Școala Gimnazială Nr. 1 Biliești Ianuarie 2018

Motto:

“Nu e destul să ştii, trebuie să şi

aplici,

nu e destul să vrei, trebuie să şi

faci.”

VIZIUNEA ȘCOLII

Viziunea şcolii derivă din idealul educaţional de formare a

personalităţii omului de mâine şi constă în asigurarea pregătirii optime a

elevilor pentru învăţământul liceal, precum şi însuşirea de către aceştia a

sistemului valorilor culturale, morale şi etice, necesare unei raportări

eficiente la cerinţele unei societăţi în permanentă schimbare.

MISIUNEA ȘCOLII

Școala Gimnazială Nr. 1

Bilieşti își propune ca prin

menţinerea echilibrului

între tradiţie şi inovaţie să

ofere şanse egale tuturor

elevilor, îndrumându-i în

formarea unei

personalităţi armonioase

care să le permită integrarea deplină în planul social.

1. Scoală dragă, te respect!

2. De vorbă cu domnul primar

3. Din nou la școală

4. Cum este să fii elev al Școlii Biliești

5. Prima experiență ca dascăl

6. Dragi părinți!

7. Ce pot face multe mȃini dibace

8. Suflet de dascăl

:

Coordonator, prof. Grigorică Violeta-Mariana

Puiu Alin – clasa a VIII-a

Enache Florentina – clasa a VIII-a

Șerban Camelia – clasa a VIII-a

Todirașcu Alexandra – clasa a VII-a

Mihai Daria - clasa a VI-a

Trepte peste timp

ISSN 2601 - 2847, ISSN-L 2601 - 2847

După 5 ani ȋn care pașii ne-au purtat prin diferite experiențe ce ne-au

determinat să creștem și să fim ȋncrezători ȋn propriile forțe, ne-am decis să reluăm

activitatea revistei. Ȋn acest număr vom vorbi despre ce reprezintă școala.

O ȋnșirurire de litere care la nivelul sunetelor se grupează ȋn 3 consoane, 2

vocale și o semivocală, așa se reprezintă grafic și fonetic acest cuvȃnt. Dar dacă ȋl

contextualizăm, pentru noi toți este sau ar trebui să fie ȋnceputul. Și nu mă refer la

faptul că fiecare dintre noi a descoperit pe băncile școlii tainele scrisului și ale

cititului, ci la izvorul devenirii noastre ca oameni ȋn societate.

Fie că e ȋn Biliești, ȋn Focșani, ȋn București sau ȋn cel mai ȋndepărtat cătun al

unui sat de munte, prin școală noi facem primii pași spre lume și, mai ales, spre

propria ființă. Astfel, ar fi minunat dacă fiecare dintre noi, elevi, părinți, cadre

didactice, reprezentanți ai autorităților, ne-am opri o clipă din tumultul vieții și al

cerințelor mȃnate de orgolii și de principii sociale și am privi școala ca pe propriul

suflet. Numai așa poate vom reuși să o respectăm cu tot ce oferă ea, școala. Și nu

mă refer la condiții materiale, la manuale, la activități sau la informațiile transmise

ori la sistemul de notare. Toate acestea nu valorează nimic dacă nu am ȋnvățat să o

respectăm dincolo de regulamentele și legile sale.

E drept că nu poți să ceri să fii respectat, cu atȃt mai mult cu cȃt respectul se

cȃștigă nu se impune. Dar să nu uităm niciodată că nu avem numai drepturi atunci

cȃnd vine vorba de școală, ci și responsabilități sau mai exact, avem

responsabilități și apoi drepturi.

Aici ne descoperim drumul, aici ne descoperim mintea, inima, sufletul și

depinde numai de noi dacă ne respectăm sau ajungem să negăm existența acestor

lucruri sfinte care se găsesc numai ȋn și prin respectul față de școală.

Director,

Prof. Grigorică Violeta-Mariana

Pentru că noi facem parte dintr-o comunitate, era normal ca ȋn primul număr din

această nouă aparție a revistei să discutăm și cu domnul primar al localitaţii noastre, Vasile

Chirilă, care ne-a acordat un interviu cu privire la unele dintre aspectele comunei în care trăim.

Iată ce ne-a răspuns domnul primar la ȋntrebările propuse:

Î: De ce primar ȋn Bilieşti și nu altceva?

R: Este o întrebare foarte bună... Am dorit să fac ceva pentru localitate, pentru a o face cât mai

prosperă și să îi cresc bunăstarea, nu numai pe plan economic, ci și din perspectivă sufletească.

