ci о intoarcere glorioasfl3.

Numeroase autiteze ar fi de acest tip.

§ 64. Scopurile §i mijloacele

Logica valorilor, in primele sale elaborSri, a presupus о distinctie neta intre scopuri §i mijloace, scopurile ultime corespunzand unor valori absolute. Dar, in practica, exista о interactiune intre scopurile urmarite §i mijloacele actionate pentru a le realiza. Scopurile se constituie, se precizeaza §i se transforma, pe parcursul evolutiei situatiei din care fac parte mijloacele disponibile §i acceptate; unele mijloace pot fi identificate unor scopuri, §i pot chiar deveni scopuri, lasand in umbra, in nedeterminat, in posibil, acel ceva c3ruia i-ar putea ele servi.

Tehnicile moderne ale publicitatii §i ale propagandei au exploatat pan3 la extrem plasticitatea naturii umane care permite s3 se dezvolte noi necesitati, s3 fac3 s3 dispara sau sa transforme necesitati vechi. Aceste schimbari confirma faptul cS r3man invariabile §i universale numai scopurile enuntate intr-o maniera generala §i imprecisa, iar prin examinarea mijloacelor se

1 PAGNOL, Cesar, p. 60.2 R. AMY, Hommes et betes, pp. 106 §i urm. (Rev. de

I'lnst. de Social., 1954, n° 1, pp. 166 §i urm.).3 CICERO, Paradoxa stoicorum, IV, § 29.


realizeaza adesea elucidarea scopului1.Unele scopuri apar ca dezirabile, pentru c3 mijloacele de a le

realiza sunt create sau devin u§or accesibile.Pentru а-i atrage pe pacato§i la penitenta, Bossuet insista

asupra faptului c3 Dumnezeu le ofera mijlocul de a se salva:(...) el [Dumnezeu] nu le refuza nimic рйсй1о§Лог din ceea ce le este necesar. Ei au nevoie de trei lucruri: de iertarea divina, de puterea divina, de rabdarea divina (...) >.Unele scopuri par cu atat mai de dorit, cu cat sunt mai u§or

de realizat. De aceea este util de arStat c3 dac3, pan3 in prezent, nu s-au obtinut succese este pentru c3 au fost ignorate mijloacele cele bune, sau pentru c3 s-a neglijat folosirea lor. S3 not3m, in Ieg3tur3 cu aceasta, c3 imposibilul §i dificilul sau opusele lor, posibilul §i facilul, nu privesc intotdeauna imposibilitatea §i dificultatea tehnice, ci §i morale, ceea ce se opune unor exigente, ceea ce ar antrena sacrificii pe care nu am fi dispu§i s3 ni le asumSm. Aceste dou3 puncte de vedere, pe care este util s3 le distingem, nu sunt, a§a cum au arStat analizele lui Sartre2, independente unui fata de celalalt.

In unele cazuri, mijlocul poate deveni un scop care va fi urmarit pentru el insu§i. Goblot da in legatura cu aceasta un bun exemplu luat din viata sentimental:

Iubim deja atunci cand ghicim in fiinta iubita о sursa de incantSri inepuizabile, nedeterminate, necunoscute... Atunci fiinta iubita este inca un mijloc, un mijloc unic §i imposibil de inlocuit catre scopuri nenu- m3rate §i nedeterminate (...). Iubim cu adev3rat, ne iubim prietenul pentru el insufi, a5a cum avarul i§i iube§te ûrul, cand, scopul incetand s3 fie urmarit, mijlocul este cel care a devenit scop, cand valoarea fiintei iubite, din relative, a devenit absoluta3.In viata sociala, cel mai adesea, acordul asupra unui mijloc,

apt s3 realizeze scopuri divergente §i care nu sunt apreciate in mod egal de catre tofi, este cel care duce la deta§area acestui

1 Cf. W. BARNES, Ethics without Propositions, Aristotelian Society, Supp. Vol. XXII, p. 16.

2 J.-P. SARTRE, Fiinta neantul, pp. 531 §i urm., 562 §i urm.3 E. GOBLOT, La logique des jugements de vaieur, pp. 55-56.

352 Teluiicile argumentativemijloc de scopurile саге-i confera valoarea §i la constituirea lui intr-un scop independent1. Este, de altfel, cea mai buna tehnica pentru a idealiza acest acord, aceea de a vedea in el un acord privind scopuri, adica privind ceea ce pare esenjial. A insista asupra faptului c3 acordul nu prive5te un mijloc care duce la scopuri divergente inseamna a insista asupra caracterului sau provizoriu, precar, intr-un cuvant, secundar.

Exact in acest spirit, pentru a ar3ta c3 in viitor bunSstarea, bucuria muncii producStorului vor trebui s3 fie de о importanta primordial, S. Weil ar vrea ca acestea s3 fie considerate un scop in sine §i nu simplu mijloc de cre§tere a productiei:

Pan3 acum tehnicienii nu au avut niciodata in vedere decat nevoile fabricajiei. Daca ar incerca s3 pastreze mereu in gand nevoile celor care fabrica, intreaga tehnica de productie ar trebui transformata putin cate putin2.Apelul la о schimbare a scopului are in el ceva generos de

revolutionar.Procesul invers, care ar transforma un scop in mijloc, are

ceva devalorizant in el, ceva depreciativ. Tocmai impotriva reducerii moralei la о simpia tehnica vizand un scop, oricat de important ar fi acesta, se ridica Jankelevici, c3ci esentialul nu este scopul, ci maniera, „intervalul este totul":

Spuneji: nu este necesar sa suferim, ci sa ne insanato§im... Dar oare cine nu recunoajte, in aceasta identificare a activitytii morale cu tehnicile, filosofia aproximajiei fariseice, adic3 a injeiatoriei? Desigur, nu avem a ne jena daca ne putem vindeca f3r3 chirurgie §i cautere. Dar in moraia se spune c3 vom munci cu durere ji c3 anestezia va fi cea mai grava in§elatorie intrucat ea nu cunoa§te acest mijloc care este el insu§i scop3.Pentru a evita s3 descalifice valorile despre care vorbe§te,

f3r3 a I3sa totu§i s3-i scape un argument eficace, adic3 utilitatea valorilor ca mijloc pentru un scop recunoscut de altfel ca bun, multi oratori vor mentiona aceasta utilitate, subliniind, totodata, caracterul superfluu al argumentului, m3rturisind c3 nu se servesc de el decat avand in vedere auditoriul c3ruia i se

1 Cf. Ch. L. STEVENSON, Ethics and Language, p. 193.2 S. WEIL, L'enraciiiement, p. 57.3 V. JANKELEVITCH, Traitc ties vertus, p. 38.


adreseaza. S3 ar3t3m in Ieg3tur3 cu aceasta c3 mentionarea unor valori prea elevate, facuta dinaintea unor anumite auditorii §i in anumite circumstante, risc3 s3 le coboa re la rang de mijloc.

S3 mai notam c3 faptul de a alege dintre valori, de a le discrimina pe cele pe care le favoriz3m, ne face adesea s3 trat3m sau s3 рЗгет c3 trat3m valorile drept mijloace. Iata in lgnatiu de Loyola, care il roag3 pe рарЗ s3 nu-i dea unui iezuit funcjie episcopal3:

N-a§ vrea ca lacomia §i ambitia s3 ne rSpeascfl tot ce a crescut pans acum prin milostenie §i prin dispretul fata de lume1.Cand sunt confruntate dou3 activitaji una cu alta, va fi

prezentata ca mijloc aceea pe care vom voi s3 о subordonam celeilalte §i prin aceasta s3 о devaloriz3m, ca in maxima: trebuie s3 тапсЗт pentru a tr3i §i nu s3 tr3im pentru a manca. Argumentari picante rezulta adesea din inversarea astfel realizata. Aceasta devine posibila de fiecare data cand lantul cauzal prezinta о succesiune continua de dou3 elemente alternate. De unde §i c3utarea §i construirea unor astfel de scheme vizand chiar argumentarea. Adesea interactiunea dintre elemente se va exprima prin astfel de alternante, ceea ce va permite tratarea drept scop a ceea ce prime§te adeziunea cel mai u§or.i

Se intampla, totu§i, ca о activitate s3 fie valorizata ca mijloc. Aceasta valorizare nu rezulta din transformarea unui scop in mijloc, ci din importanta instrumental care i se recunoa§te unui lucru a c3rui valoare era complet neglijata sau chiar negativa. Iata un text in care Demostene ezita s3 vorbeasca despre el insu§i §i s3 fac3 propriul s3u elogiu, dar el se decide s3-l fac3 pentru c3 este vorba de un mijloc eficace:

Ei» §tiu foarte bine, atenieni, c3 a aminti ceea ce s-a spus §i a vorbi despre mine insumi, atunci cand indrSznesc s-o fac, este un mijloc de a avea succes in relajia cu voi; totu§i, acest mijloc mi se pare de atat de prost gust §i atat de indiscret incat, v3zandu-ma constrans s3 uzez de el, ezit. Dar ce? Mi se pare ca voi veji aprecia mai bine ceea ce va voi spune, daca v3 amintesc f>e scurt unele dintre lucrurile pe care le-am spus anterior2.

1 RIVADENEIRA, Vida del bienaventurado padre Ignacio de Loyola, p. 277.2 DEMOSTENE, Discursuri: Despre pace, § 4.

354 Teluiicile argumentativeVom evita cu grija s3 ne 13ud3m pe noi in§ine,

afarS de cazul in care ar fi s3 rezulte de aici un mare avantaj pentru noi sau pentru cei care ne asculta1.S3 nu uitam c3, daca este adev3rat c3 scopul pune in valoare

mijloacele, el nu le justifica intotdeauna, c3ci folosirea acestora poate fi condamnabila in sine, sau poate avea consecinte dezastruoase, а сЗгог importanja о poate dep3§i pe aceea a scopului c3utat. Totu§i un scop nobil, atribuit unei crime, va diminua dezgustul pe care il тсегсЗт, nu numai cu privire la criminal, ci §i cu privire la actul s3u: asasinatul politic, crima idealistului, chiar §i atunci cand sunt pedepsite mai sever decat crima pentru jaf, nu sunt obiectul unei condamn3ri morale f3r3 rezerv3.

Alegerea unui anumit scop permite valorizarea unei actiuni pe care, de altfel, obi§nuim s3 о condamn3m. Astfel Claudel, departe de a prezenta femeia ca instrument al p3catului originar, vede in ea о condijie a Mantuirii2.

Alegerea se efectueaz3 adesea intre scopuri situate diferit in timp; dar exista multe alte feluri de a inlocui un scop cu un altul, de a le subordona. Distinctia stoica intre scopul actiunii §i scopul agentului situeaz3 aceste doua scopuri in prezent, dar face din primul un mijloc pentru cel de-al doilea3. Inlocuirea unui scop aparent cu un scop real4 va avea un efect argumentativ cu atat mai sigur, cu cat substituirea va surprinde mai tare auditoriul. Se relateaz3 c3 Harry Stack Sullivan ii deturna pe unii bolnavi mintali de la suicid, ar3tandu-le c3 dorinta de a se sinucide nu era la ei decat un efort de a rena§te altfel5.

Substituirea unor scopuri, in vederea valoriz3rii mijlocului,

1 PLUTARCH, Opere morale: Cum te poti Iduda pe tine insufi fard a te expune la iuvidie, p. 600.

2 Citat de S. de BEAUVOIR, Al doilea sex, 1, p. 343. (Ed. rom.: Editura Univers,Bucure§ti, 1998,1, p. 262; n.t.)

3 Cf. V. GOLDSCHMIDT, Le systeme stoi'cien el I'idee de temps, pp. 146-149.

4 Cf. § 92: Rolul cuplurilor filosofice $i transformSrile lor.5 Mary J. WHITE, in The Contributions of Harry Stack

Sullivan, editat de Patrick MULLAHY, p. 147.


poate conduce la alegerea scopului celui mai favorabil pentru argumentare, fara a avea pretentii la primatul unuia dintre ele. Se va argumenta, dup3 cum о spune Quintilian:

(...) invocand vreun avantaj pentru stat, pentru mai multi oameni, chiar pentru adversarul nostru insu$i, uneori chiar pentru propriul nostru interes. (...) Chestiunii de utilitate ii aparjine §i арйгагеа prin care sustinem ей procedand altfel ar fi fost mai гйи1.Tot ceea ce am spus mai sus despre valorizarea mijlocului,

datorita scopului, poate fi repetat, cu schimbare de semn, in legatura cu ceea ce este considerat drept obstacol in realizarea acestui scop.

Pentru ca un mijloc s3 fie valorizat de scop, trebuie evident s3 fie eficace; dar aceasta nu inseamna c3 el va fi• cel mai bun. Determinarea celui mai bun mijloc este о ргоЫетЗ tehnica, cerand utilizarea a diferite date §i recurgerea la argumentari de toate genurile. Mijlocul care ca§tiga - care cere cel mai mic sacrificiu pentru scopul scontat - se ЬисигЗ de о valoare inerenta, de aceasta data, acestei superioritati.

Pericolul ce poate exista de a trata ceva drept mijloc este astfel sporit de faptul c3 putem g3si intotdeauna un mijloc mai eficace pentru un scop dat.

Determinarea celui mai bun mijloc depinde evident de definirea exacta a scopului urmarit. De altfel, cel care argumenteaz3 in funcfie de cel mai bun mijloc va fi tentat s3 separe problemele, in a§a fel incat s3 elimine toate lu3rile in considerare ale altor valori decat cele referitoare la scopul urm3rit. Pe aceasta cale se orienteaza unele discipline tehnice. Dimpotriva, rationamentul zilnic se poate rar prevala de un astfel de schematism.

Cum discufia tehnica pe tema mijlocului celui mai bun depinde de un acord asupra scopului, fie se va cere interlocutorului un acord precis referitor la acesta, fie i se va atribui un scop pe care el nu ar indr3zni s3-l respinga §i in

1 QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. Ill, cartea VII, cap. IV, §§ 9, 12. (ED. Rom.: Minerva, Bucure§ti, 1974, vol. II, p. 257; n.t.)

356 Teluiicile argumentativefuncfie de care vor fi discutate mijloacele. De altfel, dac3 un mijloc este recunoscut ca ineficace pentru un scop declarat, cel care (ine la acest mijloc, cel care il utilizeaza, va putea fi banuit §i acuzat intotdeauna c3 urm3re§te un scop nem3rturisit. Afirmarea ineficacitajii unui mijloc prive§te deci adesea cu mult mai mult discutia despre scopuri decat problema tehnica a celui mai bun mijloc.

Un caz exceptional al problemei tehnice a celui mai bun mijloc este cel al argumentelor, considerate in calitate de mijloc de persuasiune. Nimic nu ne permite s3 afirm3m c3 exista un argument care este cel mai bun pentru toti. Dup3 cum spune Sfanta Tereza:

Unele persoane se inalta gandindu-se la infern, altele la cer, pentru

c3 se intristeaza gandindu-se la infern; altele, gandindu-se la moarte1.

De unde raportul strans intre problema tehnica a argumentarii eficiente §i cea a auditoriilor.

Discursul insu§i poate deveni, о §tim, obiect de reflectie. El poate fi tratat drept fapt generand consecinte, drept consecinta, drept mijloc, drept scop. Reflectiile auditorului in legatura cu aceasta nu au cum sa nu modifice uneori foarte tare efectul pe care il produce discursul. Iar, intr-o maniera mai exacta, ipoteza c3 orice act intentional trebuie s3 aiba о ratiune de a fi, c3 el constituie un mijloc in vederea unui anumit scop, va justifica respingerea oric3rei interpretari a discursului care 1-ar face pe acesta ridicol sau inutil. Conceptia este aceea care serve§te drept baz3 argumentelor ab absurdo §i ab inutili sensu, utilizate in teoria interpretarii1.

§ 65. Argumentul risipeiArgumentele care urmeaza se refera la succesiunea

evenimentelor, a situatiilor, de о maniera care, f3r3 a exclude in mod necesar ideea de cauzalitate, nu о pune in prim-plan.

Argumentul risipei consta in a spune c3, intrucat a fost deja inceputa о lucrare, intrucat au fost acceptate ni§te sacrificii care s-ar pierde in cazul renuntarii la proiect, trebuie s3 se continue in

1 BERRIAT SAINT-PRIX, Manuel de logique juridique, pp. 47-48.


aceea§i directie. Aceasta este justificarea bancherului care continua s3-l imprumute pe debitorul s3u insolvabil sperand, in ultima instanta, s3-l redreseze. Este unui din motivele care,' conform Sfintei Tereza, incita la a face rug3ciuni, chiar §i in perioadele de „seceta". Am abandona totul, scrie ea, dac3 nu ar fi:

s3 ne amintim c3 aceasta ii da confort ?i placere Domnului gradinii, s3 fim atenji s3 nu pierdem toata lucrarea savarîta dar $i beneficiul pe care-1 sper3m s3 vin3 de la marele efort de a arunca adesea c3ldarea in puj §i de a о scoate f3r3 арЗ1.Privind sub un anumit unghi, argumentele posibilului §i ale

facilului pot fi asociate cu argumentul risipei; nu interesatul, ci divinitatea, sau natura, sau norocul par a-§i fi dat osteneala pe care nu trebuie s3 о dispretuim. De unde §i sfatul de a te 13sa condus pentru a favoriza о evolutie deja inceputa: este о invitatie la a nu frana aceste forfe naturale, sociale, care s-au manifestat deja §i care constituie un fel de capital.

Bossuet se serve§te de argument pentru a repro§a p3cato§ilor nepoc3iti c3 irosesc sacrificiul lui lisus, neprofitand de posibilitatile de mantuire pecare el le-a oferit2.

Am putea asocia acestui argument pe toate cele care semnaleaza о ocazie pe care nu trebuie s3 о ratam, un. mijloc ce exista §i de care trebuie s3 ne servim.

Vom folosi acest argument pentru a incita pe cineva dotat cu talent, cu о competenta, cu о calitate excepfionaia, s3 le utilizeze in cea mai larg3 m3sura posibil. Pentru un motiv asem3n3tor, Volkelt refuza s3 identifice dou3 cuvinte existente in limba: aceasta ar insemna s3 risipim bog3tia mijloacelor de expresie3.

Tot astfel, incerc3m regrete cand vedem un efort aproape reu§it, о lucrare aproape perfecta, neg3sindu-§i incununarea. Este ceea ce exprima Polyeucte, referitor la Pauline:

Prea-i plina de virtu (i, spre-a nu se crejtina.O, merit prea inalt in ea $tiut-ai na$te,S3 nu te poata ea iubi, cum $i cunoajte.Incat de trai de iad s3 aib3-n viaja parte...4

1' SANTA TEREZA DE JESUS, Vida, p. 96.2 BOSSUET, Sermons, vol. II: Sur la penitence, p. 72.3 J. VOLKELT, Gewissheit and Wahrlieit, p. 169, n. 1.4 CORNEILLE, Polyeucle, actul IV, sc. III. (Ed.


Este in mod deosebit apreciat acel ceva a c3rui prezenfa ar veni sa completeze in mod fericir о alcatuire, acel ceva pe care il putem considera ca fiind in insa§i natura lucrurilor. Intr-o conceptie optimista a universului, ideea de risipa incita la a complete structuri, integrand in ele ceva a c3rui absenta este resimjita ca о lipsa1.

Sentimentul ratSrii poate juca un rob chiar §i atunci cand nu se ?tie exact in ce consta ocazia pierduta. Acest aspect surprinzator al argumentului este bine exprimat de catre eroul din Quaml le navire...-.

„А rata", „Ceea ce ratezi". Ascultam din nou aceste cuvinte. Imi spuneam c3 erau sfajietoare. A trece pe lang3 ceva. A fi la dou3 degete de ceva. A-1 rata. Chiar f3r3 a §ti ce ratezi, reujejti foarte bine s3 simti tragicul esential al situafiei in care te afli2.Din moment ce convingerea c3 ratezi este intemeiata, ea vine

s3 intareasca valoarea a ceea ce este astfel irosit.Un caz important al ratarii este cel al ignoranjei. Se

considera c3, din vina acesteia, se pierd realizari ale naturii, eforturi, suferinta. In sonetul lui Arvers rasuna tragicul unitcu risipa:

Iar cea care a f3cut-o nu a jtiut niciodata nimic despre asta.

De aceea vom simti in argumentul risipei ceva ce incita la cunoa§- tere, la studiu, la curiozitate, la cercetare. *

Argumentul risipei aminte§te de cel al sacrificiului inutil. Sacri- ficiul este m3sura valorii care il determina, dar, daca aceasta valoare este minima, sacrificiu] este depreciat la randul lui. In Le guerrier applique,

Sievre, rSnit, spuse simplu, cu stoicism: „Trebuie ce trebuie." „СЗ au existat motive bune ca s3 ne batem", comenteazS Jacques Maast, „atat mai lipsea (aceastS rand)

rom.: Univers, Bucure§ti, 1983, p. actul IV, sc. Ill, 254; n.t.)

1 Cf. § 74: Actul §i esenfa.2 J. ROMAINS, Psyche, III: Quand le navire..., pp. 194-195.


pentru a i se b3ga mintile in cap"1.Sacrificiul, realizat §i acceptat, spore?te §i valorizeaza

motivele luptei, incita la a о continua.Printr-un proces analog au fncercat unii tortionari nazi§ti sS

explice cum au ajuns ei la bestialitate In tratarea prizonierilor lor: primele dureri cauzate unui om fac din agent un sadic, dac3 nu este continuatS torturarea victimei pan3 la momentul in care vorbe§te.

Argumentului risipei !i poate fi asociata preferinta acordata acelui ceva care este decisiv. Vom fi tentati sa ne dam votul unui candidat daca noi consideram ca acest vot ii poate aduce succesul. Argumentul nu consta in a spune cS trebuie urmat invingatorul, ci in a sfStui s3 se actioneze in a§a fel incat sa existe, datorita actului indeplinit, un invingator. Actiunea care, date fiind circumstantele, va putea avea putere deplina, care nu va trebui sa fie considerata drept о risipa, va fi din acest motiv valorizata, ceea ce militeaza in favoarea indeplinirii sale.

In sens invers, devalorizSm о actiune insistand asupra caracterului s3u superflun; tot ceea ce este superfluu este, ca atare, declasat. in timp ce argumentul risipei incita la a continua actiunea inceputa pan3 la reu§ita finala, cel al superfluului incita la abtinere, un surplus de actiune avand efect nul. A§a se face c3, pentru Leibniz, daca ne imaginam un autor inteligent al universului, trebuie ca aceasta inteligentS sa nu para superflua:

DacS admiji serios aceste opinii care atribuie totul necesitajii materiei sau unei intctmplari anumite (...), este greu s3 poji recunoajte un autor inteligent naturii. C3ci efectul trebuie s3 rSspunda cauzei sale, ba chiar el se cunoajte cel mai bine din cunoajterea cauzei, ?i este lipsit de rajiune s3 introduci о inteligenja suverana, ordonatoare a lucrurilor, §i apoi, in loc s3 folose$ti injelejxiunea ei, s3 nu te servejti decSt de proprietajile materiei pentru explicarea fenomenelor2.In axiomaticS, cercetarea independentei axiomelor se

justifies prin acela?i motiv: un sistem este mai pujin elegant dacS 1 M.-J. LEFEBVE, Jean Paulhan, p. 165 (Le guerrier applique, pp. 122 $i 125).2 LEIBNIZ, Disertafie metafizica, pp. 445-446. (Ed. rom.: Humanitas & CEU Press,Bucurejti, 1996, pp. 49-50; n.t.)

360 Teluiicile argumentativeel contine о axiomS superfluS.

In economia politics, devalorizarea bunurilor destinate in parte unor nevoi cvasi superflue este denuntatS de teoria utilitStii marginale. AceastS devalorizare a servit uneori de fundament unei argumentSri in favoarea socialismului: era vorba despre promovarea unui regim care, prin repartizarea lor mai echitabilS, valorizeazS bogStiile - §i care impiedicS acumularea lor inutilS in anumite maini.

§ 66. Argumentul directieiLegStura cauzalS, raportul intre scop $i mijloace au fost

privite anterior intr-un mod global §i static. Dar este posibil sS se descompunS urmSrirea unui scop in mai multe etape §i sS se examineze felul in care situatia se transforms: punctul de vedere va fi in acela§i timp partial §i dinamic. Se constats cS, adesea, exists interesul de a nu se confrunta interlocutorul cu intreg intervalul care separS situatia actuals de scopul ultim, ci de a impSrti acest interval in sectiuni, punand jaloane intermediare, indicand scopuri partiale а сЗгог realizare nu provoacS о opozitie atat de putemicS. Intr-adevSr, dacS trecerea din punctul A in С ridicS dificultSti, este posibil sS nu se poatS vedea nici un inconvenient in a trece din punctul A in B, de unde punctul С va apSrea intr-o cu totul altS perspectivS: sS numim aceastS tehnicS procedeul etapelor. Structura realului conditioneazS alegerea acestora, dar nu о impune niciodatS.

Argumentul directiei constS, in mod esential, in punerea in gardS contra utilizSrii procedeului etapelor: dacS cedezi de aceastS datS, va trebui sS cedezi putin mai mult data viitoare §i Dumnezeu §tie unde te vei opri. Acest argument intervine, in mod regulat, in negocierile dintre state, dintre reprezentantii patronali §i muncitori, atunci cand nu dorim sS pSrem a ceda in fata fortei, a amenintSrii sau a §antajului.

De fiecare datS cand un scop poate fi prezentat ca un jalon, ca о etapS intr-o anumitS directie, poate fi utilizat argumentul directiei. Acest argument rSspunde la intrebarea: unde dorim sS ajungem? Intr-adevSr, de obicei, pentru a face 5З fie admisS о anumitS solutie, care pare la prima vedere dezagreabilS, problema se segmenteazS. DacS vrem sS determinam pe cineva,


cSruia ii repugna s3 rosteascS un discurs, cu о anumita ocazie, i se va ar3ta mai intai c3 un discurs trebuie s3 fie rostit, iar apoi se va c3uta cel mai bun orator sau, invers, i se va arata ca, daca un discurs trebuie s3 fie pronuntat, acest lucru nu poate fi facut decat de el, apoi ca este obligatoriu ca discursul s3 fie rostit.

Este posibil totu§i ca segmentarea s3 .fie nu numai inutila, ci §i daunatoare. A§a ar fi cazul daca domnului X. i-аг pl3cea mult sa ia cuvantul in public. Am face bine sa-i propunem dintr-odata s3 pronunte un discurs intr-o anumita imprejurare.

Felul in care se va opera divizarea depinde de opinia pe care ne-o form3m despre cea mai mare sau cea mai mica u§urinta de a trece peste astfel de etape determinate: rar se intampla ca ordinea in care sunt luate in considerate s3 fie absolut indiferenta. Intr-adevar, о prima etapa fiind ctep3§ita, interlocutorii se gasesc in fata unei noi configurafii a situatiei, care modifica atitudinea lor fata de rezultatul final, in anumite cazuri, unui dintre caracteristicele acestei noi situatii va fi de a permite folosirea argumentului risipei, prima etapa fiind considerata drept capital.

Ar putea fi asimilata unui procedeu etapizat orice argumentare in mai multi timpi. Totodata, aceasta nu va fi criticata ca procedeu, §i nu va fi combatuta prin argumentul directiei, decat atunci cand, la fiecare faz3 a argumentarii, este solicitata о decizie §i cand aceasta este susceptibila de a modifica modul de a privi о decizie ulterioara.

Se cuvine, de altfel, sa distingem argumentul directiei de intelegerea precedentului, care ii seamana atat de mult, incat se opune unei actiuni de teama repercusiunii acesteia asupra altor actiuni din viitor. Dar, in timp ce intelegerea precedentului se refera la alte acfiuni de acela§i fel, argumentul direcfiei evoca acfiuni care, de§i diferite de actiunea in cauza, vor antrena о schimbare in acela§i sens. Exista, totu§i, cazuri care se situeaza intre infelegerea a ceea ce precede §i argumentul directiei: cele in care ne baz3m pe о recursivitate, pe о aceeaji of>eratie care se repeta, dar care se efectueaza intr-o situafie modificata. О astfel de recursivitate este adesea invocata pentru a pune in garda impotriva anumitor construcfii. Astfel, G. Ryle, pentru a critica doctrina intelectu- alista conform c3reia un act inteligent ar fi cel care este precedat de о activitate teoretica inteligenta, ne spune c3 aceasta exigenta va fi urmata de о serie de alte exigence:


Trebuie oare s3 spunem deci cfl reflecjiile agentului asupra felului inteligent de a se comporta cer ca el s3 reflecteze mai intai la cea mai buna maniera de a reflecta la modul de a acfiona?'Procedeul etapelor poate deveni un argument pozitiv in

favoarea unei masuri considerate a fi prima intr-o directie dorita. Se intampia totu§i ca aceasta argumentare s3 nu fie decat о fenta, о manevra dela- torie, c3 ne prefacem c3 avem in vedere о reforma, о m3sura, ca pe un jalon intr-o directie, in timp ce suntem deci§i in secret s3 nu continuam, sau cel putin s3 nu о facem decat cu о lentoare „inteleapta". Bentham il analizeaza, printre sofismele delatorii, pe acela al mi§carii graduale. Acesta consta, serie el, in

a dori s3 separi ceea ce ar trebui s3 fac3 un intreg, a anula mSsura sau a о face ineficace, f3ramitand-o... Mi§carea graduaia este insotita de toate epitetele flatante, ea este temperata, este calma, este concilianta1.intr-un astfel de caz, faptul de a prezenta drept jalon ceea ce

in opinia promotorilor s3i era, dac3 este posibil, о m3sura finala, nu avea alt scop decat pe acela de a о valoriza in ochii partizanilor unor reforme mai drastice.

Argumentul directiei tinde intotdeauna sa fac3 о etap3 sa se lege de dezvoltari ulterioare. Cel care se арЗгЗ impotriva acestui argument pretinde c3 separa m3sura preconizata, vrea ca aceasta s3 fie examinata in ea ins3§i, presupune ca nu va antrena nici о schimbare in situatia de ansamblu §i afirma c3 aceasta va putea fi considerata, odata luata masura, in aceea§i stare de spirit ca §i anterior. Trebuie deci, pentru ca argumentul directiei sa poata fi combatut, ca actiunea avuta in vedere s3 prezinte un interes in sine, s3 poata fi apreciata independent de directia in care angajeaza ea. Ne putem intreba daca marea arta, in educatia intelectuaia sau morala, nu rezida in alegerea unor etape prezentand fiecare un interes propriu, independent de‘ faptul c3 ele faciliteazS trecerea la о etapa ulterioara. Ordinea argumentelor intr-un discurs va avea de tinut cont de chiar aceastS considerate.

Argumentul directiei, cel al pantei alunecoase, sau al

1 BENTHAM, Opere: Trntat despre sofismele politice, p. 463. (Ed. rom.: p. 31; n.t.)


degetului din angrenaj, sugereazS cS nu va fi posibil sS ne oprim din drum. Cel mai adesea doar experienta trecutului permite departajarea antagoni§- tilor, din acest punct de vedere.

IatS un bun exemplu despre utilizarea sa, in legSturS cu experience pe animale:

MSdicina experimental pe animale admitea cS pentru folosul medi- cinei umane se putea sacrifica animalul. Imediat a apSrut ideea cS, pentru interesul intregii umanitSfi, puteau fi sacrificate cateva fiinte umane. Bineinteles, la inceput, aceastS idee ridica opozijii interne putemice, dar obi$nuinfa invinge totul. Se incepe prin a admite ideea experientelor pe condamnati la moarte, apoi este emisS ideea experimented pe condam- natii de drept comun §i, in sfarjit, apare ideea experimentelor pe du$mani! Mersul ideilor este, dupS cum se vede, extrem de redutabil §i in acela§i timp foarte insidios1.Invocand obi§nuinta, doctorul Baruk furnizeazS un motiv in

favoarea tezei care formeazS esenfialul argumentului directiei, §i anume cS nu suntem stSpani pe comportamentul nostru ulterior, c3 nu ne vom putea opri la о anumitS etapS a evolutiei intr-o anumitS directie.

Argumentul directiei implies deci, pe de о parte, existenta unei serii de etape cStre un anumit scop, cel mai adesea temut, iar pe de alts parte, dificultatea, dacS nu imposibilitatea de a te opri, odatS ce e$ti angajat pe calea care duce la el. Ripostele la acest argument se vor referi deci la unui sau la altul din aceste puncte.

О primS ripostS la argumentul directiei constS in indicarea unor dezvoltSri, incepand cu prima etapS, diferite de cele care pSreau a speria. Ne bazSm pe ambiguitatea de dezvoltare §i, ca urmare, pe arbitrarul care constS in a nu vedea decat о singurS direcfie posibilS.

AceastS ripostS poate ridica de altfel alte obiecfii §i mai ales teama de a nu §ti incotro mergi; te temi de consecinfele imprevizibile ale unei prime clStinSri:

Dar noutatea, Filonous, noutatea! Acolo se afla pericolul. Noile opinii trebuie dezavuate intotdeauna; ele

1 H. BARUK, Le psychiatre dans la soci6t6, La Semaine des Hopitaux de Paris, anul 25, n° 74, pp. 3046-3047.


clatina inteligenfele umane §i nimeni nu jtie unde sfarjesc1.Se poate ar3ta, de asemenea, c3 intre etapa in discujie §i

urmatoarele care ar fi de temut, exista о diferenja calitativa. A§a se face сЗ B. S. Chlepner insista pe diferenja dintre nafionalizarea unor intreprinderi §i economia socialista, c3tre care pare ea s3 duc3:

Se poate susfine din acest moment c3 nationalizarea unei intreprinderi sau chiar a unei ramuri industriale intregi nu constituie о masura socialista, din moment ce restul economiei гЗтапе bazat pe principiul initiativei private, al economiei de piaja §i c3 ramura nafionalizata ins3$i se supune disciplinei pietei, mai eles acoperindu-§i cheltuielile prin vanz3ri ?i nu prin subvenfii de la stat.

(...) Singurul punct pe care am dori s3-l punem in evidenja este c3, intre о economie devenita socialista §i о economie in care unele ramuri au fost najionalizate, exista mai mult decat о diferenta cantitativ3; atmosfera este diferita, sau cel putin ar putea fi diferita2.Cel de-al doilea gen de riposte prive§te posibilitatea opririi

dup3 о anumita etap3. De obicei, oprirea va fi garantata de crearea unui cadru formal, juridic, care ne-аг impiedica s3 mergem dincolo de ceea ce a fost decis. Totul este s3 §tim in ce m3sura un formalism este in stare s3 se opun3 unei evolutii naturale. О maniera obi§nuit3 de asemenea de a prevedea oprirea, este aceea de a ne baza pe un echilibru de forte care ne-аг impiedica s3 mergem la nesfar§it intr-o anumita direcjie: se presupune existenta unui pluralism, care autorizeaz3 speranta unei rezistente ce s-ar amplifica pe m3sura ce am continua intr-un anumit sens; este argumentul care convine adversarilor solutiilor extreme.

In sfar§it, un alt argument consta in a ar3ta c3 ne afl3m deja pe о panta fatala de care ne temem §i c3 este indispensabil s3 facem primul pas, intr-o anumita directie, pentru a putea, dup3 el, s3 ne oprim. Este argumentul preferat de Demostene. Celor care

1 BERKELEY, Opere alese, t. II: Trei dinloguri intre Hi/las fi Filonous, al treilea dialog, p. 171.

2 B. S. CHLEPNER, Reflections sur le ргоЫёте des nationalisations, Rei’ue de Vlnstitut de Sociologic, 1949, p. 219.*


nu voiau s3 salvezeMegalopolis, amenintat de Sparta, pentru c3 era un aliat al Thebei, Demostene le replica:

DacS lacedemonienii iau Megalopolis, Messene va fi in pericol. Dac3 insa iau JVlessene, eu spun c3 vom face alianta cu thebanii. Atunci nu ar fi mai avantajos ?i mai onorabil s3-i primim imediat pe aliajii Thebei §i s3 nu ne pretam la l3comia lacedemonienilor, in loc s3 ezit3m s3 salv3m un popor, pe motiv c3 este aliatul thebanilor, s3-l sacrific3m, cu riscul de a trebui s3-i salv3m intr-o zi chiar pe thebani, ?i aceasta nu f3r3 a ne pune pe noi inline in pericol1?Trebuie deci, dupa Demostene, s3 faci un pas, pentru a nu fi

fortat s3 faci un altul, cu mult mai grav.Ne putem intreba dac3 cele dou3 genuri de riposte, cele care

pun accentul pe natura drumului §i cele care se refera la posibilitatea de a ne opri, se pot combina, pentru un auditor unic. Se pare cS da. Acesta va fi lini§tit imediat de о argumentare de ansamblu, care Sci-i arate c3 este vorba despre altceva decat de ce se temea el, §i care s3-i arate posibilitatea de a se opri.

Argumentul directiei poate lua forme diverse: una dintre acestea este argumentul propagarii. Este vorba de a pune in garda impotriva unor fenomene care, prin intermediul unor mecanisme naturale sau sociale, ar avea tendinja de a se transmite din aproape in aproape, de a se multiplica §i de a deveni, prin chiar aceasta cre§tere, nocive.

Dac3 fenomenul initial este, el insu§i, considerat deja drept un r3u, se va recurge cel mai adesea la notiunea de contagiune. In acest fel sfatuie§te Pitt s3 fie starpite din fa§3 principiile revolujionare:

Dac3 vreodata principiile iacobinismului ar fi s3 triumfe in insulele franceze din Indiile occidentale am putea noi spera s3 le salv3m p>e ale noastre de contagiune2?tn argumentul contagiunii, exists deci о complicitate intre

douS puncte de vedere devalorizante, lucrul de care ne temem ca jalon este, in acelaji timp, stigmatizatca rSu.

1 DEMOSTENE, Discursuri: Pentru Megalopolitani, §§ 20-21.2 W. PITT, Orations on the French war, p. 61, 30 dec. 1794.


Perspectiva este cu totul diferitS in argumentul vulgarizarii. Suntem preveniti contra propagSrii care ar devaloriza, fScand comun 51 vulgar, ceea ce este deosebit pentru cS-i rar, limitat, secret. Invers, dar dintr-o perspectiva analogs, argumentul consolidarii avertizeazS impotriva repetitiilor care dau deplinS semnificatie $i valoare la ceea ce nu era decat ebo§3, balbaiala, fantezie §i care va deveni mit, legenda, regula de conduita.

in sfar§it, exista о serie de variante ale argumentului direcfiei care pun accentul pe schimbarea de natura intre primele etape ?i punctul final. Tipul s3u poate fi luat din soritul grecesc, in care trecerea de la о grSmada de grau la о grSmada fSr3 un bob, mereu reinnoita, se termina cu ceva ce nu mai este о grSmada. Schimbarea va putea fi interpretatS drept о veritabila schimbare de natura, sau drept revelarea adevSratei naturi a primilor pa§i. Putin conteazS. Trebuie s3 fim atenji. Astfel:

Fiecare concesie fdcuta inamicului §i spiritului de neseriozitate ar antrena о alta. Aceasta nu ar fi mai gravS decat prima, dar ambele, cap la cap, ar forma о la$itate. DouS la$itSti reunite ar produce dezonoarea1.Comicul acestor schimbari de natura face loc unor glume

precum cea a lui P. Oppius care spune despre „neamul Lentulilor, unde in mod regulat copiii erau mai mSrunti de staturS decat pArintii: 'Acest neam va pieri prin na§tere'"2.

Toate aceste dezvoltari, chiar daca sunt marcate de ideea de contagiune, de vulgarizare, de consolidare, de schimbare de natura, aratS c3 un fenomen, inserat intr-o serie dinamicS, dobande§te о semnificatie diferita de cea pe care ar fi luat-o in mod izolat. Aceasta semnificatie variazS in functie de rolul care-i este dat in aceasta serie.

§ 67. Dep&§irea

Spre deosebire de argumentul direcfiei, care ne face sS ne temem ca о actiune s3 nu ne angajeze intr-un angrenaj de al cSrui

1 A. CAMUS, Actuelles, p. 57.2 QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. II, cartea VI, cap. Ill, § 67. (Ed. rom.: Minerva, Bucurejti, 1974, p. 176; n.t.)


rezultat ne temem, argumentele dep3§irii insists pe posibilitatea de a merge mereu mai departe intr-un anumit sens, fSrS sS se intrevadS о limits in aceasta directie, $i aceasta cu о cre§tere continua de valoare. Dup3 cum spune о tSrancS, dintr-o culegere a lui Jouhandeau: „ Este cu atat mai bun cu cat este mai bun"1. Astfel Calvin afirmS cS niciodata nu exagerSm in directia care ii atribuie orice glorie, orice virtute lui Dumnezeu:

InsS noi nu am citit despre nimeni care ar fi fost blamat pentru c3 a b3ut prea mult din izvorul apei vii2.Prezentandu-1 sub aceastS luminS, poate fi apSrat un

comportament pe care auditorii ar fi tentati s3-l blameze, dar care va fi situat in continuarea a ceea ce ei aproba §i admirS: spre exemplu, fanatismul nationalist sau religios in ochii patriotilor sau ai credincio§ilor. Ne putem, de altfel, servi de dep3§ire pentru a devaloriza о stare, о situatie, de care am putea fi multumiti, dar cSreia о stare mai favorabila se presupune сЗ-i poate succede. Celor care considerau situajia militara destul de bun3 pentru a inijia negocieri de pace cu Franta, Pitt le rSspundea:

Ca suntem astSzi mai in siguranja, nu numai c3 admit, dar pretind chiar ca perspectivele se amelioreaza din zi in zi §i c3 aceasta siguranja este din ce in ce mai garantata3.Ceea ce conteaza nu este de a realiza un anumit scop, de a

ajunge la о anumita etapa, ci de a continue, de a dep3§i, de a transcende, in sensul indicat de douS sau de mai multe jaloane. Ceea ce este important nu este un scop definit: fiecare situajie serve§te, dimpotriva, ca jalon §i ca trambulinS permitand s3 se continue la infinit intr-o anumita directie.

Aceasta forma de rationament nu este utilizatS doar pentru a promova о anumita conduita, ci §i, mai ales in lucrSrile

1 JOUHANDEAU, Un monde, p. 251.2 CALVIN, tnvSjatura religiei cre§tine, AdresS introductiva catre regele Francisc I, p. 7. (Ed. rom.: Cartea Cre§tin3, Oradea, 2003, p. Ill; n.t.)

3 W. PITT, Orations on the French war, p. 93 (27 mai 1795).

368 Teluiicile argumentativefilosofice, pentru a defini anumite nojiuni „rafinate", pornind de la concepjii de simj comun prezentate ca punct de plecare. Astfel Sartre, pornind de la о nojiune a relei credinje, care se inspira, la prima vedere, din simjul comun, ajunge, datorita depa§irii, la о concepjie destul de indep3rtata de ea §i conform c3reia orice angajare in social §i in rational ar fi mai mult sau mai putin marcata de rea credinta1.

De asemenea, Clapar£de, intr-o analiza amuzanta, la care am facut deja aluzie in alta parte, arata cum sensul cuvantului „asociationism" evolueaza intotdeauna putin mai mult intr-o anumita directie. Evolutia lui ar aminti atitudinea acestui revolutionar prin temperament, care se define§te, nu printr-un program anume, ci prin faptul de a se situa intotdeauna mai la stanga2.

Pentru a intemeia aceasta conceptie a unei directii nelimitate, §i ai c3rei termeni sunt ierarhizati, vom prezenta la capatul ei un ideal inaccesibil, dar ai c3rui termeni realizabili constituie intruchip3ri din ce in ce mai perfecte, din ce in ce mai pure, din ce in ce mai apropiate de termenul ultim3; ele ar fi „oglinda" lui, „imaginea" lui, c3 exista adic3, de la ideal la ele, о mi§care descendenta care garanteaz3 caracterul inaccesibil al acestuia, oricare ar fi progresele realizate.

in alte cazuri, idealul nu se concepe decat datorita termenilor inferiori, сЗгога ne opunem §i pe care ii depa§im. A§a se face c3, pentru Lecomte de Noiiy:

Omul r3mane deci din punct de vedere biologic un animal. Vom vedea, ulterior, c3 aceasta stare de lucruri era necesara, c3ci numai luptand impotriva instinctelor sale se umanizeaza el4.

1 J.-P. SARTRE, Fiinta $i neantul, p. 109. Cf. § 48: Tehnici care vizeaza prezentarea tezelor drept compatibile sau incompatibile.2 CLAPAREDE, La genese de I'hypothese, p. 45; cf. Ch. PERELMAN $i L. OLBRECHTS-TYTECA, Les notions et

{'argumentation, pp. 260-261 §i § 35. Uzajurile argumentative ?i plasticitatea nojiunilor.

3 Cf. PLOT1N, Enneade, 1, 2, § 6.)4 LECOMTE DU NOUY, L'honnne et sa destinee, p. 100.


Adesea aceasta tehnica este utilizata pentru a transforma argumentele contra in argumente pentru, ca s3 arate c3 ceea ce era considerat pan3 in prezent un obstacol, este in realitate un mijloc de a ajunge la un stadiu superior, precum boala care face organismul mai rezistent, imunizandu-l.

Refutarea argumentarii prin dep3§ire se g3se§te in constatarea c3 este imposibil s3 se mearga la infinit in direcjia preconizata, fie pentru c3 se ajungela un absolut, fie pentru c3 se ajunge la о incompatibilitate. A ajunge la un termen absolut, perfect, inseamna s3 recunoa§tem c3 trebuie sa renuntam la progresie. Pascal, care adopta punctul de vedere cartezian in maniera sa de a trata definitiile, afirma c3t '

impingand cercetarile din ce in ce mai mult, se ajunge in mod necesar la cuvinte primitive pe care nu le mai putem defini ji la principii atat de clare, incat altele mai clare care s3 serveasca la dovedirea lor nu s-ar gasi1.

Nu se pune problema, in aceste conditii, de a urmari inca un ideal, de a spori о valoare, perfectiunea obtinuta opunandu-se perfectibi- litatii. Pe de alta parte, ceea ce poate s3 se opuna, de asemenea, progre- siei continue, depa§irii, este c3 suntem condu§i spre ridicolul rezultat din incompatibilitatea cu valorile la care ne repugna s3 renuntam: trebuie deci c3utat un echilibru care s3 permita armonizarea valorilor care, in ultima instanta, ar intra in conflict. A avertiza impotriva exceselor la care poate duce increderea nelimitata intr-o maxima, intr-o linie de conduita, inseamna, intotdeauna, s3 faci s3 intervina alte valori а сЗгог respectare s3 о impui. De aceea, stoicii avertizeaza impotriva excesului de dispret fata de corp care ar duce la о sinucidere absurda. A§a se face c3 un teolog, care spune despre caile Domnului c3 sunt de nepatruns, este obligat s3 limiteze aceasta afirmatie intr-un fel sau altul, altfel risca s3 fac3 teologia imposibila. El va spune, spre exemplu, caile Domnului sunt de nepatruns pentru lumina naturala, sau c3 sunt de nepatruns fara

1 PASCAL, Oem>res, Bibl. de la Pl£iade, Despre

spiritul geometric, p. 362. (Ed. rom.: In: Opere

$tiintifice, Editura §tiinfifica, Bucurejti, 1967, p. 148; n.t.)

370 Teluiicile argumentativerevelatie.

In argumentarea care recurge la dep3§ire, ceea ce intereseaz3 adesea pe auditori, mai mult decat termenul ultim intr-o direcjie data, mereu evaziv, este valoarea pe care aceasta argumentare о confera unor termeni situaji inainte de el §i la care se refera in realitate dezbaterea.

Este ceea ce reiese in mod clar din analiza figurilor destinate s3 realizeze depa§irea. Ne gSndim inainte de toate la hiperbola §i la litota.


Hiperbola este un mod exagerat de a ne exprima. A§a cum spunea Dumarsais:

Ne servim de cuvinte care, luate ad litteraui, merg dincolo de adev3r, $i reprezinta, plusul sau minusul, pentru a face sa se inteleaga vreun exces in mare sau in mic. Cei care ne infeleg, elimina din exprimarea noastra ceea ce trebuie eliminat1.Hiperbola difera de argumentarea obi§nuita prin dep3§ire

prin aceea c3 ea nu este nici justificata, nici pregatita, ci lansata in mod brutal: rolul ei este, totu§i, de a da о directie gandirii, de a о orienta in aprecierea acestei directii §i, numai printr-un 50c de intoarcere, de a da о indicatie despre termenul care intereseaz3. De unde marja enorma de libertate in enunturi, fie c3 este vorba despre simple afirmatii de fapt, ca in acest exemplu, luat din Eneida:

Gemenele stand ameninta cerul2,

fie de comparatie, ca in acest exemplu, luat din discursul funebru al lui Conde:

asemanator, in salturile sale indr3zne)e ?i in mersul s3u u?or acelor animale viguroase §i sdritoare, el nu inainteaza decat prin s3rituri vii §i impetuoase, §i nu este oprit nici de munfi nici de pr3pastii3.Hiperbolele care utilizeaza expresii concrete, nu tind, dupa

cum a remarcat deja Erdmann, s3 creeze imagini4. Rolul lor este de a da un punct de referinja care, intr-o direcjie data, s3 atraga spiritul, pentru ca dupa aceea s3-l oblige s3 revin3 putin in urma, la limita extrema a ceea ce i se pare compatibil cu ideea lui despre uman, despre posibil, despre veridic, cu tot ceea ce admite

1 DUMARSAIS, Des Tropes, p. 98.2 Citat de QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. Ill, cartea VIII, cap. VI, § 68.{Eneida, cantul I, vv. 162-163).

3 Citat de SAINT-AUBAIN, Guide pour la classe de

rhetorique, p. 90. (Texte dup3BOSSUET, Bibl. de la Pleiade, Oraison funebre de Louis de Bourbon, prince de Conde, p. 216).

4 K. O. ERDMANN, Die Bedeutung des Wortes, p. 224.

372 Teluiicile argumentativeel de altfel.

Lui Dumarsais, care nu vede in hiperbola decat elementul exagerare, §i nu depa§irea, care ni se pare esentiala, ii displace aceasta maniera de exprimare proprie „orientalilor" §i „tinerilor". El preconizeaza s3 nu se utilizeze decat cu precautii oratorice precum „ca s3 ne exprimam astfel", „daca se poate spune astfel", care nu ar mai face din ea decat о simpla figura de stil. Or, aceste precautii oratorice, nici cel care le utilizeaza nu dore§te s3 fie luate prea in serios. C3ci о dep3§ire este tocmai ceea ce vizeaza hiperbola, cand are, ceea ce se intampla aproape mereu, un scop argumentativ. Precum aceasta maxima de Audiberti, citata de Paulhan ca exemplu de hiperbola:

Nimic nu va fi decat ceea ce a fost1,§i care, prin dep3§ire, da valoare pozitiva trecutului.

Sa semnalam c3 anticii distingeau adesea dou3 genuri de hiperbole, considerate ca foarte diferite, amplificarea §i atenuarea. Un exemplu pentru acest ultim gen ar fi:

Abia se mai tine pe picioare2.

Dar, prin caracterul s3u abstract, maxima lui Audiberti, care ar putea fi interpretata intr-o maniera sau alta, ne arata c3 slabirea §i ingra§area sunt, in hiperbola, un singur §i acela§i proces de dep3§ire.

Litota, la randul ei, este definita, in general, prin contrast cu hiperbola, ca fiind un mod de a ne exprima care pare c3 atenueaza judecata3. Exemplul clasic de litota este „О, pleac3! Vai, nu te pot ura" a! Chimenei4. Dumarsais citeaza mai ales ,,nu-i prost", „Pitagora nu este un autor de dispretuit", ,,eu nu sunt

1 J. PAULHAN, Les figures ou la rhetorique d£crypt£e, Cahiers du Sud, p. 370.2 QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. Ill, cartea VIII, cap. VI, § 73. (Ed. rom.: Minerva, Bucurejti, 1974, p. 377; n.t.)

3 DUMARSAIS, Des Tropes, p. 97.4 CORNEILLE, Cidul, actul III, sc. IV. (Ed. rom.: Univers, Bucure§ti, 1983, p.55.Traducere de Aurel Covaci; n.t.)

Argmnetitele bazate pe structura realitlui 3 57

diform".Dac3 litota poate fi opusa hiperbolei, este din cauza c3,

pentru stabilirea unei valori, i§i cauta sprijin intr-un punct situat dincoace de aceasta, in loc sa §i-l caute dincolo, in dep3$ire.

Cel mai adesea, litota se exprima printr-o negatie. F3ra indoiala exista litote sub forma de asertiune, precum „este destul de bun", cand aceasta expresie desemneaza о valoare foarte apreciata. Dar tocmai in litota prin negare am fi noi tentati s3 vedem mecanismul-tip al acestei figuri. Termenul mentionat, §i respins, trebuie s3 serveasca de tram- bulina pentru ca gandirea s3 ia directia dorita. Se sugereaza c3 acest termen ar fi putut fi admis in mod normal ca adecvat, in aceste circumstante, §i date fiind informatiile de care dispunea auditorul. Chim£ne afirma c3 ar fi trebuit s3 urasca, c3 ar fi fost normal s3 urasca §i c3 auditorul ei ar putea crede acest lucru. Plecand de la aceasta negare a normalului, gandirea este dirijata catre alti termeni. Or, termenul respins este adesea el insu§i о hiperbola. In „Pitagora nu este un autor de dispretuit" efectul de surpriza este cauzat de aceasta hiperbola, evocata pentru a fi imediat respinsa.

Mai mult chiar decat hiperbola, litota cere ca auditorul s3 cunoasca un anumit num3r de date care il vor ghida in interpretarea sa. „Е1 nu este prost" poate fi luat intr-un sens static sau ca elan catre о directie. De unde interesul care exista in a uza de litote bazate pe respingerea unei hiperbole.

Relatiile dintre aceste doua figuri sunt deci mult mai complexe, credem noi, decat pare in mod obi§nuit. Hiperbola ar avea adesea functia de a pregati litota, a c3rei intentie, f3r3 ea, ar putea s3 ne scape. Aceasta din urma nu este deci intotdeauna, dup3 cum se spune, о confesiune cu voce scazuta1.

S3 гетагсЗт, in legatura cu aceasta, c3 litota se poate transforma in ironie prin suprimarea negatiei. Despre un acela§i om diform, despre care prin litota se spunea ,,nu este un Adonis", se va putea spune prin ironie „este un Adonis". In primul caz, avem о mi§care a gandirii de-a lungul unei sc3ri de valori, in celaialt, о confruntare intre о calificare §i о realitate perceputa. in primul caz, direcjia este cea care domina, in al doilea, nu dorim ca spiritul s3 se intoarca imediat in urma, ci s3 constate ridicolul n3scut dintr-o incompatibilitate.

1 Cl.-L. ESTEVE, Etudes philosophiques siir 1'expressiou littemire, p. 87.


Hiperbola, adesea in mod involuntar comica, poate produce acest efect in mod premeditat.

375 Tclmicile argumentative

Sa citSm aceasta butada redata de Pseudo-Longin:El avea un p3mant la )ar3, care nu era mai mare decat epistola

unuilacedemonian1.Este vorba aici despre comicul argumentarii. F3r3 existenta

unor hiperbole serioase, ar fi conceput oare autorul aceasta gluma amuzanta?

b) LEGATURILE DE COEXISTENTA

§ 68. Persoana §i actele sale

in timp ce, in legaturile de succesiune, termenii confruntati se g3sesc pe un acela§i plan fenomenal, legaturile de coexistenta unesc doua realitSti de nivel inegal, una fiind mai importanta, mai explicativa decat cealalta. Caracterul mai structurat al unuia din termeni este cel care deosebe§te acest tip de legatura, ordinea temporala a elementelor fiind cu totul secundar3: vorbim despre legaturile de coexistenta, nu pentru a insista asupra simultaneitatii termenilor, ci pentru a opune acest fel de legaturi ale realului legaturilor de succesiune in care ordinea temporala este primordiala2. Legatura de coexistenta fundamental, in filozofie, este cea care une§te о esenta de manifestarile ei. Ni se pare totu§i c3 prototipul acestei construct» teoretice se afia in raporturile care exista intre о persoanS §i actele sale. Prin examinarea acestei relatii ne vom incepe analiza noastra3.

Constructia persoanei umane, pe саге о subintindem actelor, este legata de о distinctie intre ceea ce se considera important, natural, propriu fiinfei despre care se vorbe§te, §i ceea ce se considera drept tranzitoriu, drept manifestare exterioarS subiectului. AceastS legatura intre persoana §i actele sale neconstituind un raport necesar, neavand acelea§i caractere de

1 LONGINUS, Tratatul despre sublim, cap. XXXI, p. 151.2 tn mod asemanator, A. ANGYAL, Foundations fora

science of personality, cap. VIII.3 Pentru § 68 la 71, cf. Ch. PERELMAN ?i L. OLBRECHTS-TYTECA, Rhetorique et philosophic, pp. 49 la 84: (Act $i persoana in argumentare).

376 Teluiicile argumentativestabilitate ca relajia care exista intre un obiect §i calitatile sale, simpla repetare a unui act poate antrena, fie о reconstruc- fie a persoanei, fie о adeziune mai puternica la construcpa anterioara.

Este evident c3 concepjia despre persoana poate varia mult in funcfie de еросЗ §i de metafizica adoptata. Argumentarea primitivilor s-ar servi de о idee despre persoana mult mai larga decat a noastr3: ar face parte din ea, f3r3 indoiala, toate apartenentele, umbra, totemul, numele, fragmente separate ale corpului, iar intre ele §i intregul persoanei nu am stabili, eventual, decat о legatura simbolica. Un singur exemplu, frumusetea unei femei, este suficient pentru a ar3ta cum poate fi considerat un fenomen, fie parte integranta a persoanei, a esentei sale, fie ca una dintre manifestarile sale tranzitorii, adica un simplu act.

Legand un fenomen de structura persoanei, ii acordam un statut mai important: inseamna s3 spunem c3 maniera de a construi persoana va putea face obiectul unor acorduri limitate, precare, particulare unui grup dat, acorduri susceptibile de revizuire sub influenta unei noi conceptii religioase, filosofice sau §tiintifice.

Ideea de „persoana" introduce un element de stabilitate. Orice argument referitor la persoana se bazeaz3 pe aceasta stabilitate: о prezumam, interpretand actul in functie de persoana, regretam c3 aceasta stabilitate nu a fost respectata, cand i se adreseaza cuiva repro- §ul de incoerenta sau de schimbare nejustificata. Un mare num3r de argumentari tind s3 dovedeasca faptul c3 persoana nu s-a schimbat, c3 schimbarea este aparenta, c3 circumstantele sunt cele care s-au schimbat etc.1.

Totodata, stabilitatea persoanei nu este niciodata absolut sigurS: unele tehnici lingvistice vor contribui la accentuarea impresiei de permanent; cea mai importanta este folosirea substantivului propriu. Desemnarea persoanei prin anumite trasaturi (avarul de tatal t3u), ipostaza unor sentimente (cea a c3rei violenta ti-a insotit copilaria) pot, de asemenea, s3 concure

1 Cf. N. LEITES, The third international on its changes of policy, in lucrarea colectiva editata de H. LASSWELL, Language of politics.


la aceasta. Calificarea, epitetul (acest erou, Charlemagne cu barba alba) tind s3 fac3 imuabile anumite caractere, a сЗгог stabilitate о int3re§te pe cea a personajului. Datorita acestei stabi- litati un merit dobandit, sau care va fi dobandit, poate fi atribuit cuiva intr-un mod atemporal. Cum pe buna dreptate remarca Kenneth Burke:

Un erou este mai intai un om care infaptuiejte fapte eroice; iar „eroismul" consta in actele sale. §i apoi, un erou poate fi un om cu posibilitaî de acfiune eroica. Soldatii care se due la razboi sunt nijte eroi in acest sens... Sau un om poate fi considerat erou pentru ca a infaptuit acte eroice, de$i in starea lui actuala el poate fi, in orice caz, prea batran sau prea slab pentru a le indeplini1.Dar aceasta stabilitate a persoanei, care о face intr-o oarecare

m3sura s3 semene cu un lucru, cu proprietajile determinate odata pentru totdeauna, se opune libertatii sale, spontaneitatii, posibilitatii sale de a se schimba. De aceea, suntem mult mai inclinati s3-i stabi- Iiz3m pe altii, decat pe noi in§ine:

ceilalti pot avea, §i au adesea, calitati mult superioare celor ale mele, dar calitatile lor adera la ei cu mult mai mult decat aderf la mine defectele mele: dac3 ei sunt generoji, inteligenji, muncitori, seducatori, vor r3mane astfel, tot a§a cum vor гЗтапе avari, prosti, leneji, plictisitori, dac3 aja sunt f3cu|i. Eu nu. Eu nu sunt poet; dar intr-o secunda e posibil s3 devin. Lucrarea pe care inca nu am putut s-o scriu nimic nu m3 impiedica s-o scriu maine. Aceasta plasticitate о avea ?i Silvia, amestec de fapta §i de indoiala2.Faptul c3 i se acorda Sylviei, vazuta pentru prima data, un

adev3rat privilegiu inseamna c3 i se recunoa§te aceasta plasticitate pe care fiecare §i-o acorda in mod spontan, negand-o in acela§i timp tot atat de spontan altcuiva. Orice periclitare a acestei facultati de reinnoire este resimtita in mod dezagreabil. De unde, f3r3 indoiala, starea de r3u pe саге о incercam cand ne auzim prietenii vorbind, chiar §i elogios, despre conduita pe care о vom avea3.

Existenfialismul, punind accentul pe libertatea persoanei,

1 K. BURKE, A Grammar of motives, p. 42.

2 E. BERL, Sylvia, p. 86.3 Cf. J. PAULHAN, Entretien sur des faits divers, p. 67.

378 Teluiicile argumentativecare ar opune-o net lucrurilor, a putut elabora о ontologie originala. Unele pagini, ce par dintr-o metafizica complicata, afirma doar c3 refuz3m s3 vedem in raportul persoanei cu actele sale о simpla replica a raportului dintre un obiect $i proprietatile lui1. Obiectul, care se define§te plecand de la proprietajile lui, furnizeaza modelul unei conceptii despre persoana, stabilizata plecandu-se de la unele dintre actele sale, transformate in calitati, in virtuti, pe care le integram intr-o esenta invariabila. Dar, daca persoana nu ar avea puterea de a se transforma, de a se modifica, de a se converti, de a intoarce in vreun fel spatele trecutului s3u, formarea educativ3 ar fi о am3gire, morala nu ar avea sens, iar ideile de responsabilitate, de merit §i de culpabilitate, legate de cea de libertate a persoanei, ar trebui s3 fie abandonate in beneficiul unei simple aprecieri pragmatice a comportamentelor.

in argumentare, persoana, considerate suport al unei serii de calitati, autorul unei serii de acte §i de judecati, obiectul unei serii de aprecieri, este о fiinta durabiia in jurul c3reia se grupeaza о intreaga serie de fenomene сЗгога ea le da coeziune §i semnificatie. Dar, ca subject liber, persoana poseda aceasta spontaneitate, aceasta putere de a se schimba §i de a se transforma, aceasta posibilitate de a fi persuadata §i de a rezista la persuasiune, care fac din om un obiect de studiu sui generis iar din §tiintele umane, discipline care nu se pot multumi s3 copiezein mod fidel metodologia §tiintelor naturale.

Astfel, ca s3 lu3m un exemplu, morala §i dreptul au nevoie de notiuni despre persoana §i act in legatura §i in independent lor relativa. Morala §i dreptul judeca in acela$i timp actul §i agentul: ele nu s-ar putea multumi s3 ia in considerare doar unui dintre aceste dou3 elemente. Din insu§i faptul c3 este judecat el, individul, §i nu actele sale, se admite c3 el este legat de actele pe care le-a comis. Dar dac3 ne ocup3m de el este din cauza actelor, pe care suntem capabili s3 le calific3m independent de persoana lui. In timp ce notiunile de responsabilitate, de merit §i de culpabilitate se refera la persoana, cele de norma, de regula, se ргеосирЗ inainte de toate de act. Totu§i, aceasta disociere a actului de persoana nu este niciodata decat partiala §i ргесагЗ. Meritul unei persoane ar putea fi conceput independent de actele

1 Cf. J.-P. SARTRE, Fiinta $i neantul, pp. 158 §i urm.


sale, dar acest lucru nu ar fi posibil decat intr-o metafizica in care referirea la acte ar fi prezentata in context. Pe de alta parte, dac3 regulile prescriu sau interzic anumite acte, forta lor morala sau juridica rezida in faptul c3 ele se adreseaza unor persoane. Termenii relatiei act- persoana sunt destul de independent pentru a ne permite, cand este nevoie, sa ne servim de fiecare dintre ei separat §i sunt suficient de legafi pentru ca interventia lor conjugata s3 caracterizeze domenii intregi ale vietii sociale.

§ 69. Interactiunea dintre act §i persoana

Dup3 aceste consideratii de ordin general, vom analiza succesiv influenza actelor asupra conceptiei despre persoana, pe cea a persoanei asupra actelor ei, pentru a termina cu semnalarea unor situatii in care interactiunea este atat de marcata, incat analiza ins3§i nu ar putea da intaietate unui element sau altuia.

Reacjia actului asupra agentului este de natura s3 modifice in mod constant conceptia noastra despre persoana, fie c3 este vorba despre acte noi care i se atribuie, fie despre acte vechi la care ne referim. §i unele, §i altele joaca un rol analog in argumentare, de§i se acorda о intaietate actelor celor mai recente. Cu exceptia cazurilor limita, pe care le vom analiza intr-un paragraf ulterior, construcjia persoanei nu este niciodata terminata, nici chiar la moartea ei. Este ins3 de la sine inteles' tc3, cu cat un personaj se intoarce mai mult in istorie, cu atat imaginea pe care ne-o facem despre el este mai rigida. Dup3 cum bine a remarcat R. Aron:

Celalalt, prezent, ne aminte$te neincetat capacitatea sa de a se schimba, absent, el este prizonierul imaginii pe care ne-am facut-o despre el. (...) Dac3 mai distingem inc3 in prietenii nojtri ceea ce sunt de ceea ce fac, aceasta distincpe se §terge pe masura ce oamenii se cufunda in trecut1.Persoana ar coincide in acest caz cu ansamblul structural al

actelor sale cunoscute; mai exact, vom spune noi, relafia dintre ceea ce trebuie considerat ca fiind esenfa persoanei §i actele care nu sunt decit manifestarea ei este definita о data pentru totdeauna. Totu§i aceasta rigiditate nu este decat relativ3: nu

1 R. ARON, lntroducere hi filosofia istoriei, p. 80. (Ed. rom.: Humanitas, Bucurejti, 1997; n.t.)

380 Teluiicile argumentativenumai c3 documente noi pot determina о revizuire dar, in afara oric3rui fapt nou, о evolutie a opiniei publice sau о alta concepjie despre istorie pot modifica concepjia despre personaj, prin integrarea in structura lui a unor acte neglijate anterior sau prin minimalizarea unor acte considerate importante pan3 atunci.

Actul nu poate fi considerat drept un simplu indice, revelator pentru caracterul intim al persoanei, care ar fi invariabil, dar inaccesibil fSra intermediarul actului. Suntem intrucatva §ocati de acest pasaj din Isocrate, care asimileaza oamenii cu ciupercile veninoase:

Cel mai bine ar fi, intr-adev3r, daca un semn i-ar distinge pe oamenii vicioji, ca s3 fie pedepsiji inainte s3 fi facut ceva r3u unuia dintre concetatenii lor. Dar intrucat nu pot fi recunoscufi inainte s3 fi f3cut r3u cuiva, m3car atunci cand sunt descoperiti, bine ar fi ca toata lumea s3-i deteste $i s3-i priveasca ca pe ni?te du$mani ai tuturor1.Rezulta de aici c3 pedeapsa ar trebui s3 fie proportionate nu

cu gravitatea ofensei, ci cu r3utatea naturii pe саге о dezv31uie.In conceptia noastra obi§nuit3, un act este, mai degraba, un

indice, un element care ne permite s3 construim §i s3 reconstruim imaginea noastra despre persoana, s3 о clasific3m in categorii сЗгога li se aplica anumite denumiri, ca in celebrul pasaj al lui Pascal:

Nu exista decat trei feluri de persoane: unele care il slujesc pe Dumnezeu, pentru c3 1-au g3sit: altii care se intrebuinteaza s3-I caute pentru c3 nu 1-au g3sit; ceilalti sunt cei care nu-1 cauta pentru c3 nu I-au g3sit. Primii sunt rationali $i fericiti, ultimii sunt nebuni ?i nefericiti, cei din mijloc sunt nefericiti, dar rezonabili2.Valoarea ре саге о atribuim actului ne incita la a atribui о

anumita valoare persoanei, dar nu este vorba despre о valorizare nedeterminata. in cazul in care un act antreneaz3 un transfer de valoare, acesta este corelativ cu о remaniere a conceptiei noastre despre persoana, c3reia ii vom atribui, in mod explicit, sau implicit, anumite tendinte, aptitudini, instincte sau noi

1 ISOCRATE, Discursuri: Contra lui Lochites, § 14.2 PASCAL, Cugetari, p. 922 (257 ed. Brunschvicg). (Ed. rom.: Aion, Oradea, 1998, p. 265.).


sentimente.Prin act, intelegem tot ceea ce poate fi considerat drept

emanatie a persoanei, fie c3 sunt actiuni, moduri de exprimare, reactii emotive, ticuri involuntare sau judecati. Acest ultim punct este pentru analiza noastrS esential. Intr-adev3r, acordand о anumita valoare unei judecati, antrenam prin aceasta chiar о apreciere asupra autorului ei; uneori, de altfel, judecata permite aprecierea judecatorului:

„Philanthe e destoinic, de$tept, plScut, tji face datoria la timp, credincios $i ata$at fa[3 de stSpanul s3u, $i totu$i nu este luat in seam3; nu place, nu e apreciat". Fii mai lamurit: pe Philante il invinuie$ti, sau pe nobilul pe care il slujejte el1?Judecata asupra judecatorului presupune un anumit acord

privitor la valoarea obiectului despre care a tratat judecatorul; contestand acest acord, se poate ajunge la modificarea judecatii despre judecStor. Dimpotriva, atunci cand pretindem c3 judec3m о persoana dup3 expresiile pe care le utilizeaza, deplasarea discutiei asupra obiectului este mult mai dificiia. Theodore Reinach remarca la Furtwangler, in controversa pe tema tiarei lui Saitapharnes, expresiile „frauda groso- lana", „inventii demne de dispret" §i conchide;

Judecati atat de excesive il judeca mai ales pe cel care le emite2.

Aici, descalificarea adversarului pare a fi legata de un defect de impartialitate; in alte cazuri, va fi acuzat de u§urinJ3. F3r3 indoiaia nu putem acuza de partialitate sau de u§urint3 in exprimare, decat dac3 exista acord cu privire la obiect. Totu§i, cel mai adesea, ne referim nu la acesta, ci la о погтЗ general admisa de m3surare, de bun3-cuviinta, care ar permite s3 fie descalificat, in orice caz, adversarul care se indep3rteaz3 de ea. De unde pericolul bine cunoscut de а арЗга о cauza buna prin expresii prea violente.

1' LA BRUYFRE, Caracterele, 8, 270. (Ed. rom.: Editura Pentru LiteraturS, Bucurejti, 1968, vol. 1: Despre cei niari, p. 397; n.t.)

2 A. VAYSON DE PRADENNE, Les fraudes en archeologie prehistorique, pp. 536-537.


Se intampia rar ca reacjia actului asupra persoanei s3 se limiteze la о valorizare sau la о devalorizare a acesteia'din urm3. Cel mai adesea persoana serve§te, ca s3 ne exprim3m astfel, drept releu ce permite trecerea de la acte cunoscute la acte necunoscute, de la cunoa§terea unor acte trecute la prevederea unor acte viitoare. Aceasta tehnica este utilizata constant, mai ales in dezbaterile judiciare. Uneori, acest procedeu se va referi la acte de aceea§i natura (cine nu a fost niciodata un r3zvr3tit nu va unelti niciodata rasturnari de regate)1, uneori va permite trecerea de la unele acte la altele asem3natoare (cine a depus m3rturie mincinoasa nu va ezita s3 aduc3 martori mincino§i in арЗга- rea sa)2, uneori el se va complica cu un argument a fortiori (,,dac3 cineva a comis un sacrilegiu, va comite §i un furt")3.

Actele care servesc drept premisa pot fi obi§nuite; pot fi §i rare: important este s3 fie considerate caracteristice. Pentru ca actul unic s3 nu reacfioneze asupra persoanei, vor fi necesare tehnici particulare despre care vom vorbi mai departe; erorile acumulate de adversar pot servi la descalificarea lui; chiar §i о singura eroare poate fi propice pentru aceasta.

Aceasta garantare a unui act printr-un altul se aplic3 §i opiniilor unei persoane. S. Weil, pentru a-§i marca neincrederea in tomismul impregnat de gandire aristotelica, respinge ceea ce a spus Aristotel in legatura cu sclavia:

(...) de$i respingeam aceasta idee a lui Aristotel, suntem prin forja lucrurilor determinaji, in ignoranja noastra, s3 admitem alte idei care au constituit rad3cina ei. Un om care se str3duie$te s3 elaboreze о apologie a slaviei nu iube§te dreptatea. Secolul in care a trait nu conteaza4.Ceea ce se invoca aici este f3r3 indoiala coerenta unor

anumite idei; dar aceasta coerenta este postulate prin intermediul persoanei; c3ci „ignoranta" noastra face ca noi s3 nu о putem

1 CALVIN, invatdtura religiei creatine, Adresa iutroductiva catre rcgclc Fraucisc 1,15.(Ed. rom.: Cartea Cre$tin3, Oradea, 2003; n.t.)

2 ISOCRATE, Discursuri: Contra lui Kallimakhos, § 57.3 Cf. §i QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. II, liv. V, cap. X, § 87 (Ed. rom.: p. 59; n.t.)4 S. WEIL, L'enraciuement, p. 207.


percepe altfel.Actele trecute §i efectul pe care il produc ele reu§esc s3

dobandeasca un fel de consistent, s3 formeze un pasiv extrem de daunator sau un activ foarte respectabil. Bunul renume de care ne bucur3m trebuie luat in considerare, iar Isocrate nu ezita s3-l invoce pentru a-§i арЗга clientii:


[Eu] a? fi cel mai nefericit dintre oameni daca, dupa ce a$ fi cheltuit mult din banii mei pentru stat, a? trece drept cel care ar ravni la ai altora $i care nu ar fine deloc cont de proasta voastra рЗгеге, cand ma vedefi facand mai putin caz, nu numai de averea mea, ci chiar $i de viafa mea decat de bunul renume pe care mi-1 acordafi1.A fi avut, alt3dat3, grija de bunul renume devine о garantie a

faptului c3 nu s-ar face nimic care s3 poata determina pierderea lui. Actele anterioare, bunul renume ce rezulta din ele devin un fel de capital care s-a incorporat persoanei, un activ pe care avem dreptul s3-l invoc3m in арЗгагеа noastra.

Adesea ideea pe care ne-o facem despre persoana, in loc s3 constituie о realizare, este mai degraba punctul de plecare al argumentarii §i serve^te, fie la a prevedea anumite acte necunoscute, fie la a interpreta intr-un anumit fel actele cunoscute, sau la a transfera asupra actelor judecata care vizeaz3 agentul. О caricatur3 a acestui ultim procedeu ne este schijata de La Bruyere:

(...) in tinerefe cand erai idolul $i marota anumitor femei, care ar fi sSrit in foe pentru dumneata $i pentru cuvintul dumitale $i care spuneau: ,,Asta-i delicios; dar ce-a spus?"2.Acest mecanism de transfer nu urmeaz3 in mod necesar о

ordine cronologic3: valorizarea se poate referi, tot atat de bine, la acte anterioare momentului la care persoana a dobandit о valoare exceptional. „Care geniu nu-§i salveaz3 inceputurile?" spune foarte bine Malraux3. §i, de fapt, cel care judeca operele de tinerete ale unui mare artist nu se poate abtine s3 nu vad3 in ele semnele prevestitoare a ceea ce va face gloria lui viitoare. Autorul unor opere geniale, create in epoci diferite, este un geniu: aceasta calificare leag3 actele de о calitate stabila a persoanei, care str3luce§te atat in perioada producerii capodoperelor, cat §i

1 ISOCRATE, idem, § 63.2 LA BRUYfeRE, Caracterele, 66, pp. 188-189. (Ed. rom.: Editura pt. LiteraturS, Buc., 1968, vol. 1: Despre sodetate fi despre conversafie, pp. 259-260; n.t.)3 A. MALRAUX, Saturn. Eseu despre Goya, p. 18. (Ed. rom.: Editura Meridiane, Bucurejti, 1971, p. 26; n.t.)


peste anii care urmeaz3. Nu mai este destul s3 spunem c3 trecutul garanteaz3 viitorul, ci c3 structura stabila a persoanei ne permite s3-i prevedem actele; aceasta reactie a persoanei asupra actului se manifesta cel mai bine cind о calificare, un epitet, pune in evidenja in special acest caracter de stabilitate.

Pascal utilizeaza acest transfer de la persoana la act pentru a crea urmatoarea dilem3:

Alcoranul spune ca Matei era un om de bine. Deci, Mahomed era un profet mincinos, fie c3 spunea despre oamenii de bine c3 erau r3i, fie c3 nu era de acord cu ceea ce spuneau ei despre Iisus Christos1.in mod similar, un nevrozat, despre care vorbe§te Odier, este

incapabil s3 sustin3 un punct de vedere intr-o discutie:

Cum ar putea el s3-§i valorizeze ideile f3r3 a se fi valorizat pe el insu§i in prealabil2?

Adesea, un act ambiguu nu-§i cap3t3 semnificatia §i influenta decat gratie a ceea ce se §tie despre autorul s3u. Astfel, in Elogiul Eleuei, Isocrate afirma c3 Tezeu a r3pit-o pe Elena atunci cand ea nu era inc3 in floarea varstei §i adaug3:

Cu siguran(3, dacS autorul acestor fapte vitejejti ar fi un om pierdut in mulfime ?i nu о natura exceptional, discursul meu nu ar ar3ta inca cu certitudine daca este un elogiu al Elenei sau un atac impotriva lui Tezeu... Mi se pare convenabil s3 vorbesc aici mai mult despre el, c3ci apreciez faptul c3, pentru a da toata autoritatea necesara celor care intre- prind elogiul Elenei, cel mai bine este s3 ar3t ca prietenii ?i admiratorii ei au fost ei in§i§i mai demni de admirafie decat ceilalti oameni3.Urmeaz3 un lung elogiu al lui Tezeu.Mai este ceva. In anumite cazuri, ceea ce §tim despre

persoana nu numai c3 ne permite s3 apreciem actul, dar constituie singurul criteriu de a-1 califica. Astfel, pentru Pascal:

1 PASCAL, Cugetari, p. 933 (597 ed. Brunschvicg). (Ed. rom.: Editura Aion, Oradea, 1998, pp. 399-400; n.t.)

2 Ch. ODIER, L'augoisse et la pensee magicjue, p. 128.3 ISOCRATE, Discursuri: Elogiul Elenei, §§ 21, 22.


Exista о diferenta chiar mare intre a nu fi cu Iisus Christos $i a marturisi, $i a nu fi cu Iisus Christos $i a te preface ca ejti. Unii pot face minuni, nu $i ceilalti

Miracolele care provin de la du$mani ai lui Iisus Christos sunt posibile, c3ci sunt in mod clar diabolice; cat despre celelalte, ele sunt imposibile, c3ci Dumnezeu nu ar permite s3 fie in§elati credincio§ii.

Interventia persoanei, in calitate de context care serve§te la interpretarea actului, se realizeazS adesea prin intermediul notiunii de intentie, care are totodata functia de a exprima §i de a justifica reactia agentului asupra actului.

Cand trecem de la cunoa§terea actelor noastre anterioare la consideratii asupra actelor noastre viitoare, rolul persoanei este important, dar ea nu intervine decat ca verig3 privilegiata in ansamblul faptelor invocate. Dimpotriva, din momentul in care intervine apelul la intentie, se pune accentul esentialmente pe persoan3 §i pe caracterul ei permanent. Intentia este, intr-adevar, legata de agent, ea este emanatia acestuia, rezulta din vointa sa, din ceea ce-1 caracterizeaz3 intim. Intenfia celuilalt nefiind cunoscuta in mod direct, nu poate fi prezumata decat prin ceea ce se §tie despre persoana, in ceea ce are ea durabil. Uneori intenjia este dezv31uit3 datorita unor acte repetate §i concordante, dar exista cazuri in care numai ideea pe care о avem despre agent ne permite s3 о determin3m. Acela§i act, indeplinit de altcineva, va fi considerat diferit §i altfel apreciat, pentru c3 se va considera indeplinit cu о intentie diferita. Recurgerea la intentie va constitui atunci nodul argumentarii §i va subordona actul agentului, a c3rui intentie va permite infelegerea §i aprecierea actului. Astfel Calvin, amintind suferinfele lui Iov, care pot fi atribuite in acela§i timp lui Dumnezeu, lui Satana §i oamenilor, va'g3si c3 Dumnezeu a actionat bine, Satana §i oamenii, dimpotriva, in mod condamnabil, pentru c3 intenfiile lor nu


erau asemSnatoare1. Or, ideea pe care о avem despre acestea depinde in mod esenjial de ceea ce §tim despre agenji.

Orice argumentare morala bazata pe intense este о morala a agentului, de opus unei morale a actului, mult mai formalista. Exemplul de mai sus, pentru c3 face s3 intervin3 agenji tot atit de bine definiji precum Dumnezeu §i Satana, arata foarte bine mecanismul acestor argumente, dar nu exista controversa morala in care s3 nu ne servim de ele. Intentiile agentului, motivele care au determinat actiunea lui vor fi adesea considerate drept realitatea ce se ascunde in spatele manifestarilor pur exterioare §i pe care trebuie s3 incerc3m s3 о cunoa§tem prin intermediul aparentelor, c3ci numai ele sunt, in ultima instanta, cele care ar avea importanta. Ambasadorul unei tari asiatice, invitat intr-un restaurant american, s3 ia loc intr-o camera rezervata, este flatat de acest semn de distinctie, dar protesteaza cu indignare atunci cand afla c3, in realitate, in acest ora§ in care domne§te segregarea rasiala a fost luat drept negru.

Aceasta tehnica de interpretare prin intpntie ar permite judecarea agentului §i nu doar una sau alta dintre faptele sale. Cele dou3 moduri de a judeca, cel care se raporteaza la un criteriu formal §i cel care il depa§e§te pe acesta, pot ocaziona judecati opuse. Cum spune A. Lalande:

se vorbejte, nu f3r3 motiv, despre erori inteligente: Descartes este plin de ele; de crime sau de delicte onorabile, ca sfantul Vincent de Paul care ii in$ela pentru cei sSraci (...). Un roman sau un peisaj neizbutite ne fac uneori s3 spunem: „Nu valoreaz3 nimic, dar este fScut de un artist"2.Cum s3 dovedim existenta intentiei pretextate? Tocmai

stabilind corespodenfe intre acte diferite ale unei aceleia§i persoane §i sugerand c3 au fost determinate de aceeaî intenjie:

(...) toti §tiu desigur c3 aceiaî oameni au provocat distrugerea demo- crafiei $i alungarea tatalui meu3 .

1 PASCAL, Cugetari, p. 1065 (836 ed. Brunschvicg). (Ed. rom.: Editura Aion, Oradea, 1998, p. 526; n.t.)

2 A. LALANDE, La raison et les normes, pp. 196-197.3 ISOCRATE, Discursuri: Asupra atelajului, § 4; cf. § 31: Interpretarea discursului $i a problemelor acestuia.


Dincolo de fapte, enuntul insinueazS existenta unei aceleia§i intentii politice.

CSutarea veritabilei intentii este una din problemele centrale ale teatrului contemporan. Uneori, personajul tatoneazS, partenerii il lumi- neazS putin cate putin in legatura cu semnificatia actelor sale. In Le chemin de Crete a lui G. Marcel, nici personajul central, nici partenerii, nici spectatorii nu reu§esc s3 clarifice intentiile; doar о cunoa§tere a agentului rezervata lui Dumnezeu ar putea da actelor semnificatia lor indubitabila.

Ambiguitatea comportamentelor umane, cand sunt interpretate in functie de intentie, este cea care marcheaza unui din punctele esentiale prin care orice §tiint3 despre om difera profund de §tiintele naturale. De aici, de altfel, efortul behaviori§tilor de a elimina acest factor de incertitudine §i de subiectivism, dar cu pretul c3rei deform3ri a insu§i obiectului studiat? Psihanaliza a preferat s3-§i asume riscul unei erori mai degraba decat s3 renunte la studierea omului complet.

Reactia persoanei fata de actele sale este influentata de unui din factorii сЗгога psihologia sociaia le-a acordat cea mai mare importanta, cel de prestigiu.

Prestigiul este о calitate a persoanei care se recunoa§te in efectele sale. Este ceea ce ii permite lui E. Dupreel s3-l defineasca drept calitatea celor care declan§eaz3 la ceilalti tendinta de а-i imita; este deci legat indeaproape de raportul1 de superioritate de la individ la individ §i de la grup la grup1; el ii desemneaz3, dup3 Lippit §i colaboratorii lui, pe cei care, in mediul lor, sunt cei mai apti s3 devin3 conducatori, s3 obtina de la ceilalti ca ace§tia s3 fac3 ce doresc ceilalji2. Psihologii §i sociologii se consacr3 recunoa§terii formelor3 lui, decelarii originilor sale, descrierii lui ca rezultanta a unui camp de forje, stabilirii raporturilor dintre prestigiul atribuit altcuiva §i sie§i. Ceea ce ne intereseaz3 in aceste Iucr3ri este c3 majoritatea

1 E. DUPREEL, Sociologie generale, p. 66.

2 R. LIPPIT, N. POLANSKY ji S. ROSEN, The dynamics of power, Human relations, vol. V, n. 1,1952.

3 Cf. in special B. STOKVIS, Psychologie der suggestie en autosuggestie, pp. 36 §i urm.

Argumei tele bazate pe structura realului 389

elementelor de analiz3 care se introduc sunt §i factorii care, in argumentare, permit apSrarea prestigiului, explicarea §i valorizarea lui. Descrierea sociologies intalne§te de cele mai multe ori practica argumentative. DacS, in anumite cazuri, se postuleazS sau se crede cS se observS о discordanfS intre motivele invocate §i originea reals a prestigiului, orice investigate referitoare la criteriile prestigiului, care diferS de la grup la grup, se face in rSndul membrilor unui grup concret in funcjie de primele. Totu$i, cu excepjia cazului in care prestigiul este contestat, nu se obi§nuie§te justificarea lui. El se manifests in bine, ca §i in rSu:

Exemplul Granzilor, spune Gracian, este un atat de bun Retorician, incat el persuadeaza panS $i de lucrurile cele mai infame1.DimpotrivS, о persoanS poate fi rSu famatS in a§a mSsurS,

incat tot ceea ce zice §i tot ceea ce face ajung, din aceastS cauzS, marcate cu un semn negativ, sunt devalorizate prin solidaritatea lor cu persoana.

Acest fenomen, atat de caracteristic pentru psihologia socials, §i pe care noi il vom numi polarizarea virtutilor §i a viciilor, explicS ceea ce, la prima vedere, ar fi putut pSrea bizar. latS cum descrie De Mere aceastS polarizare:

Nu-i a$a cS meritul ni se pare de un mai mare pret intr-un corp frumos, decat intr-un corp urat construit? dupS cum, atunci cand meritul este recunoscut, gSsim ?i persoana mai plScutS. Acela?i lucru se intamplS cu ceea ce nu cade decat sub simfuri; cand suntem satisfScuti de chip, sunetul vocii ni se pare mai agreabil2.Personajele romanelor populare, in intregime pozitive sau in

intregime negative, nu fac decat s3 exagereze о tendintS spontanS a spiritului, favorabil indepSrtSrii unor scrupule din actiune. AceastS polarizare a virtutilor §i a viciilor se poate extinde la aspectele sociale ale persoanei: meritul se leagS de situafia socialS privilegiatS, totul se imparte in tabere opuse. DupS cum scrie Walter White:

1 B. GRAClAN, L'homme de cour, p. 217.2 Chev. DE MERE, CEui'res, t. II: Des agremens, p. 20.

390 Tehnicile nrgumentnlive

Eram un negru, feceam parte din ceea ce, in istorie, se opune binelui, corectitudinii, luminii1.Tehnica argumentative se serve§te de aceste legeturi.

Panegiricul une§te, intr-un elogiu comun, toate aspectele persoanei, care sunt valorizate unele prin altele.

Dar aceste tehnici bazate pe solidaritate sunt destul de sSrace dace nu sunt considerate ca о actiune continue a actului §i a persoanei. Aceasta din urme este cea care produce un veritabil efect de bulgere de zepade. Astfel, argumentarea prin sacrificiu2

va ca§tiga in forte datorite prestigiului crescut al celor care s-au sacrificat: sangele martirilor ateste cu atat mai mult valoarea religiei cereia i-а fost el sacrificat, cu cat confesorii credintei se bucure de un prestigiu prealabil mai mare, care se va amplifica §i mai mult ca urmare a jertfirii lor.

Efectul de bulgere de zepade iese peste mesure in evidente atunci cand ideea pe care ne-o facem despre persoane derive din anumite acte §i actioneaze totu§i asupra opiniei noastre. Astfel, in problema falselor semneturi prezentate de M. Chasles la Academia Franceze, fiecare obiectie a adversarilor, odate depe§ite, il incite pe Chasles se-§i spo- reasce increderea in cel саге-i furnizeaze documentele, in timp ce aceaste incredere cre§te valoarea lor. Pe de alte parte, falsificatorul, care i se pare lui Chasles imposibil de imaginat, dobande§te totu§i in ochii lui asemenea capaciteti incat, atunci cand ni§te cifre luate din cea de-a treia editie a Principiilor lui Newton apar intr-o a§a-zise scrisoare a lui Pascal, Chasles afirme ce

pretinsul falsificator ar fi fost prea inteligent pentru a comite gre§eala de a copia din cea de-a treia editie a Principiilor3.Un asemenea caz extrem de interacfiune, care abole§te orice

simj critic, nu este posibil decSt pentru ce unele interpreteri ale documen- telor, cSnd adeverate, cSnd false, contribuie impreune la sporirea increderii in ele, prin intermediul unei concepjii despre persoane, bazate numai pe aceste documente.

1 W. WHITE, DouS rase se tntalnesc in mine, Echo, iunie 1948, p. 417.2 Cf. § 58: Argumentarea prin sacrificiu.3 VAYSON DE PRADENNE, Les fraudes en archeologie prehistorique, pp. 389-399.


§ 70. Argumentul autoritltii

Multe argumente sunt influenjate de prestigiu; este cazul, am v3zut acest lucru, al argumentarii prin sacrificiu. Dar exista о serie de argumente, a caror influenta este conditionata de prestigiu. Cuvantul de onoare, dat de cineva drept unic3 dovada a unei asertiuni, va depinde de opinia pe саге о avem despre el ca om de onoare; respectul pe care il inspira integritatea lui Brutus este principalul temei al argumentarii sale in luliu Cezar de Shakespeare1.

Retorica pentru Herennius evidentiaz3, ca exemplu de argumentare slaba, bazata pe ceea ce vom face §i nu pe ceea ce se cuvine s3 facem, aceste fraze puse de Plaut in gura batranului flecar Megaronides:

Este dezagreabil s3 critici un prieten pentru о grefeaia, dar uneori este util fi agreabil: c3ci eu insumi il voi critica astazi pe prietenul meu pentru grefeaia pe care a comis-o2.Daca argumentarea este slaba, §i chiar comica, nu este deloc

din cauza schemei саге о subintinde, ci pentru c3 este о argumentare prin model, folosita in afara conditiilor sale de aplicare, chiar dac3 modelului ii lipsefte total prestigiul3.

Argumentul prestigiului cel mai clar caracterizat este argumentul autoritajii, care utilizeaza acte sau judecati ale unei persoane sau ale unui grup de persoane drept mijloc de proba in favoarea unei teze.

Argumentul autoritajii este modul de rationament retoric care a fost cel mai viu atacat pentru c3, in mediile ostile liberei cercetari ftiintifice, el a fost cel mai larg utilizat §i aceasta in mod abuziv, peremptoriu, adic3 acordandu-i-se о valoare constrang3toare, ca §i cum autoritajile invocate ar fi fost infailibile:

Oricine, spune Locke, ifi susjine pretentiile cu ajutorul

1 SHAKESPEARE, fulius Caesar, actul III, sc. II.2 Retorica pentru Herennius, cartea II, § 35; cf. PLAUT, Trinunmiu:s, actul I, sc. I, vv. 23-27; citat fi In CICERO, De inventione, cartea I, § 95.

3 Cf. § 80: Modelul fi antimodelul.


unor astfel de autorit3}i crede c3 trebuie, prin aceasta, s3 caftige fi este gata s3 califice drept neru$inata orice persoana care ar indrSzni sa li se opuna. Este aici, cred, ceea ce putem numi argumentum ad verecundianh.Unii ganditori pozitivi§ti au atacat acest argument - c3ruia ii

recunosc enorma importanta in practica tratandu-1 drept fraudulos, precum Pareto, pentru care acest argument ar fi de considerat „drept un mijloc de a da о spoiala logica actiunilor nonlogice §i sentimentelor din care se trag ele"1. Acesta ar fi un pseudo-argument destinat camu- fiarii caracterul irational al credinfelor noastre, facSndu-le s3 susjina prin autoritatea unor persoane exceptional consimtamantul tuturor sau al celor mai multi.

Pentru noi, dimpotriva, argumentul autoritatii este de о importanta extrema §i, dac3 ne este intotdeauna permis, intr-o argumentare particulara, s3-i contestam valoarea, nu putem, pur §i simplu, s3-l indepartam ca irelevant, cu exceptia unor cazuri speciale pe care vom avea ocazia s3 le examinam in paragraful urmator. Argumentul autoritatii a fost atacat in numele adev3rului. §i, intr-adev3r, in masura in care orice propozitie este considerata adev3rat3 sau fals3, argumentul autoritatii nu mai g3se§te un loc legitim in arsenalul nostru intelectual. Dar este oare intotdeauna cazul §i putem noi reduce toate problemele de drept, spre exemplu, la probleme §tiintifice, in care nu este vorba decat despre adev3r? Tocmai in numele unei astfel de conceptii cutare autor, care se осирЗ de logica juridica, vede un sofism in argumentul autoritatii, c3ruia ii asimileaz3 precedentul:

Un precedent judiciar exercita о influenja inevitabila, de?i sup3r3- toare, asupra judecatorului sesizat de о cerere (...) antorii trebuie sa-ji p3streze independenfa §i s3 caute adev3rul prin logica2.Dar nu este oare о sup3ratoare iluzie aceea de a considera c3

juri§tii se осирЗ numai de adev3r §i nu de justice sau de pacea sociala? Or, c3utarea justified menjinerea unei ordini echitabile, a unei increderi sociale nu pot neglija considerable fondate pe

1 V. PARETO, Traitede sociologie generale, I, cap. IV, § 583, p. 312.2 BERRIAT SAINT-PRIX, Manuel de logique juridicfue, I, cap. IV, § 583, p. 312.


existenja unei tradijii

Argunieiitele bazate pe structura realului 39 7

juridice §i care se manifesto atat in doctrina, cat §i in jurisprudent^: pentru a atesta existenta unei astfel de tradijii, recurgerea la argumentul autoritajii este inevitabila.

Dimpotriva, abia atunci cfind acest recurs pare superfluu se na§te cu u§urinta comicul din argumentul autoritatii. Ca aceasta replica a unui copil catre sora lui mai mare care se intreba cum aflase oare printesa Elisabeth ca avea s3 aiba un copil:

Dar ?tie s3 citeasca, nu-i aja? Se serie despre asta in toate ziarele1.

Adesea pare c3 este atacat argumentul autoritatii, cand de fapt autoritatea invocata este cea contestata. Acela§i Pascal care i§i bate joc de argumentul autoritatii, cand este vorba despre autoritatea „oamenilor de conditie"2, nu ezita s3 о invoce pe cea a Sfantului Augustin2; Calvin о recuza pe cea a Bisericii, dar о admite pe cea a profetilor.

Cum autoritatile se contrazic, putem in mod evident dori, precum Descartes, s3 le inlaturam pe toate in beneficiul altor mijloace de prob3; cel mai adesea, ne multumim s3 enumer3m autoritatile in care putem avea incredere, sau s3 le arat3m pe cele сЗгога le vom acorda preferinta in caz de conflict (cf. legii citatelor a lui Teodosie). In orice caz, cel care invoc3 о autoritate se angajeaz3: nu exista argument al autorit3(ii care s3 nu aiba repercusiune asupra celui care il folose§te.

Autoritatile invocate sunt foarte variabile: acestea vor fi cand „avizul unanim" sau „opinia сотипЗ", cand anumite categorii de oameni, „savantii", „filosofii", ,,P3rintii Bisericii", „profetii"; uneori autoritatea va fi impersonal3: „fizica", „doctrina", „religia", „Biblia"; alteori va fi vorba despre autoritati desemnate anume. Cel mai adesea argumentul autoritatii, in loc s3 constituie singura dovada, vine s3 completeze о bogata argumentare. Se constata atunci сЗ о aceea§i autoritate este valorizata sau

1' FUN FARE, 1949, p. 21.2 PASCAL, Cugetari, p. 902 (333 ed. Brunschvicg). (Ed. rom.: Editura Aion, Oradea, 1998, p. 291; n.t.)

-1 Ibiit, (812 ed. Brunschvicg); (869 ed. Brunschvicg).


devalorizata dup3 cum ea se acorda sau nu cu opinia oratorilor. Adversarului conservator care lanseaza cu dispret: „este din Condorcet", oratorul liberal ii va opune spusele „ilustrului Condorcet"1. „Cine nu este oripilat, spune Pascal, s3 se vad3 imparta§ind sentimentele unor persoane atat de demne de disprejuit"2; argumentul autoritatii este aici invocat nu numai cu sens negativ, ci §i in sens invers, ca s3 ne exprimam astfel, §i ne serve§te mai mult la a califica sursa termenilor decat la a ne referi la ei.

Locul argumentului autoritatii in argumentare este considerabil. Dar nu trebuie s3 pierdem din vedere ca, asemeni oriclrui argument, el se insereaz3 intre alte acorduri. Pe de о parte, daca se recurge la el, se intampia atunci cand acordul in legatura cu ceea ce se exprima risca s3 fie contestat. Pe de alta parte, argumentul autoritatii insu§i poate fi contestat. In legatura cu primul punct, s3 notam tendinta de a transforma, pentru a le sustine, normele axiologice in norme tetice. In legatura cu cel de-al doilea punct, s3 notam c3, foarte adesea, argumentul autoritatii nu ne apare clar ca atare, pentru c3 ne gandim imediat la anumite justific3ri posibile.

Cand autoritatea este cea a majoritatii, argumentului autoritatii propriu-zis ii este adesea subjacent cel al normalului; de aceea, pentru a арЗга punctul de vedere materialist, Lefebvre va scrie c3:

Materialismul pune in mod expres la baza teoriei sale despre cunoajtere aceasta convingere naivS, practica, a tuturor fiinjelor umane [c3 lucrurile exista independent de senzatia noastra],El va vorbi, de altfel, despre „omul normal, care nu a trecut

printr- un azil de alienati sau printr-un cere de filosofi ideali§ti"3.Autoritatea majoritajii se poate manifesta prin calificare, ca

atunci cand Plotin ne spune:

1 P. JANSON, Discours parlementaires, I, p. 82 (17-19 mai 1879).2 PASCAL, Cugetari, pp. 917, 918 (194 ed. Brunschvicg). (Ed. rom.: p. 239. Traducere Maria ji Cezar Iv3nescu; n.t.)

3 H. LEFEBVRE, A la lumiere du materialisine dialectiqae. I, p. 29.

396 Teluiicile argumentativeAjadar, nu ne vom asemdna zeului prin virtujile civice?1

De aceea, orice calificare de „intelept", „doct", prezentata ca fiind notorie, serve§te intr-o oarecare m3sura drept garantie, prin majoritate, unei autoritati anume.

Adesea, inainte de a invoca о autoritate, о confirmam, о consoli- d3m, ii conferim seriozitatea unui martor valabil. intr-adev3r, cu cat autoritatea este mai importanta, cu atat discursul ei pare indiscutabil. in ultima instanja, autoritatea divina dep3§e§te toate obstacolele pe care i le-аг putea opune ratiunea:

(...) Un invatator spiritual [Iisus] in care apare atata autoritate, chiar daca doctrina lui este greu de patruns, merita s3 fie crezut pe cuvat: ipsum audite. (...) li puteti recunoa?te autoritatea uitandu-v3 la respectul pe care i-l arata Moise ?i Hie; adic3, legea $i profejii, dup3 cum am explicat (...). S3 nu c3utam rajiunile adev3rurilor pe care ni le dezvaluie: intreaga ratiune sta in aceea c3 el a spus2.Concluzia furnizeaza argumentul autoritatii sub aspectul lui

peremptoriu §i absolut. S3 гетагсЗт totu§i c3 aceasta autoritate este atestata §i de respectul pe care i 1-au dovedit alte autoritati, Moise §i llie. Forta sa este revelata de obstacolele ridicate pe calea credintei $i pe care ea ne permite totu§i s3 le dep3§im: acesta este, sub о alta forma, acel credo quia absurd urn.

Autoritatile invocate sunt cel mai adesea, cu exceptia cazului in care este vorba despre о fiinta absolut perfecta, autoritati specifice: autoritatea lor este recunoscuta de auditoriu intr-un domeniu particular, §i numai in acel domeniu ne putem servi de ea. Dar de ce autoritate se bucura ele in afara acestui domeniu? Care este influenta opiniei expertilor cand ea este opus3 celei a multimii? In ce domenii poate prevala una sau cealalta? Aceste intreb3ri au f3cut obiectul a numeroase cercet3ri, indeosebi in America^. Deindata ce apare un conflict intre autoritati, se pune problema temeiurilor; acestea ar trebui s3 permita determinarea creditului pe care il merita autoritatile respective. Actualmente, temeiul cel mai des invocat in favoarea autoritatii este

1 PLOTIN, Enneade, I, 2, § 1. (Ed. rom.: Editura IRI, Bucurejti, 2003, p. 129. Trad, de Vasile Rus; n.t.)

2 BOSSUET, Sermons, vol. 11: Sur la soumissioii due a la parole de Jesus-Cbrist, pp. 117,120,121.


competenta, dar nu a§a stau lucrurile in fiecare mediu §i in fiecare ероей. Lupta impotriva argumentului autoritatii care, uneori, nu este decat lupta impotriva anumitor autoritati, dar in favoarea altora, poate rezulta, de altfel, din faptul c3 se dore§te inlocuirea temeiului traditional al autoritatii cu un temei diferit, ceea ce ar antrena cel mai adesea, pe cale de consecinta, о schimbare de autoritate.

Un caz curios este cel in care argumentul autoritatii acorda о valoare argumentativa indubitabila unor afirmatii care tradeaza о necunoa§tere sau о neinjelegere. Cand profesorul ii spune elevului s3u: ,,nu inteleg ce spui", aceasta inseamna de obicei ,,te-ai exprimat gre§it", sau „ideile tale nu sunt foarte clare in legatura cu acest lucru". Incompetent mascata, ignoranta afectata au fost semnalate de Schopenhauer1, de Bentham2. Gasim frumoase exemple la Marcel Proust3.

Incompetent competentului poate servi drept criteriu pentru a-i descalifica pe toti cei pe care nu avem nici un motiv s3-i credem mai competenti decat cel care s-a declarat incompetent. Aceasta forma de argumentare poate avea о for(3 filosofica exceptional, c3ci ea poate tinde s3 distruga nu numai competenta unui individ sau a unui grup intr-un anumit domeniu, ci a umanitatii intregi. Cand se semnaleaza, la ganditori eminenfi, slabiciuni ale ratiunii, este adesea pentru a da drept sigure siabiciunile rajiunii in general, §i numai autoritatea de care ei se bucura permite о astfel de extrapolare.

Totu§i nu este exclus s3 existe realmente unele slabiciuni, specifice persoanei, саге-i sporesc autoritatea. Putem compara argumentul bazat pe competenta (avizul unui expert) cu cel bazat pe inocenta (marturia unui copil, a unui om beat)4. Cu prilejul

1 SCHOPENHAUER, Dialectica eristica, p. 423 (Stratagema 31). (Ed. rom.: p. 90; n.t.)

2 Cf. BIRD, Social Psychology, pp. 284 §i urm.3 M. PROUST, In cautarea timpului pierdut, vol. VII: Guermantes, II, p. 73. (Ed. rom. Editura Univers, vol. Ill, pp. 73-74; n.t.)

4 Cf. CICERO* Topica, § 75. (Ed. rom.: Editura Universitajii „Alexandru loan Cuza", Ia?i, 2010, p. 95; n.t.)

398 Teluiicile argumentativeunui accident, avizul exper- tului §i cel al copilului pot fi invocate concomitent; in ambele cazuri, opinia este valorizata de caracterele persoanei, care sunt cu totul diferite de cele ale unui martor oarecare.

Cat despre temeiurile competentei - c3ci §i ea va putea s3 aiba nevoie s3 fie justificata -, vor fi foarte diferite; le vom c3uta in regulile de conditionare, de dobandire a aptitudinilor, in regulile de verificare a aptitudinilor, in regulile de confirmare a competentei.

Cine este competent s3 judece, s3 ia о decizie? Cum dezacordul in legatura cu competentele conduce adesea la a I3sa intrebarea in suspans, un ordin juridic care urm3re§te evitarea deneg3rii de dreptate va trebui s3 decida care sunt, in caz de conflict, magistrajii competenti care vor avea autoritatea de a judeca §i de a tran§a dezbaterea. »

§ 71. Tehnicile de ruptura §i de franare opuse interactiunii act-persoanl

Tehnicile care rup, sau care franeaz3, interactiunea actului §i a persoanei trebuie s3 fie puse in joc atunci cand exista о incompatibilitate intre ceea ce credem despre persoana §i ceea ce gandim despre act §i cand nu accept3m s3 орегЗт modific3rile care s-ar impune, pentru c3 vrem s3 protejain fie persoana de influenta actului, fie actul de influenta persoanei. Aceasta vrea s3 spun3 c3 tehnicile pe care le vom expune au ca efect transformarea interactiunii in actiune care merge intr-un sens §i nu in altul.

Tehnica cea mai eficienta pentru a impiedica reactia actului asupra agentului este de a-1 considera pe acesta drept о fiinta perfecta, in bine sau in r3u, drept un zeu sau un demon. Tehnica cea mai eficace pentru a impiedica reactia agentului asupra actului este de a-1 privi pe acesta din urm3 ca pe un adev3r sau ca pe expresia unui fapt. Vom califica aceste dou3 procedee drept telmici de ruptura.

Deindata ее о persoana, un agent, este considerata drept о fiinta perfecta, divin3, ideea pe care ne-o facem despre actele sale va beneficia evident de opinia pe саге о avem despre agent, dar inversul nu va mai fi adev3rat. Leibniz ne furnizeaza о explicatie a acestui proces, pe саге о considera conform3 cu о ,,bun3 logica


a verosimilitatilor"1, imaginand:(...) c3 printre oameni ar exista ceva asem3nfltor acestei situatii care are loc in Dumnezeu. Un om ar putea aduce dovezi atat de puternice §i de convingatoare ale virtu|ii $i ale sfinteniei sale, incat cele mai evidente ratiuni pe care le-am putea folosi impotriva lui pentru a-1 acuza de о pretinsa crima - de un jaf ori un asasinat, de pilda - ar merita s3 fie respinse drept calomnii ale unor martori mincinoji ori ca un joc extraordinar al hazardului, facandu-ne cateodata s3-i banuim ji pe cei mai inocenji dintre noi. In a?a fel incat, atunci cand oricare altul ar fi in pericol de-a fi condamnat, sau de-a fi luat la intrebari (dup3 legile locului), omul nostru ar fi absolvit de vina de catre judecatorii s3i, in unanimitate2.AceastS justificare, pe care el о considers rationalS, a

tehnicii care constS in a refuza orice efect defavorabil al actului asupra agentului, a fost expusS de Leibniz cu ajutorul unui exemplu uman, dar este de la sine inteles cS acest procedeu devine inatacabil atunci cand este aplicat lui Dumnezeu:

Am observat deja c3 bunatajii ?i dreptajii lui Dumnezeu nu le putem opune decat ni?te aparenje, care, in faja unui om, ar fi cople§itoare, dar care devin nule atunci cand le raportam la Dumnezeu ji le punem in balanfa cu demonstrable care ne asigura de infinite perfecjiune a atributelor sale3.Ceea ce i s-аг putea opune lui Dumnezeu nu este nici

adevSrat nici real: ceea ce poate fi considerat incompatibil cu perfectiunea divinS este, prin insu§i acest fapt, descalificat §i tratat drept aparenJS.

AceastS independents a persoanei in raport cu actul о vom regSsi §i atunci cand este vorba despre demoni:

Totuji sa recunoajtem, crejtini, ca nici §tiin(:ele, nici marele spirit, nici celelalte calitaji innascute nu sunt avantaje notabile, de vreme ce Dumnezeu le Ias3 intru totul diavolilor, du$manii s3i

1 LEIBNIZ, Eseuri de Teodicee, p. 71. (Ed. rom.: Polirom, Ia§i, 1997, p. 65. Traducere de Diana МогЗгади ?i Ingrid Ilinca; n. t.)

2 LEIBNIZ, ibid., pp. 70- 71 (ed. rom.: p. 64; n.t.).

3 LEIBNIZ, ibid., 74 (ed. rom.: p. 67; n.t.).

400 Teluiicile argumentativecapitali (...)1.

fn loc sS valorizeze persoana, aceste calitS(i recunoscute sunt devalorizate §i minimalizate prin aceea cS ele constituie atribute diabolice: interactiunea act-persoan3 inceteazS; natura persoanei este singura care ne influen(eaz3 opinia despre valoarea actului.