A fi primar de localitate este o responsabilitate foarte mare. Primarul gestionează orice se

ȋntȃmplă în localitate și trebuie să împace pe toată lumea. Când stau și mă gândesc, chiar

puteam fi altceva. Fiind inginer de profesie, aș fi avut un salariu de 7000 de lei lunar, însă am

optat pentru 1900 de lei pe lună, deoarece îmi place ceea ce fac. Și vă sfătuiesc și pe voi, copii,

să faceți ȋntotdeauna ȋn viață ce vă place, pentru că altfel, nimic nu va ieși bine.

Î: De ce primar în Biliești si nu în altă parte?

R: Biliești este localitatea mea de suflet. Am aici toate amintirile copilăriei. Noi, bilieștenii,

suntem oameni conservatori și nu ne părăsim locurile natale atât de ușor. De aceea nu am vrut

să reprezint o altă comună. Am vrut să fiu alături de consăteni.

Î: Ce v-a determinat să deveniți primar?

R: Chemarea localnicilor, care au dorit să fiu primar și m-au ales și pe care nu am vrut să-i

dezamăgesc. Le mulțumesc încă o dată că au dorit să-i reprezint!

Î: Cum este să fiți primar?

R: A fi primar nu este o treabă simplă. Este un lucru dificil, dar și frumos. Cum am spus anterior,

am rolul de a gestiona totul ȋn localitate. Aici ȋntȃlnim toate categoriile și generațiile de oameni,

de la cei mai educați până la cei mai puțin și altele. Nu mai pot promite nimic, ci doar să fac

totul ca lucrurile să meargă. Politicienii, de regulă, profită de faptul că suntem un popor ușor de

manipulat și ni se promite marea cu sarea, dar ȋn final nimic să nu se realizeze. Eu am fost

ȋncântat că pot face multe lucruri, dar dacă șefii nu indeplinesc toate dorințele subalternului,

acesta va fi judecat. Astfel, decât să promit și să-mi dezamăgesc consătenii, mai bine nu mai

făgăduiesc nimic și realizez ceea ce mi-am propus.

Î: Ce proiecte aveți pentru noul an?

R: Am intenții pe care sunt sigur că le voi realiza. Voi termina căminul cultural pentru care am

proiectul semnat deja de către ministru. Voi asfalta drumurile din comună. Plus că aș mai avea 3

proiecte în curs de derulare, printre care și realizarea unei clădiri pentru asistenții medicali. Voi

achiziționa și un tractor cu toate agregatele pentru comună. Pe lângă toate acestea, voi termina

Școala Sasu, aceasta devenind centru medical modern. Am să anvelopez Școala Bilești cu izolare

termică. Terenul de fotbal de la Sasu va avea gazon artificial, iar grădinița va fi acoperită cu

tablă lindab.

Î: Cum vedeți satul peste zece ani?

R: Îl văd bine. Însă, la cum merg treburile în Romȃnia, nu prea se vede vreo mișcare în

societatea românească... Nu mai avem demnitate. Nu ne mai pasă de nimeni și de nimic, doar

de noi înșine. Când voi fi bătrân, aș vrea să văd Bilieștiul un sat bine organizat, disciplinat, cu

oameni frumoși, ca un orășel. Visez că mă voi plimba pe trotuarele Bilieștiului, că voi sta la o

cafenea, văzând copiii din sat cum merg la școală.

Î: Un mesaj pentru elevii școlii aveți?

R: Am constatat că profesorii de la Școala Biliești sunt foarte pregătiți. Vă sfătuiesc pe toți elevii

școlii să învățați și să fiți ascultători pentru a vă asigura un viitor cât mai bun. Și nu uitați să

faceți mereu ceea ce vă place. Să fiți respectuoși și astfel vă veți respecta pe voi ȋnșivă. Doar așa

vom putea să facem comunitatea noastră cât mai curată și mai frumoasă. Să aveți spirit critic și

să fiți cât mai organizați ȋn tot ceea ce faceți. Astfel, veți ajunge spre succes.

Î: Dacă ați avea posibilitatea să schimbați ceva din trecut ce ați schimba?

R: Am făcut multe și aș fi făcut și mai multe dacă situația mi-ar fi permis. Poate că aș fi vrut să

mă implic mai de mult în funcția de primar, iar pentru mine să fi avut mai multă putere

mentală. Oricum, în orice meserie am aplicat, nu mi-am făcut de râs familia și comunitatea.

Când eram în liceu, scriam poezii care erau publicate ȋn revista școlii, dar și la fizică eram destul

de bun și țin minte că am realizat un aparat complex în laborator. În tinerețe mi-a dorit să intru

la medicină umană, dar am făcut medicină veterinară. Iar acum am ales să fiu primar și mă

bucur că am făcut alegerea asta. Pe voi vă felicit pentru ceea ce vreți să faceți și succes

continuare.

Și noi îi mulțumim domnului primar pentru interviul acordat și pentru sfaturile primite.

Vom ține cont de ele. realizat de Puiu Alin din clasa a VIII-a, ȋmpreună cu ai săi colegi

REVEDERE -35 ANI

1982 – 2017

Absolvenții claselor a VIII-a A și B s-au întâlnit după 35 de ani, din nou la școală. Emoția

revederii dintre profesori si elevii a fost puternică. Amintiri, lacrimi si multă, multă bucurie.......

Sub stejarul ce la umbra-i

Strânge prieteni, nu dușmani,

Ne-ntoarcem cu bucurie

După 35 de ani.

Bucuria revederii

Căreia i-am dat curs,

Nostalgia amintirii

Anilor care s-au scurs.

Da, aici, în școala asta

Am trăit multe povești ,

Boți de humă-nsuflețită

Din comuna Biliești

De când am deprins a scrie,

Și mai lesne a citi,

Am aflat ce-i bucuria

Ca elev aici să fii.........

Prof. Mihu Constanța

Eu consider că a fi elev în Școala Bilieşti nu este deloc o povară, ba chiar e

distractiv.

În primul rând, susțin acest lucru deoarece satul nostru nu are un număr

exagerat de mare de locuitori, rezultând faptul că nici copiii care merg la școala din

localitate nu sunt mulți și prin urmare, profesorii se pot ocupa în mod special de

aceștia, pregătindu-i foarte bine pentru teste, teze şi examene.

În al doilea rând, de mici am fost învățați că deși nu suntem cei mai buni în

unele domenii, dacă muncim și ne străduim vom reuși să ajungem unde ne-am

propus.

O să ȋmi fie dor de acest loc.

Enache Florentina – clasa a VIII-a

A fi elev al Școlii Biliesti înseamnă a face parte dintr-un grup de oameni

sociabili, onești, respectuoși, corecți de la care ai ce învață.

Ȋn fiecare dimineață plec spre școală cu gândul la trei cuvinte: respect,

încredere, iubire. Sunt cele 3 cuvinte magice pe care doamna director le-a spus la

începutul anului școlar și care mi s-au întipărit în minte. Doamna ne explică mereu

lucruri interesante și moduri fascinante de a ne descurca ȋn viață. Ne învață treptat

ce înseamnă realitatea pură și cum să înfruntăm obstacolele. O respect desăvârșit și

nu numai pe dumneaei, ci și pe celelalte cadre didactice.

Vin cu mândrie la această școală, deoarece este dotată cu tot ce ne trebuie și

avem toate condițiile necesare pentru a învăța liniștiți, nu ca pe vremuri la gura

sobei. Motivele de bucurie ni le dau și cei mici și zglobii, dar și cei de seama

noastră cu care comunicăm mereu. Am parte de colegi foarte de treabă cu care poți

face mereu o glumă și îmi pare rău că într-o zi ne vom despărți, fiecare luȃnd-o pe

drumul său. Cu bune cu rele, am trecut împreună și prin acești ani minunați .

Și din toate aceste motive enumerate mai sus spun cu respect că sunt mȃndră

de a face parte din cadrul Școlii Gimnaziale Nr. 1 Biliești și o să îmi amintesc

mereu cu drag de ea!

Șerban Camelia – clasa a VIII-a

11 septembrie 2017... o zi încărcată de emoţii, o zi pe care am s-o

aşez, alături de alte zile dragi, pline de semnificaţii, undeva într-un colţ

al sufletului meu. Am pornit atunci cu ei, bobocii clasei pregătitoare, pe

drumul greu, dar atât de frumos, al învăţăturii.

Îmi aduc aminte cum, prichindeii mei, au pășit sfioși în clasă

alături de părinții lor. Eu, cu emoții mari, îi priveam și conștientizam că

voi îndruma pașii acestor micuți școlărei. În acel moment, mi-am spus că

îmi revine o mare responsabilitate, că trebuie să ajung la inima copiilor,

să îmi dedic cu pasiune timpul, să îi învăț tot ce este mai bine, cu alte

cuvinte să le modelez personalitatea.

În puținul timp pe care l-am petrecut la catedră, pot spune că am

întâmpinat atât bucurii, cât și dificultăți în încercarea de a forma prima

mea generație de elevi. Mi-am ales această profesie din dragoste pentru

copii, iar această dragoste a făcut ca impedimentele să fie trecute cu

brio.

Am încercat zi de zi să le înțeleg bucuriile, micile probleme, să

creez o atmosferă de lucru caldă, să îi fac să vină cu drag la școală și să

se simtă liberi și prețuiți. Am încercat să îi liniştesc pe cei mai

nerăbdători, să le dau curaj şi încredere celor timizi, să îi fac atenţi

atunci când unii dintre ei erau distraţi, să le dau certitudinea că,

împreună, vom reuşi să trecem peste toate hopurile şi să ajungem cu bine

la capătul drumului. Am încercat să fiu atentă la fiecare cuvânt de-al

meu, la fiecare gest, la atitudine şi la amănuntele din activitatea noastră,

pentru că ştiu cât de uşor poate fi rănit un suflet de copil.