Cand calitatea persoanei nu pare suficienta pentru a о feri de interactiune, recurgerea la chiar acest tip de argument poate рЗгеа comica sau blasfematoare, precum aceasta reflectie, in legatura cu Sfanta Maria Egipteanca:

Trebuie s3 fii tot atSt de sfanta ca ea pentru a face acela?i lucru f3r3 s3 pacatuie^ti2.Tehnica de ruptura opusa da intaietate actului, care nu mai

depinde de opinia pe саге о avem despre persoan3: aceasta independent rezulta din aceea c3 actul exprima un fapt sau enunta un adev3r. Prestigiu! nici unei persoane (cu exceptia Fiintei perfecte) nu ar putea s3 ne facS s3 admitem c3 2 + 2 = 5, nici s3 obtin3 adeziunea noastra la о m3rturie contrar3 experientei. Dimpotriva, ,,o gre§eal3 de fapt il face ridicol pe un om intelept"3 §i exista riscul ca el s3-§i piarda tot prestigiul sustinand ceea ce se considera contrar legilor naturii. Dovada, aceasta patanie a ambasadorului olandez care:

(...) discutand cu regele Siamului despre curiozitajile Olandei, ii spuse, intre altele, ,,c3 apa din tara lui devine uneori atat de dura, pe vreme rece, incat oamenii pot s3 se plimbe pe suprafata ei ji c3 ea ar suporta greutatea unui elefant dac3 ar fi acolo". La aceasta, regele r3spunse: „РапЗ acum am crezut lucrurile ciudate pe care mi le-ati povestit, pentru c3 v3 consider un om serios ji cinstit, dar acum sunt sigur ca min(i(i"s.In aceasta povestire, experienfa, §i generaliz3rile pe care ea

pare a le autoriza, sunt considerate drept un fapt care intrece orice

1 BOSSUET, Sermons: Premier sermon sur les demons, p. 11.

2 A. FRANCE, La rotisserie de la reine Pedauque, p. 45 (comunicat de R. SCHAERER).3 LA BRUYERE, Caracterele, 47, p. 379. (Ed. rom.: Editura pentru Literatura, Bucurejti, 1968, vol. II: Despre judecdli, p. 145; n.t.)


influenta a persoanei. Actul acesteia, pentru c3 este considerat incompatibil cu convingerile n3scute din experienta, este tratat drept minciun3, il discrediteaza pe autorul lui, aduce atingere creditului acordat tuturor m3rturiilor sale anterioare.

Un fapt este ceea ce se impune tuturor; nici о autoritate nu are putere asupra lui. A face ceva, ce ar trebui s3 fie independent de persoana, dependent de calitatea celui care о atesta ar insemna ca acest statut de fapt sa fie zdruncinat. S3 amintim, inca о data, celebra anecdota a magicianului, favorit al unui rege caruia i-а daruit nijte vejminte, pe care nu le vedeau, spunea el, decat oamenii moralmente irepro§abili. Nici regele, nici curtenii nu indr3znesc sa spuna ca nu v3d nimic, pan3 in momentul in care un copil, in inocenta lui, striga: „De ce alearga regele gol?" Vraja se rupsese. Prestigiul magicianului era suficient pentru a atribui perceptiei valoarea unui criteriu de moralitate, pan3 in momentul in care inocenta incontestabila a copilului a distrus creditul magicianului.

Daca este incontestabil c3 faptele §i adevarurile scapa domeniului argumentarii, atata timp cat sunt recunoscute ca atare - fapt bazat pe opozitia stabilita de Pareto intre domeniul logico-experimental §i cel al autoritatii1 -, cand putem spune oare c3 ne aflam in prezenta unui fapt sau a unui adev3r? A?a stau lucrurile, am v3zut, atata timp cat enunful este considerat valabil pentru un auditoriu universal. Pentru a evita orice discutie pe aceasta tem3, о vom incadra intr-o disciplina c3reia i se presupun admise fundamentele, ale c3rei criterii pot face obiectul unui acord, explicit sau implicit, de recunoa§tere universal. In acest caz, §i numai in acesta, validitatea faptului scapa oricarui argument al autoritatii:

Din punct de vedere logico-experimental, adev3rul propozitiei: 'A este B' este independent de calit3}ile morale ale omului care о enun}3. S3 presupunem c3 maine se descopera c3 Euclid a fost un asasin, un ho}, pe scurt cel mai r3u om care a existat vreodatS; ar aduce aceasta vreun prejudiciu cSt de mic valorii demonstra}iilor din geometria sa?2

1 Cf. § 70: Argumentul autorit3}ii.2 V. PARETO, Traite de sociologie generate, II, § 1444, p. 817.


Dar este oare permis s3 extindem exemplul geometriei la toate domeniile, a?a cum insinueaza Pareto:

„О anumita propozijie A nu poate fi buna decat daca ea este f3cut3 de un om cinstit; eu demonstrez c3 cel care face aceasta propozifie nu este cinstit, sau c3 este pIStit ca s3 о fac3; deci am demonstrat c3 propozifia A este d3un3toare (Зги". Acest lucru este absurd; iar cel care uzeaza de acest rationament iese complet din domeniul lucrurilor rationale1.Daca Pareto are dreptate s3 critice acest mod peremptoriu de

a respinge о propozitie din cauza personalitatii celui саге о avanseaz3, el gre§e§te atunci c3nd dore§te s3 neglijeze total actiunea persoanei asupra actului. In ceea ce ne prive§te, nu putem decat s3 ne aliniem opiniei lui Whately, referitoare la о гетагсЗ analog^ a lui Bentham:

Dac9 m3sura propusa este buna, spune Bentham, va deveni ea rea pentru c3 este sustinuta de un om r3u? Dac3 ea este rea, va deveni buna pentru c3 este sustinuta de un om de bine?La aceasta, Whately replica:

Numai atunci cand este vorba despre jtiinja pura, ba mai mult, cand se discuta cu oameni de stiinja, caracterul consultantilor (ca ?i toate celelalte argumente probabile) trebuie s3 fie in totalitate I3sat deoparte2.DacS este adev3rat c3 faptele §i adev3rurile scapa oric3rei

influ- ente a persoanei, nu trebuie s3 se abuzeze de aceasta tehnica de ruptura acordand aceasta calitate exceptional unor enunturi tn legatura cu care nu numai c3 nu exista acord, dar care, in plus, scapa oricarui criteriu recunoscut care ar permite s3 se stabileasca, in legatura cu ele, unanimitatea, singura care ar garanta statutul lor de fapt sau de adevar.

Unele tehnici §tiintifice sau practice tind catre obiectivitate deta§and actul, fie pentru a-1 descrie, fie pentru a-1 judeca, de agentul care 1-a comis. Behaviorismul este un exemplu in acest sens; un altul este furnizat de concursurile la care concurentii sunt judecati dup3 performance m3surabile sau, cel putin, la care opera este judecata, f3r3 a fi revelat numele autorului ei. In drept,

1 Ibid., § 1756, pp. 1103-1104.2 WHATELY, Elements of Rhetoric, Part II, cap. Ill, § 4, pp. 162,164.


un mare num3r de dispozitii vizeaza calificarea anumitor acte, f3r3 s3 se tin3 cont de persoana care le comite §i f3r3 preocuparea pentru intentia ei. Un astfel de formalism

404 Tehnicile arguinenlntive

este mai rar in etica, dar morala japoneza pare totu§i c3 furnizeaza ni$te exemple1 in acest sens.

Aceste moduri de a proceda prezinta adesea avantaje incontestable, intre care primul este acela ca faciliteaza acordul asupra criteriilor; dar nu trebuie s3 uit3m niciodata c3 nu este vorba acolo decat de tehnici care, uneori, se arata pline de inconveniente care ulterior trebuie remediate. Cea mai bun£ dovada in acest sens о constituie incercarile recente, din dreptul penal, care vizeaza individualizarea pedepsei.

Cazurile in care actiunea actului asupra persoanei sau a persoanei asupra actului este rupta complet sunt relativ rare in practice argumentativa, pentru ca acestea sunt cazuri-limita. Majoritatea tehnicilor care sunt utilizate aici vizeaza nu sa suprime, ci s3 restranga aceasta actiune: de aceea le vom numi tehnici de frdnare.

Una din aceste tehnici este prejudecata sau, poate mai bine, preventia. Actul este interpretat §i judecat in funcjie de agent, acesta furnizand contextul care permite о mai buna intelegere a celuilalt. Datorita acestui lucru se menjine о adecvare intre act §i conceptia pe care о aveam despre persoana. Sa гетагсЗт de altfel c3, daca prejudecata este suficienta pentru a inlatura ameninjarea unei incompatibilitati, ea nu este capabila s3 о elimine pe aceasta din urm3 atunci cand ea este prea manifesta.

Partinirea, prejudecata, favorabila sau defavorabila, au adesea efectul de a ne impiedica s3 vedem valoarea actului, de a transfera asupra acestuia alte valori care tin de agent; a ne p3zi de prejudecata inseamna s3 орегЗт о ruptura salvatoare intre act §i persoana. Dar, daca ne plas3m in punctul de vedere care ni se pare primordial, cel al permanenfei persoanei, prejudecata se prezinta ca о tehnica de franare, о tehnica ce $e opune reinnoirilor neincetate ale concepjiei pe care ne-o facem despre о persoana ji care contribuie eminamente la stabilitatea sa. fn timp ce prestigiul poate fi considerat drept factorul care asigur3 acjiunea persoanei asupra actului §i are un rol activ, pozitiv, p3rtinirea corecteaza о incompatibilitate, intervine atunci cand persoana are nevoie sa fie protejata. Prestigiul §i partinirea pot

1 R. BENEDICT, The Chrysanthemum and the Sword, Patterns of Japanese Culture, p. 151.


actiona in acela§i sens, dar ele intervin in momente diferite ale argumentarii.

Pentru a evita s3 dam impresia c3 anumite acte sunt judecate in funcjie de persoana, c3 am c3zut prada prejudecajii, va trebui, de nenum3rate ori, s3 recurgem la precautii. Una dintre ele consta in a face ca о рЗгеге defavorabila asupra unui act sa fie precedata de anumite elogii ale persoanei, §i invers. Aceste elogii vor avea uneori influenza asupra altor acte ale aceleia§i persoane, dar tind s3 о laude pe aceasta §i trebuie s3 stea marturie pentru impartialitatea noastra. Elogiul adversarului este deci cel mai adesea altceva decat о formula de politete: el exercita un efect argumentativ.

Atunci cand, intre act §i imaginea pe care ne-am facut-o despre persoana, exista о discordanta atat de flagTanta, incat prejudecata nu poate reu§i, printr-o interpretare satisfacatoare, s3 о elimine, pot fi utilizate diverse procedee pentru a impiedica totu§i actul sa-§i exercite efectele asupra persoanei.

Se va putea stabili intre domenii de activitate о sbparare astfel incat actul care depinde de unele dintre ele s3 fie considerat ca irelevant pentru ideea pe care ne-o facem despre persoana. in diferite societati, §i in diferite medii, determinarea domeniilor care conteaza nu se va face in acelaji fel: constanta in munca, fidelitatea conjugala, milostenia sau necredinta, spre exemplu, pot fi, in anumite cazuri, determinante pentru imaginea persoanei, iar in altele, s3 fie expulzate in domeniile neglijate. Intinderea acestor domenii inactive face obiectul unui acord, cel mai adesea tacit, §i permite chiar caracterizarea unui grup social. Este de la sine inteles c3 domeniul actelor irelevante poate varia in functie de persoane: anumite acte, f3r3 important in mintea Printului, vor fi considerate esentiale pentru ideea pe care ne-o facem despre persoane de un rang mai mic, §i invers; acela§i lucru se va intampla cu actele саге асорегй о perioada a vietii, copilaria, spre exemplu. Pentru Schopenhauer, acestea sunt actele minore care trebuie s3 determine imaginea noastra despre persoana. Intr-adev3r, altele, actele controlate pe motivul insu§i al consecintelor lor posibile, ar avea, dupa рЗгегеа lui, о valoare reprezentativa mult mai mica1. Vom putea, de asemenea, s3 nu retinem din diversitatea actelor decat un aspect particular; uneori, se ia

1 SCHOPENHAUER, Pnrerga fi Paralipomenn, II, Despre Elicn, § 118, p. 238.

406 Teluiicile argumentativepersoana pe parti, f3r3 interactiune unele cu altele; alteori, se contracareaza influenta actului asupra persoanei, fixand-o pe aceasta Tntr-un stadiu determinat al existentei sale, precum personajul lui Jouhandeau care ii spune clientului s3u:

Eu trSiesc in trecut. (...) cine v3 герагй incaltamintea, nu este decat mumia mea, domnule1.Alaturi de aceste tehnici de о importanta generala, ?i a c3rei

bogatie incomensurabila suntem departe de a о fi epuizat, exista tehnici de importanta restransa, care nu se aplica decat unor acte determinate. Una dintre ele este recurgerea la notiunea de exceptie. Se va pretexta caracterul exceptional al actului pentru а-i diminua influenta asupra imaginii persoanei.

Uneori, un act va fi descris ca inabil, ineficient, pentru a sugera ca persoana nu s-a inserat in el intreagS, cu toate forjele sale, cu ceea ce are ea mai bun, §i deci el nu este о veritabila manifestare a ei.

In sens invers, pentru ca actul s3 nu sufere de imaginea pe care ne-o facem despre persoana, vom pretinde c3 actul nu emana de la ea, ca ea nu este decat un purtator de cuvant, un martor;

Predicatorii corupfi, se intreaba Bossuet2, pot ei propovadui viaja ve§nic3?§i raspunde, reluand о comparajie a Sfantului Augustin:

TuJi§ul poarta un fruct care nu ii apartine, dar care nu-i mai pujin strugure, chiar dac3 se sprijina pe tufi§ (...). Nu disprejui)i acest strugure, sub pretext c3 il vede(i printre spini; nu respingep aceasta doctrina, pentru c3 este inconjurata de moravuri rele: ea vine tot de la Dumnezeu (...).Faptul de a atribui actul nu autorului s3u, ci norocului, de a

atribui о judecata unor terji, unui cineva impersonal, ji multe alte procedee cunoscute vizeaza, din motivele cele mai diverse, sa scada solidaritatea dintre act §i persoana.

Toate aceste tehnici sunt aplicate, din abundenja, in dezbaterile judiciare, in special in penal. Tratatele de retorica ale anticilor nu omit aproape niciodata s3 semnaleze c3 vinovatul poate, in deprecatie, s3-§i recunoasca crima, dar s3 implore mila

1 M. JOUHANDEAU, Un monde, p. 35.2 BOSSUET, Sermons, vol. II: Sur les vaines excuses des pecheurs, p. 489.


in numele trecutului sau1. Se incearca s3 se intensifice legatura persoanei cu actele ei laudabile §i s3 se diminueze cea cu actele pentru care este judecata. Rolul oratorului va fi acela de a face s3 se admita о imagine a persoanei buna s3 starneasca mila judecatorilor.

§ 72. Discursul ca act al oratoruluiIn raporturile dintre act §i persoana, discursul, ca act al

oratorului, merita о atentie deosebita, in acela§i timp pentru ca, pentru multi, discursul este manifestarea, prin excelenta, a persoanei $i pentru c3 interactiunea dintre orator §i discurs joac3 un rol foarte important in argumentare. Fie c3 vrea sau nu vrea, fie ca utilizeaza sau nu el insu§i legaturi de tipul act-persoana, oratorul risca s3 fie analizat de catre auditor, in legatura cu discursul lui. Aceasta interactiune dintre orator §i discurs ar fi chiar caracteristica argumentarii, in opozitie cu demonstrate. In cazul deductiei formale, rolul oratorului este redus la minimum; el create in m3sura in care limbajul utilizat se indep3rteaz3 de univocitate, in m3sura in care contextul, intentiile §i scopurile cap3t3 importanta.

Este adev3rat, dupa cum a remarcat Pareto, c3 moralitatea lui Euclid nu influenteaza cu nimic validitatea demonstratiilor sale geometrice, dar dac3 cel care ne recomanda un candidat sper3 s3 obtina din numirea sau din alegerea acestuia din urm3 un avantaj personal apreciabil, importanta recomand3rii sale se va resimti in mod inevi- tabil2 din aceasta cauza. S3 nu uit3m, intr-adev3r, c3 persoana este contextul cel mai pretios pentru a aprecia sensul §i greutatea unei afirmatii, mai ales atunci cand este vorba despre enunturi integrate intr-un sistem mai mult sau mai putin rigid, pentru care locul ocupat §i rolul jucat in sistem furnizeaza criterii suficiente de interpretare.

Dar cuvintele celuilalt, reproduse de orator, i§i schimba semnificatia, c3ci cel care le repeta ia intotdeauna fata de ele о pozitie oarecum noua, fie §i numai prin gTadul de importanta pe care le-o acorda. Acest lucru este adev3rat in privinta enunturilor care figureaza in argumentele autoritajii. Este adev3rat §i in ceea

1 Cf. Retorica pentru Herennius, cartea I, § 24.2 Cf. Ch. L. STEVENSON, Ethics and Language, p. 128.

408 Teluiicile argumentativece prive§te cuvintele copiilor. Lewis Carroll are dreptate s3 semnaleze unuia dintre prietenii s3i ca unele remarci blasfemiatoare, care sunt inocente cand sunt facute de copii, i§i pierd acest caracter cSnd sunt repetate de adulji1. !ntr-un sens opus, о remarca injurioasa, §i care ar merita о chemare la ordine a deputatului vinovat, pierde din gTavitate in ochii celui care presupune c3 este vorba despre un citat2.

S3 semnalam, pe aceasta tem3, un interesant studiu american3, care critica procedeele utilizate in mod obi§nuit in psihologia sociala pentru a determina influenta prestigiului. Mai intai subiectii sunt intrebati in ce m3sura sunt de acord cu о serie de judecati; li se prezinta, mai tarziu, acelea§i judecati furnizandu-li-se referinte despre autorii lor. Rezultatele obtinute nu dovedesc deloc, dupa cum se crede in general, ca subiectii i§i modifica aprecierea doar in functie de prestigiul acordat autorului, toate celelalte elemente r3manand invariable. De fapt, enuntul nu este acela§i, atunci cand provine de la cutare sau cutare autor, el i§i schimba semnificajia; nu este un simplu transfer de valori, ci о reinterpretare intr-un nou context, furnizat de ceea ce se §tie despre autorul prezumat. Rezulta de aici c3 influenja recunoscuta prestigiului, §i puterii de sugestie pe care о exercita el, se manifesta intr-un mod mai putin irational §i mai putin simplist decat s-a crezut.

Jinand cont de raporturile care exista intre opinia despre orator §i felul in care ii este apreciat discursul, maejtrii antici ai retoricii au extras de aici, cu mult timp in urma, sfaturi practice, recomandand oratorilor s3 dea о impresie favorabila despre

1 L. CARROLL, Alice's Adventures in Wonderland, Introduction, p. XI.2 Dezbatere la Camera Comunelor din 4 octombrie 1949, dupa N. Y. Herald Tribune din 5 oct., ed. de Paris.3 S. E. ASCH, The doctrine of suggestion, prestige and imitation in social psychology, Psychological Rei’iew, vol. 55, pp. 250 la 276. Cf. §i, de acela$i autor, Social

psychology, pp. 387 la 449.


persoana lor, s3-§i atraga stima, bunavoinja, simpatia auditoriului lor1; adversarii lor, dimpotriva, trebuiau sa se straduiasca s3-i devalorizeze, atacandu-le persoana §i intenjiile.

Oratorul trebuie, intr-adevar, sa inspire incredere: fara ea, discursul s3u nu merita credit. Pentru a respinge о acuzajie, Aristotel sfatuiejte:

(...) sa acuzi la rindul t3u pe cel care acuza, c3ci ar fi absurd, daca unui este el insu§i nevrednic de incredere, discursurile lui s3 fie demne de incredere2.Cei care sunt presupu§i nedemni de incredere nici m3car nu sunt

admi§i la bara martorilor, iar anumite reguli ale procedurii judiciare,foarte explicite, vizeaza sa asigure excluderea lor.

Astazi, sfatul de a-1 respinge pe adversar prin atacuri ad personam,

dac3 poate fi urmat in anumite cazuri particulare - cand este vorba de adescalifica un martor mincinos - ar risca mai mereu desconsiderareacelui care 1-ar aplica. Prestigiul §tiintei §i al metodelor sale de verificarea diminuat creditul oricarei argumentari care se indep3rteaza desubiect, care il ataca mai degraba pe adversar decat punctul lui devedere; dar aceasta distinctie nu functioneaza decat in domenii in

care ' / /criterii recunoscute permit separarea discursului de orator, grade unor tehnici de ruptura. In multe dintre domenii §i mai ales cand este vorba despre edificare, persoana oratorului joaca un rol proeminent:

Un cleric monden sau necucernic este declamator, daca urea in amvon. (...) Exista, dimpotriva, §i oameni evlavio§i а сЗгог prestanta este, numai ea, de ajuns pentru a te convinge:

1 Cf. §: Ordinul discursului î.conditionarea auditoriului.2 ARISTOTEL, Retorica, cartea III, cap. XV, § 7, 1416 a,. (Ed. rom.: Editura IRI, Bucure§ti, 2004, p. 351; n.t.)


doar ce se ivesc, §i intreaga suflare care urmeaza s3-i asculte este mi$cata din prima clipa §i ca §i convinsa prin simpla lor prezenta; predica pe care au s-o rosteasc3 va face ce mai гЗтапе de facutAcelea§i cuvinte produc un efect cu totul diferit, in functie

de cel care le pronuntfi:Acela?i stil, spune pe buna dreptate Quintilian, este

socotit adesea liber la un anumit orator, nebunesc la un altul, ingamfat la al treilea1.Functiile exercitate, ca §i persoana oratorului, constituie un

context a cSrui influenta este indubitabila: membrii juriului vor aprecia in mod total diferit acelea§i remarci pronunjate de judecator, avocat sau procuror.

Dac3 persoana oratorului furnizeaza un context discursului, pe de alta parte, acesta din urma determina opinia pe care о vom avea despre ea. Ceea ce anticii numeau ethos oratoric se rezuma la impresia pe care oratorul, prin cuvintele sale, о da despre el insu§i2.

Nu sprijini afaceri proaste, spune Isocrate, 51 nu te face avocatul lor; ai da impresia c3 §i tu comiti actele сЗгога le iei арЗгагеа in fata celorlalti3.De§i este de dorit ca discursul s3 contribuie la buna рЗгеге

pe care auditoriul §i-o poate forma despre orator, se intampla destul de rar ca oratorului, pentru a reu§i, s3-i fie permis s3-§i facfi propriul elogiu. Cazurile in care acest procedeu este

1 QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. Ill, cartea XI, cap. I, § 37. (Ed. rom.: Minerva,Bucure§ti, 1974, p. 243; n.t.)

2 ARISTOTEL, Retorica, cartea I, cap. 2,1356 a; cartea II, cap. 21,1395 b; Topica, cartea VIII, cap. 9, 160 b; CICERO, Arta oratoriei, § 22, p. 41; QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. II, cartea VI, cap. II, §§ 8 §i urm.; Cf. W. SOSS, Ethos, Stndien zur dlteren griechischen Rhetorik.3 LA BRUYERE, Caracleres. De la chaire, 24, p. 464. (Ed. rom.: Editura pentru Literature, Bucure^ti, 1968, pp. 283-284; n.t.)


admisibil au fost minutios examinate de Plutarh1: ele se rezuma la situajiile in care elogiul nu constituie decat un mijloc indispensabil pentru atingerea unui scop legitim2; in toate cazurile in care vanitatea pare a-1 determina, elogiul de sine produce un efect deplorabil asupra auditorilor. Platon ii prezenta pe toti sofijtii drept laudaro§i pentru ей, preocupat mai degraba de adevar decat de adeziune, nu vedea ce important putea avea pentru afacere prestigiul oratorului; dar imediat ce analizam aceste procedee sub unghiul argumentarii, le putem g3si о justificare ce le face mai pujin neplacute.

Astazi, elogiul pe care 1-ar face oratorul propriei lui persoane ne pare cel mai adesea deplasat §i ridicol. in mod obi§nuit prejedintele unei §edinte i§i asuma acest rol, dar in majoritatea cazurilor oratorul este cunoscut, fie pentru ca vorbe§te unui auditoriu familiar, fie pentru c3 se ?tie cine este el, datorita presei §i tuturor formelor modeme de publicitate. Viata oratorului, in masura in care este publica, constituie un lung preambul pentru discursul sau3.

Din cauza interactiunii constante intre judecata referitoare la orator §i cea referitoare la discursul lui, cel care argumenteaza i§i expune in mod constant intr-o oarecare masura prestigiul, care create sau descrejte dup3 efectele argumentarii. О argumentare ru§inoasa, slaba sau incoerenta, nu-i poate decat dauna oratorului; vigoarea rationamentului, claritatea §i nobletea stilului vor decide, dimpotriva, in favoarea sa. Din cauza solidaritatii dintre discurs §i orator, majoritatea discutiilor, mai ales in prezenta unor martori, seamana putin cu un duel, in care se cauta mai putin acordul decat victoria: sunt cunoscute abuzurile la care a condus eristica. Dar a c3uta victorii nu inseamna numai о aspiratie puerila sau о manifestare de orgoliu, inseamna ji un mijloc pentru orator de a-§i asigura conditii mai bune pentru a persuada.

Oratorul va fi interesat s3-§i concilieze auditoriul, fie ar3tandu-$i solidaritatea cu el, fie dovedindu-i stima, fie

1 PLUTARH, Scrieri morale: Cum te pofi liuda pe line insufi fara sa te expui invidiei.

2 Cf. § 64: Scopurile §i mijloacele.3 Cf. § 104: Ordinul discursului §i condijionarea auditoriului.

412 Teluiicile argumentativeabandonandu-se integri- tatii acestuia. О figura, acea permissio, termen tradus adesea prin concesie, este ilustrata de acest pasaj din Retorica pentru Herennius:

Intrucat totul mi-a fost luat, §i mi-au r3mas doar sufletul §i corpul,

chiar §i aceste bunuri... ti le incredintez...1

Vorbim despre figura, pentru c3 oratorul ba nu se poate sustrage sentintei, ba nu are deloc intentia sa i se supuna realmente.

Oratorul, trebuind sa-§i asume adesea rolul de mentor, rolul celui care da sfaturi, care dojene§te, care dirijeaza, trebuie s3 vegheze la a nu provoca publicului s3u un sentiment de inferioritate §i de ostilitate in privinta sa: trebuie ca auditoriul sa aib3 impresia ей decide in deplina libertate: Jouhandeau, in ni$te pagini foarte frumoase, explic3 discrejia divina prin respectul lui Dumnezeu pentru eul uman: in ciuda puterii sale, Dumnezeu ar renunja la tot ceea ce poate рЗгеа о atingere adusa independentei noastre de judecata, pan3 la a dori sa par3 absent2.

Toate tehnicile care favorizeaza comuniunea oratorului cu auditoriul vor atenua opozitia dintre ei, care este nefasta atunci cand rolul oratorului este de a persuada. Ceremonialul, tehnica de distinctie, care scoate in evidenta stralucirea oratorului, va putea fi el insu$i favorabil persuasiunii, daca auditorii il iau drept un ritual la care $i ei participa.

Cand este vorba despre a comunica fapte, persoana oratorului pare mult mai putin angajata decat atunci cand este vorba de a emite aprecieri. Dar, chiar §i in acest caz, atitudinea oratorului poate ar3ta stima fata de public: prudenta, restrict», refuz de a se pronunta asupra unui punct in care este totu$i competent, racursiuri in expunere3 pot fi tot atatea omagii aduse auditoriului.

Cand este vorba despre initiere intr-o disciplina, sentimentul de inferioritate al auditoriului nu functioneaza, pentru c3 acesta are, in prealabil, dorinja de a-$i asimila aceasta disciplina. Rolul magistrului il apropie pe acesta, orice s-ar putea crede, mult mai

1 Retorica pentru Herennius, cartea IV, § 146.2 M. JOUHANDEAU, Ess ai sur moi-meme, p. 146.3 Cf. С. K. OGDEN §i I. A. RICHARDS, The meaning of meaning, p. 225.


mult de preot decat de propagandist1.S3 remarc3m, in incheiere, c3 solidaritatea dintre act §i

persoana exista §i in mintea auditoriului. §tim deja c3 valoarea argumentelor va fi evaluata dup3 cea a auditoriilor care le acorda credit2. Invers, un auditoriu poate fi 13udat sau blamat dup3 genul de discursuri care se bucura de audienja sa, genul de oratori pe care ii asculta cu pl3cere, genul de rationamente la care el consimte. Legatura act-persoan3, in mintea auditoriului, are repercusiuni asupra efectelor argumentarii.Referirea la solidaritatea .n discufie se poate suprapune pe argumentele convenite, ca fi pe legatura dintre orator fi discurs, fi poate interfera cu aceste ultime elemente.

§ 73. Grupul §i membrii sSi

Se poate considera c3 legatura dintre persoana fi actele sale, cu toate argument3rile pe care le poate suscita ea, este prototipul unei serii de legaturi care dau naftere acelorafi interactiuni fi se preteaza acelorafi argumentari. Cel mai banal, probabil, intre acestea, este raportul stabilit intre un grup fi membrii s3i, aceftia din urm3 fiind manifestarea grupului, dup3 cum actul este expresia persoanei.

S3 гетагсЗт imediat c3 nu invoc3m aici о sociologie organicistS sau a la Durkheim, care ar duce la о personificare a grupului fi care i-ar atribui celui din urm3 toate proprietatile persoanei. Aceste teorii nu sunt decat concept» particulare despre relajia la care facem aluzie, in timp ce aceasta este implicita in orice afirmatie care privefte un grup, desemnat altfel decat prin enumerarea membrilor s3i.

Astfel, putem repeta aici ceea ce am spus despre raportul

1 Cf. § 12: Educape §i propaganda.2 Cf. § 5: Adaptarea oratorului la auditoriu; § 6: A persuada §i a convinge; cf. $i § 97: Interacpunea §i for(a argumentelor. Se va g3si la С. I. HOVLAND, A. A. LUMSDAINE §i F. D. SCHEFFIELD, Experiments on Mass Communication, pp. 166-168, 190-194, 275-278, о incercare de a caracteriza §i de a ierarhiza opiniile dupa auditoriile care le admit.

414 Teluiicile argumentativedintre persoana fi actele sale: indivizii au influenta asupra imaginii pe care о avem despre grupurile сЗгога le apartin ei fi, invers, ceea ce credem despre grup ne predispune la о anumita imagine pe саге о avem despre cei care fac parte din el; dac3 о academie d3 str31ucire membrilor sSi, fiecare dintre aceftia contribuie la reprezentarea fi la stralucirea acade- miei.

Valoarea unui individ se r3sfrange asupra grupului; о deficienta individual, tn anumite cazuri, poate compromite reputatia unui grup Intreg, cu atat mai ufor cu cat se refuz3 utilizarea tehnicilor de ruptura. Jouhandeau povestefte urm3toarea anecdot3:

Eliza a chemat un marocan s3-i descarce lemnele de foe fi acesta constata c3 un francez, care trebuie s3-l ajute, il ajuta atat de r3u, incat la sfarfit, el exclama, in aplauzele Elizei: „Cand te gandefti c3 eu sunt colonizat de 'afa ceva'"1!

1 JOUHANDEAU, Uu inonde, p. 251.

415 Tehnicile argiiiin'iitntive

Invers, prestigiu] grupului poate favoriza propagarea ideilor, obiceiurilor §i modelor sale, a produselor §i procedeelor lui; §tim ce serios handicap poate, dimpotriva, constitui ostilitatea ar3tat3 grupului pentru aceasta propagare.

Argumentarea privitoare la grup §i la membrii s3i este mult mai complex3 decat cea referitoare la pesoan^ §i la actele ei, mai intai pentru сЗ о aceea?i persoana apartine intotdeauna unor grupuri multiple, dar mai ales pentru c3 nojiunea de grup este mai indeterminata decat cea de persoana. Ezitarea se poate referi la granifele grupului §i, de asemenea, la ms3§i existenta lui.

Unele grupuri - nationale, familiale, religioase, profesionale - vor fi recunoscute de toti, ba chiar garantate de institutii. Dar altele apar din modul in care se comporta membrii lor: astfel, la §coal3, in interiorul unor clase de copii, se pot forma subdiviziuni bazate pe varsta, sex, ras3, religie, subdiviziuni mai mult sau mai putin calchiate pe categorii sociale existente; se poate produce о opozitie intre cei mici §i cei mari, care vor forma doua grupuri caracteristice, ai сЗгог membri se simt solidari.

Dac3 realitatea grupului depinde de atitudinea membrilor s3i, ea depinde in aceea§i masura, iar uneori §i mai mult, de atitudinea str3inilor. Ace§tia au tendinta de a considera c3 au de-a face cu un grup social de fiecare data cand ei au un comportament diferit de cel al membrilor acestuia, notiunea de grup servind la a descrie, la a explica sau la a justifica acest comportament diferentiat §i servind de asemenea la a sustine argumentele de care ne ocup3m aici. Aceasta preocupare pentru argumentare explica, s3 subliniem acest lucru, tendinta de a-i constitui ca grup, pentru а-i face solidari, pe toti cei la care se observ3 о aceea§i atitudine, pe adversarii sau pe partizanii unui anumit punct de vedere, ai unei anumite persoane sau ai unui anumit mod de a actiona. Aceasta pretentie nu va fi intotdeauna admisa. Pe scurt, notiunea de grup este un element argumentativ eminamente supus controversei, instabil, dar de о important capitala.

Interacfiunea dintre individ §i grup poate fi utilizata pentru a valoriza sau pentru a devaloriza fie pe unui, fie pe altul. Se va insista pe erorile unor arheologi pentru а-i descalifica pe specialist» in aceasta iriaterie1. Invers, daca nu-ti poti face



propriul elogiu, te poti prezenta ca aderent al cutarei politici sau ca membru al cutarei Biserici, ceea ce este susceptibil de a constitui о solida recomandare1. S3 гешагсЗт c3 avem aici о aplicafie a tehnicii foarte eficiente care consta in a face s3 treaca judecati de apreciere neexprimate sub aparenja unor judecafi de fapt indiscutabile2. Oratorul nu insista pe valorizarea implicita de catre auditori a tuturor celor care apartin grupului in discutie: doar in m3sura in care pare de la sine inteleas3 aceasta actioneaz3 cel mai bine.

Apartenenta la un grup dat poate determine, intr-adev3r, prezumarea existentei unor calitati in conducatorul membrilor sai, iar aceasta prezumtie este cu atat mai puternica, cu cat sentimentul de clas3 sau de casta este mai pronuntat. Astfel, Racine este preocupat s3 о fac3 pe Fedra un pic mai putin odioasa decat in tragedia greac3, din cauza rangului pe care il осирЗ:

Am crezut, serie el in prefaja sa la Fedra, referitor la calomnie, c3 avea ceva prea josnic §i prea tenebros pentru a о pune in gura unei printese care are, de altfel, sentimente atat de nobile §i de virtuoase. Aceasta josnicie mi s-a parut mai potrivita cu о doica, ce putea avea inclinajii mai servile...3.Anumite moduri de a ne comporta sunt conforme cu ideea pe

care ne-o facem despre membrii unui grup: comportamentul nobililor este nobil, cel al r3ilor este r3u, cel al cre$tinilor, cre§tinesc, cel al oamenilor, uman; comportamentul este adesea descris de denumirea ins3§i a grupului; pe de alta parte el reactioneaz3 asupra imaginii pe care ne-o facem despre acesta.

Valoarea actului depinde, о §tim, de prestigiul individului; valoarea individului depinde de ceea ce este atribuit grupului; persoana §i grupul joac3 in raport cu actele §i cu indivizii un rol analog, care se poate conjuga. Grupul se va mandri cu conduita

1 WHATELY, Elements of Rhetoric, Partea II, cap. Ill, § 3, pp. 159-160.2 Cf. § 43: Statutul elementelbr de argumentare §i prezentarea lor.3 RACINE, Bibl. de la Pleiade, 1, Preface ii Pliedre, p. 763.


celor pe care ii considera membrii lui, va neglija adesea s3 se ocupe de straini:Mortile exemplare ale lacedemonienilor nu ne emotioneaza deloc.

Ce ne pot aduce ele? Numai moartea maftirilor ne emotioneaza; c3ci ei

sunt „membrele noastre"1.

Pentru legatura individ-grup, tehnicile de ruptura par mai putin elaborate decat pentru legatura act-persoan3, in sensul c3 noi nu intalnim cazuri limita in care orice reactie este suspendata, ca in cazul Fiintei perfecte sau a judec3fii considerate ca un fapt. Nu exista grup perfect, in sensul eerut aici, nici societatea zeilor antici, nici societatea cre§tin3, niGi familia princiar3. Ceea ce se apropie cel mai mult de notiunea de grup perfect este notiunea unei umanitati care nu ar avea in privinta caracterului doar ceea ce este comun tuturor oamenilor §i nu ar fi influentata de comportamentul oamenilor oricat de numero§i ar fi ei.

Pe de alta parte, individul rational, cel care se supune numai ordinii universale, nu ar fi el separat de orice grup2, comportamentul lui nu ar avea о obiectivitate ce corespunde celei a faptului? Dar acordul asupra ordinii universale este departe de a fi garantat vreodata.

De aceea, singura tehnica ce permite realizarea unei rupturi de interacjiune intre grup §i individ este excluderea acestuia: ea va putea fi aplicata fie de individul insu§i, fie de ceilalti membri ai grupului, fie de terti. Dac3 cineva exprima о opinie in mod violent opus3 celei a celorlalfi membri ai grupului $i dac3 se refuza s3 se admita c3 aceasta opinie ar putea fi declarata ca apartinand grupului, о ruptura se va impune: se va vedea о incompatibilitate intre adeziunea la о anumita tez3 §i apartenenta la un anumit grup. Cel care nu mai imp3rta§e§te opiniile grupului, declarand in acela§i timp in mod clar c3 nu vrea s3 se desparta de el, va trebui s3 uzeze de disocieri opunand, spre exemplu, adev3rata doctrina celei a majoritajii3. Dar se injelege

1 PASCAL, Сugetari, p. 1053 (481 ed. Brunschvicg). (Ed. rom.: p. 348. Traducerede Maria §i Cezar IvSnescu; n.t.)

2 E. DUPREEL, Essais pluralistes, pp. 71-72 (Despre necesitate).3 Cf. § 90: Cuplul „aparenjS-realitate".


de la sine c3 majoritatea poate s3 nu fie de aceea§i рЗгеге §i s3 procedeze la excluderea membrului nonconformist. О astfel de procedura poate fi aplicata pentru orice fel de acjiune considerata incompatibila cu intere-

Argunieiitele bazate pe structura realului 39 7

Sele sau cu onoarea grupului. Aproape intotdeauna excluderea are drept consecinta afilierea individului la un alt grup, afiliere care face, in anumite cazuri, evidenta -uptura cu grupul precedent.

Se intampla ca excluderea s3 fie c3utata de individul insu§i: in acest caz, cel care are anumite caractere exterioare, ce servesc in mod curent drept criteriu pentru recunoajterea apartenenfei la un grup, va suscita excluderea lui - in ochii terjilor, mai ales -, opunSndu-se credin- Jelor grupului sau adoptand credinjele altuia. Rezulta de aici ca о aceea§i critica fata de un grup va avea о influenta foarte diferita dup3 cum provine de la cineva care r3mane solidar cu grupul, de la cineva care vrea s3 se desprinda de el sau de la persoane care ii sunt, in orice caz, exterioare.

S3 subliniem c3 problema legaturii individ-grup, in argumentare, se complica, in raport cu problema act-persoan3, prin faptul includerii posibile a unui individ intr-un grup din care nu f3cea parte pan3 in prezent. Dac3 individul а арЗгЗ opiniile grupului B, el va putea fi integrat, de catre terti, in acest grup. Din acest moment argumentele sale, judec3tile sale, vor fi interpretate ca fiind cele ale unui membru al grupului B, §i nu ale unui observator strain. De unde uneori interesul argumentarii de a mentine distantele dintre individ §i anumite grupuri pe care le favorizeaz3 el.

Un grup care respinge imediat §i cvasi automat orice membru al c3rui comportament este aberant, care nu consimte niciodata s3 ser- veasc3 drept garantie membrilor s3i, se apropie cel mai mult de situatia persoanei perfecte. Dar aceasta cere о critica Constanta, tot atat de severa, тЗсаг, ca cea a tertilor; iar aceasta antreneaz3, orice ar fi, о modificare a grupului, fie §i numai in compozitia lui. Aceasta modificare poate fi perceputa ca о simpia operatie matematic3, dar va fi mai des perceputa ca о remaniere.

Mai frecvente decat tehnicile de ruptura sunt tehnicile de franare. Unui dintre progresele dreptului a constat in inlocuirea responsa- bilitatii colective cu responsabilitatea individual, permitand s3 nu se pun3 in contul e§ecurilor grupului actele pe care legislatia le condamna $i le urm3re§te; dar aceasta nu este decat о tehnica juridica, pe care о poate repudia un moralist sau un sociolog.

Tehnicile de franare, de utilizare mai extins3, vor fi

420 Teluiicile argumentativerecurgerea la prejudecata §i la exceptare. Aceasta ultima tehnica se va utiliza cu atat mai mult succes, cu cat indivizii vor trece drept mai putin reprezen- tativi pentru grup: dac3 §efii, delegatii sau purtatorii de cuvant oficiali sunt considetati adesea ca intruchipand grupul, este pentru c3 este mai greu s3 li se elimine рЗгегеа sau opiniile considerate exceptionale. S-a subliniat c3 Bismarck, in discursurile sale parlamentare, combatea partidele in persoana §efilor lor1.

Uneori se va pretinde c3 afirmatiile ridicole sau stupide ale unui individ nu pot fi atribuite, f3r3 sofism, grupului2, ceea ce echivaleaz3 cu a i se cere auditorului s3 procedeze la о triere, §i nu-1 considera deloc reprezentativ pe individul ale c3rui afirmatii sunt eronate sau nesustenabile.

О alta tehnica de franare, destinata revel3rii faptului c3 individul nu reprezinta grupul, nu se identifica cu nici un grup determinat, este de a-1 solidariza, parte cu unii dintre ei, parte cu altii. Dup3 Bernanos:

Omul din Vechiul Regim avea con$tiin)a catolicS, inima ji creierul monarhiste, iar temperamentul republican3.Toate aceste tehnici de franare au repercusiuni asupra celor

dou3 componente ale legaturii individ-grup. Recurgerea la exceptare nu tinde doar s3 franeze actiunea pe care о exercita comportamentul individului asupra imaginii pe care ne-o facem despre grup. El poate avea, de asemenea, ca efect valorizarea sau devalorizarea individului, prezentandu-1 drept unic, provocarea intentionata a unui efect de surpriza.

Dezminte-fi metehnele nafiei. Apa imparta$e$te insujirile bune sau rele ale vinelor prin care curge, iar omul pe-ale climei in care s-a nSscut. (...) Nu e na)iune, nici chiar dintre cele mai culte, scutita de vreun defect originar, pe care vecinii nu pregeta s3-l veftejeasca, fie prin viclenie, fie ca mingaiere. E triumfatoare dibacie s3-ndrep)i sau m3car s3 dezmin(i aceste stigmate nationale: dobande$ti astfel aplaudabilA faimA de unic intre ai tAi, cAci ceea ce este mai

1 H. WUNDERLICH, Die Kunst der Rede in ihren Hauptziigen an den Reden Bisinarcks dargestellt, p. 85.

2 Cf. BENTHAM, Opere, 1.1: Tratat despre sofismele

politice, p. 473.3 BERNANOS, Scaudale de la verite, p. 27.


pujin a$teptat e prejuit mai mult1.Cu cat prejudecata impotriva grupului este mai defavorabilA,

cu cat exceptarea pare mai greu de conceput, cu atat membrii grupului, care nu vor sA fie pasibili de condamnarea general!, vor trebui sA se strAduiascA pentru a li se recunoa§te acest statut exceptional. De aici aceste remarci triste ale unui negru:

Am auzit adesea acest ralionament. Nu mi-a repetat mama de nenumarate ori ей este deja destul de гЯи сЯ sunt negru pentru a mai comite cea mai micA grejealA? Da, jtiu cA toatA lumea, albi §i negri, este de acord asupra faptului cA un negru, atrAgand atat de pujinA indulgent! din cauza culorii sale, nu poate fi tolerat decat in mAsura in care se comportA ca un sfant2.

g 74. Alte legAturi de coexistent!, actul §i esentaAcelea§i interactiuni pe care le-am constatat in raporturile

actului §i ale persoanei, ale individului §i ale grupului, se regAsesc de fiecare datA cand evenimente, obiecte, fiinje, institutii sunt grupate in mod comprehensiv, incat ajung sA fie considerate caracteristice unei epoci, unui stil, unui regim, unei structuri. Aceste construct» intelectuale se strAduiesc sA asocieze $i sA explice fenomene particulare, concrete, individuate, tratandu-le drept manifestAri ale unei esenje care are ca expresie §i alte evenimente, obiecte, fiinte sau institutii. Istoria, sociologia, estetica constituie campul de predilectie al explicatiilor de acest tip: evenimentele caracterizeazA о epocA, operele un stil, institutiile un regim; chiar $i comportamentele §i felul de a fi al oamenilor pot fi explicate nu numai prin apartenenta lor la un grup, dar §i prin epoca sau regimul de care tin: a vorbi despre omul din Evul Mediu sau despre un comportament capitalist, inseamn! sA incerci sA arAti cum participA acest om, acest comportament la о esentA §i cum о exprimA §i cum permit, la randul lor, sA fie caracterizatA.

Notiunea de esenta, elaborata in filozofie, este totu§i

1 B. GRACIAN, L'homme de cour, p. 8 (Maxima IX: Dezminte-|i defectele natiei). (Ed. rom.: Humanitas, Bucure§ti, 1994, p. 241; n.t.)

2 J. ZOBEL, La rue Cases-Negres, p. 292.

422 Teluiicile argumentativefamiliara gandirii simtului comun, iar raporturile sale cu tot ceea ее о exprima sunt concepute dup3 modelul raportului persoanei cu actele sale. Am v3zut cum, plecand de la unele acte caracteristice, ajungem s3 calificam pe cineva drept erou, s3 fix3m aspectele unei persoane1. Printr-un procedeu analog se ajunge, plecand de la un verb, de la un adjectiv sau de la о expresie care desemneaza о relatie, la a forma esente (,,juc3to- rul", „patriotul", „mama"), care caracterizeaz3 anumite clase de fiinte al сЗгог comportament il explica ele.

De fiecare data cand, in loc s3 se poata interpreta unui prin altul, actul $i esenta par a se opune, se vor aplica aceste procedee care vor permite justificarea incompatibilitatii: omul care nu este din epoca lui va fi un precursor sau un intarziat, opera care prezinta caractere diferite de stilul autorului va fi fost elaborata sub о influenta str3ina sau va manifesta deja semne de degenerescenta, nu va mai fi о expresie tot atat de pur3 a stilului in discutie; ceea ce nu corespunde imaginii esentei va fi exceptional, iar aceasta exceptie va fi justificata printr-una sau prin alta dintre nenum3ratele explicatii imaginable.

Recurgerea la notiunea de esenta va permite anexarea unor evenimente variabile la о structura stabila, singura care ar avea importanta: philosophia perennis este un exemplu clasic in acest sens. Recurgerea la notiunea de esenta poate fi, de asemenea, implicita $i poate servi la justificarea unor schimbari: spre exemplu, modificarile de tarif vamal dintr-o tara vor fi considerate rezultatul voinjei de a mentine о anumita structura economica2. Politica devine structura economica in act: variajiile acestei politici, explicate prin cauze ocazionale, nu sunt decat accidente.

S3 not3m, in legatura cu aceasta, c3 ceea ce corespunde esenfei, in afara unor fenomene biologice, poate fi determinat, in majoritatea cazurilor, cu о libertate care о dep3§e§te pe cea a legaturii act-persoan3. Dar se intelege de la sine c3 in raport cu aceasta esenja, oricare ar fi modul de a о stabili, vor funcjiona toate fenomenele de ruptura $i de franare care vizeazd restabilirea unei compatibilitdti intre esenta §i manifestable sale.

Dou3 notiuni interesante, cele de abuz $i de carenta, sunt 1 Cf. § 68: Persoana §i actele sale.2 Cf. J. WEILLER, Problemes d'economie Internationale, vol. II, pp. 282 la 300.


corelative cu notiunea de esenta, care exprima felul normal in care se prezinta lucrurile. Va fi suficient sd mentiondm abuzul sau carenta pentru ca auditorul s3 se refere la о esenta presupus3 in mod explicit.

Astfel, maxima ,,nu trebuie s3 argument3m cu abuzul impotriva uzajului" este adesea, dup3 рЗгегеа lui Bentham1, un mijloc sofistic de a nu tine cont de relele efecte ale unei institutii. Se considera abuz relele efecte care decurg din ea, iar uzaj ceea ce este ea in mod ideal in mintea promotorilor s3i §i care ar corespunde deci esentei sale.

Ceea ce este intentional, admitem adesea, este ceea ce determina esenta. Restul, ceea ce contravine acestui obiectiv, este considerat abuz, accident. Aceasta Ieg3tur3 intre intense §i esenta este evidenta in acest pasaj din Bossuet:

Veti considera bizar poate c3 fac elogii atat de mari ingerilor rebeli $i dezertori; dar amintiti-vi, v3 rog, c3 vorbesc despre natura lor $i nu despre malitiozitatea lor; despre cum i-а f3cut Dumnezeu si nu despre ceea ce s-au facut ei in§i?i2.Uzajul normal este conform esentei; abuzul trebuie separat

de aceasta, cu riscul de a о modifica profund. Totodata, atata timp cat se utilizeaz3 termenul „abuz", inseamna c3 se dore$te p3strarea esentei, c3 dezbaterea nu se refer3 la ea. Dac3 liberalii, partizani ai capitalismului, sunt totu§i in favoarea controlului beneficiilor, vor spune c3 este pentru a corecta unui dintre abuzurile capitalismului, pentru a mentine о structura economica esentialmente s3natoas3. Sociali§tii vor sustine chiar aceasta m3sur3 pentru a juca renghiuri capitalismului care produce, pur §i simplu prin functionarea lui, inegalitdti revoltatoare. Dimpotriva, liberalul, adversar al m3surii, va spune c3 ea risc3 s3 modifice profund structura regimului; comunismul, adversar al aceleia§i m3suri, va spune c3 nu este vorba decat de о m3sur3 iluzorie, c3 nu este decat un paliativ care nu modified cu nimic esentialul regimului. Cine are dreptate, in aceste circumstante? Este greu de spus f3r3 a avea о idee precisS despre ceea ce este esenta capitalismului, fiecare concepand aceastS notiune in a§a fel incat sa-§i justifice propriul punct de vedere: ceea ce se

1 BENTHAM, Opere: Tratat despre sofismele poUtice, pp. 479-480.2 BOSSUET, Sermons: Premier sermon snr les demons, p. 6.

424 Teluiicile argumentativeconsiders, in mod traditional, a fi judecSti de valoare, determinS structuri conceptuale care permit S3 se precizeze sensul §i efectul a ceea ce numim judecSti de fapt. Cand revolutia §i reforma sunt caracterizate nu prin mijloacele folosite, ci prin amploarea schimbSrilor unui sistem, se poate repeta aceea§i discutie: ea se va referi la esenta sistemului modificat.

S3 ad3ug3m cS, in planul cunoajterii, notiunii de abuz ii corespunde cea de „deformare". Astfel, dup3 рЗгегеа lui Chester Bowles, indienii au о vedere deformat3 despre capitalism1. AceastS idee este Iegat3, de altfel, nu numai de cea de abuz, dar §i de cea de carenJS.

La fel ca §i abuzul, carenta nu poate fi invocatS decat dacS avem о notiune, vagS sau precisS, despre esenta in raport cu care se determinS ea. Criteriul care permite S3 dovedim aceastS carenJS este in totalitate subordonat conceptiei pe care ne-o formSm despre esentS. Am g3si, spre exemplu, о aplicatie curioasS a ideii de carentS in descrierile pe care psihanaliza le face femeii: caracterele acesteia sunt interpretate ca reactii la carenja de organe genitale externe, ceea ce implies faptul c3 bSrbatul este considerat reprezentantul esentei2.

Carenta, mai mult decat negarea de care poate fi apropiatS, este caracteristicS pentru argumentarea asupra valorilor, asupra a ceea ce trebuie fScut. Notiunea de carenta nu se poate reduce, precum negatia, la ni?te caractere formale, reversibile §i statice, cSci ea se define?te in raport cu о normS, fie cS este vorba despre normal, fie despre ideal. Ea corespunde la ceea ce J.-P. Sartre nume§te negatie interns, prin opozitie cu negarea externS.

Prin negajie interns, scrie el, injelegem о astfel de relatie intre douS fiinje incat cea care este negatS de cealaltS о calificS pe cealalta prin insS$i absenja sa, in inima esentei sale3.Atunci cand esenta este considerate ca neputand fi, in nici un

caz, modificata, carenta, perceputa ca о decepjie, poate sugera c3 acest gol va fi umplut; se va pretexta, pentru a pretinde c3 exista,

1 Chester BOWLES, Ambassador's Report, p. 106.2 Cf. Viola KLEIN, The feminine character. History of an Ideology, pp. 72, 83.

3 J.-P. SARTRE, L'etre et te neant, p. 72. (Ed. rom.: Editura Paralela 45, Pite§ti, 2004, p. 256; n.t.)


ceva de a§teptat:(...) el vede bine c3 nu este posibil ca natura noastra, singura pe care Dumnezeu a facut-o dup3 asem3narea sa, sa fie singura pe care el о las3 la voia intamplarii; astfel, convins prin rafiune c3 trebuie s3 existe ordine printre oameni §i v3zSnd prin experienja c3 ea nu este inc3 stabilita, conchide in mod necesar c3 omul are ceva de a$teptat'.Ceea ce este hi plus se define§te de asemenea in raport cu

esenta, fie in raport cu esenta determinate, fie in raport cu о esenta oarecare; ceea ce este in plus, in acest ultim sens, neputand fi explicat prin nici о structura, prin nici un ordin, nu va avea nici greutate, nici semnificatie:

Conjtiinta exista ca un copac, ca un m3nunchi de iarba. Dormiteaza, se plictise§te. (...) lata sensul existenjei:

con§tiinta faptului c3 e de prisos1.Tehnicile de a sugera c3 exista carenta sau c3 exista ceva in

plus vor fi foarte diverse. Una dintre ele va fi urarea: aceasta va putea devaloriza persoana c3reia ii este adresata, evocand о esenta c3reia nu i s-ar conforma. Cea mai sigur§ parare, spune Sterne, este urm§toarea:

(...) cel atacat de doritor sa sar3 pe data in picioare $i s3-i doreasca acestuia ceva in schimb cam de aceea$i croiala2.Uneori, simpla calificare, evocand esenta, poate da de inteles

cat de mult se indep3rteaza realitatea de ea: se va evidentia astfel о imperfecjiune care, f3r3 acest element de referinta, ar trece probabil neobservate. Antoniu il va prezenta pe Brutus drept prieten al lui Cezar, cu scopul de a arSta cat de mult s-a injelat in legatura cu ceea ce este esenta prieteniei3. Alteori, modurile de exprimare vor fi utilizate

1 J.-P. SARTRE, La naitsee, p. 213. (Ed. rom.: RAO, Buc., 2004, p. 218.).2 -1 STERNE, Viata 5/ opiniunile lui Tristram Shandy, cartea III, cap. I, p. 135. (Ed.- rom.: Polirom, Ia§i, 2004, p. 139.)3 SHAKESPEARE, Iuliu Cezar, actul III, sc. II. (Ed. rom.: Univers, Bucure?ti, 1986, p. 52.)

426 Tehnicile arginnenhUive

pentru a sugera carenta: un stil pasionat va putea da de inteles c3 scena descrisS este prea putin pasionala.

RegSsim aceste tehnici in alnzie ?i in ironie, prima referindu-se implicit, cea de-a doua explicit la esenta care serve§te drept criteriu de devalorizare.

Pentru a incheia acest paragraf printr-o гетагсЗ ce va intSri conceptia noastrS conform cSreia diversele legSturi de coexistent^ rezulta din generalizarea sau mai curSnd din transpunerea raportului act- persoana, vom observa c3 cele dou3 categorii de esenta §i de persoana pot servi la interpretarea acelora§i fenomene. De fiecare data cand sunt utilizate in special argumentele carentei, notiunea de esenta este cea aplicata, chiar §i persoanei. Dimpotriva, de fiecare data cand dorim ca un grup, о esenta s3 devina stabile, concrete, ne vom servi de personificare. Aceasta figura argumentativa permite stabilizarea contu- rurilor grupului, reafirmarea coeziunii lui. Ea poate fi aplicata §i unor trasaturi ale individului, ca in aceasta fraza a lui Demostene:Acum Filip a biruit nepSsarea §i lipsa voastra de prevedere, dar el

nu a biruit §i cetatea1.

Avem aici dou3 feluri de personificare, pe de о parte cea a nepas3rii §i a lipsei de prevedere, pe de alta parte, cea a cetafii. Prima este о tehnica de rupturS; ea are ca efect izolarea defectelor pe care le- au aratat cetatenii Atenei, facand din ele existente distincte, de а-i pune prin aceasta pe cetateni la adapost de efectul prea devalorizator al actelor lor §i de a permite ca ei s3 se considere, in ciuda acestor tare temporare, membrii cetatii nesupuse. Personificarea acesteia, pe de alta parte, ii consolideaza importanta in calitate de grup, mai stabil decit indivizii care nu sunt decat manifestarea ei §i in mod clar opusa accidentelor §i vicisitudinilor, pe care le cauzeaza evenimentele.

Personificarea va fi adesea subliniata prin folosirea altor figuri. Prin apostrofa ne vom adresa celui care este personificat §i care a devenit astfel capabil s3 fie luat drept auditor; prin prozopopee se va face din el un subiect perorant §i activ.

1 DEMOSTENE, Discursuri: Filipica a treia, § 5. (Ed. rom.: Editura pentru Literature!, Bucurejti, 1969; n.t.)


g 75. Legatura simbolicaConsider3m util s3 apropiem legatura simbolica de legaturile

de coexistenta. Intr-adev3r, simbolul, pentru noi, se distinge de semn, pentru c3 nu este pur conventional; dac3 are о semnificatie §i о valoare reprezentativa, aceasta semnificatie ji aceasta valoare provin din faptul c3 pare s3 existe, intre simbol §i ceea ce evoc3 el, un raport pe care, in absenta unui termen mai bun, il vom denumi raport de participare. Natura cvasi magica, in orice caz irationala, a acestui raport este cea care deosebe§te legatura simbolica de celelalte legaturi, atat de succesiune, cat §i de coexistenta. La fel ca §i acestea, legatura simbolica este privita ca facand parte din real, dar ea nu se refera la о structura definita de cel din urma. Prin faptul c3, foarte adesea, simbolul §i simbolizatul nu fac parte din ceea ce, de altfel, este considerat drept un acelasi strat al realitatii, drept un acela§i domeniu, relatia lor ar putea fi considerata analogica; dar s-ar distruge, prin chiar acest fapt, ceea ce este impresionant in legatura simbolica, deoarece pentru ca ea s3-§i joace rolul, trebuie ca simbolul §i simbolizatul s3 fie integrati intr-o realitate mitic3 sau speculativa, in care ei participa unui la celaialt1. In aceasta nou3 realitate, exista о legatura de coexistenta intre elementele relatiei simbolice, chiar §i atunci cand, de fapt, simbolul este separat de simbolizat printr-un interval temporal.

A§a stau lucrurile atunci cand anumite persoane §i anumite evenimente sunt tratate ca „figura" a altor persoane §i a altor evenimente. Intre Adam, sau Isaac, sau Iosif, §i Hristos, pentru care ei sunt considerati drept prefigura, nu exista legatura de succesiune in modul cauzal, ci un raport indefinibil de coexistenta, о participare care s-ar situa in concepfia divina despre real.

Legatura simbolica antreneaz3 transferuri intre simbol §i simbolizat. Atunci cand crucea, drapelul, persoana regala sunt considerate simboluri ale cre§tinismului, ale patriei, ale statului,

1 Dup3 Cassirer, in viziunea mitica, partea care se identifica cu intregul, simbolul ?i simbolizatul, nu pot fi deosebite. Cf. E. CASSIRER, The philosophy of symbolic forms, vol. II: Mythical thought.

428 Teluiicile argumentativeaceste realitati suscita о dragoste sau о ur3, о veneratie sau un dispret care ar fi de neinteles §i ridicole dac3 nu s-ar ataja caracterului lor reprezentativ о legatura de participare. Acesta este indispensabil pentru a suscita fervoarea patriotic^ sau religioasa1. Ceremoniile de comuniune impun, intr-adev3r, un suport material asupra cSruia s3 se poata concentra emotia, pe care ideea abstracta singura ar putea-o mai greu suscita §i intretine. Aceasta legatura intre suport §i lucrul pe care il reprezinta nu este furnizata de о legatura admisa de toti, adic3 obiectiva, ci de о legatura pe саге о recunosc numai membrii grupului: credinta in aceste structuri de participare este, ea insaji, un aspect al comuniunii dintre ei.

Constatarea acestor legaturi imateriale, a acestor armonii §i solidaritati invizibile, caracterizeaza о conceptie poetica sau religioasa, intr- un cuvant, romantica, a universului. Autorii romantici aveau, se ?tie, о anumita predilectie de a descrie evenimentele in a§a fel incat emojiile umane §i mediul fizic рЗгеаи c3 participa unui la celalalt. Chiar §i un autor atat de realist precum Balzac nu a sc3pat de aceasta viziune romantica a lucrurilor, dup3 cum о dovedejte acest portret al doamnei Vauquer, din Le pere Goriot:

Fata-i b3traioar3 §i buc3lat3, din mijlocul c3reia nasul ii iese ca un plisc de papagal, mainile mici §i grSsulii, trupul durduliu ca de (arcovnic, sanii rev3rsa(i, care tremura la fiecare pas - toate se potrivesc de minune cu aceasta sala, unde mizeria se prelinge ca igrasia pe pereji, unde s-a cuibarit specula §i al c3rei aer dospit §i plin de miasme e respirat de doamna Vauquer fara nici о scarba. Chipu-i rece ca intaia bruma de toamna, ochii impresurati de zbarcituri, cu expresia lor care trece de la surasul profesional al dansatoarei la posaca incruntare a camatarului, pe scurt, intreaga ei faptura te I3mure§te asupra pensiunii, dup3 cum pensiunea te lamurejte asupra persoanei sale. Temnita nu merge f3r3 temnicer; una f3r3 alta nu pot fi inchipuite2.

1 Harold D. LASSWELL, Language of politics, Introduction, p. 11.2 Citat de AUERBACH, Mimesis, p. 416. Cf. E. POE, Prabu$irea casei Usher; VILLIERS DE L'ISLE ADAM, L'intersigne. (Cf. BALZAC, Moj Goriot, traducere de


S3 notam c3 exista adesea pentru orator о mare libertate de alegere in ceea ce prive?te legaturile utilizate. Astfel, faptul ca totul pare a arata c3 in Divina Comedia sufletele de pe lumea aceasta sunt considerate imaginea a ceea ce vor fi ele pe lumea cealalta3 este о

Cezar Petrescu, Univers, Bucure§ti, 1985.)3 Cf. AUERBACH, Mimesis, pp. 183 la 196.


maniera de a concepe raportul dintre viaja prezenta §i viata viitoare, raport care este departe de a se impune. In cazul lui Balzac, pentru a interpreta raporturile dintre individ §i mediu, ar fi putut fi invocate legaturi precise: legaturi cauzale, legaturi act-esenta. Dar numai intr-un cadru prezentat, prin simpia descriere sau justificare, ca unitar, cand о legatura de participare este postulata intre persoane §i mediu, cel mai niic eveniment poate lua о valoare simbolica.

Actele simbolice vor juca un cu totul alt rol §i vor avea о cu totul alta semnificatie decat cele care nu sunt astfel: ele reactioneaza intr-un mod mai violent asupra fiintelor solidare cu ele, care sunt responsabile de ele. Tehnicile de ruptura sau de franare intre act §i persoana nu vor putea fi utilizate atunci cand actul este considerat simbolic, pentru ей aceste tehnici implica о anumita rationalitate.

Este necesar deci, in argumentare, s3 se §tie in ce m3sura un lucru, $i tot ceea ce il atinge, este inzestrat cu aceasta natura simbolica. Or, exista mijlocul, dat fiind caracterul nedeterminat §i nedefinit in mod obiectiv al legaturii simbolice, de a conferi oric3rui lucru, oric3rui act, oric3rui eveniment, о valoare simbolica §i de а-i modifica, prin aceasta, semnificatia §i importanta. Aspectul simbolic al unui act va fi admis cu atat mai и§ог, cu cat orice alta interpretare va fi mai putin plauzibila.

Unele indicii pot deveni simbolice pentru о situatie, pentru un mod de viata, pentru о clasa sociaia, precum faptul de a poseda о majina de о anumita тагсЗ, sau precum faptul de a purta un joben. Tot a§a, dac3 un individ, membru a] unui grup, a devenit simbolul acestuia din urma, comportamentul lui va fi considerat ca mai important, pentru c3 este mai reprezentativ decat cel al altor membri ai aceluia§i grup. Acest individ simbolic, care reprezinta grupul, va fi uneori ales s3 joace acest rol: cand pentru c3 este cel mai bun intr-un anumit domeniu, precum campionul de box, spre exemplu, cand pentru c3 este un individ de rand, pe care nimic nu-1 distinge, nici тЗсаг numele s3u, precum soldatul necunoscut.

Cel care este purtatorul de cuvant al grupului este, chiar prin aceasta, admis ca reprezentativ. A te considera, sau a fi considerat, drept simbol al grupului este un fapt care poate


exercita о influenta determinanta asupra conduitei. Orice recurgere, in argumentare, la notiunea de onoare se leagS de ideea c3 individul este simbolul unui grup. Onoarea variazS odata cu grupul §i presupune, de altfel, о anumita superioritate a acestuia. Dac3 vorbim despre onoarea persoanei, luSm persoana ca reprezentant simbolic al grupului oamenilor. Juramantul pe onoare nu se refera la valoarea individului, ci la relatia sa simbolica cu grupul.

Conduita unui individ poate dezonora grupul; dac3 ea il dezono- reaz3 §i pe individ, este pentru c3 ea antreneaza excluderea lui din grup ?i, in ultima instanta, chiar §i din randul oamenilor. Este considerat un ciumat, de a c3rui contaminare simbolica ne temem. Aceasta se va traduce din punct de vedere juridic prin moarte civila; in anumite cazuri presiunea moraia va impinge la suicid.

Recurgerea la simbol poate juca un rol exceptional atat in prezentarea premiselor, cat §i in ansamblul argumentarii. Tot ceea ce prive§te simbolul este presupus a se referi la simbolizat. §i, cu toate с a raportul dintre simbol §i simbolizat nu este strict reversibil1 - dar avem aici un caracter pe care 1-am observat in toate legaturile, cu exceptia catorva legaturi formale ale argumentarii cvasi logice -, simbolul se modifica prin folosirea lui ca simbol. Oricare ar fi geneza legaturii simbolice, admisa in general, intre leu §i curaj, fiecare nou uzaj al acestei legaturi, in argumentare, confera leului anumite caractere §i о anumita valoare legate de curaj.

Simbolul este in general mai concret, mai suplu decat simbolizatul, ceea ce va permite concentrarea in atitudinea privind simbolul - precum faptul de a saluta drapelul - a unei atitudini privind simbolizatul care ar cere, pentru a fi injeleasa, lungi dezvoltari. Tehnica Japului ispa§itor simplifica comportamentele, prin utilizarea raportului simbolic de participare intre individ §i grup.

Simbolul este nu numai mai suplu, dar el se poate impune cu о prezenja pe care nu ar avea-o simbolizatul: drapelul pe care-1 vedem, sau pe care-1 descriem, poate flutura, plesni in vint, se

1 Cf. Silvio CECCATO, Divagazioni di animal semioticum, Sigma, 4-5,1947.

432 Teluiicile argumentativepoate arbora. Simbolul, in ciuda legaturilor de participare, pastreazS о anumita individualitate care permite manipulate cele mai variate. „Nu mai exists Pirinei" nu evocS numai о idee politics, ci §i tensiunile, pericolele unei frontiere, totalitatea eforturilor necesare pentru a о anihila.

Orice simbol poate fi utilizat ca semn §i poate servi drept mijloc de comunicare, cu conditia ca el sS se integreze intr-un limbaj inteles de auditori. Dar legStura simbolicS nefiind nici donvenjionalS, nici bazatS pe о structurS a realului universal cunoscutS §i admisS, semnificatia unui simbolism poate fi rezervatS doar inijiatilor, pentru altii putand rSmane total incomprehensibilS; ceea ce era simbol i§i va pierde complet caracterul de simbol dacS aceastS initiere lipsejte.

Este posibil totu§i ca, dupS ce i§i vor fi pierdut aspectul lor simbolic, anumite realitSti sS continue a fi utilizate ca semne, ca mijloace de comunicare pur conventionale. Ele vor fi, ca sS ne exprimSm astfel, desacralizate §i vor juca atunci un rol complet diferit in viata spirituals. Simbolul devenit semn desemneazS intr-un mod mai adecvat obiectul semnificat decat о fScea anterior, este mai bine adaptat la nevoile comunicSrii, pentru cS a pierdut unele dintre aspectele care ii erau proprii, care ii confereau о realitate independents de cea a simboli- zatului; dar acest avantaj al simbolului devenit semn este compensat de faptul cS actiunea asupra semnului nu mai antreneazS actiunea asupra semnificatului.

S3 nu uitSm totu§i cS, asemenea oricSrei legSturi, Ieg3tura simbolicS se poate aplica discursului insufi. C3 are sau nu о origine simbolicS, semnul verbal poate fi considerat ca avand о legSturS magicS cu semnificatul: discursul actioneazS asupra a ceea ce enuntS. Pe de altS parte, actiunea asupra semnului va putea simboliza actiunea asupra semnificatului: precum cutare neglijentS in pronuntarea unui substantiv propriu, suprimarea unor terminatii, inlocuirea unor consoane cu altele, tot atatea acjiuni care pot interveni in mod indirect, voluntar sau nu, asupra conceptiei pe care auditorul §i-o face despre semnificat.

Precaritatea legSturii simbolice, adSugatS puterii sale evocatoare ?i fortei sale emotive, tine fSrS indoialS de faptul cS ea nu este deloc supusS justificSrii. Simbolurile exercitS о


actiune incontestabilS asupra celor care recunosc legStura simbolicS, dar nu au nici о actiune asupra celorlalti: ele sunt caracteristice unei culturi particulare, dar nu pot servi pentru auditoriul universal, ceea ce confirms aspectul lor irational.

434 Teluiicik argumentative

Totuji, dacS legaturile simbolice sunt extrem de variate, daca ele sunt precare §i particulare, existenta insa§i a simbolurilor §i important care le este acordata nu sunt a§a. Valoarea simbolica in abstracto poate constitui deci, contrar simbolurilor particulare, obiectul unei argumentari rationale, al unei argumentari care tinde c3tre universal. La fel se intampla §i cu ceea ce prive?te orice argumentare care cere s3 nu se neglijeze, s3 nu se subestimeze legaturile simbolice proprii anumitor medii, cand ne adres3m lor: ceea ce se cere, in acest caz, este pur §i simplu respectul unui fapt, care este rolul jucat de simbolurile determinate intr-o anumita societate.

Figurile de substitute, metonimia $i sinecdocn, au fost, in functie de autori, descrise §i definite in mod divers1.

Ceea ce ni se pare c3 merita atentie, in aceea§i masura ca raportul structural dintre termenii inlocuiti unui cu altul, este de a vedea dac3 exista intre ei о legatura reala §i care este aceea. Pe acest plan, intre figurile de substitute va арЗгеа о distinctie importanta.

E о legatura simbolica, se pare, in aceasta metonimie luata de la Flechier de catre Dumarsais:Acest om [Macabeul] (...) care il bucura pe Iacob cu virtuJile sale

§icu faptele lui de vitejie2.

„Iacob" pentru a desemna poporul evreu, „John Bull" pentru a desemna Anglia, „camajile negre" pentru а-i desemna pe fasci§ti sunt tot atatea simboluri. La fel „sceptrul" pentru autoritatea regala, „palaria" pentru cardinalat, „Marte" pentu razboi, §i poate chiar „sticla" pentu vin, ,,un persan" pentru un covor provenit din Persia §i ,,un filip" pentru о moneda cu efigia lui Filip.

In sinecdoci, precum „panza" pentru vapor, „muritori" pentu oameni, vom vedea, dimpotriva, c3 termenul substituit nu mai este unit cu cel pe care il inlocuie§te printr-o legatura simbolica,

1 Cf. in special BARON, De la Rhetorique, pp. 341 la 345; Cl.-L. ESTEVE, Etudes philosophiqiies sur Гexpression litteraire, pp. 223-225.

2 DUMARSAIS, Des Tropes, p. 53. Cf. FLECHIER, Oraison funebre de Turenne, p. 4.


ci c3 marcheaza un aspect caracteristic obiectului desemnat: cand pentu c3 este о parte din el, suficienta pentru a-1 recunoa§te (panza); cSnd pentru ca este genul acestuia, dar un gen care permite caracterizarea lui in modul cel mai pertinent (muritorii prin opozitie cu zeii).

Este de la sine inteles c3, dac3 suntem atenti mai ales la legatura dintre termeni, vom putea adesea ezita intre interpretarea ca metonimie sau ca sinecdoca. S3 notam numai c3, dac3 toate figurile sunt supuse unor convenience culturale (am fi ridicoli, pretinde Dumarsais, daca am spune сЗ о armata navala era compusa dintr-o suta de catarge)1, figurile bazate pe legatura simbolica sunt cele mai precare - cu exceptia cazului in care devin semne ?i i?i pierd caracterul de figura.

g 76. Argumentul dublei ierarhii aplicat legaturilor de succesiune §i de coexistent^

Ierarhiile, ca ?i valorile, fac parte din acordurile care servesc drept premise discursului; dar putem, de asemenea, argumenta in legatura cu ele, ne putem pune intrebarea daca о ierarhie este intemeiata, unde sa situ3m vreunul din termenii ei, putem ar3ta c3 cutare termen ar trebui s3 ocupe cutare loc mai degraba decat un altul.

Diverse argumente vor putea fi utilizate in acest scop. Totodata, cel mai adesea ne vom baza pe о corelare intre termenii ierarhiei discutate §i cei ai unei ierarhii admise: vom recurge la ceea ce noi numim argument al dublei ierarhii. Uneori, chiar ierarhiile sunt prezentate ca fiind legate in a§a fel, incat una dintre ele serve?te drept criteriu sau drept definitie celeilalte. Cand auzim afirmandu-se c3 cutare om este mai putemic decat celalalt, pentru c3 ridica greutati mai mari, nu ?tim intotdeauna dac3 aceasta ultima ierarhie serve?te drept fundament sau drept criteriu celei dintai.

Argumentul dublei ierarhii este adesea implicit. Intr-adev3r, in spatele oricarei ierarhii se vede profilandu-se о alta ierarhie; acest recurs este natural ?i se produce in mod spontan pentru c3 ne d3m seama c3 tocmai in acest fel va incerca interlocutorul, f3r3 indoiaia, sa-?i sustina afirmatia. Pan3 intr-atat, meat

1 DUMARSAIS, Des Tropes, p. 85.

436 Teluiicile argumentativemeditatia asupra ierarhiilor duce adesea la negarea faptului c3 ar putea exista ierarhii simple. Trebuie s3 ne ferim s3 credem totu§i ей ierarhia pe care interlocutorul ar utiliza-o ca justificare este in mod necesar cea la care ne gandim. Cand ne intrebam de ce cutare informatie apare sub un titlu mai mare decat о alta, s-ar putea spune ей ea este mai importanta, mai interesanta, mai surprinzatoare, dar se vede c3 ierarhia care ar trebui sa о intemeieze pe cea a titlurilor r3mane implicita §i vag3.

Dubla ierarhie exprima in mod normal о idee de proportionalitate, directa sau inversa, sau cel putin о Ieg3tur3 termen la termen. Totodata, in multe cazuri, legatura se reduce, cand este examinata de aproape, la ideea unei corelari statistice, in care termenii ierarhizati ai uneia dintre suite sunt legati de о medie a termenilor apartinand celeilalte. Este cazul, spre exemplu, cand apreciem talia a doi oameni dup3 lungimea probabila a membrelor lor.

Dar este de la sine inteles c3 numeroase ierarhii nu pot fi nici descrise, nici intemeiate cu ajutorul unor elemente omogene, cuantificabile sau m3surabile. Or, tocmai atunci cand ne afl3m in fata unor ierarhii calitative, neputand fi inlocuita cu m3surarea sau calculul, argumentarea joac3 cel mai mare rol, iar pentru a sustine aceste ierarhii, vom recurge la altele, adesea imprumutate din lumea fizica. Ne vom servi, spre exemplu, de notiuni de adancime, de inaitime, de marime, de consistent.

Ierarhia cantitativ3 care pare сЗ о subintinde pe cealalta este probabil reglata ea ins3§i de о ierarhie de valori; astfel, atunci cand Sfantul Anselm a tras concluzia c3 Iibertatea de a nu putea p3c3tui este mai mare decat Iibertatea de a putea sau a nu putea p3c3tui, ierarhia de intensitate deriva din aceea c3 noi atribuim о mai mare valoare primei libertati1. Unele maxime, precum „cine poate cel mai mult poate cel mai putin", care desf3§oar3 о argumentare cvasi logica - includerea p3rtii in intreg -, nu pot fi justificate sau aplicate decat prin recurgerea la ierarhii duble din care majoritatea sunt, in ciuda aparenfelor, calitative.

La drept vorbind, pufin conteaza, pentru uzajul lor, geneza multora dintre aceste ierarhii duble. Vom face totu§i, pentru a le justifica folosirea, un efort pentru a descoperi, intre cele dou3

1 Sf. ANSELM, De libera arbitrio, cap. I, Patrol, latine, t. CLVIII, col. 490 C-491 A.


ierarhii, un raport bazat pe real, prin recurgerea la nofiunea de simbol, in special. Sau ne


vom strSdui s3 vedem intre cele dou3 serii о legatura ?i mai stransa, cele dou3 neformand decSt о aceeafi realitate: astfel, pentru Cassirer, referinfele spatiale sunt о forma indispensabila constituirii obiectelor de gandire1; pentru multi dintre contemporani, precum Sartre, Merleau- Ponty, Minkowski, calitajile morale ?i calitatile fizice au una fi aceeafi r3d3cina de semnificatie2, iar c3nd Gabriel Marcel afirma c3 viata credinciosului este superioara celei a necredinciosului pentru c3 este mai plin3, el subliniaza explicit c3 aceasta expresie trebuie Iuat3 cu sensul de plenitudine „metafizica"3, excluzand astfel, din principiu, orice referire fie la un recipient mai mult sau mai putin plin, fie la о materie mai mult sau mai putin densa.

Toate legaturile intemeiate pe structura realului, fie c3 sunt de succesiune, fie de coexistent, vor putea servi la legarea a dou3 ierarhii, una de cealalta, fi la intemeierea argumentului dublei ierarhii.

Relatia de la cauz3 la efect este cea care va permite ierarhizarea variatiilor de volum ale unui corp In functie de variatia temperaturii. Invers, о ierarhie a scopurilor ne poate ajuta la stabilirea unei ierarhii a mijloacelor, conform remarcii lui Aristotel:

Din doi factori producStori, este mai bun acel al cSrui scop este mai

bun4.О fiinta rationale nu se poate conforma acestei duble ierarhii.

De aici, forta argumentului lui Leibniz, luat din Evanghelie:

1 E. CASSIRER, The philosophy of symbolic forms, vol. I, p. 199.2 J.-P. SARTRE, Fiinta $i neantul, pp. 695-696; M. MERLEAU-

PONTY, Pltenonienologie de la perception, p. 329; E. MINKOWSKI, Le laugage et le vecu, in vol. Semantica din Arcltivio di Filosofia, 1955, pp. 358, 362.

3 G. MARCEL, Le monde casse §i Position et approches concretes dn myslere ontologique, p. 259.

4 ARISTOTEL, Topica, cartea III, cap. 1,116 b. (Ed. rom.: IRI, Bucurefti, 1998, p. 365; n.t.)

Argimietttele bazate pe structura realului 439

(...) ingrijindu-se de pflsSrele, el [Dumnezeu] nu va neglija fSpturile

inzestrate cu ratiune, care ii sunt infinit mai dragi...1

Bossuet se serve§te de acelafi argument in predicile sale:Voi v-ati depart de atatea ori pe voi injivS pentru a servi

ambifiei $i bog3fiei, depa?iti-va cateodata pentru а-i servi lui Dumnezeu §i rapunii1.

El il utilizeazS in alta parte invocand о ierarhie a scopurilor bazata ea ins3§i nu pe valoarea lor proprie, ci pe ufurinta in a le atinge:

Dac3 el [demonul] se invarto$eaz3 cu atata fermitate impotriva lui Dumnezeu, de§i §tie c3 toate eforturile sale vor fi inutile, ce nu va intreprinde el impotriva noastra, а сЗгог siabiciune ne-a incercat-o atat de des2?

Acest argument este de acela§i ordin ca locul lui Aristotel:Iar dintre dou3 mijloace, [este preferabil] acel care se

afla mai aproape de scop-1.

Mai des decat pe legaturile de succesiune, dubla ierarhie se intemeiaza pe legaturile de coexistenta. A§a se face c3 ierarhia persoanelor antreneaza о ierarhizare a sentimentelor lor, a actiunilor lor, a tot ceea ce emana de la ele. Este ceea ce exprima acest loc al lui Aristotel:

Preferabile sunt insu$irile mai bune §i mai vrednice; ЬипЗоагЗ, preferabil este ceea ce are Zeul fa[3 de ceea ce are omul, ceea ce are sufletul fa[3 de ceea ce are corpul3.

Celebra replica a Antigonei nu constituie decat о aplicatie in acestsens:

Iar eu porunca ta/N-o socotesc atat de tare-ncat pe om S3-1 fac-a-nfrange chiar $i legile zeiejti4.

Atitudinea Antigonei este legitima, atitudinea opusa este

1 BOSSUET, Sermons, vol. II: Sur I'eficacite de la penitence, p. 567.

2 LEIBNIZ, Disertafie metafizica, XXXVII, p. 463. (Ed. rom.: Humanitas, Bucure$ti, 1996, XXXVII, p. 89; n.t.)

3 Ibid.4 SOFOCLE, Antigone, trad, de Lecomte de Lisle,

440 Teluiicile argumentativeridicola:

E amuzant s3 constatam c3 exista oameni in lume care, renun(3nd Ia legile lui Dumnezeu fi ale naturii, fi-au f3cut ei legi сЗгога li se supun cu exactitate, cum ar fi adepfii lui Mahomed, hofii, ereticii etc.1

Toata aceasta argumentare, pentru a fi eficienta, presupune evident un acord prealabil asupra ierarhiei persoanelor. Cand Iphicrates, care 1-a intrebat pe Aristofon dac3 ar preda vase pentru bani, dup3 r3spunsul negativ al acestuia exclam3:

Tu, Aristophon fiind, nu le-ai preda, in schimbeu, fiindca sunt Iphicrates, le-af fi predat?2,

acest argument nu are valoare decat pentru del care nu se indoiefte de superioritatea morala a lui Iphicrates.

Argumentarea prin dubla ierarhie primefte la Aristotel cateva aplicatii curioase, bazate pe raporturile care exista, in metafizica sa, intre о esenta fi incarn3rile sale. El nu va ezita s3 spun3 c3:

Dac3 A este, obligatoriu, mai bun decat B, cel mai bun dintre Iucru- rile confinute in A este mai bun decat cel mai bun dintre cele confinute in B: spre exemplu, daca omul este mai bun decat calul, cel mai bun om va fi, de asemenea, mai bun decat cel mai bun cal

fi invers:(...) dac3 omul cel mai bun este mai bun decat cel mai

bun cal, fi omul este mai bun, in chip absolut, decat calul3.

EI va rationa in acelafi fel despre in3ltimea barbafilor fi a femeilor4, admitand implicit c3 dispersia, in sens statistic, in

p. 249. (Ed. rom.: Editura Garamond international, Bucure§ti, 2002, p. 37; n.t.)1 PASCAL, Cugetari, p. 898 (393 ed. Brunschvicg). (Ed. rom.: Ed. Aion, Oradea, 1998, p. 308; n.t.)

2 ARISTOTEL, Retorica, cartea II, cap. 23, 1398 a. (Ed. rom.: Ed. IRI, Bucurefti, 2004, p. 271; n.t.)

3 ARISTOTEL, Topica, cartea III, cap. 2,117 b. (Ed. rom.: p. 369; n.t.)4 ARISTOTEL, Retorica, cartea I, cap. 7,1363 b,. (Ed. rom.: Editura IRI, Bucurefti, 2004,p.

Argimietttele bazate pe structura realului 441

diferitele grupuri r3mane intotdeauna aceeafi.

125; n.t.)

442 Tehnicile argiimen tative

De altfel, fi in biologia contemporanS relatia de coexistent, mai degraba decat relatia cauzala, subintinde raporturile dintre ierarhii ale diferitelor caractere la un acelafi individ - spre exemplu inaljime fi greutate - sau chiar intre ierarhii ale speciilor fi ierarhia unui caracter dat - spre exemplu, locul in linia evolutiva fi greutatea creierului.

Dublele ierarhii sunt adesea utilizate pentru a extrapola una dintre ierarhii:

DacS barbarilor le place s3 tr3iasc3 de pe о zi pe alta, obiectivele noastre trebuie s3 aiba in vedere eternitatea secolelor1.Este totufi greu de spus dac3 extrapolarea nu privefte strict

decat una dintre ierarhii. Durata de prev3zut este extrapolata pan3 la a acoperi eternitatea, dar omul nu este oare fi el impins, in acest caz, dincolo de conditia lui? Faptul c3 extrapolarea ar putea privi ambele ierarhii reiese foarte bine din exemplul urmStor:

Conftiinta este in general captivS in corp; ea este concentrata in centrele creierului, al inimii fi al buricului (mental, emotiv fi senzorial). Cand simtiti c3 ea sau ceva din ea se ridic3 fi se fixeazS deasupra capului, (...) acesta este mentalul din voi care ia aici contact cu ceva superior mentalului obifnuit2.Extrapolarea poate consta fi in a trece de la gradele pozitive

la gradele negative ale unei calitati sau ale unei situatii fi invers. Se pare c3 argumentul dublei ierarhii este cel care formeaz3 baza a ceea ce anticii numeau „argumentul contrariilor" fi din care iata dou3 exemple:

Faptul de a fi cumpStat est bun; c3ci faptul de a fi necumpStat este dSunator. (...) Dac3 rfzboiul este responsabil de nenorocirile prezente, acestea trebuie indreptate cu ajutorul p3cii3.

1 CICERO, De Ora tore, cartea II, § 169.2 Shri AUROBINDO, Gltidul yoga, p. 90.3 ARISTOTEL, Relorica, cartea II, cap. 23,1397 a; cf. QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. II,cartea V, cap. X, § 73. (Ed. rom.: IRI, Buc., 2004, p. 267. Traducere de Maria-


Aceste argumente, а сЗгог analiza in funcfie de subiecte fi predicate pare artificial fi suspecta, se justifica dac3 se admite о dubla ierarhie care s3 se extinda asupra gradelor negative ca §i pozitive ale unei calitaji sau ale unei situaJii, mentiunea de termeni opu§i nefiind decat о facilitate lingvistica, menita s3 indice, cu aproximatie, pozijia respective a termenilor.

Argumentul dublei ierarhii permite sprijinirea unei ierarhii contestate pe о ierarhie admisa; el aduce prin aceasta cele mai mari servicii cand este vorba de a justifica reguli de conduita. Ceea ce este preferabil trebuind s3 fie preferat, determinarea acestuia ne dicteaz3 comportamentul. Dac3 unele legi sunt preferabile altora, lor trebuie s3 ne supunem §i nu altora; dac3 unele virtuti sunt in mod obiectiv superioare, trebuie s3 ne straduim s3 le dobandim in timpul vietii. Prin intermediul unor duble ierarhii ajung considerable metafizice s3-i furnizeze eticii un fundament, ca in acest exemplu caracteristic pentru Plotin:

A§adar, fiindca cel pe care il c3ut3m este unu, iar noi examinam principiul tuturor, binele §i cel prim, nu trebuie s3 ne indepartam de cele din jurul celor prime, cSzand pan3 la ultimele dintre toate, ci, indreptandu- ne spre cele prime, s3 ne indepartam de cele sensibile, care sunt ultimele (•••)’•Unei ierarhii ontologice ii va corespunde о ierarhie etic3 a

condu- i tel or.Printr-o contra-lovitur3 destul de u§or de inteles, dac3 nu

e§ti dispus s3 admiti reguli de conduita care rezulta din admiterea unei duble ierarhii, aceasta va fi ea ins3§i ruinata. Este sensul remarcii lui Ificrate care le spune celor care doreau s3-I constranga la liturghii pe fiul s3u, prea tan3r, dar inalt pentru varsta lui:

DacS ii considera pe cei inalti dintre copii adultii, atunci vor declara prin vot c3 cei scunzi dintre adulfi sunt copii1.Se vede, prin acest exemplu, c3 argumentarea prin dubla

ierarhie este uneori utilizata pentru a conduce la ridicol; se arata c3 enunturile adversarului implica о dubla ierarhie inadmisibila.

Respingerea unei duble ierarhii se face, fie contestand una

Cristina Andriej; n.t.)1 ARISTOREL, Retorica, II, cap. 23,1399 a. (Ed. rom.: p. 277; «./.)

444 Teluiicile argumentativedintre ierarhii, fie contestand legStura stability intre ele - ceea ce presupune о schimbare in conceptia despre real care a fost propusa -, fie arStand c3 о alta dubla ierarhie vine sS combats efectele celei dintai. Dimpotriva, acceptarea unei duble ierarhii confirms in general structura realului care a fost invocatS pentru a uni cele douS serii.

In aceastS privinta, listele de prezenta §i de absenta, care ar putea fi considerate drept un caz particular de duble ierarhii limitate la gradul 0 §i 1, pot fi considerate, dintr-un alt punct de vedere, drept un caz foarte general, care se refera la legaturi а сЗгог structurS nu este precizatS §i pe care observatia trebuie sS ne permits sS о elaborSm.

Argumentarea prin dublS ierarhie stS, ni se pare, la baza unor tehnici de atttplificare bine cunoscute. Ca dovadS, acest exemplu dat de Quintilian:

Putem aprecia statura eroilor celebri dupS armura lor. Exemple ne sunt scutul lui Ajax fi lancea Pelias a lui Ahile1.О altS tehnica, bazata pe corelafia dintre о ierarhie de acte §i

cea a calific3rilor lor, consta in a opera о deplasare a celei de-a doua duble ierarhii in intregime; astfel credem c3 pot fi interpretate cel mai bine, in intreaga lor generalitate, unele mijloace descrise de antici:

DupS ce am prezentat fapte deosebit de crude sub forma cea mai odioasS, le atenuSm intenjionat, pentru ca urmatoarele s3 рагЗ mai grave. Astfel a procedat Cicero, zicand cuvintele cunoscute: „Dar acestea sunt grefeli ufoare cand e vorba de acuzatul nostru"2.Dac3 deplasarea calificSrilor se efectueaza in sensul

ingro§3rii, este normal s3 nu se mai reu§easc3 s3 se g3seasc3 cuvinte pentru a desemna crimele cele mai atroce:

Este о josnicie s3 fie aruncat in inchisoare un cet3(ean roman, о crimS sa fie batut cu vergile, aproape un paricid s3

1 QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. Ill, cartea VIII, cap. IV, § 24. (Ed. rom.: Minerva, Bucurefti, 1974, p. 343; n.t.)

2 Ibid., cartea VIII, cap. IV, § 19 (ed. rom., p. 34; n.t.).


fie executat; cum voi putea numi actiunea de a-I crucifica1?Una din cele doua ierarhii pare deci incapabila s3-i urmeze

celei- lalfe. Putem pretinde c3 aceasta carenja este definitive fi ca putem desemna ca inexprimabil, incomparabil termenii care dep3fesc un anumit grad al ierarhiei date fi prezinta, ca s3 ne exprimam astfel, valori de un alt ordin.

Aproape toate argumentele dublei ierarhii pot fi tratate ca argumente a fortiori; scopul nu este atunci de a gasi locul exact al unui element intr-o ierarhie cu ajutorul unei alte ierarhii, ci de a determine о limita a quo. Astfel, in argumentul lui Leibniz citat mai sus, se afirma c3 responsabilitatile pe care Dumnezeu le da oamenilor vor fi cel putin tot atat de adecvate precum cele date pasarilor. Dac3 zeii nu sunt omniscienti, cu atat mai putin oamenii2; sacrificiile pe care fi le impune о ruda indep3rtata ar trebui sa fie a fortiori asumate de о ruda mai apropiata3.

Vom p3stra totufi numele de argument a fortiori, in sens strict, pentru unele argumente in care limita este intarita de о alta dubla ierarhie din care face fi ea parte. Ca in acest text de Isocrate:

Nu este rufinos oare c3 alt3dat3 era de-ajuns doar unui dintre noi pentru a salva orafele altora, in timp ce ast3zi intregul nostru popor este incapabil fi nici тЗсаг nu incearca s3 salveze propria noastra patrie1?Astazi argumentele a fortiori sunt adesea enuntate mai

discret:Eu cred сЗ о mare putere trebuie s3 fie marinimoasa. §i

cum, intr-o oarecare m3sur3, acest guvern este vinovat, ar trebui s3 arate mai multa marinimie1.Cea de-a treia ierarhie care intrS in joc, fi pe care о vom

numi confirmation, nu derivS termen cu termen din prima, cum ar putea fi cazul in inlSntuiri de ierarhii precum: Zei, oameni -

1 Ibid., cartea VIII, cap. IV, § 4.2 ARISTOTEL, Retorica, II, cap. 23, IV, 1397 b. (Ed. rom.: Ed. IR1, Bucurefti, 2004,p. 269; u. t.)

3 Cf. M. PROUST, In cautarea timpului pierdut: Cuenuantes, p. 234.-1 ISOCRATE, Discursuri: Archidanws, § 54.

446 Teluiicile argumentativelegi divine, legi omenefti -, supunere la legi divine, supunere la legi omenefti. Ea nu-i este deci cu totul paralelS, dar se bucurS de о independents relativS. DacS este vorba de a stabili о conduits, о vom lega de elemente diverse, precum cauzS, efecte, conditii, care sS permits constituirea mai multor ierarhii duble care acfioneazS in acelafi sens. In exemplul lui Isocrate, cea mai mare importantS a scopului urmSrit fi superioritatea mijloacelor de care dispuneau ei vor tinde sS sporeascS rufinea care rezultS din confruntarea dintre cele douS situatii.

Unele antiteze, in special figura denumitS contrara in Retorica pentru Herennius, care „fiind date douS lucruri opuse, il folosefte pe unui la a-1 demonstra pe celSlalt pe scurt fi cu ufurintS"1, nu sunt nimic altceva decat argumentul a fortiori. IatS unui dintre exemplele citate:Cel pe care 1-ai cunoscut ca prieten perfid, cum crezi cS va putea

fidufman loial?Ceea ce incitS, se pare, la a vedea aici о figurS este balansul

frazei; dar este vorba despre figurS argumentativS in mod esential.

Aplicate discursului insufi, argumentele dublei ierarhii vor putea servi la a-1 situa, fie prin IegSturi de succesiune, fie prin legSturi de coexistentS; ele se vor referi la scopurile lui, la mijloacele pe care le utilizeazS, la oratorul de la care provine, la auditoriul cSruia i se adreseazS, elemente care, toate, pot face parte din nifte ierarhii. Una dintre cele principale ar fi clasificarea auditoriilor dupS extensiunea lor. Nu este imposibil ca о astfel de ierarhie sS se prezinte in mod spontan in mintea auditorilor, ca ea sS le influenteze judecata asupra discursului fi sS-i modifice efectele.

§ 77. Argumente privitoare la diferentele de grad §i de ordinAnalizand argumentul dublei ierarhii, am insistat asupra

faptului c3 ierarhiile care ii servesc drept fundament pot fi cantitative sau calitative; se intampla chiar ca una dintre ele s3 fie calitativa dar ca cealalta s3 fie cantitativ3, ca in corelajiile stabilite in fizica intre culorile §i lungimile de unda, spre



exemplu.Ierarhiile cantitative nu prezinta intre termenii lor decat

diferenfe numerice, diferente de grad sau de intensitate, fara s3 existe intre un termen fi urmatorul о intrerupere datorata faptului c3 se trece la un alt ordin.

Importanta acestei distinctii intre grad fi ordin este bine marcata de acest cuvant al lui Ninon de Lenclos catre cel care ii povestea c3 Sfantul Denis, decapitat, ar fi parcurs trei kilometri purtandu-fi capul in maini: „Doar primul pas conteaz3". Raspunsul este amuzant pentru c3 subliniaz3 valoarea exceptional a unei diferente de ordin in raport cu о diferenta de grad.

lntroducerea unor consideratii referitoare la ordin, fie c3 rezulta din opozitia dintre о diferenta de grad fi о diferenta de natura, fie din una intre о diferenta de modalitate fi о diferen(3 de principiu, are efectul de a minimaliza diferentele de grad, de a egaliza mai mult sau mai putin termenii care nu difera intre ei decat prin intensitate fi de a accentua ceea ce ii separ3 de termenii de un alt ordin. Dimpotriva, transformarea unor diferente de ordin in diferente de grad produce efectul invers; ea apropie unii de altii termeni care рЗгеаи separati de о frontiera de netrecut fi pune in valoare distantele dintre grade, lata un text in care Cicero reia unele idei stoice:

Nu trebuie s3 judecSm acfiunile rele dup3 rezultatul lor, ci dup3 viciul pe care-1 presupun.

Substanfa grefelii poate fi mai mult sau mai pufin considerabilfl, dar grefeala in ea insSfi (...) nu inseamna nici cel mai mult nici cel mai putin. Ca un navigator pierde un vapor inc3rcat cu aur sau о ЬагсЗ inc3rcata cu paie, va fi о oarecare diferenja in ceea ce privefte valoarea pierduta, dar nici una in privinfa incompetentei navigatorului (...) este vorba despre a face r3u dep3find limitele: odata limita depdfita, grefeala este facuta;oricat de departe ati merge dincolo de barierS, nu veti adSuga nimic gre§elii de a fi trecut dincolo de ea1.Refuzul de a ierarhiza gre§elile dup3 consecintele lor,

decizia de a nu tine cont decat de viciile subiectului tind s3 stabileasca intre actiuni о ierarhie axiologica caracterizata printr-o

1 CICERO, Paradoxa stoicorum, III, § 20.

448 Teluiicile argumentativeintrerupere brusca intre ceea ce este permis §i ceea ce este interzis. Cea mai mare sau cea mai mica gravitate a gre§elii este о apreciere f3r3 importanta: toate apartin unui aceluia§i ordin; ceea ce conteaza inainte de toate este calitatea naturii umane revelata prin actul in discutie.

Pasajul urmator din Filipica a treia il aminte§te pe cel al lui Cicero:

Filip a pus stSpanire pe Serrion §i Doriskos si a gonit din fortul Serrion §i din Muntele Sfant garnizoanele pe care generalul vostru le a$ezase acolo. §i totu$i ce l-a indemnat s3 se dedea la asemenea fapte? El jurase doar s3 respecte pacea. Nimeni s3 nu-mi spunS: „Ce important au aceste neinsemnate cuceriri?" sau „Ce ingrijorari pot provoca ele cetatii noastre?" Dac3 acestea sunt lucruri f3r3 important si nu vor pricinui nici о ingrijorare, aceasta este о alta problema. Dar daca cineva va incalca un act pios $i drept cum este jurSmantuI, fie intr-o masura mai mica, fie intr-o masura mai mare, acest lucru are aceeaji valoare1.Se vede c3 aceasta tehnica de egalizare este adesea utilizata

cand exista temerea c3 un anumit lucru, la gradele sale inferioare, pare putin demn de atentie: pentru a preveni un astfel de fapt, aceste grade inferioare sunt destinate sa participe la valoarea asociata in mod normal cu gradele cele mai inalte. Ducand astfel problema pe terenul principiilor, ea nu mai este apreciata numai din punct de vedere utilitar. Afirmarea unei distincjii fundamentale se opune strictei aplicari a argumentului pragmatic.

Probabil c3 trebuie v3zuta о folosire a acestei tehnici de egalizare in unele procedee de арЗгаге: vom recunoa§te, vom dezvalui о parte minima a faptelor, scontand pe faptul сЗ о diferenja de grad va fi considerata, in cazul de faja, drept mai pujin grav3 decat о diferenja de natura §i ca vom fi in largul nostru in fa[a repro§ului de a-fi mintit, de a fi trecut ceva sub tacere.

Transformand о diferenta de natura in diferenta de grad, grup3m ceea ce putea рЗгеа a fine de ordine nem3surabile. lata

1 DEMOSTENE, Discursuri: Filipica a treia, §§ 15, 16. (Ed. rom.: Ed. pentru Literatura, Bucuresti, 1969, pp. 126-127; n.t.)


un pasaj semnificativ din Bergson:Diferenta este profunda [intre ?tiinta antica ?i $tiinta

moderna). Intr-o anumita privinja, ea este chiar radicaia. Dar, din punctul de vedere din care privim noi, este о diferenta de grad, mai curand decat de natura. Spiritul uman a trecut de la primul gen de cunoastere la al doilea, prin perfectionare treptata, cSutand doar о precizie mai mare. Intre cele doua §tiinte este acelafi raport ca intre consemnarea fazelor printr-o clipire din ochi ?i inregistrarea lor mult mai completa prin fotografierea instantanee1.Pomponazzi respinge orice distinctie de ordin Intre spiritual

§i material §i, prin aceasta, unui din fundamentele nemuririi sufletului pretinzand c3 natura procedeaza in mod gradual, ca deja formele inferioare, chiar vegetale, au un suflet mai mult sau mai putin elaborat:

Exista animale intermediare, intre plante §i animale, ca buretii marini, fixe ca plantele dar sensibile precum animalele. Exista maimufa, despre care nu se §tie daca este animal sau om; exista sufletul intelectiv, interme- diar intre temporal §i ve$nic2.Acela§i efect se obtine cu ajutorul unei ipoteze evolutioniste,

care nu poate trata specia uman3 ca apartinand unui alt ordin decat restul regnului animal.

Atunci cand ne afl3m in prezenta a dou3 domenii de ordin diferit, stabilirea gradului in interiorul unuia dintre ele are adesea drept scop atenuarea intreruperii. Se preg3te§te astfel reducerea unei diferente de ordin la о diferenta de grad. Ierarhizarea in interiorul unuia dintre domenii se efectueaz3, intr-adev3r, in a§a fel incat gradul s3u extrem formeaza о tranzitie intre cele dou3 domenii: astfel, ceea ce este cert §i ceea ce este incert se intalnesc mai u§or incepand cu momentul in care exista grade in interiorul incertului; la fel, apropierea intre judec3tile de valoare §i judecatile de realitate se preg3te§te stabilind о gradare in interiorul judecatilor de valoare3. Aceasta tehnica poate fi, de altfel, utilizata cand in beneficiul unuia, cand in beneficiul

1 BERGSON, Evolutia creatoare, p. 359. (Ed. rom.: lnstitutul European, la§i, 1998, p. 300; n.t.)

2 Cf. E. GARIN, L'umanesiino italiano, pp. 175-177.

450 Teluiicile argumentativeceluilalt dintre cele dou3 ordine:

$tiintele naturii au avansat mult catre ^tiinjele spiritului. Ca urmare a acestui fapt, diferentele sunt probabil mai mult de treapta decat de principiu1.Dup3 cum pretindem ca ne aflam in prezenja unei diferente

de ordin sau a unei diferente de grad, vom da sau nu atentie faptului care ar fi putut provoca, explica, garanta saltul de la un ordin la altul, sau cel putin care ar fi putut sta marturie pentru acest lucru. Deci argumentele referitoare la diferentele de ordin pregatesc sau presupun adesea consideratii asupra fenomenului care marcheaza intreruperea: transformarea, emergenta vor explica saltul de la un ordin la altul in lantul evolutiv; convertirea religioasa il va face pe individ s3 treaca de la un ordin al naturii la cel al divinitatii. In general, acest eveniment- cheie este obscur, imprevizibil, irajional; reducerea diferentelor de natura la diferente de grad tinde s3 se dispenseze de astfel de elemente, s3 cantoneze spiritul in ceea ce este cunoscut, familiar, rational.

Printre in§iruiri, cea a timpului care se deruleaza joaca un rol foarte important. Fenomenele сЗгога aceasta in§iruire le serve§te drept ghid iau un aspect continuu, omogen §i adesea §i cuantificabil: durata, cre§tere, imbatranire, uitare, perfecjionare se pot cuantifica in functie de timpul scurs. Dar adesea fenomenele succesive sunt fragmentate in a§a fel incat s3 devina eterogene. Am facut deja aluzie la faptul c3 unele perioade istorice sunt considerate drept esente, pentru care fenomenele particulare nu ar fi decat manifestarea2. Aceste esenje joaca, din punctul de vedere de care ne ocup3m aici, rolul de naturi, de principii. tnseamna s3 spunem c3, de fiecare data cand vom utiliza astfel de esenje, vom fi inclinaji s3 accentu3m rolul evenimentelor sursa sau martor al discontinuitajii: revolufie, r3zboaie, act arbitrar, ganditor de marc3, pe scurt orice fenomen capabil s3 justifice sciziunea dintre doua faze ale istoriei. lnvers, de fiecare data c3nd se va renunfa la unele esente, rolul acestor evenimente se va reduce.

3 Spre exemplu, F. L. POLAK, Kennen en Keuren in de Sociale Weienschappen, pp. 95,180.

1/Ы„ p. 171.2 Cf. § 74: Actul $i esen(a.


Pentru a minimaliza ideea pe care ne-o facem despre un fenomen legat de о sciziune, vom fi obligaji, nu numai s3 inlocuinj diferenta de ordin printr-o diferenta de grad, dar §i s3 introducem noi diferente de ordin pe care le vom considera mai importante. Luptand impotriva fricii de moarte, Montaigne ne prezinta intreaga noastr3 viata ca pe о succesiune de „salturi" care ne duce dincolo §i ale c3rei ultime momente nici тЗсаг nu sunt cele mai grele:

(...) nu simtim nici о tresarire cand tinerejea moare in noi, care este in esenta §i pe drept cuvant о moarte mai dura decat este moartea toata a unei vieti lancede §i decat este moartea la batranete. Cu atat mai mult cu cat saltul de la a trai r3u la a nu trai nu este atat de greu, precum cel de la un trai dulce $i infloritor la un trai penibil §i dureros1.Impartind viata in mai multe epoci, саге mor una dup3 alta,

el suprapune pe imaginea mortii, graduala §i insensibila, о imp3rtire in ordine, diferita de opozitia „viata-moarte", §i diminueaz3 astfel sciziunea pe care aceasta din urm3 pare a о introduce. Dimpotriva, cei care insista pe importanta mortii, §i care ar vrea sa fac3 din ea centrul preocup3rilor noastre, nu vor putea decat s3 inlature orice alte distinctii §i ierarhii ca nefiind decat vanitate:

Astfel omul, va spune Bossuet, mic in sine §i ru§inat de micimea sa, se straduieste sa creasca ?i s3-§i inmuljeasca titlurile, posesiunile §i vanitatile: de atatea ori conte, de atatea ori senior, posesor al atator bogatii, stapan al atator persoane, ministru al atator consilii, §i tot a?a: totu§i, poate s3 se mareasca cat ii va placed, nu este nevoie pentru a-1 rapune decdt de о singura moarte. (...) el nu indr3zne§te niciodata sa se masoare dupa sicriul s3u, singurul care il masoara totu§i just2.Din cele de mai sus pare a rezulta c3 exista о opozitie clard

intre serii cantitative §i ierarhii intre termeni care tin de dou3 ordine diferite. Dar, de fapt, este posibil ca, la un moment dat, о diferenta pur

1 MONTAIGNE, Bibl. de la Pleiade, Essais, cartea I, cap. XX, p. 104.2 BOSSUET, Predici: Despre otioare, p. 173.

452 Tehnicile argiiiiientatii>e

cantitativa s3 antreneze trecerea la fenomene de un alt ordin. A§a se face c3, pentru a relua un exemplu pe care 1-am citat in alta parte1, cu ocazia discutiei, in anii de dupa r3zboi, despre planul american de ajutor pentru Europa (planul Marshall), promotorii au pretins сЗ о reducere a creditelor cu 25% ar transforma ceea ce era conceput drept un program de reconstructie intr-un program de asistenta: о schimbare cantitativa ar antrena о schimbare a naturii inse§i a planului. Este de la sine inteles c3 aceasta afirmatie tindea sa obtina un minimum de credite, sub care obiectivele vizate nu ar mai fi fost atinse.

СЗ о schimbare cantitativa poate antrena о schimbare de natura, rationamentele, pe care grecii le numeau sorite, au scos-o de mult timp in evidenja2. Pornind dintr-un anumit moment, bobul adunat langa bob formeaza о gr3mada, firele de p3r, smulse unui dup3 altul, transforma un barbat cu p3r intr-unul chel. Dar in ce moment trebuie fixata limita, este ea greu de stabilit §i indispensabila? Nu exista criteriu obiectiv in aceasta privinja, este nevoie de о decizie; cand aceasta va fi luata, sciziunea va c3p3ta о importanta pe care doar determinarea cantitativa nu ar putea-o justifica.

Existenta unor concepte va facilita sciziunea. Astfel aspectele negative §i pozitive ale unei ierarhii, atunci cand sunt indicate de un termen §i de negatia sa - precum cumpatare-necump3tare, toleranta-intoleranta - , vor fi adesea interpretate ca о diferenja de ordin3. Orice elaborare conceptual autentica modifica intr-un fel sau altul ierarhiile admise, reducand о distincjie de ordin la о diferenta de grad sau, invers, inlocuind о ierarhie printr-o alta, considerata mai importanta. Aceste moduri diverse de a structura §i de a restructure realul exercita efecte indiscutabile asupra evalu3rilor §i a manierei de a le fonda.

1 Cf. Ch. PERELMAN ?i L. Olbrechts-Tyteca, Rhetorique et philosophic, p. 35 (Logique et rh6torique).

2 Cf. § 66: Argumentul direcfiei.3 Cf. mai sus, in § 76, argumentul contrariilor.

CAPITOLUL III

Legaturile care intemeiazS structura realului

a) iNTEMEIEREA PRIN CAZUL PARTICULAR

§ 78. Argumentarea prin exemplu

In paragrafele care urmeazS, vom analiza legaturile care inte- meiazS realul prin recurgerea la cazul particular. Acesta poate juca roluri foarte diferite: ca exemplu, el va permite о generalizare; ca ilustrare, el va consolida о regularitate deja stabilitS; ca model, el va incita la imitare. Vom examina succesiv aceste trei tipuri de argumente.

Argumentarea prin exemplu implies - intrucat se recurge la ea - un oarecare dezacord in privinta regulii particulare pe care exemplul este chemat sS о intemeieze, dar aceasta argumentare presupune un acord prealabil asupra posibilitStii inse§i a unei generalizSri pornind de la cazuri particulare, sau cel putin asupra efectelor inertiei1. Acest ultirn acord va putea fi pus la indoiala la un moment dat, dar nu cu ajutorul unei argumentari prin exemplu vom milita, la acest nivel al discutiei. De aceea problema filosoficS a inductiei nu prive§te deloc tema noastrS actuals.

Cand este introdus in discurs un fenomen ca exemplu, adica in calitate de amorsS a unei generaliz3ri? In favoarea cSrei reguli exemplul citat constituie un argument? lata cele douS intrebSri care se pun in mod normal.

Nu este obligatoriu ca orice descriere a unui fenomen sS serveascS drept exemplu. Pentru unii teoreticieni ai istoriei, ar avea caracteristica de a se lega de ceea ce, in evenimentele studiate, este unic, ca urmare a locului particular pe care il ocupS intr-o serie care, luatS in ansamblul

1 Cf. § 27: Acorduri proprii fiecSrei discutii.


ei( formeaz3 un proces continuu, caracterizat prin chiar aceste evenimente.

In §tiinte, cazurile particulare sunt tratate fie ca exemple care trebuie s3 duca la formularea unei legi sau la determinarea unei structuri, fie ca e§antioane, adic3 ilustrare a unei legi sau a unei structuri recunoscute. in drept, a invoca precedentul inseamna a-1 trata ca pe un exemplu care intemeiaz3 о regula, nou3 cel putin sub unele dintre aspectele sale1. De altfel, о dispozifie juridica este adesea privita ca un exemplu de principii generale, u§or de recunoscut pornind de la aceasta dispozihe.

in multe circumstante, oratorul i§i manifesta cu claritate intentia de a prezenta faptele ca exemple; dar nu se intampla intotdeauna astfel. Unele reviste americane se complac in a prezenta cariera cutarui mare industrial, a cutarui om politic sau a unei stele de cinema, f3r3 a extrage de aici in mod explicit inv3taminte. Aceste fapte sunt pur §i simplu о contribute la istorie sau la anecdota, servesc drept exemplu pentru о generalizare spontana, sunt ele ilustr3ri ale catorva retete bine cunoscute pentru a reu§i din punct de vedere social, se dore§te propunerea eroilor acestor povestiri drept modele de prestigiu pentru a contribui astfel la educarea publicului? Nimic nu permite s-o spunem cu certitudine; probabil c3 povestirea trebuie s3 indeplineasc3, §i indepline§te efectiv, pentru diferite categorii de cititori, toate aceste roluri simultan.

Totu§i, cand unele fenomene particulare sunt evocate ca urmare a altora, mai ales dac3 ofer3 о oarecare similitudine, vom fi inclinati s3 vedem aici exemple, in timp ce descrierea unui fenomen izolat ar fi fost luata mai degraba ca о simpia informajie. Un procuror, ca personaj de teatru, poate trece drept о persoana particular, nereprezentativ3; dac3, in aceea§i pies3, doi procurori sunt adu§i in scen3, comportamentul lor va арЗгеа ca exemplificator pentru cel al unei intregi profesii2. Singura miza a unui eveniment la plural este semnificativ3 in aceasta privinja:

Datoritfl lui [la plural], spune Caillois intr-un interesant comentariu,

se efectueazS promovarea poetics, generalizarea care, dand evenimentului

inimaginabil о valoare de arhetip, ii permite sa-?i facS loc in

1 Cf. § 52: Regula de justice.2 Cf. M. AYME, La tile des autres.

Legaturile <;are intemeiaza structura realului 455

analele umanit5[ii, Autorul nu ac(ioneaz3 altfel atunci cand vorbe$te despre Colosseum-uri, despre Castilii sau despre Floride, cand serie c3 „pamantul povestea despre regii s3i Ren6" (Vents, IV, 5) sau cand multiplica, fara a-i spune pe nume, infinit de unica insula a Paftelui (Vcnfs, IV, 2)1.Pentru a ne asigura ca ne aflam in prezenta unei argumentari

prin exemplu, nu exista nimic mai potrivit ca expunerile in care ea se prezinta ca atare. Cazul extrem ar fi fraza cu cinci membri a logicienilor indieni antici:

Muntelc aidePentru ca scoate fumTot ceea ce scoate fum arde, ca fi vatra;La fel fi acesta,Deci asta e2.

Cand, dimpotriva, nu trage el insu§i о concluzie despre faptele pe care le afirma, nu suntem niciodata siguri c3 oratorul dore§te ca enunturile sale s3 fie considerate exemple. Schopenhauer mentioneaz3 о stratagema care consta in a extrage din ceea ce spune oratorul unele concluzii contrare gandirii sale3: a trata drept exemplu ceea ce oratorul nu percepe astfel poate fi un mod de a-1 pune intr-o situatie tare dificila.

Folosirea argumentarii prin exemplu, de§i anuntata deschis, tinde adesea s3 ne fac3 s3 trecem de la acesta la о concluzie tot atat de particular3, f3r3 ca nici о regula s3 fie enuntat3: este ceea ce se nume§te argumentarea de la particular la particular:

Dac3 cineva ar spune c3 este nevoie de pregatiri impotriva regelui §i a nu-i permite sa aserveasca Egiptul; c3ci odinioara §i Darius nu a trecut inainte de a fi ocupat Egiptul, in schimb, dup3 ce l-a cucerit, a trecut, apoi, la randul s3u, Xerxes, nu a intreprins un atac inainte de a fi pus rnana pe Egipt, insa, dup3 ce s-a instapanit asupra lui, a traversal, incat ?i regele respectiv va trece dacS il va fi

1 R. CAILLOIS, Poetique de Saint-Jolm Perse, p. 152.2 ANNAMBHATTA, Le compendium des topiques, pp. 128 §i urm.3 SCHOPENHAUER, ed. Brockhaus, vol. 6,

Parcrga.fi Paraliponiena, Despre logica fi dialectics, § 26. (Ed. rom.: Alfa, Ia?i, 2011, II, p. 30; n.t.)

456 Tehnicile nrgnnieiitalivc

cucerit, drept care nu trebuie s3 i se ingaduie1.Ca §i trecerea de la exemplu la regula, aceasta forma de

rationament apeleaza la inertie. Notiunile utilizate pentru a descrie cazul particular care serve§te drept exemplu joac3 de altfel implicit rolul regulii care permite trecerea de la un caz la altul. Acest curios rationament al lui S. Weil ne va putea 13muri:

A§a cum singurul mod de а-i arSta respect celui care sufera de foame este s3 i se dea s3 тйпапсе, tot astfel singurul mijloc de a dovedi respect celui care s-a plasat in afara legii este de a-1 reintegra in lege, supunandu-l la pedeapsa pe care ea о hotarSjte2.Regula, implicita in aceasta argumentare, este c3 singurul

mijloc de a ar3ta respect unei fiinte este de а-i da ceea ce-i lipse§te; dar, in timp ce exemplul infometatului nu da loc la contestare, pentru c3 punctele de vedere obiectiv §i subiectiv coincid, dat fiind faptul c3 infometatul ,,sufer3 de foame", aplicarea regulii in cazul criminalului face s3 prevaleze punctul de vedere obiectiv, f3r3 s3 tinem seama excesiv de dorinfele celui catre care merge solicitudinea noastra.

Critica acestei argumentari de la particular la particular, care este caracteristica pentru dialogurile socratice, va fi centrata pe materialul conceptual datorita c3ruia se face trecerea de la una la alta dintre situatiile analizate.

Oricare ar fi maniera al c3rei exemplu este prezentat, in orice domeniu s-ar derula argumentarea, exemplul invocat va trebui s3 se bucure m3car provizoriu, pentru a fi luat ca atare, de statutul de fapt; marele avantaj al utiliz3rii sale este de a atrage atenjia asupra acestui statut. Astfel, cea mai mare parte a discursurilor lui Alain pornesc de la о povestire concreta pe care auditorul nu are nici un motiv s3 nu о creada. Respingerea exemplului, fie pentru c3 este contrar adev3rului istoric, fie pentru c3 se pot opune motive convingatoare generaliz3rii propuse, va slabi considerabil adeziunea la teza a c3rei promovare se dorea. Intr-adev3r,

1 ARISTOTEL, Retorica, cartea II, cap. 20, 1393 b. (Ed. rom.: Editura IRI, Bucure?ti, 2004, p. 253; n.t.)

2 S. WEIL, L'enracinement, p. 25.


alegerea exemplului, ca element de proba, anga- jeaz3 oratorul, asemeni unui fel de confesiune. Avem dreptul sa presupunem c3 soliditatea tezei este solidara cu argumentarea care pretinde a о intemeia.

Care este generalizarea care poate fi extras3 din exemplu? De aceasta intrebare se leaga strans aceea de a §ti care sunt cazurile care pot fi considerate drept exemple ale aceleia§i reguli. Intr-adev3r, in raport cu о anumita regula unele fenomene sunt inter§anjabile iar, pe de alta parte, enumerarea acestora din urm3 permite desprinderea punctului de vedere conform c3ruia au fost ele asimilate unui cu celalalt. Este motivul pentru care, cand este vorba despre clarificarea unei reguli in cazurile de aplicare variabile, este util s3 furnizam exemple pe cat de diferite posibil, c3ci se arata in acest fel c3, in cazul de fata, aceste diferente nu conteaza. Astfel, in acest pasaj al lui Berkeley:

Observ, pe de alta parte, c3 pScatul sau josnicia morala nu consta in acjiunea fizica exterioar3 sau in mi?care, este ecartul interior al vointei in afara legilor rafiunii §i ale religiei. Este limpede, intrucat a ucide un du?man in batalie §i a condamna legal la moarte un criminal nu sunt considerate p3cate; totu$i actul exterior este exact acela$i ca in cazul crimei1.Inmultind exemplele, Berkeley i§i precizeaza ideea intr-un

fel de comentariu. Sistematizarea acestui procedeu conduce la regulile clasice privind variatia conditiilor in inductie, a c3rei aplicare poate s3 se termine cu desprinderea unui principiu cu о influenta cu totul generala. Astfel, principiul levierului poate fi folosit sub о asemenea varietate de forme, incat cu greu ar exista о caracteristic3 fizica comuna fiec3reia dintre ele2.

In loc s3 multiplicam doar num3rul diferitelor exemple, uneori intarim argumentarea prin exemplu cu ajutorul unor argumente ale

1 BERKELEY, Opere alesc, t. II: Cele trei dialoguri intre Hylas fi Philonous, Al Treilea dialog, p. 157.

2 Cf. pe aceasta (етй M. POLANYI, The logic of

liberty, p. 21.

458 TV/hiicile argiiineii tntive

dublei ierarhii, ceea ce permite rationarea a fortiori. Este ceea ce vom numi recurgerea la exemplul ierarhizat:

Toti i§i cinstesc intelepfii; locuitorii din Paros, de pilda, il onorasera pe Archilochos, de§i era un defaimator, apoi, de asemenea, locuitorii din Chios, pe Homer, de§i nu era concetateanul lor, §i mitilenienii pe Sappho, de§i era femeie, §i lacedemonienii, pe Chilon, (...) deji erau foarte pujin amatori de erudijie...1

Se pare c3 Whately, in argumentul „apropierii progresive" nu recomanda altceva decat recurgerea la exemplul ierarhizat2.

Alegerea celui mai concludent exemplu, pentru c3 realizarea sa este cea mai dificila, poate face loc caricaturii. Dac3, pentTu a dovedi c3 necazurile pot albi intr-o noapte p3rul unor victime, se poveste§te c3 acest accident putin obi§nuit i s-a intamplat unui negustor care, de disperat ce era c3 marfurile i se pierdusera in mare, i s-a grizonat subit peruca3, se obtine un efect care tine de comicul argumentarii. Multe dintre povestirile din zona Marsiliei nu sunt decat exemple ierarhizate, care se doresc prea conving3toare.

S3 гетагсЗт in legatura cu aceasta c3 exemplele interactioneaz3 in sensul c3 mentionarea unui nou exemplu modifica semnificajia exemplelor deja cunoscute; ea permite precizarea punctului de vedere sub care tTebuiau considerate faptele anterioare. Mai ales in drept, de vreme ce se rezerva uneori numele de precedent primei decizii luate conform unei anumite interpretari a legii, efectul acestei judecati poate s3 nu se degaje decat pujin cate putin, ca urmare a unor decizii ulterioare. De aceea, faptul de a ne multumi cu un singur exemplu in argumentare pare a ar3ta c3 nu este perceputa nici о indoiala in privinja modului de a-1 generaliza. Situajia este aproape aceea§i, din acest punct de vedere, atunci cand se menjioneaza in bloc, cu

1 ARISTOTEL, Retorica, cartea II, cap. 23, 1398 b. (Ed. rom.: Editura IRI, Bucurejti, 2004, p. 273; n.t.)

2 WHATELY, Elements of Rhetoric, Partea I, cap. II, p. 60.3 Citat dup3 Ch. LALO, Esthetique (in rire, pp. 159-160.


ajutorul unei formule unice, precum ,,se vede adesea c3..." din numeroase cazuri. F3r3 indoiala, le putem prezuma pujin diferite unui de altul dar, in vederea generaliz3rii, sunt tTatate ca un exemplu unic. Multiplicarea cazurilor nediferentiate este, dimpotriva, importanta atunci cand, in loc sa vizeze generalizarea, se cauta sa se determine frecventa unui eveniment §i s3 se trag3 о concluzie cu о anumita probabilitate care se va analiza ulterior. $i aici de altfel caracterul nediferentiat al evenimentelor presupune totu§i о variabilitate a conditiilor; de aceea alegerea cazurilor de analizat va trebui s3 fie facuta in a§a fel, incat s3 fim siguri de caracterul reprezentativ al ejantioanelor prelevate din real.

In multe enunturi, in special in pasajul din Berkeley citat mai sus, un rol esential este jucat §i de cazul invalidant, exemplu in in contrarium, care impiedica о generalizare indusa, ar3tand c3 ea este incompatibila cu el, §i care arata deci in ce directie anume este permisa generalizarea.

lnfirmarea regulei, prin cazul invalidant, §i respingerea sau modificarea ulterioara a acesteia, este cea care, dup3 Karl Popper, va oferi singurul criteriu care face posibil controlul empiric al unei legi naturale1.

Dar cazul invalidant, chiar necontestat, duce intotdeauna la respingerea legii? Da, fara indoiala, dac3 prin aceasta se intelege un enunt aplicabil la un ansamblu de cazuri, ingloband §i cazul invalidant. Aceasta presupune, in ultima instanta, c3 cel din urm3 era previzibil inaintea formul3rii regulei, ceea ce nu ar avea nici un sens. In realitate, un caz particular, analizat, nu poate fi niciodata in contTadictie absoluta cu о judecata a c3rei universalitate este empirica. Ea nu poate decat s3-l intareasca sau s3-l slabeasc32. Legea va putea fi intotdeauna mentinuta, atribuindu-i-se un efect u§or diferit, care va tine cont de noul caz.

Ea va putea fi, de asemenea, mentinuta restrangandu-i-se aria de aplicare, recurgand, spre exemplu, la notiunea de exceptie: relatia dintTe evenimentele legate prin lege inceteaza s3 fie, ca in gramatica sau in lingvistica, absoluta. Uneori se va incerca

1 Karl POPPER, Logik (ter Forscliung, in special pag. 12 la 14.2 Cf. F. WAISSMANN, Verifiability, in A. FLEW, Essays on Logic and Language, p. 125.

460 Teluiicile argumentativeinlocuirea unei legi deterministe printr-o corelajie mai mult sau mai putin puternica.

Aceste dou3 solutii presupun ca fiind admise, $i chiar teoretic num3rabile, evenimentele care pretind modific3ri sau imblanziri ale legii. Va trebui s3 se g3seasc3 alte solutii cand aceasta num3rare nu poate fi imaginata. in aceste cazuri, regula va fi adesea I3sat3 s3 existe inc3, dar vor fi precizate categoriile de evenimente la care ea nu este aplicabila. S3 mentionam, ca procedeu de acest fel, recurgerea la notiunea de miracol. Existenta faptului miraculos nu antreneaza modificarea legii naturale; dimpotriva, ca s3 fie miracol, trebuie ca faptul §i legea s3 coexiste, fiecare in domeniul s3u. О alta tehnica va consta in a tTansforma regula care ar putea fi amenintata in regula convenjionala. Este ceea ce se incearca atunci c3nd determinismul este considerat ca regula de metoda §i nu ca о lege stiintifica1 sau cand sunt stabilite prezumtii legale.

О buna parte a argumentarii consta in a determina auditoriile s3 gandeasca faptul invalidant, adic3 s3 recunoasca ideea c3 faptele pe care le admit contravin unor reguli pe care, de asemenea, le admit. Unele experience ale lui Eliasberg ne invata c3 exista о interactiune intTe perceptia unor fapte invalidante §i con§tiinta regulii. О copila trebuie s3 g3seasc3 tig3ri plasate sub ni§te c3rti de joc (albastTe); cand se profileaza о tendinta de a se alege c3rtile albastre, se introduce о proba in care nu exista Jig3ri sub nna din aceste c3rti. Regula este adus3 din acest moment la nivelul intelegerii clare §i copilul nu intarzie s3 о formuleze2. Nu ne vom mira deci c3, in argumentare, este posibil s3 ne servim de cazuri invalidante nu numai pentru a respinge regula, ci §i pentTu a о extrage. Acesta va fi mai ales cazul dreptului, unde doar legi referitoare la exceptie determina cunoa§terea unei reguli care, de altfel, nu a fost niciodata enunjata.

In argpmentarea prin exemplu, rolul limbajului este esential. Cand dou3 fenomene sunt subsumate unui aceluia§i concept,

1 Cf. F. KAUFM ANN, Methodology of the social sciences.2 P. GUILLAUME, Manuel de psychologie, p. 274. Cf. 5i W. G. ELIASBERG, Speaking and Thinking, in Symposium: Thinking and Speaking, edited by G. REVESZ, pp. 98-102.


asimilarea lor pare a rezulta din insaji natura lucrurilor, in timp ce dife- renfierea lor pare a necesita о justificare. De aceea, exceptand disci- plinele in care uzajul unor concepte este concomitent cu о tehnica ce le precizeaza aria de aplicare, cei care argumenteaz3 vor adapta adesea nofiunile utilizate la nevoile expunerii lor. Argumentarea prin exemplu

Legaturile care iuteuieiaza structura realului 462

furnizeaza un caz remarcabil in care sensul §i extinderea notiunilor sunt influenjate de aspectul dinamic al utilizarii lor. De altfel, aceasta adaptare, aceasta modificare a notiunilor pare cel mai adesea atat de naturala, atat de conforma cu nevoile situatiei, incat ea trece aproape neobservata.

Utilizarea limbajului pentru asimilarea unor cazuri diverse joac3 un rol cu atat mai important, cu cat preocuparea de a subsuma exemplele sub о aceea§i regula, f3r3 a о modifica pe aceasta, este mai puternica. Aceasta va fi cu siguranta situatia in drept. Asimilarea unor noi cazuri cu ocazia unei decizii judiciare nu este pur §i simplu о trecere de la general la particular, ea contribuie, de asemenea, la intemeierea realitatii juridice, adic3 a normelor, §i §tim deja c3 noile exemple actioneaza asupra celor vechi modificandu-le semnificatia. S-a subliniat pe bun3 dreptate c3, datorita acelui ceva ce s-a numit proiectie, aceasta asiniilare a unor cazuri noi, imprevizibile in momentul in care a fost elaborata legea, sau neluate in considerate, se putea face destul de u§or, far3 a se recurge la nici о tehnica de justificare1. Limbajul il precede adesea pe jurist; la randul ei, decizia juristului - c3ci limbajul ii faciliteaz3 sarcina dar nu ii impune vreo decizie - va putea actiona asupra limbajului, va putea face, mai ales, ca doua cuvinte care ar fi putut fi considerate, la un moment dat, omonime s3 fie interpretate ca tinand de un singur concept.

§ 79. Ilustrarea

llustrarea difer3 de exemplu din cauza statutului regulii c3reia ambele ii servesc drept sprijin.

In timp ce exemplul avea sarcina de a intemeia regula, ilustrarea are rolul de a intari adeziunea la о regula cunoscuta §i admisa, furnizand cazuri particulare care clarifica enuntul general, arata interesul acestuia prin varietatea aplicatiilor posibile, ii cresc prezenta in con§tiinta. Dac3 exista situatii in care putem ezita in privinta functiei pe care о indeplinejte cutare caz particular inttodus intr-o argumentare, distinctia propusa ni se pare totu§i importanta §i semnificativa, c3ci, rolul ilustrarii fiind diferit decel al exemplului, alegerea ei va fi supusa altor criterii.

1 Cf. in special R. L. DRILSMA, De woordeu der wet

of de wit van de wetgever, pp. 116 §i urm.


In timp ce exemplul trebuie s3 fie incontestabil, ilustTarea, de care nu depinde aderarea la regula, poate fi mai indoielnica, dar trebuie s3 loveasca cu rapiditate imaginatia pentru a starni atenjia.

Aristotel deosebise deja doua utiliz3ri ale exemplului dup3 cum dispunem sau nu de un principiu de ordin general. (Uzajul ca element de inductie, uzajul ca m3rturie.) Dar, in opinia lui, rolul cazurilor particulare ar fi diferit dup3 cum ele preced sau urmeaza regula la care se raporteaza. Ceea ce ar face ca:

Tocmai de aceea, oratorul, cel care le pune in fata, trebuie s2 enunje multe dintre acestea, pe cand celui care le aduce in plus ii este de ajuns ji unui singur; c2ci un martor onest este util, chiar numai unui fiind1.Ordinul discursului nu este totu§i un factor esential.

Exemplele pot urma regula pe care trebuie s3 о dovedeasca, ilustrarile unei reguli perfect admise pot preceda enuntul ei; cel mult ordinul va incita la a considera un fapt drept exemplu sau drept ilustrare - iar Aristotel are dreptate s3 avertizeze c3 exigenta auditorului va fi mai mare in prima interpretare.

Bacon,.subliniind cu tarie c3 nu este vorba despre о problema referitoare la ordinul discursului, ci la continutu! lui, afirma in ceea ce-1 prive§te c3 exemplele trebuie s3 fie detaliate in uzajul lor inductiv, pentTU c3 circumstanjele pot juca un rol capital in rationament, in timp ce in uzajul lor „servil" ele pot fi prezentate succint2. In legatura cu acest punct noi nu-1 vom urma pe Bacon, intrucat ilustrarea, vizand s3 dea prezenja, va trebui uneori s3 fie dezvoltata §i s3 conjina detalii frapante §i concrete, de care exemplul va fi, dimpotriva, despuiat cu prudenfa, pentru a evita ca gandirea s3 fie distTas3 sau s3 devieze de la scopul pe care §i 1-a propus oratorul. Ilustrarea risc3 mult mai pujin decat exemplul s3 fie interpretata grejit, intrucat noi suntem ghidaji de regula, cunoscuta §i uneori foarte familiara.

Whately spune foarte clar c3 unele exemple nu sunt

1 ARISTOTEL, Retorica, cartea II, cap. 21, 1394 b. (Ed. rom.: Editura IRI, Bucurejti, 2004, p. 257; n.t.)

2 BACON, Of the advancement of learning, cartea II, XXIII, 8, p. 197.

464 .Tehnicile argumentative

introduse pentru a dovedi, ci pentTU a clarifica, „for illustration"1. El discuta in legatura cu aceasta un pasaj din De Oficiis in care Cicero susjine c3 nimic din ceea ce este dezonorant nu poate fi oportun §i da ca exemplu intentia atTibuita lui Temistocle de a arde flota aliatilor, intentie care, dup3 Cicero §i contrar p3rerii lui Aristide, nu ar fi fost oportun3, §i aceasta pentTu c3 era injusta2. Whately гетагсЗ faptul c3 aceasta ultima afirmatie ar fi constituit о petitie de principiu, dac3 am vedea in ea un exemplu ce ar trebui s3 intemeieze regula, de vreme ее о presupune; dar c3 nu este nimic de acest gen daca este vorba despre о aplicatie destinata s3-i ilustreze bataia.

De§i subtila, nuanta dintre exemplu §i ilustrare nu este neglijabila, c3ci ea permite s3 se inteleaga c3 nu numai despre cazul particular putem spune c3 nu serve§te intotdeauna la intemeierea regulii, dar c3 uneori regula este enuntata pentru a veni in sprijinul cazurilor particulare care par a trebui s3 о coroboreze. In povestirile lor fantastice, Poe §i Villiers de l'lsle Adam i§i incep adesea relatarea prin enuntarea unei reguli, pentru care aceasta nu ar fi apoi decat о ilustrare; acest procedeu vizeaza s3 intareasca credibilitatea evenimentelor.

Cand, la inceputul celei de-a doua p3rti a Discursului asupra inetodei, Descartes indr3zne§te s3 considere c3:

Aceasta se vede §i din faptul c3 edificiile incepute §i des3var§ite de un singur constructor sunt, de obicei, mai frumoase $i mai bine proportionate decat acelea pe care mai multi s-au silit s3 le amenajeze,el insoJe§te acest enunt de о enumerare de cazuri particulare.

Cladirea constTuita de un singur arhitect este mai frumoasa, un ora§, mai ordonat; о constitute, opera a unui singur legislator, asemenea unei veritabile religii, ,,c3reia Dumnezeu singur i-а facut randuielile", este incomparabil mai bine f3cut3; rationamentele unui om de bun simt, privind lucrurile care nu sunt decat probabile, sunt mai apropiate de adev3r decat §tiinta c3rtilor; judecatile celor care nu ar fi fost condu§i decat de ratiune, inc3 de la na?terea lor, ar fi mai curate §i mai solide

1 WHATELY, Elements of Rhetoric, Partea I, cap. Ill, § 78.2 CICERO, De Oficiis, cartea III, XI, § 49.


decat cele ale oamenilor conduji de mai multi stapani. In opinia lui E. Gilson, Descartes da aceste exemple pentru a-§i sustine teza superioritatii a ceea ce a fost f3cut de un singur individ §i pentTu a justifica proiectul pe care 1-a conceput de a reconstrui, pornind de la temeiurile pe care le propune, intregul corp al jtiintelor. Dar diferitele cazuri citate constituie toate oare exemple? Privindu-le de aproape, pare mai degraba c3 dou3 sunt ilustrari ale unei reguli deja stabilite cu ajutorul exemplelor care le preced; intr-adev3r, dac3 ideea pe care о aveau despre frumos, despre ordonat, despre sistematic permitea contempo- ranilor lui Descartes s3 admita valoarea reflectiilor lui privind edificiul, ora§ul, constitutia sau religia, aceste ultime doua afirmatii erau cu totul paradoxale §i nu puteau fi privite favorabil decat daca se vedea in ele ilustrari ale unei reguli admise, c3ci ele presupun о concepfie §i un criteriu despre adev3r §i despre metoda care constituie originalitatea gandirii carteziene. Intr-o enumerare, cazurile particulare care tind s3 sustina о regula nu joaca toate acela§i rol, c3ci dac3 primele tTebuie s3 fie indiscutqbile, pentTu a influenta cu toata greutatea lor contToversa, urmatoarele se bucura deja de creditul acordat precedentelor, iar ultimele pot s3 nu serveasca decat drept ilustrari. Aceasta explica nu numai faptul c3 nu toate cazurile se afla pe acela?i plan §i c3 ordinea prezentarii lor nu este reversibila, dar §i c3 trecerea de la exemplu la ilustTare se efectueaza de multe ori pe nesimtite §i c3 sunt posibile controverse referitoare la modul de a intelege §i de a califica uzajul fiec3rui caz particular §i raporturile sale cu regula.

Pentru c3 ilustTarea vizeaza cre§terea prezentei, concretizand cu ajutorul unui caz particular о regula abstracta, avem adesea tendinta s3 vedem in ea о imagine, „a vivid picture of an abstract matter"1. Or, ilustrarea nu tinde s3 inlocuiasc3 abstractul prin concret, nici s3 transpuna stTucturile intr-un alt domeniu, a§a cum ar face-о analogia2. Ea este efectiv un caz particular, ea coroboreaza regula, pe care о poate chiar servi, ca

1 R. H. THOULESS, How to think straight, p. 103.2 Cf. § 82: Ce este analogia.

466 Teluiicile argumentativein proverb, la a о enunja1. Ceea ce este adev3rat, este c3 ilustrarea este adesea aleas3 pentru r3sunetul afectiv pe care il poate avea. Cea pe саге о utilizeaz3 Aristotel in pasajul urmator avea f3r3 indoiala acest caracter; inseamna pentru el a opune stilul periodic stilului coordonat, al c3rui inconvenient este de a nu avea finalul in el insu§i:

(...) c3ci toti doresc sa observe Finalul; tocmai de aceea la curbe, alergatorii gafaie ji lî pierd puterile; intr-adev3r, inainte, cand v3d in fa(a lor finalul, nu sunt obositi2.Foarte adesea, ilustrarea va avea ca obiect facilitarea

injelegerii regulii, cu ajutorul unui caz de aplicare indiscutabil. Este rolul pe care ea il indepline§te frecvent la Leibniz, ca in pasajul urmator:

(...) trebuie ca el [r3ul moral] s2 nu fie admis sau pcnnis, decat in mSsura in care este considerat urmarea certa a unei datorii indispensabile, astfel incat cel ce nu ar vrea s3 permits pScatul altcuiva, ar uita el insu§i ceea ce datoreazS; ca ?i cum un ofijer obligat s3 pSzeascS un post important in caz de primejdie, 1-ar p3r3si pentru a impiedica un scandal in oraj, intre doi soldati ai garnizoanei, gata s2 se omoare3.Ca §i in exemplul ierarhizat, vom intalni ilustrarea

surprinzStoare, nea§teptat3, prestigioasa, care trebuie s3 serveasca, prin chiar natura ei, la a face s3 fie apreciata influenta regulii. Mere ilustreaz3 astfel afirmatia c3 este iubit numai cel care este piacut:

Cand m3 gandesc c3 Domnul il iube5te pe unui §i il urSste pe altul fara s3 se 5tie de ce, nu gasesc cu nici un chip alt motiv decat fondul piacut pe care-1 vede in unui §i pe care nu-1 gSsejte in celalalt §i sunt convins c3 cel mai bun

1 Cf. § 40: Forma discursului $i comuniunea cu auditoriul.2 ARISTOTEL, Retorica, III, cap. 9, 1409 a. (Ed. rom.: Ed. IRI, Bucuresti, 2004, p. 323; »i.f.)

3 LEIBNIZ, Oeuvres, ed. Gerhardt, vol. VI: Esso/s de Tlieodicee, p. 117. (Ed. rom.: Polirom, Iasi, 1997, p. 102; n.t.)

* Chev. DE MERE, CEuvres, t. tl: Des agrements, p. 29.


mijloc, si probabil singurul, de a ne salva este s2-i fim pe plac Lui-1.Ilustrarea inadecvata nu joaca acelasi rol precum cazul

invalidant, pentru c3 regula, nefiind pus3 in discutie, enuntul ilustr3rii inadecvate se r3sfrange mai degraba asupra celui care о face §i st3 m3rturie pentTu incapacitatea sa de a intelege, a faptului ca nu ignora sensul regulii.

Totu§i, ilustrarea voluntar inadecvata poate constitui о forma de ironie. Spunand f3r3 pauz3: „Trebuie s3 ne respectam p3rintii; cand unui ne cearta, replicati-i imediat", este pus3 la indoiala seriozitatea regulii.

Aceasta folosire ironica a ilustr3rii inadecvate este mai ales frapanta prin referire la calific3ri. Vom remarca in legatura cu aceasta ca „regula", in sensul in care о trat3m, este un enunt general in raport cu ceea ce este о aplicatie a sa. Calificarea data unei persoane poate fi considerata drept о regula ale c3rei ilustr3ri ar fi oferite de comportamentele sale1. Antonius uzeaz3 de ilustrarea voluntar inadecvata atunci cand, neincetand s3 repete c3 Brutus este un om onorabil, ii enumera actele de ingratitudine §i de tT3dare2; Montherland uzeaz3 de ea in Les Jeunes Lilies, atunci cand, garantand prin Costals c3 Andr£e Hacquebaut este inteligenta, ne convinge la fiecare pagin3 de prostia acesteia3. Unele figuri clasice, precum antifraza, nu ar fi adesea decat о aplicatie a acestui procedeu.

A§a cum exemplul permite nu numai intemeierea unei reguli, ci §i trecerea de la un caz particular la un altul, compararea, cand nu este о evaluare4, este adesea о ilustTare a unui caz prin intermediul altuia, ambele fiind considerate aplicatii ale unei aceleia§i reguli. lata un exemplu tipic pentru uzajul ei:

Dificultatile sunt cele care ni-i arata pe oameni. De aceea, cand survine о dificultate, aminte§te-}i c3 Dumnezeu, asemenea unui profesor de gimnaziu, te-a pus si infrunfi un

1 Cf. si, in § 74, calificarea ca exprimare a esenfei.2 SHAKESPEARE, luliu Cezar, actul III, sc. II.3 Cf. S. de BEAUVOIR, AI doilea sex, p. 315. (Ed. rom.: Univers, Bucure$ti, 1998, vol. I, p. 233; n.t.)

4 Cf. §: Argumentele comparafiei.


partener tanflr §i aprig1.Referirea la о regula, de§i cu totul implicita, este §i certa, §i

este vorba deci despre о ilustrare intr-o fraz3 ca aceasta:

1 EPICTET, Convorbiri, cartea I, 24, § 1.

Legaturile care hitenieiazd structura realului 469

F3r3 morji, f2r2 muribunzi, este acea parte a campului de bataie, aproape de ambulanja, care este curafata din spirit de igiena. Primele c3pije, primele garduri vii sunt golite de r3nip, a§a cum crengile joase dintr-o livada sunt golite de fructe1.

Unele comparatii ilustreaza о calificare generaia cu ajutorul unui caz concret, binecunoscut auditorilor: este vorba despre expresii precum „nobil ca Artaban", „bogat ca Cresus"... Aceste expresii ar trebui s3 transfere asupra celui c3rui ii sunt aplicate ceva din caracterul exceptional al ilustr3rii alese, dar ele tind repede spre „clijeu", avand cel mult forta unui superlativ.

Ce rol joaca in argumentare cazul particular fictiv, experimentarea mentala? Mach, Rignano, Goblot, Ruyer §i Schuhl, intre altii, au analizat aceasta problema, care se pune mai ales in legatura cu ilustrarea2. intr-adev3r, atunci cand regula este suficient de cunoscuta, poate fi construita cel mai u§or о situatie care tTebuie s3 о ilustreze, precum cea construita pentru a ilustra regula care prescrie s3 fie desemnati la intamplare §efii responsabili, sau povestea marinarilor care aleg prin tragere la sorti pe c3pitanul c3ruia ii va fi incredintata conducerea vaporului3. S3 nu confundam, in Ieg3tur3 cu aceasta, cazurile fictive §i cazurile inventate de autor, pentru a-§i sustine ideea, dar care ar fi putut foarte bine s3 se intample.

Autorul Retoricii pentru Herennius explic3 de ce considera preferabil s3 сотрипЗ mai degraba el insu§i textele care trebuie s3 ilustreze regulile sale de retorica decat s3 le imprumute, a§a cum f3ceau grecii, din marii scriitori4. Cazul inventat este legat mai strans de regula decat cazul observat; el arata mai bine decat

1 J. GIRAUDOUX, Lectures pour une ombre, p. 216.2 Cf. E. MACH, Erkeniitnis и rut Irrium; RIGNANO, Psychologie du raisonnement; E. GOBLOT, Traite de lagique; R. RUYER, L’utopie et les utopies; P.-M. SCHUHL, Le merveilleux, la pensee et I'action.35 PLATON, Republica, cartea VI, 488 b-489 d; cf. ARISTOTEL, Retorica, cartea II, cap. 20,1393 b;

R. D. D. Whately, Elements of Rhetoric, Partea I, cap. II, p. 69.

4 Retorica pentru Herennius, cartea IV, §§ 1 la 10.

470 Teluiicile argumentativeacesta c3 reu§ita este posibila pentTu cel care se conformeaz3 regulii §i in ce consta cel din urma. Totodata, aceasta garantie este in parte iluzorie. Cazul inventat este asem3nator unei experience montate intr-un laborator §colar. Dar este posibil ca el s3 fi fost inventat mai curancf asemeni unui model prestigios decat ca aplicatie a regulii pe care se presupune сЗ о ilustreaz3.

§ 80. Modelul §i antimodelul

Cand este vorba despre conduita, un comportament particular poate servi nu numai la a fonda sau a ilustra о regula generala, dar §i la a incita la о acjiune inspirata din el.

Exista conduite spontane de imitare. De aceea, tendinta spre imitare a fost considerata adesea drept un instinct, §i de cea mai inalta consecinta in ochii sociologului1. De altfel, este cunoscut locul atribuit de psihologia contemporana proceselor de identificare2. Noi in§ine am insistat asupra rolului inertiei, asupra faptului c3 repetitia unei aceleia§i conduite nu trebuie s3 fie justificata, contrar devierii §i schimbarii, §i asupra importantei care, prin aceasta, se leag3 de precedent3.

Dar imitarea unei conduite nu este intotdeauna spontan3. Se intampla s3 fim invitafi s3 о facem. Argumentarea se va intemeia fie pe regula de justitie**, fie pe un model c3ruia ni se va cere s3 ne conform3m, ca in exemplul lui Aristotel:

Autocles a spus contra lui Mixidemides, c3 pentru insemnatele zeije a fost avantajos s3 fie pedepsite in Areopag, pentru Mixidemides, insa, nu4.Pot servi de model persoane sau grupuri al сЗгог prestigiu

1 G. TARDE, Les lois de Limitation, E. DUPREEL,

Sociologie generate, pp. 66 §i urm.

2 Cf. in special un foarte interesant exemplu in care identificarea este verbalizata la M.-A. SECHEHAYE, Journal d'un schizophrene, p. 118.

3 Cf. § 27: Acorduri proprii fiecSrei discutii.4 ARISTOTEL, Retorica, cartea II, cap. 23,1398 b. (Ed. rom.: Ed. IRI, Buc., 2004. p. 273; n.t.)


valo- rizeaz3 actele. Valoarea persoanei, recunoscuta in prealabil, constituie premisa de la care se va trage о concluzie care preconizeaza un comportament anume. Nu imitam pe oricine; pentru a servi de model, este nevoie de un prestigiu minim1. Dup3 Rousseau,

Maimufa imita pe om de care se teme, dar nu imita animalele pe care le dispre(uie$te: scxote$te c3 e bine ceea ce face о fiin[3 mai buna decat ea1.DacS am servit de model, inseamnS ей avem un oarecare

prestigiu, a cSrei dovadS poate fi furnizata chiar de acest efect2:D3 ca exemplu celorlalti propria ta cumpatare, serie

Isocrate lui Nicocles, amintindu-(i ca obiceiurile unui popor seamana cu cele ale conducatorilor. Vei avea о dovada a valorii autoritatii tale regale atunci cand vei constata c3 supu$ii tai au dobandit о bun3stare mai mare §i obiceiuri mai bine cizelate datoritS muncii tale3.De obicei, modelul glorificat este propus spre a fi imitat de

tofi, uneori este vorba despre un model rezervat unui numSr mic sau numai sie§i, alteori avem un tipar {pattern) de urmat in anumite imprejurSri: purtati-vS, in aceastS situatie ca un bun tatS de familie, iubifi-vS aproapele ca pe voi in§ivS, considerati drept adevSrate numai propozitii concepute tot atat de clar §i tot atat de distinct precum propozitia „gandesc, deci exist"4.

Un om, un mediu, о epocS vor fi caracterizate de modelele pe care §i le propun §i de maniera in care §i le imagineazS ei. Este semnificativ de constatat, pentru a marca revolutia intelectualS care s-a produs in Franta la inceputul secolului al XVII-lea, cS Pierre de La Ramee, in elaborarea dialecticii sale, va cSuta modele la poeti, oratori, filosofi §i jurijti5, in timp ce Descartes se propune el insu§i ca model cititorilor sSi6.

1 J.- ]. ROUSSEAU, Emile, p. 95. (Ed. rom.: Ed. Moldova, laji, 1998, p. 127; n.t.)

2 Cf. о emojionantS utilizare a valoriz3rii ca model in Marie DE V1VIER: Le mai que j' aifait, p. 155, „О, Sebastien Galois, que I'eternite te ressemble ou ne soit pas".

1 Cf. § 70: Argumentul autoritatii.

472 Teluiicile argumentative3 ISOCRATE, Discursuri, t. II: Catre Nicocles, § 31; cf. §i

PanegiricubAtenei, § 87.4 DESCARTES, Discurs asupra metodei, p. 87. (Ed. rom.:

Editura Mondero, Bucure§ti, 1999, p. 37; n.t.)5 P. RAMUS, Dialecticae libri duo Audomari Talaei

praelectionibus ilustrati, 1566, nota, p. 9.6 DESCARTES, Meditations, preface; cf. in acela$i sens E.

HUSSERL, Criza §tiintelor europenc $i fenomenologia transcendentald, p. 143.

Modelul arata conduita de urmat; el serve§te de asemenea drept garantie unei conduite adoptate. Pentru a-§i justifica sarcasmele la adresa iezuitilor, Pascal se va revendica dintr-o serie de P3rinji ai Bisericii §i de la Dumnezeu insu§i, care nu au ezitat s3 critice aspru eroarea1.

Faptul de a urma un model recunoscut, de a i se supune, garan- teaz3 valoarea conduitei; agentul pe care aceasta atitudine о valorizeaza poate deci, la randul sau, sa serveasca drept model: filosoful va fi propus ca model cetajii pentru c3 el insu§i ii are drept model pe zei2; Sfanta Tereza va fi inspiratoarea conduitei cre§tinilor, pentru c3 ea ins3§i il avea ca model pe Iisus3.

S3 adaugam totodata ca indiferenta la model poate fi data, ea ins3§i, drept model: este propus ca model acela care este capabil s3 se sustraga tentatiilor imitarii. Faptul c3 este posibil s3 existe aici о argumentare prin model pe acest plan de originalitate arata clar c3 modurile de argumentare se aplica circumstantelor celor mai diverse, ceea ce inseamna c3 tehnica argumentative nu este legata de vreo situatie sociala definite, nici de respectarea vreunor valori.

De altfel, asupra celui care este modelul §i inspiratorul celorlalfi, apas3 о obligatie care va fi, cel mai adesea, determinanta pentru conduita sa. De acest argument, dupe cum am v3zut, se serve§te Isocrate pentru a-1 educa pe Nicocles.

1 PASCAL, Scrisori provinciate, p. 551-553. (Ed. rom.: Ed. Mondero, Bucurefti, 1998, XI, p. 189; n.t.)

2 PLATON, Repubtica, cartea VI, 500 c, d.3 Don Quijote va constitui pentru unii un model pentru c3 era capabil sa urmeze cu pasiune modelul pe care $i-l alesese.


Aceasta tem3 chiar formeaza esenfialul unei piese contemporane, in care cel mai mare dintre doi frati, pentru c3 el constituie modelul celuilalt, i§i vede conduita inspirata de el:

In el confrunt imagines pe care о cunosc despre mine cu cea pe care 5i-a format-o el §i le modelez una dupa cealalta. F3r3 el, eu nu sunt nimic, c3ci prin el m3 demonstrez eu1.Modelul trebuie s3-§i supravegheze conduita, intrucat cele

mai mici ecarturi ale sale ar putea justifica alte mii de ecarturi, foarte adesea

1 C.-A. PUGET, La peine capitate, actul II, p. 64.


chiar cu ajutorul unui argument a fortiori. Pascal a avut dreptate s3 constate ей:

Exemplul castit3fii lui Alexandru n-a facut atafia abstinenfi pe cSfi betivi a facut prin acel dar el befiei pe care-I avea. Nu e о rujine sa nu fii atat de virtuos ca el. Dar nici s3 credem c3 viciile noastre nu sunt comune cand le imp3rta§im cu cei mari1.Individul prestigios va fi descris Tn functie de rolul sSu de

model. Ii vom evidentia unele caractere sau altele, unele acte sau altele, Ti vom adapta chiar imaginea sau situatia pentru a ne putea inspira mai u§or din conduita lui:

Un hoiuiete Immme, va scrie cavalerul de Мёгё, trebuie sa traiasca cam ca un mare print care se trezejte intr-o }агй strains, f3r3 supu$i $i f3r3 suita §i pe care soarta 1-a redus la a se comporta ca un om obi§nuit.A atribui unor fiinje superioare о anumitS calitate permite,

dacS faptul este admis, sS se argumenteze prin model, iar, dacS el este contestat, sS se valorizeze aceasta calitate ca fiind tn orice caz demna s3 fie atribuita modelului. Astfel, in opinia lui Isocrate:

(...) se spune c3 zeii, la randul lor, sunt condu§i de Zeus, regele lor. Dac3 povestea referitoare la aceste fapte este exacta, este evident c3 zeii injiji considera aceasta institute preferabila celorlalte. Dac3 nimeni nu cunoajte adevSrul absolut §i dac3 fiecare apeleaz3 la propriile sale conjecturi pentru a concepe astfel viata zeilor, este dovada faptului ca noi tofi punem pe primul plan monarhia2.De asemenea, Montesquieu spune prin intermediul lui

Usbek:Astfel, chiar dac3 n-аг exista Dumnezeu, ar trebui s3

iubim totu§i dreptatea. Cu alte cuvinte, s3 ne straduim s3 sem3nam cu fiinta despre care avem о idee atat de frumoasa $i care, dac3 ar exista, ar fi cu necesitate dreapta3.

1 PASCAL, Cugctari, p. 870 (103 ed. Brunschvicg). (Ed. rom.: Editura Aion, Oradea, 1998,2p. 201; it.t.)

3 Chev. DE MERE, CEitvres completes: Des agremeats, p. 21.3 MONTESQUIEU, Scrisori persane, LXXX1V, p. 58. (Ed. rom.: Minerva, Bu- cure$ti, 1970, LXXXIV,

Legaturile care mtemeiazd structura realului 475

Cu toate ca a servi drept model este un semn de prestigiu, apropierea determinate de imitare dintre model §i cei care se inspire din el §i care, aproape intotdeauna, ii sunt inferiori, poate devaloriza intrucatva modelul. Am vezut deja ce orice comparatie antreneaze о interactiune intre termeni1. Mai mult, vulgarizandu-1, i se rape§te modelului valoarea din care derive distinctia lui: fenomenul modei, cu toate avatarurile lui, se explice, se §tie, prin dorinta, proprie maselor, de a se apropia de cei care dau tonul §i prin dorinja de diferenjiere §i de eschivare proprie celor care sunt copiati. Acela§i Isocrate, care il sfatuie§te pe Nicocles se serveasce drept model multimii, ii va cere se se diferentieze de ea:

(...) tu nu poti [jef suprem al unei muljimi] avea aceleaji sentimente ca toate lumea, convinse ей nu apreciezi gravitatea lucrurilor §i infelep- ciunea oamenilor dupe placerile pe care ti le procure ei, ci ей ii pui la incercare in funcfie de valoarea lor practice2.Multimea a devenit aici antimodel.

Dace referirea la un model permite promovarea unor conduite, referirea la un repoussoir, la un antimodel permite indepertarea de el. Pentru unele spirite, precum Montaigne, actiunea antimodelului este cea mai eficace:

S-ar putea afla unii croi(i ca mine, care эй тй inveje mai bine stand impotriva mea decat invoindu-se, ?i inlaturandu-se decat apropiindu-se: Caton cel Betran, cand spunea ей injeleptii mai mult invate de la nebuni, decat nebunii de la intelepfi ?i cel vechi canteret din lire de care poveste$te Pausanias, ей avea obiceiul se trimite pe inve^ceii lui se asculte pe unui care cSnte prost, peste drum de el, ca ei se prinde игй de nestrunirea $i sminteala mesurilor3.Efectul de repoussoir este oare objinut datorita argumentului

antimodelului sau pentru c3 se apreciaza actul prin consecinjele

Usbek catre Redi, p. 165; ltd.)1 Cf. § 57: Argumentele comparajiei.2 ISOCRATE, Discursuri: CStre Nicocles, § 50.

3 MONTAIGNE, Eseuri, cartea III, cap. VIII, p. 893. (Ed. rom.: Editura §tiin(ifica,Bucure§ti, 1971, p. 488; n.t.)

476 Teluiicile argumentativesale, care sunt deplorabile? Exista aici doua argumentari diferite, de§i о interacfiune intre ele este inevitabila: judec3m agentul prin actele sale sau invers? Doar in cel de-al doilea caz vom vedea efectul antimodelului, a§a cum il descrie cavalerul de Мёгё:

Remarc, de asemenea, c3 nu-i evitam doar pe cei care displac, ci c3 uram tot ceea ce le aparjine, §i c3 nu vrem s3 le semanSm decat cat mai pujin posibil. Dac3 ei lauda pacea, fac s3 fie dorit r3zboiuI; dac3 sunt credincioji §i cumpataji, dorim s3 fim libertini §i dezordonati1.La prima vedere, tot ceea ce am spus despre model se poate

aplica, niutatis mutandis, antimodelului. Uneori vom fi, in momentul unei deliberari, incitati la a alege un comportament pentru c3 este opus celui al antimodelului; repulsia va merge uneori pan3 la a provoca schimbarea unei atitudini adoptate anterior, doar pentru motivul c3 este §i atitudinea antimodelului2. О trasatura importanta deosebe§te totu§i aceasta forma de argumentare de aceea prin model: cu toate c3, in aceasta din urm3, se propune s3 ne conformam cuiva, fie §i intr-o maniera stangace, §i c3 prin urmare conduita de adoptat este relativ bine cunoscuta, in argumentul antimodelului suntem incitati la a ne deosebi de cineva, f3r3 a putea intotdeauna interfere о conduita pre- cis3. Adesea chiar prin referire implicita la un model va fi posibila о anumita determinare a acestei conduite: a te indep3rta deSancho Panza nu este de conceput decat pentru cel care cunoa§te figura lui Don Quijotte; vederea ilotului nu poate determina о conduita decat pentru cine cunoa§te comportamentul unui spartiate aguerri.

Intrucat el indep3rteaz3 de ceea ce face, antimodelul, adoptand о conduita, о transforma, in mod voluntar sau involuntar, in parodie §i uneori in provocare. Este cazul demonilor despre care vorbe§te Bossuet:

Aflu de asemenea de la Tertulian c3 demonii fSceau nu numai s3 fie prezentate in faja idolilor lor rug3ciuni §i sacrificii, tribut propriu lui Dumnezeu, ci §i ca ace$tia sa fie gatiti cu robe $i cu ornamente cu care se imbr3cau

1 Chev. DE MERE, CEuvres completes, t. 11: Des agriuients, pp. 30-31.2 Cf. G. MARCEL, Rome n'est plus dans Rome, actul III, sc. IV.


magistrafii, §i faceau s3 fie purtate in fata lor fasciile §i baghetele de magistrat, ca §i celelalte m3rci ale autoritatii publice; pentru c3 intr-adev3r, spune acest mare personaj, „demonii sunt magistratii secolului". (...) §i la ce insolenta, fratii mei, nu s-a dedat acest rival al lui Dumnezeu? El s-a prefacut mereu c3 face ceea ce face Dumnezeu, nu pentru a se apropia intrucatva de sfintenie, ea fiind dujmanul lui de moarte; ci ca un supus rebel, care din dispref, sau din insolenja, afi$eaz3 acela$i fast ca ?i suveranul sau1.

Bossuet se gande§te oare, in acest pasaj, la Fronda? Nu conteaza. Esenjial este c3 el prezinta clar mecanismul argumentarii prin antimodel.

Acesta din urma este adesea reprezentat in mod conventional §i deliberat fals din cauza efectului de respingere pe care trebuie s3-l produca. Nu lipsei de cunoa§tere a societatii musulmane trebuie sa-i fie atribuite trasaturile conventionale ale sarazinului din cantecul de gesta francez2.

Totu§i, introducerea antimodelului, in loc sa tinda pur §i simplu catre un efect revulsiv, poate servi de premisa unei argumentari a fortiori, antimodelul reprezentand un minimum sub care este indecent sa cobori. De altfel, cum antimodelul este adesea, in acela§i timp, un adversar de combatut §i eventul de doborat, rolul in argumentare, al unei aceleia§i fiinte detestate, va fi complex. Se §tie ca competitia dezvolta asemanarile dintre antagoni§ti3, care, cu timpul, i§i imprumuta toate procedeele eficace: tocmai pentru ca sunt ale adversarului vor putea fi unele tehnici recomandate cu tarie. Totu§i, atunci cand acesta este de asemenea antimodel, vom avea grija adesea sa separam mijloacele de scopuri, sau chiar s3 deosebim temporarul de permanent, indispensabilul de inutil, licitul de ilicit4.

1 BOSSUET, Sermons, vol. II: Premier sermon sur les demons, p. 13.

2 Cf. C. MEREDITH JONES, The conventional Saracen of the songs of geste, Speculum, vol. XVII, n° 2, apr. 1942, p. 202.

3 E. ОиРНЁЕЕ, Sociologie generate, p. 157.4 Cf. J. GIRAUDOUX, in legatura cu crearea Comisariatului pentru Informafie,La Franfaise et la France, pp. 234 la 237, 241.


Propunand altcuiva un model sau un antimodel, se subintelege, in afara de restrangerea rolului lor la ni§te circumstante particulare, ca noi insine ne straduim de asemenea s3 ne apropiem sau s3 ne deosebim de el. Aceasta permite replici comice, de genul: tatalui, care ii spune fiului s3u, un lene§, „La varsta ta, Napoleon era primul din clasa", copilul ii replica: „La varsta ta, el era imparat".


Argumentarea prin model sau antimodel se poate aplica in mod spontan discursului insu§i: oratorul care i§i afirma credinfa in anumite lucruri nu le sustine numai cu autoritatea sa. Comportamentul s3u in privin(a lor, dacS are prestigiu, poate servi de asemenea drept model, poate incita la a ne comporta a§a cum face el; §i invers, dacS el este antimodelul, ne vom indepSrta de el.

§ 81. Fiinta perfect! ca model

lnconvenientele argumentarii prin model sau prin antimodel se manifests cand modelul comports caractere reprobabile sau antimodelul calitSti demne de a fi imitate. Intr-adevSr, orice discriminare printre actele modelului sau ale antimodelului presupune un criteriu, altul decat persoana sau grupul pe care le elogiem sau pe care le dispretuim, criteriu care face argumentarea prin model inutilizabilS, intrucat este inutilS sau chiar periculoasS.

Pentru a preveni aceste inconveniente, autorii sunt obligati sS infrumuseteze sau sS prezinte in culori sumbre realitatea, sS creeze eroi §i mon§tri, pe de-a-ntregul buni sau pe de-a-ntregul r3i, s3 transforme istoria in mit, in legends, in cli§eu. Dar chiar §i atunci, multimea modelelor sau a antimodelelor nu ne permite sS extragem о regulS de conduits unicS §i clarS. Obiectele imprumutate din experientS nu pot fi considerate, din aceastS cauzS, dupS pSrerea lui Kant, drept modele (sau arhetipuri):

Cine ar vrea sS dea (cum de altfel au fScut multi) ca model pentru izvorul de cunoa§tere ceea ce poate servi cel mult ca exemplu pentru о explicate imperfecta, acela ar face din virtute о fantoma echivoca, variabila dupa timp §i imprejur3ri, inutilizabilS pentru о regula1.Dimpotriva, orice fiinta intrupatS trebuie sS fie confruntatS,

dupS Kant, nu doar cu ideea virtutii, ci cu un ideal, precum cel al inteleptului stoic:

(...) un om care nu exista decat in gandire, dar care concorda

1 KANT, Critica ratiunii pure, p. 305. (Ed. rom.: Univers Enciclopedic Glob, Bucurefti, 2009, p. 284; n.t.)

480 Tel m idle a i git men tat me

pe deplin cu Ideea de intelepciune. A§a cum Ideea da regula, tot astfel idealul servejte, in asemenea caz, ca prototip pentru determinarea completa a copiei; §i nu avem alt criteriu al acjiunilor noastre decat comportarea acestui om divin din noi, cu care ne сотрагЗт, ne judec3m ?i, prin aceasta, ne corectam, de§i niciodata nu putem s3-i atingem perfectiunea. Aceste idealuri, de§i nu le putem atribui realitate obiectiva (existenja), nu trebuie totufi s3 fie considerate ca himere; ele ofera un indreptar indispensabil rajiunii, care are nevoie de conceptul a ceea ce este absolut perfect in felul lui, pentru a aprecia §i a masura in raport cu acesta gradul §i lipsurile celor ce sunt imperfecte1.Kant i§i da seama de importanta modelului pentru conduits,

dar crede cS acest model nu este decat un ideal pe care fiecare om il poartS in el, f3r3 ca limitele naturale s3-i permits о realizare intr-un exemplu fenomenal.

Acest arhetip, pe care Kant il gSse§te in „acest om divin pe care il purtSm in noi", religiile il furnizeazS oamenilor datoritS ideii sau a imaginii pe care ele le prezintS despre Dumnezeu, despre Fiinta perfect bunS sau mScar despre reprezentantul §i purtStorul lui de cuvant pe pSmant. Tarde a avut deja ocazia sS arate importanta lui Iisus, a lui Mahomed, a lui Buddha, ca modele pentru umanitate2. Acest rol este indeplinit cu atat mai u§or cu cat aceste fiinte, oricare ar fi calitatea lor supranaturalS, se comports totu§i ca ni§te oameni care trSiesc impreunS cu alti oameni. Dintr-un anumit punct de vedere, intruparea divinitStii ar fi deja о corectare a modelului pentru a-1 apropia de cei care trebuie formati. Totu§i constatSm cS cei care utilizeazS aceastS formS de argumentare i§i adapteazS in mod mult mai direct chiar modelul la concluziile pe care vor sS le promoveze. S3 citSm in legSturS cu aceasta cateva exemple semnificative in care Iisus este propus drept model.

IatS douS pasaje in care Bossuet il prezintS pe Iisus drept model de rege absolut:

Iisus Hristos, Domn al domnilor §i Prin( al regilor P3mantului, de§i crescut intr-o domnie total independents, totu$i, pentru a da tuturor monarhilor, ce depind de puterea lui, exemplu de moderate §i de dreptate, a vrut el insufi s3

1 Ibid., p. 443.2 TARDE, La logique sociale, p. 308.


se supuna regulilor pe care le-a facut §i legilor pe care le-a stabilit1.

§i in alta parte:Acest Dumnezeu mare nu are nevoie de nimeni; $i

totu§i el vrea sa cS§tige de partea sa pe toata lumea... Acest Dumnezeu mare §tie totul, vede totul, totu§i vrea ca toata lumea s3-i vorbeasc3; el asculta tot, ji are mereu urechea atenta la plSngerile care i se prezinta, mereu gata sa faca dreptate. lata modelul regilor2...

Pentru Locke, Iisus este modelul toleranjei, care trebuie s3 inspire actiunea preotilor §i a credincio§ilor:

Dac3, asemeni C3pitanului mantuirii noastre, ei ar fi dorit cu sinceritate binele sufletelor, ar fi mers pe urmele §i ar fi urmat exemplul perfect al acestui Prin} al p3cii. (...) Totodata, noi jtim foarte bine c3 dac3 unii necredincioji au trebuit s3 fie convertiti cu forja, dac3 unii solda}i inarmap au trebuit s3 fie smul§i din gre§elile lor, aceia care erau orbi sau тсЗрЗршар, era cu mult mai u§or pentru el s3 reu§easc3 toate acestea cu armate de legiuni celeste, decat oric3rui fiu al Bisericii, oricat de puternic ar fi fost el, cu top dragonii lui3.

§i terminS cu acest apel suprem:Dumnezeu insuji nu-i va mantui pe oameni impotriva

voin)ei lor4.Cavalerul de Mere, care nu ezita, dupS cum am vSzut, sS se

serveascS de gratia divinS pentru a ilustra importanta faptului de a fi binevoitor, sustine ей dragostea pentru lucrurile plScute ne-a fost arStata de Iisus:

Mi se pare, de asemenea, c3 cel mai perfect model, §i acela pe care trebuie s3-l imitam cel mai mult, indragea tot ceea ce se f3cea cu piacere, ca aceste parfumuri excelente care au fost rev3rsate asupra lui: $i am

1 BOSSUET, Sermons: Sur la predication evangelique, p. 50.2 Ibid.: Sur /'ambition, p. 411.31 LOCKE, The second treatise of civil government and A letter concerning toleration, p. 125.

4 Ibid., p. 137.

482 Tehnicile argnnientatiiv

putea s3 ne imaginam ceva mai agreabil decat cele mai mici discursuri $i acpuni ale sale1?Se intampla chiar ca unele povestiri evanghelice s3 fie

interpretate numai in functie de rolul de model pe care lisus il asuma §i f3r3 de care ele ar deveni de neinteles, intrucat ar fi incompatibile cu perfectiunea divin3:

lisus Hristos vede, in prejtiinja sa, in cate pericole extreme ne atrage iubirea pentru grandori; de aceea fuge el din fata lor, pentru a ne obliga s3 ne temem de ele; (...), el ne invata in general ca datoria esentiaia a cre$tinului este de a-§i reprima ambitia2.El insuji, Dumnezeu], nu are nici un motiv s3 fug3. Doar

modelulare.

Nu exista nimic, inclusiv mediul in care traiejte modelul, care s3 nu poata fi invocat pentru a favoriza actiunea acestuia din urma, apropiindu-l de cei сЗгога le este propus §i care sunt prin aceasta valorizaji in propriii lor ochi:

Aja cum micii jocijti se inflacSrau la gandul unui Hristos muncitor, [Sranii ar trebui s3-§i extraga aceeaji mandrie din acea parte pe саге о acorda parabolele din Evanghelie viepi campurilor §i din funcjia sacra a painii §i a vinului §i sa deduca de aici sentimentul ca cre§tinismul este un lucru al lor3.Aceste diverse exemple arata in ce m3sur3 argumentarea

prin model, chiar §i limitata la exaltarea vietii unui singur individ, este susceptibila de utiliz3ri §i de adaptari variate, dup3 cum cutare sau cutare aspect al Fiintei perfecte este scos in evidenja §i propus spre a fi imitat de oameni.

Fiinfa perfecta se preteaz3 mai mult decat orice alt model la aceasta adaptare intrucat, prin insaji calitatea sa ?i prin esenja, ea are ceva imperceptibil, necunoscut §i c3, pe de alta parte, nu este valabil numai pentru un timp §i pentru un loc. Or, in m3sura in care credem c3 se poate utiliza modelul independent de

1 Cf. § 79: IlustTarea.2 Chev. DE MfiRE, CEuvres completes: Des agrements, p. 28.

3 BOSSUET, Sennons, vol. II: Sur I'ambition, p. 394.


circumstance, cand modelul este mai mult decat un tipar (pattern) limitat In ceea ce prive§te forta sa, acuzajia de anacronism devine f3r3 fundament. Rolul interpretului este atunci esenjial: el este acela care permite modelului de necontestat s3 serveasc3 drept ghid In toate imprejur3rile viefii.

b) RATIONAMENTUL PRIN ANALOGIE

§ 82. Ce este analogiaNimeni nu a negat importanta analogiei in conduita

inteligentei. Totuji, recunoscuta de toti ca un factor esential de inventie, ea a fost privita cu neincredere din momentul in care se dorea s3 se fac3 din ea un mijloc de proba. Este adev3rat c3 unele filosofii, cea a lui Platon, a lui Plotin sau a Sfantului Toma, au justificat uzajul argumentativ al analogiei datorita conceptiei pe care о furnizau ele despre real; dar acest uzaj рЗгеа astfel legal de о metafizica §i solidar cu soarta ei. Ganditorii empirijti, dimpotriva, nu v3d cel mai adesea, in analogie, decat о asemanare de calitate minora, imperfecta, slaba, incerta1. Se admite, mai mult sau mai putin explicit, c3 analogia face parte dintr-o serie, identitate-asemanare-analogie, in care ea constituie nivelul cel mai putin semnificativ. Singura ei valoare ar fi aceea de a permite formularea unei ipoteze de verificat prin inductie2.

Departe de noi ideea сЗ о analogie nu ar putea servi de punct de plecare unor verific3ri ulterioare; dar ea nu se distinge in aceasta de nici un alt rationament, intrucat concluziile lor, ale tuturor, pot fi mereu supuse unei noi probe. $i suntem noi oare autorizati s3 neg3m analogiei orice forta probanta, de vreme ce doar faptul de a fi capabiia s3 ne fac3 s3 prefer3m о ipoteza alteia arat3 c3 ea are valoare de argument? Orice studiu general de argumentare trebuie deci s3-i fac3 loc ca element de proba.

Ni se pare c3 valoarea sa argumentativa va fi mai clar pus3 in evidenta dac3 se considera analogia drept о similitudine de structuri, a c3rei formula cea mai generaia ar fi: A este pentru В ceea ее С este pentru D. Aceasta conceptie despre analogie se

1 HUME, Tratat asupra naturii umane, 1.1, p. 226.2 J. Stuart MILL, Un sistem de logicii inductive, vol. II, p. 90.

484 Teluiicile argumentativeleaga de о traditie foarte veche, inc3 In uz la Kant1, la Whately2, la Cournot3. Ea nu este deloc cu totul uitata, ca dovada aceasta opinie a lui M. Cazals pe care il citeaza Paul Grenet intr-o lucrare recenta:

Ceea ce face originalitatea analogiei ?i ceea ее о distinge de о identitate partiaia, adic3 de nopunea pupn banaia de asemanare, este ca, in loc s3 fie un raport de asemanare, ea este о asemanare de raport. §i nu avem aici un simplu joc de cuvinte, tipul cel mai pur de analogie se gasejte intr-o proporfie matematicd 4.Noi subscriem la aceste randuri, cu exceptia ultimului punct.

Dac3 etimologia incita la a g3si prototipul analogiei in proporpa matema- tic35, aceasta din urm3 nu este in opinia noastr3 decat un caz particular de similitudine de raporturi §i in nici un caz cel mai semnificativ. Intr-adev3r, nu vedem aici ceea ce caracterizeaz3 cu precizie, in opinia noastra, analogia, §i care are legatura cu diferenta dintre raporturile care sunt confruntate.

Pentru a preciza acest lucru, s3 plec3m de la о analogie destul de simpia §i tipic3, luata de la Aristotel:

A§a cum ochii liliacului sunt orbip de lumina zilei, tot a§a inteligen- Ja noastrS este orbita de lucrurile cele mai evidente6.Propunem s3 numim temd multimea termenilor A §i B, la

care se refera concluzia (inteligenja sufletului, evidenta) §i s3 numim ford multimea termenilor С §i D, care servesc la a sustine

1 KANT, Prolegomene la orice metafizica viitoare, p. 146-147. (Ed. rom.: p. 173; n.t.)2 Richard D. D. WHATELY, Elements of Rhetoric, p. 359, Appendix to p. 67 (B).3 A.-A. COURNOT, Essai sur les fondements de nos connaissances, vol. I, pp. 93-94.

4 P. GRENET, Les origines de I'analogie phitosophique dans les dialogues de Platon, p. 10. Cf. Mgr DE SOLAGES, Dialogue sur I'analogie, p. 15.

5 Cf. M. DOROLLE, Le raisonnement par analogie, cap. I.6 ARISTOTEL, Metafizica, cartea a, 993 b.


rationamentul (ochii liliacului, lumina zilei). In mod normal, fora este mai bine cunoscuta decat tema c3reia trebuie s3-i clarifice structura, sau s3-i stabileasc3 valoarea, fie valoarea de ansamblu, fie valoarea respectiva a termenilor. Situapa nu sta totu§i mereu astfel: Caterina din Genova, la sfarjitul c3rtii sale Traiat despre Purgatoriu, va incerca s3 elucideze propria sa stare sufleteasc3, prin analogie cu cea a sufletelor din Purgatoriu, despre care este greu de spus c3 este mai bine cunoscuta, dar c3reia ea i-а consacrat ample descrieri:

Aceasta forma purificatoare, pe care eu о v3d in sufletele din purgatoriu, о simt in sufletul meu, in ultimii doi ani mai ales, §i in fiecare zi о simt §i о vad mai clar. Sufletul meu r a mane in acest corp ca intr-un purgatoriu1.Exista, in orice caz, Intre tem3 §i fora, о relatie asimetric3

data de locul pe саге-1 осирЗ ele in rationament.Mai mult, ca s3 existe analogie, tema §i fora trebuie s3

apartin3 unor domenii diferite: cand cele dou3 raporturi care se confrunta apartin unui aceluiaji domeniu §i pot fi subsumate sub о structura comun3, analogia este inlocuita cu un rationament prin exemplu sau prin ilustrare, tema ?i fora furnizand dou3 cazuri particulare ale unei aceleiaji reguli. De asemenea, in timp ce unele rationamente se prezinta indiscutabil ca analogii (se intampla foarte des cand fora este luata din domeniul sensibil, tema din domeniul spiritual), altele dau najtere in aceasta privinta unei oarecare indoieli, precum acest pasaj din Colette privind relatiile sale cu un stol de p3s3rele:

(...) nu era departe vremea cand intr-o mica mulpme greu de deslu§it aveam s3 descopar individul, singularul, preferatul care m-аг prefera. De fiecare data pericolul, pentru animal, devine acela§i pentru noi. A alege, a fi ales, a iubi: imediat dup3 aceea vin grija, pericolul de a pierde, teama de a sem3na regretul. Atat de mari cuvinte pentru о pas3rica? Da, pentru о pasarica. Nu exista, in dragoste, obiect mic2.Este vorba despre о analogie cu dragostea uman3? Este

1 SFINTA CATERINA DIN GENOVA, Opere, Tratat despre Purgatoriu, cap. XVII,p. 150.

2 COLETTE, Lefanal bleu, p. 34.

486 Teluiicile argumentativevorba despre un exemplu care duce la generalizare? Ultimele cuvinte ar tinde s3 ne fac3 s3 prefer3m aceasta interpretare. F3r3 ele eram tentati s3 vedem in tot acest pasaj о expunere analogic3 a c3rei tema era dragostea uman3. Oscilarea intre cele dou3 forme de rationament poate fi de altfel, in unele cazuri, eficace.

Impresia c3 avem de-a face cu dou3 domenii diferite poate depinde de dispozitiile auditorului. Dar asimilarea sau separarea domeniilor este adesea preg3tit3 de discurs: alegerea unor termeni utilizati este esentiala, §i am putea relua, in legatura cu aceasta, remarcile noastre anterioare privind diferenjele de natura sau de grad. Tot ceea ce stabilejte о diferenta de natura, de ordin tinde s3 instituie domenii separate in care se vor putea situa fora §i respectiv tema: opozitia intre finit §i infinit este о diferenta de ordin care va fi propice rationamentului analogic.

Ne putem intreba daca, in interiorul unei aceleia§i discipline, se intalnesc propriu-zis analogii. Chestiunea trebuie, credem noi, s3 fie rezolvata afirmativ, dar ea este foarte delicata. Biologii utilizeaz3 dou3 notiuni susceptibile s3 clarifice aceasta problema: omologia (ex. brat §i arip3), analogia (ex. similitudini provocate de viaja acvatic3 la indivizi de genuri diferite). In primul caz, avem о tem3 structural care constituie un sistem natural, ce inglobeaz3 ?i subsumeaz3 cazurile individuale inrudite, sistem determinat in acela§i timp de anatomie, embrio- logie, paleontologie, care une§te indivizii intr-un acelaji domeniu. In cel de-al doilea caz gandirea merge de la un gen animal la un altul, considerate in izolarea lor relativa.

In drept, rationamentul prin analogie propriu-zis3 se limiteaza, se pare, la confruntarea, pe puncte particulare, intre drepturi pozitive distincte prin timp, prin spa£iu geografic sau prin materia tratata. Dimpotriva, de fiecare data cand se cauta similitudini intre sisteme, acestea sunt considerate ca exemple ale unui drept universal; de asemenea, de fiecare data cand se argumenteaza in favoarea aplic3rii unei reguli stabilite la noi cazuri, se afirma, prin chiar aceasta, c3 ne afl3m in interiorul unui singur domeniu: de aceea, reabilitarea analogiei, ca procedeu de interpretare extensiva, care r3spunde dorinjei unor juri§ti de a vedea in ea altceva decat termenul prin care se descalifica ceea ce adversarul prezinta ca exemplu, se va realiza dand analogiei о


semnificajie diferita de cea pe care am propus-o1.

1 Cf. N. BOBBIO, L'analogia nella logica del diritto, in special p. 34.


g 83. Relatiile dintre termenii unei analogii

Spunand c3 in orice analogie exista un raport intre patru termeni, noi prezentam, evident, о viziune schematizata a lucrurilor. Fiecare dintre ei poate intr-adev3r s3 corespunda .unei situafii complexe, §i chiar aceasta este ceea ce caracterizeaz3 о analogie bogata.

Faptul c3 este vorba despre similitudine de relatii autorizeaza, intre termenii temei §i cei ai forei, diferente cat de mari am dori. Natura termenilor este, la prima vedere cel putin, secundar3. Este de altfel, adesea, rolul pe care il joac3 ei in analogia pe care о stabile§te numai semnificatia lor. Cand Ezechiel strig3:

§i le voi da о alta inima §i duh nou voi pune intr'in§ii; inima lor de piatra le-o voi smulge din trup §i le voi da о inima de carne1,carnea este pentru piatra ca milostenia pentru nesupunere; in

timp ce, in numeroase analogii, carnea este pentru spirit ceea ce este starea de p3cat pentru starea de gratie. Un acelaji termen este deci conceput in moduri foarte diferite, pentru a se putea insera in analogii de sens tot atat de opuse.

Cu toate c3 analogia-tip comporta patru termeni, se intampia destul de frecvent ca num3rul lor s3 se reduc3 la trei; unui dintre ei figureaza de dou3 ori in schema, care devine: В este pentru A ceea ее С este pentru B.

lata in acest sens un exemplu luat din Leibniz:Cad se vede foarte limpede c3 toate celelalte substanje

depind de Dumnezeu, a?a cum gandurile emana din substanja noastra2

§i un altul, atribuit lui Heraclit:Omul, in ochii divinitatii, este tot atat de pueril pe cat

1 EZECHIEL, XI, 19. (Ed. rom.: Litera International, Bucure§ti, 2011, cap. XI, 19, p. 1472. In: Biblia cu ilustrafii, vol. V; n.t.)

2 LEIBNIZ, Disertatie metafizica, XXXII, p. 457. (Ed. rom.: Humanitas, Bucurejti, 1996, XXXII, p. 77; n.t.)


este copilul in ochii omului1.Termenul comun „substanta", „om", invita la a situa tema in

prelungirea forei §i la a le ierarhiza. Dar distinctia domeniilor, indispensabila pentru existenta analogiei, este totuji mentinuta: c3ci termenul comun, fiind in mod formal acelaji in tema ?i in for3, se disociaza prin uzajul lui diferentiat, care il face echivoc. Era intr-adev3r de prev3zut ca termenul comun, intrucat locul s3u in for3 §i in tem3 il pune in relatie cu termeni care fac parte din doua domenii diferite, s3 ia prin chiar acest fapt semnificajii mai mult sau mai pujin divergente.

S-ar putea conchide c3 orice analogie cu trei termeni se poate analiza ca analogie cu patru termeni. Este bine totu§i s3 distingem analogiile in care fora §i tema se plaseaz3 intrucatva una in prelungirea celeilalte, de cele in care accentul cade mai ales pe paralelismul dintre ele. Intr-adev3r, interpretarea argumentativ3 va putea fi foarte diferita de aceasta.

Dou3 analogii, imprumutate din lucrarea lui Gilson asupra tomismului, о vor ar3ta. Iat-o pe prima:

Cand un profesor iji instruiejte elevul, §tiinta profesorului trebuie s3 conjinS deja ceea ce el introduce in spiritul elevului. Or, cunoa§terea naturals pe саге о avem despre principii ne vine de la Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu este autorul naturii noastre. De unde rezulta c3 tot ceea ce este contrar acestor principii este contrar intelepciunii divine §i, in consecinjS, nu ar putea s3 fie adevSrat2.$i iat-o pe cea de-a doua:

Ca §i un copil care injelege ceea ce nu ar putea sS descopere, dar pe care i-1 face cunoscut un profesor, inteleclul uman pune stSpanire fara dificultate pe о doctrinS cSreia о autoritate mai mare decat cea umanS ii garanteazS adevSrul3.

1 P. GRENET, Les origiues de I'analogie phitosophique dans les dialogues de Platon, p. 108, n. 367 (Fragmentele Diels, 79, Bywater, 97).2 E. GILSON, Tomismul, p. 31 (Contra Gentiles, I, 7). (Ed. rom.: Humanitas, Bucurejti, 2002, p. 33; n.t.)

3 Ibid., p. 35.


fn ambele cazuri, avem о fora luata din domeniul vietii cotidiene, cel al invaj3mantului; in ambele cazuri, exista о diferenta de valoare considerabiia, ?i intre termenii fiec3rui domeniu, ?i intre cele dou3 domenii analizate. Dar, in primul caz, nu aceasta diferen{3 conteaza mai ales. De aceea percepem mai degraba paralelismul dintre cele dou3 relatii (intelepciunea lui Dumnezeu este pentru cunoajterea naturals ceea ce este jtiinja magistrului pentru cea a discipolului). In al doilea caz, dimpotriva, diferen(ele de valoare conteaza Inainte de orice. Iar noi percepem mai degraba о analogie cu trei termeni ierarhizati (autoritatea divinS este pentru intelectul uman ceea ce profesorul este pentru copii) §i aceasta cu toate c3 termenul comun nu este identic din punct de vedere formal („profesor", „intelect uman")1.

S3 adaug3m c3, alaturi de analogiile cu-trei termeni ierarhizati, se intalnesc analogii care r3spund schemei: A este pentru В ceea ce A este pentru C. lata in Ieg3tur3 cu aceasta un frumos exemplu luat de la Demostene:

C3ci banul, cind este pus intr-o balanta alaturi de о decizie, о mi$c3 brusc §i trage la el ra)iunea, astfel incat cel care ia devine incapabil s3 calculeze ceva cu chibzuinja2.Banul, de§i luat numai in sens material, indeplinejte aici

douS functii diferite. Oratorul utilizeaz3 intr-o oarecare m3sur3 о coincident fericita; ea este cea care permite fuziunea dintre unui din termenii forei §i unui din termenii temei. Vom vedea ulterior in ce anume о astfel de analogie se apropie de unele metafore.

Esentialul, intr-o analogie, este confruntarea temei cu fora; ea nu implica deloc existenta unui raport prealabil intre termenii uneia §i ai celeilalte. Dar cand exista un raport intre A §i C, intre В §i D, analogia se preteaz3 la dezvolt3ri in toate sensurile care sunt unui dintre aspectele unei analogii bogate. Lui Tarde ii pl3cea s3 dezvolte analogii de о surprinz3toare amploare in care

1 Cf. la PASCAL о analogie cu patru termeni $i о analogie cu trei termeni ierarhizap intr-un acela§i rafionament. Cugelari, Aion, Oradea, 1998, pp. 254- 255 (234 ed. Brunschvicg). Traducere de Maria §i Cezar lvanescu.

2 DEMOSTENE, Discursuri: Despre pace, § 11.


relatiile dintre termeni analogi nu erau cu nimic mai prejos decat relatiile din interiorul temei §i al forei1. Aceste relatii intre termeni omologi sunt uneori chiar in prim-plan: analogia este gandita inainte de toate ca afinitate intre termenii temei §i

1 Cf. in special TARDE, La logiquc suciale, pp. 98-99.

492 Tehnicile nrguiiietitiitive

ai forei. Similitudinea de structura dintre domenii este inferata din ea. Pe aceasta cale demonstreaza Girolamo Fracastoro, in plin secol XVI, multimea §i specificitatea agentilor bolilor noastre infectioase1.

Dublele ierarhii, cu raporturile complexe care le caracterizeaz3, raporturi orizontale bazate pe structura realului, raporturi verticale de ierarhizare, se preteaza in mod deosebit la stabilirea de analogii bogate. Deosebirea dintre dubla ierarhie §i analogie este profunda dupa рЗгегеа noastr3; prima este bazata pe о legatura a realului; a doua sugereaza confruntarea de relatii situate in domenii diferite. Dar putem foarte adesea argumenta prin analogie repartizand termenii succesivi ai unei duble ierarhii, intre tem3 §i fora. A§a se face c3 dubla ierarhie, conchizand din superioritatea lui Dumnezeu asupra oamenilor superioritatea justitiei divine asupra justitiei omenejti, poate face loc analogiei conform c3reia justitia divina este in raport cu Dumnezeu ceea ce justitia omeneasc3 este pentru oameni. Invers, atunci cand analogia dezvolta dou3 lungi ierarhii apartinand una forei, cealalta temei, §i cand cele dou3 domenii sunt inegale ca valoare, analogia ar putea face loc cu ujurinta unei serii de duble ierarhii. A§a se intampla cand Plotin trage, din ordinea ierahic3 existenta intr-un cortegiu regal, concluzii referitoare la realitati depinzand de Unu §i care ii sunt mai mult sau mai putin apropiate2.

De§i analogia este un rajionament care prive§te relatiile, cele care exista in interiorul forei §i in interiorul temei, ceea ce face ca ea s3 difere profund de simpla proportie matematic3 este c3 natura termenilor, in analogie, nu este niciodata indiferenta. Se stabilejte, intr-adev3r, intre A §i C, intre В §i D, datorita analogiei inseji, о apropiere care conduce la о interactiune, §i mai ales la valorizarea, sau la devalorizarea, termenilor temei.

Iata un exemplu care explic3 mecanismul acestei interactiuni:

1 G. FRACASTORO, Opera omnia, De sympathia et antipathia rerum, cap. II: De analogia rerum in agendo, pp. 65 b $i urm.; De contagione, cap. 8: De analogia contagioiunn, pp. 81 a §i urm. Cf. ?i Sifilide, cartea I, vv. 258-306.

2 PLOTIN, Enneade, V, 5, § 3, p. 561.


Despre aceasta alegere a lui Amadeus [duce de Savoia], realizata aja cum se cuvine prin autoritatea unui sfSnt conciliu general, nu s-a mai auzit nimic, decat ca sus-numitul Amadeus a fost redus la tacere cu о paiarie de cardinal, a§a cum lini$te$ti un caine r3u cu un ciolan1.Devalorizarea termenilor temei este antrenata de natura

termenilor forei; dar valoarea acestora deriv3 ea ins3§i, m3car in parte, de utilizarea lor in analogie: atitudinea cSinelui care latr3 nu este obligatoriu obiectul unei judec3Ji depreciative.

Pierduta din vedere, interactiunea genereaz3 unui din aceste efecte comice de care Sterne era amator:

Neinfricat, da neinfricat, [regele William], pe toti sfintii! strigS unchiul Toby - i se cuvine coroana -

- Tot astfel precum i se cuvine hojului ?treangul, striga Trim [caporalul loial]2.Interactiunea dintre termenii analogiei duce adesea la

integrarea in constructia forei a unor elemente care nu ar avea nici о semnificatie dac3 nu ar trebui s3 ne gandim la tem3, in care ele au. A?a se face c3 Locke, pentru a descrie calea care duce la mantuire, se serve§te de о fora care prezinta un drum ce duce direct la lerusalim §i se intreaba de ce pelerinul trebuie s3 fie maltratat, pentru c3 nu poarta bocanci, sau pentru c3 p3rul lui nu este tuns intr-un anumit fel, sau pentru c3 merge sau nu in urma unui ghid imbr3cat in alb sau incoronat cu о mitr33, toate aceste detalii neavand importanta decat pentru c3 ne fac s3 ne gandim la conflictele dintre adeptii diverselor Biserici.

1 CALVIN, iiwafatura religiei creatine, Adresa iutroductiva catre regele Francisc I, p.13. (Ed. rom.: Cartea Cre§tina, Oradea, 2003, p. 125-126. Traducere de Elena Jorj §i Daniel Tomulej; n.t.)2 STERNE, Viata fi opiniunile lui Tristram Shandy, cartea VIII, cap. XIX, p. 495. (Ed. rom.: Polirom, Ia§i, 2004, cartea VIII, cap. XIX, p. 430; n.t.)

3 LOCKE, The second Treatise of civil government and A letter concerning toleration, p. 138.


Uneori, datorita actiunii temei asupra forei, unele elemente ale acesteia din urm3 sunt modificate. A§a se face c3 detalii privind personaje din Vechiul Testament, Adam sau Moise, sunt transformate pentru a permite mai bine acestor personaje s3-l prefigureze pe Hristos. AceastS tehnicS este atestatS de Reau:

Contrar textului din Exod in care se spune cS Moise, intorcandu-se in Egipt fi-a urcat sofia ji fiul pe mSgar, il vedem, intr-unul din tablourile in email ale retablului din Klostemeuburg (secolul al ХИ-Iea), pe Profet cSlare pe m3gar in timp ce sotia sa Sephora il urmeazS pe jos... AceastS variants se explicS pur $i simplu printr-un motiv tipologic, intrucat era vorba ca aceastS scenS sS fie pusS in paralel cu Intrarea lui Hristos in lerasalim. Trebuia deci ca Moise s3 fie cSlare pe mSgar pentru a sem3na cu Iisus a cSrui prefigurare este1.Adesea termenii forei sunt dotati cu proprietSti ce tin de

fantezie dar care ii apropie de tem3, cum ar fi limbajul uman atribuit animalelor din fabule.

Se vede foarte bine modificarea adus3 forei de exigentele temei in aceastS analogie a lui Bossuet:

R3manea aceasta redutabilS infanterie a armatei din Spania, ale cSrei man batalioane adunate, semSnand cu tot atatea turnuri, dar cu turnuri care §i-ar putea repara brejele, stSteau de neclintit in mijlocul tuturor celorlalte in deruta2.AceastS descriere, ar3tandu-le ca pe nifte tumuri intr-o

fortSreatS asediatS, incearcS sS caracterizeze rolul batalioanelor in lupt3, dar f3r3 a uita totufi ceea ce le d3 superioritatea.

Exist3 о tehnic3, utilizat3 frecvent de Plotin, pentru a apropia fora de temS §i asupra c3reia E. Brehier atr3sese atentia calificand-o drept „corectare de imagini"3: nu este vorba despre о modificare oarecare a forei, ci de purificarea ei, de modificarea sa dup3 un enunj prealabil, in sensul unei mai mari perfecjiuni.

Iat3 un exemplu, intre multe altele, al acestui procedeu

1 L. BEAU, Influenza formei asupra iconografiei medievale in Formes de I'art, formes d'esprit, pp. 91-92.2 BOSSUET, Bibl. de la Pleiade, Oraison funebre de Louis de Bourbon, prince de Conde, p. 218.

3 PLOTIN, Enneade V, PrefafS.


particular:

Legaturile care hiteineiaza structura realului 496

Ca atunci cand cineva, dup3 ce a intrat intr-o cas3 variat impo- dobita fi foarte frumoasa, admira pe rand toate variatele podoabe din ea fi se umple de admiratie inainte de a-I vedea pe stapanul casei, dar dupa ce il vede fi r3mane fascinat de el (c3ci nu era comparabil cu natura statuilor, ci era vrednic de о adev3rat3 contemplare), abandonandu-le pe acelea, il privefte, in restul timpului, doar pe el. (...) §i poate c3 imaginea ar corespunde realitafii, daca cel care ii apare contemplatorului podoabelor din cas3 nu ar fi un om ci un zeu, iar acesta nu i s-ar ar3ta inaintea ochilor, ci ar umple sufletul contemplatorului1.Fora, astfel modificata, continua totufi s3 exercite actiunea

dorita, iar plauzibilitatea acordata temei nu este dipiinuata din aceasta cauza. Aceasta rectificare este adesea introdusa ca ipoteza, iar Plotin о face s3 fie precedata, ca in exemplul de mai sus, de condijionalul ,,dac3 am spune c3".

Tot de о ipoteza se folosefte Kant in celebra lui analogie a porumbelului:

Porumbelul ufor, lovind in zbor liber aerul a c3rui rezistenta о simte, fi-ar putea imagina c3 el ar reufi fi mai bine in spatiul vid. Tot astfel, Platon a p3r3sit lumea sensibila, fiindca ea pune intelectului limite prea inguste fi s-a aventurat dincolo de ea pe aripile Ideilor in spa(iul vid al intelectului pur. El nu a observat c3 prin eforturile sale nu caftiga drum, c3ci nu avea nici un suport, afa-zicand, ca baz3, pe care s3 se fixeze fi la care s3 poata aplica forjele sale, pentru a urni intelectul din loc2.Eforturile lui Platon sunt asimilate celor ale porumbelului fi

descrise in termeni care il amintesc pe aceasta. Dar interactiunea se surprinde, ca s3 zicem afa, pe viu, pentru c3 demersul porumbelului nu este el insufi decat о ipotezS conditionatci de tem3.

Se intampla totodata ca rectificarea forei sS о fac3 ridicola, fiind absolut incompatibila cu realul. Quintilian citeaza expresii pe care le auzea repetate pretutindeni pe cand era tan3r:

1 PLOTIN, Eimende, VI, 7, § 35. (Ed. rom.: Editura IRI, Bucurefti, 2007, p. 343; n.t.)2 KANT, Critica rafiuuii pure, p. 55. (Ed. rom.: Univers Enciclopedic Gold, Bucurefti, 2009, p. 55; n.t.)


„Fluviile mari sunt navigabile fi la izvor" fi„Arborele de soi rodefte deindata ce il plantezi"1.

Ce sunt altceva decat nifte analogii in care tema a reactionat asupra forei in mod abuziv? Dorinta de a apropia fora de tema, in loc s3 fac3 analogia convingatoare, se intoarce in acest caz impotriva oratorului. Prudenta pare a se impune atunci cand este modificatS fora: о putem face fantastic^, dar nu putem afirma, nici chiar cu titlu de ipoteza, ceea ce nu este decat un contraadevSr. Este mai bine intr-un astfel de caz ca, atunci Cclnd se utilizeazfl termenii forei, si se dea de inteles ci modificarea privefte tema, ca in acest pasaj de Bossuet in care penitenta este descrisa prin analogie cu о naftere:

Printre aceste cazne ale penitentei, gandip-v3, fraplor, c3 naftep; iar ceea ce naftep, sunteti voi infiv3. Dac3 este о consolare atat de tandrS in a fi facut pe altcineva s3 vada lumina fi in a fi dat via(3 altcuiva, incat ea fterge intr-o clip3 toate suferinjele trecute, ce incantare trebuie s3 resimti in a te fi descoperit pe tine insup, in a te fi n3scut pe tine insup pentru о viaf3 f3r3 moarte2!

§ 84. Efecte ale analogiei

Interactiunea dintre tema §i fora, care rezulta din analogie - acpunea asupra temei fiind cea mai importanta, dar actiunea inversa nefiind, cum am v3zut mai sus, deloc neglijabila -, se manifesta in doua feluri, prin structurarea fi prin transferurile de valoare care decurg de aici; transferuri de valoare de la fora la tema fi reciproc, transfer de la valoarea relativa a ambilor termeni ai forei la valoarea relativa a celor doi termeni ai temei.

lata о celebra analogie a lui Epictet:Dac3 un copii ifi bag3 mSna intr-un vas cu gatul stramt,

pentru a scoate de acolo smochine fi nuci, fi dac3 ifi umple pumnul, ce i se va intampla? Nu-fi va putea retrage mana fi va plange. ,,Renun(3 la cateva dintre ele (i se spune), fi-p vei putea scoate mana". Tu s3 faci acelafi lucru cu dorinfele tale.

1 QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. Ill, cartea VIII, cap. Ill, § 76. (Ed. rom.: Minerva, Bucurefti, 1974, p. 331; n.t.)

2 BOSSUET, Sermons, vol. II: Sur la penitence, p. 83.


Nu^ti dori decat un num3r mic de lucruri fi le vei obtine1.Concluzia normative asupra conduitei celui care dorefte mai

mult decat ar putea realiza nu este decSt transferul la cazul lui al judecSfii asupra comportamentului pueril al copilului care nu reufefte s3-fi scoata din vas mSna prea plinfl. Dar acest transfer rezulta din aceea c3 comportamentul adultului este reconstruit pornind de la fora, in acest exemplu, ca in toate cele in care fora este luata din domeniul sensibil, iar tema din domeniul spiritual, analogia permite reconstruirea temei dup3 о structura plauzibila, reconstructie cu atat mai utila, cu cat aceasta structura nu poate fi cunoscuta direct. A§a se face ca discutiile persistente referitoare la raporturile dintre liberul arbitru uman fi gratia divina luau drept obiect fora v3zului, care necesita organe vizuale fi о sursa de lumina:

intr-adev3r, ca omul care, defi avand simtul v3zului, inconjurat de tenebre nu vede nimic, c3ci nu poate vedea nimic inainte ca din exterior s3 vin3 lumina, pe саге о simte chiar fi cand tine ochii inchifi fi pe care о z3refte odata cu tot ceea ce-l inconjoara cand fi-i deschide, tot afa voinja omului, atata timp cat se afla in umbra pacatului originar fi a p3catelor lui proprii, este blocata de propriile sale tenebre. Dar cand apare lumina iertarii divine, nu numai c3 distruge noaptea pacatelor ji vinovatia lor, dar vindeca voinja bolnav3, ii deschide ochii ji о face apta S3 contemple aceasta lumina purificand-o prin fapte bune2.Analogia permite о mai buna intelegere a raporturilor dintre

grafia divina §i liberul arbitru fi a importantei omului fi respectiv a lui Dumnezeu in p3cat fi in mantuire.Valoarea termenilor este adesea determinata de structura analo-gies Astfel, analogiile cu trei termeni, drama, viata terestra fi viata supraterestra, tind sa elimine tot ceea ce este serios in viaja terestra in raport cu lumea cealalta, fScand din ea un fel de joc, de spectacol, in care fiecare ifi joacS rolul afteptand ca viata adevSratS s3 inceapa3.

1 EPICTET, Discutii culese de Arian, cartea 111, cap. IX, p. 259.

2 JOANNIS SCOTI, Liber de Praedestinatione, IV, 8. Patrol, latine, t. CXXII, col. 374-375.

3 Cf. PLOTIN, Enneade, III, 2, § 15. (Ed. rom.: Editura IRI, Bucurefti, 2005, p. 63. Traducere de Marilena Vlad; n.t.)


Unii termeni, precum lumina, iualtime, addncime, plin, gdunas, adanc, de§i imprumutati din lumea fizica, par incarcati de valoare la plecare. Este posibil s3 fie afa. Dar probabil c3 au servit deja de atatea ori fi ca elemente ale forei, In analogii а ейгог tem3 tinea de lumea spiritual, incat nu se mai poate desprinde din ele valoarea care rezulta din acest rol, ca urmare a interactiunii cu unii termeni ai temei. Uneori, se crede c3 se poate surprinde pe viu modul in care se opereaza transfeml de valoare, dar nu suntem niciodata siguri de aceasta, dovada urmatoarea analogie a lui Plotin, a c3rei fora este constituita din raportul dintTe centru §i circumferinta:

Ceea ce este in afara lui, atingandu-l ca intr-un cerc fi dependent de el, este in intregime ceea ce este rafiune fi inteligen}3; dar mai degraba ar fi inteligenja dup3 cum il atinge fi in masura in care depinde de el, intrucat de la el are faptul de a fi inteligenja. Ca fi cum s-ar admite ca un cerc care ar fi in contact cu centru] s3u are puterea din centru fi ar avea, ca s3 spunem afa, „chipul centrului", prin aceea c3 razele, adunandu-se catre un centru unic, fac circumferinja, orientata spre centru, s3 fie afa cum este; (...)1.Dac3 cercul da structura lumii plotiniene, Unui care este

principal ei, ajunge, datorita interactiunii, fi oricare ar fi rafiunile geometrice pe care le fumizeaza, sa valorizeze ideea de centru, care гЗтапе inc3rcata de valoare in civilizatia noastra.

Parabolele, paradigmele, pe care le g3sim din abundenta in Biblie, in scrierile platoniciene/ nu sunt obligatoriu luate din domeniul material. Ele pot fi luate din viaja cotidiana, pentru a clarifica aspecte ale viejii sociale, politice sau morale, pentru a le da о anumita structura fi о anumita valoare. Iata о analogie de acest gen, extrasa dintr-un discurs al lui Demostene:

De asemenea, voi ftip fi aceasta c3 in tot ceea ce grecii au suferit din partea lacedemonienilor sau din partea voastra, ei au fost nedrepta^li de nifte fii nelegitimi ai Eladei; fi tot ce se petrecea atunci se aseamSna cu ce se intampla intr-o cas3 bogata, unde un fiu legitim conduce r3u fi risipefte averea sa: oricine ar putea socoti c3 acest fiu este vrednic, in acest caz, de dezaprobare fi invinovajire, f3ra ins3 a putea sustine c3 el nu are drepturi asupra acestei averi fi c3 nu este

1 Ibid., VI, 8, § 18. (Ed. rom.: p. 397; n.t.)


moftenitorul ei.. Iar daca un sclav sau un copii presupus legitim ar pierde fi ar risipi о avere ce nu-i aparfine, o, Hercule, cu atat mai mult to}i ar sustine c3 aceasta este о fapta ingrozitoare fi revoltatoare! Dar lucrurile nu stau afa, nu, pentru Filip fi pentru faptele pe care el le s3varfefte acum, fiindca el nu numai c3 nu este grec fi nu are nici о legatura cu grecii, dar, la drept vorbind nu este nici тЗсаг un barbar cu о origine stralucita...1

Locul lui Filip tn lumea greaca fiind fixat prin analogie, sentimentele de dispret fi de indignare referitoare la conduita lui nu pot fi decat tntarite de aceasta, dar cu conditia, evident, s3 fim in prealabil convinfi de faptul ca Filip nu este intru totul grec. Din acest punct de vedere, s-ar putea stabili, intre analogii, diferente dupa gradul de aderare prealabila la tema. Unele analogii ar juca, precum in cazul ilustrSrii, un rol de intSrire; altele, care ar trebui s3 beneficieze prin ele insele de о forta de persuasiune mai mare, ar indeplini un rol mai apropiat de cel al exemplului. Dar s3 nu uitam c3 aceasta apropiere de ilustrare fi de exemplu nu este ea ins3fi decat о analogie.

Unui dintre efectele analogiei este de a contribui la a determina pe unui sau pe ambii termeni ai temei. Acest uzaj este cel mai frecvent in analogiile cu trei termeni, а сЗгог structura ar fi: В este pentru X ce este С pentru B. Pentru a face s3 se inteleaga natura cuvantului divin, Plotin se servef te de analogia urpiatoare:

Precum discursul rostit, este fragmentar fata de cel din suflet, tot a$a este fi cel din suflet fata de cel superior lui, cand ii este interpret2.Se intampla, totufi, ca cei doi termeni ai temei s3 fie

necunoscuti fi ca doar relatiile presupuse intre domeniul temei fi cel al forei sa permita s3 li se precizeze'structura. Rationam asupra lui Dumnezeu fi a proprietatilor sale bazandu-ne pe nifte raporturi cunoscute intre om fi proprietatile lui, ca fi pe ideea pe care ne-o formSm despre distanja care il separS pe Dumnezeu de om: atunci cand se admite c3 bunStatea divina fi bunatatea

1 DEMOSTENE, Discursuri: Filipica a treia, §§ 30, 31. (Editura pentru Literatura, Bucurefti, 1969, pp. 132-133; n.t.)

2 PLOTIN, Enneade, I, 2, § 3. (Ed. rom.: Ed. IRI, Bucurefti, 2003; n.t.)


omeneasca nu fac parte dintr-un acelafi domeniu al realului, se va spune ca nu exista intre aceste doua proprietati un raport de asem3nare, in ciuda desemnarii lor cu ajutorul unui aceluiafi concept, ci numai un raport analogic.

Ideea c3 exista dou3 domenii este adesea garantata prin nojiuni precum imaginea, umbra, proiectia, care sunt, de altfel, ele insele analogice. Relatia dintre doua domenii poate fi de afa natura incat sa antreneze о inversare a unor structuri. Maritain descrie destinul lui Israel prin analogie cu cel al Bisericii; el precizeaza, ca raspuns catre un adversar pe care il focheaza acest fel de analogie rasturnat3:

Am spus сД este о Biserica grabita fi c3 vocajia ei, devenita, din vina sa, ambivalenta, continua noaptea lumii; fi am avertizat c3 aceste lucruri trebuie intelese intr-un mod analogic. (...) Israel nu este in mod supra- natural strain lumii hi acelafi fel ca Biserica (...)1.Se intampla, de altfel, s3 fim obligati s3 inventam tema,

pentru c3, neputand intelege termenii discursului la propriu, suntem obligati sa le dam un sens figurat, s3 cautam deci tema, sa reinventam analogia care ar da discursului sensul lui veritabil:

Cand cuvantul lui Dumnezeu, care este adev3rat, este fals in litera lui, el este adev3rat in spirit. Sede a dextris tneis [Ps. CIX], fals literalmente, deci adev3rat in spirit2.Intrucat discursul nu poate fi decat veridic, din cauza calitatii

celui de la care provine, trebuie ca cititorul s3 g3seasca tema, spiritul forei care ar corespunde intenjiilor autorului. Aceasta c3utare poate da naftere unor creajii noi, in materie etica, esteticS sau religioasa.

S3 notam c3 realitatea fizica, sau istorica, a forei nu este obligatoriu negata clnd interpretarea litera 13 este considerata insuficienta: a spune c3 repausul lui Dumnezeu din ziua a faptea poate fi interpretat ca о analogie care arata distanta care-1 separS pe creatorul universului, reculul pe care-1 face in raport cu opera sa3, nu prejudiciazS realitatea povestirii biblice. Noi ftim, intr-

1 J. MARITAIN, Raison et raisons, pp. 212, 213.

2 PASCAL, Cugetari, p. 1003 (687 ed. Brunschvicg). (Ed. rom.: Aion, Oradea, 1998, p. 446; n.t.)

3 E. BEVAN, Symbolism and Belief, pp. 121-122.

502 Teluiicile argumentativeadevar, c3 fora unei analogii este adesea luata din domeniul realului fi c3, pe de alta parte, opera de fictiune poate avea sau nu forja analogies. Vreun poem de dragoste de Chaucer va fi, pentru unii, confesiunea voalata a unei iubiri reale, pentru altii о creatie analogies a cSrei temS ar fi moartea unei printese1.

CSutarea sensului analogic, care ar fi sensul profund, rezulta uneori nu din faptul cS fensul literal este fals, putin interesant, ci din motive de о alts natura, conventiile de gen, de еросЗ, sau ceea ce se ftie, de altfel, despre intentiile autorului.

Unele tehnici pot, pe de alta parte, incita la a considera un enunj ca fiind analogic: folosirea de fore multiple1, folosirea de fore grosolane sau naive2.

§ 85. Cum se utilizeazi analogiaAnalogiile joaca un rol important in inventie fi in

argumentare din cauza, in esenta, a dezvoltarilor fi a prelungirilor pe care le favorizeaza ele: pornind de la forS, ele permit structurarea temei, pe care о situeaza intr-un cadru conceptual. Astfel, ne spune T. Swann Harding, care se gandea de altfel inainte de orice la rolul limbajului,

savantii care au descris primii electricitatea drept un „curent" au dat pentru

totdeauna, in acest domeniu, о forma §tiinjeis.

Aceasta forma rezulta din aceea ca apropierea dintre fenomene electrice fi hidraulice a dat naftere unor dezvoltari care precizeaza, completeaza, prelungesc analogia primitiva. Dar pana unde poate fi prelungita о analogie?

In orice domenii dezvoltarea unei analogii este normals, fi aceasta in mSsura in care este nevoie de ea fi in care nimic nu i se opune. Afa cum foarte just spune Richards, nu exists totalitate pentru о analogie, putem uza de ea cat este nevoie, cu riscul de a о vedea prSbufindu-se3.

Rolul de inventie al analogiei se separS de rolul ei de probS

1 Marshall W. STEARNS, A note on Chaucer's attitude toward love, Speculum, vol. XVII, 1942, pp. 570 la 574.

2 Cf. J. GUITTON, Le temps et I'eternite chez Plotin et saint Augustin, pp. 154-155.

31. A. RICHARDS, The philosophy of Rhetoric, p. 133.


chiar in dezvoltSrile sale: in timp ce, plasandu-ne in primul punct de vedere, nimic nu ne impiedicS sS prelungim о analogie cat de departe posibil, pentTu a vedea ce va da aceasta, din punctul de vedere al valorii sale probante, ea trebuie sS fie mentinutS in limite care nu ar putea fi dep3§ite fSrS pierderi, dacS dorim sS intSrim о convingere. A dezvolta о analogie inseamnS uneori sS-i confirmSm validitatea; inseamnS, de asemenea, sS ne expunem loviturilor interlocutorului.

In unele cazuri, analogia este dezvoltatS fSrS a marca cea mai micS rupturS intre ea fi prelungirile sale, precum aceastS analogie in care Kant ifi comparS filosofia cu cea a lui Hume:

(...) el [Hume] insufi nu a bSnuit posibilitatea unei asemenea ftiinte, constituite dupa toate regulile, ci s-a muljumit, spre a-fi pune corabia la adapost, s-o traga la [Srmul scepticismului, unde era menita sa zaca fi s3 putrezeasca. Incercarea mea tintefte, dimpotriva, s3-i ofere corabiei un carmaci care, avand la indemana un compas fi о harta completa a marilor, s3 о poata conduce cu bine oriunde ar dori, folosind principiile sigure ale artei navigatiei, deduse din cunoafterea globului p3mantesc1.Fora fi tema se dezvoltS aici in concurentS, fSrS ca nimic sS

nu separe relatiile evocate succesiv. Momentele ulterioare intSresc in acelafi timp analogia de inceput; afa stau lucrurile in orice analogie care se prelungefte fi pe prelungirea cSreia autorul pSrea sS fi contat.

Alte argumente ale analogiei se prezintS in douS faze, dintre care cea de-a doua fumizeazS concluzia principals, ca in acest pasaj din La Вгиуёге:

Rotijele, arcurile fi mifc3rile sunt ascunse; dintr-un ceasornic nu se v3d decat acele care inainteaza pe nesimpte fi ifi

incheie rotirea: imagine

1 KANT, Prolegomene la orice metafizica viitoare, p. 15. (Ed. rom.: Paralela 45, Pitefti, 2005, p. 60; n.t.)

Legaturile care hitenieiazd structura realului 504

a curteanului cu atSt mai desSvarfitS cu cat, dupa ce a facut atata cale, se reintoarce adesea in punctul de unde a plecat1.Expresia „cu atat mai des3varfit3" este de retinut; ea arat3 c3

analogia este mai bun3 decat s-a presupus; iar aceastS dezvoltare este adesea insotitS - ca in cazul de fat3 - de un efect nea§teptat fi chiar comic.

Uneori, faze din argumentare sunt marcate fn sensul c3 se profits de faptul cS о analogie pare a fi admisS pentru a cere s3 i se admit3 fi dezvoltarea. In tratatul s3u de epistemologie genetic3, Piaget, dup3 ce a ar3tat cS exist3 о analogie Intre ideile promovate pe tema evolutiei fi cele care se refer3 la teoria cunoafterii, adaug3:

DacS corespondenta termen cu termen intre tezele lamarckiene fi tezele asociationiste sau empiriste este exacts, trebuie sS ne afteptSm sS о regSsim chiar printre obiectiile adresate acestor douS feluri de interpretSri2,

fi se mir3 de faptul c3 unii biologi antilamarckieni pot s3 sustinS un empirism radical,

(...) ca fi cum inteligenta ar putea in acest caz, contrar restului orga- nismului, sS nu aibS nici о posibilitate de activitate intemSPrelungirea analogiei este cea care are aici valoare

argumentativ3 fi permite formularea unei obiecjii la conceptiile empiriste.

Se intampl3 ca analogia, in loc s3 fie prelungit3 de cStre autor, sS fie prelungit3 de criticul s3u, care extrage de aici un mijloc de respingere, cu atat mai eficient cu cat materialul conceptual a fost imprumutat de la adversar. Afa se face c3 Berriat Saint-Prix, in fata unui jurist care, dispretuind orice referire la dreptul roman fi la vechea jurisprudent, pretindea c3 descrie intr-o lucrare despre Codul Civil „venele, mufchii, tr3s3turile fi sufletul legii", regret3 c3 autorql nu „fi-а urm3rit pan3 la capSt metafora":

... ar fi observat imediat cS orice fiinjS vie ifi primefte

1 LA BRUYERE, Caracterele, Despre Curte, 65, p. 257. (Ed. rom.: Editura pentru LiteraturS, Bucurefti, 1968, 65, p. 375-376; n.t.)

2 PIAGET, Introduction a Vepistemologie genetique. III, p. 102.


organizarea de la о fiintS anterioarS care i-а dat naf tere1.Acest mod de respingere presupune cS avem intotdeauna

dreptu] de a prelungi о analogie dincolo de afirmatia principals §i cS dac3, drept urmare a acestei prelungiri, ea se intoarce impotriva autorului sSu, sau devine indecvatS, este pentru cS era deja astfel incS de la inceput1. De fapt, aproape intotdeauna о astfel de respingere ar fi posibilS, dar care ar fi valoarea ei? Respingerea nu este niciodatS constrangStoare, cSci am putea refuza sS admitem aceastS prelungire; ea scoate totu§i in evidentS fragilitatea §i arbitrariul analogiei primitive; acesta este principalul sSu interes.

Se intampla de altfel ca autorul sS devanseze, sS arate ce este inadecvat intr-o analogie §i sS-§i dezvolte teza ca opusul unei analogii posibile. AceastS expunere utilizeazS ceea ce anticii numeau similitudine prin contrarii, care nu este, a§a cum afirmS Retorica pentru Herennius, un simplu ornament la care s-ar putea renunta cu u§urintS. Vom putea aprecia acest lucru prin exemplul luat chiar din aceastS lucrare:

Nu, la drept vorbind, lucrurile nu stau ca in carierS, unde cel care prime$te torfa aprinsS este mai agil in cursa de $tafetS, decat cel de la care о primejte; generalul cel nou, care primejte о armatS, nu este superior celui care se retrage; cSci alergStorul obosit este cel care ii dS torfa unui alergStor odihnit; aici, un general experimental este cel care ii preda armata sa unui general fSrS experientS2.OcupSm imediat, in sensul militar al termenului, spiritul

auditorului, arStand ce ar fi fals intr-o idee care ar putea apSrea spontan. RSmane de vSzut dacS era oportun sS se scoatS in evidentS acest argument incS neformulat de interlocutor. Da, fSrS indoialS, in mSsura in care reu§im sS sugerSm cS teza combStutS nu este intemeiatS decat pe acest rationament prin analogie pe care avem grijd s3-l respingem.

Uneori, pentru a respinge о analogie, suntem obligaji s3 о amen- d3m rSsturnand-o, ca s3 ne exprimdm astfel, descriind cum ar fi fora dac3 tema ar fi conceputS convenabil. Nu este

1 In legSturS cu ceea ce Platon considers drept false paradigme, cf. V. GOLDSCHMIDT, Le paradigme dans la dialectique platonicienne, pp. 38-39.

2 Ibid.

506 Teluiicile argumentativevorba numai despre о corectare a forei vizand s3 о fac3 mai adecvatS temei cu riscul de a о indepSrta de realitate1; intreaga analogie este amendata. Rolul termenilor forei devine totu§i foarte important, pentru c3 alegerea lor nu mai este libera §i pentru c3 ei sunt cei care determine relatiile care vor putea fi puse in evidenta pentru a amenda analogia. Vedem aceasta tehnica funcjionand la Mill, in legatura cu un pasaj de Macaulay care nega acjiunea oamenilor important servindu-se de analogia urmatoare:

Soarele lumineaza colinele cand se afia inc3 sub linia orizontului, iar marile spirite descopera adevarul cu pufin inainte ca el sa se arate celor multi. Aceasta este masura superioritatii lor. Ei sunt primii care sesizeaza $i reflecta о lumina care, f3r3 ajutorul lor, trebuie s3 devina in curand vizibila pentru cei plasa|i mult sub nivelul lor (Eseu despre Dryden, in Miscelanee, 1,186)2.Mill face invers decat Macaulay §i va amenda analogia

pentru a-§i face gandirea mai bine inteleasS;Impingand mai departe metafora, serie el, s-ar deduce

ca, daca Newton nu ar fi existat, lumea nu numai c3 ar fi avut sistemul newtonian, dar 1-ar fi avut tot atat de repede; exact a$a cum soarele ar r3s3ri pentru unii spectatori plasati la campie, dac3 nu ar fi in fata lor vreun munte pentru a primi mai devreme primele sale raze (...). Oamenii excepfionali nu se multumesc s3 vada straiucind lumina in varful dealului; ei urc3 pe acest varf $i cheama ziua; $i dac3 nimeni nu ar fi urcat pan3 acolo, lumina, in multe cazuri, ar fi putut s3 nu str3luceasc3 niciodata deasupra campiei\Analogia amendata i§i extrage interesul din procesul

argumentativ complet in care se insereazS; luata in ea ipsa§i, analogia lui Mill va рЗгеа destul de stangace. Aspectul pozitiv (oamenii urcati pe deal §i care cheama ziua) este de altfel mai putin important decat aspectul negativ (razele lovind campia ecran). Avantajul acestei tehnici este ca beneficiem de adeziunea care a putut fi partial acordata analogiei primitive.

In filozofie, se intampla adesea ca о analogie s3

1 Cf. § 84: Efectele analogiei.

2 J. Stuart MILL, Un sistem de logicii, cartea VI, cap. XI, § 3, v. II, pp. 541-542. -1 Ibid., p. 542.


dobandeasca, pentru a ne exprima astfel, drept de cetate §i ca progresul gandirii sa fie


marcat de amendamentele succesive la care este supus. A§a se face cS, pentru a opune gandirea sa lui Locke, care a comparat spiritul cu un bloc de marmurS, Leibniz modifies aceastS analogie, reluand-o, astfel amendatS, pe cont propriu:

M-am slujit, de asemenea, de comparafia unei pietre din marmura care are vene cu aceea a unei pietre din marmurS foarte netede, sau pe aceea a tSbliJelor pe care nu vezi nimic, cu ceea ce se numejte printre filosofi Tabula rasa. Cad, dacS sufletul se aseamSnS cu aceste tSblite goale, adevSrurile ar fi in noi a$a cum figura lui Hercule se afla intr-o marmurS, atunci cand marmura este in intregime indiferenta in a primi sau aceasta figurS sau alta. DacS, insS, existau vene in piatra, care sS contureze figura lui Hercule in raport cu alte figuri, aceastS piatrS ar fi mai determinatS $i Hercule ar fi, intr-o oarecare mSsurS, innSscut, de$i ar fi nevoie de multa muncS pentru a descoperi aceste vene §i pentru a le da la ivealS cu ajutorul $lefuirii, eliminand ceea ce le impiedicS sS aparS. In felul acesta, ideile si adevSrurile ne sunt innSscute ca inclina(ii, dispozitii, habitudini sau virtualit3(i naturale, §i nu ca acfiuni, de$i aceste virtualitSfi sunt intotdeauna insofite de unele acfiuni, adesea imperceptibile, care le corespund1.Adaptarea la propriile sale teze a unei analogii a adversarului

era un procedeu al argumentSrii la care Leibniz tinea mult2. Se fntamplS totu§i ca aceastS tehnicS sS se dovedeascS insuficientS, sS se dea importantS unui aspect al temei pe care fora este incapabilS sS-1 ilustreze, cel putin dacS nu se dore§te transformarea lui in ceva fantastic. Argumentarea analogies va preconiza, in acest caz, inlocuirea acestei fore cu о alta, consideratS mai adecvatS. A§a se face cS Polanyi, pentru cS §tiin£a, la fiecare etapS a progresului sSu, dS impresia unui ansamblu, nu poate admite analogia lui Milton, care, in Areopagitica sa, comparS activitatea savanfilor cu cea a cSutStorilor ocupaji, fiecare pe cont propriu, sS gSseascS fragmente disparate §i ascunse ale unei statui, pentru a incerca apoi sS le uneascS. Mai degrabS cu un organism pe cale sS

1 LEIBNIZ, Noi eseuri asupra intelectului omenesc, p. 45. (Ed. rom.: ALL Educational, Bucure§ti, 2003, p. 4; n.t.)

2 Cf. LEIBNIZ, ibid., pp. 131-132. (ed. rom., pp. 22-24; n.t.)


creascS, ne spune Polanyi, ar trebui comparatS §tiinta1.О analogie pare intr-adevSr adecvatS cand fora scoate in

evidenta caractere ale temei considerate primordiale; inlocuirea sa cu о analogie noua consta, cel mai adesea, in a inlocui о structura printr-o alta, care scoate in relief caractere considerate mai importante. A admite о analogie corespunde, deci, adesea unei judecati asupra importantei caracterelor pe care le evidenjiaza ea. Este ceea ce explica afirmatii bizare la prima vedere. Criticand conceptiile lui Wittgenstein, W. Moore atac3 analogia conform c3reia enunturile sunt pentru fapt ca §anturile pentru un disc sonor §i declar3:

DacS un enunt ar reprezenta faptul a§a cum о linie reprezinta sunetul pe un disc, atunci ar trebui probabil sa fim de acord cu teza lui Wittgenstein2.Se vede c3 acceptarea sau respingerea analogiei par decisive,

ca §i cum un ansamblu de concluzii ar fi legate in mod necesar de ea, ca §i cum, rezumand ceea ce ,este esential in tem3, ea ar impune in mod constrangator un fel de a gandi3.

Unele epoci, unele tendinte filosofice manifesta preferinte in alegerea forei. In timp ce analogiile spajiale erau preferate de gandirea clasica, gandirea noastra prefera forele mai dinamice. Bergsonismul se caracterizeaza prin alegerea unor fore imprumutate de la ceea ce este lichid, fluid, in mi§care, in timp ce gandirea adversarilor este descrisa prin fore solide §i statice. Richards a constatat foarte just c3 metaforele la care о filozofie renunta conduc gandirea ca §i cele care sunt adoptate4; intr-adev3r, gandirea se poate organize in functie de aceasta respingere.

1 M. POLANYI, The logic of liberty, pp. 87-89.

2 W. MOORE, Structure in Sentence and in Fact, Philosophy of Science, ian. 1938.

3 Aplicarea rationamentului prin analogie la discursul insu§i ia formele cele mai

variate. Aici, rela(ia dintre limba $i fapte este tema, fora fiind luata din domeniul familiar. Adesea, limbajul insu§i este о for3, a c3rei structura trebuie sa о fac3 cunoscuta pe cea a lumii. Adesea, de asemenea, organizarea discursului este tema, clarificata de analogia cu un organism viu; cf. § 105: Ordin §i metoda.

41. A. Richards, The Philosophy of Rhetoric, p. 92.


Se §tie c3 scurgerea timpului a fost redata cu ajutorul analogiilor spatiale, dar alegerea lor este foarte diversa §i plina de invataminte: uneori fora utilizata este traseul unei linii prelungite la infinit, alteori este un fluviu care curge, uneori evenimentele tree ca un cortegiu prin fata unui spectator, alteori, ele ies din intuneric precum un §ir de case luminate succesiv de farul unui polijist; uneori fuga timpului este cea a unui ac pe un disc de gramofon, alteori, este un drum cSruia ii putem percepe simultan fragmente cu atat mai intinse, cu cat ne bucurSm de un punct de vedere mai degajat: fiecare forS insists pe alte aspecte ale temei §i ocazioneazS alte dezvoltSri1. De aceea, infelegerea unei analogii este cel mai adesea incomplete dacS nu se tine cont de analogiile vechi pe care cea nouS le amendeazS sau le inlocuie§te. De altfel, intelegerea forei, mai algs cand aceasta din urma este luata dintr-un domeniu social sau spiritual, presupune о cunoa§tere suficienta a locului pe care il ocupa ea intr-o anumita culture, a analogiilor anterioare §i subiacente in care aceasta fora a fost utilizata, fie ca fora pentru о alta tema, fie ca tema a unei alte fore2. Legatura care exista in mod traditional intre lumina §i bine face mai plauzibila analogia lui Scot Erigene3 la fel ca §i pe cele ale lui Macaulay §i Mill, menjionate mai sus. Noi cunoa§tem rolul pe care, incS de la Platon, il joaca analogia care trateazS viaja ca un spectacol4. Utilizarea de catre Mauriac a forei vanStorii, pentru a-1 descrie pe om ca prada a lui Dumnezeu, va fi interpretata intr-un fel mai exact de cel care §tie ca aceasta forS chiar ii serve§te, de asemenea, autorului pentru a descrie femeia ca prada a barbatului in vanStoarea amoroase5. Se §tie, de altfel, locul pe care, in studiul despre arhetipuri, il acorda Jung acestui material analogic traditional6.

1 Cf. E. BEVAN, Symbolism and Belief, pp. 85-94.2 Cf. Lectura $i cSlatoriile la DESCARTES, Discurs asupra metodei, pp. 17-

19, ?i la SCHOPENHAUER, Parerga 51 Paralipomena, II, Despre gandirea pentru sine, § 262, p. 503.

3 Cf. § 83: Relajiile dintre termenii unei analogii.

4 Cf. V. GOLDSCHMIDT, Le systeme stoicien et t'idee de temps, §§ 89-91.

5 Cf. N. CORMEAU, L'art de Francois Mauriac, pp. 341-342.

6 C. G. JUNG, Psychologie und Religion, p. 93.


О tehnica specials constS in a utiliza mai multe fore pentru a face injeleasa о aceea§i temS; se insista prin aceasta asupra

insuficienjei

Legaturile care tntcmeiaza structura realului 512

fiecSrei fore particulare, imprimand totodata о directie generala gandirii; astfel sunt analogiile de о varietate deconcertanta datorita сЗгога Lecomte du Noiiy expune raporturile pe care le vede intre mecanismele evolutiei §i evolutia insa§i'. Uzajul forelor multiple este totu§i destul de delicat; in virtutea interactiunii dintre for3 §i tem3, cand fora este alta, tema va fi alta. in masura in care se face о tema unica, aceasta risca s3 fie destul de confuza. Pentru a evita interference dintre diferitele fore, va fi adesea prudent - cum о face de altfel Lecomte du Noiiy - s3 se evite ca acestea sa se succeada prea indeaproape. Fiecare for3 aducand temei structura sa, chiar daca fiecare dintre ele este plauzibila, §i chiar daca din punct de vedere al valorii termenilor temei ele due la aceea§i concluzie, juxtapunerea lor produce un efect comic, despre care gasim excelente exemple in Don Quijotte:

(...) c3ci cavalerul ratacitor f3r3 Doamna sa este ca un copac fiii frunze, ca ocladire f3r3 temelie, ca umbra f3r3 corpul care о face1.Analogiile multiple, in loc s3 fie independente, se pot sustine

reciproc. Astfel Locke, pentru a predica toleranja, trece de la analogia bine cunoscuta intre conditiile mantuirii §i drumurile care due la cer la о analogie a remediilor, in g§a fel incat abia se §tie dac3 tema sau fora din prima analogie este cea care constituie tema celei de-a doua. Iata textul:

Nu exista decat о singura cale adev3rat3 spre fericirea ve$nic3: ba chiar, in acest mare num3r de c3i pe care le urmeaza oamenii, ne putem intreba care este cea buna. Or, nici grija statului, nici calitatile sale de legislator nu fac ca magistratul s3 descopere mai bine aceasta cale decat omul care cerceteaza $i studiaza prin el insuji. Eu am un organism slab, epuizat de о anemie pentru care (presupun) nu exista decat un remediu, iar acesta este necunoscut. Pentru c3 nu exista decat un remediu §i pentru c3 el este necunoscut inseamna ci e de datoria magistratului s3 mi-1 prescrie2?Analogiile pot fi grefate §i una pe alta, о parte a forei

1 CERVANTES, Dun Quijote de la Mancha, vol. VI, II, cap. XXXII, pp. 271-272.

2 Cf. LOCKE, The second treatise of civil government and A letter concerning toleration, p. 138.


devenind punctul de pornire al unei noi analogii. Vico recurge la acest procedeu pentru a ne descrie efectul pe care 1-a avut moartea Angelei Cimmino asupra printesei de la Roccella care tocmai i§i pierduse sotul §i

al c3rei doliu trist $i recent fdcea ca inima sa, oricat de nobila $i de mare ar fi fost, aidoma unui vas debordand de aurul cel mai pur, era plina de о asemenea durere, meat nimic altceva, pentru nici un alt motiv, in nici un fel, nu putea patrunde in ea; totu$i, atat de tare a lovit-o durerea morfii marchizei noastre, incat, asemenea unui obiect dur ce i-ar fi fost aruncat in inima, о f3cu s8 rezoneze prin doua sonete sublime1.Nimic din mecanismul analogiei, a§a cum am descris-o noi,

nu se opune analogiilor succesive. Multe tratate de stil vorbesc cu disprej despre „imagini care se fncaleca". DacS le-am elimina, am fi mirati sa vedem cate din enunturile noastre ar trebui suprimate. Vom reveni asupra acestor chestiuni fn discutia despre metafora2.

§ 86. Stahitul analogieiAnalogia este un mijloc de argumentare instabil. Intr-adevar,

cel care ii respinge concluziile va tinde sa afirme ca nu este nici „тасаг о analogie" §i va minimaliza valoarea enuntului reducandu-1 la о vaga comparatie sau la о apropiere pur verbala. Dar cel care invoca о analogie va tinde aproape invariabil sa afirme ca este mai mult decat о simpla analogie. Aceasta este astfel prinsa intre doua neg3ri, cea a adversarilor §i cea a partizanilor sai.

Analogia este uneori depa§ita inainte chiar de a fi fost inteleasa ca atare. Inseamna c3 specificitatea analogiei rezida in confruntarea unor structuri asem3natoare cu toate c3 aparfin unor domenii diferite. Atunci c3nd aceste structuri nu sunt percepute, ca in cazul unor tulbu- r3ri mintale, orice apropiere intre for3 §i tema va tinde s3 se explice prin caractere comune, in special

1 VICO, Opere, ed. Ferrari, vol. 6: Orazione in morte iti Angiola Cimini, p. 301.

2 Cf. § 87: Melafora.

514 Teluiicile argumentativeaseman3ri intre termeni1.

Pe de alta parte, deosebirea dintre domenii nu este intotdeauna u§or de constatat: ea depinde de criteriile de care ne servim pentru a о stabili. Doar in anumite analogii, de un tip recunoscut, precum alego- riile §i fabulele, distinctia dintre domenii pare a fi incontestabila; a§a se intampla §i in unele filosofii in care uzajul analogic al termenilor ji al structurilor rezulta dintr-o prealabila criteriologie a fiintei.

Dep3§irea analogiei va fi uneori doar sugerata. Dar adesea ea va fi explicita, ba chiar motivata, justificata.

Primul efort pentru a dep3§i analogia, pentru a apropia tema de fora vizeaza sa stabileasca intre ele un raport de participare: fora este prezentata ca simbol, ca figura, ca mit, realitati а сЗгог existenta ins3§i deriv3 din participarea lor la tema pe care trebuie s3 о fac3 mai inteligibila. Descoperind о analogie intre anumite ierarhii supranaturale §i anumite aspecte ale energiei, S. Weil va spune:

Astfel nu numai matematica, ci §tiinta intreaga, f^r3 ca noi s3 ne gandim s3 гетагсЗт acest lucru, este о oglinda simbolica a adev3rurilor supranaturale2.La fel Buber serie:

Relatia cu fiinta umana este adevaratul simbol al relatiei cu Dumnezeu: in care adev3rata invocatie i$i primejte adev3ratul raspuns3.Iar Pascal, utilizand din plin notiunea de ,,figur3" a§a cum о

ela- borase traditia cre§tina, precizase rolul fundamental §i revelator care trebuia s3 i se atribuie acesteia:

Simbolul, serie el, a fost facut dup3 modelul adev3rului, iar adev3- rul a fost recunoscut dup3 simboP.Astfel de tehnici de apropiere intre tema §i fora, pastrandu-le

1 Cf. BENARY, Studien zur Untersuchung der Intelligenz bei einem Fall von Seelenblindheit, Psychologische Forsclnmg, 2 (3-4), 1922, pp. 257-263, 268-

272.2 S. WEIL, L'euraciuement, p. 248.

3 M. BUBER, Eu §i tu, p. 151. (Ed. rom.: Humanitas, Bucurejti, 1992, pag. 140.

Traducere din limba germana de§tefan Aug. Doinaj; n.t.)■’ PASCAL, Qigetari, p. 1013 (673 ed. Brunschvicg). (Ed. rom.: Ed. Aion, Oradea, 1998,

p. 439; n.t.)


totodata individualitatea, tind totu§i catre unificarea domeniilor: ideea de figura presupune realitatea forei in acela§i fel cu aceea a temei.

Uneori, dep3§irea analogiei se va face aratand ca tema §i fora depind de un principiu comun. Dupa ce a desprins unele analogii intre inertia fizica §i forta obi§nuintei, Schopenhauer continua.-

Toata aceasta este de fapt mai mult decat о analogie; este identitatea lucrului, $i anume a voinjei, la stadii mult diferite ale obiectiv3rii sale in conformitate cu care aceeaji lege de mi§care i$i asumS acum astfel de forme diferite1.Acest principiu comun va putea fi conceput ca о esenta, ale

c3rei tema §i for3 ar fi ni§te manifested. Cand Eugenio d'Ors face in mod stralucit unele analogii intre formele arhitecturale §i regimul politic in care se dezvolta ele, el are pretentia la mai mult decat о confruntare care permite intelegerea unuia de catre ceiaiqlt, ferindu-se totodata de a face dintr-unul cauza celuilalt2.

De multe ori se va stabili о legatura indirecta intre tem3 §i for3. Dac3 un discurs plin de antiteze §i de omamente este facut ca о biserica gotica, este pentru c3 ambele provin, spunea Fenelon, din prostul gust al arabilor3.

Se va putea chiar intampla, precum in unele apropieri intre ceea ce resimtim §i mediul in care ne aflam, ca analogia s3 sugereze о actiune a forei asupra temei. In versuri precum:

Plange in inima meaCum ptoua peste ora$4,

fora poate fi luatS drept о cauzS partial^ a temei, iar analogia este, prin chiar acest lucru, depS§itS.

Aceasta dep3§ire va fi uneori exprimata prin transmiterea

1 SCHOPENHAUER, Parerga und Paralipomena, § 307. (Ed. rom.: Alfa, Ia$i, 2011,

II, Remarci psihologice, p. 593; n.t.)2 Eugenio D'ORS, Cupola 51 monarhie, urmat de alle studii asupra morfologiei

culturii.

3 FENELON, ed. Lebel, I. XXI: Dialogues sur I'eloquence, p. 76.

4 VERLAINE, Oeuvres, Bibl. de la P13iade, Romances sans paroles, П1, p.122. (Ed. rom.: Editura grai $i suflet - Cultura Nationals, Bucure$ti, 1996, p. 105;

n.t.)

516 Teluiicile argumentativeunui element substantial de la fora la tema. Astfel, dupa рЗгегеа lui Leibniz,

Domnul Van Heimont fiul (...) credea, impreunS cu cafiva rabini in Irecerea sufletului lui Adam in Mesia ca intr-un nou Adam1.Pe scurt, pentru a dep3§i analogia, vom incerca, orice ar fi,

s3 apropiem domeniul temei de cel al forei. C3 este vorba aici de un proces natural, aceasta reiese din !ns3§i insistenta cu care se incearca adesea prevenirea depa§irii. Cand Tarde a scos in evidenta analogiile dintre logica individual §i logica sociala2, cand Odier a evidentiat analogiile dintre reflexologia lui Pavlov §i psihologia eului3, atat u- nul, cat §i celaialt intuiesc depa§irea ce risca s3 fie operata §i atrag atentia asupra ei. Termenii in care Odier i§i exprima teama sunt semnifica tivi:

Nu exista simptom nevrotic care s3 nu se poata descrie, in ultima instan(3, in termeni de fiziologie §i care s3 nu poata fi redus la un 50c de energii contrare. Dar s3 nu uitam niciodata c3 nu este vorba aici decat de о reducere $i nu de о explicate... La adultul nevrozat, doar psihologia eului ne procura elementele unei explicafii veritabile4. .Or, dac3 ace§ti autori au insistat asupra analogiei, este pentru

c3 aceasta le рЗгеа demna de interes, capabiia s3 ne lumineze in legatura cu anumite fenomene. Dep3§irea nu ar putea decat s3 int3reasc3 dovada acestei structuri. Dar ei se tem c3 aceasta dep3§ire s-ar produce exclusiv in favoarea forei. Tarde, uzand de altfel de о nou3 analogie, va spune intr-adev3r:

Imposibil deci de a face sS disparS logica sociala in logica individual. Dualitatea lor este ireductibila, dar asemenea celei a curbei §i a asimptotei care se apropie la infinit5.De fapt, atat Odier, cat §i Tarde vor incerca §i ei dep3§irea;

1 LEIBNIZ, Noi eseuri asupra intelectului omen esc, p. 222. (Ed. rom.: ALL Educational, Bucure§ti, 2003, p. 161; n.t.)

2G. TARDE, La logique sociale, cap. 11, pp. 87 $i urm.

3■’ Ch. ODIER, L'homme esclave de son inferiorite, I: Essai sur la geuese du inoi, cap. Ill, pp. 93 $i urm.

4 Ibid., p. 123.

5 G. TARDE, op. cit., p. 114.


primul va insista asupra faptului ей identitatea se afla „in consecinte"1, cel deal doilea asupra „tranzacfiilor reciproce", care vor fi necesare tntre cele doua domenii2.

In §tiintele naturale, analogia, a§a cum о concepem noi, ofera gandirii creatoare doar un punct de sprijin. Inseamna a dep3§i analogia pentru a putea decide asupra unei asemanari, asupra posibilitatii de a aplica, atat temei, cat §i forei, acelea§i concepte. Ne vom stTadui, jude- candu-le in acela§i fel, s3 reunim tema §i fora intr-un singur domeniu de investigate.

Astfel, in chimie, observarea unor reactii analogice va conduce spiritul la a ordona corpurile studiate intr-o aceea§i familie. Cournot poveste§te cum, frapati de anumite analogii, Gay-Lussac §i Thenard au elaborat ipoteza ей substanta numita acid muriatic oxigenat era un corp simplu, pe care 1-au numit clor, cum 1-au aranjat intr-o familie naturala cu bromul §i cu iodul §i adaug3 c3, din cauza acestor analogii chiar, s-a c3zut de acoi*d s3 se fac3 loc fluorului, inc3 nedescoperit3.

Analogia, ca veriga in rationamentul inductiv, constituie о etapa in §tiinf3, unde ea serve§te mai mult ca mijloc de invenfie decat ca mijloc de proba: dac3 analogia este fecunda, tema §i fora sunt tTansformate in exemple sau ilustr3ri ale unei legi mai generale, in raport cu care domeniile temei §i forei sunt unificate. Aceasta unificare a domeniilor duce la a integra intr-o aceea§i clas3 relajia care une§te termenii forei cu cea care unejte termenii temei, care devin, in raport cu aceasta clasa, inter§anjabili: orice asimetrie intre tem3 ji fora a disp3rut.

Precaritatea statutului analogiei fine deci in mare parte de faptul c3 aceasta poate disp3rea prin insu§i succesul s3u.

Analogia poate fi de asemenea exclusa ca urmare a conditiilor inse§i ale rafionamentului. Am v3zut ci, in drept, rationamentul prin analogie осирЗ un loc mult mai limitat decat ar рЗгеа, §i aceasta pentru ci, atunci cand este vorba despre aplicarea unei reguli la noi cazuri, ne afl3m de la bun inceput in interiorul unui singur domeniu, ca urmare a exigenfelor inse§i ale dreptului, intrucat nu putem ie§i din domeniu] pe care regula ni-1

1 Ch. ODIER, op. cit., p. 122.

2 G. TARDE, op. cit., p. 113.

3 COURNOT, Essai sur les fimdements de nos connaissances, II, pp. 237-238.

518 Teluiicile argumentativeatribuie.

Intr-o maniera generala, dep3§irea analogiei vizeaz3 s3 о prezinte pe aceasta ca rezultatul unei descoperiri, observare a ceea ce exista, mai degraba decat ca pe produsul unei creatii originale de structurare. In unele cazuri, problema este inversata. Exista filosofii care v3d in analogie rezultatul unei diferentieri in interiorul unui ansamblu unitar: este cazul filosofiilor moniste care refuza orice deosebire intre domenii. Acest refuz poate fi considerat ca un mod extrem de a consacra dep3§irea, f3cand-o intr-o oarecare masura prealabila analogiei. Aceasta nu mai este decat explicitarea a ceea ce este inclus in ansamblul nediferentiat care о precede. Dar aceste consideratii filosofice referitoare la statutul analogiei las3 intacte, in practica, posibilitatile normale de folosire a analogiei §i tendinta sa catre dep3§ife.

S3 ad3ug3m c3 statutul analogiei este precar §i in alt mod: confruntare de structuri, analogia poate ocaziona, ca urmare a interacfiunii dintre termeni1, unele apropieri care ii privesc pe ace§tia. Asem3narea termenilor furnizeaz3 aproape mereu efecte comice, ceea ce arata ей este un uzaj abuziv al argumentului analogiei. Cel care, in analogia clasic3 dintre epicop §i credincio§ii s3i, intre pastor §i oile lui, va vedea inainte de toate о asem3nare intre oi §i credincio§i §i il va califica pe credinciosul care se roaga drept oaie care behaie, va obtine un efect facil, dar deturnand in mod nejustificat analogia de la functia sa. Totodata, deosebirea dintre analogie §i asemanare nu ar putea fi absoluta. Un element de asem3nare intre termeni pare a fi adesea la originea unei analogii, chiar dac3 nu joac3 nici un rol esential in structure ei.

Astfel, cand Francis Ponge2, in poemul s3u despre §oparl3, suge- reaz3 - cu ajutorul unei noi fore, de altfel - о analogie intre evolutiile §oparlei pe un zid, disparitia ei intr-o gaurS §i fazele creatiei poetice, ,,mic tren de ganduri cenu§ii care lunecS in goana mare razant cu pSmantul" §i care ,,se intoarce f3r3 greutate in tunelele spiritului", elementele asemSnSrii dintre zid §i pagina pe care se scrie (forma, culoare) sunt, dupa toate aparentele, la originea alegerii termenilor.

1 Cf. § 83: Relatiile dintre termenii unei analogii.2 Francis PONGE, Le lezard, in fine.


Pe de alta parte, atunci cand reu§e§te, analogia poate conduce la о extindere a campului de aplicare a unor notiuni. Astfel N. Rotenstreich, dupa ce a aratat о analogie intre raportul subiectului concret cu experienta §i cel al omului cu limbajul, a conchis spunand:

Limbajul trebuie sS fie considerat о experienta mai extinsa1.

Acest mod de dep3§ire a analogiei prin termenii s3i va fi cu atat mai u§or, se pare, cu cat ace§tia sunt mai abstracti §i pot fi percepufi ca exprimand stTucturi. El joac3 f3r3 indoiala un rol important in evolujia notiunilor.

In anumite cazuri, asemenea celui pe care tocmai 1-am relevat, analogia va influenfa inainte de toate extinderea notiunilor. Dar ea actioneaza totodata asupra confuziei dintre ele. Aceasta va putea fi crescuta in multe feluri prin argumentarea analogic3. Atunci cand Pitt stabile§te о kmg3 analogie intre starea politica fericita din Anglia §i conditiile din zona temperata de pe suprafata globului2, vedem destul de clar structurile temei §i pe cele ale forei, dar ideile de cale de mijloc, de echilibru nu vor putea decat s3 devin3 mai confuze data fiind interacjiunea dintre for3 §i tema.

Am v3zut, de altfel, ci nofiuni care desemneaza proprietap ale lumii fizice, dat fiind uzajul lor analogic intr-un mediu cultural, se g3sesc inc3rcate cu о valoare care va face parte de acum incolo din semnificajia lor.

1 N. ROTENSTREICH, The Epistemological Status of the Concrete Subject, Rev. int. de Philosophie, 22, pp. 414-415.

2 W. PUT, Orations on the French war, pp. 3-4 (1 feb. 1793).


CS analogia ar putea modifica nofiunile §i s3 le creasca confuzia ni se pare de necontestat. Dac3 atator autori contemporani le repugna s3 admita rolul analogiei in aparitia unor notiuni1, este fara indoiala dintr- un antiasociajionism exasperat. О conceptie despre analogie care privi- legiaza interactiunea dintre tema §i fora ar diminua, fara indoiala, aceste aversiuni. Ea ar diminua, desigur, totodata aversiunea fata de ideea de a considera metafora ca derivand din analogie2.

§ 87. MetaforaIn traditia profesorilor de retorica, metafara este un trop,

adica ,,o mutare iscusita a unui cuvant sau a unei expresii din intelesul s3u propriu intr-un alt infeles"3; ea ar fi chiar tropul prin excelenta4. Prin metafora, ne spune Dumarsais, ,,se transporta, ca s3 ne exprimam astfel, semnificafia proprie unui cuvant la о alta semnificatie, care nu i se potrive§te decat in virtutea unei comparatii existente in minte''5.

Richards respinge pe buna dreptate ideea de comparatie, insistand cu finete §i vigoare asupra caracterului viu, nuantat, variat, al relatiilor dintre concepte exprimate dintr-odata prin metafora, care ar fi interactiune mai mult decat substitute6 §i, in egaia masura, tehnica de invenfie §i ornament7.

Dar о conceptie care nu arunca lumina asupra importantei metaforei in argumentare nu ne poate satisface. Or, noi consideram c3 in funcfie de teoria argumentativ3 a analogiei se va clarifica cel mai bine rolul metaforei. A afirma legatura dintre

1 J.-P. SARTRE, Fiinta $i neantul, pp. 695-696. (Ed. rom.: Pite§ti, Ed. Paralela 45, pp. 695-696; n.t.)

2 Cf. Morris R. COHEN, A Preface to Logic, p. 83.

3■’ QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. II, cartea VIII, cap. VI, § 1, (ed. rom. p. 356, n.t.); Cf. VOLKMANN, Rltelorik der Griechen and Ruiner, p. 40.

4 DUMARSAIS, Des Tropes, pp. 167-168.

5s Ibid., p. 103.

61. A. RICHARDS, The Philosophy of Rhetoric, pp. 93 §i urm.

71. A. RICHARDS, cf. A symposium on emotive meaning, The Philosophical Reoieio, 1948, p. 146.


metafora §i analogie inseamna, de altfel, a relua о traditie antic3, cea a filosofilor §i mai ales a logicienilor, de la Aristotel la John Stuart Mill1. AceastS legSturS va redeveni, credem noi, acceptabilS, in mSsura in care se va elabora mai profund teoria analogiei.

Noi nu am putea descrie mai bine in acest moment metafora decat concepand-o, cel putin in ceea ce prive§te argumentarea, ca pe о analogie condensate, rezultand din fuziunea unui element al forei cu un element al temei.

Aristotel ne prezintS unele exemple de metafore in care raportul analogic este complet explicitat:

Ceea ce este batranejea pentru viatS, este seara pentru zi. Vom numi deci seara, bStranefea zilei, iar batranejea, seara viefii...2

In astfel de exemple, fora §i tema sunt tratate in manierS simetricS, ca sS zicem a§a, §colar3, in afara contextului, singurul ce ar arSta care este tema §i care este fora. De aceea vedem aici clar cum poate construi metafora о expresie pornind de la о analogie. In acest caz este vorba, pornind de la analogia „А este pentru В ceea ce este С pentru D", de о expresie „С al lui B" pentru a-1 desemna pe A. Vom vedea cS acesta este departe de a fi singurul mod de a realiza fuziunea dintre temS §i forS.

Analogia, datoritS acestei fuziuni, este prezentatS nu ca о sugestie, ci ca un dat. InseamnS cS metafora poate interveni pentru a acredita analogia.

Nu ne mirS deci sS constatSm, cand analizSm argumentSrile prin analogie, cS adesea autorul nu ezitS, in cursul expunerii sale, sS se serveascS de metafore derivate din analogia propusS, obi§nuindu-l astfel pe cititor sS vadS lucrurile a§a cum le aratS el. Este chiar destul de rar ca tema §i fora sS fie exprimate independent una de cealaltS. Plotin, dupS ce a vorbit despre viaJS ca despre un spectacol, continuS, vorbind despre suflet:

(...) apoi este ca §i cum ar canta un cantec format din ac)iunile lui §i din toate celelalte lucruri pe care sufletul le va face, conform caracterului sSu propriu1.Cei cativa termeni luafi din domeniul forei, inserati in cel al

1 ARISTOTEL, Arta poetica, cap. XXI, §§ 7 §i urm.; Retorica, cartea III, cap. X, § 7; J. Stuart MILL, Un sistem de logica, vol. II, cartea V, cap. V, § 7, p. 375.

2 ARISTOTEL, Arta poetica, cap. XXI, § 13.

522 Teluiicile argumentativetemei, sunt aici explicitati imediat in termeni apar(in3nd acesteia din urm3.

Gradele de contaminare dintre tema §i forS pot fi totufi foarte variate. Fuziunea de termeni ai temei §i ai forei, care apropie cele doua domenii ale lor, faciliteaza realizarea de efecte argumentative. Atunci cand ne vom stradui, prin dezvoltarea unei analogii, sa tragem, pornind de la fora, concluzii care sa intereseze tema, forta argumentului va fi cu atat mai mare cu cat, datorita fuziunii temei cu fora, vom fi descris indelung in prealabil fora in termeni de tema. Cunoa§tem putine texte care sa permita ilustrarea acestui procedeu tot atat de bine ca celebra Odd Casandrei de Ronsard:

Hai, s3 vedem de trandafirul Ce-n zori involt §i-avuse firul §i-mpurpurat lucea la soare - Nu §i-a pierdut acunia oare Voiosul strai ginga§ al sau Ca pielea de pe-obrazul tau?1

Inainte sa vorbeasca despre Casandra in termeni luati din domeniul forei (Cat e§ti in floarea tineretii/Cat varsta nu se va sUi/Obrazul a ti-1 ofili), poetul nu ezita s3 vorbeasca despre trandafir ca despre о tan3r3 fata, ii descrie pliurile rochiei, tenul §i se indigneaza de cruzimea pe care i-о arata „vitrega Natura".

Metaforele cele mai bogate §i cele mai semnificative sunt totu§i cele care nu apar, ca la Plotin, sau ca la Ronsard, intr-o analogie in curs de exprimare, ci care sunt prezentate de la inceput, a§a cum sunt, prin alipirea, cel mai adesea, a unor termeni superiori ai temei §i ai forei (A §i C), lasand neexprimati termenii inferiori (B §i D). Ace§ti termeni nu trebuie s3 fie considerati ca subinfele§i, c3ci trebuie s3 admitem c3 fuziunea, odata realizata, a creat о exprimare sie§i suficienta; dar ei ar putea fi, in cazul unei analize, inlocuiti in moduri foarte diverse. A§a se face ей metafora „un ocean de falsa §tiinta"‘ sugereaza puncte de vedere §i atitudini diferite dupa cum termeni ca В §i D

1 RONSARD, Oeuvres completes, Bibl. de la Pleiade, Ode XVII, pp. 419, 420. (Ed. rom.: ELU, Bucurefti, 1967, p. 229; u.t.)


sunt intele§i respectiv ca „un inotator" §i „un savant"; sau „un rau", §i „adevarul"; sau „pamantul tare" §i „adevarul". Toate aceste analogii, prezente simultan in minte, se fecundeaz3 §i se influenjeaz3 reciproc, sugereaza dezvoltari diferite, intre care numai contextul ar permite о alegere, гаг lipsita de orice ambiguitate ji de orice indeterminare. Metafora poate opera, de asemenea, apropierea termenilor В $i С ai unei analogii cu trei termeni1, ca in expresia „viata este un vis"; in acest caz termenul A al temei (spre exemplu „viata ve§nic3") este cel care va fi inferat datorita metaforei, „viata" fiind termenul comun celor dou3 domenii.

Fuziunea metaforica este un proces de apropiere foarte diferit de cel provocat de dubla ierarhie2 sau de cel pe care il opereazS dep3§irea analogiei prin stabilirea unei legaturi simbolice intre tema §i fora3. Ea nu implica raporturi mai stranse intre fora §i tema ca analogia pur §i simplu, dar consacra aceste raporturi. Acceptarea unei metafore este obi§nuita, cu conditia s3 fie admisa analogia. S-a recomandat adesea, pentru a face ca metafora s3 fie acceptata, s3 fie preg3tit34, sau s3 fie atenuata prin precautii5. Cicero, iar dupa el Quintilian, sugereaza introducerea metaforelor celor mai indr3znete cu ajutorul unor expresii precum ,,ca s3 zic a§a", „permiteti-mi s3 m3 exprim astfel". Dar cand analiz3m exemplele citate, in care acest procedeu pare util, vedem c3 este vorba despre metafore nu prea indr3znete, dar care p3c3tuiesc mai degraba prin timiditate, confruntand domenii prea invecinate §i riscand prin aceasta s3 fie necunoscute, in sensul c3 expresia risc3 s3 fie luata ad litteram §i s3 devina ridicol3:

1 Cf. § 83: Relapile dintre termenii unei analogii.2 Cf. § 84: Efectele analogiei.3 Cf. § 86:Statutul analogiei.

4 BARON, De la Rhetorique, p. 324.

5 CICERO, De Oratore, cartea III, § 165; QUINTILIAN, Arta oratories, vol. II, cartea

VIII, cap. Ill, § 37, p. 319; DUMARSAIS, Des Tropes, p. 115.


(...) dacS s-ar fi spus altadata ей moartea lui Caton litsa Senatul „orfan", metafora ar fi fost pu(in forfatS; dimpotriva, „altfel spus orfan" ar face-o ceva mai pu[in dura1.Fuziunea dintre termenii temei §i ai forei poate fi marcata in

diferite moduri, printr-o simpla determinare (seara viefii, ocean de falsa §tiin(3), cu ajutorul unui adjectiv (un discurs gaunos, luminos), de un verb (ea se puse pe vaic3rit), de un posesiv (Waterloo-ul nostru). Uneori chiar vom avea о identificare (viata este un vis, omul este о trestie); copula aici nu are alte functii decat aceea de a marca locul omolog intr-o relatie analogica. Metafora poate fi intarita prin artificiul care consta in a vorbi despre aceasta identificare la viitor. Astfel, metafora recunoscuta, traditional, serve§te drept punct de plecare unor preciz3ri, unor argumentari, asemenea unui fapt indiscutabil. О dovede§te acest pasaj din La Вгиуёге:

Peste о suta de ani, lumea va mai ddinui inc3 in intregime. Va fi acela$i teatru, vor fi acelea;i decoruri, dar nu vor mai fi aceia$i actori.Iar concluzia, de§i ne duce in domeniul temei, se exprima

inc3 prin metafora:Ce tablou de zugr3vit in jurul unui personaj de

comedie2!

Uneori, fuziunea domeniilor, cand se manifesta prin crearea de cuvinte compuse, precum „bateau-mouche" (§i pe care Est£ve о califica drept „metafora ru§inoasa")3, imbog3te§te limbajul cu prescurtari expresive; ne putem chiar intreba dac3 anumite forme verbale ca „genpillehommes"4 sau „banksters" nu tin de fuziunea metaforica.

S3 ad3ug3m c3 fuziunea metaforica, chiar §i atunci cand este vorba despre analogii cu caracter pitoresc, nu ne prezinta о imagine. „Floare de pene'', „buchet de aripi", „vapor din solzi"?

nu sunt evocarea unui obiect concret, real sau fantastic, care, in

1 CICERO, loc. cit.2 LA BRUYERE, Caracterele, 99, p. 266. (Ed. rom.: Editura pentru Literatura, Bucure§ti, 1968; vol. I: Despre Carte, 99, p. 391; n.t.)

31 Cl.- L. ESTEVE, Ltudes pltilosopltiques sur I'expressiott litteraire, p. 268.4 Cf. Romain ROLLAND, Colas Breugnon, p. 27; cf. deja la BALZAC: „gens-pille-

hommes", Bibl. de la Pleiade, vol. VII, Les Chouans, p. 808.


toata precizia sa complex^, ar reprezenta pasSrea sau pe§tele. A concepe metafora ca derivand din analogie, iar analogia ca о confruntare de relatii este modul de a lupta care ne pare cel mai eficient, in plan teoretic, impotriva erorii denuntate pe bunS dreptate de Richards, de a considera metafora drept о imagine1. Iar, pe plan practic, pe de о parte s3 ne inarmSm impotriva pericolului metaforelor susceptibile de a fi confundate cu о asemSnare de termeni, in special atunci cand este vorba despre fuziunea termenilor A §i С ai unei analogii, iar pe de alta parte de a ne elibera de piedicile pe care unii ar vrea s3 le impuna succesiunii de metafore aparent ireconciliabile2.

Orice analogie - in afara celor care se prezinta in forme rigide, precum alegoria, parabola - devine in mod spontan metafora. Absenja ins3§i a fuziunii ne-аг obliga s3 vedem in alegorie, in parabola forme conventionale, in care fuziunea este, prin traditie, sistematic refuzata. Nefiind nici pe departe о metafora3, am avea in alegorie un lant dublu care se deruleaza cu un minim de contacte. Exista in analogie, prin ins3§i prelungirea ei, о actiune care tinde catre fuziune. Aceasta fuziune presupune о derulare in timp, pe саге о reprezentare non discursiva este in general incapabila s3 о redea. De aceea pictura, prin caracterul s3u non temporal, trebuie fie s3 exprime numai fora unei alegorii, care va r3mane intotdeauna independenta de tem3, fie s3 treac3 imediat la metafora cu ajutorul fuziunii metaforice. Se va ajunge la crearea de fiinte bizare: pentru a vorbi despre univers in termeni umani, vom reprezenta un om impopotonat cu un cap in forma de glob. Desenatorii satirici utilizeaza adesea aceasta fuziune metaforic3.

Ea se preteaza, de altfel, admirabil la efecte comice de toate felurile: persiflarea in „Cezar de Camaval", in „Mudville Milton" (pentru a desemna un poet de (ar3) se exprima prin opunerea unor valori intre termenii alipiji.

Ea se preteaza, de asemenea, la un uzaj destul de particular,

11. A. RICHARDS, The Philosophy of Rhetoric, p. 16.

2 Cf. critica unui poem de LAMARTiNE, de BARON, De la Rhetorique, pp. 325-327.

3 QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. II, cartea VIII, cap. VI, § 44 (ed. rom. p. 369;

526 Teluiicile argumentativecare se confunda cu cel pe care i 1-am recunoscut hiperbolei1. A spune despre un alergator ей a facut 120 la or3 este о metafora sau о hiperbola? Exprimarea acfioneaz3 oare prin insumarea a doua procedee? Datorita metaforei, intruziunea unui nou domeniu ar conduce la dep3§ire hiperbolica.

Nu este nimic de mirare in faptul c3 metafora, fuzionand domeniile, transcendand clasificarile traditionale este, prin excelenta, instrumentul creatiei poetice §i filosofice. Celebrul panseu al lui Pascal, „omul nu este decat о trestie, cea mai fragila din natur3: dar este о trestie ganditoare"2, realizeaza fuziunea temei §i a forei, intr-o formula memorabiia.

Dac3 se pierde din vedere aspectul lor metaforic, aceste formule pot da na§tere la feerie. Povestea care descrie suferintele unei trestii ganditoare ar provoca uimirea, dac3 s-ar lua ad litteram о expresie care nu realiza о fuziune de domenii decat in universul conceptual.

Metaforele pot genera, de asemenea, comicul involuntar. Este cunoscuta anecdota unei cliente care cere vanzatorului de articole de fierarie s3-i dea „acele perdele de fier despre care vorbe§te ast3zi toata lumea".

Dac3 este zadarnic s3 c3utam, in natura, fiinte care s3 corespunda creafiilor metaforice, acestea nu au din aceasta cauza о mai mica actiune asupra vietii nofiunilor. Metafora nu-§i exercita numai influenta asupra argumentarii in vederea c3reia a fost creata. Ea poate contribui in special la confundarea notiunilor. Dup3 ce am folosit notiunea de sclav in metafore precum „sclavul patronului", „sclavul pasiunilor", vom fi incitati s3 cautam care sunt elementele comune termenului de „sclav" in toate utilizarile care vor interactiona unele cu altele.

Profesorii de retorica au v3zut in metafora un mijloc de a evita saracia limbajului3. Este cert ca ea poate indeplini acest rol, ba chiar ca el nu este, dupa toate probabilitatile, decat foarte putin

1 Cf. § 67: Dep3§irea.


3 CICERO, De Oralore, cartea III, § 155; QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. II, cartea VIII, cap. VI, § 4, p. 356; cf. Cl.-L. ESTEVE, Etudes philosophiques sur I'expression htteraire, pp. 227 §i urm.


important §i ca notiunea de s3racie este, din acest punct de vedere, greu de elucidat.

In orice caz, utilizarea frecventa a unei metafore nu poate decat sa contribuie la о asimilare intre fora §i tema, ceea ce ar fi de ajuns pentru a explica faptul c3 multe relatii, intr-un mediu cultural dat, par a se aplica in mod firesc domeniului temei ca §i celui al forei. Trebuie s3 presupunem oare, in acest caz, c3 este vorba despre utilizarea metafo- ric3 a unor notiuni care proveneau dintr-unul din domenii, sau este dimpotriva vorba despre notiuni aplicabile, in uzajul lor propriu, la mai multe domenii? Raspunsul la aceasta intrebare va fi cel mai adesea determinat de consideratii de ordin filosofic, la care am facut deja aluzie de mai multe ori1. Exemple precum cuvintele „opac", „transparent" aplicate domeniului spiritual ne-аг determina sa inclinam catre prima ipoteza. Intr-adevar, se pare ca, orice ar avea impotriva unii autori2, uzajul lor este inc3 perceput ca metafora.

§ 88. Expresiile cu sens metaforic sau metafore adormiteUn pericol al metaforelor este uzura lor. Metafora nu mai

este perceputa ca fuziune, ca alipire de termeni luati din domenii diferite, ci ca aplicare a unei vocabule la ceea ce ea desemneaza in mod normal: metafora din activ3 a devenit „adormita", caracter care marcheaza mai bine decat alte adjective (necunoscuta, uitata, ofilita) faptul c3 aceasta stare poate s3 nu fie decat tranzitorie, c3 aceste metafore pot s3 fie trezite §i s3 redevina active.

Metafora adormita, sau expresia cu sens metaforic, i s-a p3rut lui Waterly, urmandu-i pe Stewart §i pe Copleston, un mijloc cu totul

1 Cf. § 76: Argumentul dublei ierarhii; § 86: Statutul analogiei.

2 G. MARCEL, Position et approches concretes du myslere ontologique, p. 296; G. BERNANOS, La joie, p. 119.


superior metaforei active, intrucat ea a pierdut contactul cu ideea primitive pe care о denota1; de asemenea, Stevenson admite cS, intrucat interpretarea ei este univoca, ea poate furniza un motiv, in opozitie cu metafora activ3 care nu ar fi decat sugestivS2.

Ni se pare, in ceea ce ne prive§te, c3 valoarea lor in argumentare este mai degraba exceptional din cauza marii forte persuasive pecare о poseda aceste metafore adormite cand, cu ajutorul unei tehnici sau a alteia, ele sunt repuse in functie. AceastS forta rezulta din aceea ей ele i§i imprumuta efectele de la un material analogic, admis cu u§urinta, cad el este nu numai cunoscut, ci integral, prin limbaj, in traditia cultural.

Maniera cea mai uzuala de a trezi о metafora este de a dezvolta din nou, pornind de la ea, о analogie. Astfel, pentru a trezi metafora adormita din expresia „manat de pasiunile sale", Bossuet dezvolta fora care poate fi considerata subiacenta analogiei uitate:

Uitati-vS la acest smintit de pe malul fluviului, care, dorind s3 treaca pe celalalt mai, a§teapt3 ca fluviul s3 se fi scurs; §i nu vede ca acesta curge f3ra incetare. Trebuie s3 trecem pe deasupra fluviului; trebuie s3 mergem contra torentului, s3 rezistam cursului pasiunilor noastre, §i nu s3 a$tept3m s3 vedem scurgandu-se ceea ce nu se scurge niciodata intru totuP.De asemenea, Kant nu ezita, dezvoltand-o, s3 faca activa

expresia metaforica „a aduce lumina asupra unui subiect":El [Hume] nu a adus lumina in acest fel de cunoa§tere

[metafizica], dar a f3cut totu§i s3 scapere о scanteie de la care s-ar fi putut aprinde о lumina, dac3 s-ar fi g3sit о materie a c3rei palpaire s3 fi fost intrejinuta §i sporita cu grija cuvenita3.Imediat ce fora unei expresii metaforice este evocatS de un

detaliu oarecare, de preferinta de prelungirea analogiei, cli§eul cel mai banal poate redeveni viu:

1 R. D. D. WHATELY, Elements of Rhetoric, pp. 360-61, Appendix (B) to p. 67.2 Charles L. STEVENSON, Ethics and Language, p. 143.3 KANT, Prolegomene la orice metafizica viitoare, p. 10. (Ed. rom.: Paralela 45, Pite§ti, 2005, p. 55; n.t.)


Cei mari §i cei mici sunt supu$i acelora§i intamplari, acelora§i supSrSri §i chiar acelora$i patimi: numai c3 unui se afla pe partea de sus a rojii, altul in mijlocul ei, §i de aceea mai pujin agitaji de aceea§i mi§care a ro(ii>.Expresia metaforica pe care о reinviem nu trebuie, se vede,

nici тйсаг s3 fie in mod explicit enuntata. „Roata norocului" nu este aici decat un cli§eu subiacent textului.

Trezirea este uneori obtinuta pur §i simplu lipind una de alta cateva expresii metaforice. Atunci cand ele pot conveni ca elemente ale unei aceleia§i analogii, ele actioneaza una asupra celeilalte, ceea ce provoaca trezirea metaforelor. A§a se intampia in acest pasaj de Demostene:

(...) voi sunteji recunoscatori acestora pentru ce v3 dau din avutul vostru. Dup3 ce v-au incliis intre zidurile cet3)ii, ei v3 impart acest vanat - partea cainilor - §i v3 imblanzesc, facandu-v3 supu§ii lor1.Cuvintele „vanat", „partea cainilor", „a imblanzi", care,

izolat, ar fi putut trece drept expresii cu sens metaforic, sunt percepute ca metafore active.

Repetarea unei aceleia§i expresii, о data in sens metaforic, alta data in sens propriu, poate s3 §i reactiveze о metafora, ca in expresia englezeasca:

We have to hang together, not to hang separately.Este suficient s3 opunem expresia metaforica alteia,

imprumutata din domeniul forei, pentru a obfine acela§i efect:in loc s3 fie un impas, a§a cum о declara vechea

psihologie, abstractizarea este о r3scruce de drumuri2.Uneori, trezirea se produce grefSnd pe expresia cu sens

metaforic о noua metaforS care о completeazS pe prima:Cand stancile i§i Strang dinfii pe limba de nisip3.

Distinctia intre dezvoltarea unei aceleia§i fore §i a complementului s3u poate рйгеа delicata. Noi credem totu§i ca ea este utila pentru a marca ceea ce este nea§teptat in maniera de

1 DEMOSTENE, Discursuri: Olintica a treia, § 31. (Ed. rom.: In: Pagini alese din oratorii greci, Ed. pentru Literature, Bucurefti, vol. I, p. 74; n.t.)

2 G. BACHELARD, Le rationalisiue applique, p. 22.3 Citat de Andre DU BOUCHET, Envergure de Reverdy, Critique, 47, aprilie

1951, p. 315.

530 Teluiicile argumentativea grefa, una pe cealalta, aceste expresii metaforice. Bergson utilizeaza bucuros acest joc al complementelor pentru a reactiva expresiile cele mai banale:

§tiinta moderna este fiica astronomiei; ea a coborat din cer pe pamant de-a lungul planului inclinat al lui Galilei, c3ci prin Galilei s-au legal Newton §i succesorii s3i de Kepler1.Trebuie totu§i sa fim atenti sa nu apropiem doua expresii

metaforice far3 a veghea la efectul produs de vecinatatea lor. El poate fi de un comic involuntar §i dezastruos; de acest gen ar fi formula:

Leguma asta, care-i crema societajii.Trezirea metaforei poate fi de asemenea provocata de о

schimbare a contextului obi§nuit, prin folosirea expresiei metaforice in conditii care, dandu-i un caracter neobi§nuit, atrag atentia asupra metaforei pe care о contine. О u§oara distorsiune poate fi de ajuns pentru а-i da expresiei puterea analogica. Expresia metaforica „a se stinge", care trece neobservata in „a se stinge lent", va redeveni vie in „a se stinge brusc". Acest context nou poate s3 nu fie altceva decat personalitatea celui care utilizeaza expresia. Expresia metaforica stereotipa poate reinvia in gura unor oratori2, pentru cS se presupune c3, la ei, ea nu poate avea sensul sau banal §i uzual. Poetul §i filosoful sunt probabil privilegiati in aceasta privinta.

Expresiile cu sens metaforic nefiind acelea§i in diversele limbi, iar gradul de „adormire" al unei aceleia§i metafore putand fi foarte diferit, traducerea va modifica intotdeauna ceva in aceastS privintS. Ea va avea cel mai adesea drept consecintS reinvierea metaforelor. Mai mult. Un text strain, citit in limba sa originals, da adesea, dacS aceasta nu este intru totul familiars cititorului, о impresie de viatS §i de mijcare, о plScere aparte, care provine din aceea cS este inteleasS ca metaforS vie ceea ce nu era probabil decat metaforS adormita.

Doar identitatea de mediu cultural permite adormirea

1 BERGSON, Evolutia crcatoare, p. 362. (Ed. rom.: Institutul European, Ia§i, 1998, I, p. 303; n.t.)

22 Cf. A. REYES, El Desliude, p. 204.


metaforelor. Expresiile din limbajul profesiunilor, al argoului, ne par metaforice, in timp ce, pentru utilizator, sunt maniera normals de a se exprima1. Iar dacS s-a mentionat atat de des abundenta metaforelor la primitivi, in clasele inferioare, tSrSne§ti2, aceasta tine probabil, in parte, de tot ceea ce, din punct de vedere cultural, ii separS de observator.

„Trezirea" unei metafore poate evident produce teme diverse. Complicitatea dintre orator §i auditor nu este niciodatS decat parJialS; nici unui, nici celSlalt nu au, cel mai adesea, о idee clarS despre geneza unei expresii metaforice. Eorta acesteia vine in acela§i timp din familiaritatea cu ea §i din cunoa§terea destul de imprecisS a analogiei care se aflS la originea sa.

ConteazS chiar destul de putin ca expresia sS aibS realmente о origine metaforicS. Intr-adevSr, „trezirea" este un fenomen care are loc in prezent; este suficient, pentru ca ea sS se produc3, ca expresia s3 poat3 fi perceputS metaforic, probabil prin analogie cu altele. Catachreza este, in opinia anticilor, о figur3 care „printr-un fel de abuz substituie cuvantului propriu §i precis un cuvant cu sens invecinat §i apropiat"3; unii, precum Vico4, Dumarsais5, Baron6, insist3 asupra raportului s3u cu metafora; altii о deosebesc cu grija de ea7. Un exemplu in acest sens ar fi „foaie de hartie". Chiar daca о astfel de expresie nu are nimic dintr-o metafora, daca geneza ei este diferita, §i daca ea este mai degrabS о extensie, о „proiecfie", decat о fuziune, aceasta poate deveni totu§i о metafora activa prin uzajul tehnicilor de trezire pe care tocmai le-am semnalat.

Aceste tehnici se pot chiar aplica unor expresii cu totul

1 Cf. Cl.-L. ESTEVE, Etudes philosophiques sur I'expression litteraire, p. 206.

2 DUMARSAIS, Des Trapes, p. 2; BARON, De la Rhetorique, p. 308; S. I. HAYAKAWA, Language in Thought and Action, p. 121.

3 Retorica pentru Herennius, cartea IV, § 45.4 VICO, Delle instituzioui oratorie, p. 137.

5 DUMARSAIS, Des Tropes, pp. 32 §i urm.


7 QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. Ill, cartea VIII, cap. VI, § 34, p. 366; Cl.-L. ESTEVE, Etudes philosophiques sur I’expressiou litteraire, pp. 244 §i urm; cf. S. ULLMANN, Precis de semantique fraugaise, pp. 253 §i urm.

532 Teluiicile argumentativenormale, in special unor adjective. Contextul singur indica faptul c3 autorul vrea s3 le ia intr-un sens analogic. Astfel, cand Kelsen serie:

Dreptul popoarelor este inc3 un ordin juridic primitiv. El este doar la inceputul unei dezvoltari pe care dreptul fiec3rui stat a des3var$it-o deja1,contextul ne arata c3 autorul ia adjectivul „primitiv" drept

fora indicand posibilitajile de dezvoltare pe care le au popoarele primitive. De asemenea, cand Bacon serie:

Aceste timpuri sunt timpurile vechi, atunci cand lumea este veche, §i nu cele pe care le numim vechi online retrograde, socotind de-a-ndaratelea, incepand cu noi in§ine-\

„timpuri vechi", prin contestarea pe care о ridicam, devine о metafora a c3rei fora ar fi viata umana, cu ceea ce aduce ea ca experienta §i intelepciune. Forta persuasiva a unor astfel de argumente consta in analogia pe саге о evoc3m.

Am insistat in paragraful precedent asupra tendintei spre dep3§ire proprie analogiei. Metafora adormita este о forma de depa§ire, de care nu ne mai dam seama, care este acceptata: termenul propriu §i termenul metaforic pot ajunge chiar la a fi subsumate unei aceleia§i clase.

Totu§i, se intampia sa reinviem metafora pentru a arata c3 ne afiam in fata unei asemanari de relatii §i pentru a opera о dep3§ire a analogiei care se refera direct la ea §i nu la termenii s3i. Astfel Kohler va scrie:

S-a comparat uneori viata cu о ЛасЗга. Aceasta este mai mult decat о metaforS poetica, pentru ca din punct de vedere functional §i energetic, viafa §i flacara au realmente multe in comun2.

El dezvolta apoi indelung asemSnari de structura, ar3t3nd astfel c3 analogia este mai buna decat s-ar fi putut crede §i nu se refera doar la unele aspecte ale termenilor, vizibile pentru toti.

1 H. KELSEN, Reine Rechlslehre, p. 131.5 BACON, Of the advancement of learning, p. 35.2 W. KOHLER, The place of value in a word of facts, p. 320.


Acela§i autor va mai spune:In maniera metaforica resorturile acjiunii umane au fost

adesea numite „forje". Rezulta c3, daca aceste resorturi trebuie s3 aiba о contrapartida, aceasta nu poate consta decat in forte in sensul strict al cuvantului. Pe de alta parte, dac3 acestea sunt realmente forfe, comportamentul lor intr-un context de fenomene neuronale va sem3na cu moti- vafia uman3 intr-o asemenea m3sura, incat m3 intreb daca structural §i funcjional va mai fi vreo diferenta1.A retnvia metafora are aici scopul de a permite, din nou,

dep3§irea analogiei, beneficiind totodatS de adeziunea la dep3§irea primitivS, pe care о presupunem bazata pe о intuitie. Ne baz3m pe limbaj, ii subliniem capcanele §i utilizam totodata partea de consimtire la tezele pe care le apar3m, care se exprimau tn el.

Metafora, fuziune analogica, indepline§te toate rolurile pe care le indepline§te analogia. Ea se achita de ele mai bine inc3 in anumite puncte, pentru c3 intare§te analogia; metafora condensata о integreaza in limbaj. Dar numai trezirea metaforei va permite degajarea structurii sale, iar acest prim pas, odata facut, analogia este depa§ita. Critica, la randul ei, se va putea servi de toate procedeele utilizate pentru a respinge analogia. Ea va invoca adesea §i obscuritatea metaforei.

Diferenjele de atitudine posibila in faja unei metafore arata ей aceasta poate fi considerata in funcjie de argumentare. Studiul lor este, din acest punct de vedere, mai u§or in anumite privinte decat este el din punctul de vedere al psihologiei individuale. Am arStat destul dificultSjile pe care le antreneazS acesta din urmS2. CSci el stirne§te interesul creatorului metaforei, de vreme ce in timpul discujiei se va decide adesea dacS este vorba sau nu despre metaforS, dacS ne aflSm in prezenja unor ordine diferite. Notiunea insS§i de „sens literal" §i de „sens metaforic" poate fi о disociere care apare din discutie, §i nu un dat „primitiv"3.

1 Ibid., p. 357.2 Cf. C. F. STUTERHEIM, Psychologische interpretative van taal-verschijnselen,

Nieuive Taalgids, XXXI, p. 265 §i Het begrip metaphoor, pp. 188 §i urm., pp. 525 §i urm.

3 Cf. § 93: Exprimarea disocierilor.

CAPITOLUL I

Disocierea notiunilor /

§ 89. Ruptura de legituri §i disocierea

Primele trei capitole ale acestei cSrti au fost consacrate studiului legSturilor argumentative care fac solidare, unele cu altele, elemente pe care le-am putea considera independente la inceput. Opozitia la stabilirea unei astfel de solidaritSti se va marca prin refuzul de a recunoa§te existenta unei legSturi. Se va arSta, in special, cS о legSturS care fusese consideratS admisS, care fusese prezumatS sau doritS, nu exists, pentru cS nimic nu ne permite sS constatSm sau sS justificSm influenta pe care unele fenomene luate in considerare ar avea-o asupra celor care sunt in cauzS, §i cS, in consecintS, luarea in considerare a primelor este irele- vantS:

DacS ar fi destul ca in discursuri sS treci sub tScere lucrurile supSrStoare, pentru ca in fapt ele sS nu se realizeze, atunci oratorii ar trebui sS vorbeascS numai pe placul ascultStorilor lor; iar dacS discursurile mSgulitoare devin in fapt pieirea voastrS, e ru§inos, atenieni, ca voi sS vS in§elafi singuri §i, amanand mereu tot ceea ce ar cere ostenealS din partea voastrS, sS rSmaneti in urma evenimentelor1.Experienta, reals sau mentals, modificarea conditiilor unei

situatii, §i, mai ales in §tiinte, analiza izolatS a unor variabile, vor putea servi la a proba lipsa legSturii. Ne vom strSdui, de asemenea, sS prezentSm toate inconvenientele acesteia.

Tehnica de rupturS de legSturS constS deci in a afirma cS sunt in mod nejustificat asociate elemente care ar trebui sS rSmanS separate §i independente. DimpotrivS, disocierea presupune unitatea primitivS a elementelor cufundate in interiorul unei aceleia§i conceptii, desemnate printr-o aceeaji nofiune. Disocierea nojiunilor determinS о modificare mai mult sau mai putin profunda a datelor conceptuale care servesc ca bazS argumentarii: nu mai este vorba, in acest caz, de a rupe firele care leaga elemente izolate, ci de a modifica insa§i structura acestora.

1 DEMOSTENE, Discursuri: Filipica intaia, § 38. (Ed. rom.: In: Pagiiti alese din oratorii greci, Buccurejti, Ed. pentru LiteraturS, vol. II, p. 26; n.t.)

Disocierea notiunilor 535

La prima vedere diferenja dintre ruptura de legatura §i disociere a nojiunilor este profunda §i imediat perceptibila, dar, in realitate, aceasta distincjie, ca §i celelalte opozitii a§a-zise de natura, poate fi ea insa§i foarte controversata. Dup3 cum legaturile dintre elemente vor fi considerate drept „naturale" sau drept „artificiale", drept „esentiale" sau accidentale", se va vedea о disociere a notiunilor in ceea ce, pentru un altul, nu este decat ruptura de legatura.

In texte celebre, Locke, pentru care orice Biserica nu este decat о asociere voluntara, avand drept scop mantuirea membrilor sai, refuza legatura stabilita, in vremea sa, intre stat §i religie:

Nici dreptul, nici arta de a guverna, serie el, nu antreneaza in mod obligatoriu о cunoajtere certa a altor domenii, §i cu atat mai pufin chiar pe cel al adev3ratei religii. C3ci, dac3 ar fi a§a, cum ar fi posibil ca st3panii de pe Pamant s3 fie atat de diferiti a?a cum se intampia in privinja chestiunilor religioase1?Pentru Locke, temporalul este, chiar de la inceput, separat de

spiritual §i autorul se opune unei legaturi careia ii arata efectele ridicole. Pentru un adversar al lui Locke, temporalul implica spiritualul, iar efortul facut pentru a le separa va fi considerat ca о disociere de elemente unite in modul cel mai natural. Dar aceasta uniune Locke о recunoa§te numai intr-un regim teocratic, care nu mai este cel al statelor moderne: mentinand-o, acestea ar trata drept regula ceea ce nu este decat о exceptie, f3r3 legatura cu situatia actuala2. Ceea ce nu este decat accidental, propriu unui regim politic anume, nu poate fi parte integranta a ideii de guvernare civila: legatura dintre stat §i religie trebuie sa fie respinsa.

In ultima instanta, situatia argumentativa in ansamblul ei §i mai ales notiunile pe care se sprijina argumentarea, modificarile la care duce ea, tehnicile care permit sa fie operate sunt deci cele care vor arata prezenta unei disocieri a notiunilor, §i nu prezenta


2 Ibid., pp. 148-149.

536 Teluiicile argumentativeunui simplu refuz de legatura.

Ceea ce Remy de Gourmont califica drept fenomene de asociere §i de disociere1, ceea ce Kenneth Burke nume§te identificari2, nu constituie Tn ochii no§tri, decat legaturi §i refuzuri de legaturi, c3ci notiunile, asociate §i disociate, par а гЗгпапе, dup3 interventie, a§a cum erau Tn starea lor initiala, ca ni§te car3mizi recuperate intacte dintr-o cladire Tn demolare. Disocierea notiunilor, a§a cum о concepem, consta Tntr-o modificare mai profunda, Tntotdeauna provocata de dorinta de a elimina о incompatibilitate, nascuta din confruntarea unei teze cu altele, de§i este о problema de norme, de fapte sau de adevaruri. Unele solutii practice permit rezolvarea dificultatii exclusiv Tn planul actiunii, evitarea aparitiei incompatibilitatii, diluarea ei Tn timp, sacrificarea uneia dintre valorile care intra in conflict, sau a ambelor. Disocierea notiunilor corespunde, pe acest plan practic, unui compromis, dar ea conduce, pe plan teoretic, la о solutie care va fi valabila §i Tn viitor, intrucat, modificandu-ne conceptia noastra despre real, ea impiedica reaparitia aceleia§i incompatibilitati. Ea protejeaza, m3car partial, elementele incompatibile. Daca obiectul a disparut in timpul interventiei, aceasta s-a realizat totu§i cu eforturi minime, c3ci i se da acelui ceva la care Jinem locul potrivit Tn gandire, procurandu-i о coerenta la adapost de dificultatile de acela§i ordin. Un exemplu tipic Tn acest sens ar fi solutia kantiana a antinomiei dintre determinismul universal §i libertatea omului, care disociaza conceptul de cauzalitate Tn cauzalitate inteligibila §i sensibila3, disociere facuta posibila prin cea a nofiunii de realitate in realitate fenomenala §i numenala.

Notiunile noi, care rezulta din disociere, pot dobandi о asemenea consistent, pot fi atat de intens elaborate §i pot арЗгеа atat de indiso- lubil legate de incompatibilitatea a c3rei rezolvare о permit, Tncat a о prezenta pe aceasta in toata forfa ei pare un alt mod de a a§eza disocierea. Ideea p3catului originar - care rezolva, prin disocierea nojiunii de om in „от Tn starea originara" §i „от c3zut", unele incom- patibilitSti intre bunatatea

1 R6my de GOURMONT, La culture des idees, pp. 79 $i urm.

2 Kenneth BURKE, A Rhetoric of motives, p. 150.

3 KANT, Critica rafiunii pure, pp. 457 la 460 (ed. rom.: de la 424 la 427, n. t.)


lui Dumnezeu $i existenta r3ului, libera voinja a omului §i libera voinja a lui Dumnezeu - va fi pentru Pascal un motiv de a insista asupra incompatibilitatii dintre grandoarea §i mizeria omului. Vorbind despre misterul p3catului originar, el va putea afirma:

Nodul condifiei noastre iji are r3sucirile §i ascunzi$urile in acest abis, in aja fel incat omul este mai de neinjeles fara acest mister decat este acest mister de neinfeles pentru om1.Solutia admisa pare, uneori, atat de sigura, incat faptul de a

nu se tine cont de ea va fi tratat drept eroare de logica, drept sofism. Astfel afirmarea unei incompatibilitati intre regula hindusa de nonviolenta §i cutuma vedica a sacrificiilor sangeroase este, pentru Candra Simha, autorul unor savante comentarii de logica, un bun exemplu de sofism. Cad nu exista, in opinia lui, cruzime decat in momentul transgresarii unei reguli, atunci cSnd se comite un act ilicit2. Aceasta definitie a cruzimii, care se indep3rteaz3 de sensul obi§nuit al termenului §i care rezulta dintr-o disociere, ii pare totu§i atat de incontestabila autorului nostru, incat el considera drept о gre§eal3 de logica intoarcerea la sensul primar.

Vom ar3ta, in continuare, c3 orice filozofie nou3 presupune elaborarea unui aparat conceptual, din care cel putin о parte, cea care este in mod fundamental originala, rezulta dintr-o disociere a notiunilor care permite rezolvarea problemelor pe care filosoful §i le-a pus. Aceasta va explica, intre altele, interesul mare pe care il merita, dup3 рЗгегеа noastra, studiul tehnicii disocierilor.

Inaintea noastra, totu§i, juri$ti eminenti remarcasera c3 dreptul era domeniul de predilecjie al compromisului, tehnica de rezolvare a incompatibilitatilor. Scopul efortului juridic, serie Diogene, nu este sinteza logica, ci compromisul. Progresul dreptului consta in elaborarea unor tehnici, mereu imperfecte, permitand concilierea exigentelor opuse3. Reluand aceste idei, marele jurist american Cardozo va serie:

1 PASCAL, Cngetari, p. 948 (434 ed. Brunschvicg). (Ed. rom.: Ed. Aion, Oradea, 1998, p. 332; n.t.)

21 ANNAMBHATTA, Le compendium des topiques, pp. 146-147.3 R. DEMOGUE, Les notions fondamentales du droit privc, pp. 38, 75,196,198.


Concilierea ireconciliabilului, amestecul antitezelor, sinteza opozi- tiilor, iata marile probleme ale dreptului1.Acest efort de a rezolva incompatibilitati se continua la toate

nivelurile activitatii juridice. El este problema legislatorului, a teoreticianului dreptului, a judecatorului. Cand judecatorul se afla Intr-un proces anume, In fata unei antinomii juridice, el nu poate neglija in totalitate una din cele doua legi in beneficiul celeilalte; el trebuie s3 justifice maniera lui de a actiona printr-o delimitare a ariei de aplicare a fiecarei legi, prin interpretari care restabilesc coerenfa sistemului juridic. El va introduce distinctii, destinate s3 concilieze ceea ce, f3ra ele, ar fi de neconciliat2. „Distinguo-urile" teologiei scolastice indeplinesc aceea§i functie.

Cand legile nu trebuie s3 fie aplicate, cand ele §i-au pierdut caracterul lor obligatoriu, se poate arata, fixand categoriile juridice, caracterul lor antinomic in anumite cazuri. Dar efortul juristului merge in contradictie cu aceasta rigiditate. Rolul s3u este de a elabora un sistem care s3 permita rezolvarea conflictelor. Cand Napoleon, deja consul pe viata, striga la о §edinta a Consiliului de Stat: „Cum se impac3 eredi- tatea coroanei cu principiul suveranitatii poporului", el nu cere juri§tilor care il asculta s3 constate о contradictie, el le cere mai ales solutia unei incompatibilitati.

Nu trebuie s3 uitam, de altfel, сЗ о aceea§i incompatibilitate poate ocaziona, pentru a fi rezolvata, mai multe modificari de concepte. Aceste solutii rivale vor putea fi prezentate, ele insele, ca incompatibile. Aceasta lupta de solutii este sesizabila mai ales in drept, dar §i in teologie. Cearta dintre Biserici, in special la inceputul erei cre§tine, constituie adesea о confruntare de solujii cu unele dificultaji teologice, solujii care, ele insele, pot ocaziona о modificare pentru a le concilia.

Pe plan teoretic, compromisul, in fata incompatibilitajilor, intrucat cere о structurare noua a realului, este ceea ce pretinde cel mai mare efort ?i necesita cele mai dificile justific3ri. Dimpotriva, odata stabilit, odata notiunile disociate §i restructurate, el tinde s3 se prezinte ca fiind solutia ineluctabila §i sa reactioneze asupra ansamblului de notiuni in care s-a inserat.

1 B. N. CARDOZO, The Paradoxe of legal science, p. 4.2 F. BERRIATSAINT-PRIX, Manuel de logique juridique, p. 233.


§ 90. Cuplul „aparentS-realitate"Pentru a injelege bine tehnica disocierii notiunilor §i pentru

a-i aprecia mai bine rezultatele, ni se pare util s3 examinSm mai de aproape un caz privilegiat, acela pe care il consideram drept prototipul oricarei disocieri notionale, din cauza uzajului s3u generalizat §i a importantei filosofice primordiale: este vorba despre disocierea care ocazioneaza cuplul „aparenta-realitate".

Nu este nici о indoiala ca necesitatea de a distinge aparenta de realitate s-a nascut din unele dificultati, din unele incompatibilitati dintre aparente; acestea nu mai puteau fi considerate, toate, ca exprimand realitatea, daca se pleaca de la ipoteza c3 toate aspectele realului sunt compatibile intre ele. B3tul, introdus partial in ap3, pare curbat, atunci cand il privim, §i drept, cand il atingem, dar, in realitate, el nu poate fi in acela§i timp curbat §i drept. In timp ce aparentele pot fi opuse, realul este coerent: elaborarea lui va avea ca efect pe acela de a disocia, printre aparente, pe cele care sunt in§eiatoare de cele care corespund realului.

Aceasta prima constatare determina imediat aparitia caracterului echivoc, semnificatia §i valoarea indecise ale aparentei: este posibil ca aparenta s3 fie conforma cu obiectul, sa se confunde cu el, dar este posibil, de asemenea, ca ea s3 ne induca in eroare in privinta lui. Atata timp cat nu avem nici un motiv s3 ne indoim de aceasta, aparenta nu este decat aspectul sub care se prezinta obiectul, prin aparenta se intelege manifestarea realului. Numai atunci cand aparentele, fiind incompatibile, nu pot fi acceptate toate in acela$i timp, se opereaza datorita distingerii, printre aparente, a celor care sunt in§elatoare de cele care nu sunt, о disociere ocazionand cuplul „aparenta- realitate", din care fiecare termen trimite la un altul intr-un mod pe care trebuie s3-l analizam mai de aproape.

Pentru comoditatea analizei noastre, ?i pentru a ni se permite s3-i generaliz3m efectul, vom spune c3, in cuplul „aparenta-realitate", „aparenta" constituie termenul I, iar „realitate", termenul II. De acuminainte, §i pentru a arSta c3 ace§ti termeni sunt corelativi, vom desemna un cuplu ie§it dintr-o disociere in modul urmator: aparenta sau, in general, termenul I . realitate

termenul II


Termenul I corespunde aparentului, acelui ceva care se prezinta mai intai, actualului, imediatului, acelui ceva care este cunoscut in mod direct. Termenul II, in masura in care se deosebe§te de el, nu este inteles dec3t in raport cu termenul I: el este rezultatul unei disocieri, operate in interiorul termenului I $i care vizeaza eliminarea incompatibilitajilor care pot арЗгеа intre aspecte ale acestuia din urma. Termenul II furnizeaza un criteriu, о norma permitand s3 se deosebeasca ceea ce este valabil de ceea ce nu este, printre aspectele termenului I; el nu este pur §i simplu un dat, ci о construcfie care determina, in momentul disocierii de termenul I, о regula care permite s3 se ierarhizeze multiplele aspecte ale acestuia, calificandu-le drept iluzorii, eronate, aparente, in sensul descalificant al acestui cuvant, pe acelea care nu sunt in conformitate cu aceasta regula pe care о furnizeaza realul. in raport cu termenul I, termenul II va fi, in acela§i timp, normativ §i explicativ. In timpul disocierii, el va permite valorizarea sau descalificarea anumitor aspecte sub care se prezinta termenul I: el va permite s3 se distinga, printre aparentele al сЗгог statut este echivoc, pe cele care nu sunt decat aparenta de cele care reprezinta realul1.

Acest punct ni se pare esential, din cauza importantei sale in argumentare: in timp ce statutul primitiv a ceea ce se ofera ca obiect de plecare a disocierii este indecis §i nedeterminat, disocierea in termenii I §i II va spori valoarea aspectelor conforme termenului II §i va scadea valoarea aspectelor care i se opun: termenul I, aparenfa, in sensul strict al acestui cuvant, nu este dec3t iluzie §i eroare.

De fapt, termenul II nu este insofit intotdeauna de un criteriu precis permifand separarea aspectelor termenului I: norma pe care о furnizeaza el poate s3 nu fie decSt potenfiala, iar principalul s3u efect va fi acela de a ierarhiza termenii care vor rezulta din disociere. Cand, pentru a rezolva antinomiile cosmologice, Kant disociaza realitatea, deosebind fenomenele §i lucrurile in sine, termenul 11 pe care il construie?te in acest fel nu este cunoscut, dar nu este mai putin adev3rat c3 lumea fenomenala, condifionata de puterea noastra de cunoa?tere, este devalorizata in raport cu realitatea lucrurilor in sine. Termenul II

1 Ch. PERELMAN, Reflexions sur l'explication, Revue de I'Institut de Sociologie, 1939, n° 1, p. 59.


beneficiaz3 de unicitatea, de coerenja sa, opuse multimii §i incompatibilitajii aspectelor termenului I, din care unele vor fi descalificate §i obligate s3 dispar3 in ultima instanta.

Astfel, in termenul II, realitate §i valoare sunt strSns legate; aceasta se marcheaz3 in mod deosebit in toate constructiile metafizicienilor. Ceea ce ii permite filosofului american Ducasse s3 serie:

Adjectivele real si ireal, atunci cand sunt utilizate intr-un enunt de pe о pozitie metafizica, nu desemneaza nici un caracter pe care l-ar avea anumite lucruri, independent de interesul pe care il au oamenii pentru ele, ci sunt, dimpotriva, adjective de evaluare umana1.Aceasta preferinta acordata realului nu se manifesta numai in

cursul unor discutii filosofice, ci se exprima in gandirea de toate zilele, in imprejurarile cele mai variate. Pentru faptul c3 realitatea §i valoarea se conditioneaza una pe cealalta, sta m3rturie uzajul obi?nuit al limbajului nostru, iar cand Pitt spune:

Voi incerca, Domnule, s3 limitez ceea ce am de spus la punctul real care este de analizat2...inseamna, inainte de toate, c3 el se va limita la ceea ce i se

pare lui important. C3utarea a ceea ce este real, de catre metafizicieni, nu constituie decat expresia sistematizata a acestei legaturi dintre realitate §i valoare, caracteristica termenului II. Din acest motiv, de altfel, vom numi „cupluri filosofice", pe cele care, in maniera cuplului aparenta ,

realitaterezulta dintr-o disociere a notiunilor.

Opozitia dintre aparenta §i realitate, daca furnizeaza prototipul unui cuplu filosofic, nu permite totu$i ca toate avantajele s3 fie rezervate realitatii, in detrimentul aparentei. intr-adev3r, in timp ce aceasta din urma este data, realitatea este construita, cunoa§terea ei este indirecta, uneori imposibiia, rar comunicabila Tn maniera exhaustiva §i indiscutabila. Aceasta realitate are marea vina, pentru unii, de a fi insesizabila. §i, ne spune Gracian,

1 C. J. DUCASSE, Philosophy as a science, p. 148.2 W. PITT, Orations on the French war, p. 90 (27 mai 1795).

542 Teluiicile argumentativeCeea ce nu se vede deloc, este ca §i cum nu ar fi deloc1.

Am putea repeta, In legatura cu aceasta, ceea ce spune Pascal despre adevarata justitie:

Firejte, dac3 ar cunoajte-o, el n-ar fi stabilit aceasta maxima, cea mai generala dintre toate cele care circula printre oameni, ca fiecare s3-ji urmeze moravurile tarii lui; dar numai stralucirea unei veritabile echitafi ar fi supus toate popoarele, iar legislatorii n-ar fi luat drept model, in locul acestei dreptafi permanente, fanteziile §i capriciile perjilor sau ale germanilor2.Cand criteriul pe care tl furnizeaza notiunea de realitate,

norma pe care о determina ea, nu este de fapt contestat, sau cand distinctia pe care о introduce ea este prea nedeterminata pentru a da ocazia unei controverse, realitatea este, fara nici о indoiala, valorizata Tn raport cu aparenta. Dar disocierea Tns3§i dintre aparenta §i realitate va fi respinsa de unele filosofii care constata ca anumite concept» despre real se opun unele altora §i refuza orice motiv de a alege Tntre ele. Aceste filosofii, numite antimetafizice, pozitiviste, pragmatice, fenomenologice sau existenjialiste, afirma ca singura realitate este cea a aparentelor.

Nimic mai clar, in aceasta privinta, decat atitudinea lui Sartre:

Gandirea moderna a realizat un progres considerabil reducand existentul la seria aparifiilor care il manifesta. (...) Aparifiile care manifesta existentul nu sunt nici interioare, nici exterioare: ele au toate aceea§i valoare, trimit toate la alte aparifii $i nici una din ele nu este privilegiata. (...) dualismul lui a fi §i а рЗгеа n-ar mai putea gasi drept de cetate in filosofie. Aparenfa trimite la seria totala a aparenfelor ji nu la un real ascuns care ji-ar fi drenat pentru el intreaga fiinta a existentului. (...)

Cat timp cat s-a putut crede in realitatile noumenale, aparenta a fost prezentata ca un negativ pur. (...)

Dar dacfl ne-am desprins о data de ceea ce Nietzsche numea „iluzia lumilor de dincolo" fi daca nu mai credem in fiinja-din-spatele-aparijiei, aceasta devine, dimpotriva, pozitivitate plina, esen(a sa este un „a рЗгеа" care nu se mai

1 B. GRACIAN, L’homme de cour, p. 158. (Ed. rom., p. 158; n.t.)2 PASCAL, Cugetari, p. 886. (294 ed. Brunschvicg). (Ed. rom.: Ed. Aion, Oradea, 1998, pp. 276-277; n.t.)


opune fiinjei, ci care, dimpotriva, ii este masura. C3ci fiin)a unui existent, este exact ceea ce el pare. (...) Esenja unui existent (...) este legea manifesta care prezideaza succesiunea aparipilor sale, este rajiunea seriei. (...) esen)a, ca rajiune a seriei, nu este decat legatura apari|iilor, adica ea insafi о aparitie. (...) In consecinja, fiinta fenomenaia se manifesta, ifi manifesta esenta ca fi existenta fi nu este nimic decal seria bine legata a acestor manifestari>.

Dar, opunandu-ne disocierii aparenta, ias3m neatinsa problema pus3 de

realitateincompatibilitatea aparentelor. Criteriul alegerii de operat intre ele va fi furnizat de un alt cuplu, conceput dup3 acelafi model ca §i cuplul ,,aparen(3-realitate", ceea ce corespunde unei deosebiri de natur3; sau, in absenta ei, se va stabili о deosebire pur cantitativ3, acordand о preferinta intregului asupra p3rtii, infinitului asupra finitului, acelui ceva ce prezinta la un grad mai ridicat proprietatea care servefte drept criteriu. Gasim in acest text a lui Merleau-Ponty о expresie caracteristica pentru acest fel de a proceda:

Eu traversez aparenjele, ajung la culoarea sau la forma reala, atunci cand experience mea se afia la cel mai inalt grad de claritate...

Am obiecte vizuale pentru ca am un camp vizual in care bogStia fi claritatea sunt in proporjie inversa una fa(3 de cealalta fi pentru c3 aceste dou3 exigence, dintre care fiecare luata in parte ar merge la infinit, odata reunite, determina in procesul perceptiv un anumit punct de maturitate fi un maximum. In acelafi fel, numesc experienta lucrului sau a realit3(ii - nu numai a unei realitati-pentru-vedere sau pentru-pipait, ci a unei reali- t3(i absolute - intreaga mea coexistent cu fenomenul, momentul in care el ar fi sub toate raporturile la maximum-ul lui de articulare, iar „datelediferitelor simfuri" sunt orientate cStre acest pol unic a§a

cum directiilemele vizuale la microscop oscileazct in jurul unei directii

privilegiate1.

1 SARTRE, Fiinta fi neantul, pp. 11-12-13. (Ed. rom.: Pitefti, Ed. Paralela 45, 2004, 9-10-11; n.t.)


§ 91. Cuplurile filozofice §i justificarea lorCuplul aparenta a fost ales ca prototip de disociere notionala.

realitateDac3 procesul poate fi schematizat, rezultatul nu este, doar

din acest motiv, pur formal sau verbal: disocierea exprima о viziune a lumii, stabile§te ierarhii, pentru care se str3duie§te s3 furnizeze criterii. Acest lucru nu este posibil fara concursul altor sectoare ale gandirii. Se intampia adesea ca о discutie referitoare la termenul II s3 necesite sprijinul unui alt cuplu, ai c3rui termeni I §i II sa nu fie, in acest caz, controversati.

Toate aceste cupluri constituie obiectul propriu cercetarii filosofice. Iata cateva exemple in acest sens, alese dintre cele mai frecvente in gandirea occidental: mijloc, consecinta, act, accident, ocazie, relativ,

scop fapt sau principiu persoana esenta cauza absolut

subiectiv, multiplicitate, normal , individual, particular, obiectiv unitate norma universal general

teorie, limbaj, forma ,practica gandire fond

Faptul ca putem indica un mare num3r de cupluri, atribuind fiecaruia dintre termenii lor un loc determinat, fara a fi nevoie, pentru a reu$i, sa le inser3m intr-o gandire sistematizata - ceea ce nu ar fi, de altfel, posibil pentru toate cuplurile, intrucat unele sunt formate in mod diametral opus ?i aparjiri unor gandiri filosofice de tending diferite -, este revelator pentru influenza pe care elabor3rile filosofice au exercitat-o asupra gandirii comune, inc3rc3nd-o cu о serie de cupluri, reziduuri ale unei tradifii culturale dominante.

Orice gandire sistematizata se str3duie§te s3 raporteze unele la altele elemente care, intr-o gandire neelaborata, constituie tot atatea cupluri izolate. Aceasta raportare a cuplurilor este utila pentru a evita pozijionari care ajung sa califice acelea?i fenomene cu ajutorul unor cupluri incompatibile. Ea este indispensabila atunci cand, in loc s3 se multumeasca s3 reia disocieri admise intr-un mediu cultural, gandi- torul original creeaz3 noi disocieri sau refuz3 s3 admita unele disocieri ale predeces3rilor s3i. Ca urmare a acestei perturbari §i pentru a ar3ta consecintele acesteia


in ceea ce prive§te celelalte cupluri, filosoful va intemeia un sistem care va duce in mod esential la raportarea unor cupluri filosofice la celelalte.

Astfel, in Phaidros, gandirea filosofica a lui Platon se poate exprima prin cuplurile: aparenta, opinie, cunoastere sensibiia, corp , devenire .

realitate §tiinta cunoa§tere rationale suflet imutabilitate

................. omenesc1.pluralitate,unitate divin

Etica lui Spinoza conduce la cuplurile: cunoastere inadecvata , imagine, imaginatie , universal, cunoa§tere adecvata idee intelect individual

abstract, contingenta. schimbare , corp . pasiune, concret necesitate imutabilitate ratiune actiune

sclavie , durata , bucurie , supersitie .libertate eternitate beatitudine religie

in acest pasaj din Lefebvre, vom g3si legatura cuplurilor: abstract, metafizica, intelect , imobilitate, forma , concret dialectica ratiune mi§care continut

caracteristice pentru gandirea marxista:Puterea de a separa de lume anumite obiecte - prin linii

de clivaj ideale sau reale - §i de a imobiliza, de a determina aceste obiecte define$te, о §tim deja, inteligenta sau intelectul. Ea are puterea de a abstrage, de a reduce la expresia sa cea mai simple continutul concret.

DacS este mentinut izolat un astfel de obiect de catre gandire, el se imobilizeaza in gandire, devine „abstractie metafizica". Iji pierde adevarul; in acest sens, acest obiect nu mai este nimic. Dar dac3 este considerat obiect trecator, valorand nu prin forma §i contururile sale izolante, ci prin continutul s3u obiectiv; dac3 este considerat nu un rezultat definitiv, ci un mijloc sau о etap3 intermediara pentru a patrunde in real; dac3 inteligenja este completata de ratiune,

1 PLATON, Phaidros, 247 e, 248 b, pp. 443-445. In Opere IV, Ed. $tiinjific3 $i Enciclopedica, Bucure§ti, 1983. Traducere de Gabriel Liiceanu.


atunci abstractizarea se justifica. Ea este о etap3 catre concretul reg3sit, analizat §i inteles. Ea este concreta intr-un sens... Adevarul abstractului se gase$te astfel tu concret. Pentru ratiunea dialectica, ceea ce este adevarat esle concretul; iar abstractu! nu poate fi decat un grad in p3trunderea acestui concret - un moment al mi§carii, о etap3, un mijloc de a intelege, de a analiza, de a determina concretul. Ceea ce este adevarat, este rationalul, iar concretul este realul. Astfel cantitatea §i spatiul geometric nu sunt adevarate decat dac3 sunt menjinute in mod rational raporturile lorcu calitatea, cu popularea spajiului cu obiecte reale1.

Cuplurilor filosofice, rezultand dintr-o disociere, li s-ar putea opune, pe de о parte, cuplurile antitetice, fn care cel de-al doilea termen este inversul primului, precum; sus-jos, bine-rau, just-injust, pe de alta parte, cupluri clasificatoare care, la prima vedere, sunt lipsite de orice intentie argumentative §i par destinate exclusiv subdiviz3rii unui intreg in p3rfi distincte (trecutul in epoci, о intindere in regiuni, un gen in specii).

Se intampia, desigur, adesea ca aceste cupluri s3 se prezinte ca date, care nu se discuta, ca instrumente care permit structurarea discursului intr-un mod ce pare obiectiv. Dar, intr-o gandire sistematica, cuplurile sunt puse in raport unele cu altele §i se influen£eaz3 reciproc, unii termeni II din cupluri filosofice vor fi in mod normal apropiafi, dac3 exista posibilitatea, de ceea ce in cuplul antitetic are valoare pozi- tivM, unii termeni I vor fi apropiafi de ceea ce are valoare negative, de unde tendinja c3tre transformare a cuplului antitetic in cuplu filosofic.Pe de alta parte, in elaborarea unor cupluri care par a fi clasificatoare, disocierile de natura filosofica joaca frecvent un rol esential.In ni§te pagini patrunzatoare, L. Febvre analizeaza crearea de c3tre Michelet a conceptului de Renaftere2. Michelet simjea nevoia de a deosebi aceasta perioada situata inaintea timpurilor

1 H. LEFEBVRE, A la lumiere du materialisme dialectique. I: Logique formelle, logique dialectique, pp. 83-84 (italicele autorului).

2 L. FEBVRE, Comment Jules Michelet inventa La Renaissance in Studi in ouore di Gino Luzzatto, t. Ill, pp. 1-11.


moderne, dar ezita intre doua concepfii, Rena§terea ca resurecfie a Evului Mediu originar sau ca inlocuind Evul Mediu. In momentul in care opteaza definitiv pentru cea de-a doua solutie, el anuleaza pagini admirabile, redactate in functie de prima. In prima optiune, realitatea noua ar fi determinat un Ev Mediu mai pur, mai adev3rat decat Evul Mediu anterior, care nu era decat aparenta lui. In cea de-a doua optiune, epoca anterioar3 constituie Evul Mediu autentic, care nu mai este о aparenta de Ev Mediu, ci aparenta de civilizatie: cuplul aparenta se aplica unei alte notiuni.

realitateDar, odata ce nojiunile au luat о consistenja, independenta de

originile lor, ele par pur clasificatoare §i vor putea juca un rol, chiar in constructia istoricului care vede in secolele ce preced Rena§terea un varf al civilizatiei.

Astfel, notiunile care rezulta dintr-o disociere pot рЗгеа, lansate in comunitatea lingvistica, independente. Cele care au servit drept baz3 pentru studiul nostru despre legaturi se situeaza toate, f3r3 deosebire, in cupluri filosofice. Plasandu-ne in acest punct de vedere, noi am inceput, de altfel, un studiu sistematic care este suficient de avansat pentru ca noi s3 putem afirma c3 este realizabil. Nu este deloc vorba aici despre a construi о filozofie anume, ci exclusiv despre a observa ceea ce se face in diferitele sistematiz3ri ale gandirii §i in diversele filosofii, oricare le-ar fi tendinta. Cuplurile mijloc, act individ,

scop persoana grupact , simbol, particular , variantele §i conexiunile lor ne

furnizeaza esenta lucru generaltermenii legaturilor celor mai uzuale, temeiuri pentru solidaritati argumentative. Acela§i cuplu de notiuni se prezinta, deci, cand ca rezultat al unei disocieri, cand ca dou3 notiuni independente intre care exista legaturi caracteristice, о interactiune, dar §i, am v3zut deja in capitolele noastre anterioare, priori ta ti de valoare pentru care locul lor de termen I sau 11 dintr-un cuplu filosofic nu este strain. De fiecare data cand se pune accentul pe aceasta, se arata c3 trecerea de la un termen la altul nu se poate face f3r3 restrictii. Dac3 actul permite aprecierea persoanei, scopul aprecierea mijlocului, atunci §i reciproc, evocarea cuplului filosofic aminte§te c3 nu trebuie confundate.

Conexiunea dintre cupluri nu are, foarte adesea, nevoie s3

548 Teluiicile argumentativefie explicita. Ea se va stabili, §i se va justifica dac3 este cazul, prin mijloacele cele mai diverse: legatura directa, intemeiata pe structura realului intre termenul I dintr-un cuplu §i termenul I dintr-altul; intre termenul II dintr-un cuplu §i termenul II dintr-altul; cuplu considerat drept caz particular al altuia; argumente cu aspect cvasi logic §i mai ales afirmare a identitatii unor cupluri; in fine, mai ales, raporturi analogice intre cupluri.

Acestor conexiuni pe care le vom califica drept orizontale, care realizeaz3 lanturi de cupluri, li se suprapun raporturi de un alt gen. Intr-adev3r, in argumentare, ceea ce se califica drept aparenta este in general ceea ce, pentru altcineva, era realul, sau era confundat cu realul, far3 de care nu i s-ar da acest nou statut. Ca urmare a intinderii, naturii §i rolului auditoriului care era presupus a comite confuzia, argumentarea se va dezvolta pe planuri diferite. Cand pare a se referi la obiectul in cauza, cand la ideea pe care unii §i-o f3ceau despre acest obiect, cand la statutul pe care i-1 acordau unii sau se presupunea c3 i-1 acorda intr-un scop argumentativ. Aceste planuri diferite se intre- p3trund sprijinindu-se unui pe altul. S3 d3m in acest sens urmatorul exemplu. Unui dintre procedeele utilizate in conflictele ideologice ar fi, dupa cum s-a observat: '

(...) de a trata afirmarea unui ideal ca о descriere de fapte §i de a

interpreta raporturi pe situafii reale ca §i cum ele ar fi idealul urmarit1.

Descoperim aici folosirea, respectiv, a unui cuplu normal in ceea

normace il prive§te, §i a unui cuplu norma , in ceea ce-1 prive§te pe adversar.

normalDar numai ce] care denunta acest procedeu distinge intre

fapt fi ideal, opereaza о disociere. Autorul, In ceea ce-1 privefte, a rezolvat prin ea о dificultate, a efectuat о alegere; el se mifca totufi, afa-zis, in nediferentiat. §i am mai putea crea inca, in legatura cu el, cuplul impartialitate aparenta.

imparjialitate reaia

1 R. Me KEON, Democracy in a world of tensions, p. 524.


Cuplurile stabilite pe un plan pot da naftere deci unei serii de cupluri stabilite pe alte planuri. Astfel, pentru a evita о dificultate pe planul obiectului, se va crea un cuplu pe planul opiniei. Cand liderul liberal belgian Paul Janson cere interzicerea muncii copiilor in mina, el nu ezita sa recurga la notiunea de eroare, sa proclame ca, dac3 unele interese private, contrar doctrinei liberale, nu coincid cu interesul public, acestea nu pot fi decat nifte interese aparente:

(...) este incontestabil c3 atunci cand interesele private se infeala, cand se r3t3cesc, cand se pun in contradictie cu interesul social fi cu interesul public, datoria noastra este s3 le-o spunem §i s3-i facem s3 revina la limitele rezonabile din care nu trebuie s3 ias3 deloc1.in general, notiunea de eroare servefte la a afirma ей exista о

regula, c3 ea rezista in ciuda observatiilor care par a о dezminti fi c3 ceea ce se situeaza in afara ei nu trebuie s3 fie luat in considerare sau, daca este, nu trebuie s3 fie luat in considerare decat cu rezerve.

Dar efortul de a face s3 se admita о disociere va merge adesea mai departe. Vom incerca s3 explic3m de ce este discordanta intre termenii I fi II, de ce mai ales unicitatii termenului II ii corespunde multiplicitatea, partialitatea aspectelor lui 1. Diversitatea punctelor de vedere asupra obiectului, sau metamorfozele termenului I vor fi chemate, spre exemplu, sa justifice multiplicitatea aparentelor. Pentru a explica aparitia termenului I, il vom situa intr-un cadru care s3-l fac3 normal. Vom face s3 intervina in special subiectul, pasiunea lui, neputinta, ignoranta, starea sa de p3cat. Gide aude aceste cuvinte din gura Mantuitorului:

Nu te mira c3 efti trist; fi inc3 din cauza Mea. Fericirea pe care )i-o propun exclude pe vecie ceea ce tu considerai desfatare.AceastS fericire, in sens antic, devine termenul I al unui

cuplu fericire:bucurie

Bucurie, Bucurie... §tiu c3 taina Evangheliei Tale,

1 P. JANSON, Discours parlemeutaires, vol. I, pp. 35-36 (Sceance de la Chambre des Representants du 13 fevrier 1878).


Doamne, cuprinde totul in acest cuvant dumnezeiesc1.Adesea, explicatia aparentei va fi fumizata prin interventia

unui anumit factor: prestigiile Intelectului explica pentru Schopenhauer iluzia noastra de libertate2; supraeul, pentru psihanalist, se afla la originea pseudo-moralei3. Uneori, termenul I va fi descris ca Indeplinind о functie naturala:

Dac3, de la inceput, inteligenta ar fi trebuit repnuta de la relele ei porniri periculoase, atat pentru ins cat §i pentru societate, aceasta nu s-ar fi putut intampla decat prin constatari aparente, prin fantome ale faptelor: Trebuia suscitata о imitate a experienjei in dauna experienjei reale4.Aceste explicatii nu au doar scopul de a face s3 fie admise

cupluri. Disocierea fabuia , in special, nu este contestata. Dar explicatia сопсигЗ realitatela a da criteriul lui II §i la a insera cuplul intr-un ansamblu de gandire. Ea completeaza actiunea indeplinita prin stabilirea de conexiuni intre cupluri.

§ 92. Rolul cuplurilor filosofice §i transformarile lorDac3 folosirea unor disocieri pare a nu aduce cine §tie ce

noutate, intrucat sunt semnalate notiuni elaborate odinioar3, ea introduce totu§i modific3ri ale acestor nofiuni, prin aplicarea lor la un domeniu nou, prin noile criterii adoptate de termenul II, prin raportarea la noi cupluri.

Astfel, un cuplu atat de banal precum cuplul aparenta va fi, indirect,

realitateobiectul unei remodelari constante. О disociere precum religie

pozitiva vareligie naturala

1 A. GIDE, Jumal, p. 600. (Ed. rom.: Editura Cartier, Chi§in3u, 2008, vol. II, p. 293 (Numquid et /м...? ). Traducere de Alexandra-Andreea Sandu-Tifu; n.t.)

2 SCHOPENHAUER, Parerga fi Paralipomena, II, Despre Etica, § 118, pp. 239-240.

3 Ch. ODIER, Les deux sources, consciente et inconsciente, de la vie morale, pp. 42, 58, 59.

4 BERGSON, Cele doua stirse ale moralei fi religiei, p. 113. (Ed. rom.: Institutul European, Ia§i, 1992, p. 110; n.t.)


avea repercusiuni asupra cuplului aparenta, cu care va fi putut fi asociata.

realitateEfortul argumentativ va consta - cind in a profita de disocieri

deja admise de catre auditoriu, cand in a introduce disocieri create ad hoc, cand in a prezenta unui auditoriu disocieri admise de alte auditorii, cand in a aminti о disociere pe care se presupune c3 auditoriul a uitat-o. Cat despre opozitia la о disociere, ea se va referi la caracteristicile termenilor s3i I sau II, sau la principiul insu§i al disocierii. In acest caz, se va sustine с3 ar trebui s2 te opre§ti la о notiune globaia. Dar, este foarte greu s3 renunti la ni§te termeni, ai сЗгог existenta ti-o aminte§ti, doar referindu-te la ei, fie §i numai pentru а-i combate. Gandirea contemporana se straduie§te, in multe domenii, s3 elimine cuplurile. Aceasta cu pretul unui mare efort, c3ci auditorul nu se va simti satis- facut decat dac3 poate face loc, in mintea lui, notiunilor vechi. Adesea ne vom sprijini, pentru respingere, pe un alt cuplu. Cel mai u§or va fi s3 pretindem c3 disocierea era iluzorie, bazandu-ne pe un cuplu verbal; о

realalta tehnica va consta in a ar3ta c3 problema, pe care disocierea era destinata s3 о rezolve, era artificials, bazandu-ne pe un cuplu artificial;

autenticsau chiar c3 problema se va pune din nou exact in acelea§i conditii, fara ca acordul provizoriu asupra disocierii s3 fi adus vreun beneficiu in coerenta gandirii1.

Dar efortul argumentativ vizeaza foarte adesea nu respingerea cuplurilor stabilite, ci r3sturnarea lor. Aceasta va actiona numai asupra unuia sau a mai multora dintre ele; c3ci interesul rasturn3rilor vine exact din aceea c3 aceste cupluri se insereaza intr-un ansamblu admis, de altfel.

Este de la sine inteles с3 о rSsturnare de cuplu nu este niciodata complete, in sensul сЗ о notiune care devine termenul I nu mai este ceea ce era atunci cand о §tiam ca termen II, un termen neputand fi conceput decat in raportul s3u cu alt termen al cuplului. Aproape intotdeauna, о schimbare de terminologie va

1 Cf., spre exemplu, G. RYLE, The concept of mind, p. 305.

552 Teluiicile argumentativearflta devalorizarea care se asociaza cu notiunea devenita termenul I §i valorizarea care se asociaza cu cea devenita termenul II; el va ar3ta c3 r3sturnarea se insereaza intr-o alta viziune despre situatia respectiva sau despre lume. In fata cuplului interpretare exista cuplul litera (aceasta r3sturnare este litera spiritpostulata in mod curent cand un jurist sustine о anumita interpretare: interpretarea care are succes devine termenul II). in faja cuplului teorie

faptvom avea cuplul fenomen.

principiuUtilizarea neobi§nuit3 a unor notiuni ca termenul II, chiar

intampiatoare, marcheaz3 originalitatea gandirii. Cunoa§tem foarte bine cuplul normal, legat de cuplul exemplu1; or, in piesa lui Salacrou, погтЗ arhetipUn om ca toti ceilalti, realitatea eroului, atat de mult c3utata, ceea ce ii define§te persoana §i-i confera, in ultima instanta, valoarea uman3, este nu norma, ci normalul2.

Rasturnarea, f3r3 nici о schimbare de termen, are adesea un aspect provocator, chiar dac3 este justificata de о distinctie intre domenii:

Cuvantul care, in exprimarea in proza, este spectrul unui gand, devine

in vers substanja insa$i a expresiei, unde, prin irizare, apare gandul3.

Cand r3sturnarea este marcata prin locul cuvintelor, ea poate lua aspect de figur3: unele antiteze, in special multe comutari pe care unii le numesc reversiuni4, constau in a considera un acela§i fenomen cSnd ca termen I, cSnd ca termen II.

Trebuie s3 mananci ca s3 traie?ti( nu s3 tr3ie§ti ca sa mananci5.

1 Cf. KANT, Critica ratiunii pure, p. 305 (ed. rom., p. 284; n.t.)

2 A. SALACROU, Un homme coniine les autres, cf. act I, p. 242; actul II, p. 277, p. 298; actul III, pp. 310-311, p. 325.

3 Joe BOUSQUET in ARAGON, Les yeux d' Elsa, p. 146.


5 Citat in Retorica pentru Herennius, cartea IV, § 39.


Nu trebuie s3 judecam regulile $i obligafiile in funcfie de moravuri $i de uzanje, ci uzantele ?i moravurile trebuie judecate in functie de obligajii §i de reguli1.Conform Retoricii pentru Herennius, aceste figuri „crêaza

impresia c3 cea de-a doua parte este dedusa din prima, de§i о contrazice"2. De fapt, este vorba aici de a pune fenomenul in conexiune cu cuplurile miiloc 4 , normal §i de а-i alege locul in cuplu. scop norma

Unele dintre aceste comut3ri ar putea fi analizate ca о inversare de metafora:

Poemul trebuie s3 fie о pictura vorbi toare, iar о pictura un poem mut5.Se are in vedere locul aceluia§i obiect cand ca for3, cand ca

tem3, intr-un cuplu fora. C3ci, s3 remarc3m acest lucru, exista posibilitatea de tem3a interpreta orice analogie ca о disociere a c3rei tem3 ar fi termenul II, diferitele fore posibile fiind termenul I.

Exista notiuni care, din cauza obiceiurilor noastre mentale, iau cu dificultate locul termenului I: mai ales notiunea de real. Totodata, ea se insereaz3 in cuplul real ; iar notiunile de „fapt" sau de „dat" identificate idealin mod curent cu cea de „real" se intalnesc in calitate de termen I, prima in cuplul fapt : drept

Pentru oamenii din partidul catolic, libertatea de conjtiinja, libertatea cultelor, libertatea presei, libertatea de asociere nu mai sunt drepturi naturale, inalienabile, imprescriptibile; sunt fapte, simple fapte, pe care Biserica romana le tolereazS, pentru c3 nu le poate impiedica3,

a doua in cuplul dat : explica tie

Datul, de care nimeni nu se indoie§te, este considerat drept aparen)3, in timp ce ceea ce serve§te drept explicate,

1 Citat de BARON, De la Rhetorique, p. 360 (Bourdaloue).1 Retorica pentru Herennius, ibid.4 Cf. § 64: Scopurile §i mijloacele.2 Retorica pentru Herennius, ibid.; cf. VICO, Instituzioni oratorie, p. 150.

3 P. JANSON, Discours parlementaires, vol. I, p. 53 (Sc£ance de la Chambre des Repr£sentants du 17 mai 1878).


de§i гаг atat de sigur, este tratat drept caracteristic3 a realitajii veritabile1.Interesul r3sturnarilor tine in mare parte, in special in

filozofie, de ceea ce p3streaz3 notiunile, prin traditia, prin conexiunile lor, ceva dinceea ce erau erau ele cand i§i aveau locul lor vechi in cupluri:

Ceea ce tu nume§ti forme goale §i

exteriorul lucrurilor mi se pare c3sunt lucrurile insele.

Ele nu sunt nici'goale, nici incomplete, numai dac3 admitem odata cu tine cS materia este о parte esentiala a tuturor lucrurilor materiale. Suntem deci de acord amandoi asupra acestui punct c3 noi percepem numai forme sensibile: dar suntem diferifi relativ la celalalt punct - tu susfii c3 acestea sunt aparenje inutile, iar pentru mine sunt existence reale2.Termenul I vechi se transforma in termenul II; dar cate

amintiri, §i mai ales cuvantul „materie", pentru a indica locul primitiv al notiunilor.

Mentinerea unor termeni traditionali, cu ocazia rasturn3rii, se гетагсЗ bine in acest pasaj de Bergson:

Or, viaja este о evolujie. Noi concentr3m о perioada din aceasta evolutie intr-o imagine stabila pe саге о numim о forma. (...) nu exista forma, pentru ca forma este nemi§carea, iar realitatea este mi§care. Reals este schimbarea continua a formei (...). Cand imaginile succesive nu difera prea mult intre ele, le consider3m ca pe ni§te cre$teri ?i diminuari ale unei imagini medii, sau ca deformarea ei in diferie sensuri. Tocmai la aceasta medie ne gandim cand vorbim de esenfa unui lucru, sau de lucrul insuji3.

1 Cf. Ch. PERELMAN, Reflexions sur l'explication, Revue de t'lnstitut de Sodotogie, 1939, n° 1, p. 59.

2 BERKELEY, Trei dialoguri intre Hytas fi Philonous, al 3-lea dial., p. 175.3 BERGSON, Evolutin creatoare, p. 327. (Institutul european, Ia$i, 1998, p.

276. Traducere de Vasile Sporici.)


De§i punctul de vedere al autorului este absolut nou, se dezvaluie aici interesul filosofic care este pentru el de a sublinia rSstumarea cuplului act intr-un cuplu esenta , forma . esenta

devenire devenireOriginalitatea viziunii se sprijina pe un cuplu bine cunoscut

pe care ea se str3duie§te s3-l respinga. Esenja inceteaza sa fie realul §i devine aparenta, ca teorie, form3; dimpotriva, actul devine termen II ca ceva concret, viu.

О disociere de notiune ne pune la ad3post fata de incompati-bilitatea pe саге ea о rezolva. Dar noi dificultati se ivesc in legatura cu termenii astfel stabiliti. De aceea se observa, atat in gandirea practica sau filosofica, о tendinta catre noi subdiviziuni. Acestea vor actiona cand asupra lui I, cand asupra lui II, iar noi vom fi in prezenta unor scheme de tipul urmator/pe care le-am putea califica drept disocieri in evantai:

I II < II .1I<_L II

II

Filosofia lui Schopenhauer furnizeaza exemple excelente in acest sens. Se g3se§te acolo un cuplu caracteristic obiectivitate, (Obiectitati:

vointa (Wille)Nu exista decat acest lucru in sine (...) vointa (...) ea nu

cunoa§te multiplicitatea, este unica. (...) Multiplicitatea lucrurilor in spajiu §i timp, care in totalitatea lor sunt obiectivitatea ei, nu о atinge1.Dar aceasta obiectivitate, aceasta reprezentare, se scindeaza

ea ins3§i in doi termeni lucruri (in sens platonician), in timp ce termenul ideiidei insu§i da na§tere unui cuplu concept, Begriff legat de cuplul

intuitie Anschauungpartial.total

Ideile sunt in realitate ceva intuitiv §i prin aceasta (...) ceva inepuizabil (...). Simplul concept, dimpotriva, este

1 SCHOPENHAUER, ed. Brockhaus, vol. 2: Die Welt als Wille uud Vorstcllung, Erster Band, § 25, p. 152.


ceva complet determinabil, epuizabil1.Aceste aprofundari succesive, care permit s3 nu se sacrifice

rezultatele obtinute, acordurile dobandite, notiunile de care se dispune, se prezinta in toate sectoarele gandirii. Ne putem intreba daca ele nu caracterizeaza mai ales domeniile in care se ezita sa se opereze о r3sturnare de cuplu. Sfantul Toma vrea s3 se dedice literei textului, s3 mentina deci cuplul interpretare. Dar, pentru a evita incompatibilitatile textcu §tiinta, va prefera interpretarea care, „in mod superficial mai putin literaia"2, este din punct de vedere rational mai satisfac3toare, intro- ducand astfel un cuplu litera aparenta .

litera reaiaDisocierile noi, in profunzime, se fac, evident, dup3 criterii

care pot fi cu totul diferite de cel al disocierii pe care se insereaza. §i acesta este interesul lor. Ele au totu§i ca efect pe acela de a apropia, din punctul de vedere al valorii, toti termenii I. Mauriac introduce astfel, prin disociere in interiorul unui termen II, judec3(i severe:

Exista о falsa sfin)enie - nu in sensul imposturii grosolane a lui Tartuffe -, falsa, in ciuda sau probabil chiar din cauza efortului sincer, eroic, al omului care i se dedica3.Cele cateva indicatii care preced arata din plin rolul

disocierilor, atat in gandirea filosofica, cat $i in gandirea cotidian3. Ne vom limita aici la a analiza cSteva rationamente care raporteazS cuplul aparenta la

realitatecuplurile miiloc $i

consecinta. scop fapt

Cand ezitam intre conduite de adoptat $i cand este vorba s3 li se acorde о ordine de prioritate, este normal s3 fie situate intr-un ansamblu care se sistematizeaz3 in raport cu un scop pe care ne straduim s3-l realizam: scopul devine un criteriu care permite

1 SCHOPENHAUER, ed. Brockhaus, vol. 3: Die Welt als Witte und Vorstellung, Zweiter Band, Кар. 34, p. 466.

2 E. GILSON, Tomismul, p. 246. (Ed. rom.: Buc., Humanitas, 2002, pp. 142-152. Traducere de Adrian Ni[3; n.t.)

3 F. MAURIAC, Les maisons fugitives, p. 19.


aprecierea $i ierarhizarea mijloacelor, el devine normativ, in raport cu mijloacele, care sunt multiple, in timp ce el este unic. In activitatea noastra, mijlocul nu este decat un scop aparent, in timp ce scopul este obiectul real al preocuparilor noastre. Dar, pe de alta parte, ne putem servi de cuplul miiloc in calitate de criteriu al cuplului aparenta, realitatea fiind scop realitateceea ce vrem cu adev3rat s3 cunoa§tem, aparenta nefiind decat un mijloc de a izbuti, pe c3i multiple §i echivoce. Astfel, Schopenhauer nu va vedea in iluzia amoroasa decat un mijloc prin care se manifesta voinja speciei, care este realitatea profunda $i care este singura care conteaza1. Rezulta de aici c3 tan3ra fata, pe care p3rintii s3i vor s3 о c3satoreasc3 cu un batran bogat §i care refuza cu inc3patanare acest lucru, din dragoste pentru un b3rbat tan3r, nu este egoista decat in aparenta §i c3, in realitate, ea se sacrific3 pentru binele speciei2. Faptul c3, in cazul acesta, dorinta tinerei fete coincide cu binele speciei nu este decat accidental; in alte circumstante, dac3, spre exemplu, ea refuza s3 aiba copii, apare opozitia. Dragostea individual este о manifestare a vointei speciei, singura esentiala, manifestarea ins3$i nefiind decat un mijloc, decat о aparenta, decat un accident pur intampiator. Scopul real permite astfel s3 fie opus realul manifestarilor sale, aparente, intamplatoare, accidentale.

A trata ceva drept mijloc inseamna s3-l devalorizezi, inseamna s3-i r3pe§ti valoarea absoluta, valoare care se acorda acelui ceva care are valoare in sine, acelui ceva care are valoare ca scop, sau ca principiu. Am v3zut c3 este unui dintre repro§urile pe care ideali$tii le fac utiliz3rii argumentului pragmatic: apreciind un fapt in functie de consecintele sale, pare a-1 considera drept mijloc in vederea consecinjelor sale §i, prin chiar acest lucru, el este devalorizat3.

Am v3zut, de asemenea, c3 un acela$i fenomen, tratat alternativ ca mijloc in vederea unui scop sau ca un fapt sau ca un principiu care antreneaz3 о consecinta, nu are, in aceste dou3

1 1 SCHOPENHAUER, ed. Brockhaus, vol. 3: Die

Welt als Wille unci Vorstellung, Zweiter Band, Кар. 44, p. 636.

2 Ibid., p. 640.3 Cf. § 62: Argumentul pragmatic.

558 Teluiicile argumentativecazuri, aceea§i valoare1. Inseamna c3 se transform3 in termen I al unui cuplu mijloc ceea ce era

scoptermen II in cuplul consecinta A considera ceva drept mijloc fapt

sau principiuinseamna a spune c3 aceasta nu este decat aparent preocuparea noastra. Elogiul este о consecinta a virtutii. Dac3 aceasta privita ca un mijloc de a straluci, inseamna c3 nu-i acordam decat о valoare secundar3:

Astfel, zelul pe care il aratS fa(3 de onoare ne face sa credem c3 nu iube§te virtutea ?i, ca urmare, il face s3 рагЗ nedemn de onoare2.Unele efecte nu pot fi objinute, dup3 cum se vede, decat cu

conditia de a nu fi c3utate sau cel putin de a se prezenta ca о consecinta a unor fapte independente de vointa sau de о conduita determinata de alte preocup3ri. Ne vom aminti de pasajul lui Proust deja citat3. Un fapt este devalorizat, iar consecintele sale normale nu se produc, daca este perceput ca un mijloc in vederea consecintelor sale. Mijlocul, termen I, va fi calificat in mod peiorativ drept procedeu. Vom vedea, mai departe, in ce fel sunt supuse acestei descalific3ri tehnicile argumentative inse$i.

Boala diplomatica, cea in care nu credem, pentru c3 ea il serve$te prea bine pe a$a-zisul bolnav, permijandu-i s3-$i prezinte absenta ca pe un lucru nepremeditat, intrucat ea nu este consecinta unei situatii de fapt, este procedeul prin excelenja.

in mSsura in care ceea ce este mijloc este invocat ca scop, el va fi calificat drept pretext:

Cat despre Henriette, intre noi este doar un joc,О mascS ingenioasa, un pretext, frate draga,Pentru a acoperi alte focuri, сЗгога le §tiu taina4.

1 Cf. § 63: Legatura cauzala ca raport al unui fapt cu consecinja lui sau al unui mijloc cu scopul sau..

2 BOSSUET, Sermons, vol. II: Sur I'honneur du monde, p. 726.3 M. PROUST, In ciutarea timpului pierdut, vol. Prizoniera, II, p. 210. (Ed. rom.: Uni vers, Bucurefti, 1998; pp. 324-325; n.t.)

4 MOLIERE, Femmes savantes, II, 3; cf. LITTRfi la cuvintul pretext.


Ceea ce trecea drept scop poate deveni deci termen I in cuplul consecinta sau in cuplul pretext. fapt scop

Valorizarea fenomenelor va depinde strins de locul.lor in cupluri. Ceea ce nu este decat consecinja, care nu este fapt sau principiu, are mai pujina importanta: de aceea orice studiu despre cauzele crimina- litStii, din care ar rezulta c3 aceasta nu este decat consecinta unei st3ri de lucruri preexistente, scade mereu putin, c3 vrem sau nu, indignarea morala cea mai justificata. Pentru acelea$i motive, se resimte in mod spontan ca о devalorizare indiscutabiia transformarea fenomenelor de con§tiinta in epifenomene, tentativa de a face din om un produs al mediului s3u. Chaignet, apreciind opiniile lui Taine, care sunt о prezentare a fenomenelor culturale drept consecinja, ca termen I al unui cuplu al c3rui mediu social ar fi termenul II, scrie:

Omul nu mai este mSsura insS$i a lucrurilor: el este jucSria lor. Geniul pe care ne piacuse panS aici s3-l considerSm drept о forta, о cauzS, nu este decat un rezultat; nu mai este о luminS, ci о reflectare; nu mai este о voce, este un ecou1.Omul, chiar genial, nu mai este realitatea care conteaz3: este

о reflectare, un epifenomen, о aparenta. Consecinta, ca $i mijlocul nu sunt apreciate decat in functie de faptul sau de scopul de care depind: alegerea unuia sau a altuia dintre cuplurile mijloc sau consecinta duce

scop faptla valorizarea sau la devalorizarea aceluia$i fenomen.

Libertatea este valoarea fundamentals a existentiali§tilor. Totu$i, cand este vorba despre devalorizarea libertStii femeii romane in Anti- chitate, S. de Beauvoir nu ezitS s3 transforme aceastS libertate intr-un mijloc $i incS intr-un mijloc pentru un scop fSrS consistent, intr-o libertate „intru nimic"2. Invers, pentru a valoriza curajul, in mod normal apreciat ca un mijloc pretios in acfiune, Jankelevitch va serie:

1 A. Ed. CHAIGNET, La rhelorique et sou histoire, p. XV.2 S. DE BEAUVOIR, AI doilea sex, I, p. 153. (Ed. rom.: Univers, Bucurefti, 1998,1, p. 120; n.t.)


(...) aceastS virtute es(e in acelaji timp formalS ?i categories; infelegefi cS ea este intotdeauna frumoasS ?i intotdeauna virtuoasS, oricare ar fi confi- nutul ei, ?i nu depinde de valoarea scopului s3uJ.A vedea cunoa$terea ca pe о consecintS a realului, actiunea

ca rezultat al cunoa$terii, inseamnS sS sustii un realism ontologic, intaie- tatea teoreticului asupra practicului. Pragmatismul, dimpotriv3, va aprecia in functie de actiune, care este unicul scop §i unicul criteriu, atat al cunoa$terii, cat §i al conceptiei pe care ne-o facem despre real. Astfel, E. Dupreel nu vrea s3 vad3 in ontologismul insu$i decat sfar$itul lui:

(...) filosoful merge cStre fiinfS ?i ne spune ce este ea, care-i este rostul? Ca sS fim conjtienti de inevitabilul prealabil, de tot ceea ce, in aranjarea actelor noastre ?i in poziponarea scopurilor noastre, ni se impune ca obstacol sau ni se oferS ca mijloc. A cunoa$te fiinja, dacS este о bucurie sS о descoperi, este §i principiul unei resemnSri. Se infelege cS, in cazul filosofului, aceasta este о resemnare entuziastS, pentru cS, fiind primul resemnat, el va trece, in ceea ce-i prive§te pe cei pe саге-i informeazS, drept ghid $i uneori drept ?ef. DupS ce a ingenunchiat in faja zeului, preotul se intoarce §i comandS1.Un scop recunoscut nu este totu§i un scop absolut: о nouS

disociere il va putea transforma intr-un mijloc in vederea unui scop ulterior. Acesta din urmS va permite sS se discearnS, in scopul initial, care i§i va fi pierdut valoarea de termen II, ceea ce constituie un bun sau un rSu mijloc, adicSceea ce, ca termen I, pSstreazS о oarecare valoare.

Nimic nu se opune teoretic repetSrii infinite a acestei operajii, acestei transformSri de scopuri in mijloace prin disociere, §i descalifi- cSrii ce rezulta de aici. Acest proces ii permite unui adversar al rationalismului, ca Buber, sS stigmatizeze viziunea despre lume a celui pentru care totul nu este decat tehnica, decat raport intre mijloc $i scop. Pentru Buber, tot ceea ce tine de util, face parte din domeniul lui acesta:

Dezvoltarea functiunii experimental ?i utilizatoare se face de obicei paralel cu reducerea puterii de relajie a

1 E. DUPREEL, Esquisse d'une philosophie des valeurs, p. 24.


omului. (...) Dar omul arbitrarului, incredul pan3 in maduva oaselor, nu vede pretutindeni decSt incredulitate $i arbitrar, alegere a scopurilor $i nSscocire a mijloacelor. FSrS sacrificiu $i f3r3 grajie, f3r3 intSlnire $i prezenjS, о lume inglodata in scopuri ?i mijloace este lumea lui1.

Efortul filosofic al lui Buber, insistand pe posibilitatea constants de a transforma in termen I termenul 11 din orice cuplu mijloc,

descalificSscop

acest cuplu in intregime $i viziunea despre lume care-i este ata$at3, in beneficiul unei lumi in care primeazS intalnirea §i iubirea umane, intalnirea $i iubirea de Dumnezeu. El ne furnizeazS un e$antion interesant care aratS cum poate provoca tehnica disocierii cuplurilor filosofice respingerea celor doi termeni ai cuplului, negarea punctului de vedere pe care il presupune recurgerea la acest cuplu, in numele unei alte viziuni §i al unui alt criteriu al realitStii.

§ 93. Exprimarea disocierilorPrezenta unor cupluri filosofice se face cunoscutS, celui care

cunoa$te uzajele unei limbi, prin expresii caracteristice care permit la prima vedere sS se distingS termenul I de termenul II. Astfel, plecand de la opozitia aparenta oricare dintre notiuni poate fi disociatS prin realitateadSugarea adjectivelor „aparent" sau „real", sau a adverbelor „(in mod) aparent" sau „realmente". In general, de fiecare datS cand о disociere se exprimS printr-un cuplu de substantive, adjectivele $i adverbele derivate vor putea indica noi disocieri. Cuplul nume va permite sS se

lucru

1 M. BUBER, Eu si Tu, pp. 71, 95. (Ed. rom.: Humanitas, Bucurejti, 1992, pp. 68, 105-106.)

562 Teluiicile argumentativeорипЗ salariul nominal salariului real, iar cuplul litera va permite s3 se

spiritscrie c3, atunci cand cuvantul lui Dumnezeu este fals in litera lui, el este adev3rat in spirit1.

Articolul hotarat (solutw), demonstrative (aceasta lume, ille hommo) pot arata c3 este vorba despre solufia buna, despre lumea reala, despre omul veritabil, singurele lucruri care conteaza. Majuscula, $i ea, va anunta termenul II: Razboiul este adev3ratul r3zboi; iar Amphion va canta:

Am rSnit, lovit,VrSjit, poate,Trupul secret al lumii?(...)§i am atins Fiin)a insSji pe care ne-o ascunde Prezen)a oricSror lucruri2?

Termenul II este in general numit ,,propriu-zis". Dimpotriva, lipind de un substantiv un prefix ca pseudo, ami, non, se anunfa prezenta unui termen I:

(...) pseudo-ateul, negand existence lui Dumnezeu, neagS existen[a unei abstractiuni (...) pe саге о numejte Dumnezeu, dar care nu este Dumnezeu, - el neaga existenja lui Dumnezeu pentru c3 il confunda pe Dumnezeu cu aceasta entitate imaginarS (...) adevdratul ateu, negand existence lui Dumnezeu, - neagS realmente, printr-un act al intelectului sSu care cere sinelui s3 transforme intreaga sa lists de valori $i s3 coboare in profunzijnile fiin)ei sale, existenta acestui Dumnezeu care este obiectul autentic al ra)iunii ?i al credinjei ?i pe care el il in)elege in nojiunea sa veritabila3.Termenul II este cel autentic, veritabil, real; termenul I

desemnea- z3 aici, cum se intampla adesea, о entitate imaginar3, un fabricat iluzoriu, о teorie inadecvata.

Sartre va vorbi despre „cvasi-multiplicitate" care este, de fapt, ,,o unitate care se multiplica"4. Husserl descalifica filosofiile

1 Cf. § 84: Efectele analogiei. A se nota c3 con)inutul unei disocieri poate corespunde temei §i forei unei analogii.

2 P. VALERY, Poesies. Amphion, scena V, p. 283.3 J. MARITAIN, Raison et raisons, p. 161.4 J.-P. SARTRE, Fiinfa $i neantul, p. 179. (Ed.

Disocierea nofiunilor 563sceptice tratandu-le drept ,,non-filosofii":

Luptele spirituale propriu-zise ale umanismului european ca atare se deruleaza ca nijte lipte intre filosofii, ?i anume intre filosofiile sceptice - acestea sunt mai degraba ni$te „Non-Filosofii" (Unphilosophien) care nu-i pSstreaza decat numele dar nu §i misiunea - ?i filosofiile veritabile $i incS vii1.Alaturi de prefixe descalificante, exista о serie de alte

expresii care arata c3 este vorba despre un termen I, incepand cu cuvantul „a pretinde" pan3 la punerea intre ghilimele.

Lefebvre va spune, referitor la argumentele idealismului:Idealismul nu gasejte argumente (dacS se poate spune

a?a!), decat inversand nu numai procesul real al cunoajterii2.§i va mai serie:

Paradoxul, la care este constrans idealismul modern, judecS efectul „criticii" sale3 (...).Este cunoscut uzajul frecvent al acestei forme de

descalificare din polemica comunista3.Aceste denumiri diferite ale termenului I fac aluzie la cuplul

opinie,adev3r

subiectiv, verbal, care disting ceea ce se pretinde de catre unii de ceea obiectiv real ce este real.

Astfel de opinii sunt descalificate ca naive1, ca erori, iluzii, mituri, himere, prejudecati, fantezii; obiectul lor este idol,

rom.: Ed. Paralela 45, Pite$ti, 2004,p. 208.)1 E. HUSSERL, La crise des sciences europeennes et la phenomenologie transcendantale, Les etudes plulosophiques, 1949, n° 2, p. 139.

2 H. LEFEBVRE, A la lumiere du inaterialisine dialectique, I: Logique formelle, logique dialectique, p. 24.

3 Ibid., p. 24.3 Cf. A. KOESTLER, in R. CROSSMAN, The God that

failed, p. 56.

564 Teluiicile argumentativefantasmagorie; ele constituie о masc3, un obstacol pentru cunoa§terea realitatii; intr-adev3r, termenul 1 este aparent §i vizibil, dat in mod nemijlocit; in masura in care nu ne indica termenul II, el risc3 s3 ni-l ascunda. Este modul obi$nuit in care filosofii hindu$i opun realitatea aparentei:

Sufletul, existenja psihica, este in contact direct cu adev3rul divin, dar in om sufletul este mascat de mental, de existence vitaia ?i de natura fizic31.La fel, in fenomenologia lui Levinas, imaginea nu este о

reproducer a obiectului, ci poseda о oarecare opacitate care ne ascunde realitatea2.

Aceasta, intr-un frumos poem filosofic de Girolamo Fracastoro, este prezentata ca ceea ce transpare in noapte:

уNu $tii c3 toate lucrurile pe care le асорегЗ noapteaNu sunt adev3rate a?a cum sunt ele, ci umbre sauSpectre, prin care transpare о Figura StrainS3?

Mentionarea unei substituiri semnaleaza adesea prezenta unei disocieri: se dore§te s3 se arate c3 subiectul, luand drept termen II ceea ce nu este decat termen I, ajunge s3 se in§ele:

Intotdeauna intelectul inlocuiejte cu propriile sale reprezentari con- strucjii, opinii, cunoajterea veritabila4.Prin aceasta, subiectul i§i ofera motive aparente de a actiona

care trebuie exorcizate:Din supunerea faf3 de Divinitate nu trebuie s3 faci о

scuza, un pretext sau о ocazie pentru a te supune propriilor tale dorinje, agitajiilor tale inferioare, ego-ului t3u sau vreunei forje a ignorantei $i a obscuritapi care ia in mod fals aparenta Divinitapi5.

1 Shri AUROBINDO, Gltidul yoga, p. 187.2 E. LEVINAS, Realitatea $i umbra sa, Les temps modemes, nov. 1948, pp. 777, 780.3 G. TOFFANIN, Storia dell' umanesimo, p. 303. Girolamo

FRACASTORO, Opera omnia: Carminum liber unus, Ad. M. Antonium Flaminium et Galealium Florimontium, p. 206 a.

4 Shri AUROBINDO, Gludul yoga, p. 186.5 Ibid., p. 56.

Disocierea nofiunilor 565Pentru a evita aceasta сарсапЗ, trebuie indepartata orice

impuritate, care produce tulburare §i eroare. Purificarea este un proces care permite eliberarea termenului II de ceea ce nu are decat aparenta lui, de ceea ce nu constituie decat о aproximare mai mult sau mai putin imperfecta a acestuia. Rolul psihologului curant, dup3 Odier, este de a:

reduce unele obstacole care se opun liberului elan spiritual (...). Este о opera de purificare1.Aparentul, este vizibilul, care se afla la suprafata, care este

superficial, iar prin aceasta nu este decat un rnic fragment al realitdtii, care vrea s3 treac3 drept intreg:

(...) acest mic mental, acest mic vital, acest mic corp pe care il numim noi-in$ine nu sunt decat о mijcare superficiaia $i nicidecum adevaratul nostru ,,eu". Totul nu este decat о f3rama de personalitate cu totul exterioara, promovata in timpul unei scurte existente pentru jocul ignorantei2.La fel se intampla cu tezele contradictorii dintr-o discutie,

care sunt dep3$ite in sintez3:Tezele de fa)3 se descopera astfel ca fiind incomplete,

superficiale, ca fiind ni§te aparenje de moment, ni§te franturi de adevar... „Noi dam numele de dialectica mijcarii mai elevate a ratiunii in care aceste aparente separate tree una in alta (...) $i se dep3§esc (Hegel, Logica Mare, 1,108)"3.Fragmentarul este destinat s3 dispara, el nu este decat fugitiv

§i accidental; este real, dimpotriva, ceea ce este profund, durabil, permanent, esential. Este normal ca toate activitatile care vizeaz3 degajarea termenului II in toata puritatea lui s3 fie concepute ca о eliberare, ca о lupta contra obstacolelor acumulate de termenul I. Pentru a triumfa, trebuie s3 tratSm tot ceea ce prive§te termenul 1 ca pe ceva strain, ca pe un inamic:

Cand tr3ie§ti in adevdrata constiinta, simp dorin}ele in afara ta, venind din afara... Prima condipe pentru a te

1 Ch. ODIER, Les deux sources, consciente et iiicoilscieute, de la vie morale, p. 31.

2 Shri AUROBINDO, Ghidul yoga, p. 189.3 H. LEFEBVRE, A la lumiere du materialisme dialectique, I: Logique foriuelle, lagique dialectique, p. 148.


debarasa de dorinta este deci aceea de a dobandi adevdrata constiinta, cdci este mai ujor in acest caz s3 alungi dorinja decat dacd trebuie sd lupp contra ei ca impotriva unei p3rp constituante a fiinjei pe care ar trebui sd о arunci departe de tine. Este mai u?or sa te debarasezi de о acretie decat sd amputezi ceea ce simp c3 este о bucata din tine insup1.Acest pasaj este deosebit de interesant, pentru ей respingerea

intr-un termen 1 a elementelor de care vrem s3 ne debarasdm este preconizata in mod deschis ca fiind о tehnica mai eficienta decat cea care ar consta in a ne face stSpanul lor prin constrangere morala, adic3 prin sacrificarea unei рЗгН reale din noi insine.

Termenul I va fi adesea descalificat ca fals sau artificial, in opozipe cu ceea ce es.te autentic sau natural. Tarde s-a ridicat inpotriva acestei tehnici de descalificare, raspandita de catre romantici, care tratau de artificial tot ceea ce le displ3cea:

Exista prostul obicei de a numi nrtificialn, in orice categorie de fenomene sociale, ordinea stabilita de mii-con$tiiiita; artificiale, codificarile durabile introduse in limbi de vreun gramatician faimos precum Vaugelas; artificiale, codificarile legislative, constitupile dintr-o bucata, compendiile teologice; artificiale, mai ales, aceste mari filosofii enciclopedice, (a$nite din mintea vreunui Aristotel, a vreunui Descartes, a vreunui Kant, care din mii de bucap de $tiinâ fac un singur ji bogat ve§mant - sau deghi- zare - a ceea ce este adev3rat (...); artificial, in sfar$it, in conformitate cu economi$tii vechii jcoli, orice regim industrial si economic care nu se va fi facut de la sine, orice ierarhie si orice disciplina a diverselor producpi, a diverselor interese, care, chiar liberala si, intr-o oarecare masura, indivi- dualista, s-аг fi nascut cu pdcatul originar de a fi fost elaborata in mod savant de un singur cap, utilizdnd lucr3rile a mii de spirite anterioare2.Aceasta descalificare pe motiv de falsitate va fi recunoscuta

in foarte multe cazuri: adversarii metafizicii ii vor califica enunpjrile drept

1 Shri AUROBINDO, Ghidut yoga, p. 99.2 TARDE, La logique sociale, pp. 203-204.


„fictitious" in opozitie cu „genuine"1; Pareto, adversar al compromisului, al rationamentului persuasiv, il va califica pe acesta drept ,,deriva(ii" in raport cu „reziduurile" care sunt adevSrata realitate a vietii sociale2; existentialistii contemporani se vor servi, in incercSrile lor, de descalificare, de adjectivul „inautentic", alfii de termenul „mecanic".

Fiecare doctrinS i§i elaboreazS cuplurile sale filosofice, termenul II indicand ceea ce serve§te drept criteriu de valoare, termenul I ceea ce nu satisface acest criteriu. Dar vedem c& exista anumite trasaturi care caracterizeaza la modul cel mai general termenul I. Nu rezistam dorintei de a cita aici, pentru a sublinia bine acest lucru, un amplu extras dintr-o pagina de Nelly Cormeau. Criticul care a intalnit la Mauriac mai multe teme pe care noi le vom grupa cu u§urinta in jurul unui cuplu central social §i care, aplicand autorului insu§i valorile individualpe care acesta le evidentiase, se exprima astfel:

Exista, la Mauriac, ceva indr3zne( §i aulenlic - am spune cu toata inima nepolaat - о integritate individual, un nucleu de puritate care nu se lasa nici intimidat, nici falsificat de lume ?i de viata sociala... Dar tot ceea ce este suprastructura pur sociala este pujin spus сЗ-l lasa indiferent: am v3zut cu ce virulenta biciuiejte „convenience", compromisurile, prejudecatile. (...) El are oroare de caste (...) grup3ri faclice (...). Lumea polueaza natura purii model a ta de Creator (...). Cadrul s3u veritabil este natura libera (...). Trebuie oare sa amintim aici toate aceste personaje care, intr-un salon, intr-un bar - in atmosfera denaturata §i artificials a „lumii" - s-au simjit dintr-odata inecate de un val imens de disperare? (...) Or, Mauriac este intotdeauna pentru adevar impotriva miuciunii, pentru spirit contra tradifiei, pentru autenlicilalea raporturilor directe de la persoana la persoana... Iar aceasta noble(e innascuta, aceasta puritate loiaia, aceasta ingemiitate incoruptibila, aceasta hotarare de neclintit de a denunta orice falsificare, este ceea ce face s3 (a$neasc3 din intreaga opera a lui Mauriac о chemare insistenta catfe ceea ce zace mai palpitant ji mai siucer in noi... In plus, toate acestea - aceasta auteuticitate fara fard, aceasta absenta Candida §i indraznea(3 a ma§tii ?i a armurii

1 A. J. AYER, Language, Truth and Logic, pp. 37, 40,43,50.2 V. PARETO, Traite de sociologie generate, 11, § 1403, p. 791.


- sunt ceea ce il duce peMauriac cu atata nepSrtinire ji sinceritate, §i in ciuda

catolicismului s3uabsolut, in intampinarea necredinciojilor1.

Sunt semnalate aici, grupate in mod spontan sub pana criticului, majoritatea expresiilor pe care le-am considerat caracteristice pentru termenul II: nepoluat, nucleu, autentic, adevSr; cele care caracterizeazS termenul I: impuritate, suprastructurS, factice, artificial, denaturat, minciunS; ideea de mascS, de fard; ideea cS termenul I este obstacol (armurS); in sfar§it §i aceea de eroare (a falsifica).

Aceste cateva remarci referitoare la enuntarea cuplurilor nu trebuie deloc sS ne facS sS uitSm сЗ о expresie utilizatS in mod curent pentru a indica о disociere este departe de a avea intotdeauna aceastS semnificatie. Astfel, adjectivul „etern" desemneazS adesea un termen II: pentru germanii adversari ai Celui de-al Treilea Reich, Germania eternS era Germania veritabilS, in opozitie cu Germania nazistS, tranzitorie, aparentS; dar pentru Hitler, acest adjectiv alipit cuvantului „Germania" nu era decat о formS a superlativului2.

§ 94. Enunturi care incitS la disociereIn fata anumitor enunturi, nu putem evita disocierea

notionalS dacS tinem, cum este normal, la aspectul semnificativ §i coerent totodatS al gandirii. Aceste expresii invitS la a disocia о notiune, fSrS a preciza totu§i in ce fel va trebui sS se efectueze disocierea. Contextul va arSta ceea ce trebuie sS fie considerat termen 1 sau termen II.

Astfel, acest distih al lui Schiller:Ce religie practic? Nici una dintre toate celePe care tu mi le numejti. - §i de ce nici una? - Aceasta-mi e religia!3

il obliga pe cititor, pentru a intelege ideea, s3 recunoasca

1 Nelly CORMEAU, L'art de Franfois Mauriac, pp. 183-184. Sublinierile ne aparfin. Trad A. S.

2 V. KLEMPERER, L. Т. I. Notizbuch eities Philologeu, p. 202, p. 277.

3 Welche Religion ich bekenne? Keine von alien Die

Disocierea nofiunilor 569cuvSntului „religie" dou3 uzaje care corespund unei disocieri subinjelese religie aparenta sau religie pozitiva , religiile care sunt respinse religie veritabila religie naturaiacorespunzSnd termenului I, cea care este practicata termenului II al cuplului.

Acela§i efort de disociere este cerut de expresia:Si duo fuciunt idem, non est idem. / Dacd doi fac acclaî

lucru, nu este acelafi lucrusau de aceasta fraz3 a lui Mirabeau:

Or, un rege in acest caz nu mai este un rege1.Mai multe dintre aceste expresii constituie ceea ce am numit

figuri cvasi logice: tautologie aparenta, negare a unui termen prin el insu5i, identitate a contradictoriilor2. In expresii precum „afacerile sunt afaceri", ,,un ban nu este [doar] un ban", acela§i termen nu poate fi luat de dou3 ori in acela§i sens. Mijlocul de a rezolva dificultatea va fi acela de a disocia in termeni 1 §i II.

Aceasta disociere va fi in acela§i timp scopul vizat prin folosirea expresiei §i a justific3rii ei. Astfel, Sartre utilizeaz3 expresia „fiinta este ceea ce este". Intr-o lung3 argumentare, el ii contesta caracterul analitic. Interpretarea pe care i-о da echivaleaza cu a disocia fiinta in sine de fiinja pentru sine. Formula, spune el:

(...) desemneaza о regiune aparte a fiinjei: cea a fiintei in sine. Vom vedea c3 fiinja pentru s/i/e-lui se definejte, dimpotriva, ca fiind ceea ce nu este §i nefiind ceea ce este (...) faptul de a fi ceea ce ejti (...) este un principiu contingent al fiinjei in sine3.Necesitatea disocierii va putea rezulta dintr-o opozitie intre

un cuvint §i ceea ce se considera, in mod obi§nuit, sinonimul lui, precum aceasta constatare a lui Panisse:

du ntir. - Und waruin Keine? - Aus Religion!Citat de ERDMANN, Die Bedeutung des Wortes, p. 61.1 Cf. TIMON, Cartea oratorilor, p. 193.2 Cf. § 51: Analiticitate, analiia §i tautologie.3 J.-P. SARTRE, Fiinta si neantul, p. 33. (Ed. rom.: Ed. Paralela 45, Pite§ti, 2004, pp. 34-35.)

570 Teluiicile argumentativeC5 mor, nu-mi pas3. Dar m3 doare c3 p3rasesc viata1.

Expresiile paradoxale invita Intotdeauna la un efort de disociere. De fiecare data cand este alipit unui substantiv un adjectiv, sau un verb, care pare incompatibil cu el (docta ignoranta, durere preafericita, bucurie amar3, a gandi ceea ce este de negandit, a exprima inexpri- mabilul, conditiile de capitulare neconditionata)2, numai о disociere va permite Intelegerea.

La fel stau lucrurile c3nd, intre nojiuni, este afirmat un raport inadmisibil, spre exemplu in aceasta definitie data de Orfeu poetului:

Este a scrie fara a fi scriitor3.

Sau in aceste versuri din Plain-Chant:

Cemeala de care m3 servesc este sangele albastru al

unei lebede,Cafe moare cand trebuie pentru a fi si mai vie4.

I s-ar putea asocia maxima respectata de viata japoneza „a pierde pentru a castiga" ale c3rei aplicatii, descrise de Ruth Benedict, arata c3 ceea ce se pierde nu este decat termenul I in raport cu ceea ce se ca§tiga5.

Cat despre raportul de determinare intre termeni identici, el nu va invita doar la о disociere, ci va sugera c3 aceasta aprofundeaza о prima disociere, dovada expresia „sufletul sufletului" de care uzeaz3 Jankelevitch6, expresie care se suprapune unei disocieri in care suflet era termen II.

Turniiri precum cele pe care tocmai le-am descris formeaza ceea ce s-a numit paradoxistn, antiteza formulata cu ajutorul unei

1 M. PAGNOL, Cesar, p. 24.2 Pentru acest ultim paradox, cf. The memoirs of Cordell Hull, pp. 1570 la 1578.3 J. COCTEAU, Orpliee (film), in Empreintes, num3r consacrat lui Jean Cocteau,mai-iul. 1950, p. 163.

4 J. COCTEAU, Plain-Chant, ibid., in epigraf, p. 9.5 Ruth BENEDICT, The Chrysanthemum and the Sword, p. 266.

6 VICO, Instituzioni oratorie, p. 151.

Disocierea nofiunilor 571aliante de cuvinte care par a se exclude reciproc1, sau figura pe care Vico о numejte oximoron, „a nega un lucru pentru ca el s3 fie ceea ce este"8. Le


Disocierea notiimilor 572

regSsim, de asemenea, foarte adesea In poliptota, utilizare a aceluia§i cuvant sub mai multe forme gramaticale, in atitimetatezd sau antiinetabold reluare In dou2 fraze succesive a aceloraî cuvinte intr-un raport inver- sat, uneori confundatS cu comutarea1.

§ 95. Definitiile disociativeDefinitia este un instrument al argumentarii cvasi logice2. Ea

este, de asemenea, un instrument al disocierii notionale, in special de fiecare data cand pretinde c2 furnizeaza sensul veritabil, sensul real al notiunii, opus uzajului s2u obi§nuit sau aparent. Astfel Shri Aurobindo, pentru a defini „munca", dupS ce a eliminat conceptiile mai uzuale, ne furnizeaza ceea ce considera el „adevSrul mai profund al muncii":

Prin „munca" inteleg actiunea facuta pentru Divinitate §i din ce in ce mai mult in uniune cu Divinitatea - doar pentru Divinitate, $i nimic altceva-*.Adam Smith, respingand celelalte criterii, mai u§or de

intrebu- intat, mai „naturale §i mai evidente", dar instabile, prin care este „in general estimata" valoarea bunurilor, declarase:

Munca este masura reala a valorii de schimb a tuturor marfurilor3.Opunand natura lucrurilor semnificatiei cuvintelor, Spinoza

ne avertizeazS ей definitiile sale se indep2rteaz2 de uzaj:$tiu c3 uzajul da acestor cuvinte un alt sens. Dar scopul

meu este de a explica, nu semnificajia cuvintelor, ci natura lucrurilor, ji este suficient s3 desemnam pasiunile sufletului cu nume care nu se indep3rteaza complet de semnificatia pe care le-a dat-o uzajul lor, pentru ca cititorul s3 fie avertizat о data pentru totdeauna^.Respingerea conceptiei vechi, ca necorespunzand realitatii,

este pe deplin explicitata in acest pasaj al lui Berkeley relativ la posibilitatea de a mentine notiunea de materie gratie unei definitii

1 Cf. § 92: Rolul cuplurilor filosofice ji transformable lor.2 Cf. § 50: Identitate ji definite in argumentare.3 Adam SMITH, The wealth of nations, pp. 31-32.


noi:(...) nu exista materie, daca prin acest termen se infelege о substan)3 neganditoare care exista in afara inteligenfei: dar dac3 prin materie se intelege un lucru sensibil a c3rui existenta consta in a fi perceputa, atunci exista materie1.Orice incercare de a face cunoscut prin discurs termenul II -

care nu este niciodata cunoscut in mod direct - va putea fi considerate ca о definitie a acestui termen, adic3 exprimarea criteriilor care trebuie s3 ne permita s3-l delimitam. Sistemul intreg va putea astfel servi drept definitie. Dar unele expresii formeaza о pauz3, о articulatie in inianhiirea gandirii, pentru c3 ele sunt о expresie relativ condensata a ceea ce caracterizeaz3 un anumit termen II.

Aceasta formulare poate fi foarte divers3; acesta va fi, in special, enuntul unei conditii:

О gandire religioasa este autentica atunci cand este universala prin orientarea sa2.Adesea, a afirma c3 cutare lucru cade sub cutare concept, sau

c3 nu cade, inseamna s3 introduci indirect о definitie disociativa, mai ales atunci cand introducerea unui caracter nou devine criteriu pentru corecta utilizare a notiunii. A§a se fac3 c3 Isocrate spune, despre lacedemonieni, despre care el recunoa5te c3 au fost zdrobiti la Termopile:

(...) nu este permis a spune c3 au fost invinji, fiindca nici unui n-a preferatsa fug33.Extinderea unor concepte corespunde uneori unei redefiniri

disociative, ca in acest pasaj din Cicero:Judecatori, violen(3 nu este numai ceea ce atinge corpul

ji viaja noastr3; este ceva mult mai grav, ceva care, prin ameninjari de moarte,aduce spaimS in sufletul nostru §i adesea il clatina din starea

1 BERKELEY, Trei dialoguri intre Hylas $i Philonous, al 3-lea dial., p. 213.

2 S. WEIL, L'enracinement, p. 84.3 ISOCRATE, Discursuri: Panegiricul Atenei, § 92. (Ed. rom.: Buc., Editura pentruLiterature, 1969, vol. I, p. 146.)


lui normals $i il aruncS in disperare1.Extinderea conceptului se combinS cu о minimalizare a ceea

ce constituia conceptul uzual: violenta asupra corpului, cea mai vizibila, va deveni cu U5urinf3, dac3 nu suntem atenfi, termen 1.

Un procedeu destul de curios consta in a da doua definitii, care, in loc sa fie tratate ca inteânjabile2, corespund una unui termen 1, cealalta unui termen II. lata ce spune Lecomte du Noiiy despre civilizajie:

In primul rand, о definite staticS: Civilizatia este inventarul descriptiv al tuturor modificarilor pe care numai creieml le aduce conditiilor morale, estetice §i materiale ale vietii normale ale omului in societate.

in al doilea rand, о definite dinamicS: Civilizafia este rezultatul global al conflictului dintre memoria evolutiei anterioare a omului, care persists in el, §i ideile morale §i spirituale care tind sS-l facS sS о uite1.RezultS in mod clar din comentarii faptul c3 definifia

dinamica este primordiaia in ochii autorului: ea corespunde realului, acelui ceva care este profund; definitia statica corespunde pasagerului, aparenfei; datorita ei, se face loc pentru ceea ce este grosso nwdo definitia obi§nuita. Dar cele dou3 definitii sunt intre ele intr-un raport care corespunde unui cuplu, static , reluat in filosofia bergsoniana. dinamic

Stevenson, pornind de la о reflectie asupra rationamentului moral, a calificat definitiile de genul celor despre care vorbim drept „definitii persuasive"3, pentru c3 ele p3streaza sensul emotiv al notiunilor, cel care trebuie sa-1 influenteze pe interlocutor, modificand totodata sensul lor descriptiv.

1 Citat de QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. II, cartea VII, cap. Ill, § 17. (Ed. rom.: Minerva, Bucurefti, 1974, p. 248.)

2 Cf. § 50: Identitate §i definite in argumentare.3 Ch. L. STEVENSON, Ethics and language, p. 210; cf. ?i in Hie Emotive Theory of Ethics, symposium, Aristotelian

Society Supplementary, Vfll. XXII, 1948, communications de R. ROBINSON, pp. 89-92, ji H. J. PATON, p. 112.


lndubitabil, pentru orator, intr-un mare numSr de cazuri, este vorba despre о simpia tehnica de persuasiune. Dar, in afarS de faptul c3 deosebirea dintre aspectul emotiv §i cel descriptiv al unei notiuni este discutabilS1, modificarea operate poate rezulta dintr-o convingere intimS pe care о considerSm conforms cu realitatea lucrurilor §i pe care am fi gata sS о justificSm. PreferSm s3 insistSm asupra modului in care definitia disociazS о notiune in termeni 1 §i II, oricare ar fi motivul acestei disocieri. S3 remarcSm, de altfel, c3 se poate intampla, ca* in cazul definitiei muncii datS de Shri Aurobindo, ca procedeul s3 nu aib3 scopul de a transfera asupra unui sens nou о valoare admisS, ci de a valoriza о notiune, de а-i acorda un prestigiu de care era lipsitS in uzajul s3u anterior.

Uneori, disocierea va opune un sens tehnic unui sens mai uzual. Adoptarea unui sens tehnic, rezervat unui anumit domeniu, ar putea sS nu aib3 deloc influenfS asupra conceptului vechi §i s3 treacS drept simplS conventie de limbaj. Dar se intamplS rar ca о discutie s3 se desfS5oare in intregime in interiorul unei §tiinte constitute2. Iar in momentul confruntSrii dintre notiunea tehnicS §i notiunea uzualS, una dintre ele - cea care conteazS pentru auditoriu - va putea juca in raport cu cealaltS rolul termenului II. Termenul tehnic va fi cel care se va bucura in general de acest privilegiu. Dar uneori, dimpotrivS, el va deveni termen I, ca in acest argument al lui Demostene:

Departe de a spune cS nu sunt obligat sS prezint о dare de seamS (aja cum preciza acest individ calomniindu-mS), recunosc cS toatS viafa mea am de dat seamS de tot ce am gestionat sau indeplinit in fafa voastrS ca om politic3.„Darea de seamS", in sens administrativ, tehnic, las3 loc

notiunii morale mai generals, mai esentialS §i pe baza acestui ultim sens, considerat drept termen II, se va derula in mare parte continuarea argumen- tSrii.

1' Cf. § 35 $i Ch. PERELMAN 5i L. OLBRECHTS-TYTECA, Les notions et I'argumentation, in vol. Semantica, Arch, di Filosofia, 1955, p. 254.

2 Cf. § 50: Identitate ji definite in argumentare.3 DEMOSTENE, Discursuri: Pentru coroand, § 111.


Multe antiteze sunt aplicafii ale definifiei disociative prin faptul cS opun sensului normal, pe care 1-am putea crede unic, un sens care ar fi mai degrabS cel al unui termen II. Astfel, despre aceastS antiteza specials care era numitS enantioza §i pentru care Vico ia exemplul din Cicero:

Exists a$adar, judecStori, aceastS lege nu scrisS, ci innascuta1.

Definijia este intotdeauna о alegere2. Cei care recurg Ia ea, mai ales dacS este vorba despre о definite disociativ3, vor pretinde, in general, cS au desprins adevSrul, unicul sens al notiunii, cel putin singurul rational, sau singurul care corespunde unui uzaj constant. Precum Simone Weil:

Nu s-ar putea g3si о alta definitie cuvantului natiune decat totalitatea teritoriilor care recunosc autoritatea unui aceluia$i stat3,

sau precum Schopenhauer:Arta are ca scop facilitarea cunoajterii Ideilor lumii (in

sens platonician, singurul pe care il admit pentru cuvantul Idee)4.AceastS pretentie este legata de functionarea discursului

nonformal. Ea nu va fi straina nici chiar celor care denunta rolul abuziv pe care il joacS definitia unor termeni: Crawshay-Williams considera c3 discutiile asupra sensului cuvantului „good" sunt inutile c3ci:

In mAsura in care cuvantul „bine" are un sens obiectiv rezonabil „in uz", se pare c3 este necesar s3-l identific3m cu fericirea $i cu bun3starea oamenilor, ji inc3 a oricator

1 VICO, Instituzioui oratorie, p. 150. (CICERO, In apararea

lui Milo, Univers, Bucurejti, 1973, p. 107. Traducere de Mihai Popa.)

2 Cf. § 50: Identitate ?i definite in argumentare.3 S. WEIL, L'enracinement, p. 90.4 SCHOPENHAUER, ed. Brockhaus, vol. 3: Die

Welt als Wille unit Vorstelluug, Zweiter Band, Кар. 34, p. 466.


oameni este posibil1.Se intampia s3 se apeleze, pentru a justifica definitia, la

etimologie, savanta sau popular3: se va propune astfel un uzaj al nofiunii despre care se pretinde c3 este primar, autentic, adica real, §i care este desprins dintre falsific3rile ulterioare. Jean Paulhan §i-a indreptat pe buna dreptate atentia asupra acestei recurgeri la etimologie care i-a inspirat remarci pertinente2.

Foarte apropiata de argumentarea prin etimologie este argumentarea bazata pe sintaxa, ca in acest pasaj al lui Sartre:

Sinele n-ar putea fi о proprietate a.fiintei-in-sine. Prin natura el este un reflectat, a§a cum il indica indeajuns sintaxa §i, in special, rigoarea logica a sintaxei latine §i distinctiile stricte pe care gramatica le stabile$te intre folosirea lui „ejns" ji cea al lui „sui". (...) El indica un raport al subiectului cu el insuji, iar acest raport este chiar о dualitate, dar о dualitate aparte de vreme ce cere simboluri verbale speciale3.§i, de asemenea, foarte apropiata va fi argumentarea care

consta in a semnala institutii primare sau practici elementare pentru a da unor concepte actuale semnificatia lor veritabila, care nu este cea comuna4.

Este cunoscuta utilizarea netemperata a etimologiei de catre existentiali§ti, §i francezi §i germani, pentru a-§i sprijini tezele. Se intampla totu§i ca, in anumite circumstante, un autor, care se sprijina in mod natural pe etimologie, s3 respinga explicit aceasta Ieg3tur3 dintre limbaj §i real:

Aceste necesitati ale sintaxei ne-au obligat panfl acum sfl vorbim despre ,,con§tiinta nepozijionala de sine". Dar nu mai putem uza mult timp de aceasta expresie in care ,,de sine”-\e treze§te inca ideea de cunoajtere. (Vom pune de

1 R. CRAWSHAY-WILLIAMS, Die comforts of unreason, p. 125.2 J. PAULHAN, La preuve par Vetymologic.3 J.-P. SARTRE, Fiinfa fi neantul, p. 118-119. (Ed. rom.: Ed. Paralela 45, Pitegti, 2004, p. 131.)4 Ex. G. BATAILLE: Le temps de la гёvolte (II), Critique, 56, p. 33, pe tema amok-ului §i a suveranitapi autentice.


acum inainte acei ,,de"-ul intre paranteze pentru a indica faptul c3 el nu r3spunde decat unei constrangeri gramaticale) 1.Pentru a justifica aceasta respingere a constrangerii

sintactice, invocata in alta parte, autorul ar fi recurs f3r3 indoiala la о nou3 disociere, gramatica , respingand in gramatica, aici termen I, ceea ce nu sintaxacorespunde realitajii filosofice a?a cum о concepe el.

Recurgerea la etimologie nu se va limita la a g3si sensul cel „bun" al unui cuvant, la a-1 disocia ca termen II, legand acest recurs, orice s-ar zice de ideea unei lumi care degenereazS. Uneori accentul se va pune pe trecerea de la un termen la un altul. Astfel Alain:

Nu exista gandire f3r3 cultura, $i nici f3r3 cult, intrucat este acela$i

cuvant2.Recunoa§terea raportului dintre cult §i culturS este

prezentatS ca fiind descoperirea adevSrului; evolutia semantics este considerata drept opera uitatS a unei umanitSti rationale, un drum care ne fusese ascuns de vSlul ignorantei §i care trebuie regSsit.

Pentru cS este tehnicS, sau pentru cS ea este prezentatS ca fiind singura valabilS, sau pentru cS se insereazS intr-un ansamblu de cupluri filosofice legate intre ele, disocierea notiunilor tinde sS le redea sensul lor mai precis. Dar acest efort de precizare nu reujejte dacSt in mSsura in care ne plasSm in interiorul cadrului tehnic, in care facem tabula rasa din toate celelalte acceptiuni, in care se aderS la un sistem in totalitatea lui. Pentru cel care, dimpotrivS, nu se inchide intre limitele sale, definitia disociativS introduce, cel mai adesea, о nouS posibilitate de utilizare a notiunii primare, care vine sS se adauge uzajelor anterioare §i face chiar prin aceasta notiunea mai confuzS.

SS adSugSm cS definitia disociativS a unei notiuni poate consta in a afirma cS ea este iremediabil confuzS, cS uzajul sSu

1 J.-P. SARTRE, Fiinfa fi neantul, p. 20. (Ed. rom.: Paralela 45, Pite§ti, 2004, p. 30.Trad, de Adriana Neac$u.)

2 ALAIN, Histoire de mes pensees, p. 217, semnalatS de J. PAULHAN, La preuve par I'etyniologie, p. 17.


univoc nu este decSt iluzie, termen I, uzaj partial, de moment, §i cS, pentru a rezolva incompatibilitStile pe care aceste aspecte ale termenului I nu au cum sS nu le suscite, nu are alte posibilitSti decat acelea de a le deosebi atent de un termen II, care ar fi notiunea reals, esentialS, insesizabilS in mod direct in plenitudinea §i in confuzia sa.

§ 96. Retorica in calitate de procedeuDisocierile nu actioneazS numai asupra notiunilor utilizate in

argumentare, ci §i asupra discursului insu§i, cSci auditorul practicS relativ la el, fie spontan, fie pentru c3 este invitat s3 о facS, disocieri care sunt de о importantS capitals.

Un procedeu este un mod de operare pentru obtinerea unui anumit rezultat, precum procedeu! de fabricare, mijloc tehnic pentru confectionarea unui produs. Ceea ce se prezintS de la bun inceput ca mijloc, ca prdcedeu, este apreciat dupS eficacitatea sa, §i incS la justa lui valoare. Dar se intamplS foarte des ca termenul „procedeu" sS fie descalificant, ca el sS desemneze termenul 1 dintr-un cuplu filosofic §i sS fie sinonim cu falsa aparentS. Intelegem sS denuntSm in acest fel ceea ce se pretinde a fi consecinJS naturals a unei stSri de lucruri §i nu ar fi in realitate decat pScSlealS, artificiu, mijloc imaginat in vederea unui scop; precum lacrimile mincinoase, sau complimentele excesive, procedee pentru a induio§a sau pentru a flata.

Argumentarea destinatS celuilalt, elocventa sub toate formele ei, a avut de suferit din cauza acestei descalificSri §i este in mod constant expusS la ea. Aceasta poate atinge cutare argument, cutare discurs particular, arts oratories in intregul ei. Adesea este suficient sS le califici drept retorice pentru a rSpi enunturilor eficacitatea lor. Multe sunt asemenea acelor acte ale cSror efecte nu se produc decat atunci cand nu pentru aceste efecte au fost ele realizate1.

Tratate drept procedee oratorice sau retorice, mijloacele de persuasiune sunt descalificate ca artificiale, formale, verbale - regSsim aici termenii I caracteristici cuplurilor artificial, formS, verbal. AceastS

1 Cf. § 92: Rolul cuplurilor filosofice $i transformSrile lor.


natural fond real devalorizare este de a$a naturS, incat discursului reflectat, premeditat, i se va prefera discursul spontan, neapretat, oricare ar fi imperfectiunile lui.

Nu poate constitui procedeu ceea ce este rezultatul unui impuls irezistibil. De aceea, scriitorul, poetul, oratorul se vor prezenta ca fiind sub influenja unei Muze care ii inspirS, a unei indignSri care ii animS: ei vor fi purtStorii de cuvSnt ai unei forje care ii dominS §i care le dicteazS discursul. AceastS viziune romantics traduce cu ajutorul unui cli§eu, rSsuflat astSzi, ceea ce mae§trii stilului §i marii oratori, de la Pseudo-Longinus la Bossuet, au subliniat mereu: elocvenfa cea mai eficientS este cea care pare a fi consecinja normals a unei situatii. Bossuet, parafrazandu-1 pe Sfantul Augustin, va spune:

(...) elocvenja, pentru a fi demn3 de a avea vreun loc in discursurile cre§- tine, nu trebuie sa fie cautata cu prea mult sarg. Ea trebuie s3 vina de la sine, atrasa de grandoarea lucrurilor ?i pentru а-i servi drept interpret injelepciunii care vorbejte1.Va fi perceput ca procedeu discursul resimtit ca nederivand

din obiectul sSu. Cand auditorii sunt in comuniune cu oratorul, in respectul sau admiratia valorilor glorificate, cu ocazia unui discurs epidictic, acesta va fi rar perceput ca procedeu; dar lucrurile nu vor sta la fel pentru terti neinteresati de aceste valori. „Acestea nu sunt decat cuvinte" este о acuzatie care se lanseazS altora cand ace§tia exalts ceea ce ni se pare a fi inutil, intrucat acelea nu sunt valorile noastre2. Cand Chaignet, dupS atatia predecesori, repetS:

Ceea ce este natural persuadeazS, in timp ce artificiul de compozitie $i de expresie pare, cand este perceput, о сарсапЯ intinsS bunei-credinfe a auditorului, care este indignat de aceastS рЗс31еа1Я ?i simte din aceastS cauz3 о nemultumire care nu favorizeaz3 persuasiunea3,el are incontestabil dreptate - s3 notSm in trecere termenii

1 BOSSUET, Sermons, vol. II: Sur la parole de Dieu, p. 151.

2 Cf. J. PAULHAN, Les fleurs de Tarbes, p. 84.3 A. Ed. CHAIGNET, La rhetorique et son lustoire, p. 455.


„capcanS", „artificiu", „pScSlealS", caracteristici pentru ceea ce se transforms in termen 1 -, dar cu aceastS restrictie cS, foarte adesea, calificarea drept procedeu rezultS dintr-un dezacord de fond. Tocmai faptul cS auditorul nu-§i imagineazS cS poti fi emotional in fata evocSrii anumitor valori face din exprimarea acestei emotii о pScSlealS, о capcanS intinsS alteritStii.

Impresia de procedeu poate fi totu§i resimtitS, chiar §i in cazul unui acord asupra valorilor, cand oratorul pare cS adopts reguli §i tehnici care, prin natura lor uniforms, sau cSutatS, nu par a se mula in mod natural pe obiect. Nu vom mai gSsi nimic de zis dacS, intr-o revistS de publicitate elvetianS1 care lauds diferitele trasee turistice, citim descrierea funicularului celui mai lung, sau a celui mai indrSznet, sau dacS acela§i buletin contine douSzeci de reclame, fiecare incepand cu un alt superlativ, iar perceptia procedeului devine de un comic irezistibil. Tipul acesta de procedeu este cel al ferestrelor false, inadecvate la real, intrucat ele nu exists decat pentru simetrie:

Cei care construiesc antiteze fortand cuvintele sunt asemenea celor care fac ferestre false pentru simetrie: scopul lor nu este sS vorbeascS bine, ci sa potriveasca figurile de stil2.F3r3 ca mijloacele utilizate pentru a persuada s3 aiba nimic

mecanic, sau forfat, sau artificial, simpla prezenfS a unor scheme argumentative, a unor tehnici de persuasiune transferabile, din punct de vedere teoretic, la alte discursuri, poate ajunge pentru a sugera acuzatia de procedeu.

Pentru ca aceasta sS poata fi susJinutS, trebuie ca tehnica argumentativS, descalificatS ca procedeu, s3 nu poatS fi interpretatS IncS §i mai bine, ca §i cum ar corespunde exact naturii tnse§i a lucrurilor; or din cauza ambiguitStii situatiilor argumentative aceasta este adesea о problems greu de rezolvat. Atunci cand anticii calificau drept culoare о interpretare a realitStii, favorabila tezei apSrate3, ei presupuneau о realitate obiectivS a faptelor, impodobitS, modificatS, de cStre orator -

1 La Suisse, aug.-sept. 1948.2 PASCAL, Cngetdri, p. 834 (27 ed. Brunschvicg). (Ed. rom.: Editura Aion, Oradea, 1998, p. 163.)

3 Cf. § 30: Interpretarea datelor.

582 Teluiicile argumentativeterminologia ins3§i, §i aici, о aminte§te pe aceea bine cunoscutS a termenilor I1. Dar existenta acestei realitSji obiective, care nu coincide exact cu interpretarea propusS, nu este doveditS. Un procedeu u§or de decelat nu numai c3 ar avea eficacitate scSzutS, dar nu ar servi, asemenea unei minciuni evidente, decat la a-1 confunda pe autorul lui. Totu§i reversul dificultStii de a depista un procedeu este c3 orice act cu consecinte favorabile pentru agent este susceptibil a fi considerat procedeu, ceea ce in ultimS instants va arunca о bSnuialS asupra oricSrei conduite con§tiente2 §i explica de ce fiecare crede c3-$i cunoa§te propriile mobile:

Rajiunile pe care le descoperim singuri ne conving de obicei mai lesne, decat cele apSrute in mintea celorlalji3.Disocierea nu se opereaz3 deci pentru a elimina о incompati-

bilitate. Ea implies faptul c3 avem - pe un plan care poate varia, de altfel, - о conceptie despre real, criteriu care permite decelarea procedeului („argumente veritabile", „realitatea sentimentelor oratorului", „realitatea faptelor enuntate"). О conceptie despre realitate §i о conceptie despre procedeu se implies reciproc; ca in orice disociere, nu exists termen I fSrS termen II. Dar nu trebuie sS neglijSm faptul cS tot ceea ce favorizeazS perceptia ca procedeu, aspectul mecanic, exagerat, abstract, codificat, formal, al discursului va sugera cSutarea unei realitSti care s-аг disocia de el.

Cum trebuie sS reactionSm impotriva descalificSrii discursului ca procedeu sau, §i mai bine, cum trebuie ea prevenitS?

Afirmand, dupS cum am vSzut, cS discursul este consecinta unui fapt. Dar §i printr-o serie de tehnici dintre care unele incearcS mai ales sS previnS evocarea unei disocieri, celelalte sS

1 QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. II, cartea IV, cap. II, § 88, § 97; SENECA RETORUL, Controi>erse fi suasorii, Introducere, P. IX.

2 SCHOPENHAUER, Parerga fi Paralipomena, II, Remarci Psihologice, § 340, p. 611.

3 PASCAL, Cugetari, p. 833 (10 ed. Brunschvicg). (Ed. rom.: Ed. Aion, Oradea, 1998, p. 158.)


furnizeze indicii care sS garanteze cS aceasta nu este oportunS.Adecvarea stilului la obiectul discursului, a§a cum о concepe

auditorul, evitS disocierile de care trebuie sS ne temem imediat:Stilul va avea potrivire cu subiectele propuse; cSci

mintea auditorului trage о concluzie grejitS, cS oratorul vorbe§te in chip adevSrat, intrucat in asemenea imprejurSri, astfel sunt dispu$i auditorii incat considers, de?i nu este a$a cum spune vorbitorul, c3 lucrurile stau astfel, §i intrucat cel care audiazS incearcS mereu simpatie pentru cel care vorbejte patetic, chiar dacS nu spune nimic1.Unii oratori sau scriitori, pentru a sublinia mai bine ceea ce

este serios §i sincer in propria lor atitudine, о opun la ceea ce ar fi procedeu. Astfel, Mirabeau, in discursul sSu despre contributia cu un sfert din venituri:

Ei! Domnilor, apropo de о ridicola motiune de la Palais-Royal, de о rizibila insurectie (...) ati auzit nu de mult aceste cuvinte indarjite: Catilina se afla la portile Roinei, $i noi deliberam! §i bineinteles, nu erau in jurul nostru nici Catilina, nici pericole, nici conspirafii, nici Roma... Dar ast3zi falimentul, hidosul faliment este aici...2

Simone Weil evocS in mod asemSnator riscul de a vedea luatS о formula drept propaganda:

A discredita astfel de cuvinte [Spiritualitatea muncii] lansandu-le in domeniul public f3r3 precaujii infinite ar insemna s3 se fac3 un r3u ireparabil... Ele nu trebuie sa fie о lozincS (...). Singura dificultate este neincrederea dureroasfl ji, din nefericire, prea legitima, a muljimii, care privejte orice formula pufin mai elevata ca pe о сарсапЗ intinsa naivilor3.Aceasta tehnica, prin insuji faptul c3 face aluzie la existenja

unor procedee, nu este lipsita de pericole, mai ales atunci cand adecvarea enuntului la real nu este, pe de alta parte, puternic

1 ARISTOTEL, Retorica, cartea III, § 7,1408 a. (Ed. rom.: Editura 1RI, Buc., 2004, p. 317.)2 MIRABEAU L'AfNE, Collection compete des Travaux a l'Assembl£e rationale, vol. 2:

Discours sur I'etablissement de la contribution palriotique, pp. 186-187. T

3 S. WEIL, L'enracineinent, pp. 88-89.

584 Teluiicile argumentativegarantata. Totu§i, oratorul i§i poate lua uneori acest rise. Astfel, P.-H. Spaak, tratand drept „precaujie oratorica" un omagiu adus Americii, inserat in mijlocul unui discurs in favoarea Europei, suscita in mod intenjionat disocierea procedeu in timp ce caidura omagiului incita la a о lua drept realitate, realitatedisocierea permite evitarea acuzatiei de americanofilie.

Unui din sfaturile date cu cea mai mare insistenta de catre profesorii de retorica din Antichitate era acela de a face elogiul calitajilor oratorice ale adversarului §i de a le ascunde, de a le minimaliza pe ale tale1. Sfat urmat de Antonius:

Nu sunt un vorbitor, cum este Brutus2.

§i pe care nu il neglija Bismarck:De altfel, Domnilor, elocvenfa nu este deloc treaba

mea... Eu nu sunt un orator (contestare in toate bancile), un avantaj pe care il acord cu u?urin}3 oratorului dinaintea mea3.Este bine nu numai sS lSudSm in cuvinte elocventa

adversarului, ci chiar sS nu-i respingem niciodata argumentele, astfel tncSt el sS рагй un avocat mediocru4. DacS prea marea reputatie privind elocvenfa constituie un pericol5, §i mai ales reputatia de abilitate, vom putea totu§i s3 anticipSm acest lucru, aratand ей diminuarea fortei de persuadare care rezulta de aici fiind inevitabila, trebuie sa tinem cont de ea:

1 QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. II, cartea IV, cap. I, § 8; vol. Ill, cartea XI, cap. I,§§15,17,19.2 SHAKESPEARE, Iulius Cezar, actul III, sc. II. (Ed. rom.: Univers, Bucurejti, 1986, p. 56.)

3 Citat de H. WUNDERLICH, Die Kunst der Rede in ihren Hauptziigen an den Redcn Bismarcks dargestellt, p. 1.

4 Cf. QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. II, cartea V, cap. XIII, § 37,104.5 Cf. CICERO, De oratore, cartea II, § 4, pe tema ignorantei afi§ate de Crassus $i de Antonius; Richard D. D. WHATELY, Elements of

Rhetoric, Partea II, cap. Ill, pp. 154-156.


(...) Lisimah a calomniat discursurile mele mai ales pentru ca, dac3 se va constata cS sunt elocvent, sa se рагЗ c3 merit imputarile facute in ceea ce privejte destoinicia mea. Apoi, dac3 eu, in discursurile mele, voi арЗгеа mai prejos decat nadejdile puse in mine, voi s3 v3 formati рЗгегеа c3 faptele mele sunt Inc3 ji mai rele1.Tot ceea ce tradeaza talentul trebuie eliminat, daca dorim sa

evitam disocierea. Pentru a ne арйга contra ei, nimic nu e mai bun ca naturalul, cel care era atat de laudat de catre clasici; unele texte ale cavalerului De Mere sunt revelatoare in aceasta privinta:

Arta buna, care face s3 excelam in a vorbi, nu se arata decat sub о aparenja natural3: ea nu iube$te decat frumusejea simpla $i naiv3: $i, deji se straduiejte sa-ji puna pSrJile frumoase in lumina, ea se gande§te in primul rSnd s3 se ascunda... G3sesc c3 perfect este cel care se remarca cel mai pu|in, iar cand lucrurile miros a arta §i a studiu, putem trage concluzia c3 cei care le spun nu au nimic din cele dou3, sau c3 nu $tiu s3 se serveasca de ele2.Elementele care pot fi interpretate ca indicii de spontaneitate

vor fi deosebit de eficace pentru a garanta adecvarea la real §i, de asemenea, pentru a favoriza persuasiunea:

Unei persoane tinere ii scapfl anumite lucruri m3runte, care conving

pe deplin $i il m3gulesc in chip v3dit pe cel pentru care sunt s3var$ite.

BSrbatilor nu le scapd mai nimic; alintdrile lor nu mai au spontaneitate,

vorbesc, sunt intreprinzatori, sunt grabiji - ?i conving mai putin3.

Totodata, chiar aceste indicii pot fi considerate procedeu §i este dificil, in fata unui text, s3 i se determine spontaneitatea:

144 ISOCRATE, Discursuri: Asupra sclwnbiilui de bunuri, § 16. (Ed. rom.: Ed. pt.

Literatura, Bucurejti, 1969. p. 186.)2 Chevalier de MERE, CEnvres completes, 1.1: Les

conversations (a 3-a, p. 47.3 LA BRUYERE, Caracterele, 14, 130. (Ed. rom.: Editura pentru Literatura, Bucure§ti, 1968, Despre femei, 14, vol. I, p. 165.)

586 Teluiicile argumentativeefuziunile romantice sub clar de lun3 au devenit rapid un cli§eu greu de luat in serios.

J. Paulhan a descris cu finete ofensivele terori§tilor §i a contra- terori§tilor in literatura1. El arata c3 nu exista literatura fara retorica, prin care el intelege о arta a exprimarii. Dar mijloacele acestei arte i§i pierd din eficacitate pe m3sura ce sunt percepute ca procedeu. Argumentarea nu scapa acestei devalorizari, decat in masura in care oratorul sugereaza, despre fapte §i despre el insu§i, о asemenea imagine incat nu suntem incitati s3 facem о disociere procedeu.

realitateIndicii de stang3cie, indicii de sinceritate, sunt de asemenea

utili pentru a evita disocierea procedeu §i se confunda de altfel in multe cazuri.

realitateEi vor actiona fie prin simpla lor prezenta, fie pu§i in

evidenta de c3tre orator sau de catre un ter}. Toate imperfectiunile, care par, la prima vedere, d3un3toare pentru efectul argumentativ, pot pe aceasta cale s3-l favorizeze pe acesta, iar unui dintre avantajele improviza}iei ar fi s3 fac3 s3 арагЗ, in mod spontan, indicii de stang3cie sau de sinceritate.

Ace§ti indici privesc nu numai exprimarea formaia, ci chiar $i natura ins3§i a argumentelor. Alegerea unor argumente irelevante pentru dezbatere dar atingand de aproape emotiile oratorului va fi, tot atat de bine ca sunetul vocii sale, indice de sinceritate. Renun}area la anumite tehnici, faptul de a produce argumente r3u adaptate auditoriului pot s3 nu fie fSrS eficientS, iar argumentul pe mSsurS nu este intotdeauna, in ultimS instants, cel mai bun. A§a cum Montaigne ii recunoa$te lui Tacit sinceritatea, in aceea cS povestirile sale ,,nu se aplicS intotdeauna la concluziile judecSJilor sale"2, Pascal vede dovada sinceritSJii evangheli§tilor in ceea ce par a fi imperfecjiuni ale lui lsus:

De ce e slab in agonia lui? Nu $tiu sS zugrSveascS §i о moarte la fel ? Ba da, cSci acela$i Sfant Luca vorbe§te despre moartea Sfantului §tefan, mult mai eroicS decat a lui

1 J. PAULHAN, Les fleurs de Tarbes.2 MONTAIGNE, Eseuri, cartea III, cap. VIII, p. 913 (ed. rom., p. 508).


lisus Christos1.Indicii de pasiune pot face loc unor figuri: ezitarea2,

hiperbata sau iuversiunea, care substituie ordinii naturale a frazei о ordine n3scut3 din pasiune; absenta legSturilor, amestecul de figuri, ca mSrturie a pasiunii, au fost foarte bine descrise de Pseudo-Longinus3. Studiind degradSrile pe care emotia i le inspirS limbii, un psiholog avertizat, A. Ombredane, semnaleazS cS:

Toate aceste degradflri ale limbii pot fi cSutate prin procedeu literar ji multe dintre ele se integreazS in stilisticS: repetifia, litania, sSrScirea vocabularului, hiperbola, suprimarea verbului, substituirea juxtapunerii cu subordonarea, suprimarea copulelor, ruptura constructiei etc.4.Se regSsesc aici numeroase particularitSti, precum parataxa,

hiperbola, deja intalnite §i care, in afara rolului lor argumentativ, pot fi indici de sinceritate.

Tot ceea ce furnizeazS un argument impotriva tezei pe саге о арЗгЗ oratorul, inclusiv respingerea propriilor sale ipoteze5, se transforms in indici de sinceritate, de loialitate §i cre§te increderea auditorilor. Orice enunt greoi, in special confesiunile, va fi prezumat sincer6. De asemenea, orice enunt care ameninta s3

1 PASCAL, Cugetari, p.1063 (800 ed. Brunschvicg). (Ed. rom.: Editura Aion, Oradea,1998, pp- 510-511.)

25 QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. Ill, cartea IX, cap. II, § 19 (ed. rom., p. 26).3 LONGIN, Tratat despre sublim, cap. XVII, pp. 102-104.4 A. OBREDANE, L'aphasie et Гelaboration de la pensee explicite, p. 268.

5 ARISTOTEL, Topica, cartea VIII, cap. 1,156 b.

6 Cf. E. DUPREEL, Essais pluralistes, p. 114 (La deuxieme vertu du XIXL siecle).

588 Teluiicile argumentativealieneze auditoriul. §i aici vom avea figuri ale sinceritatii: licenta1

§i pseudo-licenta2, numita uneori asteisnT.Intrucat orice tehnica ce pare a fi contrara scopului de atins

produce о mare impresie, nu vom ezita s3 uz3m de ea ca de un procedeu suprem:

Viata omului, serie Gracian, e militie contre malitiei omului: sagacitatea lupta cu stratageme de rea intentie... Simularea spore$te cand i$i vede vicle$ugul dibuit §i cauta s3 amageasc3 chiar cu adev3rul; schimba jocul spre a schimba tertipul $i face artificiu din neartificiu, intemeindu-$i astutia pe cea mai mare candoare. Da fuga luarea-aminte, intelegandu-i perspicacitatea, $i descopera tenebrele-mbr3cate de lumina; descifreaz3 intentia, cu atat mai pref3cut3, cu cat mai vadita3.Astfel marturisirea, pe un ton ironic, a unui amor nesincer, ii

da eroului §ansele de a fi luat in serios. Sensibilitate moderna, ne explica romancierul4, dar mai ales mecanism normal al persuasiunii.

Cand este sincera conduita? Cand nu este decat un procedeu care nu are decat aparentele sinceritajii? In lips3 de criteriu indiscutabil, disocierea procedeu poate continua la nesfar§it §i in mod contradictoriu: realitatefolosirea acestei opozitii este cea care caracterizeaz3, se pare, una dintre cele mai vechi techne, cea atribui ta lui Corax5, §i pe care un schimb de scrisori ap3rute acum cativa ani in Neiv York Herald Tribune6 va permite s3 fie suficient ilustrata.

Un corespondent adresase ziarului о scrisoare, cu aspect profascist §i injurioasa pentru Statele Unite. Mai multi cititori au comentat-o, unui dintre ei v3zand in ea о forma subtila de


2 Ibid., § 49.3■■ B. GRACIAN, L'homme de cour, p. 12. (Ed. rom.; Humanitas, Bucure?ti, 1994, pp. 242-243 - Maxima a XIH-a.)

4 J. L. Curtis, Clters corbeaux, p. 96.5 ARISTOTEL, Retorica, cartea II, cap. 24, 1402 a. Cf. О NAVARRE, Essai sur la Rhetorique grecque avant Arjstole, pp. 16 $i urm.

6 De la 24 aprilie la 4 mai 1948 (Ed. de Paris).


propaganda cornunista. Dar, se intreaba alfi cititori, nu ar putea fi un fascist cel care scrie о scrisoare pe care о dore§te atribuita propagandei comuniste cu scopul de a st3rni opinia impotriva ei? Jocul interpretarilor s-^r putea continua pentru a atribui, alternativ, autorului, obiective procomuniste sau profasciste.

Aristotel clasifica acest procedeu printre entimeme aparente §i da legat de el exemplul urmator:

Dac3 un om nu este expus la о acuzafie, de exemplu, intrucat este slab, scapa de acuzatie; c3ci nu este un lucru verosimil; de asemenea, scap3, dac3 este expus la acuzafie, de pilda, intrucat este puternic; c3ci nu este un lucru verosimil, fiindca el urma s3 creada c3 este verosimil1,

pe саге о g3sim deja dezvoltata, dar cu mult mai putin3 claritate, in Phaidros al lui Platon2.

Este vorba despre argumente care opun ceea ce Aristotel nume§te verosimilul absolut verosimilului relativ §i care se sprijinS pe о verosimilitate bazata pe ceea ce §tim despre normal, aceste elemente variind in mod constant in cursul argumentarii. Agentul care indepline§te un act, sau care argumenteaza, se presupune c3 are cuno§tint3 de criteriile realului pe care auditoriul s3u le va aplica §i c3 va actiona in consecinta.

Acest procedeu este adesea utilizat la tribunal, ca in acest pasaj din Antifon;

Dac3 ura pe care о purtam victimei face credibile banuielile actuale, nu este oare inc3 $i mai verosimil ca, prev3zand aceste banuieli inainte de crima, s3 m3 fi ferit s3 о comit?

(...) Iar cei care ur3sc victima tot atat cat mine - erau mai mulfi de unui - nu este oare verosimil s3 fie ei cei care au asasinat-o, mai degraba decat eu? Pentru ei nu era nici о indoiala c3 banuielile aveau s3 cada asupra mea, in timp ce

1 ARISTOTEL, Retorica, IRI, Bucurefti, 2004. cartea II, cap. 24, 1402 a, p. 289. Traducere de Maria-Cristina Andrie?.2 PLATON, Phaidros, 273 b-c. Editura §tiin(ific3 $i Enciclopedica, Bucurefti, 1983. Traducere de Gabriel Liiceanu.


eu $tiam bine ca a$ fi fost incriminat in locul lor1.Coraxul nu este decat о aplicare a disocierii procedeu in

domeniulrealitate

conjecturii. El incita la a indeplini anumite acte exact pentru c3 sunt neverosimile §i diminueazS, din motive inverse, §ansele de a vedea indeplinindu-se acte verosimile2. Quintilian ne sf3tuie§te s3 ne lu3m mSsuri de precautie atunci cand judecStorul ne este prieten c3ci:

exists, uneori, judecStori incorecji care folosesc aceastS cale nedemnS de a se pronunta impotriva prietenilor §i tn favoarea acelora cu care poartS du?m3nie §i de a comite о nedreptate pentru ca sS nu parS cS au comis-o3.Revenirea coraxuhii poate continua la infinit? Da. Dar la un

moment dat el va deveni foarte pujin persuasiv §i chiar comic, pentru c3 implies о excesivS capacitate de previziune. Nu trebuie sS uitSm de altfel c3 adesea, dacS este vorba despre un proces, nu este suficient s3 dezvolt3m coraxul numai tn functie de una dintre pSrti. Previziunilor uneia vor trebui s3 le corespundS previziuni inverse atribuite celeilalte.

Intrucat coraxul este legat de cunoa§terea pe care о poate avea agentul despre ceea ce va fi presupus verosimil, una dintre riposte va fi de a invoca ignoranta criteriilor care servesc drept baz3 pentru aceast3 determinare, ceea ce ar exclude interpretarea situatiei tn functie de procedeu. Dar acesta este adesea un demers dificil. Simplul fapt de a nu fi putut prevedea c3 ar exista un litigiu, о ргоЫетЗ de conjecturS care s-ar pune, poate fi totu§i suficient pentru a tnlStura bSnuiala.

Coraxul este un procedeu de argumentare tipic retoric pentru c3 se bazeazS pe posibilitSti de interpretare multiple; el este

1 ANTIFON, Prima tetralogie, 2. 3; 2. 6. Citat de O. NAVARRE, Essai sur la Rhctorique grecque avant Aristote, p. 139.

2 Cf. ARISTOTEL, Retorica, cartea I, cap. 12,1372 a.

3 QUINTILIAN, Arta oratorica, Minerva, Bucurejti, 1974, vol. I, cartea IV, cap. I,§ 18, p. 330. Traducere de Maria Hetco.


propriu unui discurs non formal §i nu este imaginabil decat in fata unei situatii ambigue.

CAPITOLUL I

Interactiunea argumentelor

§ 97. Interactiunea §i forta argument,elorAm insistat, Inainte de a intreprinde studiul analitic al

argumentelor, asupra caracterului schematic §i arbitrar al acestuia1. Elementele izolate In vederea studiului formeazS, in realitate, un tot; ele sunt in interactiune constants §i aceasta pe mai multe planuri; interactiune intre diverse argumente enuntate, interactiune intre acestea §i ansamblul situatiei argumentative, intre acestea §i concluzia lor §i, in sfar§it, interactiune intre argumentele continute in discurs §i cele care il au pe acesta din urmS drept obiect.

Limitele pentru jocul de elemente in cauzS sunt peste tot indecise.

Intr-adevSr, descrierea argumentelor chemate sS interactioneze poate fi extinsS intotdeauna intr-o dublS directie: printr-o analizS mai avansatS a enunturilor, о analizS mai finS sau chiar dusS in mod diferit, §i prin luarea in considerare a unui numSr crescut de argumente spontane avand discursul ca obiect.

De altfel, judecStile admise care determinS situatia argumentativS constituie intotdeauna un ansamblu cu contururile rSu fixate; exten- sibil, urmand domeniile luate in consideratie; instabil, continuare pentru momentele succesive ale argumentSrii; divizibil in mod variat, la dispozitia tSieturilor diverse practicate in ele.

In sfar§it, discursul insu§i, dacS are о unitate relativ bine definitS in pledoaria avocatului sau in predica propovSduitorului, se poate intinde, in dezbaterile parlamentare sau familiale, pe mai multe zile §i poate rezulta din interventia mai multor persoane. Mai mult incS. Se intamplS ca teza in discutie sS nu fie conceputS de cStre adversari, in acela§i fel, se intamplS ca, fiind termen de dezbatere pentru unui, sS nu fie pentru celSlalt decat о etapS spre о concluzie ulterioarS; de unde, decupajul realitatii despre care se face argumentarea fiind diferit, о aceea§i opinie, о aceea§i decizie, intr-un sens, nu sunt exact opusul opiniei sau al deciziei in sens contrar. De aceea fixarea punctului de judecat

1 Cf. § 44: GeneralifSfi.

Interactiunea argumentelor ' 593

este una dintre preocup3rile fundamental intr-o dezbatere judicial; este о incercare de a-1 desprinde pe acesta, de a-1 insera intr-un cadru stabilit din punct de vedere conventional §i legal.

Oricat de neclare ar fi deci conditiile in care se desfa§oar3 fenomenele de interactiune, ele sunt totu§i cele care determina in mare parte alegerea argumentelor, amploarea §i ordinea argumentarii.

Pentru a se orienta in efortul s3u argumentativ, oratorul utilizeaza о notiune confuza, dar indispensabila, se pare, aceea de forta a argumentelor.

Aceasta este cu siguranta legata, pe de о parte, de intensitatea adeziunii auditorului la premise, inclusiv legaturile utilizate, pe de alta parte, de relevanta argumentelor in dezbaterea in curs. Dar intensitatea adeziunii, ca §i relevanta sunt la discretia unei argumentari care ar veni s3 le combata. De aceea, forja unui argument se manifesta atat prin dificultatea care ar exista in a-1 respinge, cat §i prin propriile salecalitati./

Forta argumentelor va varia deci in functie de auditorii §i de scopul argumentarii. Aristotel notase c3 „exemplele apartin mai ales genului deliberativ, in timp ce entimemele convin mai degraba genului judiciar"1 iar Whately, dup3 cum se adreseaza unor spirite care doresc s3 se instruiasca sau unor adversari сЗгога trebuie s3 le respinga criticile, ii sf3tuie§te s3 utilizeze argumente de la cauz3 la efect, sau s3 se sprijine pe exemple2. Aceste dou3 opinii ajung s3 recomande exemplul, adic3 ceea ce este capabil s3 intemeieze legaturi noi, acolo unde dispunem de mai pujine premise.

Aici, principiul major r3mane intotdeauna adaptarea auditoriului la tezele pe care le admite, finand cont de intensitatea acestei adeziuni. Nu este suficient s3 alegem premisele pe care s3 ne sprijinim: trebuie s3 fim atenti, intrucat forta argumentului tine

1 ARISTOTEL, Retorica, cartea III, cap. XVII, § 5, 1418 a; cf. R. VOLKMANN, Rhetorik der Griechen und

Romer, p. 33.2 Richard D. D. WHATELY, Elements of Rhetorik, Partea I, cap. Ill, § 1, p. 74.

594 Teluiicile argumentativein mare parte de rezistenta sa posibila la obiecfii, la tot ceea ce admite auditoriul, chiar §i la ceea ce nu avem nici о intentie s3 folosim, dar care ar putea veni s3 se opun3 argumentarii1.

In respingere, acelea§i conditii. Alegerea este in plus aici ghidata de argumentul pe care il combatem.

In cursul expunerii noastre, am ar3tat adesea la ce respingere se expunea о anumita argumentare: legatura, la refuzul legaturii2, exemplul la exemplul invalidant3, analogia, la prelungirea analogies, disocierea la r3sturnarea cuplului4. Aceste moduri de respingere au avantajul de a avea cu u§urinta pretentia de a fi relevante; dar toate celelalte moduri de respingere pot fi utilizate. Totu§i'obiectia se va mentine cu u§urinta in cadrul adoptat de orator: vom opune un loc al calitatii unui loc al cantitatii, unui loc al ordinii, pe cele ale existentului5, cutumei i se va opune cutuma unui alt grup c3ruia ii apartinem in egaia masura. Printre toate motivele care ar putea fi invocate pentru a nu tine doliu dup3 un p3rinte, cutare va spune de preferinta,

in familia mea nu se obi$nuie$te s3 se poarte doliu6,iar dac3 unui evoc3 valoarea utilului, celalalt se va baza pe cea a justitiei.

Data fiind complexitatea factorilor de luat in considerare, fie §i numai pentru a aprecia dac3 un argument are о forta oarecare, este curios s3 se constate c3 autorii tratatelor de retorica afirma adesea f3r3 ezitare, §i ca intamplator, c3 forja argumentelor ne este cunoscuta §i i§i bazeaza sfaturile referitoare la ordinea discursului, la iniantuirea repli- cilor, pe gradul de convingere pe care argumentele il vor fi antrenat:

Ceea ce nu ne va fi greu sS $tim, intrucat $tim ее о determinS in

1 Cf. § 29: Selectia datelor $i prezenja.2 Cf. § 89: Ruptura de legatura $i disocierea.3 Argumentarea prin exemplu.4 Cf. § 92: Rolul cuplurilor filosofice $i transform3rile lor.5 Cf. § 25: Utilizarea $i reductia locurilor.6 G. SMETS, Carnet sociologique, n. 50, Revue de I'lnstitiit de Sociologie, 1950, n° 1,pp. 148-149.


modobijnuit1.lluzie, am putea crede, dupS ceea ce tocmai am spus, §i cand

ne amintim cS Pascal a fost descurajat atunci cand §i-a propus sS examineze diferitele moduri de a plScea2.

Simpla cunoastere a unor reactii individuale §i studiile cele mai avansate de psihologie diferenfialS nu ar putea fi, intr-adevSr, suficiente pentru a mSsura aceastS forJS, cSci tn ea intrS un element normativ care poate fi considerat drept una dintre premisele argumentSrii sau care, cel putin, este inseparabil de notiunea de forts. Intr-adevSr, un argument puternic este oare un argument eficient, care determinS adeziunea auditoriului, sau un argument valabil, care ar trebui sS о determine? Forta unui argument constituie oare о calitate descriptivS sau normativS? Iar studiul ei tine de psihologia individuals §i socials sau, dimpotrivS, de logicS?

AceastS distinctie a douS puncte de vedere, bazatS pe о disociere normal, nu poate fi absolutS - cSci normalul, ca §i norma nu se definesc normSdecat in raport cu un auditoriu ale cSrui reactii dau mSsura normalului §i a cSrui adeziune intemeiazS normele de valoare. Totu§i, distinctia este pretioasS cand reactiile unui anumit auditoriu sunt cele care determinS normalul §i conceptiile altuia cele care furnizeazS criteriul normei. Superioritatea normei asupra normalului ar fi legatS de cea a unui auditoriu asupra altuia §i acestei ierarhii de auditorii ii corespunde, am constatat deja, distinctia dintre a persuada §i a convinge3. Disociind eficacitatea unei argumentSri de validitatea ei, vom ajunge sS aruncSm asupra ei suspiciunea, s3-i diminuSm eficacitatea, chiar §i recunoscutS de cel pe care a reu§it s3-l persuadeze, ca in acest dialog dintre douS personaje ale, lui Sartre:

HUGO: - Ce vrei sS cred? fyi spusesem сЗ-i chinez.

1 Retorica pentru Herennius, cartea I, § 10.

2 PASCAL, Oeuvres, Bibl. de la Pl6iade, De I'esprit geometrique et de I'art de persuader, pp.375-379. (Ed. rom.: Ed. §tiinjific3, Bucurefti, 1967, pp. 164-169.)

3 Cf. § 6: Auditoriile de interes filosofic: a persuada ?i a convinge.

596 Teluiicile argumentativeJESSICA: - Hugo! avea dreptate.

HUGO: - Biata mea Jessica! Ce poti tu s3 ftii?JESSICA: - §i tu ce ftii despre el? Nu erai la largul t3u in

faja lui.HUGO: - Drace! Cu mine nu-i era ujor.(...)JESSICA: - Hugo! Vorbefti f3r3 tragere de inima. Те-am

privit in timp ce vorbeai cu Hoederer: te-a convins!HUGO: - Nu m-a convins. Nimeni nu m3 poate convinge c3

trebuie s3-mi mint camarazii. Dar dac3 m-ar fi convins, ar fi un motiv in plus s3-l ucid, pentru c3 asta ar dovedi c3 i-ar putea convinge fi pe aljii1.

О concluzie in fata cSreia nu vrem s3 ne inclinSm ne face s3 ne indoim de validitatea argumentelor а сЗгог eficacitate am simtit-o noi infine.

Interactiunea dintre normal fi norm3 actioneaz3 in ambele sensuri: dacS ceea ce este eficace, in anumite circumstante, furnizeaz§ criteriul valabilului, ideea pe care ne-o facem despre valabil nu poate гЗтапе f3r3 efect asupra eficacitatii tehnicilOr care vizeaza s3 persuadeze fi s3 convinga.

Cine garanteaz3 aceasta validitate? Cine ii furnizeaza criteriul? Cel mai adesea о teorie a cunoafterii este cea care consta in adoptarea unor tehnici care s-au dovedit eficiente in diferite domenii ale cunoafterii, sau in transpunerea unor tehnici care au reufit intr-un domeniu privilegiat fi care ar furniza un model pentru alte domenii: de unde conflictul bine cunoscut dintre recunoafterea unor metodologii multiple, fiecare eficienta intr-un domeniu limitat, fi conceptia despre unitatea ftiintei, fondata pe о metodologie ideala, imprumutata de la о §tiint3 prestigioasa fi care ar fi aplicabila la orice ftiinta demn3 de acest nume. in acest ultim caz, criteriul evidentei, rational sau sensibila, permite eliminarea disocierii dintre normal fi normativ: ceea ce este evident este in acelafi timp eficient fi valabil, el convinge pentru c3 trebuie s3 convinga. in numele evidentului, devenit criteriul valabilului, va fi descalificata orice argumentare, intrucat ea se dovedefte eficace f3r3 a furniza totufi vreo proba veritabila fi nu poate deci tine decat de psihologie fi

1 J.-P. SARTRE, Les mains sales, tabl. V, sc. 5, pp. 214-215.


nu de logica, chiar fi in sensul larg al acestui cuvant2.Oricare ar fi importanta acestor pozition3ri filosofice, oricare

ar fi repercusiunea asupra aprecierii fortei argumentelor, a dublului ei aspect, descriptiv fi normativ totodata, adic3 a notiunilor de eficacitate sau de validitate, oricare ar fi complexitatea elementelor care intervin, un lucru este cert, fi anume c3, in practicS, distingem argumente puternice fi argumente slabe.

Ipoteza noastrS este c3 aceasta forta este apreciata datorita regulii de justitie: ceea ce a putut convinge, intr-o anumita situatie, va рЗгеа convingator intr-o situatie asem3natoare sau analog3. Apropierea dintre situatii va face obiectul, in fiecare disciplina particular3, al unei analize fi al unei rafin3ri constante. Orice initiere intr-un domeniu sistematizat rational nu numai c3 furnizeaza cunoafterea faptelor fi a adev3rurilor ramurii in discutie, a terminologiei sale proprii, a modului de a uza de instrumentele de care dispune ea, dar fi educ3 in privinta aprecierii fortei argumentelor folosite in acest domeniu.

Forta argumentelor depinde deci in mare m3sur3 de un context traditional. Uneori oratorul poate aborda toate subiectele fi se poate servi de orice tip de argumente; uneori argumentarea sa este limitata de catre obicei, de lege, de metodele fi tehnicile proprii disciplinei in sanul c3reia se desf3foar3 rationamentul lui. Aceasta determina adesea nivelul argumentarii, ceea ce poate fi considerat ca fiind in afara discutiei, ceea ce trebuie considerat drept irelevant in dezbatere.

Este de la sine inteles c3 diversele filosofii, prin determinarea structurii realului fi justific3rile pe care le dau acesteia, prin criteriile cunoafterii fi ale probei 'valabile, prin ierarhia auditoriilor pe care le adopta ele, influenjeaz3 asupra fortei cutarei sau cutarei scheme argumentative. Contextul filosofic da о forta sporita anumitor tipuri de argumente: realismul esenjelor va favoriza toate formele de argumentare care se sprijina pe esenfe, fie c3 este vorba despre argumente ale diviziunii sau ale disocierii act ; о viziune a universului care

esenjaadmite existenfa unor grade de realitate ierarhizate va favoriza

2 Ch. PERELMAN, Rhetorique et philosophie, p. 121 (De la preuve en philosophie).

598 Teluiicile argumentativeargumentarea prin analogie; empirismul va favoriza argumentele bazate pe fapte prezentate ca indiscutabile, rajionalismul va favoriza argumentarea cu ajutorul unor principii, nominalismul - recurgerea la cazul particular. Dar filosoful, s3 nu uit3m, se va servi, ca fiecare dintre noi, de argumentele ceb> mai diverse, cu riscul de a atribui unora, in sistemul s3u - §i dacS ar trebui s3 ia pozifie tn privinja lor - о situafie subordonatS, ba chiar s3 le ignore1.

§ 98. Aprecierea forjei argumentelor, factor de argumentare

Forfa argumentelor poate fi utilizata ea ins3§i, tn mod explicit sau implicit, de orator sau de auditori, ca factor argumentativ. De unde bogStia crescuta a interactiunilor de care va trebui s3 se tinS cont.

Supraevaluarea voluntarS, de catre orator, a fortei argumentelor pe care le propune tinde in general s3 о sporeascS pe aceasta. A prezenta о concluzie ca fiind mai certa decat este in propriii noftri ochi inseamna s3 angajSm persoana noastra, s3 uz3m de prestigiul nostru, s3 adSugSm din acel moment argumentelor un argument suplimentar. Acest demers este considerat de Bentham drept о stare care desparte reaua credinja de temeritate2. F3r3 indoiala c3 oratorul poate fi convins de alte ratiuni decat cele pe care le gSse§te in argumentarea sa §i c3 mobilele lui pot fi onorabile. Dar el va trebui eventual s3-§i justifice atitudinea.

Un alt mod de a supraevalua consta in a extinde acordurile particulare, obtinute in cursul discutiei, f3r3 ca interlocutorul s3-§i fi dat adeziunea explicita. Schopenhauer vede un artificiu in faptul de a trata adeziunea la exemple ca §i cum ea ar antrena acordul in Ieg3tur3 cu generalizarea care deriv3 din ele3, sau chiar

1 Cf. H. GOUHIER, La resistance au vrai et le ргоЫёте cartesien d'une philosophie sans rhetorique, dans Retorica e Barocco, pp. 85-97.

2 Bentham, Opere, 1.1: Tratat despre sofismele politice, p. 503.31 SCHOPENHAUER, Dialectica eristicd, p. 413 (Stratagema a Xl-a).. (Ed. rom.: Editura Art, Bucurefti, 2007, p. 61.)


in faptul de a considera ca acceptata о concluzie contestabila1.De fapt, in orice discurs care nu se declar3 in mod explicit

retoric, se supraestimeaz3 forta argumentelor avansate. Este, in mod deosebit, cazul din argumentarea cvasi logica ce se da drept demonstrativ3, in timp ce nu ar fi astfel decat prin mijlocirea unor premise asupra сЗгога este posibila о contestare. Iar artificiul denuntat de Schopenhauer, care consta in a trage concluzii fara a fi obtinut adeziunea pentru toate premisele2, nu este decat forma grosiera a unui proces inevitabil.

О tehnica inversa, foarte eficienta, va fi aceea de a restrange efectul unei argumentari, de a menjine concluzia dincoace de acel ceva la care autorul se putea a§tepta. Astfel Reinach, dupa о lunga pledoarie in favoarea autenticitatii tiarei lui Saitaphames, recomanda гЗтапегеа in expectativ3:

La ora actuals, cred c3 nici un arheolog nu are dreptul s3 fie absolut sigur in privinta tiarei. El trebuie s3 cantSreascS ceea ce este pro §i contra, sa studieze... §i sa a§tepte3.Cititorul, lini§tit de acest exces de moderatie, merge

instinctiv mai departe in concluzii decat daca autorul ar fi vrut s3-l conduca spre ele fortat.

Toate tehnicile de atenuare4 dau о impresie favorabila de pondera- Jie, de sinceritate §i concura la a distrage atentia de la ideea c3 argumentarea este un procedeu, un artificiu5.

Unele figuri, precum insinuarea6, reticenfa7, litota8, reducfiaf1, eufemismul, tin de aceste tehnici de atenuare in m3sura in care ne a§teptam s3 le vedeni interpretate ca expresie a unei

1 Ibid., p. 65 (Stratagema a XlV-a).2 Ibid., p. 414 (Kunstgriff 20).3 VAYSON DE PRADENNE, Les fraudes en archeologie prehistorique, p. 545.

4 Richard D. D. WHATELY, Elements of Rhetoric, Partea II, cap. II, § 5, p. 137.5 Cf. § 96: Retorica in calitate de procedeu.6 QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. Ill, cartea IX, cap. II, §§ 65 §i urm.7 Retorica pentru Herennius, cartea IV, § 50.

8 Cf. § 85: Dep3§irea.

600 Teluiicile argumentativedorinte de moderatie; ele au, sub acest aspect, о funcjie comuna, cu toate c3, in alte cazuri, funcjiile lor pot fi foarte diverse iar aceste figuri i§i g3sesc f3r3 indoiala originea in sectoare foarte diferite ale gandirii §i ale comportamentului.

Cerintele argumentarii mai pot fi atenuate recurgand la ipoteza. Astfel, analogia este adesea prezentata ca о ipoteza, ceea ce pare moderat, dar efectele ei par din acei moment s3 conduca, in mod constrSngator, la concluzie1.

Utopiile prezinta acela§i caracter de ipoteza de la care pornind consecintele s-ar desfa§ura totu§i intr-o maniera total rationala.

A§a cum putem cre§te forja argumentelor acjionand ca §i cum forfa lor ar fi superioara comparativ cu ceea ce am fi indreptajiji s3 credem, sau moderand chiar pretenjiile, putem la fel, prin tehnici inverse, s3 reducem forta argumentelor §i mai ales pe cele ale adversarului. Oratorul insu§i se expune adesea la aceasta: emotia astfel exagerata, inegaia cu subiectul, scopul de atins sau natura argumentelor, sugereaza pretentii care vor face s3 par3 slaba orice argumentare.

Poate fi de asemenea red us, dinainte sau retrospectiv, efectul unor argumente, atribuindu-1 nu valorii lor, ci altor factori inerenti persoanei oratorului. Tot ceea ce se acorda persoanei nu se va mai reg3si in unele din manifestable sale.

Aceasta tehnica actioneaza la diferite niveluri.La cel al judecatii, se reduce efectul unei aprecieri severe

facand cunoscuta severitatea obi§nuita a cutarei persoane: nu mai este considerata drept un judecator obiectiv, ci drept cineva caruia trebuie s3 i se ia in calcul coeficientul de severitate. Este de la sine inteles c3 chiar acest rationament va permite s3 se acorde о mai mare importanta celui mai mic elogiu, celei mai mici aprobari.

La nivelul discursului, se va insista pe calitatile oratorului, pe inteligenta, pe umorul, pe talentul, pe prestigiul, pe puterea lui de sugestie. Se va opera astfel о disociere intre forta reala, intrinseca a argumentelor §i puterea lor aparenta, in care se amesteca ceea ce tine de ele cu ceea ce tine de alti factori. Aceasta disociere corespunde altor disocieri care vizeaza acela§i 1 Cf. § 85: Cum se utilizeaza analogia.


scop, cea dintre auditoriul universal, care scap3 influentelor oratorului, §i auditoriile particulare care le suporta, cea dintre validitate §i eficacitate. Ne vom arninti dialogul dintre Hugo §i Jessica din Les mains sales de Sartre, citat mai sus1, §i caruia i s-ar putea aplica cele trei disocieri.

La nivelul teoriei argumentarii, in sfar§it, se va nega uneori orice forta argumentelor inse§i, atribuind efectul lor unor factori total iraponali, sau simplei forme a discursurilor2.

Un alt mijloc de a reduce forta argumentelor va fi acela de a sublinia caracterul lor general valabil, prev3zut, u§or de g3sit, deja inteles.

Top profesorii de retorica au insistat asupra avantajului argumentarii „potrivita cauzei", care nu este un simplu loc comun c3ruia i s-ar putea opune un alt loc comun. La adresa unui preot adulter care, sprijinindu-se pe о lege ce ii permitea s3 ierte un vinovat, dorea s3 §i-o aplice lui insu§i, Quintilian propune aceasta replica, considerata de el potrivita cauzei:

„In acest caz tu nu ai salva numai un vinovat, ci doi, fiindcS dac3 tu ai fi scos din cauza nu ar mai putea fi ucisa nici complicea ta". De fapt acest argument este oferit de lege, care ar interzice uciderea femeii adultere f3r3 a complicelui ei3.Ceea ce caracterizeaza argumentul propriu cauzei este faptul

c3, contrar argumentelor mai generale, care ar fi putut fi g3site pe loc de oricine, f3r3 ajutorul oratorului, el adaug3 in general ceva informapei noastre, sau obi§nuintelor noastre de gandire. Am spune f3r3 probleme c3 nu se intampla adesea ca, desf3§urandu-se pe un fond de argumente generale neexplicitate, un argument adus in plus, ins3 nesupus acelei devalorizari pe care о sufer3 tot ceea ce, fiind aplicabil in toate cazurile este cunoscut de top, s3 poata fi cu u§urinfa considerat procedeu4.

1 Cf. § 97: lnteracjiunea §i forta argumentelor.2 Cf. teoria derivapilor opuse reziduurilor la PARETO.3 QUINTILIAN, vol. II, cartea V, cap. X, § 104. (Ed. rom.: Arta oratorica, Minerva, Bucure§ti, 1974, p. 64.)

4 Cf. § 96: Retorica tn calitate de


Argumentul prevazut este un argument banal. Este, de asemenea, un argument care, de§i am avut cuno§tinja despre acest lucru, nu am ezitat s3 adoptam decizia pe care о арЗгат1; de unde prezumpa c3 forfa lui nu era cu adev3rat mare. A prevedea un argument este, in plus, о dovada de competenja. Previziunea evita ca, odata enunfat de catre adversar, acest argument s3 scada increderea pe care о avem in orator; acesta nu va putea fi descumpSnit; judecatile sale nu vor putea fi revizuite; pe scurt, argumentul prev3zut, fie c3 este, fie c3 nu este produs efectiv mai tarziu, a pierdut din forta sa critica. Sa adaug3m c3 motivele pentru care un argument este previzibil contribuie adesea la devalorizarea lui: din cauza faptului c3 este, f3r3 indoiala, banal, poate fi considerat el chiar un procedeu, dar probabil §i pentru c3 fine de persoana adversarului, de prejudecatile bine cunoscute ale acestuia, de ceea ce se §tie despre caracterul s3u. Neajunsurile previziunii sunt legate, pe de alta parte, de discursurile а сЗгог concluzie, cunoscuta dinainte, nu cedeaza deloc in fata libertatii oratorului; de unde anumite dificultati particulare in cazul predicii, al discursului epidictic in general2.

Un argument poate pierde de asemenea din forta, nu pentru c3 fusese prev3zut in singularitatea lui concreta, ci pur §i simplu pentru c3 putem ar3ta, calificandu-1 drept termen tehnic, c3 intra in categoria rationamentelor aventuroase, prev3zute §i clasificate de catre teoretici- eni3. Auditoriul, mai bine informat, obligat s3 recunoasc3 direct banalitatea argumentului, caracterul lui de procedeu, va modifica retrospectiv aprecierea fortei acestuia. Pe de alta parte, cel care il atac3 i§i va fi ar3tat competenta intr-un mod care-i este util.

Avantajele pe care i le recunoa§tem argumentului potrivit cu cauza, argumentului neprev3zut, constituie f3ra indoiala о mare parte a fortei care se leag3 de reluarea unui argument al

procedeu.1 Cf. § 9: Deliberarea cu sine insu$i.2 Cf. Cl.-L. ESTEVE, Etudes philosopliiques sur I'expression Utteraire, pp. 62-63.3 Cf. SCHOPENHAUER, ed. Brockhaus, vol. 2: Die Welt als Wille und Vorstellung, Erster Band, § 9, pp. 55; vol. 3: Zeiter Band, p.113; Dialectica cristica, nota, p. 27.


adversarului, pentru a extrage din el о concluzie diferita §i chiar contrara celei pe care i-o asocia. A§a se face c3 Bossuet, in predica lui asupra milosteniei, arata pe larg c3 num3rul mare de copii, departe de a constitui un obstacol, cum s-ar putea sustine, in practicarea caritatii, trebuia, dimpotriva, s3 о favorizeze. El reia mai ales о invatatura din Sfantul Ciprian:

„Dar ai mai multi copii, §i о familie numeroasa...": chiar asta iti impune obligatia unei milostenii §i mai mari; c3ci ai mai multe persoane pentru care trebuie S3 ca§tigi bun3vointa lui Dumnezeu (...). Dac3 iti iube§ti copiii, dac3 rever§i asupra nevoilor lor izvorul unei milostenii $i al unei bunStSJi cu adevSrat paterne, invocS pentru ei bunSvointa lui Dumnezeu prin faptele tale bune (...).

Tu, care dai ca exemplu copiilor tai mai degrabS pSstrarea bogStiilor terestre decat a celor din cer, e§ti de douS ori criminal, §i pentru faptul cS nu asiguri copiilor protecfia unui astfel de TatS, §i, in plus, pentru cS ii inveji sS iubeascS mai mult averea decat pe lisus Hristos insufi1...Orice respingere - fie c3 este cea a unei teze admise, a unui

argument al adversarului, a unui argument neexprimat, a unei obiecfii la un argument - implies sS atribuim acelui ceva pe care il respingem о anumitS fortS, care s3 se potriveascS aplicSrii utile a efortului nostru: il vom considera destul de sus pentru a face ca respingerea sS fie impor- tantS, demnS de a fi luatS in considerare, §i aceasta nu numai in scopul prestigiului, dar §i pentru a atrage mai bine atentia auditoriului, pentru a asigura argumentelor pe care le utilizSm о anumitS fortS pentru viitor; §i il vom considera destul de jos pentru a face ca respingerea s3 fie satisfScStoare.

AceastS evaluare a fortei a acelui ceva pe care il combatem se poate enunta mai mult sau mai putin explicit, sau se poate infera in maniera de care ne ocupSm, ba chiar prin felul in care utilizSm vreun argument al adversarului. Uneori ne vom servi, pentru a descrie forta unor anumite afirmatii ale adversarului, de comportamentul acestuia, de siguranta sau de lipsa lui de sigurantS.

Acest comportament va putea fi utilizat §i pentru a infera din el forja propriilor noastre argumente: mania unui adversar care se

1 BOSSUET, Sermons, vol. II, 690-691.

604 Teluiicile argumentativevede incoltit in timpul discutiei, faptul c3 adversarul se folose§te de diversiuni, faptul c3 intreabS in loc s3 rSspundS1. A face aluzie la asemenea reactii va fi о manierS de a sublinia §i de a cre§te, astfel, forja argumentelor care le-au provocat.

Aceste reacfii il vor putea lumina de altfel pe orator, ii vor putea permite s3 urmSreascS argumentarea pe terenul pe care adversarul dovede§te c3 a fost zdruncinat, chiar §i atunci cand oratorul nu §tie exact ce 1-a emofionat atat de profund pe interlocutorul s3u. C3ci eficacitatea propriului sSu discurs il va putea surprinde pe orator §i va putea influenta argumentarea lui ulterioara. Montaigne §i Pascal, dupa el, au subliniat surpriza, incurajarea pe care le poate provoca reactia auditoriului; §i dimpotriva, niijlocul pe care il avem de a-1 face pe orator s3 se indoiasca de propriile sale argumente:

In nevoia §i v31ma$eala luptei m-am folosit odinioar3 de intorsaturi care au r3zbit mai departe de planuitul §i speranta mea. Eu nu le dam decat ca un num3r §i erau luate ca avand greutate2.

(...) dac3 nu dam spuselor lui aprecierea pe care о merita, adesea vom vedea сЗ-I facem s3 §i le retraga imediat §i сЗ-I indepartam mult de aceasta gandire mai buna decat crede, pentru a se arunca in alta cu totul vulgara $i ridicoia3.

§ 99. Interactiunea prin convergentCalculul probabilitatilor a elaborat tehnici foarte precise

pentru a determina probabilitatea unei concluzii bazate pe mai multe premise a сЗгог probabilitate este fixata §i ale сЗгог relatii sunt date §i, invers, pentru a evalua probabilitatea acestor premise pornind de la о concluzie analizata. Dar interactiunea dintre argumente nu poate fi decat rar tratatS in acest fel, c3ci, in afara cazului in care sunt inserate intr-un sistem, ele nu ofer3 niciodata precizia §i univocitatea indispensabile. Nimeni nu contesta totu§i faptul c3 exista interactiuni intre argumente. Una dintre cele mai

1 Cf. SCHOPENHAUER, Dialectica eristica, p. 94 (Stratagema a XXXIV-a).2 MONTAIGNE, Eseuri, cartea III, cap. VIII, p.

908. (Ed. rom.: Editura §tiin(ific3,Bucure§ti, 1971, vol. 2, p. 503.)

3 PASCAL, Despre spiritul geometric, p. 383.


importante deriva din ceea ce, in general, vom numi convergenta.Daca mai multe argumente distincte due la aceea§i

concluzie, generaia sau partiaia, definitiva sau provizorie, valoarea acordata concluziei §i fiec3rui argument separat va cre§te, c3ci pare putin veridic ca mai multe argumente total eronate s3 conduca la un acela§i rezultat. Aceasta interactiune intre argumente izolate convergente poate rezulta din simpla lor enumerare, din expunerea lor sisteniatizata, sau chiar dintr-un „argument de convergenta" explicit atribuit.

Forta acestui argument nu este practic niciodata necunoscuta. Far3 indoiala, discutii teoretice vor avea drept obiect problema de a §ti in ce masura este suficienta convergenta, ea singura, pentru a antrena persuasiunea1, in ce masura sporirea veridicitatii cere о probabilitate initiaia minima, dar este vorba in acest caz despre fundamentele argumentului convergenfei §i nu de utilizarea sa in dezbateri.

Convergent insa§i este totu§i о afirmafie care poate fi intotdeauna contestata, intr-un sistem nonformal, c3ci ea depinde de interpretarea data argumentelor: identitatea concluziilor lor nu este niciodata absoluta intrucat acestea fac corp comun cu argumentele §i i§i iau semnificatia din modul in care se ajunge la ele2.

Uneori, totu§i convergenta este verificabila prin experiment, este acea consilience a lui Whewell, care constituie, dup3 el, fundamentul cel mai solid al rationamentului inductiv. Exemplul cel mai remarcabil de consilience este determinarea, cu ajutorul unor metode diferite, a numarului lui Avogado.

Aceasta este, de asemenea, baza experimental care caracterizeaza notiunea de congruenta care se opune adesea simplei coerente: atunci cand patru jucatori de c3rti primesc succesiv, la inceputul unui joc, asul, regele, dama §i valetul de cupa, probabilitatea ca pachetul de c3rji s3 nu fi fost niciodata amestecat sau s3 fi fost rearanjat inaintea distri- buirii, foarte slaba pentru fiecare dintre jucatori, cre§te prin confruntarea

1 V. PARETO, Traite de sociologiegenerale, I, cap. IV, §§ 563 §i urm., pp. 304-306.2 Cf. § 34: Clarificarea §i obscurizarea nojiunilor.

606 Teluiicile argumentativeobservatiilor lor1. La fel, daca ni§te martori, putin demni de incredere cand sunt luati individual, depun m3rturii care concorda, fara s3 se fi pus de acord in prealabil, valoarea fiecareia dintre marturii va fi intarita. Tot a§a, de asemenea, concordanfa de opinii intre un mare num3r de persoane poate intari opiniile individuale.

Convergenta dintre argumente i§i va pierde eventual din greutate daca rezultatul rafionamentului provoaca, d,e altfel, о incompatibilitate care il face inacceptabil. §i aceasta ne determina s3 subliniem un nou tip de convergenta. Este aceea care se poate constata intre un ansamblu cunoscut, credinja religioasa, sistem §tiin{ific sau filosofic, §i un argument care vine s3-l confirme: fapt nou care coroboreaza un sistem stiinfific, interpretare a unui text particular care coroboreaza un ansamblu juridic, о concepfie despre valori.

Afirmarea unei astfel de convergence nu are obligatoriu un efect favorabil asupra adeziunii la sistem §i asupra noilor argumente atribuite. Uneori, convergenta va fi considerate irelevanta pentru ей auditorul nu acorda aceea§i importanta sistemului in cauza ca §i oratorul, sau pentru ей aceasta convergenta este considerate lipsita de sens: pentru cine refuza raportul dintre §tiinta §i ideologie nu are importanta dac3 teoriile §tiintifice ale lui Lsenko sunt mai mult sau mai putin conforme cu materialismul dialectic2. Problema seninificatiei convergentei se va inipune de fiecare data cand vrem s3 punem in legatura domenii pe care le consider3m izolate unui de altul §i intre care, inainte de a putea mentiona convergenta, va trebui s3 ridicam barierele. F3r3 indoiala ей, in ultima instanta, cu intregul corpus al cunoa§terii, al credintelor, va tinde argumentarea s3 fie convergenta, dar in acest caz este vorba despre о convergenta difuza care nu ar putea fi alegata in mod explicit; notiunea de convergenta astfel 13rgita se confunda cu exigenta generaia formulata mai sus, §i anume ей este cazul s3 se tina cont, pentru a da forta deplina unui argument, de tot ceea ce admite auditoriul.

Convergenta poate starni, de asemenea, neincrederea: ne

1 С. I. LEWIS, An Analysis of Knowledge and Valuation, pp. 338 §i urm.2 J. HUXLEY, Soviet genetics and world science, p. 33.


vom terne ca elementele noi s3 nu fi fost aranjate in vederea acestei convergence. Plebiscite sau alegeri prea favorabile tezelor sau candidatilor guvernului au fost rareori considerate ca fiind expriniarea sincera a opiniei votantilor. §i nu a fost catu§i de pujin luata in serios argumentarea lui Chasles, саге арйга autenticitatea autografelor pe care le prezenta la Academia de §tiinte din Paris, aratand ей о piesa о sustinea pe cealalta1. Era prea u§or de r3spuns ей vechile §i noile piese aduse in dezbatere erau toate falsificate in vederea unui ansamblu coerent. Se poate intampla, de altfel, ca convergenta dintre argumente, ca §i cea dintre argumente §i un ansamblu doctrinal, s3 nu se регсеарй decat atunci cand fiecare element §i-a ocupat locul intr-un complex: neincrederea, care nu atingea astfel de discursuri izolate, le va atinge incepand cu momentul in care sunt inserate intr-un ansamblu prea coerent. Acest fenomen se percepe clar in reactiile publicului la anumite propagande politice.

Neincrederea faja de coerenta excesiva face ca un anumit grad de incoerenta s3 fie luat drept indice de sinceritate §i de seriozitate. M.-L. Silberer, intreband о serie de subiecti care era cea mai mare virtute §i care cel mai mare viciu, constata cu satisfactie c3 cele dou3 r3spunsuri sunt rareori unui inversul celuilalt §i vede in aceasta dovada c3 intrebarile sale au fost luate in serios2.

Forta persuasiva a convergentei poate fi deci modificata gratie unei reflectii chiar asupra acestei convergence. Nu mai este vorba aici despre interactiunea dintre argumente situate pe un acela§i plan, ci despre aceea dintre argumente care depind strans unui de celaialt, primele fiind obiectul la care se refera urmatoarele. Reflectam in special asupra raporturilor dintre concluzie §i argumente, ne intrebam in ce masura sunt influentate acestea din urma de prima.

Se §tie c3 majoritatea oamenilor admit cu mai multa u§urinta tezele care le plac3. Dar aceasta tendinta a spiritului uman catre „wishful thinking" poate fi luata in considerare §i va fi diminuata in aceea§i masura forta argumentelor care conduc la

1 VAYSON DE PRADENNE, Lesfraudes en nrcheologie prehistorique, pp. 391-395.2 M.-L. SILBERER, Autour d'un questionnaire, in Le diagnostique du caractere, p. 197.3 Cf. § 14: Argumentare §i implicare.

608 Teluiicile argumentativeteorii sau la previziuni prea conforme cu dorinfele. Mai mult. Vom arata сЗ о judecata, prin chiar actiunea ei, tinde s3 modifice ceea ce descrie: defetistul, in vreme de r3zboi, este cel care nu numai c3 prevede infrangerea intrucat ea nu ii repugna destul, ci chiar cel care, prin 'afirmarea acestei temeri, contribuie la infrangere. Vrem, prin acuzatia de defetism, s3-l oblig3m s3 ia cuno§tin£a in acela§i timp de originile tulburi ale judecatii sale §i de consecintele care ar putea rezulta din ele.

§ 100. Amploarea argumentarii

Din doq3 demonstrafii, arnbele constrSngatoare, care pleaca de la acelea$i premise pentru a ajunge la acelea§i concluzii, cea mai scurta va рйгеа intotdeauna cea mai elegantS: producand acelea§i efecte, antrenand acela§i grad de convingere, fiind tot atat de satisfflcStoare $i de complete, scurtimea ei nu comports decat avantaje. Nu la fel vor sta lucrurile cu argumentarea: amploarea acesteia joaca un rol care eviden- tiaz3 in mod izbitor diferenfa dintre demonstrate §i argumentare.

In aceasta din urma, numai daca ea se desfa§oar3 in interiorul unui cadru dat in prealabil, premisele pot fi intotdeauna susfinute in mod util, facandu-le solidare cu alte teze admise. La fel, in ceea ce prive§te concluziile, cu exceptia situatiei cand chestiunea de judecat este bine determinata, le putem face solidare cu unele dintre consecintele lor, ceea ce permite prelungirea argumentarii, transpunand obiectul dezbaterii.

Dac3 punctele de plecare §i terminarea unei argumentari nu sunt strict circumscrise, verigile intermediare sunt §i mai nedeterminate inc3. Intr-o demonstrate riguroasa, nu trebuie s3 indicam doar verigile indispensabile desfa§ur3rii probei, ci trebuie s3 le aratam pe toate. Intr-o argumentare, nu exista limita absoluta pentru acumularea utila a argumentelor §i este permis s3 nu se enunte toate premisele indispensabile rationamentului.

Avantajele pe care leofera acumularea argumentelor sunt de dou3 feluri: ele fin, pe de о parte, de raporturile dintre argumente, pe de alta parte, de diversitatea auditoriilor.

Am v3zut c3 argumente variate, care conduc la о aceea§i concluzie, se intaresc reciproc1. C3utarea convergentei dintre 1 Cf § 99: Interactiunea prin convergenja.


argumente va incita deci la a cre§te amploarea argumentarii. La fel se intampia cu orice efort de integrare a argumentelor intr-o retea mai completa, cu conexiuni mai variate, mai bine precizata, mai bine protejata de obiectii posibile. Aceasta extindere a argumentarii nu este decat о forma nouS a efortului de a asigura cele mai fernie premise.

Un caz de extindere merita о atentie deosebita: este acela al argumentelor introduse drept complementare unor argumente anterioare, de care depind deci strans. Orice disociere de tipul aparenta poate

realitatefi completata in mod util, dup3 cum am v3zut, printr-o explicare a diferentei dintre termenii I §i II1. Rolul atribuit itlolilor de catre Bacon, imaginatiei §i pasiunilor in filosofia rationalista, prejudecatilor in filosofia luminilor, obiceiurilor §i refularilor in psihologia moderna este conceput ca fiind complementar unei disocieri prealabile §i unor criterii propuse pentru a cunoa^te realitatea. Nu ne vom limita la a explica posibilitatea erorii, prin ace§ti factori de tulburare, dar vom incerca s3-i combatem. La utilizarea acestor argumente complementare se gande§te Fenelon atunci cand descrie tehnica oratorului abil §i experimentat:

fie se intoarce la principiile de care depind adevarurile de care vrea el s3 convinga, fie incearca sa vindece pasiunile care impiedica aceste adevaruri s3 fac3 impresie2.Pentru ca argumentarea pozitiva nu este constrangatoare,

argumentarea negativa, care dezvaluie §i indep3rteaza obstacolele ce se opun eficacitatii celei dintai, se dovede§te eminamente utila. S3 notam c3 pasiunile, ca obstacole, nu trebuie s3 fie confundate cu pasiunile care servesc de sprijin unei argumentari pozitive §i care vor fi de obicei calificate cu ajutorul unui termen mai putin peiorativ, precum valoare, spre exemplu.

Argumentarea complementara, explicand atractia aparentei, a r3ului sau a erorii, poate face loc, impreuna cu argumentarea pozitiva, unui argument de convergenta, de care Pascal nu ezita

1 Cf. § 91: Cuplurile filosofice 5i justificarea lor.2 F^NELON, CEuvres, ed. Lebel, t. XXI: Dialogues sur

Г eloquence, p. 65.

610 Teluiicile argumentatives3 uzeze in a sa apologie a Cre§tinismului.:

(...) la ce le-ar putea folosi, in nep3sarea de care dau dovada in c3utarea adev3rului, s3 susjina sus §i tare c3 nimic din acest adev3r nu li se arata, cand intunericul chiar in care se afl3 §i pe care-1 pun pe seama Bisericii nu face decat s3 intareasca una din cele dou3 afirmapi, suspnute de ea, f3r3 s3 vatamfe pe cealalta, §i care, departe de a о ruina, ii confirma doctrina1?A te a afla in obscuritate nu poate decat s3 int3reasc3

adeziunea la doctrina Bisericii, intrucat ea i§i face loc in aceasta stare $i о prevede in mod expres.

Argumentarea negativa, tinzand s3 arate de ce nu a reactionat auditoriul a$a cum ar fi trebuit la evenimente sau la discursuri, va ajunge adesea s3 creeze, pentru a le combate, argumente explicite sau implicite, care se presupune c3 ar fi avut influenza asupra acestui auditoriu2. Vom ar3ta uneori c3 auditorul se supune unor rajiuni pe care nu le cunoa§te el insu§i, sau pe care nu ar indr3zni s3 le dezvaluie. Aceasta d3 amplorii argumentarii un nou aspect: nu ne multumim s3 combatem imaginatia, pasiunile, ca atare; dezvolt3m argumentele care au putut seduce, pe care le facem responsabile de atitudinea luata. Problema consta in acest caz in a §ti care sunt argumentele care trebuie puse in lumin3, pe care auditoriul le va recunoa§te drept ale sale §i care totu§i, odata decelate, vor fi cu u§urinJ3 combatute.

Foarte adesea, in fine, о consecinta depinde de un anumit num3r de conditii, pe care putem s3 le examin3m succesiv cu scopul de a decide dac3, da sau nu, ele erau prezente. In logica, dovada falsitajii unei singure premise le scute§te pe celelalte de examinare; dar in argumentare, aceasta dovada nu este niciodata constrangatoare iar examinarea critica a celorlalte conditii este rar superflua. Numai atunci cand dispunem de un argument care pare greu de respins reu§im s3-l punem pe acesta in valoare, s3 concentr3m argumentarea.

1 PASCAL, Cugetari, p. 911 (194 ed. Brunschvicg). (Ed. rom.: Editura Aion, Ora- dea, 1998, p. 232.)

2 Cf. J. WISDOM, Gods, in A. FLEW, Essays on Logic and Language, pp. 199-200.


Un exemplu deosebit de critica succesiva este, la tribunal, dubla арЗгаге de drept §i de fapt1. I-am putea apropia multe argument3ri din alte domenii. Cand Berkeley il pune pe Philonous s3 spun3:

Inovajiile in materie de guvernare §i de religie sunt periculoase ?i trebuie descurajate, mSrturisesc sincer. Dar exista oare un motiv analog pentru a le descuraja in filozofie?

$i mai departe:Dar nu este rolul meu s3 pledez pentru noutati $i pentru

paradoxuri... Impotriva acestor inovatii §i a celorlalte analoge incerc eu s3 ap3r simtul comun2,

ce este aceasta, dac3 nu о dubla арЗгаге, una bazandu-se pe regula, cealalta pe aplicarea ei (fapt)?

Cele dou3 argumente nu sunt numai argumente de rezerva pentru auditorii recalcitrante: ele interactioneaz3 in sensul c3 fiecare va fi mai u§or de acceptat, pentru c3 oratorul, nefiind in necesitatea absoluta de a se servi de ele, se presupune c3 le acorda о reaia valoare.

Diversitatea auditoriilor este suficienta totu§i pentru a justifica acumularea unor argumente, independent de orice interactiune intre ele; §i aceasta chiar dac3 ne adres3m unui singur auditor3.

DacS nu am avea de-a face decat cu un judecator, nu ar fi nevoie decat de un fel de argument. Diversitatea Spiritelor cere dovezi de mai multe feluri. II iau mai intdi pe Adversarul meu de gat, spune un Orator din Plinius (Regulus, Plinius. Ep. 20). tareu, spune Plinius, care nu $tiu unde se afla acest gat, il lovesc peste tot ca sd-l gdsesc4.

1 Cf. QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. I, cartea IV, cap. V, § 13, p. 400.2 BERKELEY, CEuvres choisies, t. II: Cele trei dialogitri dintre Hylas $i Philonous, al 3-lea dialog, pp. 171,173.

3 Cf. §4: Auditoriul in calitate de construcjie a oratorului.4 GILBERT, Jugewents des savants sur les auteurs qui ont traite de la Rhetorique, III,

p. 147. Cf. PLINIU CEL TAnAR, Scrisori, 1.1,


Toate acestea explicS suficient faptul c3 intalnim in discursuri argumente care par incompatibile §i nu sunt totu§i a§a, pentru c3 ele se aplicS unor situatii diferite sau unor auditorii diferite. Nogaro, in critica teoriei cantitative a monedei, nu ezita s3 serie, in dou3 fraze succesive, c3 teoreticienii deductivi prefers s3 ignore faptele care ar infirma teoriile lor §i

se intampia foarte de rar ca ei s3 nu g3seasca chiar in teoria lor argumentele necesare pentru a indep3rta contradictia pe care ar pretinde faptele c3 le-o aduc1.In discursul s3u despre predicarea evanghelica, Bossuet ne

prezinta Evanghelia, in acela§i timp, ca un ordin §i ca un sfat:Predicatorii Evangheliei fac s3 арагЗ legea lui

Dumnezeu in amvoane in aceste douS auguste calitSfi: in calitate de porunca, ca fiind necesara $i indispensabila; §i in calitate de sfat, ca fiind utila §i avantajoasa2.Comicul argumentarii §i-a insu§it de altfel efectele ciudate

pe care le poate produce acumularea unor rajiuni diverse:Nu v3 certafi cu о persoana furioasa, ci r3spundeji-i cu

amabilitate. Chiar Sfanta Scriptur3 о impune ?i, in plus, amabilitatea о infurie mai mult decat orice altceva3.Diversele argumente pot рЗгеа, nu incompatibile, ci pur §i

simplu superflue, pentru c3 faptul de a-1 admite pe unui dintre ele le-аг face pe celelalte inutile. Iat3 cele dou3 argumente succesive folosie de W. Churchill cu ocazia unei dezbateri parlamentare din ’1939, privind bugetul militar al Marii Britanii:

Partidele sau oamenii politici trebuie s3 accepte mai degraba s3 fie r3sturna}i decat s3 puna viata natiunii in pericol. Pe lang3 aceasta, nu exista exemplu in istoria noastra ca un guvern s3-?i fi v3zut refuzate de Parlament §i de opinia publica masurile de арЗгаге necesare4.

cartea I, 20, §§ 14-16.1 B. NOGARO, La valeur logique des theories economiques, p. 37.2 BOSSUET, Sermons, vol. II: Sur la predication evangelique, p. 53.

3 FUN FARE, Reader’s Digest, 1949, p. 64.4 Winston CHURCHILL, Memoirs of the Second World War, 1.1, vol. 1, p. 112.


Acest caracter superfluu va fi totodata mai clar §i mai putin surprinz3tor cand argumentele nu fac decat s3 se repete. Intr-adev3r, amploarea argumentarii poate rezulta nu din folosirea unor argumente diferite care se sustin, se completeaza, se adreseaza unor auditorii diferite, ci din simpla reproducere, mai mult sau mai putin fideia, a acelora§i argumente. Aceasta insistenta are ca scop pe acela de a da argumentelor prezenfa. Reg3sim aici unele figuri precum repetitia §i amplificarea1.

In afara faptului c3 redundanta este pe deplin justificata in argumentare, trebuie s3 subliniem c3 ea nu este perceputa in general decat dac3 se analizeaza argumentele intr-un anumit mod; c3ci distinctia dintre argumente nu este un dat. Ea poate fi fixata, in anumite cazuri, de traditie, precum арЗгагеа in fapt §i in drept. Ea poate rezulta de asemenea din prezentarea discursului. Astfel, divizarea, in sensul anuntarii argumentelor, gccentuand planurile argumentarii, va sublinia faptul c3 exista cumul de argumente. Dimpotriva, acest cumul este mult mai putin marcat atunci cand oratorul nu izoleaza deloc aceste ratiuni unele de altele. Ele vor tinde uneori s3 se confunde intr-o argumentare unic3, a fortiori, ca in pasajul urmator:

Veti judeca dac3, intr-un astfel de moment, este bine ca noi, in calitate de oameni de stat, s3 ne facem publics propria slSbiciune §i incapacitatea de a continua lupta §i s3 declarSm cS suntem pregStiJi sS negociem imediat, fSr3 a 5ti тйсаг cine trebuie s3 primeascS declarajia2.Toti factorii care lungesc la infinit о argumentare sunt totu§i

tinuji in §ah, atat oral, cat §i in scris, de anumite consideratii sociale §i psihologice: anumite limite, temporale sau spatiale, sunt impuse de reguli de procedura foarte stricte uneori3, sau de bun3-cuviinta, §i mai ales de atentia pe care auditoriul poate §i vrea s3 о acorde oratorului.

1 Cf. § 42: Figurile alegerii, ale prezenfei 5i ale comuniunii.2 W. PITT, Orations on the French War, p. 107 (29-10-1795).3 Cf. Canonicul ROME, La vitesse de parole des orateurs attiques, Bulletin de la Classe des Lettres de

ГAcademic Rayale de Belgique, seria a 5-a, 1952,12.


Amploarea discursului depinde, de asemenea, de num3rul oratorilor care particip3 la dezbatere, de о eventual repartizare a rolurilor lor, de ocazia pe care о va avea fiecare de a relua argumentarea, fie pentru a furniza noi argumente, fie pentru a repeta sau a dezvolta argumentele deja enuntate.

Ea va depinde de genul de discurs §i de functiile pe care le atribuim auditoriului: il consider3m ca parte a unui auditoriu universal §i renunJ3m la toate argumentele care ar fi f3r3 acjiune asupra lui? Vrem s3 persuad3m membrii unui auditoriu particular §i ne baz3m pe particularitati? Vom prezenta toate argumentele pe care le consider3m relevante in dezbatere, pentru c3 pot avea о oarecare influenza asupra rezultatului acesteia, sau ne propunem s3 desfa§ur3m numai ceea ce ar fi favorabil unui punct de vedere dat, criticSnd ceea ce i s-ar putea opune? Dup3 cum este vorba de deliberare intima sau publica, de

Interactiunea argumentelor 5 77

pledoarie sau de discurs epidictic, amploarea argumentarii se va situa intr-un cadru diferit.

lntelegem c3, in fata multimii de factori de luat in considerare, Prodicus, nedand ca§tig de cauza nici partizanilor discursului lung, nici celor ai discursului scurt, a proclamat ca singura regula valabila este ca discursul s3 fie conform unei juste masuri1. Justa m3sura este de recomandat pentru a nu exceda auditoriul, dar §i pentru c3 uzajul unor anumite argumente, izolate sau in conjunctie cu altele, nu este lipsit de inconveniente. Este chiar posibil ca justa m3sura s3 constea in a t3cea.

§ 101. Pericolele amploriiPentru a aprecia bine pericolele amplorii, ar fi cazul s3 avem

in vedere, pe de о parte, argumentarea care furnizeaza ratiuni de a crede in ceea ce se admite deja, §i, pe de alta parte, pe aceea care tinde s3 ne solicite adeziunea; in alti termeni, s3 о distingem pe cea care se refer3 la о tez3 cu rol de concluzie.

In privinta primului caz, s3 ne amintim c3 orice argumentare este indicele unei indoieli, c3ci ea presupune c3 este cazul s& se precizeze sau s3 se intareasc3 acordul asupra unei opinii anume, care nu ar fi destul de clar3 sau nu s-аг impune cu о forta suficienta. indoiala provocata de insu§i faptul de a argumenta in favoarea unei teze va fi cu atat mai mare, cu cat argumentele utilizate vor рЗгеа mai slabe, c3ci teza va рЗгеа c3 depinde de aceste argumente. Pericolul rezida deci totodata in simpla asociere de probe §i in calitatea acestora. Astfel, exceptand cazul in care este vorba despre о tehnica §tiintific3 sau profesionaia recunoscuta, indicarea sursei unei informatii las3 s3 planeze asupra acesteia din urm3 о anumita indoiala, fie pentru c3 acest lucru implica faptul c3 oratorul nu-§i asum3 responsabilitatea ei, fie pur §i simplu pentru c3 aceasta treze§te spiritul critic.

Dimpotriva, prezentand о §tire drept un fapt, nici mai mult nici mai putin, ias3m s3 se creada c3 nu poate exista nici о indoiala in legatura cu el, c3 nu se considera тЗсаг c3 trebuie justificat acest lucru; pe de alta parte, indicarea sursei va fi cu atat mai periculoas3, cu cat aceasta se va bucura de mai putin prestigiu. De asemenea, celui care crede c3 dispune de о 1 PLATON, Phaidros, 267 b.

616 Teluiicile argumentativeautoritate indiscutabila ii repugna s3-§i motiveze deciziile. A pretinde c3 tot ceea ce face Dumnezeu este bine inseamna c3 avem о mai mare incredere in perfectiunea divina, decat dac3 furnizam dovezi ale bun3tatii sale. A§a cum о dovada constrang3toare face inutila orice dovada ulterioar3, un adev3r evident face inutila orice dovada in general.

Napoleon se temea ca lungile preambuluri la legi s3 nu dauneze autoritatii lor. Bentham remarcase deja c3 invocarea unui motiv poate duce la о respingere a unei propuneri §i c3 adversarii unei motiuni vor avea r3gazul de a о torpila, ad3ugand textului ei о motivare inaccepta- biia. El descrie pe larg cum un proiect care invoca impozitul pe s3pun a fost iniaturat din cauza unor considerente f3cute anume pentru a displ3cea §i arat3 efectul pe care 1-ar avea о anumita motivatie asupra unui proiect care abole§te legile penale referitoare la blasfemie:

„Considerand c3 nu exista Dumnezeu, toate legile penale referitoare la natura divinit3(ii sunt abolite". Chiar dac3 tofi membrii adunarii ar fi in unanimitate pentru abolirea acestor legi penale, nu s-ar g3si probabil nici unui care s3 nu fie revoltat de aceasta declarajie de ateism §i le-ar pl3cea mai mult s3 respinga m3sura in totalitate, decat s3 о aiba cu acest pret1.Cand argumentarea se dovede§te indispensabila pentru c3,

problema fiind supusa controversei, nici una dintre tezele prezente nu se bucura de un acord suficient, am putea crede c3 orice argument a c3rui valoare nu este nuia ar fi lansat in dezbatere cu folos. Totu§i nu este deloc a§a: exista, nimeni nu ignor3 acest lucru, pericolul de a uza de anumite argumente, §i aceasta, esenjialmente, din cauza interacfiunii dintre toate argumentele in cauz3.

Cele care sunt utilizate contribuie la ideea pe care ne-o facem despre orator §i, prin intermediul acestei idei, pot afecta ansamblul discursului. Un argument slab, u§or de refutat, d3uneaza, dac3 este avansat, prestigiului celui care se angajeaz3 prin aceasta la a-1 арЗга impotriva eventualelor obiecjiuni.

Pe de alta parte, orice argument, prin prezenja sa, atrage atenjia auditoriului asupra anumitor fapte, il introduce cu forta in

1 BENTHAM, Opere, 1.1: Tactica adunarilor politice deliberaute, pp. 378-379.


anumite domenii la care el nu se gandise probabil inainte §i, pe aceasta cale, suscita obiecjii impotriva a ceea ce era probabil deja dobandit de orator:

A vorbi unui individ despre un lucru, fie de bine, fie de r3u, il poate predispune, dac3 nu este deja predispus, s3 se ocupe de acest lucru sau ii poate spori aceasta dispozifie, dac3 deja о are1.Acela§i mecanism al prezentei intervine cand se reia, pentru

a о respinge, о afirmatie a adversarului: majoritatea oratorilor prefers, din acest motiv, sS treacS sub tScere о obiecjie cSreia nu i-ar putea opune decat о slabs refutare. In cursul unor experience asupra schimbSrii de atitudini provocate de discurs, oral sau scris, s-a constatat cS opinia auditorilor era uneori cu totul modificatS de cStre acesta, dar intr-un sens opus celui dorit2. §i asta se intamplS, fSr3 indoialS, tocmai pentru cS discursul introdusese in campul atentiei elemente de care auditorii se dezinteresaserS complet panS atunci. Mai mult, fiecare argument invitS la о apreciere a fortei sale, iar aceste incercSri repetate de respingere mentals, oricat de putin ar reu§i cateodatS, pot degenera intr-un negativism sistematic cSruia nu trebuie sS-i subapreciem influenza, chiar in deliberarea intimS.

In sfar§it, noile argumente introduse intr-o dezbatere pot рЗгеа incompatibile, fie cu asertiunile oratorului, ceea ce il face ridicol sau ne face sS ne indoim de sinceritatea lui, fie cu teze deja admise de cStre auditoriu, ceea ce il pune pe acesta in situatia penibilS de a trebui, dacS acordS vreun credit acestor noi

1 V. PARETO, Traite de sociologie generale, II, § 1749, pp. 1089-1090.2 Cf. Ch. BIRD, Social Psychology, pp. 215 §i urm. (experiente de F. H. KNOWER, Experimental studies of changes in attitudes, /. of sc.

Psych., 1935, 6, pp. 315-347; ]. of abnormal and soc.

Psych., 1936, 30, pp. 522-532; J. applied Psych., 1936, 20 pp. 114-127). Cf. §i С. I. HOVLAND, A. A. LUMSDA1NE §i F. D. SHEFFIELD, Experiments on Mass Communication, pp. 46-50, 215-216.

618 Teluiicile argumentativeargumente, sS regleze el insu§i aceste incompatibilitati.

Acest inconvenient apare, de asemenea, in cazul in care argumentele nu sunt emise decat ca ipotezS. Astfel, la prima vedere, nimic nu se opune ideii de a prezenta о multitudine de ipoteze pentru a explica un eveniment, chiar dacS ele sunt incompatibile, cSci se pare cS acumularea lor nu are alt efect decat acela de a face evenimentul mai veridic. §i totu$i, il vom descalifica adesea pe adversar sugerand c3 noile ipoteze sunt dovada faptului c3 el nu acorda mare incredere argumentelor sale anterioare. Studentul Huber, sustinator al „iconolitelor" de la Wiirtzburg, i§i bate joc de unui dintre cenzorii lui care:

Trece de la ipoteza unui capriciu al naturii la cea avestigiilor

pflgane ?i de la aceasta din urma la ideea unei imposturi1.Pericolul va fi cu atat mai mare, cu cat punctele la care se

refera incompatibilitatea vor рЗгеа mai esentiale. Ipoteze invecinate, dac3 ne plasSm intr-o perspective foarte generala, sepot confunda intr-un argument unic. De unde ocazia unei noi argumentari bazate pe faptul de a §ti dac3, da sau nu, unele argumente trebuie privite ca un singur argument, divers nuantat.

Incompatibilitatea va fi mai ales evidenta dac3 este vorba despre afirmatii de fapt. Ridicolul care-1 atinge in acest caz pe orator izbuc- ne§te din nenum3rate povestiri amuzante, tinand de comicul argumentarii, precum арЗгагеа menajerei acuzate c3 nu vrea s3 restituie о oal3: „Aceasta oaL3, mai intai c3 nu am v3zut-o niciodata; §i apoi nuamimprumutat-o; pe de alta parte am restituit-o deja §i, in plus,eracrapata". Vedem aici, in mod clar, neajunsurile acumul3rii, c3ci luate dou3 cate dou3, mai multe dintre aceste argumente nu ar fi ireconciliabile.

Auditorul va avea el oare in vedere incompatibilitatile in cadrul strict al unui subiect anume aflat in discutie? Vor fi ele avute in vedere intr-un cadru mai extins? Judecatorului ii revine, spre exemplu, s3 decida dac3 vreo pozitionare adoptata de un jurist, intr-o lucrare doctrinaia, va putea s3-i fie lui imputata atunci c3nd, acfionSnd ca avocat, desfa§oar3 argumente incompatibile cu ea.

1 M6moire de Huber in VAYSON DE PRADENNE, Les fraudes en archeologie preliistorique, p. 41.


tntr-o aceea§i lucrare, pericolul se extinde oare la uzajul unei notiuni, sub mai multe aspecte? Lefebvre va utiliza referirea la „primitivi" cand pentru a descalifica idealismul in care se g3sesc urme de gandire primitiva, cand pentru a descalifica teoriile lui Comte ar3tand c3 gSn- direa primitiva confine elemente superioare celor ale gandirii ulteri- oare1. Fiecare argument are calitajile sale. Cititorului ii revine s3 decida dac3 le va accepta, pe fiecare la locul s3u, daca va modifica el insu§i incompatibilitatea sau dac3 i-о va repro§a autorului.

Pericolul argumentelor superflue, §i mai ales incompatible, determina adesea renuntarea la anumite argumente. Se renunta din cauza altor elemente ale discursului, dar §i din cauza opiniilor promovate de c3tre auditoriu, fie de catre auditoriul particular c3ruia ne adres3m, fie de c3tre un auditoriu din care facem noi inline parte. Ap3ratorii lui Rutilius ar fi renuntat - in detrimentul lui - la utilizarea unor argumente care nu conveneau stoicilor2. Atitudinea lui Socrate, refuzand s3 implore indulgenta judecatorilor s3i, este unui dintre cele mai celebre exemple de renuntare.

In general, cel care este preocupat de adeziunea auditoriului universal va renunta, chiar §i in fata unui auditoriu particular, la ni§te argumente inadmisibile pentru acest auditoriu universal, a§a cum §i-l reprezinta el; el va considera aproape imoral s3 recurga la о argumentare care, in propriii lui ochi, nu ar fi rationaia.

Pe de alta parte, este adesea о lips3 de tact s3 infrunti, sau pur §i simplu s3 §ochezi, un auditoriu particular. Este preferabil s3 renunti, spre exemplu, s3 citezi intruna, in fata unui auditoriu cre§tin, a§a cum s-a f3cut deja, pe Profeti, pe lisus, pe Spinoza §i pe Marx, ca ilustrand tendinta universalista a poporului evreu. Cicero dadea о serie de sfaturi referitoare la ceea ce era bine de evitat: s3 faci elogii exagerate care suscita invidia, s3 te infurii pe о persoana apreciata de judecatori, s3 repro§ezi cuiva defecte care se reg3sesc la judecatori, s3 ai aerul, cand pledezi pentru altcineva, c3 pledezi pentru tine insuti3.

1 H. LEFEBVRE, A la hmiiere du inatenalisiiie dialectique, I: Logique formelle, logique dialectique, pp. 20, 40.

2 CICERO, De Oratore, cartea'I, § 230.3 Ibid., cartea II, §§ 304-305.


Independent de orice incompatibilitate intre ele sau cu opiniile auditoriului, о cohorta de argumente ne determina s3 credem c3 nu avem destuia incredere in niciunul dintre ele. In refutare, desf3§urarea unor argumente este adesea §i mai periculoas3: ea ne autorizeaz3 s3 credem ca о simpla remarca a adversarului era amplu justificata, intrucat nimic nu poate fi neglijat pentru a о combate1.

Pe de alta parte, dat fiind faptul c3 oratorul este presupus a cunoa§te pericolele argumentelor slabe, capabile sa dauneze prestigiului s3u, utilizarea lor introduce о prezumtie grava: inseamna ca el nu are altele mai bune la dispozitia sa, ba chiar ca nu exista altele2. Astfel, enuntand argumente slabe, oratorul poate anihila, fara тЗсаг sa se gandeasca la aceasta, alte argumente mai puternice, care ar fi venit spontan in spiritul auditorului. ТЗсегеа va putea juca acela§i rol ca argumentul slab, va putea lasa sa se creada ca nu exista argumente utile. Argumentul inoportun §i tacerea pot fi astfel cauze asemanatoare ale unei aceleia§i infrangeri. Sa notam, in legatura cu cele de mai sus, ca, in toate acestea, auditorul presupune ca oratorul cunoa§te tehnicile argumentative §i le utilizeaza cu buna §tiinta. De fapt este normal, chiar in privinta unei persoane care nu trece drept deosebit de abila, sa argumentam facand caz de aceste cuno§tinte: vom intelege, spre exemplu, ca В sa pretinda ca A nu a avut de la inceput despre о controversa cutare interpretare a unui text care ar fi fost decisiva in favoarea sa, c3ci altfel A nu ar fi produs argumentele slabe pe care le-a invocat in favoarea tezei sale.

Periculos, de asemenea, va fi orice argument care permite о replica facila: el se va intoarce in ultima instanta in avantajul celui care nu 1-a introdus in dezbatere3. Sau, mai simplu, argumentul care poate genera la auditor о interpretare defavorabila. Cutare bro§ura in favoarea unui nou vaccin, daca insista pe dificultatea descoperirii, pe iluziile §i pe e§ecurile anterioare, va putea sugera ideea ca, §i de aceasta data, increderea nu §i-ar prea g3si locul.

Alte argumente sunt, cu siguranja, utilizabile de catre toate

1 Cf. A. Craig BAIRD, Argumentation, Discussion and Debate, pp. 330-331.

2 Cf. DEMOSTENE, Discursuri $i pledoarii politice: Despre ambasadS, § 213.

3 Cf. § 98: Aprecierea forfei argumentelor, factor de argumentare.


parole, precum afirmajia:Judecatori, am fost scurt deoarece cauza mea este buna1.Pericolul unui astfel de argument nu consta atat in faptul ей

adversarul 1-ar asuma - nu i-аг trece prin gand a§a ceva ci in aceea de a fi calificat drept procedeu2.

Printre problemele legate de pericolele amplorii, trebuie s3-i d3m un loc special diversiunii, deplasare a discutiei asupra unui alt obiect considerat irelevant3. Acesta ar fi un procedeu periculos §i care preia toate ineonvenientele argumentului slab, dac3 ar exista inc3 acord asupra acestui aspect irelevant. Dar nu se intampia aproape niciodata astfel. Acuzatia de diversiune §i cea de sofism se aseamana prin faptul ca presupun о argumentare cu buna §tiinta irelevanta sau amagitoare. Or, acuzatia nu se sustine decat in masura in care argumentarea se indeparteaza in mod apreciabil de ceea ce se obi§nuie§te in mod normal. Ar fi teoretic posibil, intr-adevar, sa negam orice valoare argumentativa reala unor anumite рЗф ale discursului, precum exordiul sau peroratia §i s3 le tratam drept diversiune. Regula de justitie este cea care permite formarea unei opinii in aceasta problema.

Ceea ce calificam drept diversiune consta adesea in a conduce discutia asupra unor chestiuni secundare, unde арЗгагеа este u§oar3, triumful facil. Un caz mai tipic consta in a introduce in dezbatere elemente §i distinctii care vor r3mane ulterior neutilizate: introduse probabil din precautie, aceste distinctii sunt periculoase pentru c3 vom extrage cu u§urint3 din nefolosirea lor о m3rturie implicita despre caracterul lor irelevant.

Cand timpul de care dispunem este limitat, diversiunea poate s3 nu aiba alt scop decat acela de a ocoli punctele delicate. Studentul ignorant §i abil practica bucuros aceeasta tehnica lev examene. In controversa, о astfel de diversiune vizeaza s3 impiedice discutia, ea nu mai este decat un sabotaj al condifiilor prealabile ale acesteia. In ultima instanja, vom avea acel filibuster, in care nu subzista nici о dorinta de a crea iluzii asupra efectului intervention Pericolul multor argumentari prea extinse

1 CICERO, De Inventimie, cartea I, XLVIII, § 90.

2 Cf. § 96: Retorica in calitatede procedeu.

3 Cf. ARISTOTEL, Topica, cartea II, cap. 5,112 n; SCHOPENHAUER, Parerga si Paralipomena, II, Despre logica $i dialectics, § 26, p. 30; Dialectica eristica, p. 69 (Stratagema a XVIII-a); p. 82 (Stratagema a XXIX-a).

622 Teluiicile argumentativear fi acela de a trimite cu gandul la filibuster.

Diversiunea se preteaza la caricaturS. Un mare numJr de anecdote tin de comical diversiunii:

Sotul care se intoarce in zori este primit de sotia lui, care agita оcrosS de golf. „Cum, о intreaba el, vrei sS joci golf la ora

asta?"

Remarca nu este deloc fara legatura cu situatia, dar ea rezulta dintr-o reinterprete re a acesteia: ea transpune discutia pe un nou teren, ii da celui care о utilizeaza un anumit prestigiu, ajuta la a ca§tiga timp, pe scurt, indepline§te, in mod comic, serviciile cerute in mod obi§nuit diversiunii.

§ 102. Paliativele la pericolele amplorii

Pentru a atenua pericolele pe care tocmai le-am semnalat, putem utilize toate procedeele destinate sa evite sau sa faca mai dificila refutarea.

Este oare vorba despre a proteja persoana oratorului contra efectelor rele pe care le vor produce anumite argumente? Se va declare c3 au fost sugerate, ba chiar impuse oratorului. A§a se face ca Demostene arata ca circumstantele sau atitudinea adversarului il obliga sa-§i faca propriul elogiu1, sa se indeparteze de subiect2 sau sa utilizeze un gen de argumente care ii displac3.

Cand un orator i§i da seama de faptul ca ansamblul argumentelor care privesc о teza confine incompatibilitati atat de mari, incat cel care ar expune succesiv aceste argumente ar fi acuzat de incoerenta, el va opera in mod normal о alegere dintre ele. Dar, daca nu vrea sa ia о astfel de decizie, va uza de diverse mijloace pentru a asigura coerenta: el va face ca argumentele sa fie prezentate de mai multe personaje - ca in dialog, piesa de teatru, roman. Sau va prezenta chiar diversele opinii atribuindu-le unor autori diferiji: pseudonimele sub care a scris Kierkegaard reprezinta cea mai mare disociere la care ar putea conduce dorinja de a face loc tuturor altemativelor, de a nu sacrifice nimic din argumentele incompatibile4.

In genera], pentru a evita relele efecte ale unor argumente

1 DEMOSTENE, Discursuri: pentru coroana, § 3.

2 Ibid., § 9.

3 Ibid., § 123.


incompatibile, oratorul va trebui s3 introduce о argumentare complementarS, care va sublinia incompatibilitatea aparenta dintre diversele argumente enuntate sau dintre acestea §i credintele auditoriului §i care se va stradui sa previnS inconvenientele lor. El va explica schimbarile de punct de vedere, va prezenta ipotezele ca fiind succesive, va delimita aria de aplicare a normelor astfel incat ele s3 nu se excluda.

Pentru a evita pericolul unui argument slab, vom spune ca acesta nu a fost introdus decat in mod subsidiar. Daca ne temem ca interlocutorul s3 nu subestimeze un argument care nu este lipsit de forta, il vom putea transforma in miza dezbaterii, obligand astfel adversarii s3-l ia in serios; intalnim aici tehnica ce consta in a ne sublinia dinainte acordul cu privire la anumite probe1.

In sfar§it, pentru a evita inconvenientele diversiunii, pentru a ne inarma impotriva acuzatiei de a о practice, vom insista asupra caracterului relevant a tot ceea ce avansam.

Pentru a evita s3 fim nevoiti sa folosim anumite argumente, vom face in a§a fel incat partea adversa sa nu ocazioneze acest lucru; daca una dintre parti renunta la audierea unor anumifi martori, ea poate spera c3 cealalta parte va face la fel.

Totu§i, paliativul specific, dac3 ne temem de utilizarea unor anumite argumente, va fi de a le 13sa subintelese2. Exista argumente de care este deplasat, periculos, ba chiar interzis s3 uz3m intr-un mod prea explicit. Nu ne putem referi la ele decat prin insinuare, aluzie sau amenintand c3 ]e utiliz3m. Ameninfarea poate face, de altfel, ea ins3§i parte din aceste argumente interzise.

Aceasta semi-renuntare la anumite argumente face loc unor figuri de renuntare care nu exprima numai moderatia oratorului3. Reticenta permite evocarea unei idei, lasand totodata auditorului s3 fac3 dezvoltarea: aceasta dezvoltare va putea fi sugerata prin anumite forme de exprimare, precum ritmul, aliteratia. Preteritia

4 Cf. P. L. HOLMER, Kierkegaard and ethical theory. Ethics, aprilie 1953, p. 159.1 Cf. § 27: Acorduri proprii fiecSrei discutii.2 QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. Ill, cartea IX, cap. II, § 73, p. 44.3 Cf. § 98: Aprecierea fortei argumentelor, factor de argumentare.

624 Teluiicile argumentativeeste sacrificarea imagina- гй a unui argument. Acesta din urma este schitat anuntand totodata c3 se renunta la el. lata, in acest sens, un exemplu banal luat din Retorica pentru Herennius:

Despre copilaria ta, cand te-ai prostituat cu top, voi vorbi cand voi crede c3 a venit momentul. Dar tac dinadins1.Sacrificiul r3spunde convenientelor; el lasa sa se creada §i

c3 celelalte argumente sunt suficient de puternice pentru a ne putea lipsi de acesta. Putem lega de preteritie acest pasaj in care lui Demostene pare а-i repugna s3-§i faca propriul elogiu:

Filip ne punea pe toti la incercare. Cum? Trimitand ceva fiec3ruia personal, oferindu-ne bani §i, fifi aten(i, atenieni, foarte mulp bani. Cum nu avea succes pe Iang3 cineva (nu-mi revine mie s3 m3 numesc, dar faptele §i actele insele vor deserrma omul), el credea c3 top, in comun, am accepta banii oferip; astfel, cei care s-ar fi vandut personal ar fi la adapost, daca noi top am participa, тЗсаг cu о mica parte, la profitul comun2.Este oare vorba despre о figura argumentativa? Unii ar ezita

sa о spuna, atat de normala pare inserpa in text; ne aflam, in orice caz, in prezenta unui paliativ.

Uneori, semi-renuntarea este exprimata intr-un fel §i mai indirect: о tacere semnificativa, ba chiar folosirea ostentativa a unor argumente slabe, irelevante, pentru a marca faptul ca exista §i altele.

Toate renuntarile, semi-renuntari, pot fi considerate concesii. Totu§i, rolul principal al concesiei nu prive§te atat amploarea argumentarii, cat intinderea pretenpilor §i dinamismul acordurilor.

Concesia se opune mai ales pericolelor lipsei de masura; ea exprima faptul c3 este rezervata о primire favorabila unor argumente reale sau prezumate ale adversarului. Restrangand pretenpile, abandonand anumite teze, renunpind la anumite argumente, oratorul i§i poate face pozifia mai puternica, mai u§or de ap3rat, poate dovedi in cadrul dezbaterii in acela§i timp fair-play §i obiectivitate. V3zute sub acest unghi, efectele concesiei trebuie apropiate de cele pe care le obpnem neeliminand in mod

1 Retorica pentru Herennius, cartea IV, § 37.2 DEMOSTENE, Discursuri: Asupra ambasadei necredincioase, § 167.


sistematic dintr-un expozeu toate circumstanfele defavorabile1. Concesia va fi totu§i dezastruoasa dac3 introduce о bre§3 intr-un ansamblu in care toate elementele sunt presupuse solidare. Dimpotriva, ea nu va avea decat efecte bune daca se bazeazS pe elemente secundare. De aceea, departe de a ne irita din cauza intrebarilor irelevante, trebuie s3 vedem in ele о ocazie favorabila de a face concesii:

(...) c3ci intrebatorii, de cele mai multe ori, se afla in mare incurcatura,

daca li s-au acceptat atatea lucruri §i totu§i nu-§i ating tinta2.

Concesia da uneori najtere unei figura, epitropa, prin care,

spune Vico,

admitem adversarului chiar §i lucruri injuste, false, inepte

sau indoielnicechiar, din exces de drept-1 (...)

Adesea, unui dintre interlocutori pare c3 il someaza pe celalalt, fie sa recunoasca temeiul unei pozitii (recunoa§teti c3 am dreptate in acest punct), fie sa recunoasca faptul ca este partizanul unor anumite idei (,,recunoa$te c3 e§ti reacjionar", va spune liberalul interlocutorului s3u conservator). In primul caz doar, incerc3m s3 sesiz3m un acord care va putea servi direct bunului mers al discutiei. In cel de-al doilea, incer- c3m sa minimalizam argumentele adversarului, diminuand in ele ceea ce este serios §i efectul. In ultimul, insinuam ca, dac3 el recunoa$te c3 este reactionar, discutia va fi astfel facilitate: pe aceasta pozijie, mai conforma cu faptele, discutia va putea lua о turnura nou3. In toate cazurile, recunoa§terea pe саге о solicitam este considerata drept о concesie, care trebuie s3-i aduc3 intr-o oarecare m3sur3 un beneficiu adversarului, f3r3 de care nu am indr3zni s3 о cerem3.

De fiecare data cand il urm3m pe interlocutor pe propriul lui teren, ii facem о concesie, dar aceasta poate fi plina de capcane.

Una dintre ele consta in a recunoa§te c3 pozitia adversarului nu poate fi infirmata; renuntam s3 о combatem pe un anumit

1 Cf. BENTHAM, Opere, 1.1: Tratal despre sofismele politice, p. 473.2 ARISTOTEL, Topica, cartea II, cap 5, 112 a,. (Ed. rom.: IRI, Bucure§ti, 1998,

p. 345; n.t.)3 Cf. J. PAULHAN, Entretieu sur des fails divers, pp. 135-138.

626 Teluiicile argumentativeplan; dar vom ar3ta in acela§i timp mica importanta a acestui plan. Aceasta este atitudinea bine cunoscuta a neo-pozitivi5tilor privitor la enunturile metafizice.

О alta forma este de a admite ceva, pentru a supralicita imediat: recunoa§tem c3 opinia care vi se atribuie ar fi eronata, neg3m chiar c3 ati exprimat-o, dar este pentru a formula una §i mai dezagreabila.

Eu, s3-(i imput ospitalitatea lui Alexandru? (...) nu sunt atat de nebun; afarS doar de cazul cand ar trebui s3-i numim pe secerStori $i pe cei care fac о treaba oarecare pentru bani, prieteni §i oaspeji ai celor care ii piatesc1.Anecdota urmatoare, luata din Quintilian, tine de comicul

deneg3rii:Domitia, sofia lui Passienus, se plange ca Junius Bassus,

invinuind-o de avarifie, a zis ca ea obi§nuie§te s3-§i vanda incaltamintea invechita; Bassus a raspuns: ,,Z3u daca am spus vreodata a§a ceva; dar am spus ca obi§nuie§ti s3-Ji cumperi incaljaminte veche"2.

Negatia, in general, joaca un rol apropiat de cel al concesiei: renuntam la о afirmajie pe care am fi putut-o sustine, sau pe саге о sustin terti, dar p3strand о urma a acesteia ca marturie a bogatiei de informatie §i de clarviziune a celui care a recunoscut nonvaloarea unei propozitii.Comicul critica acest aspect al negatiei in acest pasaj din

Tristram Slwndy:intr-un cuvant, opul meu e digresiv §i progresiv

totdeodata. Asta, bunul meu dorrm, e cu totul alta poveste decat zilnica rotire a p3mantului in jurul osiei sale3.Din aceasta semnificajie argumentative a negajiei rezulta c3

dubla negajie este rareori, in argumentare, echivalentul afirma(iei: о formula precum ,,eu sunt muljumit de a nu fi fost obligat s3 nu

1 DEMOSTENE, Discursuri: Pentru coroana, § 51. (Ed. rom.: Ed. pentru Literature, Bucurefti, 1969, vol. 2, p. 200; n.t.)

2 QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. II, cartea VI, cap. Ill, § 74. (Ed. rom.: Minerva, Bucurefti, 1974, p. 178; n.t.)

3 Laurence STERNE, Viafa fi opiniunile lui Tristram Shandy, cartea I, cap. XXII, p. 64. (Ed. rom.: Polirom, Ia§i, 2004, Gentleman, p. 78; n.t.)


fi fost de faja" indica raporturi complexe, sugereaza ratiunile ratiunilor noastre. Dubla negajie poate restabili intr-o forma condensata о intreaga argumentare subiacenta.

Problemele pe care le pune amploarea, pericolele ei, paliativele lor depind de pretentiile celor care argumenteaz3: ne multumim oare cu о atitudine pasiva, ne multumim sa ne marc3m clar dezacordul, refuzand, sprijiniti de motive, sa ader3m la opiniile interlocutorului, sau dimpotriva, vrem sa modificam punctul de vedere al acestuia, sa actionam asupra credintelor sale? Prima atitudine permite utilizarea unor argumente care, in cea de-a doua, ar fi periculoase; ea permite s3 se marcheze toate punctele; cea de-a doua, cere menajamente, procedeaza prin abordari succesive, prudente. De aceea problemele amplorii ar trebui reluate §i examinate in functie de fiecare situatie argumentativa.

§ 103. Ordine §i persuasiune

Ordinea chestiunilor de tratat, ordinea argumentelor de dezvoltat, a preocupat, dintotdeauna, sub aparenta notiunilor de expunere, de dispunere sau de metoda, pe teoreticienii dialecticii §i mai ales ai retoricii.

Nu trebuie sa ne mir3m de acest lucru, caci in argumentare $i nu in demonstrate se pun esentialmente aceste probleme.

Intr-o demonstrate formala, se pleaca de la axiome pentru a ajunge la teoreme. Exista deci о ordine. Dar importanta sa este limitata, pentru ca variantele ei sunt strict echivalente. Putin intereseaza, intr-adev3r, ordinea in care sunt prezentate axiomele, putin intereseaza succesiunea etapelor, cu conditia ca fiecare dintre ele sa poata fi parcursa cu aplicarea regulilor de inferenta adoptate.

Numai daca se tine cont de adeziunea spiritelor, daca se trece de la un punct de vedere formal la un punct de vedere psihologic, argumentativ, va c3pata importanta ordinea in demonstrate: cand, in loc s3 consideram axiomele drept arbitrare, suntem preocupati de caracterul lor evident sau acceptabil; cand, in alegerea etapelor, suntem preocupati de mai marea sau mai mica inteligibilitate a vreunui ordin demonstrate. A§a se face c3 Wertheimer a aratat, prin interesante experience, ca intelegerea

628 Teluiicile argumentativeunor anumite demonstratii matematice difera in functie de felul in care se prezinta figura care le ilustreaza. Variantele nu mai sunt atunci echivalente, in acest caz, pentru ca ne-am indepSrtat de conditiile pur formale ale demonstratiei pentru a analiza forta persuasi- v3 a probelor1.

intr-o argumentare, in orice caz, ordinea nu poate fi indiferenta: adeziunea depinde intr-adev3r de auditoriu. Or, pe masura ce se deruleaza argumentarea, situatia acestuia se modifica, prin insufi faptul acestei argumentari, §i aceasta oricare ar fi primirea facuta argumentelor. Conditionarea auditoriului, о §tim, se poate realize prin orice mijloace auxiliare: parfumuri, muzica, adunari de mase; dar ea se realizeaza, de asemenea, in maniera discursiva. Discursul nu-1 lasa deloc pe auditor a§a cum era la inceput; dar nici nu-i modifica credintele intr-o maniera ineluctabila, a§a cum о fac verigile unei demonstrate. Cad, daca ar fi a§a, ordinea nu ar avea deloc intreaga sa greutate. Tocmai pentru ca modificarile auditoriului sunt in acela$i timp efective §i contingente, conteaza atat de mult ordinea adoptata.

Acest lucru este valabil atat pentru diversele incarnari ale auditoriului universal, cat §i pentru auditoriile particulare. La prima vedere, ordinea nu conteaza pentru auditoriul universal. Dar auditoriul universal este, ca §i celelalte, un auditoriu concret, care se modifica in timp, odata cu conceptiile pe care §i le face oratorul despre el.

In deliberarea intima, ordinea pare, de asemenea, s3-§i piarda orice importanta. Nu este adev3rat, fara indoiala. Cel mult putem admite ca reluarea, intr-o ordine noua, este aici mai u§oar3. Ea poate chiar constitui noua argumentare pe саге о vom opune celei dintai pentru a le confrunta.

Daca argumentarea este esenjialmente adaptare la auditoriu2, ordinea argumentelor unui discurs persuasiv ar trebui s3 Jin3 cont de toji factorii susceptibili de a le favoriza primirea de catre auditori. Trei puncte de vedere cel pujin pot fi adoptate in alegerea ordinii persuasive: cel al situajiei argumentative, adica al influenjei pe саге о vor avea etapele anterioare ale discujiei asupra posibilitajilor argumenta-

1 M. WERHEIMER, Productive Thinking, cap. I: „The area of the Parallelogram".2 Cf. § 4: Auditoriul in calitate de construcjie a oratorului.

Interactiunea arguineiitelor 629

five ale unui orator; cel al condijionarii auditoriului, adicS al modificarilor de atitudine generate de discurs; in fine, cel al reactiilor pe care le suscita, in auditoriu, perceperea unei ordini din discurs.

Este vorba, in cele trei cazuri, despre efectele asupra auditoriului; ceea ce distinge aceste trei perspective este ca, in prima, ne gandim mai ales la premisele pe care auditoriul este determinat progresiv sa le admita; in cea de-a doua - care va face obiectul paragrafului nostru viitor - ne gandim mai ales la efectele succesive suferite de auditor; in cea de-a treia, in sfar§it - care va face obiectul ultimului nostru paragraf -, consideram ordinea discursului ca materie de reflectie.

Intr-o demonstrate, totul este dat, fie ca este vorba despre un sistem ipotetico-deductiv, fie ca axiomele sunt furnizate de intuijia rationala sau sensibila. In argumentare, dimpotriva, premisele sunt labile. In timpul argumentarii, ele se pot imbogati; dar ele sunt, de altfel, tot precare, intensitatea cu care se adera la ele se modifica. Ordinea argumentelor va fi deci dictata in mare parte de dorinta de a degaja noi premise, de a da prezenta unor anumite elemente §i de a obtine anumite angajamente din partea interlocutorului1.

Ordinea in care aceste angajamente se obtin nu este indiferenta. Se §tie ca, in cursul unor interminabile §edinte de dupa razboi dintre reprezentantii Statelor Unite, ai Frantei, ai Marii Britanii §i ai U.R.S.S., ace§tia au discutat la nesfar§it despre stabilirea ordinii de zi a nego- cierilor lor. In mod normal, „a negocia", nu inseamna a discuta §i a persuada; inseamna a face concesii reciproce, iar ordinea problemelor nu ar fi trebuit sa exercite atata influenta daca, privind aceste probleme ca legate, s-ar fi negociat cu dorinta de a reu§i. Dar lipsa de spirit de intelegere facea in a§a fel, incat condijiile erau mai degraba cele ale unei discutii decat ale unei negocieri. De unde preeminenta data ordinii, caci orice pozitionare constituia un angajament fara contrapartida.

In discutia cu intrebari §i raspunsuri se manifesta cel mai clar acest rol al angajamentelor. intr-adevar, modificarea situatiei, in cursul unei argumentari, este intotdeauna profunda, fie ca este

1 Cf. § 27: Acorduri proprii fiecSrei discutii.

630 Teluiicile argumentativevorba despre discurs continuu, fie de controversa. Dar, in primul caz, numai oratorul enunta luari de pozitie; in cel de-al doilea, ne indreptam catre о concluzie bazandu-ne pe puncte de sprijin succesive care rezulta din angajamente explicite ale auditorului.

Faptul de a putea intreba, de a alege dupa plac intrebarile §i ordinea in care ele sunt puse, este un avantaj incontestabil pentru cel care argumenteaza. De utilizarea abila a acestui privilegiu depinde eficacitatea metodei socratice.

intrebarile tind adesea sa ne determine sa facem о alegere intre mai multe posibilitati; ele nu dau in acest caz decat о informatie in legatura cu opiniile interlocutorului, dar raspunsul este tot un angajament §i adesea о adeziune la ceea ce pretinde oratorul. Or, nu trebuie sa ascundem ca, in ultima instanta, discutia vizeaza in general sa modifice о opinie, ca ea presupune deci un dezacord fundamental intre parti. De aceea, ordinea adoptata pentru intrebari va avea adesea drept scop pe acela de a masca oricat de mult timp posibil raportul dintre aceste acorduri partiale §i dezacordul fundamental: intrebari prezentate fara о ordine aparenta1, intrebari сЗгога nu li se percepe importanta2, ba chiar intrebari inutile3.

In cursul celor mai multe discutii, cei doi interlocutori se bucura de privilegiul de a intreba §i de a alege in parte ordinea argumentelor lor. Ei se bucura, de asemenea, de posibilitatea de a da anumitor elemente prezenta.

In aceasta privinja, un studiu recent4 a aratat c3, daca discutia dirijata permite, intr-o problema concreta - era vorba despre organizarea muncii -, sa se ajunga la о solufie pe care grupul о considera satisfacatoare, dar la care, fara aceasta dirijare, el nu ar fi ajuns, este mai ales datorita ordinii puse in dezbatere de cineva care §tie catre ce concluzie ar fi de dorit sa se mearga. Cad ordinea este, de asemenea, una dintre conditiile care determina amploarea; este selectarea a ceea ce va fi luat in considerare de catre participanfi. Nu avem grija numai ca

1 Cf. ARISTOTEL, Topica, cartea VIII, cap. 1,156 я; Refutari sofistice, cap. 15,174 a; SCHOPENHAUER, Dialectica eristica, p. 59 (Stratagema a IX-a).

2 Ibid., p. 57 (Stratagema a VH-a).3 ARISTOTEL, Topica, cartea VIII, cap. 1,157 a; cf. § 101: Pericolele amplorii.4 Norman R. F. MAIER, The quality of group decisions as influenced by the

discussion leader, Human relations, vol. Ill, 2,1950, pp. 162-163.


reflectia individual sa nu se rataceasca pe piste gre§ite, ci ?i - §i acest ultim punct este cel mai interesant - ca unele carari utile s3 nu fie pre- matur abandonate, adica s3 le dam unor anumite premise о prezenta suficienta pentru ca ele sa serveasca reflectiei drept punct de plecare.

Aceasta preocupare de a orienta gandirea in directii propice inainte de a merge mai departe este, fara indoiala, baza unor anumite figuri, precum subjectiunea (sustentatio)x. Intrebam, r3spundem noi inline imediat, dar acest raspuns nu este decat о ipoteza care, cel mai adesea, va fi respinsa de autorul ei.

Anumite argumente nu pot fi intelese, admise, decat daca mai cunoa§tem §i altele. Ordinea este in acest caz impusa. Uneori chiar putem spune ca argumentul este constituit de aceasta ordine, precum argumentul directiei, al gradarii, al amplificarii. Nu tot asfel se intampla oare cu orice argument? Nu exista aproape niciodata modificare de ordine care s3 nu fie, in acela§i timp, modificare de argument sau, mai bine, crearea unui argument nou. Chiar intr-o demonstrate formala, in care variantele de ordine sunt echivalente, etapele nu sunt doar modificate in in§iruirea lor dar, in acelaji timp, operative efectuate pot fi altele. In argumentare, modificarea ordinii nu este aproape niciodata о simpla permutare. Aceasta se aplica chiar §i la ceea ce am putea considera drept elemente ale argumentarii. Intrucat este vorba, in general, intr-o argumentare despre a ne asigura de premise ferme, putem admite ca expunerea unor fapte, adica a ceea ce se bucura de cel mai larg acord, va fi plasat favorabil la inceputul unui discurs. Majoritatea memoriilor §tiintifice, a expunerilor politice, juridice procedeaza in acest fel. Dar nu trebuie s3 uitam ca faptele, daca joaca un rol important ca element de acord, nu sunt adesea admise decat pentru c3 interpretarea lor r3mane deschisa. A§a cum remarcS foarte bine Quintilian:„Omorul a fost comis de tine, c3ci ai avut imbracamintea plina de

sange". Argumentul apasa mai pufin greu, cand acuzatul recunoajte,

decat atunci cand, daca neaga, e dovedit mincinos. C3ci daca recunoa^le,

imbracSmintea a putut fi plina de sange $i din alte cauze1.

Acelea§i fapte, precedate de interpretarea lor, nu s-ar bucura

1 QUINTILIAN, Aria oratorica, vol. Ill, cartea IX, cap. II, § 23, p. 27.

632 Teluiicile argumentativefara Indoiala de adeziunea unanima §i ar suscita disocieri intre aparenta §i realitate. inseamna sa se spuna ca locul dat elementelor modifica semnificajia lor.

Argumentele pot fi totu§i privi te, intr-o oarecare masura, ca enunturi distincte care interacjioneaza, desigur, dar care pot fi dispuse cu о mare marja de libertate. Astfel, elogiul unui personaj poate, dupa caz, preceda sau urma afirmatia ca este propus ca model. De asemenea, argumentele convergente pot fi grupate sau impra§tiate, fara ca aceasta impra§tiere sa excluda efectul de convergenta. Solufia aleasa nu va permite totu§i niciodata sa арагЗ repercusiuni asupra argumentarii. Gruparea argumentelor, in special, va accentua efectul de convergenta, in timp ce impra§tierea il va atenua. De aceea, intr-o acuzatie, persoana acuzatului va putea constitui in mod util un centru catre care converg strans toate sagetile, in timp ce, in арЗгаге, se va face in a§a fel incat ansamblul argumentelor care sunt respinse sa арагЗ ca un mozaic de piese deta§ate а сЗгог legatura este cat se poate de imperceptibila1. La fel se vor grupa in mod util exemplele pentru a favoriza generalizarea; §i tot a§a se vor grupa in mod util argumentele adversarului intre care se dore§te sa se arate о incompatibilitate. In general, intr-o discutie, ratiunile care fac sa se adopte о ordine de catre una din p3rfi ar trebui sa tinda sa determine adoptarea unei ordini diferite de catre partea adversa. Dar alte consideratii ne vor detuma adesea de la о astfel de perturbare2.

§ 104. Ordinea discursului §i condifionarea auditoriului

Se poate reduce о expunere demonstrativa, precum cele din tratate de geometrie, la enunful tezei urmat de demonstrarea ei. Un discurs argumentativ va fi aproape intotdeauna mai complex. S-a recunoscut acest lucru dintotdeauna, iar Platon enumerS, cu о complezenta destinata s3 le ridiculizeze, p3rtile discursului laudate de sofifti3; Aristotel nu este deloc mai pujin sever4; majoritatea autorilor antici admit totu?i c3 discursul judiciar

1 Ibid., vol. II, cartea V, cap. XIII, § 15 (ed. rom., p. 96; n.t.).2 Cf. § 105: Ordine §i metoda.3' PLATON, Phaidros, 266 d-267 a.

4 ARISTOTEL, Retorica, cartea 111, cap. XIII, §§ 3-5,1414 л-1414 b


comporta in mod normal, pe pujin, exordiul, naratiunea, proba, refutarea, concluzia, epilogul; in discursul deliberativ, cele doua prime parti ar fi mai putin utile1.

Este de remarcat faptul ca, printre partile discursului, cea care, la prima vedere, va parea cea mai putin utila, exordiul, a retinut totu?i atentia tuturor. Aristotel, Cicero, Quintilian trateaza indelung despre el2; autorul Retoricii pentru Herennius se lauda c3 ar fi fost primul care i-аг fi recunoscut anumite modalitati3. Or, exordiul este partea discursului care vizeaza in modul cel mai specific sa actioneze asupra dispozitiilor auditoriului. De aceea ne va retine atentia aici.

Scopul s3u va fi de a ca§tiga de partea sa auditoriul, de а-i capta bunSvoinja, atentia, interesul4. El va furniza, de asemenea, anumite elemente din care se vor na§te argumente spontane avand discursul §i oratorul ca obiect.

Aristotel il compara cu prologul §i cu preludiul5, ceea ce pare a face din el о capodopera, a c3rei semnificatie ar fi mai ales estetica6. Dar in multe cazuri el este indispensabil efectului persuasiv al discursului. El asigura conditiile prealabile argumentarii7. Intr-adevSr, in timp ce exordiul poate fi scurtat, §i chiar suprimat cind aceste conditii prealabile sunt complet asigurate, el devine indispensabil daca trebuie sa completam aceste conditii pe cutare sau cutare chestiune, §i mai ales in ceea ce prive§te calitatea oratorului, raporturile sale cu auditoriul, obiectul sau oportunitatea discursului.

Oratorul va incerca, tn exordiul s3u, s3-§i fac3 cunoscuta competenta, impartialitatea, onestitatea,

1 R. VOLKMANN, Rhetorik der Griechen uud Roiiier, p. 33.

2 ARISTOTEL, Retorica, cartea III, cap. XIV, 1414 b-1416 a; CICERO, De Inveutione, cartea I, §§ 20 §i urm.; QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. I, cartea IV,

cap. I, § 5.3 Retorica pentru Herennius, cartea 1,16.

4 CICERO, De Oratore, cartea II, § 323; QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. I, cartea

IV, cap. I, § 5.

5ARISTOTEL, Retorica, cartea III, cap. XIV, § 1,1414 b.

6 A. Ed. CHAIGNET, La rhetorique et son histoire, pp. 359-360.

74 Cf. I Parle: Cadrele argumentarii.

634 Teluiicile argumentativeC3ci auditorii sunt atenfi mai ales la cei cinstiti1.

DacS discursul pretinde a convinge auditoriul universal, exordiul nu va fi totu§i deloc exclus: oratorul !§i va arata mai ales respectul pentru fapte, pentru obiectivitatea sa.

Simple remarci preliminare ii vor da uneori oratorului un prestigiu util. Daca Robert Browning face ca apologia episcopului Blougram sa inceapa cu cateva aluzii dispretuitoare la adresa decoratiei arhitecturale a bisericii sale, pentru poet, este fara indoiala modul de a situa discursul §i personajele in spiritul cititorului s3u, dar este, de asemenea,- §i din acest dublu rol vine intreaga justificare a acestor cateva versuri- un fel de exordiu care confera episcopului, in ochii interlocutorului sau, avantajele unui om rafinat, cu gust delicat2.

Oratorul se va stradui mai ales sa puna in valoare calitatile de care ne-am putea indoi §i а сЗгог absenta ar dauna creditului s3u; cel care este acuzat in mod obi§nuit de о prea mare abilitate va incerca sa ca§tige increderea publicului; cel care prin situatia lui sociala, prin interesele sale, prin antecedente este presupus arogant, strain sau ostil auditoriului sau, va incepe prin a dezminti о astfel de banuiala, insistand asupra comuniunii sale cu auditoriul3. Aluzia la prietenia dintre doua popoare, aluzia la un fapt de cultura comun, un citat bine ales vor fi de ajuns pentru a suscita increderea, aratand ca exista intre orator §i auditoriu о comuniune de valori.

Exordiul va fi intotdeauna adaptat la circumstanjele discursului, la orator §i la auditoriu, la afacerea tratata, la eventualii adversari.

Nimic nu ilustreaza mai bine aceasta exigenja decat declaratia preliminar3 ,,eu nu sunt un orator" §i alte precautii mai mult sau mai putin echivalente. Recomandabila adesea, ea este sever criticata de Dale Carnagie4. Adica, daca permite evitarea

1 ARISTOTEL, Retorica, cartea III, cap. XIV, § 7. (Ed. rom.: IRI, Bucure$ti, 2004, p. 347; n.t.)

2 R. BROWNING, Poems, Bishop Blougram's Apology, pp. 136-137.

3 Cf. Dale CARNEGIE, L'art de parler en public et de persuader dans les affaires, pp. 228-230.

4 Dale CARNAGIE, ibid., p. 207.


acuzafiei de procedeu1, evita- геа ca о parte a forfei unui argument s3 nu fie transferata asupra talentului oratorului2, ea nu poate conveni celui care, fara о mare reputatie §i fara sa fie obligat la aceasta, ia cuvantul sau ia in mana pana. In acest caz, dificultatea consta in a avea о audienta satisfacatoare, iar exordiul care insista asupra faptului ca e?ti inabil sau incompetent nu contribuie deloc la aceasta. Caton i§i batea joc de acel autor care incepea cu a se scuza ca serie in greaca cata vreme nimic nu-1 obliga s-o faca3.

In anumite circumstante, departe de a-§i minimaliza abilitatea oratorica, oratorul poate chiar, daca se bucura de о reputatie satisfacatoare, sa se prevaleze de ea. Precum Isocrate, la inceputul Panegiricului Atenei, iar aceasta pentru a arata mai bine ca, in peroratie, oricare i-аг fi talentul, sarcina il depa§e§te4.

Exordiul care se refera la auditoriu va viza sa stimuleze amorul propriu al acestuia, facand caz de capacitatile lui, de bunul s3u simt, de bunavointa sa. Predicatorul care se adreseaza public lui Dumnezeu pentru а-i cere ca inimile oamenilor sa se deschida5, recunoscand de altfel in acest fel ca argumentarea sa nu va fi deloc о argumentare constrangatoare, dispune favorabil auditoriul prin chiar aceasta invocatie.

Exordiul care se refera la subiect va atrage atentia asupra interesului pe care acesta din urma il prezinta prin importanta sa, prin caracterul s3u extraordinar, paradoxal, prin faptul ca este neglijat, neinteles sau deformat6. Se va trata, de asemenea, despre oportunitatea discursului, aratand de ce este momentul de a vorbi, prin ce impun circumstantele sa iei pozitie. Exordiul va varia dupa cum actiunea este „nobila, confuza, paradoxala sau rusinoasa"7.

1 Cf § 96: Retorica in calitate de procedeu.

2 Cf. § 98: Aprecierea fortei argumentelor, factor de argumentare.

3 Citat de Aubrey GWYNN, Roman education from Cicero to Quintilian, p. 45, dupa POLYBE, XXXIX, 1 (ed. Biittner-Wobst).

4 ISOCRATE, Discursuri: Panegiricul Atenei, §§ 13,187.5 Cf. BOSSUET, Sermons, vol. 11: Sur la piredication evangelique, p. 50.

6 Cf. Richard D. D. WHATELY, Elements of Rhetoric, Part I, cap IV: „Of Introductions", pp. 109 §i urm.

7 Principa Rhetorices, in Appendice a Saint Augustin, Patrol, latine, t. XXXII, col. 1447 §i 1448; cf. CICERO, De Inventione, cartea I, § 20; Retorica pentru


Exordiul este uneori inutil sau este inlocuit de alte tehnici: prezentarea oratorului de catre un pre§edinte de §edinta nu are alt scop decat de a-1 dispensa pe orator de a-§i face propriul elogiu1. Pe de alta parte, exordiul, atunci cand este perceput ca procedeu destinat sa atenueze insuficienta anumitor conditii prealabile, poate atrage asupra acestui defect atenjia auditoriului. De aceea multi oratori, facand caz de corelajia dintre amploarea exordiului §i lacunele pe care trebuie sa le umple el, i§i vor centra Intreg exordiul pe inutilitatea celui din urma. Aceasta presupune, evident, ca auditoriul este con§tient de ratiunile care justified In mod obi§nuit exordiul. О data in plus vedem aici ca argumentarea presupune adesea la auditoriu cunoa§terea, cel putin intuitiva, a regulilor ei.

S3 adaug3m ca, in momentul unei articulari importante a discursului, oratorul introduce uneori un nou exordiu, apropriat inadins. V. Goldschmidt a notat pe buna dreptate c3, in dialogurile platoniciene:

Aceste invocafii solemne ale zeilor sunt cu totul altceva decat fioriturile literare sau dramatice §i, in multe cazuri, subliniaza importanta filosofica a pasajelor2.Dupa ce auditoriul a fost pregatit s3 asculte ceea ce

constituie materia propriu-zisa a discursului, trebuie oare sa incepem prin a indica teza pe саге о vom арЗга sau, dimpotriva, trebuie sa tragem concluziile dupa ce ne-am dezvoltat rationamentele? In Partitiones Oratoriae, Cicero sfatuie§te s3 se procedeze diferit, in functie de genul argumentarii:

Sunt insa doua genuri de argumentare: unui dintre acestea se refera direct la infelegere, altul se pleaca spre afecte. In mod direct, atunci cSnd oratorul a pus in faja ce voia sa probeze §i a luat argumente din cele pe care se sprijinea; ji, dupa confirmarea acestora, s-a intors inapoi ji, contrar, selecteaza, mai intai, cele ce vrea §i le confirms; apoi, dupa ce sufletele s-au inflScSrat, introduce, la sfar§it, ceea ce trebuia pus la inceput3.

Herennius, cartea I, § 5.

1 Cf. § 72: Discursul ca act al oratorului.

2 V. GOLDSCHMIDT, Le paradigme dans la dialectique platonicienne, nota, p. 16.

3 CICERO, Arta oratoriei, § 46. (Ed. rom.: Editura Saeculum Vizual, Bucurefti,


Teza care nu cere о pregatire deosebita a auditoriului, pentru c3 nu confine nimic extraordinar sau focant, ar trebui enunfata inc3 de la inceput1. Teza orienteaza discursul, dar ea este §i о pozifionare, un angajament al oratorului. Enuntarea sa imediata are avantajul de a-i lumina pe auditori; este о ocupare a terenului. Dar о alta tacticS consta, pentru orator, in a intarzia angajamentul §i a-§i formula teza in functie de derularea discutiei, astfel incat sa tina cont de obiectiuni §i sa se prezinte cu о propunere care sa aiba toate §ansele sa fie admisa-1. Avantajul de a vorbi in primul sau in al doilea rand trebuie sa fie analizat in functie de considerable precedente. Ele sunt cele care, in parte, vor determina ordinea argumentelor din discurs.

In mSsura in care aceasta ordine poate fi fixata in mod liber de catre orator, unui dintre factorii de care vom tine cont este forta argumentelor. Cand aceasta este irezistibila, putem restrange argumentarea, putem fi multumiti de argumentul de care suntem siguri ca va convinge. Dar nu se intampla decat foarte гаг astfel2. Cand dispunem, pentru a ne sustine teza, de un anumit numar de argumente, cum trebuie sa le aranjam?

Trei feluri de ordine au fost luate in considerare: ordinea de forfa descrescatoare, ordinea de forja crescatoare §i, in sfar§it, cea mai recomandata, ordinea homerica, sau nestoriana, numita astfel pentru ca Nestor plasase in mijlocul trupelor sale pe cele mai putin sigure3; conform acestei ordini, trebuie sa incepem §i sa sfar§im prin argumentele cele mai puternice4.

Inconvenientul ordinii crescatoare este ей prezentarea la inceput a unor argumente mediocre !l poate indispune pe auditor §i-l poate face recalcitrant. Inconvenientul ordinii descrescatoare consta in а-i parasi pe auditori pe fondul unei ultime impresii, posibil defavorabila, adesea singura r3masa prezenta in spiritul lor. Chiar pentru a evita aceste doua pericole se preconizeaza

2007, p. 53; n.t.)

1 Richard D. D. WHATELY, Elements of Rhetoric, Part 1, cap. Ill, § 4, p. 87.

2 Cf. § 100: Amploarea argumentarii.

3 Cf. HOMER, lliada, cap. IV, v. 297 §i urm.

4 CICERO, De Oratore, cartea II, § 313; Retorica pentru Herennius, cartea III, § 18; QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. II, cartea V, cap. XII, § 14; vol. Ill, cartea VII,

638 Teluiicile argumentativeordinea nestoriana, destinata sa puna in valoare, oferind chiar de la inceput sau in ultimul moment, argumentele cele mai solide, toate celelalte fiind grupate in mijlocul argumentarii.

S3 remarc3m faptul ca aceste consideratii presupun ca forja argumentelor гйтапе aceeaji oricare ar fi locul lor in discurs. Or, adesea numai datorita pregatirii cu ajutorul unor argumente prealabile va рЗгеа puternic un argument. A§a se face ca, in Julius Caesar de Shakespeare, Antoniu nu dezvaluie decat la sfar§itul discursului argumentul-maduca, testamentul lui Cezar in favoarea poporului, §i aceasta dupa ce a creat intreg contextul care ar face ca acestui testament sa i se atribuie interpretarea dorita1.

Ordinea argumentelor va trebui deci sa fie cea care le va da cea mai mare forta: se va debuta, in general, cu cel a c3rui forâ este independenta de cea a celorlalte. In dubla арЗгаге, orientata in acela§i timp asupra faptului §i dreptului, ordinea nu este indiferenta: vom incepe intotdeauna cu арйгагеа cea mai puternica, sperand ca convingerea stabilita de primul punct va contribui la a-1 face acceptat pe al doilea2. In general, trebuie sa prezentam argumentele intr-o astfel de ordine ca ele sa para plauzibile dat fiind faptul ca §tim deja elementele dezbaterii. In a sa apologie a Cre§tinismului, Pascal recomanda о ordine in care dovada adevarului nu vine decat atunci cand a fost creat cadrul care о va face admisa cel mai u§or:

(...) trebuie s3 incepem prin a le ar3ta c3 religia nu este deloc potrivnica

rajiunii; venerabila, ea trebuie mai intai respectata, apoi s-o facem

placuta, in a$a fel incat ei s3 doreasca ca ea s3 fie adev3rata §i pan3 la urm3 s3 dovedim c3 e adevarata3.Cand о obiectie grava poate apSsa pe Intreaga derulare a

discursului, nu servejte la nimic sa avansSm argumente care ar fi toate interpretate in funcjie de aceasta obiecfie. Mai intai ea trebuie respinsa pentru a I3sa camp liber unor interpretari mai

1 SHAKESPEARE, Inliu Cezar, actul III, sc. II.2 Cf. § 100: Amploarea argumentarii.

3 PASCAL, Cugetdri, p. 823 (187 ed. Brunschvicg).. (Ed. rom.: Editura Aion, Oradea, 1998, p. 230; n.t.)


favorabile1. Quintilian sfatuise, din acelea§i motive, s3 se inceapa prin a respinge о acuzafie care face s3 planeze о indoiala asupra integritytii morale a acuzatului, afara numai daca anumite prejudicii mai putin grave sunt in mod manifest false; in acest caz, trebuie sa se inceapa prin a le respinge, pentru а-i lipsi pe acuzatori de orice credit2.

In unele cazuri, nu vom a§tepta ca acuzatia sa fie formulata; о vom respinge anticipat. Aceasta procedura nu este fara inconvenient. Ea obliga la a enunja acuzatia, atribuind astfel adversarului idei pe care nu le-аг fi avut intotdeauna sau pe care nu ar fi indraznit intotdeauna sa le exprime. Respingerea anticipata implica faptul ca acuzatia este normaia, ca trebuie deci sa tinem cont de ea. Ea poate face loc din acest motiv unor efecte comice, a§a cum о arata aceasta anecdota citata de Quintilian:

Fulvius Propinquus, pe care trimisul imp3ratului il intreba dac3 documentele aduse de el erau semnate, r3spunse: „Da, domnule, iar senmatura nu este falsa"3.Cand ia forma unei obiectii pe care ne-o facem noua in§ine,

respingerea anticipata poate da na§tere unei figuri, prolepsa, argumentativa in cel mai inalt grads.

Aceasta respingere anticipata poate lua de asemenea forma unei concesii. Am vazut deja avantajele acesteia4. Posterioara unei remarci a adversarului, ea constituie un compromis. Dar anterioara, plasata mai ales la inceputul unui discurs, ea consta in a ne apSra, dinainte, de neglijarea unei valori sau a unui fapt important. Ea imparta§e§te avantajele §i inconvenientele refutSrii anticipative. Ea poate urma, de asemenea, enuntSrii unor argumente slabe, poate confirma buna credinta a oratorului. Este, dupa parerea lui Quintilian, una din ratiunile care pot incita la a debuta prin argumente slabe, care vor fi imediat abandonate5. Vedem aici о anumita legatura foarte stransa, intre locul dat

1 Cf. Richard D. D. WHATELY, Elements of Rhetoric, Partea 1, cap. Ill, § 6, p. 90.

2 QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. II, cartea VII, cap. I, § 11, p. 207.

3 Id., vol. II, cartea VI, cap. Ill, § 100, p. 186.

4 Cf. § 102: Paliativele la pericolele amplorii.

5 QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. II, cartea VII, cap. I, § 16, p. 209.

640 Teluiicile argumentativeargumentelor §i rolul care li se atribuie in conditionarea auditoriului.

Descalificarea adversarului, daca trebuie sa se recurga la ea, va fi plasata, in acuzatie, la sfar§itul discursului, iar in replica, la inceput1. Vechii oratori aveau obiceiul, in dezbaterile judiciare, s3-§i termine discursul printr-un atac impotriva celui pe care il acuzau, astfel incat sa iniature, dinainte, orice valoare a pledoariei acestuia; cel care se арЗга, dimpotriva, trebuia sa reca§tige, in exordiu, bunavointa auditorilor §i a judecatorilor sai, straduindu-se sa modifice starea de spirit defavorabila creata de peroratia adversarului sau. in acest caz, ca in majoritatea celorlalte, ordinea discursurilor fiind adaptare la auditoriu §i la situatia argumentativa, toate regulile pe care le-am putea formula in aceasta privinfa sunt functionale. Precepte mai precise nu sunt decat codifi- carea a ceea ce reu§e§te in mod normal, dar acest normal din care se inspira ei nu are el insu§i nici о stabilitate.

Tactica utilizata va varia, de altfel, in functie de caracterele auditoriului. Aristotel notase ca anumiti auditori dau dovada de mai mult simt critic la sfar§it decat la inceputul unei dezbateri2; pentru altii va fi invers. Reactiile scontate vor putea fi de ordin emotiv. Vom merge pana la a incita gradual auditoriul la furie3. Pe masura ce tactica utilizata speculeaza slabiciunile interlocutorului, care nu par a trebui s3 fie imparta§ite de tofi, §i mai ales de auditoriul universal, succesul pe care-1 otyinem i§i va pierde din valoare in ochii tertilor. Nu exista totu$i limita tran§anta intre tehnicile ordinii destinate auditoriului universal ji cele care nu au valoare dec3t pentru un auditor particular, c3ci auditoriul universal va coincide intotdeauna, prin anumite tr3saturi, cu omul real, concret; el nu se va indep3rta de un auditoriu particular decat in masura in care concepfia pe care ne-o facem despre el transcende anumite auditorii particulare determinate. '

Pe de alta parte, reactiile unui auditoriu dat, chiar dac3 pot fi

1 Cf. ARISTOTEL, Retorica,' cartea III, cap. XIV, § 7, 1414 b; cf. WHATELY, Elements of Rhetoric, Partea II, cap. Ill, § 5, p. 169.

2 Cf. ARISTOTEL, Topica, cartea VIII, cap. 1,156 b.3 Cf. SCHOPENHAUER, Dialectica eristica, p. 58 (Stratagema a VIII-а). ARISTOTEL, Respingerile sofistice, cap. 15,174 a.


interpretate in termeni psihologici, ba chiar politici, nu sunt foarte adesea mai putin explicabili §i justificabili prin ratiuni care ar putea fi admise de catre auditoriul universal §i care s3 fac3 aceste reacfii intr-o anumita masura rationale.

g 105. Ordine §i metodaFara indoiala, ordinea face obiectul unei alegeri care nu are

alta regula decat cea mai buna adaptare posibila la starile succesive ale auditoriului, a§a cum §i le imagineaza oratorul, iar acesta din urma va putea chiar revendica un fel de drept de a

I3sa fiecare pledant s3 foloseasca planul ji арЗгагеа pe care le-a ales ?i

adoptat1.

Totu§i Demostene, dupa ce a cerut astfel deplina libertate, declara, in aceea§i pledoarie:

(...) voi adopta aceeaji ordine ca cea a plangerii pentru a v3 vorbi

succesiv, despre fiecare punct, §i nu voi omite nimic cu bun3 ?tiin(a2.

Simpia curtoazie fata de auditor pentru а-i u$ura sarcina? О cutuma de urmat?

Aceasta ne conduce catre un punct foarte important: acela ca ordinea adoptata poate fi, ea ins3§i, subiect de reflectie pentru auditor, §i, pe aceasta cale, poate influenta direct rezultatul argumentarii. Am subliniat de multe ori argumentele spontane care au discursul ca obiect

1 DEMOSTENE, Discursuri: Pentru coroana, § 2.2 Ibid., g 56.


§i ale ейгог efecte se suprapun celor ale argumentelor enuntate1. Ordinea argumentelor furnizeaza un astfel de caz remarcabil.

Pentru a fi obiect de reflectii, trebuie ca о ordine sa poata fi inteleasa ca atare. A§a vor sta lucrurile de fiecare data cand ordinea enunturilor este legata de о ordine exterioara discursului, cunoscuta auditorilor, sau care cel putin poate fi imediat inteleasa de ei. Ordinea cronologica, atunci cand este adoptata pentru expunerea faptelor, ar fi exemplul cel mai caracteristic de ordine exterioara discursului. Ea reprezinta, se pare, forma cea mai simpia a acelei „ordini naturale" care i-а preocupat atat pe teoreticieni2.

Dar aceasta ordine cronologica este departe de a fi singura care poate servi, pentru auditor, drept schema de referinta. Astfel, cutuma oratorica furnizeaza §i ea scheme care, ca tipare, par exterioare discursului particular; §i vedem ca este greu sa discernem, mai ales la audierea discursului continuu, partea care-i revine obi§nuintei, traditiei, din percepfia discursului ca garant al unei ordini normale.

Ordinea adoptata de adversar nu este mai putin apta sa serveasca drept schema de referinta. §i, de asemenea, vreo parte a discursului deja pronuntat de orator §i care va servi drept schema argumentativa, aceluia§i orator, intr-o a doua parte a expunerii sale. Mai mult, se pare ca este posibil ca anumite argumente sa fie intelese in functie de ritmul pe care l-au sugerat: ne putem intreba daca soritul chinez nu-§i trage о parte a eficacitatii sale din schema pe саге о amorseaza: primele verigi ar determina infelegerea urmatoarelor, ca elemente succesive ale unei aceleia§i inaintari; la fel ar sta lucrurile cu anumite analogii, cu anumite duble ierarhii.

Ordinea exterioara, precum ordinea cronologica, obi§nuita, §i de asemenea ordinea n3scuta din argumentare ar constitui ni§te bune forme care se deruleaza in timp, cu toate caracterele pe care phihologia „gestaltista" le-a dat acestui termen, adica u§or sesizabile, satisfacatoare pentru spirit, ba, mai mult, susceptibile

1 Cf. § 72: Discursul ca act al oratorului; § 96: Retorica in calitate de procedeu.2 Cf. Rodolphus AGRICOLA, De inventione dialectica, cartea III, pp. 167 ?i

urm.; Juan L. VIVES, Obras completas, t. II: Arte dehablar, cartea III, cap. Ill, p. 783.


de a readuce la ele percepfiile care s-ar indeparta u§or $i, de asemenea, de a permite anumitor elemente sa-§i gSseascS locul intr-o serie. Astfel, este posibil ca anumite argumente subinjelese sa fie injelese grajie locului pe care il ocupa intr-o astfel de succesiune ordonata.

Buna forma, prin insu§i faptul c3 se desfSjoarS in timp, se caracte- rizeazS adesea printr-o intensitate sporita, о insumare. Aja se intampla, spre exemplu, in gradatie (climax) care este о figura de ordine. Legatura verbala dintre clauzule, repetijia unor anumiji termeni sugereaza о cre§tere de intensitate. Repetitia nu da numai prezenta1, ea face mai mult. Dup3 cum spune Quintilian „inainte de a ne ridica la ceva mai important, ne oprim la cele precedente"2. Pasajul urmator, luat din Demostene, este dat adesea ca exemplu in acest sens:

Dup3 ce toji m-au aprobat, $i nu s-a auzit nici un glas impotriva, eu nu m-am m3rginit Ia aceasta $i am facut о declarajie scrisa. Nu m-am mulfumit nici cu propunerea scris3; f3r3 a fi plecat in aceasta misiune, $i nici s3 merg ca sol f3r3 а-i convinge pe tebani-1.Este oare vorba despre actiuni care cer din ce in ce mai multa

determinare? Nu este vorba oare tot atat de bine despre lacuna din ce in ce mai slaba in actiune? Punctul de vedere difera fara indoiala dup3 auditori. Dac3 nu vorbim deloc despre о figura care ar fi anticlimax, este pentru c3 percepfia unei ordini poate fi conceputa, aproape intotdeauna, ca о progresie.

Raporturile dintre discurs §i seria exterioara lui se vor preciza uneori, cand о legatura a realului le une§te, intr-un argument de dubia ierarhie tipic3. A§a se face c3 ordinea argumentelor in functie de forta lor crescatoare va fi recomandata, de catre anumiti autori, ca fiind cea mai naturaia pentru ratiune incat:

Se pare ей suntem antrenati in aceasta ordine de о lege a naturii care incalze§te, exalta §i transporta imaginatia §i rationamentul ca §i vocea oratorului pe masura ce vorbejte4.

1 Cf. § 42: Figurile alegerii, ale prezenjei $i ale comuniunii.

2 QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. Ill, cartea IX, cap. Ill, § 55, pp. 74-75.

3 Cf. § 76. Argumentul dublei ierarhii.

4 A. Ed. CHAIGNET, La rhetorique et sou histoire, p. 401.


Sfat naiv, daca este vorba de a preconiza ordonarea argumentelor dup3 forta lor - c3ci am v3zut ей ins3§i aceastS fortS depinde in mare parte de locul argumentelor dar remarcS interesantS, dacS este vorba de a arata rolul pe care il joacS dublele ierarhii in reflecjiile asupra ordinii. Ordinea argumentelor, din moment ce caracterele lor permit si fie percepute destul de u§or ca fiind inserate intr-o astfel de dubla ierarhie, va fi, prin chiar acest lucru, justificatS: aranjarea lor nu va арйгеа ca un procedeu, intrucat ea devine consecinja unui fapt1.

Orice indicatie referitoare la ordine va facilita intelegerea ei ca atare: aceasta se va putea face prin simpia aluzie, spre exemplu, aluzie la ordinea obi§nuitS, sau prin tehnica binecunoscutS a diviziunii, adicS anuntarea pSrtilor de tratat: fie pSrti ale discursului, fie puncte de dezbStut, fie dovezi care vor fi aduse. Am subliniat, in acest ultim caz mai ales, inconvenientele diviziunii: pentru Quintilian, ea ii rSpe§te discursului farmecul spontaneitSjii, arata de departe anumite argumente greu de admis, priveazS de avantajul unei ie§iri in faja multimii2. Totu§i, diviziunea are avantajul de a crea, pornind din momentul in care este propusS, §i chiar dacS nu corespunde nici unei ordini exterioare discursului, о schemS de referintS. Dovada acestui lucru este ей orice infractiune impotriva diviziunii va рйгеа о infracjiune la adresa unei ordini admise §i va trebui s2 fie justificatS.

AceastS justificare este cea pe care о cere orice schimbare3. Intr-adevSr, auditorul riscS sS atribuie unei rupturi a ordinii a§teptate, oricare ar fi ea, valoare de indice sau de semn: dorintS de a bruia ideile auditoriului, voinjS de a pune in evidenjS un argument considerat puternic, dorintS de a trece sub tScere anumite chestiuni.

1 Cf. § 96: Retorica in calitate de procedeu.2 QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. I, cartea IV, cap. V, §§ 4-8, pp. 38-40, cf.

FENELON, ed. Lebel, t. XXI: Dialoguri despre elocinfa, pp. 68-71.3 Cf. § 27: Acorduri proprii fiecSrei discujii.

Intemc(iunen argumentelor 645

Ordonarea la care ne a$tept3m conteaza atat de mult, incat adesea ea va fi adoptata in detrimentul unei alteia, tot atat de favorabiia, de altfel. Chiar a§teptarea dejucata trebuie corelata cu pericolul argumentelor intarziate, care iji pierd din forja din cauza ca nu au fost enuntate la momentul cuvenit1. F3r3 indoiala vom putea rupe in mod deliberat cu orice ordine prevazuta cu scopul de a starni curiozitatea, de а рЗгеа originali, dar ruptura, departe de a da impresia de natural §i de sinceritate, risca sa favorizeze disocierea procedeu.

realitateDin momentul in care discursul urmeaza о schema perceputa

ca exterioara lui, ordinea astfel adoptata va арЗгеа, dupa cum am vazut, ca о ordine naturaia, fie ca este ordinea cronologica, fie cea care corespunde exaltarii tot mai mari a oratorului. Dar reflectia asupra ordinii, considerate ca naturaia, a fost impinsa mult mai departe. Cand Agricola2, Ramus3 incearca s3 separe net dialectica §i retorica, reducand-o pe cea din urma la studiul mijloacelor de expresie ornate §i agreabile, ei transfera in dialectica problemele de ordine, de expunere, de metoda care erau in mod traditional tratate in lucrarile de retorica. Fara indoiala c3, prin aceasta, retorica penetreaza dialectica in ciuda efortului de a le separa4. Totu§i, problemele se transforma. Intr-adevar, ne intrebam inainte de toate, §i din ce in ce mai mult, dac3 nu exista о ordine unica, ce se impune, cea a naturii lucrurilor, careia ar trebui sa i se conformeze discursul rational. Metodei de prudenta, care este referitoare la opinie, ii vom opune metoda de doctrina sau de natura „in care ceea ce este in mod natural mai evident trebuie sa preceada"5. Metoda de natura, pentru ganditorii clasici, va fi inlantuirea ratiunilor apropriate

1 Cf. QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. I, cartea IV, cap. V, § 18, p. 401; vol. II, cartea V, cap. XIII, § 51, p. 108; vol. II, cartea VII, cap. I, § 11, p. 207.

2 Rodolphus AGRICOLA, De inventione dialectica libri tres, cartea II, pp. 132 §i urm.

3 P. RAMUS, Dialecticae libri duo, Paris, 1560, cartea I, nota p. 10; editia din 1566, cartea I, nota p. 156 (mai dezvoltata).

4 Cf. G. MORPURGO TAGLLABUE, La retorica aristotelica e il barocco in Retorica e

Barocco, p. 124.

54 P. RAMUS, Dialecticae libri duo, Paris, 1560, cartea II, p. 208.

646 Teluiicile argumentativeunei ordini naturale, objective, inerente lumii sau tot atat de bine gandirii, c3ci metoda este presupusa a reprezenta operatiile unui spirit care se adapteazS la real. Modelul acestei metode universale este in general imprumutat din §tiinte; intregul efort al lui Descartes va consta in a da acestei ordini naturale aspectul constructiv al matematicii.

Unicitatea acestei ordini rationale о distinge puternic §i de о ordine argumentative §i, de asemenea, de о ordine pur formale, in sensul in care ar intelege-o logica moderne. Demonstratia formale §i metoda rationale au in comun rigoarea; dar cea de-a doua aspire la obiectivitate; ea este legate de nofiuni precum claritate, simplitate §i, de asemenea, evidenta, care garanteaze premisele, rationamentele §i concluziile.

Aceaste ordine unice, care se bucure de un privilegiu atat de remarcabil, о vom regesi la majoritatea teoreticienilor care, cu toate ce se indeperteaze de gandirea clasice, П pestreaze aspiratiile. Whately se limiteaze la a afirma ce ordinea naturale este cea in care ceea ce este mai evident (obvious) precede ceea ce urmeaze1. Pentru Tarde, existe о ordine rationale a erorilor, ca §i a adeverurilor:

(...) nu exists oare (...) printre toate manierele de a expune dogmele religiei celei mai extravagante, miturile mitologiei celei mai fanteziste, о combinajie mai potrivitS decat oricare alta sS facS simtite ratiunea de a fi a fiecareia dintre ele?2

Aceaste maniere de a expune nu ar reproduce о ordine de aparitie, ci relatia interne naturale, care une§te efectiv elementele acestei constructii.

Ordinea naturale sau rationale nu este independente de orice auditoriu, ci adaptate la auditoriul universal §i la rafionalitatea care i se atribuie. Dace considerem ordinea rationale ca fiind unice, este pentru ce ne reprezentem acest auditoriu ca pe о entitate abstracte, in afara timpului, ji nu ca pe un auditoriu concret, adice variabil, in funcfie de imaginea pe care ne-o formem despre el3. Uitem ce nofiunile care servesc drept baze ordinii rationale, cele precum claritatea, simplitatea, au fost elaborate din punct de vedere psihologic §i, prin urmare, fecute

1 Richard D. D. WHATELY, Elements of Rhetoric, Partea I, cap. Ill, § 7, p. 107.2 G. TARDE, La logique sociale, p. 180.3 Cf. § 7: Auditoriul universal.

Interacfiiinen argumentelor 647

absolute. Argumentarea rationale nu este in realitate decat un caz particular de argumentare ad hominem, cel pe care 1-am calificat ca argumentare ad Inimanitatem. Totu§i, ideea unei ordini naturale, care ar fi obiectiva, antrena consecinta cS discursul, in masura in care el era altceva decat aplicatia unei metode conforme cu aceasta ordine, se reducea la о activitate de inlocuire, de ultima solutie. Numai daca accesul la „adevaratul drum" ii este inchis, dialecticianul:

(...) iji va face drum prin forja spiritului §i prin pruden(S $i va c3uta de

oriunde orice ajutor de la cutuma 51 de Ia uzaj1.Aceasta activitate il intereseaza inca pe Ramus, c3ci ea este,

in opinia lui, тЗсаг partial, a filosofului, ca §i a poetului, a oratorului. Ea nu il va mai interesa pe Descartes.

Cautarea unei metode naturale, obiective, unice, se dovedejte aproape intotdeauna corelativa cu о conceptie conform c3reia retorica este pura tehnica de infrumusetare. Intr-adev3r aceasta metoda las3 indeterminata forma discursului; toate elementele variabile ale acesteia, tot ceea ce nu este impus de ordinea naturaia pare exterior; renunjam, in legatura cu acest punct, sa justificam forma prin fond.

Pentru partizanii unei metode dialectice naturale, universale, conforma cu natura lucrurilor, discursul poate fi considerat in el insu§i ca о орегЗ de arta, ca о entitate. In aceasta privinta, analogia dintre un discurs §i un organism, spre exemplu ,,o fiinta animata avand corp, cap §i picioare"2, este о maniera de a separa forma discursului de continutul s3u, dar dandu-i formei о ordine structurata, care ii este proprie. Analogia se limiteaza la a afirma о relatie intre parti, f3r3 a furniza nici о determinare referitoare la natura acestor relatii. Ea are in vedere discursul ca ceva izolat, care i§i ajunge sie§i. In acela§i fel stau lucrurile cu analogiile dintre discurs §i opere de arta apartinand altor domenii: a§a cum G. Dorfles apropie teatrul §i muzica, prin instrumentarea limitata, prin succesiunea mi§carilor ritmice, prin intrarea personajelor sau a instrumentelor, prin actiunile retrograde, prin

1 CH. WADDINGTON, Rannis, sa vie, ses ecrits et ses opinions, p. 372.

2 Cf. PLATON, Phaidros, 264 c.

648 Teluiicile argumentativereluari §i transpuneri3, tot astfel putem apropia de unui sau de altul discursul, ba chiar in discursul indirect о perspective in perspective. Acestea sunt analogii care le vor veni in minte anumitor auditori §i le vor putea spori bunevointa, prin intermediul unei bucurii estetice. Ele nu-1 lumineaze pe teoreticianul argumenterii.

Cat despre noi, credem ее о teorie a argumenterii nu trebuie nici se caute о metode conforme cu natura lucrurilor, nici se priveasce discursul ca pe о opere care i§i gese§te in ea inse$i structura. Atat una, cat §i cealalte dintre aceste conceptii complementare separe fondul de forme, uite ce argumentarea este un tot, destinat unui auditoriu anume. Trecem astfel de la о probleme de comunicare la о ontologie §i la о estetice, in timp ce ordinea cronologice §i ordinea organice nu sunt decat doue deviatii de la о ordine adaptative. Acestea sunt exigentele adapter» la auditoriu care trebuie se ghideze in studierea ordinii discursului: adaptarea va actiona fie direct, fie prin intermediul reflectiilor auditoriului pe tema ordinii: ceea ce el considere ordine naturale, analogiile pe care le percepe cu un organism sau cu о opere de arte nu sunt decat ni§te argumente printre altele; oratorul va trebui se tine cont de ele in acela§i fel ca de toti factorii susceptibili se condijioneze auditoriul. Metode §i forme vor putea avea mai multe, sau mai pujine importance, dupe cum este vorba respectiv de auditoriu particular, tehnic sau universal. Dar о teorie a argumenterii care nu ar face loc concomitent tuturor acestor elemente se va indeperta intotdeauna de obiectul seu. Disocierea dintre forme §i fond, care a condus la dezumanizarea nojiunii inse§i de metode, a condus §i la accentuarea aspectului irational al retoricii. Punctul de vedere argumentativ va introduce fere indoiale, in probleme considerate in general ca Jinand numai de exprimare, viziuni care le arate rafionalitatea secrete.

3 Gillo DORFLES, Discorso tccnico dclle arti, pp. 180-181.

Concluzie

INu fara dificultate am redus la dimensiunilc prezentei lucrari

tratatul nostru de argumentare. Departe de a fi epuizat continutul, abia i-am atacat, §i uneori i-am semnalat doar, bogatia. Scheme uitate de mult timp, altele al caror studiu este foarte recent au fost luminate unele prin altele §i integrate intr-o discipline veche, dar deformata de secole §i neglijata actualmente. Probleme abordate in general dintr-un punct de vedere pur literar, altele de care se preocupa speculatia cea mai abstracte - care tine de curentele existentialiste sau de filosofia analitica engleza - se gasesc situate intr-un context dinamic, care le subliniaze interesul §i permite sesizarea pe viu a raporturilor dialectice ale gandirii §i ale actiunii.

Fiecare dintre puncte, a caror examinare a fost abia schitata, ar merita un studiu aprofundat. Diversele specii de discurs, variatia lor in functie de discipline §i de auditorii, felul in care notiunile se modifica §i se organizeaza, istoria acestor transformed, metodele §i sistemele сЗгога le-a putut da na§tere adaptarea unor ansambluri notionale la probleme de cunoastere, atatea alte chestiuni care nu au fost ridicate decat in treacat prezinta, pentru studiul argumentarii, un teren de cercetari de о bogatie incomparabila.

Toate aceste chestiuni au fost pana in prezent fie total neglijate, fie studiate cu о metoda §i intr-un spirit strain punctului de vedere retoric. Intr-adevar, limitarea logicii la examinarea probelor pe care Aristotel le califica drept analitice §i reducerea la acestea a probelor dialectice - atunci cand se acorda un oarecare interes analizei lor - au eliminat din studiul rationamentului orice referire la argumentare. Speram ca tratatul nostru va provoca о reactie salutara; §i ca simpla sa prezenta va impiedica pe viitor ca toate tehnicile probei sa fie reduse la logica formala §i sa nu se vada in ratiune decat о facultate de a calcula.

Daca о conceptie ingusta despre proba §i despre logica a antrenat о conceptie scurtata despre ratiune, largirea notiunii de proba §i imbogatirea logicii care rezulta din aceasta nu pot decat s3 reactioneze, la randul lor, asupra manierei in care este

650 Tratat ilc arguineutarc

conceputa facultatea noastra de a rationa. Din acest motiv am vrea s3 concluzion3m prin consideratii care dep3§esc, prin generalitatea lor, о teorie a argumentarii, dar care ii fumizeaza un cadru care pune in relief interesul sau filosofic. A§a cum Discursul asupra luetodei, nefiind о lucrare de matematica, ii asigur3 metodei „geometrice" aria de aplicare cea mai vasta - cu toate c3 nimic nu te impiedica s3 fii geometru f3r3 a fi cartezian -, tot astfel punctele de vedere pe care le propunem, de§i practica §i teoria argumentarii nu le sunt solidare, acorda argumentarii un loc §i о importanta pe care in nici un caz nu le are intr-o viziune mai dogmatic3 a universului.

Noi combatem opozitiile filosofice tran§ante §i ireductibile, pe care ni le prezinta absolutismele de orice fel: dualismul ratiunii §i al imaginatiei, al §tiintei §i al opiniei, al evidentei irefragabile §i al vointei in§e- latoare, al obiectivitatii universal admise §i al subiectivitStii incomuni- cabile, al realitatii care se impune tuturor §i al valorilor pur individuale.

Noi nu credem in revelajii definitive §i imuabile, oricare le-ar fi de altfel natura sau originea; datele imediate §i absolute, fie c3 le numim senzatii, evidente rationale sau intuitii mistice, vor fi inlaturate din arsenalul nostru filosofic. Aceasta respingere nu implica, este de la sine inteles, c3 noi neg3m efectul experienjei sau al rationamentului asupra opiniilor noastre, dar nu ne vom apropria pretentia exorbitanta de a erija in date definitiv clare, de nezdruncinat, anumite elemente de cunoa§tere, identice in toate spiritele normal constituite, independente de contingentele sociale §i istorice, fundament de adev3ruri necesare §i eterne.

Acest mod de a disocia anumite elemente irefragabile, din ansamblul opiniilor noastre, сЗгога nimeni nu le-a contestat caracterul imperfect §i perfectibil, de a le face independente de conditiile de perceptie §i de expresie lingvistica, are scopul de a le sustrage oric3rei discutii §i oric3rei argumentari. A concepe orice progres al cunoa§terii numai ca pe о extensie a campului acoperit de aceste elemente clare §i distincte, a merge chiar pan3 la a ne imagina c3, in ultima instanta, intr-o gandire perfecta, imitand gandirea divina, am putea elimina din cunoa§tere tot ceea ce nu s-аг conforma acestui ideal de claritate §i de distinctie, inseamna s3 dorim s3 reducem progresiv recurgerea la

Concluzie 651

argumentare panS in momentul in care utilizarea sa ar deveni complet inutilS. Provi- zoriu, utilizarea ei ar stigmatize ramurile cunoa§terii care se servesc de ea, ca pe ni§te domenii imperfect constitute, inca in cSutarea unei metode, §i care nu merita numele de $tiintd. Nu-i deloc de mirare ca aceasta stare de spirit i-а deturnat pe logicieni §i pe filosofi de la studiul argumentarii, considerata nedemna de preocuparile lor, lasand-o pe mana speciali^tilor din publicitate §i din propaganda, caracterizati de lipsa lor de scrupule §i de opozifia lor constanta la orice cautare sincere a adevarului.

Pozitia noastra va fi foarte diferita. in loc s3 ne bazSm filosofia pe adevaruri definitive §i indiscutabile, vom pleca de la faptul ca oameni §i grupuri de oameni adera la orice fel de opinii cu о intensitate variabila, c3 numai punerea la incercare ne permite sa cunoa§tem. Credintele despre care este vorba nu sunt intotdeauna evidente, iar obiectul lor consta rareori in idei clare §i distincte. Credintele cele mai general admise rSman mult timp implicite §i neformulate, c3ci, cel mai adesea, numai cu ocazia unui dezacord referitor la consecintele care rezulta din ele se pune problema formularii sau a determinarii lor mai precise.

Simtul comun opune de obicei faptele teoriilor, adevarurilc opiniilor, ceea ce este obiectiv la ceea ce nu este, semnaland prin aceasta ce opinii trebuie s3 prefer3m altora, fie ca aceasta preferinta este fondata sau nu pe criterii in general acceptate. J. St. Mill sau A. Lalande, cerandu-ne s3 ne confruntam credintele cii fapte sau cu enunturi adev3rate, nu inoveaz3 deloc, §i daca este u§or sa le urmarim parerea cand faptele §i adev3rurile nu fac obiectul nici unei contest3ri, din nefericire, lucrurile nu stau intotdeauna a§a. Toata lumea este dispusa sa recunoasca faptelor §i adevarurilor un rol normativ in raport cu opiniile, dar cel care contesta un fapt sau se indoie§te de un adevar va ezita s3-i recunoasca acest statut avantajos §i va califica cu totul altfel afirmatia pe care refuz3 sa о accepte; la fel, majoritatea oamenilor sunt in mod normal dispu§i s3 actioneze in conformitate cu ceea ce li se pare logic sau rezonabil, dar refuz3 acest adjectiv solutiilor carora nu le recunosc temeiul. '

Cei pentru care faptele §i adev3rurile furnizeaza singurele norme care trebuie s3 guverneze opiniile vorc3uta sa-§i lege

652 Tratat ilc arguineutarc

convingerile deo forma sau alta de evidenta indubitabila §i indiscutabila. In aceasta perspectiva, nu este vorba despre a fonda aceste evidente, c3ci fara ele

653 Tratat de argumentarenotiunea ins3§i de fundament ar pSrea de neinteles. Pornind

de la ele, proba va lua forma unui calcul sau a unui recurs la experientS.

In acest fel, increderea sporitS in procedeele §i in rezultatele §tiintelor matematice §i naturale mergea manS in man3 cu eliminarea oricSror alte mijloace de probS, considerate a fi lipsite de valoare §tiintific3. Iar aceastS atitudine era, de altfel, justificabilS atata timp cat puteam spera sS gSsim pentru toate problemele omene§ti reale о solutie care sS poatS fi apSratS §tiintific, gratie aplic3rii din ce in ce mai extinse a calcului probabilitStilor. Dimpotriv3, dac3 problemele esentiale, fie c3 este vorba despre chestiuni morale, sociale sau politice, filosofice sau religioase scap3, prin ins3§i natura lor, metodelor §tiintelor matematice §i naturale, nu ni se pare rezonabil s3 inl3tur3m cu dispret toate tehnicile de rationament proprii deliber3rii, discutiei, intr-un cuvant argumentSrii. Este prea u§or s3 descalificSm ca „sofistice" toate rationamentele neconforme cu exigentele probei pe care Pareto о nume§te logico-experimental3. Dac3 ar trebui s3 considerSm ca rationament in§el3tor orice argumentare de acest gen, insuficienta probelor „logico- experimentale" ar I3sa in toate domeniile esentiale ale viejii umane camp complet liber sugestiei §i violentei. Pretinzand c3 ceea ce nu este obiectiv §i valabil in mod indiscutabil Jine de subiectiv §i de arbitrar, am s3pa о groapS de netrecut intre cunoa§terea teoreticS, singura rationalS, §i actiunea ale cSrei motivatii ar fi in intregime irationale. Intr-o astfel de perspectivS, practice nu mai poate fi rationalS, cSci argumentarea criticS devine aici total incomprehensibilS §i nu mai putem lua in serios reflectia filosoficS ins3§i. Intr-adevSr, numai domeniile din care orice controversS a fost eliminatS pot aspira din acei moment la о oarecare rajionalitate. Imediat ce avem controversS iar metodele „logico-experimentale" nu pot restabili acordul spiritelor, ne-am g3si in campul irationalului, care ar fi cel al deliberSrii, al discutiei, al argu- mentSrii.

Distincjia, atat de frecventS in filosofia secolului al XX-lea, intre judecStile de realitate §i judecStile de valoare caracterizeazS о tentativS - pe саге о considerSm, sub aceastS formS, disperatS - a celor care, recunoscand un statut particular §i remarcabil al investigatiei §tiintifice, voiau s3 salveze totu§i de

654 Tmtnt ilc nrgninentnre

arbitrar §i de irational normele actiunii noastre. Dar aceastS distinctie, consecintS a unei epistemologii absolutiste care tindea s3 izoleze net dou3 fatete ale activitДtii umane, nu a dat rezultatele sperate, iar aceasta din dou3 motive: efecul in elaborarea unei logici a judecatilor de valoare fi dificultatea de a defini in mod satisfa- c3tor judecati de valoare fi judecati de realitate.

Daca este posibil s3 discernem, afa cum am facut-o, in practica argumentativa unele enunturi referitoare la fapte fi altele referitoare la valori, distinctia dintre aceste enunturi nu este niciodata sigma: ea rezulta din acorduri precare, de intensitate variabila, adesea implicite. Pentru a putea distinge net doua tipuri de judecati, ar trebui sa putem propune criterii care s3 ne permita sa le identificam, criterii carc ar trebui sa scape ele insele oricarei controverse, fi, mai exact, ar trebui un acord privind elementele lingvistice fara de care nici о judecata nu poate fi formulata.

Pentru c3 unele judecati de realitate furnizeaza un obiect indiscutabil al unei cunoafteri comune, ar trebui ca termenii pe care-i contin s3 fie lipsiti de orice ambiguitate, fie pentru c3 exista posibilitatea de a cunoafte adev3ratul lor sens, fie pentru сЗ о conventie unanim admis3 suprim3 orice controversa pe aceasta tem3. Aceste dou3 eventualitati, care sunt cele ale realismului fi ale nominalismului in materie lingvis- tic3, sunt ambele nesustenabile, c3ci ele considera limbajul drept о reflectare a realului sau о creatic arbitral a unui individ fi uit3 un element esential, aspectul social al limbajului, instrument de comunicare fi de actiune asupra alteritatii.

Orice limbaj este cel al unei comunitati, fie ca este vorba despre о comunitate unita prin legaturi biologice, fie de una unita prin practica unei discipline sau a unei tehnici comune. Termenii utilizati, sensul lor, definitia lor nu pot fi intelese decat in contextul furnizat de obiceiuri, de modurile de a gandi, de metodele, de circumstantele exterioare fi de traditiile cunoscute ale utilizatorilor. О deviatie de la uzaj trebuie sa fie justificata, iar realismul, ca fi nominalismul nu constituie in aceasta privinta decat dou3 tentative, diametral opuse de altfel, de justificare, ambele legate de filosofii ale limbajului la fel de insuficiente.

Adeziunea la anumite uzaje lingvistice este in mod normal exprimarea unor pozition3ri, explicile sau implicite, care nu

Concluzie 655

sunt nici reflectarea unei realitati obiective, nici manifestarea unui arbitrariu individual. Limbajul face parte din traditiile unei comunitati fi, ca fi ele, el nu se modifies intr-o manierS revolutionary decat in caz de inadaptare radicals la о situatie nouS; altfel transformarea sa este lentS §i insen- sibilS. Dar un acord asupra uzajului termenilor, asemSnStor celui care prive§te conceptia despre real §i viziunea despre lume, chiar dacS este nediscutat, nu este indiscutabil: el este legat de о situatie socials §i istoricS, ce conditioneazS in mod fundamental orice distinctie pe care am vrea sS о stabilim intre judecSti de realitate §i judecSti de valoare.

A dori transcenderea acestor conditii sociale §i istorice ale cunoa§- terii, transformand anumite acorduri de fapt in acorduri de drept, nu este posibil decat gratie unei pozitionSri filosofice care nu se poate concepe, dacS este rationalS, decat ca consecintS a unei argumentSri prealabile1: practice §i teoria argumentSrii sunt, in opinia noastrS, corelative unui rationalism critic, care transcende dualitatea judecSji de realitate-judecSti de valoare §i le face atat pe unele, cat §i pe celelalte solidare cu personalitatea savantului, responsabil cu deciziile sale in domeniul cunoa§terii, ca §i in cel al actiunii2.

Numai existenta unei argumentSri, care nu este nici constrangS- toare, nici arbitrarS, acordS un sens libertStii umane, conditie a exerci- tiului unei alegeri rezonabile. DacS libertatea nu ar fi decat adeziune necesarS la о ordine naturals prealabil datS, ea ar exclude orice posibilitate de alegere; dacS exercitiul libertStii nu ar fi bazat pe motive, orice alegere ar fi irationalS §i s-ar reduce la о decizie arbitrarS actionand intr-un vid intelectual3. Gratie posibilitStii unei argumentSri care furnizeazS

1 Cf. Ch. PERELMAN, Philosophie premieres et philosophic r6gressives, dans Rlwtorique et philosophic, pp. 99-100 §i 105, §i Reflexions sur la justice. Revue de I'histilut de Sociologie, 1951, pp. 280-281.

2 Cf. Ch. PERELMAN, La quete du rationnel, in Rhetorique et philosophie, pp. 110

la 120, §i Le role de la decision dans la theorie de la connaissance, in Actes du IIе Congres international de I'Llnion intenmtioiuile de philosophie des Sciences, vol. I, pp. 150-159.

3 Cf. Ch. PERELMAN, Liberie et raisonnement, in Rlwtoriqne et philosophie, pp. 44 la 48, Le probleme du bon choix, ibid., p. 160.

656 Tmtnt ilc nrgninentnre

motive, dar motive neconstrangStoare, este posibil sS scSpSm de dilema: adeziune la un adevSr obiectiv §i universal valabil, sau recurgere la sugestie §i la violentS pentru a face sS ne fie admise opiniile §i deciziile. Ceea ее о logicS a judecStilor de valoare a incercat in zadar sS furnizeze, adicS justificarea posibilitSlii unei comunitati umane in domeniul actiunii, cand aceastS justificarc nu poate fi fondatS decat pe о realitate sau pe un adevSr obiectiv, teoria argumentarii va contribui la a о elabora, §i aceasta plecand de la о analizS a acestor forme de rationament care, de§i indispensabile 111 practicS, au fost neglijate, dupS exemplul lui Descartes, de cStre logicienii §i teoreticicnii cunoa§terii.Index analitic

Index tintililic 657

Absolut, 9, 40, 42,46, 75-76, 78-79, 82- 83, 99,101,133,138,165,185, 294, 299, 337, 354, 415,445, 509-510, 526, 533, 553, 558, 568, 571, 574, 608,612.

i>. fi Relativ, In Valori.Absolutism, 53, 75-76, 330,

450, 612,614.

Abstract, 50, 81,100-105,126-127,153, 184-186, 236,356,406,413,441, 511-512, 547, 608, 611. v. fi Concret, la Ierarhii, la Valori.

Abstractizare, lipuri de, 184, 236, 512.

niveluri de—,59,153,184-185,494.

Absurd, 37, 65,193, 240, 252, 254, 256- 259, 288,354, 378, 383, 389.

rafionament prin —, 341.Accident, 109,154, 332, 378,

400-401, 404,432,501,510, 523,532.

v. fi EsentS.Acord(uri), 12, 46-47, 51, 57,

63, 75,76,87-90, 92, 94, 96-97, 99-100,109- 110,112,121,123,127,129,131, 133-134,138-140,142,146,153,157- 159,163,168-169,176,185,198, 205-206, 221, 223-224, 227-229, 234, 256, 258, 266, 271, 320, 324, 328,

336, 340,359, 364, 376, 382-384,391, 396, 411, 427, 522, 545, 577-579, 583, 586-587, 592-593, 614-616.

— ale auditoriilor particulare, 58,100, 127-130,132, 222, 561.

— ale auditoriului universal, 46, 89, 91,97, 99-100,130, 222.

— antrenat de interogatie, 198-199.

— prealabil unor argumente, 27, 64, 88, 317,415,427, 568,585.

prezentarea —, 87,176.— proprii fiecarui — 127,133,

268, 427, 442, 585, 591, 606.lipuri de obiecte de —, 88-

89, 91-92, 96-97, 99,109,112,130,178,191, 206, 211, 222, 226, 228, 264, 364.

v. fi Adeziune, Auditoriu, Corpus, Angajnment, la Limbaje, Premise.

Act, discurs ca, 39, 59, 74,133,135, Ц2,157, 274, 278; v. la Orator.

— f i esenja, 75, 339, 400,404, 407, 422, 424, 436,513, 520, 560; v. fi Esenta.

-ca indice, 137,155,182, 233, 271,’ 309, 325-326,449.

judecata ca -, 194, 233, 250-251, 292, 341, 346.

— §i persoanS, 45, 93,103,143,153, 171, 253, 257, 321, 323,332, 339, 358-370, 372-373, 379-381, 383-387, 390,392-397,399-400,

658 Train! tie argumentare

404, 407,440, 442, 445, 447, 513-514, 586; v. fi Persoana

— ca termen al unei disocieri, 418,422, 431, 446, 503, 510, 513, 520-521, 526, 528, 544, 546, 553, 554.

v. fi la Interactiune.Actual, 121,125,135, 315,

330, 345, 506, 542.Acumulare, 181,182, 289,

345, 571, 574-575,579.v. fi la Figuri (muljime)Acuzatie, 143, 239, 314,323,

334, 389, 545,’548, 553, 585, 594, 597, 601-602.

Adevar, 12,14-15, 46-17, 54, 62, 64, 69, 76-77, 82-83, 99,101,134,183-184, 249, 263, 306, 315-316, 355, 603.

— $i argument pragmatic, 51-55, 57, 105,112,140,143,145, 254, 306, 327-328, 330-331, 374, 379, 381-382, 572, 578, 600, 616-617.

— ca termen al unei disocieri, 40, 43, 97,112,115,119,127, 250, 306, 321, 390, 430, 437-438, 445, 458, 464, 473, 479, 488, 512, 529-533, 537, 541, 543, 552;

valoarea —, 98,101, 263.v. fi In Opinie.Adevaruri, 26, 29, 41-42, 70,

72, 76,154,157,173, 249, 302, 377, 474,479, 572,608, 612-613.

fapte sau -, 48, 63,88-92, 96-97, 99,128,130,154, 222, 226,

264,321, 382-383, 502, 560, 613.

Adeziune, 11,14-16,18-19, 28, 30-31, 41-42, 46-48, 52-53, 60, 68, 73,82-83, 87-89, 97, 99,120,127,132,138,143,145,149,166,177,197, 203, 211-212, 243, 261, 264, 321, 338, 381, 390,396, 431, 435, 473, 498, 558, 561-562, 569, 573, 577, 581, 589-590, 592, 594, 615-616.

intensitatea —, 26, 62, 64, 66-69, 71-73, 89, 92,106,108,110, 359, 556.

mSrci ale —, 74, 88,134.v. fi Acord.AdjecHv, 130,161,170, 202,

266,400, 489, 492, 497, 507, 527, 532, 534-535, 613.

v. ft Epitet.Adverb, 159, 203, 527.Agent, 80,117, 335, 339, 344,

347, 361- 362, 366, 368-370, 379-380, 383-384, 444,447,546, 553-554.

Alegere, 47, 56, 64-65, 67, 83, 87-88,98,100,102,107,109,124, 132,146-147,151-153,157-161,163,166,176, 178-179,186,193,195, 213-216, 219, 228, 246-248, 261, 263-264, 286, 291, 295-296, 301, 303, 315, 317, 339, 345, 347, 387, 406, 431 -433, 436, 456, 461, 473, 475, 484, 488, 509, 515, 525-526, 541, 550, 556-557, 569, 584, 589-590, 592, 603, 616.

Index tintililic 659

v. fi In Argument, la Auditoriu, In definite, In Dat, In Figuri, In Forma, In Ilustrare, In Interpretare, In Legaturi, Ordine, In Premise, In Calificare, In Termeni.

Alegorie, 479, 490.Aluzie, 211, 220, 404, 585, 606.

Ambiguitate, 25,152,154,164,166, 230, 289,

348, 370, 488, 546, 615.— negajiei, 194.— pronumelui nehot3rat, 202.Ameninfare, 19, 74,117,134,

254, 263,301, 345,384, 538, 585.

Amplificare, 218, 289, 295, 302, 356, 418,575, 593.

v. fi In FiguriAnalogie, 68,101,169,172, 236-

237, 297, 405, 453, 455-458, 461, 463-469, 480-490, 493, 495-498, 514, 519, 560, 562, 604, 610.

— amendata, 455, 462, 473-474, 476.

— aplicata la discurs, 108, 468-469,496, 609-610.

— in biologie, 456, 462-464.definitia —, 438, 453-454.depa?irea -, 478-484, 488,

497^98.dezvoltarea —, 470-471, 487.— ca diferen|iere de domenii,

456,466,468, 479.

— §i dubla ierarhie, 298, 459-460.

— in drept, 131, 456.— grefate una pe alia,

476-477, 494. inslabilitatea —, 478. prelungirea —, 469-472, 494, 557. respingerea —, 472, 475, 478, 483, 498.— rasturnata, 468 -bogata, 457,459-460. termeni ai —, 457-458, 461, 469.— cu termeni necunoscuti— cu trei termeni, 458-459,

465, 467, • 488.valoarea termenilor din —, 465.— $i simbol, 479, 488.v. ii la Domenii, la Interacjiune, Metafora, la Sens, Tem3, Fora. Analogic, uzaj, 172, 479.AnaliticS, judecata, 12,13,16,

251,263, 266, 535, 555, 611.

filosofie —, 611.AnalizS, 181, 263-265.— directionaia, 264.Angajament, 55,

83,101,134,137,258, 591-592, 599.

AnHfeza, 13, 335, 420,480, 504, 518, 536, 540, 546.

АрагепЦ, 42, 58, 63, 75,103, 237-238, 272, 369, 380, 395, 505-510, 513-517, 520-523, 525, 527, 529-531, 539, 544, 549, 552,571-572, 594.

Apartenente, 114,170, 241, 279, 359, 396-397,399.

АрЗгаге, 28,53-55, 62, 69, 71-73, 76,104,125,140,150,173-174,182,214- 215, 225, 241, 256,324, 333, 340, 347, 352, 364-366, 371,390, 397, 422,

660 Train! tie argumentare

551, 573-576, 578, 580-581, 583, 594, 600, 603.

Dubla -, 573-574, 600.Apostrof3; v. la Figuri.Aplicare, a argumentelor,

105,114, 130,191, 240, 249, 248, 261, 277-278, 317, 319, 373, 574, 589.

v. ii Comic.caz de -, 165,168, 234, 242-

243, 250- 251, 296, 430-431, 439, 475, 483, 492.

camp de -, 165,172, 249, 433-434,484, 504, 585, 612.

— a locurilor, 121, 123, 553.— a maximelor, 97.— a notiunilor, 163-168,170-

171,175, 295,516.— a regulii de justitie, 268-269,

271.— a teoriilor, 14.v. ii Definitie, Calificare.Arhetip, 126, 429, 449-450,

476, 518.Argou, 496.Argument(e), 249.— ab absurdo sens», 341.— prin abuz, 391, 401-402.— prin analogie, 236-237, 453-

456, 560, 562.v. ii Analogie.— "inrudite", 189.— apropierii progresive, 432 ;

v. fi Exemplu.— prin auto-includere, 251.— de autofagie, 250-252.— de autoritate, 220, 224, 257,

290, 373-379, 382,388.— prin cazul particular, 191,

236, 427; v. ii Particular.

— prin cauz.3, 323, 556; v. ?i Cauzal, Cauz3.

alegerea —, 550,556-557, 586.— prin comparatie, 284; v. ii

Comparatie.— prin compensate, 312-313.— prin complementaritate,

295-296, 311-312; v. ii Complementary.


— ex concensis, 140; z>. fi — ad hominem.

— prin consecinte, 262, 280, 282, 318- 319, 446; v. $i — pragmatice, Consecinte.

— consolidarii, 351.— contagiunii, 350.— prin contrarii, 276, 416, 472.— n contrario, 296.— de convergent, 567, 572,

594; i>. fi Convergent-— prin conversie, 290.— coraxului, 552-554.— decisivului, 344.— didactice, 72.— dilemei, 290-296.— directiei, 345-351, 593.— prin disjuncfie, 294-295.— dep3§irii, 351-358.— prin disociere, 234-236, 499;

v. fi Disociere. '— prin diviziune, 248, 287-290,

292- 293, 311, 560, 606.— prin dubla ierarhie, 411, 413,

415- 41421, 432, 605-606; v. fi la Ierarhii.

— prin efecte, 299,322, 326, 391-392, 487; v. fi Consecin[e.

— specii lor, 275, 287-288, 296.

— prin etimologie, 261, 541-542.

— prin excludere, 252, 289.— prin exemplu, 427-436, 438,

455,467, 482, 518, 556-557, 561, 594; v. fi Exemplu.

— facilului, 336, 342; v. fi In Locuri. forta -, 555-558,

560-561, 563-564, 566,568, 570, 599-600, 605-606; v. fiFort-

— a fortiori, 128,136, 365, 419^20, 432, 445, 448, 576.

— risipei, 308, 341-346.— "Inghejate", 54.— ad hominem, 140-143,145,

608.— ad Inimanitatem, 141, 609.— prin identificare, 258,

261; v. fi Identificare, Identitate.

— ad ignorantiam, 293.— prin ilustrare, 428, 441, 455,

482; v. fi Ilustrare.— de includere, 285, 288, 412.— incompatibile, 574-675, 579-

581,584-585.

— indirecte, 255.— ah inutili sensu, 341.— invers, 275, 290.— prin legaturi, 234-237, 321-

322; i>. fi Legaturi.— prin lips3, 343.— prin model, 373; v. fi Model.— prin negajie, 194-195; v. fi

Negafie.— a pari, 296.— pastor, 224, 283-284.— ad personam, 142.— pierderii prin regret, 309.— posibilului, 292, 342.— pragmatice, 325-332, 361,

422, 524; v. fi Consecinje-— precedentului; v. Precedent.— prev3zut(e), 564-565.— prin probabilitafi, 317; v. fi

Probabilitaji-

662 Trntnt de nrgiitttetilare

— de propagarii, 350.— proprii cauzei, 564. pseudo —, 141, 374.— cvasi logice, 218, 236-237,

238-319, 329, 408, 412, 514, 537, 561; i>. fi la Logica.

— reciprocitajii, 271-278.— ad rein, 140.— Imprumutate de la adversar,

471.— intarziate, 607.— prin retorsiune, 250-251.— prin ridicol, 252-258; i>. fi

Ridicol.— prin sacrificiu, 304-310; v.

fi Sacrificiu.— extrase din tScere; v. TScere.— subintelese, 585, 605.— spontane, 233, 319,449, 555,

582, 595, 603; i>. fi In Discurs (ca obiect de reflectie).

— prin structura realului; v. Real.

— prin succes, 328-329.— superfluului, 337, 344, 375.— superflue, 345, 575, 581.— prin simbol; v. Simbol.— prin simetrie, 271-278, 281;

z>. fi Simetrie.— prin sintaxS, 542.— prin tranzitivitate, 239, 278-

279, 281-283.— transpozabile, 300.— mi verecinuiinin, 374; v. fi

— de autoritate— vulgarizSrii, 351.Argumentativ(a); v. In Context,

laScliemS, la Situatie.

Argumentare, 11,13,16-

21,135, 222- 223.— adversa, 151, 585. amploarea —, 556, 570-577, 586. scopul —, 62, 78, 556.— com piemen tar3, 585, 572. cunoa§lerea telinicilor de —, 34, 39,

191, 550, 559-560, 562, 582,614. efect diferit al —, 61, 65. efect neprev3zut al —, 26, 65, 544. eficacitatea —, 32, 62, 559 calitatea —, 29, 39,383.— negaliva, 572, 512, 584-585.— rationale!, 18,142, 410, 581,

608; v. fi Rajiune.teoria -, 14-15,17, 20-21, 40, 58, 70, 73,148, 612,616-617. valoarea -, 20, 42, 211-212, 267, 310, 343, 354, 373-374, 392, 415, 453, 493, 564, 567, 572, 578,583, 615-616. v. $i Demonstrate.Articol hotarat, 202.Artificial, 14,

25,152,158,164,192, 208, 230, 417, 517, 532-533, 544, 546; v. $i Natural.

Artificiu, Kunslgriff, 61,132,141, 203, 293, 489, 544-545, 552, 561-562. Asociere, 175, 304, 501-502, 519, 577.— ?i formare de clase, 160,

162-163, 289.Asociationism, 175,471.Atenuare, 96,112, 356, 392,

418, 423, 488, 562, 584, 594, 598.

Auditor unic, 35-36, 51 -52, 60, 232, 574. v. ?i Dialectics Auditoriu (i), 16-18, 25, 30.

hnlex nnnlHic 663

adaptarea la —, 37-40,45, 72,128, 264, 301, 550-551, 590, 597, 602-603, 608, 610.bun3voin(a —, 71, 75,156, 223, 266, 339, 595, 597, 602, 610. alegerea —, 56,132.— compozit, 34-35,45. conditionarea —, 19, 36-37, 590-591,

494-603, 610. constructia —, 31-32, 36, 38. defini)ia —, 17, 25.— de elitS, 48-49.mSrimea —, 16, 31, 35,39, 90, 232, 514, 574-575. functiile -, 33-34, 56,390, 576.— $i grupuri sociale, 35-36.individ reprezentativ al —, 398,

407, ' 428.inlemporalitalea unor—, 43.— legate prin convenlii, texte,

|)3,130; v. fi Drept, Morala, Teologie.

— particulare, 34, 43, 45, 49, 50, 52, 56, 64, 88,90, 99,106,125,127,130,133, 222, 563, 576, 581, 590, 603,610.

rolul normativ al —, 44,131, 613.

— de savanji, 30, 49,131,133; v. fi §tiin)e.

— universal, 45-51, 82, 88-89, 91, 96- 97, 99,100,115,125,128-130,133, 141,151, 222,382, 409, 563, 576,581, 590, 596, 602, 603, 608; v. fi Acord, (a)

Convinge.Autentic, 126,141, 213, 224,

256, 291, 328, 426, 513, 517, 528, 532-533, 538, 541-542, 562, 569.

Autonomie; v. Persoana.Axioma, 25,135, 345.

Behaviorism, 370, 383.Bergsonism, 475; v. fi

INDEXUL NUMELOR PROPRII: BERGSON.

Calificare (i), 145,159-163,195-196,215- 216, 223, 266, 272, 295, 301,357, 359, 367, 376, 383, 403, 440-441.

alegerea —, 158-163, 215.deplasarea —, 418.probleme de —, 63.— fi simetrie, 272.Calitatei). In Ierarhii, In Locuri.Cantitate; v. In Ierarhii, In

Locuri.Cauzal(a), legatura, 322-326,

329, 331, 338, 345, 405, 407, 416.

alternate in lant —, 325, 329, 338.

Cauza, 71,105,120-121,150, 260, 265, 323, 325, 327-328,364, 413, 420, 500, 525, 556, 564.

— aparenta, deplasarea —, 223.— parjiala, 329, 481.v. fi In Argumente (prin motive). Certitudine, 13, 47, 92, 98,106,118,

664 Trntnt de nrgiitttetilare

132,149,192, 203, 305, 319.Citari, 220-221.Clarificare ; v. In Nojiuni.Claritate, 30, 47,158,164,167,

232,258, 391,428, 509, 553, 608, 612.

— a nojiunilor, 158,167.— a unui text, 158Clase, 104, 204, 270, 312, 394,

400, 496- 497.— fi regula de justice, 269.Clasicism ; v. In Romantism.Clifeu, 205-206,

221,441,449,494,544, 550.

Coexistent, legaturi de, 237, 286,321, 325-326, 358, 399, 404-405, 411, 413-414,416,420,509.

— fi dubla ierarhie, 411, 413-414, 416, 420.

Coerenfa, 135,152,157,170, 240, 246, 269,359, 502, 504, 507, 568, 570,584.

— realului, 90.Comic de fi in retorica, 163,

225, 232, 321, 325, 333, 351, 357, 448, 461,471, 477,483, 490^91, 495, 601.— al retoricii, 232, 251, 277, 282, 291, 300, 310, 358,

373,375, 381,432,545, 554, 575, 580, 584,

588. Comunitate, 48, 70, 74-75,78, 95, 220,

513, 615, 617. v. fi Grup social,

Valori.

Index nnnlitic 665

Comuniune, 26, 69, 71-72, 74-75, 77,

97,152,191,199, 203-206, 211, 213- 214, 220-222, 232, 267, 288-289, 295, 320, 392, 406, 438, 545, 575, 596,605. v. fi

In Figuri.Comparafie, evaluare prin, 237,

284, 297, 299-304, 311, 316, 386, 441, 446, 474, 478, 485.

— in hiperbola, 355. ilustrare prin —, 439-440. termen de —, 301, 303.ii. fi In Interactiune.Competenta, 13, 40, 49, 53, 77,

316, 342,377-379, 421, 564, 596.

— de utilizat, 565. n. fi In Judiciar.Complementare, 235, 255, 274, 295- 296, 311-312,329, 571-572, 585, 610. v. fi In Argumentare.Compromis, 76, 242, 502-504,

532-533, 601.Concesie, 61,196, 351, 391, 586-588,

591, 601.i'. fi In Argumente, In Figuri. Concluzie(i), 13,17, 20, 29, 46, 49, 51, 53-54, 60, 68, 70, 77, 83,131,143,

151,166, 212, 215, 224, 269, 278,280, 290, 296, 301,307, 328,377,429, 450, 453-454, 460, 465, 470, 475, 477-478, 487, 489, 547, 551, 555,559, 561-563, 565, 567-568, 570-571, 577,

592, 595, 598.faptul drept —, 63, 90, 92.—opuse, 64. locul—, 111.—fi premise, 134,143-144,150, 562, 567, 608. semnificatia —Concret, 40, 50, 89,100-

104,116, 120, 125-127,135,148-150,184-186, 268- 269, 271, 303, 319, 355, 371, 399,404, 408, 430, 436, 438, 441, 484,490, 511-512, 521, 565, 590, 592, 603,608. termen —, 184. i'. fi In

Ierarhii, In Valori.Conditie(i) necesarS sau suficienia,

15, 30, 75, 77, 88, 90,97, 99,135,139,149,155,164-165,171,182-183,191,195,198, 210, 222, 224, 238,240, 248, 251-252, 261-262, 274-275, 278, 283, 296, 324, 329,339, 373,375, 391, 416, 420, 431, 477, 483-484, 495, 500, 503, 531, 535, 538-539, 556-557, 573, 591-592, 612, 616.

— prealabile argumentarii, 26-29, 31- 32, 74, 78, 82,186, 583, 590, 595,598.

Confundare , v. la No(iuni. Congruenta, 568.Conjechira, 63, 317, 445, 554. Conjunctii, 195, 577.— f i formare de clase, 162. Consecinta(e),

666 Tratnt lie argimteiitare

105,158,171,182-183,207, 220, 250-254, 262, 280, 2S2-284, 318, 321, 323, 325-335, 339, 341,378, 385, 397, 422, 442, 446, 482, 510, 522-526, 544, 546-547, 553, 563, 570- 571, 573, 606, 609, 613-614, 616.

— fi autofagie, 250-251. compararea —, 300.— divergenle, 254, 318, 329-330. fapt/—, versus mijloc/scop, 331-335,

522-526, 546. v. fi In Argumente.

— logica, 282.Consilience, 568.Consimtamant universal, 46-

47, 81, 374. ’Constrangator, rationament, 10-11, 46-47, 83, 269, 280, 475, 563. rationament ne—, 10-11. v. fi Demonstratie, Evidenja, Necesar, Proba.Contactul spiritelor, 26-31, 38. Contaminare, 322; v. For3.Content analysis, 107.Context, 41, 90-91,108,128,133,156,

158,169,189, 231, 221, 228, 296,361, 388, 488, 495, 497-498, 534, 560,611,615.

marimea —, 156.izolare in afara —, 212, 231, 266, 486. persoana ca —, 368-369, 387, 390, 495. — filosofic, 560.Contradictorii, identitate,

62,102,181, 241, 246-247, 254, 267, 290, 294, 531, 535, 552.

Contradicfie, 64, 70,108,141, 239-242, 246, 250-252, 267, 433, 504, 515, 574. v. fi Incompatibilitate Contrarii, similitudine prin, 472. v. fi la Auditorii.Convenfie, 93,127-

129,132,163,166, 186, 201, 240, 265, 269, 300, 469,

540, 615. v. fi AuditoriiConvergent, 106, 567-572, 594. Convinge (a), 13, 15,18, 28, 31, 35, 38, 40-42, 44, 46-48, 58, 58, 71, 81,150, 212, 235, 260, 310, 392, 389, 440,

547, 550, 558-560, 572, 596, 599, 605. Coordonare, 162,194-195, 246. CorelSri, 82, 239, 411-412, 418, 421, 433, 598, 607.Corpus, 127,129,146, 569.

Credinfa, 13,15, 42-43, 47, 61, 73, 75, 79, 82, 87, 99,102,161,177,183,196,198, 208, 226, 295, 310, 320, 372, 374, 377, 385, 397, 406, 449, 528, 545, 568-569, 585, 589-590, 602,613.

rea -, 55,174, 246, 291, 352-353, 561. Credulitate naturala, 93. Cuantificabil, 314, 316, 412, 424.

1 v. fi Omogenitate.Culoare, 154, 399, 421, 484,

509, 546, 520.Cupluri, antitetice, 110, 509-

Index niш11tic 667

512, 516- 517, 519, 523-525, 527, 533-534, 544.

— clasificatoare, 512-513.legaturi intre —, 510-511, 513-515, 519. -filosofice, 505-507, 509-514, 516-517, 520-521, 523, 527, 529, 533, 539, 543-544.rastumarea —, 517-518, 520, 522, 557. v. fi Aparenta, Disociere, la Termeni. Cuvant (e), versus lucru, 527, 537-538, 545; v. fi Verbal.— compuse, 489. familie de —, 187-188.petijie de principiu intr-un singur—, 144,163. v. fi la Sens.

Date, 46, 77,89, 91-93,192, 223, 228, 264, 319,340, 501, 509, 512, 612. aranjarea —, 146,158,163,176-179, 186,194, 203, 214, 222, 238.— versus explicate, 519. interpretarea —, 152-153, 357. selecfia -, 42, 49,146,151-152,166,

176, 318. v. fi Premise Deci, 322.

Decizie, 56, 73, 78-80, 83,119, 133,135,146,165,167,170,182, 241,

379, 426, 435, 459, 556, 616. argumentare ulterioara —, 60, 68, 346.— fi executare, 67. functii tie —, 317.

— fi incompatibilitate, 241, 245-248, 286, 584.

punere in discu[ie a —, 41, 45. v. fi lucru judecat.— fi urgenta, 59-60. v. fi la JudiciarDeducfie, 12, 25,143,152, 387. Defetism, 570.Definite, 108-109,130, 215,

262-263,265, 288, 294, 615.

— §i argumentare, 89, 258-261, 264-266, 288, 329, 354.

alegerea unei —, 209, 215, 261, 541.

— descriptive, 208, 259, 261.— disciciativa, 503, 536-541, 543. dubla-, 208, 262,411.— legala, 262.— nominaia, 262.— norma tiv3, 258, 261.— paradoxaia, 535.— persuasiva, 539.— reaia, 259.— tehnica, 260.v. fi Enumerare, la Figuri.Deformare, 122, 204, 370, 402, 502. Deliberare(i), 11,13,15, 26, 47, 55, 58, 60, 62, 65.— intima, 17, 26, 57-58, 62,

576, 579, 590.secretul —, 31.e. fi la Genuri oratorice.Demonstrativ, articol, pronume,

201- 203, 527.Demonstrate, versus

argumentare, 11, 13-15’ 19, 21, 25-26,41, 63, 69, 142-143,150,152,179, 217, 234,

668 Tratnt lie argimteiitare

238, 240, 256, 260, 262, 268, 278, 297,328,380, 382, 387, 570-571, 589-590, 593, 608.

t>. fi la Logica.Denegare, 51,165, 379, 588.Denumire, 395.f. fi Califica reDepreciere, 265.Derivare, a cuvintelor, 188-189.—versus reziduu, 532.Descalificare, 507, 524, 526-

527, 529, 532, 534.— a adversarului, 48,

61,133,142, 300, 364-365,378, 389,456,580, 602.

—ca termen I al unei disocieri; v. la Termeni.

Descriptiv; v. la Definite, la Sens.Determinare, 38, 54,

71,100,124,170, 208, 296, 340, 377,426, 428, 489.

Determinism, 434, 502.Dezacord, 12, 20, 88,157, 201, 225,

379, 427, 545, 589, 592, 613.Dezbatere, versus discutie, 53-

54, 68, 75, 79-80, 89,129, 131,147, 223, 227-228, 233, 240, 292-293, 307, 354, 379, 401, 550, 555.556, 560, 569, 576, 578-579,582-583, 592.

v. fi Pledoarie.Dialectica, 15-16, 29, 39, 66,

511-512, 531, 607.Dialog, 45,51-55, 75-

76,141,169, 198, 219, 430, 598.

Dinamic; v. Static.Diplomat, 75, 247.

Diplomatic(a), atitudine, 244, 246, 524.

boa la -, 244, 246-247.

669 Tratnt ilc argumentare

Discipline, 101.Discurs, 16-20, 26, 33-34, 36-

39, 45, 51, 55-57, 67-74, 99,119,133-134,140,144,152,156,163,176,179,19

2, 194-195,199, 209, 214, 232-233, 387. amploarea —, 17, 51, 576-577; u. fi la Argumentare. analiza -, 179,186-187,195-196, 203, 209-210, 222-223, 231, 238.— ca obiect de reflecjie, 341; v.

fi la Analogie, la Argumente (spontane), Convergence, la Ierarhie, la Interacjiune, la Model, la Mijloc, la Orator, la Ordine, Probabilitate, la Procedeu, la Realitate, la Simbol.

— ca opera de arta, 609-610.— ca organism, 609-610. partile -, 583, 595, 604, 606. valoarea estetica a —, 65-66. varietajile —, 65-66, 73, 208, 219, 222,239, 611; v. fi Genuri oratorice. Discufie, conduita, 15,17, 54,

73, 78,80,140,143,173, 266, 317, 393.

— versus dezbatere, 54, 555.— dirijata, 540.punere In —, 78,97,135,176. reluarea —, 77-78,138. v. fi la Acorduri, la Judiciar. Disociere(i), 206, 210, 236, 361, 499, 506-508, 510, 512, 514-516, 519, 521- 522, 526-527, 534, 547, 549-550, 552, 558, 571, 584, 607.— In evantai, 521.exprimarea —, 534-536, 540,

542-543, 548.— versus legatura, 87, 234-235,

557.— fi modificarea nojiunilor,

235-236, 500, 502.opozitie la —, 114, 517, 552.• — sau ruptura de legatura,

234, 500- 505.— suprapuse, 563.v. fi Cupluri, la

Incompatibilitaji, la Termeni.

Dispozifie, 30, 53,165, 223, 296, 299, 383, 428.; v. fi Metoda.

— la actiune, 67, 73, 97, 474, 579.

Diversitate, 119-120, 279, 386, 515,571,574.

v. fi la Locuri (al celui unic).Diversiune, 232, 566, 583-

585.Divin(a), 13, 26,

48,102,165,182,196, 299, 306,309, 326, 328, 336-337, 379-380, 392, 405-406, 420, 450-452, 458-460, 465, 467-468, 511, 530, 578,612.

v. fi Dumnezeu.Divinitate, 65, 70,107, 342,

424, 450, 457, 530, 537, 578.

v. fi Dumnezeu.Divizare, ca anunj, 576, 606.— a problemei, 346; v. fi

Etape.— a intregului in p3rti, 283,

287-297, 512.; v. fi la

670 Trntut de argumentare

Argumente.Domenii, in analogie, 455-

456, 458, 460, 468, 470, 478-480, 482-483, 487,609.

— irelevante in conduita, 385.— ale legii §i ale miracolului,

130,434, 455, 476.— ale cunoafterii, 30,161,166,

314, 317, 501, 559, 569, 616.

Dorinta (e), 40, 67, 81-82,170,199,316, 465, 530-531, 570.

Dragoste, 126,180, 270, 311, 405, 451, 455, 469, 523.

Drept, 20-21, 59,80,127,129-133,137- 138,150,165, 206, 284, 291, 318,330, 348, 361, 366, 374, 384, 397,

428, 434-435, 456, 471, 483, 497, 501, 503-504, 508, 519, 573, 576, 587, 600, 603, 606.

v. fi In Analogie, la Fapt, Judecator, Juridic, Jurist, Legal.

Dualitate, principiu al, 105,153, 482, 1 542, 616.

Dumnezeu, 68,115,157,162,169,196, 216, 222, 294-295, 305,308,320, 331-332, 335-336, 352,363, 380, 386, 392, 437, 503, 527-528, 565-566, 575, 578, 597.

— ca agent, 368-370, 401, 403.— in analogii, 101, 312, 457-

460, 465, 467-468, 479.— ca termen de comparatie,

298-300, 310-312.

— in duble ierarhii, 413-415.— ca model, 102, 444-445,

447-448, 450-452.v. fi Divin, Divinitate, Fiinja

perfect.5!; v. INDEX DE NUME: HSUS.

Echilibru, 60, 80,107,151, 253, 312, 349, 354, 484.

Echitate, 60,133,170.Educate, 30, 69-70, 72-

73,112,128, 250, 253, 284, 330,347.

Eficacitate ; v. la Argumentare, la Mijloc.

Egalitate, 101,162,195, 205, 260, 263, 278-279, 282, 297.

Egalizare, 162, 422.Elita, 48-49,115,125.; v. fi la

Auditoriu.Elogiu, 65, 71,189, 292, 306,

360,367, 372, 385, 390, 401, 449, 524, 563,581, 594.

— al adversarului, 385, 548.— fi blam, 66,163.— funebru, 65, 68, 74.— de sine insufi, 388, 390-391,

395,584, 586, 598.

Elocventa, 62, 66,148, 544, 549, 597.

reputatie de —, 68, 549.Empirism, 12,120,126, 453,

471, 5u0.Entimema, 282, 287, 324, 553,

556.Enumerare, a cazurilor

particulare, 109,168, 314, 322, 375, 431, 437-438,

definitie prin —, 264.

Index annlitic 671

— paratactica, 196-197.— a partilor, 181, 218, 264,

288-289, 393, 567.— f i prezenta, 289.Epicherema, 282.Epidictic v. la Genuri oratorice.Epilog, 595.Epitet, 159,176, 215, 347, 359,

367.Eristic(a), 53, 55, 239,391.Eroare, 12, 55, 65,

114,134,155, 131, 187, 221, 223, 225, 241, 253, 263,270, 328, 365,369-370, 394,444,490, 503, 505-506, 515, 529-530, 534, 572, 608.

ii. fi la Explicate.Esenta, 9, 75,110,120-

122,126,170,262,321, 326, 358-359, 361-362, 399- 404, 407, 415, 424-425, 452, 469, 480, 509-510,513, 520-521,560.

v. fi In Locuri.Etape, ale demonstrajiei, 512,

555,589, 593.

— ale discutiei, 140, 349, 590.— ale unui fenomen, 182.procedeul —, 345-352; v. fi

Jaloane.Eterogenitate; v. la Ierarhii,

Omogenitate.Ethos oratoric, 390.Etica, 75,114,122, 207, 243,

262, 312, 384, 417,468,511.v. fi Morals.Evaluare; v. Comparatie,

MasurS.EvidentS, 11-12,14,19, 25, 46-

48, 53, 130, 228, 240, 258,

261, 454, 608, 612-613.Excepfie, 196, 250, 256, 296,

386, 400,433- 434, 501.

Excludere, din comunitatea umanS, 48, 95, 252, 389.

— din grup, 95, 396-397, 408.v. ^ Argumente.Exemplu,

107,116,118,125,136,143,162,173- 174,182,190,196, 371, 382,427- 437, 449-452, 455^56, 467, 472, 477, 510, 518, 521, 556, 561, 568,573, 575, 581, 594.

— ierarhizat, 104, 432.— sau ilustrare, 16, 435, 438-

439, 455, 482.— invalidant, 433-434, 439,

557.Existentialism, 121, 328, 360,

508, 525,532, 542, 611.

Exordiu, 144,583, 595-598,602.ExperientJ, 13,19, 20, 26/29,

32, 46,59, 91,114,153,156,167, 224, 251, 253, 265, 285, 299, 310, 312,315,348, 381, 403, 434, 441, 449, 484,497, 579, 614.

— mentals, 500, 509, 516, 589, 612.

— nouS, 173.— viitoare, 164-165, 243.Ехреф, 377-378.Explicate, 9, 60, 98,117, 218,

324, 334, 379, 399-400, 449,481, 516, 519-520.


— ca definite, 379-380.— a unei diferenje de ordine,

322, 426, 456.— a erorii, 12, 529, 572, 608.— aparijiei termenului I, 515-

516, 529.Expunere, 108,179, 317, 392,

429, 434, 455, 472, 486, 567, 589, 593-594, 601, 607.

v. fi MetodS.Exprimare, arta, 177-178, 549-

550.dificultati de —, 310, 565.— a esentei, 170; v. fi

Manifestare.— versus simptom, 155.varia|ii ale —, 189.— violenta, 364.v. fi la Disociere, Forma.Extrapolare, 378, 416.

Fabula, 462, 479, 516.FacultSti, diviziune in, 41-42,

65, 305, 315, 611.v. fi Imaginatie, Pasiune,

Voin}3.Fapt(e), 46, 63, 66-67, 74, 90-

92, 98,100,119-120,129-130,134,147,157,164,171,180,185,199, 218, 223, 226-227, 244, 255, 257, 259, 264, 289, 297, 310, 315, 320, 327, 331-334, 360, 363, 367-368, 370, 407, 410, 416, 418, 422,430, 434,436, 445, 465, 467,475,489, 510, 514, 516, 518-519, 522-525, 546-547, 549-550, 560, 566, 569, 574, 586-587, 593, 596, 602, 606, 615.

comunicare de —, 220, 341, 355, 381, 392, 577-578.

— considerate neavenile, 131, 434.

definitia —, 30, 89,130,132.— §i drept,

46,137,140,142,150, 324, 361, 519, 573-574, 576, 600, 616.

expunerea de —, 159, 205, 224, 253,428- 429, 432, 514, 547, 580, 593, 604.

— §i interpretare, 157-158, 214, 332, 368-369, 593-594.

judecata de -, 187,195,198, 223-225, 395-396, 402; v. fi la Realitate.

Index nnalilic 673

— $i prezumtii, 88, 92-93, 96-97,198,

222,321. '— sau adev3ruri, 12, 29, 42,

48, 63, 76, 88, 89, 91-92, 97, 99,128,130-132,134,154, 222, 264, 321, 379, 381-383, 502, 560, 613.

v. fi la Statut.Fanatism, 82-83.Fenoinenologie, 508, 530.Fictiune, 63,130, 244-245. opera de —, 469 ; v. fi Literature. Fidelitate, 101,104,126,149, 385. FigurS, 37, 405, 447,462, 474, 530. i>. fi Prefigura.Figuri, 161, 209-210, 213, 214, 222,

291,405, 411, 479-480, 518-519, 562, 590.

— argumentative, 161, 208, 214, 289, 404,420, 586, 601, 605.

— ale atenuarii, 562.— ale alegerii, 213-216, 295. clasificarea —, 213, 217.— ale comuniunii, 214, 219-221. defini|ia —, 209-210.— ale depa$irii, 356, 491.— ale ordinii, 605.— ale prezenjei, 214, 217, 221-

222, 289, 295.— cvasi logice, 267, 535.— ale renuntarii, 585.— ale sinceritajii, 552.— de slil, 178, 208, 211-21,

214, 302, 356, 546.Figuri tradifionale, 213-214 adjeclio, 218. aluzie; v. Aluzie.amplificare, 218-219, 289, 295,

356,575; v. fi

Amplificare. anafora, 217. antanaclaza, 268.anticipate, 216; v. fi prolepsa.antimetateza (antimetabola), 536.antifraza, 440.antiteza; v. Antitezaantonomaza, 216.apostrofa, 404.asteism, 552.atenuare, 356.catachrez3, 496.citare, 228; v. fi Citat.climax, 605; z>. fi gradatie.comunicare, 221.comutare, 518-519.concesie, 391; v. fi Concesie.condiiplicatio, 218.contrar3, 420; v. fi Antiteza.corecjie, 216.definite oratorica, 215; v. fi Definitie. dialogism, 219.enalagd, 219-222; v. fi Persoana gramaticala, Timpuri. enantioza, 540. epitropa, 587. eufemism, 562. ezitare (dubitalia), 295, 551. gradatie, 605 hiperbata, 551. hiperbola, 354-358, 551. hipotipoza, 208, 219. identitatea contrariilor, 257, 535. insinuare; v. fi lnsinuare. interogatie retorica, 210, 221; v. fi lnterogatie. intcrpretatio, 219. inversiune, 551. licenja, 552.litota, 354,356-357, 562. metabola, 219. metalepsa, 225. metafora; v. Metafora.


Motonimie, 216, 410-411. onomatopee, 217. oxiniorou, 536. paradoxism, 535-536. perifrazS, 215-216; v. $i Perifraz3. Pcnnissio, 391. personificare, 404. plocS, 266. poliptota, 536. predicare, 219. preteritie, 585-586. prolepsS, 210, 216, 219, 601. prozopopee, 404. pseudo-discurs direct, 219, 222. pseudo-licen|3,552. .rectificare; v. corec|ie. reluare (reprehensio), 216. repetitie, 210, 217-218, 551; v. §i Repeti|ie. reticen|3562, 585. reversiune, 518. subjec|iune (sustentatio), 593. sileps3 oratories, 266. sinecdoc3, 216, 410-411. sinonimie, 219. tautologie aparenta, 266.Fiinta perfects, 48,102,379-380, 449, 452, 578. i’. fi Dumnezeu, Perfect.Filibuster, 583.Filosof, 11,13,15,18, 21, 37,40, 46,

55, 58, 62-64, 76,106,112,116,129, 154, 251, 257, 278, 376,443-444, 485, 495, 503, 507, 511, 526, 529, 609,613.

limbajul -, 148, 209, 542. responsabilitatea —, 64, 526.— versus retor, 40, 66. superioritatea — asupra savantului, 285.I’hilosophia peremtis, 400.Filosofie §i analogie, 453, 473,

475, 479, 483, 508, 560, 568,

572, 611-616.— §i analizS, 264.argumentare in —, 18, 21, 43,

51-53,63, 75,88, 91, 93,

98,100,106,109,112.129.144.146.151.166,

212,235, 288, 294, 318-319.

— §i auditoriu universal, 47-48, 50, 52- 53,126,129.

definitie in —, 263.— §i deliberare intima, 57.— §i dialog, 51-55, 75.— §i predispozijie la acjiune,

73.— §i disocieri, 510-516, 521,

523, 527, 529, 539, 543-544.— §i ansamblu admis, 129,146,

517.— limbajului, 615.nojiuni in —, 151,154,166,194,

318, 400.— §i retorica, 16, 47, 62.— §i teoria argumentarii, 12-

15, 37, 40, 612-616.i>. fi Cupluri, Metafizica, Ontologie. Finalism, 121.Fond; t>. Forma.For3, construcjie, 454-455, 458, 460- 461, 465-466, 476, 497. contaminarea — §i a temei, 487.— multiple, 477. realitatea —, 480. rectificarea —, 463-464. substituirea —, 481.— §i tema, 454,464,477-478,

480, 482, 484-4856, 488,492,519.

v. fi Analogie, In Interacjiune, Metafora, Tem3.

Index annlitic 675

Formal(a), gandire, 13, 21, 25, 63, 98,143.166, 236, 238-240.

analizS —, 263-264.sistem 25,164,167, 240-241, 247, 258, 264, 266. v. fi In Limbaj, la §tiinta Forma, bund, 605. alegerea —, 179.— versus devenire, 521.— discursului, 17,179, 211,

223, 609.— versus fond, 152, 206, 210,

235, 510- 511,544, 610.— gramaticalS, 188,194-

195,193, 200, 537.v. fi la Persoana.Forta argumentelor—fi comportamentul adversarului —ca factor de argumentare argumente puternice fi argumente slabe—fi regula de justitie —fi wishful thinking Frazil compusa, 197.Franare, tehnici de, 77, 379,

384, 397- 398, 401, 407.Frecventi, 93-94,107,113,

226,139, 315-317,433.

Gen, 52,105,109,194, 287-288,2%, 309, 392, 411, 423,456, 469, 512. General, versus particular, 510, 513. Generalizare, 48, 54, 77,144, 201, 249- 250, 258, 276, 404,427-428, 431,433, 455, 561, 594.—fi simetrie, 276.Geneza, 408, 412,496-497.Geniu, 125-127, 207, 366, 525.Genuri oratorice, 34, 66,

69,108, 210- 211, 214, 392, 576.

— deliberate, 34, 62, 65-66, 71, 73,556; n. fi Deliberare.

—epidictic, 34, 65-66, 69-71, 73.

—judiciar, 34, 62, 65, 71, 73, 556 ; e. fi Judiciar.

Ghilimele, 529.Grade, 14, 62, 67, 82, 92, 111, 123,185,

196,198, 239, 289, 316, 319, 322,388, 416-419, 421-426, 450,

456, 467, 487, 495, 509, 512, 557, 560, 570-571. v. fi Natura, Ordine.Gramatica, 192-193, 195, 200, 205, 211, 219, 226, 433, 532, 542. v. fi la Forma.Grup(uri), apartenenja la, 35-

36, 46, 70, 74, 80, 82, 97,100,102,114,127-128,133,141,161,170,199, 202,204, 220, 241, 248, 256, 280-

281,239, 321, 370-371, 373, 378, 385, 393-399, 404, 406, 415, 449, 557, 592, 613. individ fi -, 31, 95, 300, 394-399, 407- 408, 513.—ca model, 442. multiplicitatea —, 35, 97, 394. notiunea de —, 394.— perfect, 396.purtator de cuvant al —, 56, 398, 407. i’. fi Purtator de cuvant.— de referinta, 94-97. simbolul —, 407-408 ; v. fi Simbol.


— ca valoare concreta, 101-102,116. v. fi Valori.

Hindufi, 325, 503, 530. v. fi Indieni.Hipotaxa, 197.

Identificare(i), 249, 258, 260-262, 269, 271, 274, 277, 294, 296-297, 337,489, 502.

— in psihologie, 442.— prin simetrie, 271.

677 Tratat tie argumentare

ldentitate, 109, 256, 258, 263, 266-267, 272, 453, 480, 482, 496, 514, 535,568.

— partialS, 239, 258, 454; v. gi Justitie (regula de)

principiul —, 143.— de tautologie, 268.Idol, 366, 447, 529, 572.Ierarhie(i), 27, 64, 83, 88,

97,104,109,123-124, 204-205, 222, 298, 300, 302, 312, 411-413, 415-416, 425-426, 479, 510, 532, 558, 560.

— abstracte, 104.— concrete, 104.— confirmativ3,420.duble -, 322, 411-421, 432,

460, 488, 604-606.duble — §i discurs, 418.— eterogene, 105.— §i incompatibilitati, 107-108.— cu mai multe criterii, 105,

298.— calitative, 127, 412, 421.— cantitative, 105, 412, 421,

425.— sistematice, 105.Iezuiti, 276,318, 444.Ilustrare, 207, 427-428, 435-

439,441- 442, 451, 455, 467, 474, 482, 487,552, 581, 590.

alegerea —, 436, 441.— inadecvata, 439-440.Iluzie, 29, 50, 53, 75, 200, 305,

506,516, 523, 529, 543, 558, 582-583.

Imagine, 48,184, 208, 217, 239,

353, 355, 362-363, 385-387, 393, 395, 398, 400, 406, 425, 438, 444-445, 450, 463, 468, 470,478, 489-490, 511, 520, 530, 550, 608.

corectarea —, 462.Imaginable, 13, 41, 82,158,184-

185, 436, 511, 572-573, 606, 612.

Imitate, 207, 257, 370, 427, 442-443, 446, 449, 452,516.

Imperfect, timp, 199-200. Imparjialitate, 80-82, 364, 385, 515, 596.lmperativ, mod, 197-199, 207, 273. Implicare, 79,181, 282. Incompatibilitate, 45,103,107-108,

153,166,198, 240-244, 248, 250-252, 276, 281, 290, 313, 354, 379.

— §i anxietate, 249.— §i schimbare, 90.— $i disocieri, 509, 521-522, 543. evita (a) -, 244-249, 502, 547, 585.— §i ridicol, 253-254, 357.v. gi la Compromis, la Ierarhie, la Interpretare, Sacrificiu. IncompetenJS, 378, 421.Indice(i) al mSrturiei, 138. discurs ca —, 186, 233, 323, 363, 547.— de stangScie, 550.— depasiune, 551.— versus semn, 155, 606.— de sinceritate, 550-551, 570,

577.— de spontaneitate, 550,

678 Trutat de nrgiiinentare

— §i simbol, 407.Indieni, 277,402, 429. v. gi Hindu§i.Inducfie, 258, 260, 289,427,

431,436, 453.Ineficace, act, 386.InerJie, 64,135-137,173, 303,

427, 430, 442, 480.— §i regula de justijie, 268.Infinit, 319,456, 509.Inijiere, 72,128-129,329, 409,

560.Inovajie, 136, 573.v. gi Modificare, Noutate.Insinuare, 562, 585.Inspirajie, 544.lnstitutii, 30, 33, 54-55, 75,

78,140, 394,399,401,445,542.

Intentie, 54,155,160,186,195, 201, 205, 217-219, 224, 357, 368-370, 383, 387, 389,401, 437,468-469, 512, 552.

— a legiuilorului, 136.Interactiune, intre act $i persoana,

289, 364, 372, 379, 381, 386-387, 391, 399, 556.

— in analogie, 460-461, 463-464, 466, 477, 483-485.

— in comparatie, 300, 304, 316, 446. -in discurs, 154-155, 231,234, 387,

391, 434, 513, 555-556, 561, 567, 570, 574, 578.

— intre exemple, 446-449.— intre individ §i grup, 307,

393-394, 396, 399.-in limbaj, 166,188-189, 263, 314,

485.

— intre model $i imitatie, 447.— intre mijloace §i scopuri, 335-338.— in sacrificiu, 313-314, 334. Interogativ, mod, 197-199. v. ft Interogatie.Interogatie, 199, 210.v. fi hi Figuri, Interogativ. Interpretare(i), 19, 79,110,138-139,

149,152-155,158,166,169-170,174,

178,194,197, 219, 228, 244, 251,266- 267, 280, 323,325,

331-333, 359, 368-370,372, 385, 387, 404, 407,411, 456, 546, 553, 593-594, 601. alegere intre—, 151,176, 214.— discursului, 155-156,195,

202, 205, 231, 240,341, 388, 458,468, 518,522, 568, 600.

— incompatibile, 153. plan de —, 304, 554.— textelor legale §i religioase,

130,136,154,157-158,170, 220, 296, 432, 452, 504, 569, 582.

— unui sistem formal, 25,167.Unicitatea —, 179, 493.г. fi In Fapt, Incompatibilitate,

Intenjie.Intuitie, 12-13, 48, 61,163, 498,

521, 591,612.Inventie, 183, 364, 453, 469-

470, 482, 485.Ipocrizie, 61, 245-246.Ipostaza, 359.i>. fi Personificare

Index annlitic 679

Ipotezi(e), 12, 39, 81,110,138,147, 183-184, 205, 219, 223, 225, 231,259, 273, 281, 286, 288, 290,293, 308,314, 423, 453,463-464,482, 492, 505, 551, 562-563, 579-580, 585, 593.

metodologia —, 183.— multiple, 579, 585.

Irational, 10,13, 44, 59, 65, 81,125, 199, 286, 374, 388,

405, 409, 424,564, 610,614, 616.

ii. fi In Locuri.Irelevant; v. Relevant.Ironie, 169, 255-256, 278, 332,

357,404, 440, 552.

Istorie, 48, 56,100, 126-127,129,173, 181, 224, 231, 305, 328,362-363, 372, 399, 424-425,427-428,449, 513, 575,611,616.

Iubire, 196, 299, 303, 315,452, 469,527.

incredere sociala, 134,136, 374.Indoiala v. hi Proba.

Jaloane, 140,153, 345, 347, 350, 352.

Japonia, 124, 244, 250, 384, 536.

Judecator, 21, 34,131,133,136,138, 149,151,165,169-170,183, 221, 243, 273, 276, 329, 364, 374, 380, 387,390, 504, 538, 540, 554,

563, 574, 580-582, 602.Judiciar(a), competenta, 378. decizie —, 73, 146,165, 435.; v. fi Decizie.dezbatere —, 59, 63, 555-556.;

t>. fi Discutie.ordin -, 34, 54, 62, 65,171, 371,

379, 497.v. fi Genuri oratorice, Proba,

Procedure, Proces.Juramant, 134-135, 408, 422.Juridic(a, i, e), antinomii, 165, 504; v.

fi Compromis, Incompatibilita|i. argumentare —, 60,130,197, 296, Ъ1\. cadru -, 129,131,133-134,170, 349,

569.notiunea — de moarte civile, 408. notiunea — de neglijenta, 96. reguli — ca exemple de principii, 428. sistem -, 75, 78, 98,137,146,164,167, 504. v. fi DreptJurist, 129-130,154, 282, 316, 374,435, 443, 456,471, 503-504, 518, 580, Justice, 30, 59, 80,126,138,166,168, 171, 254, 374, 460, 557.— ndevarate, 508. denegare de —, 165.— divine, 460.— formale, 269.regula de -, 268-271, 273, 442, 560,

583.regula de —ji simetrie, 271-273.

Limbaj, 18-19,155,166,434,

680 Trutat de nrgiiinentare

acorduri subiacente—, 96,158, 237.

v. fi Gramatica, Sintaxa.— artificial, 25,164. funcjiile —, 164,167.— formalizat, 263; t>. fi Formal.

, — obi$nuit, 186,191.saracia —, 492.— natural, 240, 260, 262, 265.— versus gandire, 167, 510.— profesiunilor, 496.reflecjiile auditorului despre

—, 233- 234.— rezervat, 204.— Stiinjific, 164.— §i segregare, 204.— si structuri sociale, 204.— tehnic, 127.Legal, 132,165,170-171, 242, 262, 296- 297, 434, 556. v. fi Drept, Juridic.Liste de prezenja $i de

absenta, 290, 418.Litera, aparenta, 522.— versus spirit, 155,157, 518, 528. v. fi Literal.Legatura(i), 30, 69. alegerea —, 406.— intre cupluri, 511.— versus disociere, 87.— intemeind realul, 427-499.— ale realului, 358, 460, 605. ruptura de — sau disociere, 500-505.— Si subordonarea valorilor, 106.— intre termenii unui

cuplu, 507. tipuri de —, 322.v. fi Coexistenta, Paratax3, Real, Ruptura, Succesiune, Simbol. Libertate, 47, 65, 74,167-168,197, 206, 227, 243, 248, 254, 392, 400, 406, 412, 502, 511, 516, 526, 565, 594,

603, 616.

Index nnalitic 63 7

— persoanei, 360-361.Liste de prezenta fi de absents,

290, 418.Loc(uri), 108.— ale anteriorului, 120; i>. fi

Origine, Principiu.— anlitetice, 110.-calitatii, 115-120,124-126.— cantitatii, 110-115,119-120,123-126— comune, 108-109, 111.— ale dificilului, 113.— ale durabilului, 112.— ale esenjei, 122,126; v. fi Esenta.— ale existentului, 121,125.— ale facilului,l 13; v. fi In Argument.— ira)ionalului, 125; v. fi Irational.— ireparabilului, 118.— normalului,113; v. fi Normal.— numarului mai mare, 111;

i>. fi Num3r.— oportunitajii, 118.— ordinii; v. fi Ordine., 120,125.— persoanei, 126.— precarului, 118,126.— probabilului, 113; v. fi

Probabilitati, Probabil.reductin sau subordonarea —, 125.— specif ice, 108.— intregului, 110,112; v. fi Totalitate.— unicului, 115,119,125-126;

v. fi Unic.— universalitatii, 112; v. fi

Universalitale.Literal!, interpretare, 468, 522. v. fi Litera.Literatur!, 66, 69,181, 205, 550. Logic!, 12-15, 21, 25, 48, 53, 57, 503, 558-559, 573, 608, 611. alitudine —, 243.— fi auditoriu universal, 47-48, 53.— conflictelor, 242, 281.consecinta —, 282.eroare de —, 114,143, 503.— formal!, 21, 25,143, 240; v.

fi Formal.— judecatilor de valoare, 615-

616.reducere la schema —, 239.— social!, 481.— verosimilitatilor, 379.Loialitate, 80,101, 104,140,

551.Lucru (i), 20, 46, 76, 81, 83, 98,

ЮЗ-104, 110-111,113,115,117-118,123,130,140,146,148,150,175,182,193,199, 218, 236, 266, 283, 305-307, 309-312, 332,338,344,360, 376, 406-407, 415, 420, 437, 451, 454, 465, 507, 509, 513, 530, 536, 539, 545.

-judecat, 77, 78, 90,135,137.— in sine, 205, 507, 520, 521.

Magie, 19,148,197, 205,382, 405,409.

Majuscul!, 528.Manifestare, 74, 78,

88,127,134,143, 171,191-

682 Tratnt lie nrguiuentiire

192, 214, 281, 321, 358-359, 362, 369, 386-387, 391, 393, 399,401, 404, 424,480, 505, 509, 523, 563,615.

Marxism, 160, 511; i>. fi INDEX DE NUME; Marx.

Matematica, 13, 21, 63,165, 479, 589, 608, 612, 614; v. fi §tiinte formale.

reductie la scheme —, 239, 304, 317, 320.

Maxime, 97-98,117,199, 206-207, 220,267- 268, 273, 279-280, 338, 354, 356, 412, 508, 536.

Marturie, 137-139,142, 211, 224, 324, 365, 378, 381, 385,424, 436, 440,507, 551-552, 568, 588.

Masura, in exprimare, 310, 347, 401, 551, 557, 586.

— in ftiinte, 131, 240, 297-298, 300. v. fi Comparajie, Sacrificiu.Merit, 111, 123,166,168, 224,

278, 299, 360-361, 371.MetagramS, 189.MetafizicS(i), a lui Aristotel,

109,152, 415.— fi cupluri filosofice, 511. enunturi —, 532, 588.— fi eticS, 417.— existentialists, 328. independen|3 in privinta —, 9-10,152,

360-361. nojiunea de —, 174, filosofii anti —, 508. v. fi Ontologie, Filozofie.MetaforS, 211, 459, 471, 475,

478, 485- 494, 497-499, 519.— de complement, 495.— adormitS, 492-493, 495-497.— inconciliabile, 490. precau}ii la introducerea —, 488. trezirea —, 492-497.v. fi Analogie, ForS, TemS. Metaforic(S), aspect, 491. expresie cu sens —, 492-496, 499. Fuziune -, 486, 488-492, 497. uzaj -, 172, 492.MetodS, 560, 568, 589, 592,

603, 607-615.

Metodologii, 20, 559.MinciunS, 219, 245-246, 381,

533-534, 546.Miracol, 331, 368,434.Mod, statistic, 93-95.ModS, fenomenul, 257.Modalitati, 140,190,192-

193,199,203, 240, 250,421, 595.

Model, 49,102,114,119-120,125,136- 137,167, 231, 400, 427-428, 442-447, 449-453. anti-model, 442-449. oratorul ca —, 67, 431, 443, 449.— rationamentului, 11, 21, 26,

238,268, 281, 361, 373, 445, 452, 559,594, 608.

Moderatie, a preten|iilor, 562-563,585- 586, 589, 612.

Modificare, v. In Schimbare. MoralS(e), fi auditorii, 38, 49, 97,101,

97,114,122,166, 273, 277, 289,

Index nnnlitic 683

318, 384.— fi argument pragmatic, 330. educa|ie —, 347, 361. formalism in —, 330, 369. notiuni —, 318, 540. persoanS §i act in —, 361, 369. pseudo —, 516. ra|ionamenl —, 539.reguli — incompatibile, 242; v.

fi IncompatibilitS|i.— fi restric|ie in dezbateri, 131.— §i responsabilitatea

grupului, 289, 397, 408.— f i retoricS, 38.— supraomului, 122. tratate de —, 79.— fi valori, 101-102, 330; v. fi EticS.Motive, 32,46, 59, 62.Mijloc, discursul ca, 155,166,

205,233, 280, 309-310, 390-

391,409; v. fi Procedeu. disocierea mijloc/scop, 510, 513, 519, 522-515, 527. eficacitatea unui —, 113, 304, 338.—/scop versus fapt/consecinJS,

331- 335, 524-525.inferioritate a ceea ce esle —, 105. interpretarea ca —, 153,155, 523.— sugerand scopul, 337. transformarea — in scop §i invers, 335-338. valorizarea ca —, 338-342, 525. v. fi Sacrificiu i'. fi Scop.Medie statistics, 94-95.Mil, 183, 351, 405,449, 479, 529, 608. Motive, 32, 46, 59, 62, 83, 96, 323-324, ‘ 326, 341,344, 369, 554, 578, 589,

616.Multiplicitate, 97,119,332, 510, 515, 521, 528. cvasi —, 528.Muz3, 544.

Naiv, 76, 376,469, 529, 548, 606. Nara(iune, 147, 595.Natural, 190, 240, 242, 260-

262, 265, 288, 342, 358, 411, 433-434, 501, 532, 537, 544, 549, 604-605, 607-610, 614,616.

v. fi Artificial, In Limbaj.Naturi, 36,40,44, 70,

75,118,127,143, 241, 288, 335, 342-343,

351,363, 381, 405,407, 421-424, 426, 456-457, 460-461, 467, 487, 491, 501, 509, 514, 530, 537, 607, 609, 612. v. fi Esenta, Ordine.Necesar, 12-13,16, 26, 43,46,

76,83,91,108,134, 239, 261,

265,266, 271, 274-275, 298, 304, 314, 324, 329, 358, 409, 612, 616. v. fi Constrangator Necesitate, 12,130,158,167, 203, 266, 294, 313, 505, 511, 535, 574. Negativism, 579-580.Negatie, 194, 357, 402.— §i complementaritate, 296.— §i contradictie, 240, 248.— §i diferenta de ordin, 426.— $i diviziune, 293.-dubla, 588-589.— interna, 402.notiuni formate prin —, 402.

684 Tratnt lie nrguiuentiire

prefixul „nu", 528-529. v. fi In Figuri (litota, tautologie aparenta), Ironie.Nedefinit, ndjecliv, 202. pronume —, 201-202.Nestorian; i>. Ordine.Neutralitate, 80,190, 242, 255.Neutru, stil, 187,190-192. termen —, 187, 299. ii fi In Locuri.Nominal(a), fraza, 226. salariu —, 527.Nominalism, 560, 615.Normal, 113-115,125-

126,131,135, 199-201, 213, 254, 376,402, 533,558.

— §i cornx, 554.disociere —/norma, 510, 514, 519, 558-559. om —, 42, 45, 376. prezumlie —, 93-97,132. v. fi In LocuriNorma(e), 27,45, 77,113-114,

119-120,168,190,199- 201, 206-207, 224,226- 227, 243, 248, 250, 255, 257-258,325, 361, 364, 376, 402, 435, 502, 506,558, 585, 613-614. termen II

ca —, 510, 514, 518-519, 559. v. fi Normal.Nofiuni, 42, 79,

96,101,104,128,130, 151,163,175,184,187-188,194,235- 236, 242, 247, 252, 257, 260, 265-266, 268, 271, 278-279, 318-319, 330, 352,361, 368, 401-402, 412,435,

685 Tratat de argumcnlare

491, 499, 513, 517, 519-520, 522, 539, 560, 589, 610-611.

— carjel, 295.clarificarea — 167,170, 243,

568; v. fi In Claritate.— confuze, 103,154,165-166,168-169,

176.491.543. descompunerea —, 298.evolutia — fi analogie, 172,

468, 484- 485.obscurizarea -, 167,170-171,

468, 484- 485.plasticitatea —, 173-176, 353.— fi reguli, 243.— tehnice, 128; v. fi In Limbaj, la Sens, uzajul -, 154,159,162-169,171-172,

175-176,185, 248, 262, 295, 302, 430,434- 435, 456,468,492, 518, 537-538,541.543, 580. t

v. fi In Disociere.Noutate, 349, 516, 574.T’. fi Modificare, Inovatie.Numar, 112,117,126, 374.Nume, 20, 49, 66, 91,163, 208, 210,

213, 215, 217-218, 250, 257, 282, 290, 308, 333, 359, 383, 407,419, 429,432, 527, 529, 532, 537.559, 613.

— propriu, 161, 202, 204. v. fi Substantiv.

Obiectiv(S), 34,41-48, 53-54, 63-64,

77, 79-80,82,

89,107,136,151,155, 157, 202, 224, 241, 257, 283-284, 298, 321, 406-407,417, 426, 430, 450, 512, 546, 553, 563, 607, 609, 613-616. disociere subiectiv/—, 510, 529. ii. fi Obieclivitate.Obiectivitate, 40, 79-82,187, 328-329, 383, 396, 521, 586, 596, 608, 612. disocierea—/ voinja, 521.v. fi Obiectiv.Obiecjie, 51-52, 99, 133, 138-

139,173,185,189, 210-211, 216, 231, 250, 252, 254, 279, 291, 307, 317, 330, 348,372,471, 557, 566, 571, 578-579, 599, 601.

v. fi In Figuri (proleps3).Obscurizare; v. In Nojiuni.Obscuritate fi prezenja,

164,196, 498, 530, 573.Obstacol, 13, 67,150, 304,

340, 353, 377, 526, 529, 531, 534, 565, 572.

Ocazie, versus cauza, 329, 343, 400, 510, 530, 576.

— de prins, 342.Omogenitate, 162, 285-286,

309, 412, 424.reducjie la —, 238-239, 318.Omologie, 456, 459, 489.Omonimie, 268, 435.Onoare, 33,188, 248, 300, 307,

373,397, 408.

Onomatopee, 217.Ontologie(i), 150-

151,167,174,185, 247, 360, 417, 526.

686 Tratat ile arûnieiitnre

independent fa|3 de—, 150-151, 321, 610 ; v. fi In Metafizica.

Ontologism, 526.Opinie, 12,14-16, 33, 60-61,

80-82, 95, 115,128, 208, 375, 377, 381, 511,529, 568-569, 577, 579, 583-584, 588, 607, 612-613.

planul obiectului fi planul —, 515.

-fi adev3r, 40, 97-98,112,135,140, 252, 529, 613, 616.

Optativ, mod, 197,199.v. fi Dorinja.Orator, 17-18, 29-38,40, 43-46,

48, 55, 211,220.— apartinand auditoriului, 61.discursul ca act al —, 186-187, 190-191, 196, 202, 206, 209-210, 387-393, 576, 578, 582. functiile -, 31-32, 34, 584-585. calificarea -, 31-32, 38-39, 53, 61, 77, 319, 563, 596. talent de-, 65-66, 548-549, 563, 597. v. fi hi Auditoriu (adaptare), hi Elogiu, Exordiu, In Model, In Prestigiu. Ordin, diferenta de, 426, 456; v. fi Natura.Ordine, acord asupra, 140, 600, 603.— argumentelor, 19,140, 348,

556, 589-593, 599-600, 602, 604-606, 608.

— cazurilor particulare, 437-440.— cronologicS, 358, 366, 604, 607, 610.— cresc3toare sau descrescatoare, 599.

— de zi, 591.— ca tema de reflectie, 591,

604 ; v. fi • Metoda.— naturala, 607-610, 616.— nestoriana, 600.— rational, 594, 608.— unica, 607.— universale, 70, 328. v. fi In Figuri, In Locuri.Origine, 25, 98,121,125-126, 130,132, 178, 217,496. v. fi Genez3.

Panegirice, 65, 310, 372, 597. v. fi In Genuri oratorice.Parabola, 452,466,490.Paradigme, 466.Paradox, 114, 209, 256, 267, 283,293, 438, 529, 535-536, 574, 597-598. Paralaxe, 197, 511.Participare, 405-408, 479. v. fi Apartenenje.Particular, caz, 418, 427-430, 433, 435- 438, 454-455, 514, 560, 565, 608. disociere —/general, 435, 510, 513. de Ia - la-, 429-430, 440-441. v. fi In Auditoriu.Pasiune(i), 13, 37, 47, 64, 81,

210, 215, 306, 311, 491, 493, 511, 51, 537, 551, 572-573.

Perceptiva , lemntizare, 236. Percepjie, ambiguitatea, 154.— §i prezenta, 147.Perfect, grup, 396. termen —, 354.i>. fi Fiinta perfecta.Perifrazi, 187, 215-216. v. fi In Figuri.Perorate, 118, 583, 597, 602.

Index tmnlilic 687

Persoana, act §i, 358-374, 376, 378-387, 392-397, 399-400, 404,407, 510,513- 514, 563, 565, 568, 581-582. autonomia —, 360. construcjia —, 363, 372, 378, 385-386.— $i duble ierarhii, 414-415.— gramalicaia, 201-202, 221.— ca model, 379-381, 397, 442. stabilitatea —, 359-360, 366. valoarea —, 363, 389, 397, 403, 442,

518.v. fi In Interacliune, In Locuri,

la Libertate.Personificare, 393, 404. v. fi la Figuri, Ipostaza.Persuada (a), 13,15,18, 28, 32-34, 38, 40-42, 44, 55, 58, 67, 75,109,125, 141,150,361, 371,391-392, 545-546, 549, 558-559, 576,591. ii. fi Convinge (a).Petijie de principiu, 140-145,163,

437.PIedan}i, 21, 54, 96, 555, 603.Pledoarie, 21, 55, 58-59, 314,

555, 562, 577, 602-603.!\ fi Dezbatere.Pleonasm, 267.Plural, 181, 202, 428, 511.Poezie, 117,172, 205, 207, 406,

428, 484, 491, 498.Poet, 197, 209, 300, 303, 360, 443, 487, 490, 495, 536, 544, 596, 609. Polarizare, 371.Pozitivism, 9, 251, 374, 508-509. neo—, 588.

Posesiv, 489.Pragmatism, 331, 508, 526. v. fi In Argumente.Practica (i), atitudine, 243, 247. elocvenja —, 16, 62, 66. probleme —, 243,— in calitate de termen al unei

disocieri, 510.Precedent, 137,153, 243, 346, 374, 428, 432, 438, 442. tea m3 de —, 137, 346.— ?i regula de justice, 268-269. Predicare, 15, 38, 68-69, 219, 320, 386,

575, 597.Preferabil, 88, 97,105,109,119, 417. Prefiguri, 405, 462. гк fi Figura.Prefix, 194, 528-529.Prejudecata, 47,141, 384-385,

398-399, 529, 533, 565, 572.Premise, 33, 87-88, 90,108-

109,133- 134,140,142,169,191,194, 215,240, 285-286, 411,456,

558, 561, 570-571, 573, 591, 593. alegerea —, 87,176,178, 556. enuntarea —, 87,180,192, 226,408. izolarea —, 41,192.— la care oratorul nu adera, 61.— $i pelijia de principiu, 143,145. iK fi Acorduri, Date.Prestigiu, 21, 71, 90,120,136,140,

156, 239, 257, 273-274, 303, 306, 320, 373, 381-382, 384-385, 388-389, 439, 516, 540, 559, 561, 578, 584.

— grupului, 370-371, 394-

688 Tratat ile arûnieiitnre

395, 442.— si model, 122,157, 373, 424,

442- 446, 449.— al oratorului, 166, 220, 390-

391, 563, 566, 578, 596.— si sacrificiu, 256-257, 306, 372-373. Pretext, 165, 329, 369, 386, 403, 524-

525, 530.Prevenfie, 384 ; t>. si Prejudecata. Prezent, timp, 199-200, 212, 219-220. Prezenfa, 146-152,176,178,180,184-

186,198, 200, 202-203, 213-214, 217-221, 265, 289-290, 293, 295, 343, 389, 408, 418, 435-436, 527-528, 530, 579, 591-593, 546, 550, 575, 578, 605.

— si ilustrare, 435-438. suprimarea —, 150-151. tehnicile-, 181,183, 501-502, 579. гк fi la Figuri.Prezumjie (i), 88-89, 92-97,132, 206,

222, 321, 323, 395, 564, 582.— de adeziune, 92,134. calculul —, 94.— legala, 132, 434.Principiu (i), 53, 72, 75, 77-78, 80,102,

120,143,153,169, 250-251, 253, 261, 268, 273, 285, 323, 325, 350, 421-422, 424, 431, 466, 480, 504, 510, 517-518, 524-525, 556, 560. iiersus grade, 421-426; v. fi Natura. generalizare si —, 60, 428,431,436.— ierarhizante, 104-106,

302.— prime, 122, 250. superioritatea —, 120,125, 302.

Index aimlitic 689

Probabil, 11, 67, 76, 81, 91-92, 94, 97- 98,113,163,316-319,412,437.

filosofia —, 319.Probabilism, 318.Probabilitate(taji), 14, 63, 64,

67, 92, 130,132,149,154,169,185, 209, 281,314, 316-317.

calculul -, 63, 92-94, 314, 567, 567,614.

— retrospective, 324.Probe (Dovada), 12, 42, 60, 62,

64, 78, 81-82, 84, 90,102,131-132,137,139, 169, 256, 259, 276, 278, 291, 297,302, 306, 329, 373, 375, 380-381,384, 431, 434, 453,470, 551, 559, 564,571, 573-574, 577-578, 585, 591, 595, 600, 611,614.

— admise drept concludente, 139.

— afectivS, 41.— analiticS, 12, 611.— apodicticS, 11.sarcina —,137.gradele —, 316.— dialectic^, 611.— extra-tehnica, 19-20.— istorica, 129,131.— juridicS, 131-132.— logica, 43,47, 614.mijloace de - 2-5, 25, 42-43,

290,375,614.

— noua, 169.v. fi Ratiuni.Procedeu, 183,190,198, 206,

232, 234/235, 242, 244, 257-258, 262,265, 268, 291, 298, 300,302,331, 333-334, 345-347, 365-366,379-380, 385-386, 388, 390-391, 394, 400, 422, 431, 437, 448, 456, 474, 491, 539,583, 606.

discursul ca —, 189, 214, 218/220, 232- 234, 244, 498, 524, 540, 543-547, 550-551,554, 562,564-565.

disocierea —/realitate, 547-548, 550, 552-553.

preveni (a) disocierea —/realitate,607.

p. fi In Etape.ProcedurS, 48, 54,131,140,198,

264, 389, 396, 576, 601.Proces, 59, 62, 65, 90,

99,121,129, 131, 133,137,144,153,176, 234, 238,337, 344,356, 379, 428,442, 473, 481, 488, 504, 509-510, 526, 529-530, 554, 562.

v. fi Judiciar.Proiectie, 435, 468, 497.Pronume, 201-202.Propaganda, 15,19, 30, 70, 72-

73, 204, 335,392, 548, 552-553,570, 613.

Proverb, 207-208, 220, 438.imagine de —, 207.PsihanalizS, 370, 402.Psihologie, 14, 20, 32-33, 55,

79, 91, 134, 147-148,193, 234-235, 255, 307, 370, 388,442,481.


— patologicS, 253, 272.— profunzimilor, 58, 499, 531,

558.Puncte de dezbStut, 54, 606.Purificare, 98, 258, 462,530-

531.Purtator de cuvant, 31, 56, 70,

95,119,128, 386, 398, 407, 450,544.

Ratiune (rationalitate, rational), 11- 14, 40-44’ 46-47, 57, 59-60, 63-65, 74, 77, 83, 93, 98,120,126-127,129,140, 142,14fe, 154,163,168,199, 241, 268-269, 273, 320, 323,327, 329, 331, 341, 344, 353, 363, 377, 380, 383,396, 407,409-410, 413,424, 511-512,522, 541, 543, 559-560, 563, 581, 591, 603, 605, 607-608, 610, 611-612, 614, 616.

— suficienta, 102.v. la Argumentare, la Ordine. Rational, om, 40, 42-43, 496.Ratiuni, 37, 58, 62,186, 286, 377, 380, 466, 547, 561, 573, 575-576, 589, 594, 598, 602-603, 607. i’. fi Proba, Rational izare. Rationament n. la Absurd, Argumentare, Demonstrate. Rationalizare, 58-59, 62, 328. Rationalism, 28, 47, 77,100, 303, 527, 560.— critic, 616.Real, 48, 61, 88-89, 91,

99,105,109,121,125,127,135,149,159,165-167, 183-184, 260, 280,

293, 314, 321, 358, 380,405,412, 418, 427, 433, 453,460, 463,468-469, 490, 502, 506-508, 512, 519, 521, 523, 526-529, 531, 539,541- 542, 544, 546-548,

550, 553, 603, 605, 608, 616. coerenja —, 90,328, 505. fidclitate fa(3 de —, 149. structura -, 91, 236, 2Q0, 289, 304, 309, 320-321, 345, 409; 413, 418, 426-427, 460, 504-505, 514, 517, 560. v. fi la legaturi, Realitate, Verbal. Realism, 328,406, 526, 560, 615. Realitate, versus aparenta, 369, SOS- 515, 513, 516-518, 522-523, 525, 527, 530-531, 571, 594. discursul ca —, 322. judecata de —, 251, 424, 614-616; i>. fi la Fapt.— ca termen I, 546.— versus valoare, 329, 424,

507, 614- 616.ii. ii Real.Recompense, 309, 325.Recursivitate, 346.Reduc}ie; v. la Omogenitate, In

Locuri, la Logica, la Matematica, la Probabilitate (calcul).

Refutare, 138,142,174, 259, 290, 354, 579, 581, 584, 595.

— anticipata, 602.— mentaia, 595.Regrete, 309, 342.Relativ (a, i), cifre, 185.propozijie —, 196.— ca termen al unui cuplu, 510.Relevant, 131,147,151-152,

Index annlitic 691

217, 550,557, 576, 585.

raportul dintre relevant ji forja, 556, 586.

v. ?i la Domeniu.Reluare; v. la Discufie, la

Figuri.Renume, bun, 365-366.Renun(are, 31,186,191, 307,

316, 341, 550, 576, 581, 585-586, 588.

Repetijie, 181, 210, 217-219, 267, 351, 442, 551, 575, 605.

v. $i la Figuri.Replica, 134,138,141,143, 250,

252, 274, 279, 296, 350, 360, 375, 414, 448, 557, 564, 582, 602.

Responsabilitate, 201, 223, 361, 397, 419, 577.

principiul —, 325.Retori, 40, 66,180, 200, 217,

231, 279.Retorica, 15-16, 21, 31-32,

34, 38-39, 43, 47, 51, 57, 61, 69,147-148,156, 178, 208, 232, 282, 607, 609-610.

— antica, 11,16-18, 20, 33, 52, 55, 62, 73, 547, 607.

degenerescenfa —, 66,108,178.discreditarea —, 39, 58, 62,

334.eroare de —, 143,156. noun —, 15.— $i prezenta, 146-151.— in calitate de procedeu,

232, 543- 554.trntate de -, 33, 55, 63-65,149,191, 208, 218, 292,

295, 373, 387, 391, 420, 441, 607. v. fi Dialectics.Revizuire, principiu de, 135, 359, 363. Reziduu ; v. Derivare.Ridicol, 39, 48, 51-52, 59, 71,

90,134, 141-142,179, 252-257, 272, 341, 354, 357, 381, 391, 398, 405, 411, 415, 418, 463, 488, 501, 579-580.

Ritm, 178,186, 207-208, 283, 585, 604, 609.

Ritual (3, i e), ceremonial, 204, 392. formula —, 205. procedurS cvasi —, 139, 204. Romantism, 110,110,123-127,181, 205, 406, 532, 544. versus clasicismRuptura, tehnici de, 379-387, 389, 393, 396-397,404,407, 500. v. fi In Disociere.

Sacrificiu ji incompatibilitati, 122, 242, 247, 256-257,299, 304-306, 309, 311, 313-314, 316, 336, 341-342, 344, 372, 419, 503, 586.

-inutil, 306,308,341-343. justificarea —, 67. mijlocul ca —, 308-310, 340. t>. fi In Argumente.Sanctiune, 134, 309. ridicolul ca —, 252-253.Savant, 30,49,128-

129,131,133,148, 207, 243, 254, 285,324, 375,474,488, 503, 541, 616.

Scepticism, 76, 82-83.Schema argumentntivS, 20, 214, 227, 231-234, 236-237, 279, 295, 33S, 373, 546, 560, 604. v. fi Structura.


Schimbare, 96,161,171,188, 222-223, 228, 233, 235, 301, 347, 351, 378,418, 426, 433-435, 447, 462, 495, 500,502, 504, 511.

justificarea —, 135-136,138, 324, 253, 292, 337, 346, 359, 606. minimizarea —, 173. negarea —, 135-136.— provocata de discurs, 72,

211, 224, 364,518, 591.— ji valori, 102-103.Scientism, 30, 60.Scop (uri), 13,18, 25, 32, 55-

56, 62, 66- 68, 71, 78,105,107, 111, 120-121, 123-124,136,146,151,168,177-178, 186,190,193, 204, 216, 219, 234-235, 274, 278, 296,308, 333-335, 345, 347, 352, 356,387,390, 419,436, 448,503, 514, 524-526, 535, 540, 566.

— apnrent, 523, 546, 553,583, 592.

— nemSrturisit, 340, 544, 546.— partial, 345, 592.relatia mijloc/—, 280, 304, 309, 351, 335-341, 345, 413-414, 420, 510, 513- 514, 519, 523-524, 527. substituirea —, 339-340, 342. v. fi Consecinte, Mijloc.Semantic (a, e), camp, 167,175,189, 209, 211. evolujie-, 172,189, 543. probleme —, 176.Semanticieni, 187.

Semioticieni, 192.Semne ji indici, 25, 75,138-

139,1-11, 152,155,167,174,181, 220, 240,328, 332, 367, 369, 371, 400,

409,446, 606.

— ?i simboluri, 260, 405, 409, 411. v. fi Formal.Sens, 615.-, 69, 260, 503.— emotiv versus descriptiv, 175, 539.— metaforic, 492-499.— normal, uzual, 495, 537, 540.— propriu sau figurat, 266, 468.— tehnic, 197, 540.— unic al cuvintelor, 156; v.

fi Univocitate.v. fi Nojiuni.Silogism, 41,109,144,149, 205, 282. Simbol, 175, 260,405, 479. discursul ca —, 409. interpretarea ca —, 153. legittura dintre — ji simbolizat, 321, 405-411,488.— ca termen al unei disocieri, 513.— verbal, 542.Simetrie, 159, 271-279, 281, 486, 586. respingerea —, 278.asimetrie sau — intre temit ji

fora, 278, 455, 482.Siinilitudine, 428, 453-454,

456-457, 460.— intre antagoni$ti, 472.Simptom, 155, 481.Simf comun, 127, 352.

Index annlitic 693

Sinceritate, 57-58,136, 28?, 306, 451,

534, 550-552, 562, 570, 579, 607. v. fi la Indici.Singular, versus plural, 202.Sinonim, 186,188, 219, 259,

263, 535, 544.Sistem, 504, 511, 538, 543, 561, 567- 569, 591, 611. i’. fi la Juridic, la §tiintific.Situate argumentntiva, 124,

501, 546, 554-55, 571, 579, 589-591, 602.

Sloganuri, 208.Sociologie, 32-33, 370-371,

393, 399.Socratic, 139,198, 430, 592; v.

fi INDEX DE NUME: SOCRATE

Solidaritate intre elemente, 171, 234, 320-321, 371-372, 386, 391-393, 406, 500, 513.

— ca valoare, 101,104.— a valorilor, 281.Sofism, 136, 249, 251, 374,

398, 503, 583.— abuzului contra uzajului,

398.— mi$carii graduale, 347.— fricii de inovatie, 136.— respingerii sistematice, 136.Sofi$ti, 390, 595.Sofistic(S), 41, 401, 614.Sorit, chinezesc, 282-283, 604.— grecesc, 283, 351, 426.Specific (S); v. la Locuri.Specificare, 168-170,184.Specii; v. la Genuri.Spirit; v. Litera.Static versus dinamic, 88, 111,

175, 213, 345, 357,402, 475,

539.caracterul — al dilemei, 292.Statut, acordat, 207, 222-223,

226, 228, 359,514.— al analogiei, 478-485.— al unui auditoriu, 49.— de fapt, 89-91, 93,100,128,

223-228, 259, 382-383, 430.— de prezumtie, 93, 223.— de valoareStil, 178,180,190-191, 200,

204-205, 208, 211-212, 214, 266, 302, 314, 356, 399-400, 404, 439, 478, 544, 546-547.

Stoici, 53, 282, 328, 339, 354, 421, 449, 581.

Structure, 16, 20, 91,106,121,126,

144,178,183, 203-205, 209-211, 213, 231-232, 239, 251, 261, 279, 289, 309, 320-321, 343, 359. figuri ca —, 214-215. v. fi la Real; la Tema.Subordonare, 106,194-195, 551, 561. conjunctii de —, 195.— a valorilor, 98,101,105.Substantiv, 161, 216, 266, 359, 409,

527-528, 536. v. fi Nume.Substituire, 124, 202, 220, 261,

263, 318, 339, 410, 530, 551.Succesiune, legaturi de, 321-

323, 326, 358, 405, 411-420.— sau coexistenta, 321, 338,

341, 405, 411-420.— fi duble ierarhii, 411-420.Sugestie, 13,18, 37, 76, 270, 388, 486,

563, 614, 616.Superlativ, 301-303, 441, 534,


545. Supraevaluarea argumentelor, 561. §tiinti (e), 11-13, 80,108,164,185,

240, 285, 389, 428, 437-438, 474, 482, 500, 511, 522, 540, 569, 608, 612-613. cunoafterea —, 129,146.— deductive, 12, 21.— formale, 13, 21, 63, 98,127,

614 ; v. fi Formal, Logica, Matematic3.

— umane, 12, 20-21,147,151, 361, 370.— naturale, 12,

20,131,147,151,361, 370, 424, 482.

unitate a —, 559.§tiin}ific (5), discipline, 119,127,129, 146,192,361,434. rationament —, 98, 217. sistem —, 81,164, 568.Tautologie, 263, 265-266, 301, 535. v. fi In Figuri.ТЗсеге, 10, 57,

78,138,165,180-181, 245, 423, 461, 500, 579, 582, 5S6,606.

Techne, 20.— a lui Callippus, 330.— a lui Corax, 552 ; v. fi la Argumente.— a lui Theodoros, 324.Teologie, 102,129-130, 309, 354, 504. Teolog, 60,129-130,132,154,170, 354. Tema, in analogie, 454-456, 458, 460-

462, 464, 467-469, 476, 479481, 488,519.

inventarea —, 468-469. interactiune intre fora fi —,

455, 457- 466, 468,470, 472-475,477-482, 484- 489.structura —, 458. v. fi For3.Teorie, 152-153,164,189, 252, 265,

3^3.— ivrsus devenire, 521.— versus fapt, 92,131,147, 518,

574, 613.— versus practice, 376, 510, 616.— versus real, 166, 260, 328, 521. Termeni, alegere, 186 ; v. fi la

Concret, in Sens.— I fi II ai disocierilor, 514, 518-519,

521- 522, 524-532, 534, 536, 533-540,542- 543, 545, 547; t>. fi la Cupluri, la Disocieri, la Explicate.

Terorism, 205, 550.Tert-exclus, 292.Text; v. la Auditoriu, la Interpretare. Timp, 49-50, 67,118,127,149,170,

179,182,199- 200, 219-220, 226, 248, 265, 291, 304,424, 452,475-476,490, 497, 502, 513, 521, 583-584, 604, 608.


Tipar (pattern), 443, 453. z>. fi Model.Tomism, 365, 458; v. ?i

INDEX DE NUME: TOMA (Sfant).

Topica, 15-16, 64,108-109,113,142, 287,311.

Totalitate, a argumentelor, 311-313.— nedeterminaH, 164.— $i p3rti, 35, 50,151, 292, 541, 543.— a premiselor, 172; ti.-fi Corpus. Tradifie (tradi)ional (3, i), 11,13,16-

18, 56, 64,125,137,147,168-169, 177, 317, 328, 378, 454, 476, 520,533, 576. context —,

78,136, 560.— cultural, 190, 207, 220, 493, 510. figuri -, 213-214, 219, 244, 479, 485,

489-491.— juridica, 296, 374-375. termeni —, 520, 615.ordine — a discursului, 604, 607. valori —, 69.Traducerea si trezirea metaforei, 496. Transfer, de valoare, 43, hi, 92, 206, 279, 325-329,363, 366-367,384, 388, 405,441, 464-466, 540. v. ?i Interacjiune, Valorizare. Tranzitivitate, 239, 278-279, 281-283. Trecut, timp, 199, 212, 219.Tropi, 485.

Tap ispigitor, 408.

Umanism, 28, 528.Unanimitate, 46, 70, 77, 380, 383, 578. Unic, 52,100,102,104,115-120,125- 127,154,156,159,186, 209, 248,

272, 301-303, 307, 329, 332,336, 365, 373, 398-399, 427,429, 432,449, 466, 477, 507, 510, 607-609.

faptul ca -, 97, 332.— ca termen al unei disocieri,

515,521, 523, 526, 540-541, 576,

580.v. 5/ la Locuri.

Universal, 40, 47, 79, 99,119,125-126,

136,168,170,199, 273, 294, 325,

328, 332, 335, 382,409-410, 502, 510-511,538,609,612.

v. f/' la Auditorii, Consimtire, la Valori.

Universalitate, 46, 50,102,112,116, 433.

v. gi la Locuri.Univocitate, 10, 25,

79,152,158,164, 185, 387, 567.

v. $/' la Sens.Urare, 403.UrgenfS, 119, 244, 293.Utilitarism, 260.Utopie, 77,162,183, 272, 563.

Valoare (i), 10,18-19, 36, 40, 42, 44,46, 48, 57, 61-62, 66-72, 77,

87-88,91, 97-100,114-115,117,104-

Index nnnlitic 696

105, 118-120,122-123,125-126,130,140, 159,162-163,166,169,174, 205-207, 211-212,218,223-228, 242, 245, 251, 257, 283-284, 300,304, 307-308,312, 325, 328-330, 335, 337-338, 340, 354, 356-357, 363, 373, 382, 388, 395, 402, 407-408, 429, 443444, 446, 459, 528, 545, 557-558, 563, 569, 572, 596, 612,615.

- absolute, 294, 303-304, 327, 330, 335-336, 523.

— abstracte, 100-105,126.- concrete, 100-101,116,126,

303.— gi grupuri sociale, 73, 281,

393.- gi ierarhii, 104-

109,123,194, 205, 222,411-412.

— judecaji de - 187, 190, 206, 223- 225, 227, 251, 326, 364, 402, 423-424, 614-616.

monismul —, 318.— termenului II, 267, 506-507, 512,

526, 533.— universale, 70, 99-101,126,176. v. fi hi Modificare, la Solidaritate, la

subordonare, la Traditie, la Transfer.

Valorizare, 100,112,114-115,117,

173, 285, 299, 326,332, 338-340, 363-364, 366, 371, 395,

398, 460, 506, 518, 525. v. fi la Transfer.Variabilitate, 131, 315, 433.Verbal, versus real,

31,156,186,193, 200, 205, 234,409, 489, 510, 517,529, 542, 544, 605. v. fi In

Cuvant (versus lucru).Verbe, 159, 200, 220, 311.Veritabil, 299, 335, 370, 386, 437, 468, 481, 508, 520, 528-530, 533-534, 537, 542, 547, 550. v. fi Disociere.Verosimilitate, 11-12, 59, 92-

93, V/, 324, 379, 553-554.v. fi la Logica.Vicii, 245, 371, 421, 422, 445,

570.i>. fi Polarizare.Violent*, 13, 74-75,

83,116,313, 359, 503, 538-539, 614, 616.

Virtuti, 65,101,103,v. fi Polarizare.VointS, 13, 38, 44, 64, 67, 75,

81, 90, 127,148,154, 227-228, 240, 273, 290, 292, 321, 334, 368, 400, 431, 451,465, 480, 503, 523-524,606, 612.

— ca termen II al unei disocieri, 521, 523.

Vulgarizare, 72,128, 351, 466.

Zei, 18, 62, 76,104, 112,115,160, 204, 215, 249, 292, 310, 376, 379, 396,411, 414, 419, 420, 442,444-445, 463, 526, 598.

Index nnnlitic 697

Index de nume proprii

Tnitnt de argumentare

Ahile, 419.Adam, 275, 406, 463, 483.Adonis, 297,359.Agricola, R., 605, 608.Aiax, 419.Alain, 432,544.Alcibiade, 157.Alexandru, 445, 588.Amy, R., 336.Angyal, A., 359.Annambliatta, 326, 431,504.Antiphon, 144.Aragon, 181, 519.Aristide, 439.Aristippe, 28.Aristotel, 9,12,13,15,16,

18,19,29,33, 39, 64, 65, 66, 72, 76,103,108,109, 111, 112,113,117,118,123,137,142, 148,159,180,189,206,213,249, 250,' 257,264,271, 276,277, 278, 282, 287, 288, 311, 312, 325, 331, 367, 390,391, 414,415, 416, 417,418,420,432,434, 438,441,443,444,456,487,488,533, 548, 552,553,554,555,557,584,588, 593,596,597,603,613.

Aron, R„ 151,325,363,364.Arvers, F„ 344.Ascii, S. E„ 389.Aubry, Ch., 131.Audiberti, J., 357.Auerbach, E„ 60,196,197,

256, 314, 408.August, 225, 333.Augustin, Sfantul, 337, 387,

471, 545, 599.

Augustin (pseudo), 654.Aurobindo, Shri,

417,531,532,533,538,541.

Ayer, A. J., 534.Ayme, М., 430.Amadeus deSnvoia, 463.

Bachelard. G., 496.Back, K. W„ 77.Bacon, Fr„ 28,148, 290, 438, 499, 573. Baird, A. C, 53, 583.Balzac, H. de, 407^108,491.Barnes, W. H. F., 336.Baroja, P., 256.Baron, A., 118,119, 215,220, 266,411, 490^91,497-498,519-520, 537,553. Bartin, E„ 131.Baruk, FI., 349.Bataille, G., 543.Beauvoir, S. de, 160,161,340,442,527. Beckett, S., 121.Belaval, Y., 39.Beliak, L„ 208.Benary, W., 480.Benda, J., 40,107.Benedict, R„ 124, 244, 250, 385, 537. Benjamin, A. C, 160 Bentham, ]., 56,136,144,149,163,249, 251, 252,317,327,348,379, 384,399, 402, 562,579, 588.Berelson, B., 107.Bergson, H„ 111,112,193, 212,

289,290, 424, 477,496, 497,517, 521, 522; v. aussi Index Analytique.

Berkeley,

huk'x de шине pivprii 699

C„ 350,433,435,489,521, 539, 574, 575.

Bcrl, E., 361.Bemanos, G., 312,399,494.Berriat Saint-Prix, F., 342,

376,473,474, 505.Bevan, E., 471, 478. 'Bidez, J., 1%.Bird, Ch., 82, 379, 580.Bismarck, O. von, 399, 549.Black, M„ 164,226,251,264,265,328. Blass, Fr., 144.Bobbio, N., 165, 227,458.Boccaccio, 256.Boileau-Desprâux, N., 255.Borrey, Fr., 101.Bossuet,

B„ 38,68,69,161,162,191,192, 235,299,300,306,308309,311,321, 336,337,343,357,378,382,387,402, 404, 415,426, 427, 449, 450,452-454, 464,466,495,525,545,546,566-567, 576,598.

Buddha, 450.Boulanger, A., 69.Bourdaloue, 520.Bousquet, J., 519.Bowles, Ch., 403.Brehier, E„ 464.Briareu, 183.Britton, K„ 194,223, 264,265.Bross, I. D.J.,317.Browning, R.,

219,226,295,304, 324, 597.Bruner, K. F., 30.Brunot, F., 192.

Brutus, 227-228, 374,405, 442,549. Buber, M„ 116,151,481, 528.Burke, K„ 102,156,169,361,503. Busiris, 71, 257. '

Caillois, R., 172,226,430.Calderon, P., 491.Callicles, 51 Calogero, G., 75.Calvin, J., 115,124,125,275,305,309, 329, 332,353,366, 370,376,463. Campbell, G., 149.Camus, A.. 352 Carcinos, 325.Cardozo, B. N., 504.Carnegie, D., 51,139,597, 657.Carroll, L„ 27,134, 389.Casey, R. D., 15, 70.Cassirer, E., 27,406,414.Caterina din Genova, 457 Caton cel Batran, 448,490,598.Cazals, М., 456 Ceccato, S., 409.Cervantes, M. de, 326,479.Cesaire, A., 531.I. Cezar, 148,184,,

227,374,405,442, 549, 601.L. Cestius Pius, 214.Chaignet, A. Ed.,

57,58,66,218,526, 546, 596, 607.

Chasles, М., 373,374,570.Chass6, Ch., 172.Chaucer, G., 471.Chierici, G., 224.

Tnitnt de argumentare

Chilon, 434.Chlepner, B. S., 350.Churchill, W., 29, 576.Cicero, 9, 33,34, 66,108, 113,147,189, 191,282,287,288,290,297,327,336, 374,380,391,417,420,422,423,439, 490,493,539,541,542,550,582,583, 5%, 598,599-600 Cimmino, A., 480.Ciprian, Sfantul, 566.Clapar&de, Ed., 44,154,175,354. Claudel, P., 340.Cocteau, J., 181, 537.Cohen, M. R„ 486.Colette, 457.Comte, A., 581.Conde, print de, 356, 357,464. Condorcet, A.-N., 377.Confucius, 101.Coombe-Tennant, A. H. S., 264. Copilowish, 1. М., 164.Copleston, E., 494.Corax, 553-555.Cormeau, N., 200,478,534-535. Cormenin, v. Timon, 70.Corneille, P., 303, 306, 344, 358.Cosio, 146.Coumot, A.-A, 209,319,456,484.L. Crassus (Licinius), 550. Crawshay-Williams, R., 59, 81,199,

542.Cresus, 443.Croiset, М., 77.

Crossman, R., 150,308,421,530.Curtis, J.-L., 553.Curtis-Bennett, D., 325.

Darius, 431.De Coster, S., 33.De Launoy, J., 148.Demogue, R., 137, 504.Demostene, 38, 67, 77,137,138,140, 183, 255,269,273-274,280,291-292,339, 351,405, 423, 461,468-469,496, 501, 541,583,585,587,589,601,604,606. Denis, Sfantul, 422.Descamps, E., 226Descartes, R., x, 11,12,13, 47, 57, 97-

98,114,169, 371, 376, 439, 440, 445, 478, 533, 609-610, 619.

De Vivier, М., 445.Diomedon, 271.Dionysios, 28.Domitius Afer, 274 .Dorfles, G„ 610.Dorolle, М., 456.Driencourt, J., 70.Drilsma, R. L., 437.Du Bouchet, A., 496.Ducasse, C. J., 508.Dumarsais, 217, 225,

255,266, 356-358, 411-412, 487, 490,497-498.

Dumas, G., 41, 47.Dupreel, E„ ix, 52, 75, 99-100,166,

168, 242, 252, 281, 294-295, 372, 397, 444, 450, 527, 552.

huk'x de шине pivprii 701

Durkheim, E., 394.Durr, K., 53.

Eliasberg, W. G., 436.Empson, W„ 194.Epictet, 191, 252, 308,442,466.Epicur, 252.Erasmus, 101.Erdmann, K.O., 357, 535.Eschin, 137,140,183,273-274, 292. Esteve, Cl.-L., 207, 358,411, 491,493, 497-498, 566.Euclid, 384,388.Ez6chiel, 459.

Febvre, L., 514.Feigl, f I., 251,328.Fenelon, 44,103, 306, 482, 573, 607. Festinger, L., 36, 77.Findlay, J. N., 49.Flaubert, G., 200.Flechier, E„ 182, 215, 411.Flew, A., 165, 435, 574.Fracastoro, G., 462, 531.France, A., 382.Francisc 1,115,122.

6о4 ТгпШ ilc nrgiimeiitare

Furtwangler, A., 291, 365.

Galilei, 496.Gandon, Y„ 190, 200,203,302. Gandhi, 257.Garin, E., 424.Garlan, E. N.,81.Gay-Lussac, J.-L., 484.Gellner, E., 153.Geryon, 183.Gheorghiu, С. V., 270.Gibert, B., 276,662.Gibson, Ch., 156.Gide, A., 162,174,190,199,

294, 492, 416, 517.Gilson,

E„ 105,107,161,298,313, 330, 333, 440, 460, 523.

Giraudoux, J., 302, 443, 450.Goblot, Edm., 52, 337, 443.Goethe, W., 162.Goldschmidt, V., 146,340,

474- 475, 478, 599.Gonseth, F.. 93,153,251,261.Good, I. J., 317.Gorgias, 18,52,65.Gouhier, H., 562.Gourmont, R. de; 503.Goya, Fr. de, 368.Gracian, B.,

37,117,122,372,400,509, 553.

Grenet, P., 456,459.Guigues le Chartreux, 330.Guillaume, P., 193,436.Guitton, J., 471.Gurwitsch, A., 236.Gwynn, A., 66,598. tHalkin, L. E., 317.Harding, T.S., 471.

Hayakawa, S. L, 160,185,267,313,497.Hebb, D. O., 184.Hegel, G., 15, 53, 532.Elena din Sparta, 56.Helson, H„ 299.

, Hem pel, C. G., 164, 260, 298.Heraclit, 267,459.C. Herennius, 147, 208, 217-

219, 273, 292,295,327,374,388,392-393,421, 443,474,498,520,553,559,563,587, 596,599-600,674.

Herod es, 144.Heron de Villefosse, 291.Hippias d'Elis, 52.Hitler, A., 535.Hollingworth, H. L., 20.Holmer, P. L., 585.Homer, 424, 664.Hovland, C. L., 20,68,394,

580.Hoyle, F., 96.Huber, G. L., 581.Hull, C„ 537.Hume, D., 455,472,495.Husserl, Edm., 40, 236, 445,

530-531, 664.Huxley, J., 256, 570, 656.

Ignafiu de Loyola, Sfantul, 124,339,675. Iphicrate, 416.Isaac, 406. lsaye, G., 250.Isocrate, 58,65, 71,106,107,

111, 137, 157,257,273,284,306,310,314,315, 364,366,367,369,371,391,420^21, 445-

Index de шипе proprii 703

448,539,550,598.

Iacob, 411.Jamati, G., 172.James, W., 81.Jank£levitch, V., 245, 286,

311,338 527, 537.Janson, P., 254,310,377,516, 521. Jaspers, K., 155. .leremia, 119.Jerome, Sfantul, 343. lisus, 182,275,306,322,343,368-369, 378,446,452-454,464, 552, 567, 582. Iov, 310, 368.Iosif, 406.Jouhandeau, М.,

116,132,189,201,202, 267, 278,353, 387, 393, 395.

Iulian Apostatul, 196 Jung, C. G., 478.

Kant, Em., 42-43, 46,126, 273, 277,

334, 451-452,456,465,472, 495, 503, 507, 519, 533.

Kaufmann, F., 436.Kelman, H. C., 68.Kelsen, H., 165, 498.Kepler, 496.Keynes, J. М., 260,318. Khoung-Fou-Tseu; v. Confucius. Kierkegaard, S., 585.Klages, L., 305.Klein, V., 403.Klemperer, V., 202, 535.Kneebone, G. Т., 92,146.Knower. F. H., 580.Koestler, A., 150,530.Kohler, W., 499.

Korzybski, A., 184.Kotarbinski, Т., 600.Kou Hong Ming, 101.

La Вгиуёге, 69,142,170,202,221,241-

242,253-254,272,274,294,302,303, 365,367-368,382,391,472^73,491,551.

Lachelier, J., 107.La Houssaie, A. de, 122.Lalande, A., 16, 371, 615.Lalo, Ch., 277, 334, 434 Lamartine, A. de, 491.La Salle, A. de, 60.Lasswell, H. D„ 15,70,107,

204, 205, 361,407.M. P. Latron, 208.Lecomle de Nouy, P., 314,

354-355, 416, 479, 540.Lefebve, M.-J., 334, 345.Lefebvre, H„ 48,160,173, 294, 377-378, 512-513,530,532,581-582. Legge.J.,101, 283.Leibniz, G. W„ 14, 62,102,

249,302,316- 317,332,345-346,381-382,415,420, 441,459,476,482-483.

Leites, N„ 107, 361.Lenoble, R., 148.Levinas, E., 531.Lewis, С. I., 27,149, 389.Libanios, 601.Lindzey, G., 20,107,184.Lippit, R., 372 Lippman, W., 136, 675.Lilar, A., 171.


Littre, E., 172, 216, 526.Locke, J., 158, 249, 270, 284,

294-295, 315-316,327, 375, 383,453, 463,476, 479, 502.

Longinus, 200,213,219,221,359,545,

552.Ludovic, 122,244.Luca, Sfantul, 552.Lumsdaine, A. A., 68,394, 580.Lund, F. H., 82.Lysenko, T. D., 665 Lysias, 315.

Macaulay, Th., 475,478.Mach, E., 443.McKeon, R„ 53,328,515.Madariaga, S. de, 168.Mahomed, 368.Maier, N. R. F., 593.МаПагтё, S., 172.Malraux, A., 368.Mannoury, G., 188.Mansfield, Lord, 59.Marangoni, М., 122.Marcel, G„ 116, 247,329, 371,

379, 414, 449, 494.Maria Egipteanca, Sfanta, 381. Maritain, J., 168, 470, 529.Marot, Cl., 122.Marouzeau, J., 39.Marrou, H. I., 32.Marx, K., 582. vezi fi Ind. analit. Massillon, 221-222.Matei, Sfantul, 368.Mauriac, Fr., 190, 200, 203,

478, 523, 534-535.Meng-Tseu, 147.Mere, Chevalier de, 201, 372-

373, 441, 447, 449, 453-454,

550.Meredith Jones, C., 450. Merleau-Ponty, М., 154,285,414, 510, 511.Michelet, J., 514. 'Mill, J. St., 12,57,59-60,259-260,290, 317,455,475,478,487,615. Millioud, М., 32, 33.Milton, J., 476,492.Minkowski, E., 414.Mirabeau (H.-G.), 220,536,548-549. Moise, 378,463464.Мойёге, 526.Montaigne, 277,331,426,448,552,568. Montesquieu, 312,447.Monterland, H. de, 442.Moore, G., 263-264.Moore, W., 477.Morpurgo Tagliabue, G., 608.Morris, Ch., 192, 261, 266-267, 486. Mullahy, P., 253,340.

Naess. A., 258.Napolton, 254,450, 505, 579.Navarre, О., 144, 553-554.Nestor, 600.N6ve, J., 60.Newman, Cardinal J. H., 15.Newton, I., 374,475,496.Nicocles, 58, 111, 284, 445-446, 448. Nietzsche, Fr., 129,162, 510.Ninon de Lenclos, 422.Nogaro, B., 189, 265, 575.Noulet, E., 197.

Index de шипе proprii 705

Odier, Ch., 272,309,328,368,483M84, 517, 532.

Ogden, С. K., 175, 393. Olbrechts-Tyteca, L., 40, 89,159,166, 175, 354,360, 427, 541.Ombredane, A., 552.Oppenheim, P., 298.Oppius, P., 352.Oreste, 159.Ors, E. d", 482.Ossowska, М., 114.

Paechter, H., 205.Pagnol, М., 335, 537.Pammachius, 313.Panza, Sancho, 207, 220, 326, 449. Parain, B., 167.Pareto, V., 47,52,147, 375,

383-384, 388, 534, 565, 569, 580, 616.

Pascal, 13-14, 41, 57, 64, 81,114,119- 120,122-123,154,157,163,196, 250, 252, 275-276, 285, 290, 293-294, 305,

Index tie шипе proprii 706

316, 318-319, 332, 355, 364-365, 368- 369, 374, 376-377, 397, 416, 446-447, 461, 470, 481, 492-493, 495, 504, 509, 547-548, 552, 559, 568, 573, 601-602.

Paton, H. J., 540.Paulhan, J., 135,156, 205, 207,

209.261, 267, 308,334. 345, 357, 362,542, 544, 546, 551, 553, 588.

Pausanias, 448.Pauthier,G„ 101,147,283.Pavlov, 1. P., 483.Perelman, Ch., ix,ll, 14, 40, 53,

73, 89,128,159,165- 166,174-175, 269, 354, 360, 427, 507, 521, 541, 560, 618.

Perelman, S., 274.Petronius, 38.Piaget, J., 91,147-148, 236,

272, 473.Pichon, E., 202.Pitt, W., 124,135-136,161,

242,301, 351-353,486, 508, 577.

Platon, 18, 37, 51-53, 62, 76,101,112, 115,183-184, 253-255, 285,315, 392, 443,446, 455-456,459,465,468,474, 478, 512, 523, 542, 554, 578, 596,599, 610.

Plautus, 321.Plinius cel ТапЗг, 673Plotin, 105,121, 299-

300,307,354, 378, 418, 455,

462, 464-465, 468^69, 471, 488-489.

Plutarh, 340, 391.Poe, E. A., 408, 439.Ротсагё, H., 89, 284.Polak, F. L„ 425.Polansky, N., 372.Polanyi, М., 433, 476.Poly be, 598.Pomponazzi, P., 424.Ponge, Fr., 485.Popper, K., 435.Porzig, W., 204.Pradines, М., 37.Preble, W. P., 274.Prior, A. N., 49.Prodicus, 578.Protagoras, 76.Proust, М., 95,122, 182, 244-

245, 334- 335, 379, 420, 525.

Puget, Cl.-A., 329, 446.

Quetelet, A., 114.Quijote, don, 326, 446,479,

658.Quintilian, ix, 33-34, 38, 51,

66,108- 109,116-117,138-139,147,154,180,189,191,198, 208-209, 216, 218, 225,236- 237, 261, 271-272, 274-275, 277, 282, 288, 302, 330,333,341, 352, 356-357, 366, 391, 418-419, 465-466, 487, 490, 492, 493, 498, 540, 547, 549-550, 552, 555, 563, 565, 574,586, 589, 594-596, 598, 600, 602-603, 606-

Index de mane proprii

608.

Racine, J., 205, 216, 220,396.Ramus, P., 445, 608, 610, 674.Rau, Ch., 131.Ravalsson, F., 107.R6au, L„ 464.M. Regulus (Aquilius), 575.Reinach, Th., 256, 365.Reinach, S., 563.Reverdy, P., 496.R6vesz, G., 436.Reyes. A., 55, 181, 497.Reynaud, P., 255.Richards, I. A., 156,175, 393,

472, 477, 487, 491.Riezler, K., 51.Rignano, E., 443.Rimbaud, A., 197,199.Rivadeneira, P. du, 124, 339.Riviere, J., 227.Robinson, R., 540.Roccella, prinjesa de, 480.Rogge, E., 129.Rolland, R.,491. •Romains, J., 39, 344.Rome, Chanoine A., 577.Ronsard, P. de, 56,117,489.Rosen, S., 372.Rostand, Fr., 193,195.Rotenstreich, N., 486.Rousseau, 41,112-113, 272,

281- 282, 444-445.Russell, B., 313.P. Rutilius Rufus, 582.Ruyer, R., 183, 443.Ryle, G„ 234, 278,348, 518.

Saint-Aubin, 191, 221. Saint-

Evremond, 38.Saint-Ехирёгу, A. de, 122.Saint-John Perse, 172, 226, 431. Saint-Simon, 244.Salacrou, A., 519.Sappho, 434.SartTe, J.-P., 50,151,199, 212,

246, 304, 337, 354,362,404, 414, 486, 509,510,530-531,536, 543, 559-

560, 564. Saulnier, V. L., 68.Schaerer, R., 255, 382.Scheler, М., 104.Schiller, Fr., 162, 535.Scholem Alei'hem (Rabinovitch), 221. Schollaert, Fr., 225.Schopenhauer, A., 55. 57, 59,132-133, 140-142,144,184-185, 207, 293, 379, 387,431,478, 482, 517,522-524, 542, 547, 562-563, 566-567, 584, 593, 603. Schuhl, P.-M., 183, 443.Scot Erigene, J., 478.Scott, W. D., 41.Sechehaye, M.-A., 444.Seneca, 208, 214, 279, 546.Seretse, 60.Shakespeare, W., 116,184,194,

227, 374, 405, 442, 549, 601.

Sheffield, F. D„ 68, 580.Silberer, M.-L., 571.Smets, G., 558.Smith, A., 211-212, 334, 538.Smith, Br. L., 15, 70.Socrate, 51-52, 582; i>. ji Ind. analit. Solages, Мвг В. de,

65S Tratut de arguiuentnre

456.Sophocle, 416.Spaak, P.-H., 549.Spender, S., 150.Spinoza, 262, 512, 538, 682.Staline, 256.Stanton, A. H., 253.Steams, M. W., 471.Stebbing, L. S., 264.Sterne, L„ 35, 277, 291, 404,

463-464, 589.Stevenson, Ch. L„ 41,142,175,

337, 389, 494, 540.Stewart, D., 494.Stimer, М., 162.Stokvis, B., 188, 372.Stroux, J., 108.Stutterheim, Jr. C. F. P., 500. Sullivan, H. S., 32, 253, 340.Suss, W„ 391.

Tacit, 552.Taine, H., 526.Talon, O., 209.Tarde, G„ 69,444,452, 461,

483^84, 433, 609.Teresa de Jesds, Sfinta, 342-

343,446.Tertullien, 449.Temistocle, 439.Thenard, L.-J., 484.Theodoros, 69.Teodosiu, 376.Tezeu, 367.Thibaud,J., 77, vezi fi Index analitic.Thompson, W. R., 184.Thouless, R. H., 440.Timarc, 138.Timon (Cormenin), 70, 111,

536. Toffanin, G„ 75, 531.Toma, Sfantul, 105-

107,116,161, 298, 312, 333, 455, 523; v.

Trier, J., 188.Turenne, viconte de, 182,412.

Ullmann, S., 188,498.Ursula, Sfanta, 306.

Valery, P., 529.Van Buren, М., 274.Van Dantzig, D., 318,328.Van Den Berg, A. H., 136.Van Helmont, Fr. M„ 483.Vaugelas, 533.Vayson de Pradenne,

128,224,256,291,366,374,396,563, 570,581.

Veitch, J., 169.Verlaine, P., 482.Vico, G. B., ix,

37,109,180,182, 217- 219,221,266,268,289,480,498,520, 537,541-542,588.

Viehweg, Т., 108.Villiers de I'lsle-Adam,

408,439.Vincent, Sfantul, 118, 371.Virgilius, 255, 270, 302.Vives, J. L., 605.Volkelt, J., 343.Volkmann, R., 210, 487, 557,

596, 601.

Waddington, Ch., 610.Wahl, J., 121.Waismann, F., 164-165.Weaver, R. M„ 160,197.Weber, M„ 325.Weil, E„ 75.


Weil, S., 71,72, 262,308,331,338,366- 367,432,481,539,542,549.

Weiss, W., 68.Wertheimer, М., 34, 590.Whately, R. D. D„ 15,21,39,41,

66,149,184,254- 255284, 296,434,439,443,456,471,494,550,557,563, 598, 600, 602-603,609.

Wheweli, W., 569.White, M. J., 340.

White, W„ 373.Whorf, B. L., 160.Wilder, R. L., 146.Wisdom, J., 263-264, 574.Wittgenstein, L., 199,234,477.Wood, L„ 250.Wunderlich, H„ 399, 550.

Xerxes, 431.

Zenon, 51.Zeus, 447.Jdanoy, A., 256.Zobel, J., 400.

Lista lucrarilor citate

Abbagnano, Bobbio, Buzano, Codegone, Frola, Geymonat, Nuvoli, De Finetti, Saggi di critica delle scienze, De Silva, Torino, 1950, serie Maestri e compagni (Biblioteca di studi critici e morali), 17, Centro de Studi metodologici di Torino.

Agricola (Rodolphus), Rodolphi agricolae phrisii de iiwenlione dialectica libri ties, Argentinae apud Joamiem Knoblouchuiii, 1521.

Alain, Histoire de ines pensees, Paris, Gallimard, 1936, N. R. F., 8C ed., Les Essais.

Ainy (Rene), Homines et beles. Action reciproque, Revue de I'lnslitul de Sociohgie (Belgique), 1953, n° 4, pp. 520-598; 1954, n° 1, pp. 105-216.

Angyal (Andras), Foundations for a science of personality, New York, The commonwealth fund; London, Humphrey Milford, Oxford Univ. Press., Second printing, 1946 (First, 1941).

Anuales parlenientaires de Belgique. Chambre des Representants, Bruxelles, Imprimerie du Moniteur beige.

Annambhatta, Le Compendium des Topiqucs (Tarka-Sanigralia) avec des extraits de trois commentaires indiens. Texte el traduction et un comnientaire par A. Foucher, Paris, Maisonneuve, 1949.

Anselme (saint), CEuvres philosophiques, trad. P. Rousseau,


Paris, Aubier, 1947, Biblioth^que philosophique.— Dialogus de libero arbitrio, Palrologie latine de Migne, t.

CLVIII, colonnes 489 a 506.Aragon, Les yeux d’Elsa, Bruxelles, Ed. Cosmopolis, 1945.Aristole, Mctaphysique, traduction .et notes de J. Tricot, Paris, J.

Vrin, Biblioth^que des Textes philosophiques, direct. Henri Gouhier, 1933, 2 vol.Organon, Traduction et notes par J. Tricot, Biblioth^que des Textes philosophiques, direct. Henri Gouhier, Paris, J. Vrin; vol. Ill; Les premiers analytiques, 1947; vol. V, Topiqucs, 1950; vol. VI, Les refutations sophistiques, 1950.

— Rhetorique, Paris, Les Belles-Lettres, Collection des Universites de Fiance sous le patronage de l'Association Guillaume Bud6, 1932, 2 vol. (liv. I et II), texte 6tabli et traduit par Mederic Dufour (toutes les ref£rences aux liv. I et 11 sont prises a celte 6dition).

— Art rhetorique et art poetique, Traduction avec texte, introd. et notes par J. Voilquin et J. Capelle, Paris, Gamier, 1944.

Aron (Raymond), Introduction a In philosophie de Thistoire. Essai sur les liniites de I'objectivile historique, Bibliolheque des I dees, Paris, Gallimard, 1948.

Ascii (S. E.), The doctrine of suggestion, prestige and imitation in social psychology, Psychological Review, vol. 55,1948, pp. 250-276.

— Social psychology, New York, Prentice-Hall, 1952.Aubry et Rau, Conrs de droit civil franqais, 5c' ed., t. XII, revu et

mis au courant de la legislature et de la jurisprudence par M. Etienne Bartin, Paris, Godde, 1922.

Auerbach (Erich), Mimesis, Dargestellte Wirklichkeit in der abcndldndischen Literatur, Bern, A. Francke, 1946.

Augustin (saint), (Pseudo) Principia Rhetorices, Patrologie Inline de Migne, t. XXXII, Paris, 1865, dans Appendix aux ceuvres de saint Augustin, colonnes 1439-1448.

Aurobindo (Shri), Le guide du Yoga (CEuvres completes, 3), Paris, Albin Michel, collections «Spiritualites vivantes», publiees sous la direction de P. Masson-Oursel et Jean Herbert, 1951.

Ayer (Alfred Jules), Language, Truth and Logic, London, Victor Gollancz, 1947, (lre6d. 1936), avec introduction a la 21' ed.


1946.Ayme (Marcel), La tete des autres, pi6ce en 4 actes, Paris,

Grasset, 1952.Bnchelard (G.), Le rationnlisme applique, Paris, Presses

Universitaires de France,1949.

Back (Kurt W.), Influence through social communication, journal of abnormal and social Psychology, vol. 46,1951, pp. 9-23.

Bacon (Francis), Of the advancement of learning, Oxford Univ. Press, Humphrey Milford, 1944.

Baird (A. Craig), Argumentation, Discussion, and Debate, New York, McGraw- Hill Book Cy, 1950, McGraw-Hill Series in Speech (Clarence T. Simon, Consulting editor).

Balzac (Нопогё de), La comedie humaine. Texte 6tabli et preface par Marcel Bouteron, Paris, Gallimard, 1935-1937, N. R. F. Biblioth£que de la Pleiade, 10 vol.

Barnes (Winston H. F.), Ethics without Propositions, address dans LogicalPositivism and Etjiics. Symposia read at the Joint Session of the Aristotelian Society and the Mind Association al Durham, July 9th-llth, 1948. Aristotelian Society Supplementary, Vol. XXII, 1948.

Baroja (Pio), La caverna del Inunorismo, Madrid, Rafael Caro Raggio, 1920.

Baron (A.), De la Rhetorique ou de la composition oratoire et litteraire, 41' 6d., Bruxelles et Liege, Librairies polytechniques de Decq, 1879 (Iго ed., 1849).

Baruk (H.), Le psychiatre dans la sociele, La Scuiaine des Hopitaux de Paris, 25u аппёе, n° 74, 6 oct. 1949, pp. 3041-3048.

Bataille (Georges), Le temps de la revolte: 1. Critique, 55,1951, pp. 1019-1027; 11. Critique, 56,1952, pp. 29- 41.

Beauvoir (Simone de), Le deuxicme sexe, Paris, Gallimard, 1949, 2 vol.

Beckett (Samuel), Molloy, Paris, Editions de Minuit, 1953.Belaval (Yvon), Les philosophcs et Icur langage, Paris,

Gallimard, Les Essais L,1952.

Beliak (Leopold), The nature of slogans, /. of abnormal and social Psychology, vol. 37,1942, pp. 496-510.


Benary (Wilhelm), Studien zur Untersuchung der Inlelligenz bei einem Fall von Seelenblindheit, VIII, Beilrag zu den «Psychologischen Analysen himpathologischer Falle auf Grund von Untersuchungen Hirnverletzter», hernusgegeben vonGelb u. Goldstein, Psychologische Forschuug, 2 (3-4), 1922, pp. 209-327.

Benda (Julien), La trahison des clercs, Paris, GrasSet, 1928.— Du style d'idees. Reflexions sur la pen see. Sa nature, ses

realisations, sa valeur morale, Paris, Gallimard, 1948, N. R. F.

Benedict (Ruth), The Chrysanthemum and the Sword. Patterns of Japanese Culture, Boston, I Ioughton Mifflin Cy, Cambridge, Massachusetts, The Riverside Press, 1946.

Benjamin (A. Cornelius), Science and Vagueness, Philosophy of Science, vol. 6, n° 21, avril 1939, pp. 422- 431.

Bentham (Jeremie), CEuvres, Bruxelles, Soriete beige de Librairie, Hauman & 0L', 3C ed., 1840, d'apr6s Edition frangaise d'Et. Dumont, 3 vol.

Berelson (Bernard), Content Analysis, dans Handbook of social psychology, vol. I, pp. 488-522 (v. Lindzey).

Bergson (Henri), Devolution creatrice, Paris, Alcan, 39l>ed.; 1932.

— Les deux sources de la morale et de la religion, Paris, Alcan, 3C ed., 1932.

Berkeley, Les trois dialogues entre Hylas et Philonous dans CEnvres choisies, 1.11,traduction A. Leroy, Paris, Aubier, 1944.

Berl (Emmanuel), Sylvia, Paris, Gallimard, 1952, N. R. F.Bernanos (Georges), La joie, Collection «La Palatine», Paris,

Plon, 1929.— Scandale de la verite, Paris, Gallimard, 1939, N. R. F.Berriat Saint-Prix (F.), Mannel de logique juridique, Paris,

Cotillon, 2C ed., sans date.Bevan (Edwyn), Symbolism and Belief, Gifford Lectures,

London, Allen and Unwin, 1938.Bidez (J.), La vie de I'empereur julien, Paris, Les Belles-Lettres,

1930, Collection d'etudes anciennes, sous le patronage de l'Association Guillaume Bude.

Bird (Charles), Social Psychology, New York, D. Appleton, Century Cy, 1940, The Century Psychology Series, editor


Richard M. Elliott.

714 Tratnt tie nrgumentare

Black (Max), Vagueness, An exercise in logical analysis, Philosophy of Science, vol. 4,1937, pp. 427-455.

— Philosophical Analysis. A collection of essays, Edited by... New York Ithaca, Cornell University Press, 1950.

Blass (Friedrich), Die attische Beredsamkeit, Leipzig, Teubner, 1887-1898,4 vol., 2C ed.

Bobbio (Norberlo), L'analogia nella logica del diritto, Torino, Istituto giuridico della R. Universita, 1938. Memorie dell'istituto giuridico, Serie II, memoria XXXVI.

— Liberia dell'arte e politica culturale, hluovi Argauienti, n° 2,1953, pp. 245- 259. Repris dans

— Politica e cultura, Turin, Einaudi, 1955.— Scienza del diritto e analisi del linguaggio, dans Saggi di critica

delle scienze, pp. 23-66 (v. Abbagnano).Boileau-Despr£aux (Nicolas), CEuvres, avec eclnircisscmens

historiques donnez par lui-тёте, Amsterdam, Frangois Changuion, 1729, 4 vol.

Bossuet, Sermons, Paris, Gamier, 4 vol.Oraisons fnnebres, Panegyriques. Texte etabli et annott? par Bernard Velat, Paris, Gallimard’, Bibliotheque de la Pleiade, 1936, N. R. F.

Boulanger (Andre), Aelius Aristide el la sophistique dans la province d'Asie au IIе siecle de noire ere, Bibliotheque des Ecoles frangaises d'Athenes et de Rome. Paris, E. de Boccard, 1923.

Bowles (Chester), Ambassador's Report, New York, Harper and Brothers, 1954.

Britton (Karl), Communication. A philosophical study of language, London, Kegan Paul, Trench, Trubner and C°, 1939. International Library of Psychology, Philosophy and Scientific Method.

Bross (Irwin D. J.), Design for decision, New York, Macmillan, 1953.

Browning (Robert), The ring and the book, Oxford Edition, Humphrey Milford, Oxford University Press, 1912.

— Poems, Oxford Edition, Humphrey Milford, Oxford University Press, 1919.

Bruner (Katherine Frost), Of psychological writing: Being some valedictory remarks on style, /. of abnormal and social Psychology, vol. 37, 1942, pp. 52- 70.

Brunot (Ferdinand), La pensee et la langue. Melhode, principes et plan d'nne theorie nouvelle du langage appliquee au fran<;nis,

Lista lucrdrilor cit ale 715

Paris, Masson, 1922.Buber (Martin), ]e et Tu, Traduction de Genevieve Bianquis, avec

une preface de Gaston Bachelard, Paris, Aubier, 1938, Philosophie de l'Espril.

Burke (Kenneth), A Grammar of motives, New York, Prentice-Hall, 1945.

— A RJietoric of motives, New York, Prentice-Hall, 1950.Caillois (Roger), Poetique de St-jolm Perse, Paris, Gallimard, 1954,

N. R. F.Calderon de la Barca (D. Pedro), La vida es sneno. Cainediii eu tics

jarmdns, Bibliolcca Universal, Madrid, Perlado, Paez у compania, 1922.

Calogero (Guido), Verite et liberie. Actes dn X1' Congres international de Philosophic, Amsterdam 1948, North-Holland Publishing Cy., 1949, pp. 96- 98.I

— Logo e Dinlogo. Saggio sullo spirito critico e sulla libertd di coscienza, Milano, Edizione di Comunita, 1950. Contient en appendice 1, pp. 193-198, Verita e Liberia. Comunicazione presentata al X Congresso Internazionale di Filosofia (Amsterdam, agosto 1948) e pubblicata in francese negli Atti del Congresso.

— Why do we ask why? Some observations on the ethics of dialogue: the will to understand as the absolute foundation of liberalism and morals, Actes du XIе Congres international dc Philosophic, Bruxelles, 20-26 aoiit 1953, Amsterdam, North-Holland Publishing Cy, Louvain, E. Nauwelaerts, vol. XIV, pp. 260-265.

Calvin (Jean), Institution dc la religion chreticnnc, ed. revue et corrigee sur l'6dition frangaise de 1560 par Frank Baumgartner, Geneve, Beroud к Cic, 1888. Precede de Letlrc an Roy de France trcs chretien Francois premier de ce нот.

Camus (Albert), Actuelles, Chroniqves 1944-1948, Paris, Gallimard, 1950, N. R. F.

Cardozo (Benjamin N.), The Paradoxes of legal science, Columbia University Leclures, James Carpentier Foundation, New York, Columbia University Press, 1928.

Carnegie (Dale), L'art de purler en public et de persuader dans les affaires, traduit de l'americain par Maurice Beerblock el Marie Delcourt, Li6ge, Desoer, 1950.

Carroll (Lewis), Alice's adventures in wonderland. Through the looking-glass. The hunting of the suark. Introduction by


Alexander Woollcott, New York, The Modem Library.Casey (Ralph) (voir Lasswell).Cassirer (E.), Le langage et la construction du monde des objels, /.

de Psychologic, 1933, vol. XXX, pp. 18- 44.— The philosophy of symbolic forms, translated by Ralph

Manheim, preface and introduction by Charles W. Hendel, New Haven, Yale University Press, London Cumberlege, Oxford University Press; vol. I: Language, 1953; vol. II: Mythical thought, 1955.

Castelli (E.), Atti Congresso Internationale di studi umanistici а сига di..., Venezia, 1954: Retorica e Barocco, Roma, Fratelli Bocca, 1955.

Catherine de Genes (sainte), Les cenvres. Precedees de sa vie par M. le vicomte Marie-Th6odore de Bussierre, Paris, A. Tralin, 1926.

717 Tratat tie argumentare

Ceccato (Silvio), Divagazioni di animal somioticum, Sigma, 4-5, Roma, Parlenia, 1947, pp. 294-302.

Cervantes, El ingenioso hidalgo Don Quijote de la Mancha, Classicos Castellanos, Madrid, La Lectura, 8 vol., 1913, Notas de Francisco Rodriguez Marin.

Chaignet (A. Ed.), La rhetorique el son histoire, Paris, E. Bouillon & E. Vieweg,1888.

Chasse (Charles), La ele de Mallarme est chez Littr£, Quo Vadis, mars-avril-mai1950.

— Les eles de Mallarme, Paris, Aubier, 1954, L'histoire litteraire.Chlepner (B. S.), Reflexions sur le probleme des nationalisations.

Revue de I'lnstitul de Sociologic, Bruxelles, 1949, n° 2, avril-juin, pp. 207-232.

Churchill (Winston), Meinoires sur la deuxienie guerre nwndiale, Paris, PI on, 6 tomes en 12 vol., 1948-1954.

Ciceron, De I'lnventiou (De iuveutione), texte revu et traduit avec introduction et notes par Henri Bornecque, Paris, Garnier, 1932.

— De I'orateur (De oratore ad quintum fralrem libri Ires), liv. I, texte 6tabli et traduit par Edmond Courbaud, 1938 ; liv. II, texte etabli et traduit par Edmond Courbaud, 1927; liv. Ill, texte etabli par Henri Bornecque et traduit par Edmond Courbaud el Henri Bornecque, 1930.

— Divisions de I'art oratoire (Partitiones oratoriae) et Topiques (Topica),Collection des Universites de France, sous le patronage de 1'Association Guillaume Bude, Paris, Les Belles-Lettres, texte etabli et traduit par Henri Bornecque, 1924. ,

— L'orateur (Orator) et Du incilleur genre d'oraleurs (De optinio genere oratoruni, Collection des Universites de France, sous le patronage de l'Association Guillaume Bude, Paris, Les Belles-Lettres, texte etabli et traduit par Henri Bornecque, 1921.

— De officiis, The Loeb classical Library, London, Heinemann; New York, Putnam's sons: with an english translation by Walter Miller, 1928 (First printed, 1913).

— Paradoxa stoicoruin, The Loeb classical Library, London, Heinemann; New York, Putnam's sons: with an english translation by H. Rackham, 1948 (first printed, 1942).

Clapar6de (Ed.), La genese de l'hypothese, extrait des Archives de Psychologie, vol. XXIV, Gen6ve, Kundig, 1934.

Cocteau (Jean), Plain-chant, Paris, Stock, 1923.

718 Tratnt ilc avgnnientarc

Orphee (film). Extraits dans Einpreintes, Bruxelles, mai-juillet 1950, numero sur Jean Cocteau.

— La difficult d’etre, Monaco, Editions du Rocher, 1953.Cohen (Morris R.), A Preface to Logic, New York, Henry Holt & C°,

1946. Fourth print.Colette, Le fmml bleu, Paris, Ferenczi, 1949.Confucius (voir Legge, Pauthier).Coombe-Tennant (A. H. S.), Mr Wisdom on philosophical analysis,

Mind, vol. XLV, n° 180, oct. 1936, pp. 432-449.Copilowish (Irving М.), Border-Line Cases, Vagueness and

Ambiguity, Philosophy of Science, vol. 6, n° 2, avril 1939, pp. 118-195.

Cormeau (Nelly), L'art de Francois Mauriac, Paris, Grasset, 1951.Corneille, CEuvres completes avec les notes de lous les

commentateurs, Paris, Firmin-Didot, 2 vol., 1880.Cossio (C.), Phenomenology of the decision dans Latin-Ainerican

legal philosophy. Harvard University Press, 1948.Cournot (A.-A.), Essai sur les fondcmenls de nos connaissances et

sur Ips caracteres de la critique philosophique, Paris,iHachette, 2 vol., 1851.

Crawshay-Williams (Rupert), The comforts of unreason. A study of the motives behind irrational thought, London, Kegan Paul, Trench, Trubner and C°, 1947.

Crossman (Richard), Palestine Mission. A personal record, with Speech delivered in the House of Commons, P' July 1946, London, Hamish Hamilton, 1947.

— The God that failed. Six studies in Communism by Arthur Koestler, Ignazio Silone, Andr6 Gide, presented by Enid Starkie, Richard Wright, Louis Fischer, Stephen Spender, with an introduction by Richard Crossman, London, Hamish Hamilton, 1950.

Curtis (Jean-Louis), Chers corbeaux, Paris, Julliard, 1951.De Coster (S.), L'id6alisme des jeunes, Morale et enseignement,

1951-1952, 2 et 3.Demogue (Rene), Les notions fondanicntales du droit prive. Essai

critique, Paris, Arthur Rousseau, 1911.Demosth6ne, Harangues et plaidoycrs politiques, Paris, Les Belles-

Lettres, Collection des Universites de France, sous le patronage de l'Ass. Guillaume Bud6, 4 vol.; Harangues, t. I, texte etabli et traduit par Maurice Croiset, 1924; t. II, id., 1925; Plaidoycrs politiques, t. Ill, texte 6tabli et traduit par G. Mathieu, 1945, t. IV, id., 1947.

Lista lucrarilor citntc 719

Descamps (Edouard), Etudes d'art oratoire el de legislation, Louvain, Peeters,1889.

Descartes, Regies pour la direction de Tesprit (Regulae), Traduction V. Cousin dans CEuvres, Paris, 1826.

- Meditations metaphysiques (Meditatioues de prima philosophia), texte Iatin et traduction du due de Luynes, Introduction el notes par Genevieve Lewis, Paris, Vrin, 1945.Discours de la Metltode, avec introduction et notes par E. Gilson. Paris, Vrin, 1946.

De Vivier (Marie), Le tual que je t'ai fait, Paris, Debresse, 1955.Dorfles (Gillo), Discorso tecnico delle arti, Pisa, Nistri-Lischi, 1952,

Nota introduttiva di Francesco Flora.Dorolle (Maurice), Le raison пешей t par analogie. Bibliotheque de

Philosopliie contemporaine, Paris, Presses Universitaires de France, 1949.

Driencourt (Jacques), La propagande, Nouvelle force politique. Paris, A. Colin, 1950.

Di ilsma (R. L.), De woorden der wet of de wil van de welgever, proeve ener Bijdrage tot de leer der recldsuitleggiug uitgaande van de beschouwingen van Raymond Saleilles en Francois Cent/, Academisch proefschrift, Amsterdam, Noord- Hollandsche uitgevers maatschappij, 1948.

Du Bouchet (Andre), Envergure de Reverdy, Critique, 47, avril 1951, pp. 308- 320.

Ducasse (C. J.), Philosophy as a science, its matter and its method. New York, Oskar Piest, 1941.

Dumarsais (Chesneau, Cesar, sieur du Marsais), Des tropes ou des differenls sens dans lesquels on pent prendre un тёше mot dans une me me langue, Paris, chez MIIK' VVL'Dabo a la Librairie stereotype, 1824 (lre Edition, 1730).

Dumas (G.), Traite de psychologie, t. II, Paris, Alcan, 1924.Dupreel (Eugene), Sur les rapports de la logique et de la sociologie

ou theorie des idees confuses, Revue de inetaphysiqiie et de morale, juillet 1911, pp. 517- 522.

— Le rapport social. Essai sur I'objet et la uiethode de la sociologie, Paris, Alcan, 1912.

— La logique et les sociologues, Revue de I' Institut de Sociologie, Bruxelles, 1924, nns 1 et 2, pp. 71-116 et 215-238.

— De la necessity. Archives de la Society beige de Philosophie, fasc. I, 1928. Repris dans Essais pluralistes.

— Le ргоЫёте sociologique du rire. Revue philvsophique, t. CVI,

720 Tratnt ilc avgnnientarc

1928. Repris dans Essais pluralistes.— La deiixicine vertu du XIXе siecle. Discours prononce a la stance

de rentree de Г Institut des Hautes Etudes, Bruxelles, Imprimerie m£dicale et scientifique. Repris dans Essais pluralistes.

— La pensee confuse. Annales des Hautes Etudes de Gaud, t. Ill, Etudes philosophiques, pp. 17-26,1939. Repris dans Essais pluralistes.

— Esquisse d’ une philosophie des valeurs, Paris, Alcan, 1939, Bibliotheque de Philosophie contemporaine.

— Sociologie generate, Paris, Presses Universitaires de France, 1948. Travaux de la Faculte de Philosophie et Lettres, Univ. Libre de Bruxelles.

Lista lucrurilor citnte 721

Les Sophistes. Protagoras, Gorgias, Prodints, Hippies, Neuchatel, Ed. du Griffon, 1948. Bibliotheque scientifique 14.Essais pluralistcs, Paris, Presses Universitaires de France, 1950.

(

— Fragments pour la theorie de la connaissance de М. E. Dupreel, rt'unis par Ch. Perelnian, Dialecticn 4 et 5,1947.

Durr (Karl), Die Entwicklung der Dialektik von Platon his Hegel, Dialecticn 1, 1947.

Eliasberg (W. G.), Speaking and Thinking, dans Symposium Thinking and Speaking, pp. 93-110 (v. Revesz).

Empson (William), Seven types of ambiguity, Londres, Chnllo a. Windus, Toronto, Oxford University Press, 1947; Second edition, revised and reset (first published, 1930).

Epictete, Entretiens, Paris, Les Belles-Lettres, Collection des Universites de France, sous le patronage de l'Ass. Guillaume Bude. Texte etabli et traduit par Joseph Souilhe, 2 vol., liv. I, 1943; liv. II, 1949. (Toutes les references aux liv. I et II sont prises a cette edition.)Les entretiens recueillis par Arrien, traduction V. Courdaveaux, Paris, Didier, 1862.

Erdmann (Karl Otto), Die Bedeutuug des Wortes; Anfsdtze aits deni Grenzgebiet der Sprach-psychologie and Logik, Leipzig, Haessel, 1925, 4C Auflage (Iго ed. 1904).

Est6ve (Claude-Louis), Etudes philosophiqucs sur I'cxpression litteraire, Paris, Vrin, 1938. Avant-propos de M. Gueroult.

Febvre (Lucien), Comment Jules Michelet inventa la Renaissance, Stndi in onore di Gino Luzzatto, t. Ill, pp. 1-11, Milano, Giuffre, 1950.

Fenelon, CEuvres, Paris, Lebel, 1824, t. XXI; Dialogues sur I'cloquence, en general et sur celle de la chaire en particulier.

Feigl (Herbert), De Principiis Non Disputandum...?, dans Philosophical Analysis, pp. 119-156 (v. Max Black).

Festinger (Leon), Informal social communication, Research Center for group dynamics, University of Michigan. Psychological Review, vol. 57, n° 5, septembre 1950, pp. 271-282.

Festinger (Leon) and Thibaut (John), Interpersonal communication in small groups, journal of abnormal and social Psychology, 1951, n°46, pp. 92-99.

Findlay (J. N.), Morality by convention, Mind, 1944, vol. LIII, n. s., pp. 142-169.

Flechier (abbe de S. Severin), Oraison funebrc de tres-haut et tres-pnissant prince Henri de La Tour d'Auvergne. Vicomte de


Turenne. prononcee dans 1'Eglise de Saint Eustache le 10 de janvier 1676, Paris, 1676.

Flew (A.), Essays on Logic and Language, Oxford", Blackwell, 1951.

Fracastoro (Girolamo), Hieronyini Frncastorii Veronensis opera omnia. In unum proxime post illius mortem collecla. Accessit index locnplelissimus. Secunda editio, Venise, Juntas, 1574.Sifilide ossia del mai francese, libri III. Traduzione, introduzione e note di Fabrizio Winspeare, col testo latino del poema separalamente impresso. Firenze, Leo S. Olscliki, 1955. Biblioteca della Rivista di storia delle scienze mediche e naturali, vol. VI.

France (A.), La rotisserie de la reine Pcdauquc, Paris, Calmann-Levy, 58c 6d., sans date.

Fun Fare, A treasury of Reader's Digest Wit and Humor, New York, Simon and Schuster, 1949.

Gandon (Yves), Le demon du style, Paris, Plon, 1938.Garin (Eugenio), L'uunmesimo italiano. Filosofia e vita civile uel

rinascimento. Biblioteca di cultura moderna, Bari, Laterza e figli, 1952 (avait paru en allemand: Der italienische Hinnauismus, Bern, Francke, 1947).

Garlan (Edwin N.), Legal realism and justice, New York, Columbia University Press, 1941.

Gellner (Ernest), Maxims, Mind, vol. LX, nouv. ser., n°239, July 1951, pp. 383- 393.

Gheorgiu (C. Virgil), La viugt-cinquieme heure, traduit du roumain par Monique Saint-Come, collection «Feux Croises», Paris, Plon, 1949. Preface de Gabriel Marcel.

Gibert (Balthasar), jugements des savans sur les auteurs qui out traitc de la Rhetorique, avec an precis de la doctrine de ces auteurs, Paris, Estienne, 3 vol., 1713,1716,1719.

Gibson (Ch.) (v. Richards).Gide (Andre), journal (1889-1939), Paris, Gallimard, 1940, N. R. F.,

Bibliotheque de la Pl6iade.— Journal (1939-1942), Paris, Gallimard, 1946, N. R. F.— Pretextes, Paris, Mercure de France, 1947.Gilson (Etienne), L'espril de la philosophie medievale, Paris, Vrin,

1944, 2e ed.— Le thomisme, 5L' 6d., Paris, Vrin, 1945.Giraudoux (Jean), Lectures pour line ombre, Paris, Emile-Paul, 1930.— La Franqaise et la France, Paris, Gallimard, 1951, N. R. F.Goblot (Edmond), La logique des jugements de valeur, Paris, Colin,


1927.— Traite de logique, Paris, Colin, 61' ed., 1937.Goldschmidt (Victor), Le paradigme dans la dialectique

platonicienne, Paris, Presses Universitaires de Frande, Bibliotheque de philosophie contemporaine,1947.

— Le 51/slime stoieicn et Г idee de temps. College 'philosophique, Paris, Vrin,1953.

Gonseth (F.), L'idee de dialectique aux Enlretiens de Zurich, Dialecticn, 1, 1947, pp. 21-37.

— La notion du normal, Dialecticn, 3,1947, pp. 243-252.— Interventions dans les deuxiemes Entretiens de Zurich, sur l'idee

de dialectique, Dialecticn, 6,1948, pp. 89-303.Reponse au R. P. Isaye, Dialecticn, 21,1952, pp. 53-66.Interventions dans les troisi£mes Entretiens de Zurich, Le principe de dualite, Dialecticn, 22-25, 1952-1953.

Good (I. J.), Probability and the weighing of evidence, London, Charles Griffin and C°, 1950. .

Gouhier (Henri), La resistance au vrai et le ргоЫёте cartesien d'une philosophie sans rhetorique, dans Reloiica e Barocco (voir E. Castelli).

Gounnont (Remy de). La culture des idees, Paris, Mercure de France, 1900.

Gracian (Baltasar), L'homme de Conr (Oracido manual у arte de prudencia), Traduit et commente par le sieur Amelot de La Houssaie, Augsbourg, Paul Kuhtze, 1710, Epitre au Roi, Preface (« J'ai moissonne el Discreto, ainsi que le H6ros pour enrichir та traduction de tout ce qu'il у a de plus beau... »).

Crenel (Paul), Les origines de I'analogic philosophique dans les Dialogues de Platon, Paris, Boivin, 1948.

Guigues (le Chartreux), Quinti meditaciones, Patrologie Inline de Migne, t. CLIII, Paris, 1880.

Guillaume (Paul), Manuel de psychologie, Paris, Presses Universitaires de France, nouv. 6d. revue et augmentee, 1948.

Guitlon (Jean), Le temps et I'eternite chez Plotin et saint Augustin, Paris, Boivin, 1933.

Gurwitsch (Aron), Sur une racine perceptive de l'abstraction, Actes du XIе Congres international de Philosophie, Bruxelles, aoiit 1953, Amsterdam, North- Holland Publishing Cy, Louvain, E. Nauwelaerts, vol. II, pp. 43 a 47.

Gwynn (Aubrey), Roman education from Cicero to Quintilian,


Oxford, The Clarendon Press, 1926.Halkin (L.-E.), Initiation a la critique historique. Cahiers des

Annales, 6, Paris, Colin, 1953, 2C 6d.Harding (T. Swann), Science at the Tower of Babel, Philosophy of

Science, vol. 5, n°3, July 1938, pp. 338-353.Hayakawa (S. 1.), in consultation with Basil H. Pillard, Language in

Thought and Action, New York, Harcourt, Brace and C°, 1949 (edition augmentee et corrigee de Language in Action, 1941).

— Language, Meaning ami Maturity. Selections from ETC: a Review of general semantics, 1943-1953, edited by..., New York, Harper and Brothers, 1954.

Hebb (D. O.), The organization of behavior, New York, Wiley, 1949.Hebb (D. O.) and Thompson (W. R.), The social significance of

Animal Studies, Handbook of social psychology, vol. I, pp. 532-561 (v. Lindzey).

Helson (Harry), Adaptation level as a basis for a quantitative theory of frames of reference, The Psychological Rei’iew, vol. 55, n° 6, nov. 1948, pp. 297-313.

Hempel (Carl G.), Vagueness and Logic, Philosophy of Science, vol. 6, n° 2, avril 1939, pp. 163-180.

— Fundamentals of Concept Formation in Empirical Science, Chicago, University Press, 1955. Second impression (published 1952). International encyclopedia of unified science, vol. I and II: Foundations of the unity of science, vol. II, n. 7.

Hempel (Carl G.) et Oppenheim (Paul), Der Typusbegriff ini Lichte der neuen Logik, Leiden, Sythoff, 1936.

Hollingworth (H. L.), The psychology of the audience, New York, American Book Cy, 1935.

Holmer (Paul L.), Kierkegaard and ethical theory, Ethics, vol. LX1II, n° 3, part I, avril 1953, pp. 157-170.

Homere, Iliade, texte etabli et traduit par P. Mazon, Paris, Les Belles-Lettres, Collection des Universites de France, 4 vol., 1,1937.

Hovland (Carl I.), Effects of the Mass Media of Communication dans Handbook of social psychology, vol. II, pp. 1062-1103 (v. Lindzey).

Hovland (Carl I.), Lumsdaine (Arthur A,), Sheffield (Fred. D.), Experiments on Mass Communication, Princeton, Princeton University Press, 1949. Studies in Social Psychology in World War II, vol. III. Hovland (Carl I.) and Weiss (W.), The influence of source credibility on communication effectiveness. Public opinion quarterly, 1952,15, pp. 635-650.


— (Voir aussi Kelman.) ’IToyle (Fred), The Nature of the Universe. A Series of Broadcast

Lectures, Oxford, Basil Blackwell, 1951,10lhimpr. (first printed, 1950).

Le Hsiao King (v. Legge).Hull (Cordell), The memoirs of..., 2 vol., New York, Macmillan,

1948 (Ur vol.: 1871-1941; 21' vol.: 1941-1945).Hume (David), Traite de la nature humaine. Essai pour inlroduire la

methode experimentale dans les sujets moraux, trad. A. Leroy, Paris, Aubier, 1946, 2 vol.

Husserl (Edmund), La crise des sciences europeennes et la phenomenologie transcendantale, trad, franchise, par E. Gerrer, Etudes philosophiques, 4C annee (1949), n° 2, pp. 127-159.

Lista lucriinhr citnte 726

Huxley (Julian), Soviet genetics and world science (Lysenko and the meaning of heredity), London, Challo and Vyindus, 1949.

Isaye (Gaston), La justification critique par retorsion, Relate philosophiquc de Louvain, t. 52, 3L' serie, n° 34, mai 1954, pp. 205-233.

Isocrate, Discours, Paris, Les Belles-Lettres, Collection des Universiles de France sous le patronage de l'Ass. Guillaume Bude, 3 vol., I. I, texte etabli et traduit par Georges Malhieu et Emile Bremond, 1928; t. II, id., 1942; t. Ill, texte etabli et traduit par G. Mathieu, 1942.

Jamati (G.), Le langage poetique, dans Formes de Fart, formes de I'esprit, Paris, Presses Universilaires de France, 1951, pp. 261-279.

James (W.), Essays in Pragmatism (Premier essai : The sentiment of rationality). New York, Hafner Pub. C°, 1948, edited with an introduction by Albury Castell,

Jankel6vitch (V.), Traitc des vertus, Paris, Bordas, 1949.Janson (Paul), Discours parlementaires, 2 vol., Bruxelles, Vvc Monnom, 1905. Jaspers (K.), Psychopathologic generale, traduit d'apr£s la 31' 6d. allemande par A. Kasller et J. Mendousse, Paris, Alcan, 1927, Bibliotheque de Philosophie contemporaine (lrc 6d. all., 1913). ,Jerome (saint), Epistolae, Patrologie laline de Migne, t. XXII, Paris, 1845. Jouhandeau (Marcel), Essai sur moi-meme, Marguerat, 1946.

Un monde, Paris, Gallimard, 1950, N. R. F.De la grandeur, Paris, Grasset, 1952.

— Les Ana de Madame Apremont (Asperimonlisana), Paris, Gallimard, 1954, N. R. F.

Jung (C. G.), Psychologic und Religion, Zurich, Rascher, 1940.Kant (Emmanuel), Critique de la raison pure, trad. A.

Tremesaygues et B. Pacaud, Paris, Alcan, 1927.Proldgomenes a toute mclaphysique future, trad. J. Gibelin,

Paris, Vrin, 1930. Kaufmann (Felix), Methodology of the social sciences, New York, Oxford University Press, 1949. Second Printing (First, 1944).Kelman (Herbert C.) and Hovland (Carl I), «Reinstatement» of the

Communicator in Delayed Measurement of Opinion Change, The journal of abnormal and soc. Psychol., vol. 48, July 1953, n° 3, pp. 327-335.

Kelsen (Hans), Reine Rcchtslchre, Leipzig, Wien, Deuticke, 1934.Keynes (John Maynard), A treatise on probability, London,

727 Tratat de arguuientnreMacmillan, 1921.

— A treatise on money, London, Macmillan, 1930, 2 vol.The general theory of employment, interest and money, London, Macmillan, 1936.

Klages (Ludwig), Notions fondamentales de la caraclerologie dans Le diagnostic du caractere, Paris, Presses Universitaires de France, 1949, Bibliolheque scientifique internationale, pp. 4-20.

Klein (Viola), The feminine character. Histon/ of an ideology with a foreword by Karl Mannheim, London, Kegan Paul, Trench, Trubner and C°, Editor Karl Mannheim, The international library of sociology and social reconstruction, 1946.

Klemperer (Victor), L T. I., Notizbuch cities Philologen, Berlin, Aufbau Verlag, J947.

Kneebone (G. Т.), Induction and probability, Proceedings of the Aristotelian Society, New Series, vol. L, pp. 27-42,1950.

Knower (F. H.), Experimental studies of changes in attitudes: 1. A study of the effect of oral argument on changes of attitude, Journal of social psychology, 1935, 6, pp. 315-347; II. A study of the effect of printed argument on changes in attitudes, Journal of abnormal and social psychology, 1936, 30, pp.522- 532; 111. Some evidence of attitude changes, Journal of applied psychology, 1936, 20, pp. 114-127.

Koestler (Arthur), v. Crossman, The Cod that failed.Kohler (Wolfgang), The place of value in a world of facts. New

York, Liveright Publishing Corporation, 1938.Kotarbinski (Т.), Traktat о dobrej rolwcie (Traite du bon travail),

Lodz, Societas scientiarum Lodziensis, 1955.Kou Hong Ming et Borrey (Francis), Le Catechisme de Confucius.

Contribution a Tetude de la sociologie chiuoise, Paris, Marcel Riviere, 1927.

La Bruy&re, CEuvres completes, Texte 6tabli et annote par Julien Benda, Paris, N. R. F., 1941, Bibliolheque de la Pleiade.

Lalande (Andr6), La raison et les normes, Paris, Hachette, 1948, Collection: «А la recherche de la v6rite».

Lalo (Charles), Esthetique du rire, Paris, Flammarion, 1949, Bibliolheque de Philosophie scientifique.

Lasswell (Harold D.), Casey (Ralph D.) and Smith (Bruce Lannes), Propaganda and Promotional Activities, an unnoted bibliography, Minneapolis, University of Minnesota Press, Londres, Humphrey Milford, Oxford Univ. Press, 1935. Prepared under the direction of the advisory Committee on pressure groups and propaganda. Social Science Research

728 Tratat de arguuientnreCouncil. Article de tele de Lasswell, The study and practice of propaganda (Pour le volume suivant v. Smith).

Lasswell (Harold D.), Leites (Nathan) and Associates, Language of politics. Studies in quantitative semantics, New York, Stewart, 1949.

Lis ta lucrarilor citatc 729

Lecomte du Noiiy, L'honnnc et sa dcstincc, Paris, La Col о m be. Editions du Vieux Colombier, 1948.

Lefebve (M.-J.), Jean Paulhan. Unc philosophic et line pratique de /'expression el de la reflexion, Paris, Gallimard, 1949, N. R. F„ Les Essais, XXX11I.

Lefebvre (H.), A la lumicre du inaterialisme dialectique: 1. Logique fonnclle, logique dialectique, Paris, Editions sociales, 1947.

Legge (James), The sacred books of the East, translated by various scholars and edited by F. Max Muller, London, Henry Frowde, Oxford University Press, vol. Ill: The texts of Confucianism. Part. 1: The Shu King..., the Hsiao King or classic of filial piety, translated by James Legge, 1879; vol. XXVI11:

The texts of Confucianism. Part IV: Tire Li Ki, book XXXIX, Ta Hsio or the great learning, translated by James Legge, 1885.

— The Chinese classics with a translation, critical and exegetical notes, prolegomena and copious indexes, London, Henry Frowde, New York, Macmillan, Oxford Clarendon Press, 7 vol., 2C ed., 1893.

Leibniz (Gottfried Wilhelm), Die philosophischcu Schrifleu, Herausgegeben von C. J. Gerhardt, 4. Band (Discours de Metaphysique), Berlin, Weidmann, 1880; 5. Band (NOUIK essais sur Tenlendenienl), id., 1882; 6. Band (Essais de Theodicee), Leipzig, A. Lorenz, 1932.

Leiles (Nathan), Interaction: The Third International on its Changes of policy. Revised from document 25, Experimental division for the study of war time communications, Library of Congress, May 1,1942, dans Language of politics, pp. 293-333 (v. Lasswell).

Lenoble (Robert), Histoire et Physique. A propos des conseils de Mersenne aux historiens et de l'intervention de Jean de Launoy dans la querelle gassendisle. Revue d'histoire des sciences et de leurs applications, Presses Universitaires de France, 1953, pp. 112-135.

Levinas (Emmanuel), La realileet son ombre, Les temps moderncs, nov. 1948, pp. 771-789.

Lewis (Clarence Irving), An analysis of knowledge and valuation, La Salle, Illinois, The open court publishing C°, 1946.

Lindzey (Gardner), Handbook of social psychology, edited by..., Cambridge, Mass., Addison Wesley Publishing C°, 1954, 2 vol.

Lippitt (Ronald), Polansky (Norman) and Rosen (Sidney), The dynamics of power. A field study of social influence in groups of children, Human relations, vol. V, n° 1,1952, pp. 37-64.


Lippmann (Walter), The Election: Taft, Dewey and Vandenberg, New York Herald Tribune, ed. de Paris, March 12,1948.

Locke (John), An Essay concerning human understanding, London, Routledge, 1894.The second treatise of civil government and A letter concerning toleration, edited by J. W. Gough, Oxford, Blackwell, 1948.

Longin (Pseudo), Traite du sublime ou du merveilleux dans le discours traduit du grec, dans CEta>res de Nicolas Boileau-Despreaux, Amsterdam, Francois Changuion,,1729, vol. 111.

Lumsdaine (Arthur A.) (voir Hovland).Lund (Frederick Hansen), The psychology of belief, /. of abnormal

and social Psychology, vol. XX, 1925, pp. 63-81 et 174-196.Mach (E.), Erkenntnis and Irrtum. Skizzen zur Psychologic der

Forscluing, Leipzig, Barth, 1905.McKeon (Richard), Democracy in a world of tensions. A symposium

prepared by Unesco. Edited by... with the assistance of Stein Rokkan University of Chicago Press, 1951.

— Dialectic and political thought and action, Ethics, vol. LXV, number 1, oct. 1954, pp. 1-33.

Madariaga (Salvador de), Anglais, Franfais, Espagnols, precede d'une note d'Andr£ Maurois, Paris, Gallimard, 1930, N. R. F.

Maier (Norman R. F.), The quality of group decisions as influenced by the discussion leader, Human relations, vol. Ill, number 2,1950, pp. 155-174.

Malraux (Andr6), Saturne. Essai sur Goya, Paris, Gallimard, 1950, N. R. F„ La Galerie de la Pleiade.

Mannoury (G.), Handboek der analytische signifika. Bussum, F. G. Kroonder, Deel 1: Geschiedenis der begripskntiek, 1947; Deel 11: Hoofdbegrippen en methoden der signifka. Ontogcnese en fylogenese van het verstandhoudingsapparaat, 1948.

Marangoni (Matteo), Apprendre a voir (Saper vedere), trad, de la 9C

ed. italienne par Denise Lombard, Neuchatel, Ed. du Griffon, 1947.

Marcel (Gabriel), Un honnnc de Dieu. Quatre actes, Paris, Grasset, 1925, Les Cahiers verts, 51.

— Le monde casse, piece en quatre actes, suivi de Position et approches concretes du mystere ontologique, Paris, Desclee de Brouwer, 1933.

— Le chemin de cretc, piece en 4 actes, Paris, Grasset, 1936.Rome n'est plus dans Rome, piece en 5 actes, Paris, Theatre, n° 56, janvier 1952.

Maritain (Jacques), Raison et raisons. Essais detaches, Paris, L. U.

F., Fribourg, Egloff, 1947.— Introduction dans An tour de la nouvelle declaration

universelle des droits de I'homme, textes reunis par 1'Unesco, Paris, Sagittaire, 1949, pp. 11-18.

Marouzeau (J.), Precis de stylistique franQaise, Paris, Masson, 1950.Marrou (H. I.), Histoirc de Teducation dans TAntiquiti, Paris,

Editions du Seuil, 1948, collection «Esprit».Lista luaaribr citnte 677

Massillon, CEuvres completes, edilees par I'abbe Migne, 2 vol., t. 42 et 43 de la Collection integrale et universelle des oraleurs sacres (60 vol.), Paris, 1S54.

Mauriac (Francois), Genitrix, Paris, Grasset, 1923, Les cahiers verts, 30.Le mystire Fronteimc, Paris, Grasset, 1933.Les maisons fugitives, illustre de 100 photographies de Jean-Marie Marcel, Paris, Grasset, 1939.

Meng-Tseu (voir Pauthier).Мбгё (chevalier de), CEuvres completes, Paris, Les Belles-Lettres, 3

vol., 1930, Collection des Universites de France.Meredith Jones (C), The conventional Saracen of the songs of gesle,

Speculum, vol. XVII, n° 2, avril 1942.Merleau-Ponty, Pheoomenologie de la perception, Paris, Gallimard,

1945, N. R. F., Bibliolheque des Idees.Mill (John Stuart), Systeme dc logique deductive et inductive. Expose

des principes de la preuve et des m£thodes de recherche scientifique, trad, sur la 6L’ ed. anglaise par Louis Peisse, 2 vol., Paris, Ladrange, 1866.

— L'utilitarisme, 2L1 ed., traduit par P.-L. Le Monnier, Paris, Alcan, 1889.

Millioud (Maurice). La propagation des idees, Revue philosophique, 1910, vol. 69, pp. 580-600; vol. 70, pp. 168-191.

Minkowski (Eugene), Le langage et le vecu, Archivio di Filosofia, vol. Scniautica, Roma, Fratelli Bocca, 1955, pp. 351-372.

Mirabeau l'ATne, Collection complete des travaux de... a TAsscmblee nationalc, edit£e par M. Etienne Mejan, 5 vol., Paris, vol. I et II, Lejay, 1791; III-V, Devaux, 1792.

Moliere, CEuvres completes, texte etabli et annote par Maurice Rat, Paris, Gallimard, 1932, N. R. F., Bibliolheque de la Pleiade, 2 vol.

Montaigne, Essais, texte etabli et annote par Albert Thibaudet, Paris, Gallimard, 1946, N. R. F., Bibliolheque de la Pleiade.


Montesquieu, CEuvres completes, avec des notes de Dupin, Crevier, Voltaire, Mably, Servan, La Harpe etc., Paris, Firmin Didot, 1843.

Moore (Willis), Structure in sentence and in fact. Philosophy of science, vol. 5, n° 1, janvier 1938.

Morpurgo Tagliabue (Guido), La retorica aristotelica e il barocco, dans Retorica с Barocco, pp. 119-195 (v. E. Castelli).

Morris (Charles), Signs, Language and Behavior, New York, Prentice-Hall, 1946.

Mullahy (Patrick), The Contributions of Hany Slack Sullivan, A symposium on interpersonal theory in psychiatry and social science, edited by... Meetings of the William Alanson While Association, on October 13-14lh, 1951; New York, Hermitage House, 1953. Second printing.

733 Trntal de arginnentare

Naess (Ame), Interpretation and preciseness. A contribution to the theory of communication, Oslo, Dybwatl, 1953.

Navarre (Octave), Essai sur la rhetorique grecque avant Aristote, Paris, Hachelte, 1900.

Neve (Joseph), Antoine de La Salle. Sa vie et ses ouvragcs — suivi du Reconfort de Mmc Du Fresne d'apres le manuscril unique de la Bibliotheque royale de Belgique, Paris, Champion, Bruxelles, Falk, 1903.

Newman (cardinal John Henry), Crannnaire de t'assentiment, traduit par Mmt' Gaston Paris, Paris, Bloud, 1907, Etudes de philosophie et de Critique religieuse (ed. anglaise, 1870).

Nogaro (Bertrand), La valeur logique des theories economiques, Paris, Presses Universitaires de France, 1947, Bibliotheque de Philosophie contemporaine.

Noulet (E.), Le premier visage de Rimbaud, Huit poemes de jeunesse. Choi.r et commenlaire, Bruxelles, Acad£mie royale de Langue et Litterature franijaises de Belgique, 1953.

Odier (Dr Charles), Les deux sources, conscienle et iuconsciente, de la vie morale, Neuchatel, Editions de la Baconni&re, 2“ ed. 1947, collection «Etre et Penser», Cahiers de philosophie, 4-5.

— Le role des fmictions du moi dans /'evolution psychique, Neuchatel et Paris, Delachaux & Niestle. Actualit£s pedagogiques et psychologiques de l'lnstitut J.-J. Rousseau, Gen&ve, t. 1: L'angoisse el la pen see magique. Essai d'analyse psychogenelique appliquee a la plwbie et la nevrose d'abandon, 1948; t. II: L'homme esclave de son inferiorite, vol. 1: Essai sur la genese du moi, 1950.

Ogden (С. K.) and Richards (I. A.), The meaning of meaning. A Study of the influence of language upon thought and of the science of symbolism, London, Kegan Paul, Trench, Trubner and C°, 4C ed., 1936 (lrL> £d„ 1923).

Olbrechts-Tyteca (L.) (voir Perelman, Ch.).Ombredane (Dr Andre), L'aphasie et Telaboration de la pensee

explicite, Paris, Presses Universitaires de France, 1950.Ors (Eugenio d'), Coupole el monarchie. Suivi d'autres etudes sur la

morphologie de la culture. Version frangaise d'Andree de Stoutz, Les Cahiers d'Occident, 6, 2° serie, pp. 1-112, Paris, Librairie de France, 1929.

Ossowska (Marie), Podstaipy Nauki о Moralnosci (Les fondements d’une science de la morale), Varsovie, Czytelnik, 1947.

Paechter (Heinz), in association with Heilman (Bertha), Peachter (Hedwig), Paetel (Karl O.), Nazi-Deutsch. A glossary of

734 Tratat de argnnientare

contemporary german usage, New York, Frederik Ungar Publ. C°, 1944.

Pagnol (Marcel), Cesar, Lausanne, Henri Kaeser, 1949.Parain (Brice), Recherches sur la nature et les functions (tu langage,

Paris, Gallimard, 1942, N. R. F., Bibliolheque des Idees.Parelo (Vilfredo), Traite dc sociologie generate, ed. franchise par

Pierre Boven, revue par l'auleur, Paris, Payol, 1917-1919, 2 vol.Pascal, L'tvuvre, texte blabli et annote par Jacques Chevalier, Paris,

Gallimard, 1950, N. R. F., Bibliolheque de la Pleiade.Paton (H. J.), The Emotive Theory of Ethics. Symposia read at the

Joint Session of the Aristotelian Society and the Mind Association at Durham, July 1948, dans Logical Positivism and Ethics, Aristotelian Society Supp.,Vol. XXII, London, Harrison and Sons, 1948, pp. 107-126.

Paulhan (Jean), Le guerner applique, Paris, Gallimard, 1930, N. R. F.Les hain-tenys, Paris, Gallimard, 1938, N. R. F. (edite 1914 chez Genthner). Les flcurs de Tarbcs ou la tcrreur dans les lettres, Paris, Gallimard, 1941, N. R. F.

— Entretien sur des fails divers, Paris, Gallimard, 1945, ed. illustree par Andre Lhote.Les figures ou la rhetorique decryptee, Caliiers du Slid, n° 295, 1949, 36L' annee (Enquete de Francis Ponge, Questions rhetoriques), pp. 361-395.La preuve par I'etymologie, Paris, Les Editions de Minuit, 1953, collection «Metrique».

Pauthier (G.), Les Sse Chou, ou les quatre limes dc philosophie morale et politique de la Chine: I. Le Та-Hio ou la grande elude, ouvrage de Khoung-Fou-Tseu et de son disciple Theng-Tseu, traduit en franijais avec une version latine et le texte chinois en regard; accompagne du commentaire complet de Tchou- Hi, Paris, Firmin-Didot, 1837.

— Confucius el Mencius. Les quatre livrcs de Philosophie morale et politique de la Chine, Paris, Charpenlier, 1852.

Perelman (Ch.), Reflexions sur Implication. Note sociologique, Revue de I'lnslitul de Sociologie (Bruxelles), 19е annbe, n° 1, janvier-mars 1939.De la Justice, Bruxelles, Office de Publicite, 1945. Actualites sociales, nouv. ser, Univ. Libre de Bruxelles, Institut de Sociologie Solvay.

— Philosophies premieres et philosophie regressive, Dialecticn, 11, 1949 (repris dans Rhetorique et philosophie).La qubte du rationnel. Etudes de philosophie des sciences, en

Lista luctdrilor citate 735

hommage a F. Gonseth, Neuchatel, editions du Griffon, 1950 (repris dans Rhetorique et philosophie).

— Inflexions sur la justice, Rcmie de I'lnslitul dc Sociologie, 1951, n° 2, pp. 255- 281.

— De la preuve en philosophie. Melanges G. Smets, Bruxelles, Librairie encyclopbdique, 1952 (repris dans Rhetorique et philosophie).Raison eternelle, rajson historique, dans L'honnne el I'hisltrire, Actes du Vl‘‘ Congres des Societes de Philosophie de Longue franqaise, Paris, Presses Universitaires de France, 1952 (repris dans Rhetorique et philosophie).

— Education et Rhetorique, Rei'ite beige de psychologic et de pedagogic, t. XIV, n° 60, dec. 1952, pp. 129-138.

— La vulgarisation scientifique, probleme philosophique, Revue Alumni, Bruxelles, mars 1953, pp. 321-323.

— Le role de la decision dans la theorie de la connaissance, Actes du IIе Congres international de I'Union intemationale de Philosophie des Sciences, Zurich, 1954, 1, pp. 150-159; Neuchatel, ed. du Griffon, 1955.

— La m6thode dialectique et le role de l'interlocuteur dans le dialogue, Communication aux Entretiens d'Athenes de l'lnstitut international de Philosophie, sur le theme «Dialogue et Dialectique» (avril 1955), Revue de metaphysique et de morale, janv.-juin 1955, pp. 26-31.

— Problemes de logique juridique. Communication IV dans Essais de logique juridique. A propos de l'usufruit d'une сгёапсе. Journal des Tribunaux, 71° annee, n°4104, 22 avril 1956, pp. 272-274.

Perelman (Ch.) et Olbrechts-Tyteca (L.), Logique et rhetorique, Revue philosophique, janvier-mars 1950 (repris dans Rhetorique et philosophie).

— - Acte et personne dans ['argumentation, texte anglais dans Ethics, juillet1951 (repris dans Rhetorique et philosophie).

— Rhetorique el philosophie. Pour une theorie de I'argumentation en philosophie, Paris, Presses Universitaires de France, 1952. Bibliotheque de Philosophie contemporaine, avec une preface d'Emile Brehier.

— Les notions et ârgumentation, Archivio di Filosofia. Voi, Semanlica, Rome, 1955, pp. 249- 269.

Perelman (Sophie), Introduction aux relations diplomatiques entre la Belgique et les Etats-Unis (septembre 1830-janvier 1832),

736 Tratat de argnnientare

Bulletin de la Commission royale d'histoire, t. CX1V, Bruxelles, Academie royale de Belgique, 1949. pp. 189 a 226.

Petrone (Petronius Arbiter Titus), Le Satiricon, texte etabli et traduit par Alfred Emout, Paris, Les Belles-Lettres, 1931, Collection des Universites de France, sous le patronage de l'Ass. Guillaume Bude.

Piag&t (Jean), Le jugement el le raisonnemenl chez Venfant, Neuchatel, Paris, Delachaux & Niestle, 1924.

— La causalite physique chez Venfant, Paris, Alcan, 1927.— Traite de logique, Paris, Colin, 1949.

Introduction a I'epislemologie genetique, Paris, Presses Universitaires de France, 1950, 3 vol.

Lis hi htcmrilor citate 737Pichon (П.), Le dcveloppemcnt psychiquc de Venfant cl de

t'adolesccnt. Evolution normale-pathologie-trailenient, Paris, Masson, 1936.

Pitt (William), Orations on the French War to the Peace of Amiens, London, ]. M. Dent, New York, E. P. Dutton, Everyman's Library.

Platon, CEuvres completes, Paris, Les Belles-Lettres, Collection des Universites de France, sous le patronage de l'Association Guillaume Bude; T. Ill, IIе Partie, Gorgias. Texte etabli et traduit par Alfred Croiset et Louis Bodin, 1923; Т. IV, 1110

Partie, Phfcdre. Texte etabli et traduit par Leon Robin, 1933; Т. VI, VII, Iго et II0 Parties, La Republiquc. Texte etabli el traduit par Emile Chambry, 1932-1934; Т. XI, Les lois. Traduction E. des Places, 1951. Livres 1 a VI; Т. XII, Les lois, livres VII i X. Traduction Auguste Dies, 1956.

Plaule, Comedies VII, Triminnnus, Paris, Les Belles-Lettres, Collection des Universites de France, sous le patronage de l'Ass. Guillaume Bude. Texte 6tabli et traduit par Alfred Ernoult, 1940.

Pline le Jeune, Ixttres, Paris, Les Belles-Lettres. Collection des Universites de France, sous le patronage de l'Ass. Guillaume Bude, 4 vol. Texte des vol. 1 й 3 etabli et traduit par Anne-Marie Guillemin, 1927-1928. *

Plotin, Enneades, Paris, Les Belles-Lettres. Collection des .Universites de France sous le patronage de l'Ass. Guillaume Bude. Texte traduit par Emile Brehier, 6 tomes en 7 vol., 1924 й 1938.

Plutarque, CEuvres morales, traduites par Ricard, Paris, Lef&vre et Charpentier, 1844.

Poe (Edgar Allan), The fall of the house of Usher (1838) dans Tales of mystery and imagination, London. J. M. Dent, New York, E. P. Dutton, 1908, Everyman's library.

Poincare (Henri), La valcur de la science. Avec une introduction de Louis Rougier, Gen&ve, Constant Bourquin, 1946, Editions du Cheval Aile. Classiques frangais du XX° siecle.

Polak (Dr Fred. L.), Kennen en keuren in de sociale welenschappen, Leiden, Stenfert Kroese, 1948.

Polansky (Norman) (voir Lippill).Polanyi (Michael), The logic of liberty, London, Routledge and

Kegan Paul, 1951. International Library of sociology and social reconstruction.

Ponge (Francis), Le Lczard, Paris, Galerie Jeanne Bucher, 1953.


Popper (Karl), Logik der Forscluing, Vienne, Springer, 1935.Porzig (Walter), Das Wunder der Sprache. Probleme, Methoden and

Ergebnisse der modcrnen Spraclnuissenschaft, Beme, Francke, 1950.

Pradines (Maurice), Traite de psychologic generale, Paris, Presses Universitaires de France, 1946, Logos. (Introduction aux etudes philosophiques), 2 vol.

Principal Rhetorices (voir saint Augustin).Prior (Arthur N.), Logic and the basis of ethics, Oxford, Clarendon

Press, 1949.Proust (Marcel), CEuvres completes, Paris, Gallimard, 1946-1947: A

la recherche du temps perdu, 15 vol.Puget (Claude-And re), La peine capitate, Drame en 3 actes, Paris,

Stock, 1948.Quetelet (Adolphe), Physique sociale, Bruxelles, C. Mucquardt, 2

vol., 2° ed., 1869.Quintilien, Institution oraloire (De institutione oratoria), texte revu

et traduit par Henri Bornecque, Paris, Gamier, 1933-1934, 4 vol.Racine, Theatre (CEuvres completes, t. I), texte etabli par R. Groos,

E. Pilon et R. Picard. Presentation, notes et commentaires par Raymond Picard, Paris, Gallimard, 1951. N. R. F., Bibliotheque de la Pleiade.

Ramus (P.), Dialecticae libri duo, Audomari Talaei praelectionibus illuslrali, Parisiis, apud Wechelum 1560.

— Dialecticae libri duo, Audomari Talaei praelectionibus illustrati, Parisiis, apud Andream Wechelum, 1566 (differe de la prec6dente).

Reau (L.), L'influence de la forme sur l'iconographie medievale, dans Formes de Tart, formes de Vespril, pp. 85-105, Paris, Presses Universitaires de France,1951.

Revesz (G.), Thinking and speaking, a symposium edited by..., Amsterdam, North-Holland Publ. C°, 1954.

Reyes (Alfonso), El Deslinde. Prolegomenos a la teoria lileraria, Mexico, Centro de estudios literarios de el Colegio de Mexico, 1,1944.

Rhetorique n Herennius (Ad. C. Herennium de ratione dicendi). Ouvrage longtemps attribu6 a Ciceron, texte revu et traduit par Henri Bomecque, Paris, Gamier, 1932.

Richards (Ivor Armstrong), Principles of literan/ criticism, London Routledge a. Kegan Paul. Thirteenth impression 1952. (First published 1924. Second edition with two new appendices 1926.)

Lista lucrarilor citatc 739

— The Philosophy of Rhetoric (Mary Flexner Lectures at Bryn Mawr), New York, London, Oxford University Press, 1936.

— Interpretation in leaching, London, Routledge a. Kegan Paul; Second impression 1949 (First published, 1938).

— Interventions dans A symposium on emotive meaning, The Philosophical Review, 1948, pp. 145-157.

Richards (I. A.) and Gibson (Christine), Learning Basic English. A practical handbook for english speaking people. New York, W. W. Norton and Cy, 1945.

— (Voir aussi Ogden.)Riezler (Kurt), Political decisions in modem society, Ethics, vol.

LXIV, n° 2, part II, janvier 1954, pp. 1-55.Rignano (Eugenio), Psychologic ihi raisoimcmcnt, Paris, Alcan,

1920, Bibliotheque de Philosophie contemporaine.Rimbaud (Arthur), CEuvres completes, texte £tabli et annote par

Rolland de Reneville et Jules Mouquet, Paris, Gallimard, 1951, N. R. F., Bibliotheque de la Pleiade.

Rivadeneira (Padre Pedro de), Vida del bicnavcnlurado padre Ignacio dc Loyola, Fundador de la religion de la compania de Jcsiis, Madrid, Administration del apostolado de la prensa, 1920.

Riviere (Jacques), Aimcc, Paris, Gallimard, 1922, N. R. F.Robinson (Richard), The Emotive Theory of Ethics. Symposia read

at the Joint Session of the Aristotelian Society and the Mind Association at Durham, July 1948, dans Logical Positivism and Ethics, Aristotelian Society Supp. Vol. XXII, London, Harrison and Son's, 1948, pp. 79-106.

Rogge (Eberhard), Axiomatik alles miiglichen Philosophierens. Das grundsatzliche Sprechen der Logislik; der Sprachkritik und der Lebens-Melaphysik, Meisenheim, Hain, 1950 (ouvrage posthume).

Rolland (Romain), Colas Brcugnon, Paris, Albin Michel, Le Livrede poche.

Remains (Jules), Les homines de bonne volatile, Paris, Flammarion, 27 vol., vol. XII: Les crcateurs, 1936.

— Psyche, 3 vol. Paris, 1929, Gallimard, N. R. F., vol. Ill: Quand le navire...

— Rome (chanoine A.), La vitesse de parole des orateurs attiques, Bulletin Classe des Leltres de I'Academie Royale dc Belgique, 5° serie, 1952,12.

Ronsard, CEuvres completes, texte etabli et anriote par Gustave Cohen, Paris, Gallimard, 2 vol., 1938, N. R. F., Bibliotheque de


la Pleiade.Rosen (Sidney) (voir Lippi tt).Rostand (Francois), Cramntairc et affeclivitc, Paris, J. Vrin, 1951.Rotenstreich (Nathan), The epistemological status of the concrete

subject, R"vuc inteniatioiialc dc Philosophic, 22, fr annee, 1952, fasc. 4, pp. 409-427.

Rousseau (J.-J.), Emile on De/'Education, Paris, Firmin-Didot, 1898.Russell (Bertrand), Political ideals, New York, Century Cy, 1917.Ruyer (Raymond), L'ulopieel les и topics, Paris, Presses

Universitaires de France, 1950.Ryle (Gilbert), The concept of mind, London, Hutchinson, 1949,

reprinted 1950.— Dilemmas. The Tarner lectures 1953, Cambridge University

Press, 1954.Saint-Aubin, Guide pour la classe dc rhetorique. Philosophie,

eloquence et didactique,Namur et Bruxelles, La Procure, Gembloux, Duculot, 1945.

Saint-Evremond, CEuvres, sans lieu ni nom d'£diteur, 1753,12 vol.Saint-Ехирёгу (Antoine de), Voi dc unit, preface d'Andre Gide,

Paris, Gallimard, 1931, N. R. F.

741 Tratnt ilc argumentare

Salacrou (Armand), Theatre, III: Un Inunnie connne leu autres, Paris, Gallimard, 1942, N. R. F.

Sarlre (J.-P.), La ntiusee, Paris, Gallimard, 1938, N. R. F., 121' ed.— L'clre et le neant. Essai d'ontologie phenomenologique, Paris,

Gallimard, 1943, N. R. F., Bibliotheque des Idees.— Les mains sales, piece en 7 tableaux, Paris,

Gallimard, 1948, N. R.F.Situations, Paris, Gallimard, 1.1947; II. 1948; III. 1949, N. R. F.

Saulnier (Verdun L.), L'oraison funebre au XVI1' siecle, Geneve, Droz, Bibliotheque d'Hinnanisme et Renaissance, Travaux et documents, t. X, 1948.

Schaerer (Ren£), Le' m6canisme de 1'Ironie dans ses rapports avec la Dialectique. Revue de melaphysique el de morale, 48c annee, juillet 1941, pp. 181-209.

Scheler (Max), Der Fornialismus in der Elhik and die maleriale Werlethik. Neues Versuch der Crundlegung eines ethisclien Personalismus. Halle a. d. S., M. Niemeyer, 1927, 3е-' Aufl. (Irc

ed. 1916), Sonderdruck aus jahrlmch fl'ir Philosophie und phdnomenologisehe Forsclmng, Bd. I u. II herausgegeben von E. Husserl, Freiburg i. B.

Scholem Alei'hem (Rabinovitch), L’hisloire de Thnc, mise en judeo-frnnqais d'Alsace par Edmond Fleg, Paris, Rieder, 1925 (Judaisme, CEuvres 1).

Schopenhauer (Arthur), Sdmtliche Werke, Nach der erslen von Julius FrauenstSdt besorgten Gesamtausgabe neu bearbeitet und herausgegeben von Arthur Hlibscher, Leipzig, Brockhaus, 6 vol., 1937-1939.

— Sdmtliche Werke, herausgegeben von Dr. Paul Deussen, 6r Band, herausgegeben von Franz Mockrauer, Miinchen, Piper und C°, 1932 (Eristische Dialektik, pp. 393-428).

Schuhl (Pierre-Maxime), Le merveilleux, la pensee et Faction, Paris, Flammarion,1952.

Scot Erig^ne, Joannis Scoti liber de praedestinatione, Patrologie Inline de Migne, t. CXXII, Paris, 1853.

Scott (Walter Dill), Influencing men in business. The psychology of argument and suggestion, New York, Ronald Press & C°, 1920, 2° ed. revue et augmentee en 1916 (Iго 6d. 1911).

Sechehaye (M.-A.), journal d'une schizophrene. Auto-observation d'une schizophrene pendant le traitemenl psychotherapiqne, Paris, Presses Universitaires de France, 1950, Bibliotfteque de

742 Tratat itc argninentare

Psychanalyse et de psychologie clinique.Sen^que le Rh£teur, Con traverses et snasoires (Controversiarum

liber I-X; Suasoriarum liber), nouvelle ed. revue et corrig£e par Henri Bornecque, Paris, Garnier, 1932, 2 vol.

Shakespeare, Works, London, Ward Lock and C°, 1 vol.Sheffield (Fred D.) (v. Hovland).Silberer (M.-L.), Autour d'un questionnaire, dans Lc diagnostic dn

caractcre, pp. 187-201, Paris, Presses Universitaires de France, 1949, Bibliolheque scientifique internationale.

Smets (Georges), Carnet sociologique, note 50, Revue de Vlnslilul de Sociologie (Bruxelles), 1940, n° 1, pp. 148-149.

Smith (Adam), An inquiry into the nature and causes of the wealth of nations, Edited by Edwin Cannan, with a new introduction by Max Lerner, New York, Random House. 1937, The modem Library.

Smith (Bruce Lannes), Lasswell (Harold D.) and Casey (D.), Propaganda, Communication and Public

Opinion. A comprehensive reference guide, Princeton University Press, London, Cumberlege, Oxford University Press, 1946 (voir aussi Lasswell).

Solages (Ms7 Bruno de), Dialogue sur I'analogie a la societe toulousaine de philosophie, Paris, Aubier, 1946.

Sophocle, Antigone, traduction Leconte de Lisle, Paris, Lemerre, sans date.

Spender (Stephen) (v. Crossman, The God that failed).Spinoza, CEuvres, t. 1П: Ethique, traduction Emile Saisset, Paris,

Charpentier, 1861.Stanton (Alfred H.), Sullivan's conceptions, dans The Contributions

of Harry Stack Sullivan, pp. 61-100 (v. Mullahy).Stearns (Marshall W.), A note on Chaucer's attitude toward love,

Speculum, vol. XVII, 1942, pp. 570-574.Stebbing (L. S.), The method of analysis in metaphysics,

Proceedings of the Aristotelian society, new series, vol. XXXIII, 1932-1933, pp. 65-94.

Sterne (Laurence), Vie et opinions de Tristram Shandy, traduit de l'anglais par Charles Mauron, Paris, Robert Laffont, 1946, Amallhee.

Stevenson (Charles L.), Ethics and language. New Haven, Yale University Press; London, Geoffrey Cumberlege, Oxford University Press, 1947 (lrced., 1945).

— Meaning: Descriptive and emotive, dans A symposium on emotive meaning, The Philosophical Reincw, 1948, pp. 127-

Lisin lucrurilor citnte 743

142.Stokvis (Dr. Berthold), Psychologie der suggeslie en aulosuggestie

met een inlciding over significa en moderne begripscriliek dooj Prof. G. Mannoury, Lochem, De Tijdstroom, 1947.

Stroux (Johannes), Rdmische Rechlswissenschaft und Rhetorik, Potsdam, Eduard Stichnote, 1949.

Stutterheim (Jr. C. F. P.), Psychologische interpretatie van taal-verschijn-selen (Een iminanente critiek), De Nieuwe Taalgids, XXXIе, 1937, pp. 259-271.

— Het beg rip metaphoor. Een taalkundig en wijsgerig ondcrzoek, Amsterdam, H. J. Paris, 1941.

Sullivan (Harry Stack), The Interpersonal theory of psychiatry (ouvrage posthume), Edited by Helen Swick Perry and Mary Ladd Gawcl, with an introductionby Mabel Blake Cohen, New York, W.W. Norton and C°, 1953. TheWilliam Alanson White PsychiatricFoundation Committee onpublication of Sullivan's writings (voir aussi Mullahy).

Suss (Dr Wilhelm), Ethos, Studien zur iilteren grkchischen Rhetoric, Leipzig, Teubner, 1910.

Le Ta Hio (voir Legge, Pauthier).Talon (Omer), Audomari Talaei rhetoricae libri duo P. Rami

praeleclionibus illuslrati, Coloniae Agrippinae, 1572.Tarde (G.), Les lois de Limitation. Elude sociologique, 2L’ ed. revue

et augment£e, Paris, Alcan, 1895, Bibliotheque de Philosophie contemporaine.

— La logique sociale, Paris, Alcan, 1895, Bibliotheque de Philosophiecontemporaine.

Le Tchoung-Young (v. Pauthier).Teresa de Jesus (santa), Vida, publicada por la Sociedad Foto-

tipografico-catolica, conforme al original autbgrafo, Madrid, D. E. Aguado, 1873.

Thibaut (Jones) (voir Festinger).Thomas d'Aquin (saint), Somme theologique, texte et trad, frangaise

Societe Saint- Jean I'Evangeliste, Paris, Tournai, Rome, Desclee et C°, 1925 a 1945.

— Opera omnia, Secundum impressionem P£tri Fiaccadori Parmae 1852-1873 photolithographice reimpressa. Introduction de Vernon J. Bourke, New York, Musurgia, 1948-1950, 25 volumes.

Thompson (W. R.) (v. Hebb).

744 Tratat itc argninentare

Thouless (Robert H.), How to think straight, New York, Simon and Schuster,1948.

Timon (Cormenin), Livre des ora tears, Bruxelles, Societe beige de Librairie, Hauman & Ck‘, 1843,12° ed.

Toffanin (Giuseppe), Storia dell'umanesimo (dal XIII al XVI secolo), Napoli, Francesco Perrella, preface da tee 1933.

Trier (Jost), Der deutsche Wortschatz im Sinnbezirk des Verslandes. Band I, Von den AnfSngen bis zum Beginn des 13. Jahrhunderts. Heidelberg, Winters,1931, Germanische Bibliothek, II, 31.

— Sprachliche Felder, Zeitsclirift fiir deutsche Bildung, 8. Jahrg., I Heft, Jan.1932, pp. 417-427.

— Das sprachliche Feld. Eine Auseinandersetzung. Neue Jahrbiicher fiir Wissenschaft und Jugendbildung, 10. Jahrgang, 1934, Heft 5, pp. 428-480.

Ullmann (S.), Precis de sennmtiquefranfaise, Berne, A. Francke, 1952.

Valery (P.), Poesies, Paris, Gallimard, 1942,11L' ed., N. R. F.Van Dantzig (D.), Blaise Pascal en dc belckenis der wiskundige

denkwijze voor de slndie van de menselijke samenleving, Groningen-Batavia, P. Noordhoff, 1949 (Rede uitgesproken op 4. oct. 1948).

Lista luadrilor citate 68 7

— Democracy hi a world of tensions, pp. 46-61 (voir McKeon).Vayson de Pradenne, Les fraudcs en archeologie prchisloriqne ovee

quelqnes c.xcinplcs de comparaison en archcologie generale et sciences natnrclles, Paris, Emile Nourry, 1932.

Verlaine (P.), CEuvres poctiqncs completes, lexte etabli et annote par Y. G. Le Dantec, Paris, Gallimard, 1951, N. R. Г., Bibliotheque de la Pleiade.

Vico (G.-B.), Opere, Ordinate ed illustrate coll'analisi storica della mente di Vico in relazione alia scienza della ci villa da Giuseppe Ferrari, Milano, Soc. Tipogr. de' classici italiani, 1837, 6 vol. (vol. 2-6 Genova 1835-1836).Delle instituzioni oralorie, opera inedita volgarizzata dal latino dal padre Don Luigi Parchetti C. R. Somasco, Novi, Moretti, 1844 (non public dans I'ed. Ferrari, 1837). Au sujet du texte latin voir:

— Opere, VIII: Vcrsi d’occasione с scritti di scuola con appendiee e bibliografia generale delle opere, a cura di Fausto Nicolini, Bari, Laterza, 1941, Scrittori d'ltalia, 183, et voir aussi:

— Opere, a cura di Fausto Nicolini, Milano-Napoli, Ricardo Ricciardi, 1953, La letteratura italiana, vol. 43.

Viehwieg (Theodor), Topik nnd Jurisprndenz, MUnchen, Beck, 1953.

Villiers de L'isle-Adam, L'intersigne, dans Conies cruels, Calmann-Levy, 1889, pp. 238-262.

Vives (Juan Luis), Obras completas. Primera traslacion castellana integra у directa рог Lorenzo Riber, Madrid, Aguilar, 2 vol., 1947-1948.

Volkelt (Johannes), Gewissheit nnd Wahrheil. Untersnchnng der Geltnngsfragen ills Grundlegung der Erkeuntnis Thcorie, Munchen, Beck, 21- ed., 1930 (IIL ed., 1918).

Volkmann (Richard), Hennagoras oder Elemente der Rhetorik, Stettin, von der Nahmer, 1865.

— Rhetorik der Criechen und Romcr, Dritte Auflage besorgt von Caspar Hammer, Handbuch der klassischen Altertumswissenschaften herausgegeben von Dr. Iwan von Miiller, Zweiter Band, 3. Abteilung, MUnchen, Beck, 1901, pp. 1-61.

Waddington (Charles), Ramus (Pierre de la Raince). Sa vie, ses ecrits et ses opinions, Paris, Meyrueis, 1855.

Wahl (Jean), Sur les philosophies de I'existence, Glanes, Cahiers de l'amitie franco-n£erIandaise, 15-16, 3C annee, nov. 1950-lev. 1951, Amsterdam, pp. 10-32.


Waismann (F.), Verifiability, dans Essays on Logie and Language, pp. 17-144 (v. Flew).

Weaver (Richard М.), The Ethics of Rhetoric, Chicago, Henry Regnery Comp.,1953.

Weil (Eric), Logique de la philosophie, Paris, Vrin, 1950.Weil (Simone), L'eiiracinemciit. Prelude a une declaration des

deuoirs envers I'etre Immain, Paris, Gallimard, 1949, Collection «Espoir», dirig£e par Albert Camus.

Weiler (Jean), Problemcs d’economic Internationale, Paris, Presses Universitaires de France, vol. I. Les echanges du capitalisnie liberal, 1946, vol. II: Une nonvelle experience: I’organisation internationale des echanges, 1950, Centre national d'Information economique.

Weiss (Walter), A «sleeper» effect in opinion change. Journal of abnormal and social Psychology. Vol. 48, n° 2, avril 1953, pp. 173-180.

— (Voir aussi Hovland.)Wertheimer (Max.), Productive Thinking, New York, London,

Harper and Brothers, 1945. Ouvrage posthume edit£ par S. E. Asch, W. Kbhler, C. W. Mayer.

Whately (Richard D. D.), Elements of Rhetoric. Comprising the substance of the article in the Encyclopaedia metropolitana with additions, etc., London, John Murray; Oxford, J. Parker, 1828.

White (Mary J.), Sullivan and Treatment (v. P. Mullahy).White (Walter), Deux races se rencontrent en moi, Echo, juin 1948,

pp. 415-420. D'apr6s The Saturday review of literature, New York.

Whorf (Benjamin Lee), The relation of habitual thought and behavior to language, dans Language, Meaning and Maturity, pp. 225-251 (v. S. I. Hayakawa).

Wilder (R. L.), The origin and growth of mathematical concepts, Bulletin Amer. Mathein. Society, vol. 59, n° 5, sept. 1953, pp. 423-448.

Wisdom (John), Gods, dans Essays on Logic and Language, pp. 187-206 (v. Flew).

— Logical constructions, Mind, vol. XL, 1931, pp. 188 a 216; XL, 1931, pp. 460 a 475; XLI, 1932, pp. 441 й 464; XLII, 1933, pp. 43 a 66; XLII, 1933, pp.186 й 202.

Wittgenstein (Ludwig), Philosofische Untersuclnmgen. Philosophical Investigations, translated by G.E.M. Anscombe (texte allemand et anglais, Oxford, Blackwell, 1953).

Wood (Ledger), The Analysis of Knowledge, London, Allen and Unwin, 1940.

Wunderlich (Hermann), Die Kunst der Rede in ihren Hauptziigen an den Reden Bismark dargestellt, Leipzig, S. Hirzel, 1898.

Zobel (Joseph), IJI me Cases-Negres, Paris, Jean Froissart, 1950.

Lista traducerilor in limba romana utilizate

ARISTOTEL, Retorica. Ed. IRI, Bucurejti, 2004. Traducere de Maria-Cristina Andrie?.

ARISTOTEL, Topica. In: Organon, vol. II. Editura IRI, Bucurefti, 1998. Traducere de Mircea Florian.

ARON, R., Iutrothicere in fHosofia istoriei: esen despre limilele obicclivitdlii islorice.Editura Ilumanitas, Bucurefti, 1997. Traducere de Horia

G3nescu. BEAUVOIR, S. de, Al doilea se.r. Univers, Bucurejli, 1998, 2 vol. Traducere de Diana Bolcu ?i Delia Verde?.BECKETT, S., Malloy. Editura Univers, Bucure?ti, 1990. Traducere

de Gabrieln ?i Constantin Abaluja.BENDA, }., Trddarca cdrtiirarilor. Editura Humanitas, Bucure?ti,

1993. Traducere de Gabriela Crejia.BERGSON, H., Evolulia creatoare. Editura Institutul European, Ia?i,

1998.Traducere de Vasile Sporici.

BERGSON, H., Cele doua surse ale maralei fi rcligiei. Editura Institutul European, Ia?i, 1992. Traducere de Diana Morflra?u.

BUBER, М., Eu fi Tu. Editura Humanitas, Bucurcjti, 1992. Traducere de §iefan Aug. Doina?.

CALVIN, J., inv3tatura religiei crejtine. Editura Cartea Cre?tina, Oradea, 2003.Traducere de Elena Jorj §i Daniel TomuleJ.

CARROLL, Lewis, Alice in Tara Minunilor. Editura Coresi, Bucurejti, 2006.Traducere de Aura Brais. Traducerea versurilor de Vasile

Poenaru. CICERO, Aria oratorica. Editura Saeculum Vizual, Bucure?ti, 2007. Traducere de Traian Diaconescu.CICERO, In apdrarea lui Milo, in: Opere alese. Editura Univers, Bucure?ti, 1973, 3 vol. Traducere de Mihai Popa. 1 CICERO, Topica. Editura Universitatii „Alexandru loan Cuza", Ia?i, 2010.

Traducere de Traian Diaconescu.CORNEILLE, P., Cidul; Polycucte. in: Teatru. Editura Univers,


Bucurefti, 1983.Traducere de Aurel Covaci.

DEMOSTENE, Discursuri. in: Pagini alese din oralori greci. Editura pentru Literature, Bucure?ti, 1969, 2 vol. Traducere de Andrei Marin.

DESCARTES, Discurs asupra mclodei. Editura Mondero, Bucurejli, 1999. Traducere de George I. Chidu.

Ezcchiel. In: Biblia cu ilustratii, vol. V. Editura Litera International, Bucurejti, 2011. Traducere de Bartolomeu Valeriu Anania.

GHEORGHIU, Virgil C., Ora 25. Editura Gramar, Bucurefti, 2004.GIDE, A., Jurnat. Editura Cartier, ChijinSu, 2008, 4 vol. Traducere

de Alexandra-Andreea Sandu-Tifu (vol. II), Raluca Varlan ?i Luiza Vasiliu (vol. IV).

GILSON, E., Tomismul. Editura Humanitas, Bucure§ti, 2002. Traducere din francezS de Adrian Ni|3. Traducere din Iatin3 de Lucia Wald.

GRACIAN, B., Cardie omului desdvdrfit. Editura Humanitas, Bucure§ti, 1994. Traducere de Sorin M3rculescu.

ISOCRATE, Discursuri. In: Pagini alese din oratori greci, Editura pentru Literatura, Bucure§ti, 1969, 2 vol. Traducere de Andrei Marin.

KANT, I., Critica ratiunii pure. Editura Univers Enciclopedic Gold, Bucure§ti, 2009. Traducere de Nicolae Bagdasar §i Elena Moisuc.

KANT, I., Prolegomene la orice metafizica viiloare. Editura Paralela 45, Pite§ti, 2005. Traducere de Mircea Flonta §i Thomas Kleininger.

LA BRUYERE, J. de, Caraclerele. Editura pentru literatura, Bucure§ti, 1968, 2 vol. Traducere de Aurel Tita.

LEIBNIZ, G. W. von, Diserlafie metafizica. Editura Humanitas, Bucurefti, 1996. Traducere de Constantin Floru.

LEIBNIZ, G. W. von, Eseuri de Tcodicee. Editura Polirom, Ia$i, 1997. Traducere de Diana Mor3ra§u §i Ingrid Ilinca.

LEIBNIZ, G. W. von, Noi eseuri asupra intelectului omenesc. Editura ALL Educational, Bucure§ti, 2003. Traducere de Marius Tianu.

MONTAIGNE, M. de, Eseuri, Editura §tiintific3, Bucurejti, 1971, 2 vol. Traducere de Mariella Seulescu.

MONTESQUIEU, Ch.-L. de' Secondat, Scrisori persaue. Editura Minerva, Bucurefti, 1970. Traducere de §tefan Popescu.

PASCAL, B., Cugetari. Editura Aion, Oradea, 1998. Traducere de Maria ?i Cezar Iv3nescu.

PASCAL, B., Despre arta de a couvinge. In: Opere $tiinfifice, Editura $tiin)ific3, Bucure§ti, 1967. Traducere de George Iancu Ghidu.

PASCAL, B., Despre spiritul geometric. In: Opere ^liiujifice. Editura §tiin}ific3, Bucurejti, 1967. Traducere de George Iancu Ghidu.

PASCAL, B., Scrisori provinciate. Editura Mondero, Bucure§ti, 1998. Traducere de George I. Ghidu.

Lista tradmerdor hi liinbu wnidiui utilizate

PLATON, Opere, vol. 1-V1. Editie ingrijita de Pelru Cretia fi Constantin \oica. Edilura §tiintificS fi EnciclopedicS, Bucurefti, 1975-1989. Traducere de Gabriel Liiceanu (Phaidros) fi Alexandru Cizek (Gorgias).

PLOTIN, Eimeade, Editura IRI, Bucurefti, 2003-2007. Traducere de Cristina Andrief, Alexander Baumgarten, Gabriel Chindea, Liliana Peculea, Vasile Rus, Marilena Vlad.

PROUST, М., In cdutnrea limpidui pierdut: Guermantes. Editura Univers, Bucurefti, 1999. Traducere de Irina Mavrodin.

PROUST, М., In cdutnrea timpului pierdut: Prizoniera, Editura Univers, Bucurefti, 1998. Traducere de Irina Mavrodin.

QUINTILIAN, Arta orntoricd. Editura Minerva, Bucurefti, 1974, 2 vol. Traducere de Maria Hetco.

RONSARD, Pierre, Antologie lirica. ELU, Bucurefti, 1967. Traducere de Alexandru Rally.

RACINE, J., Atalia. In: Tentru, ESPLA, Bucurefti, 1959. Traducere de Veronica Porumbacu.

RACINE, J., Fcdra. In: Tentru, ESPLA, Bucurefti, 1959. Traducere de Tudor Mainescu.

RIMBAUD, A., Integral a pocticd, Poczii. Editura Eminescu, Bucurefti, 1999.Traducere de Petre Solomon.

ROUSSEAU, J.-J., Emil, Editura Moldova, lafi, 1998. Traducere de GW. Adamescu.

SARTRE, J.-P., Fiinta fi nenntul, Editura Paralela 45, Pitefti, 2004. Traducere de Adriana Neacfu.

SARTRE, J.-P., Cuvintele. Greata. Editura RAO, Bucurefti, 2005. Traducere de Marius Robescu.

SCHOPENHAUER, A., Dialectica cristicd. Editura Art, Bucurefti, 2007.Traducere de Gabriel I Ioratiu Decuble.

SCHOPENHAUER, A., Parerga fi Paralipomena. Editura Alfa, lafi, 2011, 2 vol.Traducere de Cosmin Hurjui.

SHAKESPEARE, W., luliu Cezar. In: Opere complete, vol. V, Editura Univers, Bucurefti, 1982-2000, 8 vol. Traducere de Tudor Vianu.

SOFOCLE, Autigonn. Editura Garamond international, Bucurefti, 2002.

STERNE, L., Via/a fi opiniunile lui Tristram Shandy, gentleman.

691

Editura Polirom, lafi, 2004. Traducere de Mihai Miroiu fi Mihai Sp3riosu.

VERLAINE, P., О suld de росте. Editura Grai fi Suflet-Cultura Nationals, Bucurefti, 1966. Traducere de Lucian Blaga.

Intre ontologie, cu о supleje TndoielnicS, dar infinite, §i rajionalitateaapodicticS, matematicS sau silogistic^, dar limitatd, Perelman a luat ceade-a treia cale: argumentarea, care ra(ioneaz5 йгй a constrSnge, dar carenu obligd nici la renunjarea la Rafiune Tn beneficiul irafionalului sau alindicibilului. ... L ...

Michel Meyer1 DESCARTES, CEuvres, t. XI: Regies pour la direction de Vespril, pp. 205-206.11bid., p. 47.6 Ibid., vol. I, cartea II, cap. XV, § 34.3 J. S. MILL, Un sistcm de logica, vol. I, cartea II, cap. Ill, § 3, p. 213.

1 PASCAL, Pensees, 472 (141), pag. 962 (99 ed. Brusnchvicg. (Ed. rom.: Editura Aion, Oradea, 1998, pp. 196-197; n.t.)

4 W. JAMES, Essays in Pragmatism, p. 31.1 DESCARTES, Discurs asupra metodei, partea a Ill-а, p.75. (Ed. rom.: Mondero, Bucurejti, 1999, Partea a IH-a, p. 30; n.t.)

3 J. Benda, Du style d'idees, p. 82, nota.5 H. D. LASSWELL, N. LEITES and Associates, Language of politics, p. 66, nota.3 M. BUBER, Eu ji Tu, p. 46. (Ed. rom.: Humanitas, Bucurejti, 1992,

p. 51. Traducere de Stefan Aug. Doina§; n.t.)1 ARISTOTEL, Topica, cart. Ill, cap. 2, 117a, 25-30. (Ed. rom.:

Editura IRI, Bucuregti, 1998, III, cap. 2,117 a, 25-30. p. 367; n.t.)4 Ibid., p. 157.1 PASCAL, Pensees, 555, p. 1003 (ed. Brunschvicg) (Ed. rom.:

Cugetdri, Editura Aion, Oradea, 1998, p. 446; n.t.)' Ibid., p. 20.1 ARISTOTEL, Retorica, I, cap. 2, 1357 a, ie-21, p. 97. (Ed. rom.:

Editura IRl, Bucure§ti, 2004,1, cap. 2,1357 a, ie-21, p. 97; n.t.)1 FLFCHTER, Oraison funebre de Henri de La Tour d' Auvergne, vicomte de Turenne,

Paris, 1676, pp. 100-101.

’QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. Ill, cartea VIII, prefajS, § 25. (Ed. rom.: Minerva, Bucure^ti, 1974, p. 297; u.f.)3 BERGSON, L' e'vohition crcatrice, pp. 315-316. (Ed. rom.: Institutul European, Ia§i, 1998, pp. 266-268; n.t.)

1 Heinz PAECHTER, Nazi-Deutsch, citat dupS LASSWELL, Language of politics, p. 385, notS.

■ Ibid., 1395 b, п.4 Retorica pentru Herennius, cartea IV, § 68; cf. QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. Ill, cartea IX, cap. II, § 40, p. 33.

1 AUDOMARITALEI, Rhetoricae libri duo, p. 16.1 RACINE, Alalia, act I, sc. I, p. 896. (Ed. rom.: ESPLA, Bucure§ti,

1959, 321. Traducere de Veronica Porumbacu; n.t.)1 Retorica pentru Herennius, cartea IV, § 36.3 Retorica pentru Hereimius, cartea IV, § 38.1 K. BRITTON, Communication, p. 48.1 Discurs despre educajia femeilor la toate nivelurile, 22-23 martie 1871, dup3 E.

DESCAMPS, Etudes d'art oratoire el de legislation, p. 40.1 Cf. A. GURWITSCH, Actes du XIе Congres international de

Philosophie, vol. II, pp. 43-47.' ARISTOTEL, Retorica, II, cap. 23,1399 b, p. 277.4 V. mai departe § 53: Argumentele reciprocitatii.4 Ledger WOOD, The Analysis of Knowledge, pp. 194 §i urm.2 B. NOGARO, La valeur logique des theories economiqucs, pp. 12-13.1 QUINTILIAN, Aria oratorica, vol. II, cart. V, cap. X, § 78. (Ed. rom.: Minerva,

Bucurejti, 1974, vol. II, cartea V, cap. X, § 78, p. 57; n.t.)4 L. STERNE, Viata $/' opiniuuile lui Tristram Shandy, cartea IV, cap. XXIX, p. 275. (Ed. rom.: Polirom, Ia§i, 2004, p. 252; n.t.)

3 M. JOUHANDEAU, Un monde, p. 251.1 CICERO, Topica, §§ 28 la 30. (Ed. rom.: Editura Universitflfii

„Alexandru loan Cuza", Iaî, 2010, pp. 63-65; n.t.)3 PASCAL, Bibl. de la P16iade, Penstes, 521 (37), p.979 (762). (Ed.

rom.: Aion, Oradea, 1998, p. 498; n.t.)4 CICERO, De inventione, cartea I, § 83.1 BOSSUET, Sermons, vol. II: Sur la compassion de la Sainte Vierge, p. 645.1 LOCKE, The second treatise of civil government and A letter concerning toleration,

p. 128.

1 M. PROUST, in cautarea tiinpului pierdut, vol. 12: Prizoniera, II, p. 210. Citat in Rhelorique el philosophie, p. 30 (Logique et rh^torique). (Ed. rom.: Univers, Bucurejti, 1998, vol V, pp. 324-325.)

1 BOSSUET, Sermons, vol. II: Sur la penitence, p. 71.‘ SANTA TERESA DE JESUS, Vida, p. 115.1 G. RYLE, The concept of mind, p. 31.1 CALVIN, hwafatura religiei creatine, cartea 1, cap. XVIII, § 1.

(Ed. rom.: Cartea Crejtina, Oradea, 2003, pp. 335-337; n.t.)1 LOCKE, An Essay concerning human understanding, p. 581 (cartea

IV, cap. XVII, §19.2 BENTHAM, Opere, 1.1: Tratat despre sofismele politice, pp. 458-459.3 LOCKE, An Essay concerning human understanding, cartea IV, cap. XV, § 5, p. 557.3 ISOCRATE, Discursuri: Catre Demonicos, § 37.1 BOSSUET, Sermons, vol. II: Sur In Providence, p. 208.3 Ibid., vol. II: Premier sermon sur les demons, p. 16.4 ARISTOTEL, Topica, cartea III, cap. 1,116 b. (Ed. rom.: IRI,

Bucure§ti, 1998, p. 365; n.t.)1 PLOTIN, Enneade, VI, 9, § 3. (Ed. rom.: Editura IRI, Bucure$ti, 2007, p. 411; n.t.)1 R. CROSSMAN, Palestine Mission, with Speech in the House Commons, 1 iul 1946,

p. 254.4 Cf. § 52: Regula de justice.■’ Cf. Richard D. D. WHATELY, Elements of Rhetoric, p. 361 (appendix to p. 67).5 T. Swann HARDING, Science at the Tower of Babel, Philosophy

of Science, July 1938, p. 347.1 F. BERRIAT SATNT-PRIX, Manuel de logique juridique, p. 66, notS.3 Retorica pentru Herennius, cartea IV, § 59.1 LECOMTE DU NOUY, L'Homme et sa destine, pp. 76 la 80.1 PLOTIN, Enneade, III, 2, § 17. (Ed. rom.: Editura IRI, Bucure§ti,

2005, p. 69. Traducere de Marilena Vlad; n.t.)1 BERKELEY, Cele trei dialoguri intre Hylas fi Philonons.5 CALDERON, La imta es sueiio, I, 2.3 BOSSUET, Sermons, vol. II: Sur Vardeur de la penitence, p. 588.


1 MERLEAU-PONTY, Phenomenologie de la perception, pp. 367-368.7 V. JANKELEVITCH, Traite des vertns, p. 189.1 E. HUSSERL, op. cit., p. 140; cf. $i versurile poetului negru

CESAIRE care ii nume§te pe albi „invingatori omniscienji ?i naivi", comentat de J.-P. SARTRE, Situations, III, p. 265.

6 V. JANKELEV1TCH, Traite des vertus, p. 58.1 Ibid., p. 150.« Shri AUROBINDO, Ghidul yoga, pp. 207-208.6 SPINOZA, Etica, Partea a Ill-а, Apendice, 2", explicate.3 LECOMTE DU NOUY, L'lioiiiine et sa destinee, pp. 123-124.

3 Cf. BARON, De la Rhetorique, p. 356; J. PAULHAN, Les figures ou la rh6torique d6crypt6e, Caltiers du Sud, p. 371.

4 Cf. § 85: Cum se utilizeaza analogia.6 Retorica pentru Herennius, cartea IV, § 67.3 VICO, Instituzioui oratorie, p. 148.1 QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. II, cartea V, cap. XII, § 3. (Ed. rom.: Minerva,

Bucurefti, 1974, pp. 85-86; n.t.)1 Cf. T. KOTARBINSKI, Traktato dobrej robocie (Tratat despre a munci bine), cap. XIII.5 Cf. § 41: Figuri de retorica §i argumentare.

3 DEMOSTENE, Discursuri: Pentru coroana, § 179. (Ed. rom.: Ed. pentru Literatura, Bucure§ti, 1969; n.t.)

Documents

Chaim Perelman