Dragii mei școlărei, în schimb, mi-au oferit plăcuta senzație că

încercările mele nu au fost în zadar, mi-au adus satisfacții și împliniri

prin micile lor gesturi de zi cu zi.

prof. pt. ȋnv. primar Voineag Raluca

“Tot ceea ce n-avem de la naştere şi de care avem nevoie când suntem mari, ne este dat prin educaţie. Această educaţie ne vine de la natură, de la oameni sau de la lucruri.”– Jean Jacques Rousseau

Fiecare copil este o personalitate diferită. Unii sunt bucuroşi când încep şcoala, alţii sunt speriaţi pentru că nu ştiu la ce să se aştepte, altora nu le plac temele.

Cercetările psihologice au arătat că acei copii a căror părinţi se implică în ajutorarea lor în activităţile obligatorii obţin rezultate mai bune la învăţăătură şi capătă încredere în ei înşişi.

Orice copil trebuie să conştientizeze rolul şi importanţa temelor şi că rezolvarea lor este sarcina care îi revine lui şi numai lui. Doar aşa înţelege ce este responsabilitatea. Cum îi puteţi ajuta în rezolvarea temelor? 1 .Trebuie să stabiliți un orar de început și unul de sfârșit al acestora, în funcție de ritmul copilului. Unii dau randament mai mare după o pauză scurtă de relaxare, altora le trebuie mai mult timp. Nu amânați totuși până seara târziu când vor fi atât de obosiți încât nu se vor mai putea concentra. 2.Lăsați-i să înceapă cu ce materie doresc. 3. Închideți televizorul, radioul sau altă sursă de zgomot în timpul temelor pentru a se putea concentra. 4. Lăudați-i atunci când rezolvă corect un exercițiu sau o sarcină de lucru pentru a le crește încrederea în sine. 5. Dacă își face temele singur verificați la sfârșit și incercați , cu calm, să-i explicați unde și de ce a greșit. 6 Dacă temele pentru acasă sunt ușoare pentru copil, încurajați-l să lucreze câteva exerciții în plus la matematică și să citească suplimentar pentru a-și consolida cunoștințele, iar acest lucru se va reflecta și în notele obținute. 7.Țineți legătura cu învățătorii și profesorii pentru avă asigura că știți care sunt cerințele și așteptările acestora în legătură cu temele de acasă.

Prof. pt. ȋnv. primar Cojocaru Laura

1. DEŞTEPTAREA LA ORA 7, 00;

2. ÎNVIORAREA (GIMNASTICA DE DIMINEAŢĂ), IGIENA

CORPORALĂ;

3. ÎMBRĂCATUL ŞI REVIZUIREA GHIOZDANULUI;

4. SERVIREA MICULUI DEJUN;

5. TRASEUL CĂTRE ŞCOALĂ;

6. PROGRAMUL ŞCOLAR: 4 ore de cursuri ;

7. ÎNAPOIEREA CĂTRE CASĂ;

8. SCHIMBATUL HAINELOR ŞI SPĂLATUL PE MÂINI;

9. SERVIREA MESEI DE PRÂNZ;

10. PROGRAM DE ODIHNĂ 2 ORE;

11. PREGĂTIREA LECŢIILOR – până la ora 18, 00;

12. ACTIVITĂŢI LIBERE (lectură, vizionare de programe T.V., joc în aer

liber);

13. SERVIREA CINEI – orele 20, 00;

14. PREGĂTIREA GHIOZDANULUI;

15. IGIENA CORPORALĂ DE SEARĂ;

16. LECTURA – cel puţin un sfert de oră;

17. ODIHNA DE NOAPTE, începând cu orele 21, 30

Prof. pt. ȋnv. primar Cojocaru Laura

,,Trăia demult, tare demult, un împărat, care avea patru fiice, frumoase ca nişte zâne.

Erau atât de frumoase, că la soare te puteai uita, dar la ele ba. Împăratul An, căci aşa se numea

împăratul nostru, işi iubea tare mult fiicele şi nici nu- şi imagina în ce pericol erau.

Într-o zi, un vrăjitor rău, care trăia la marginea împărăţiei, le răpi pe cele patru fiice şi le

închise într-un turn, transformându-le în anotimpuri. Mulţi viteji au încercat să le salveze, însă

nimeni nu a reuşit.

De atunci, bietul Împărăt An e tot timpul trist, pentru că nu-şi mai aduce aminte nici de

numele fiicelor sale, dar nici de frumuseţea lor. Aşa că, vă roagă să-i povestiţi cât mai multe

lucruri despre ele, pentru a-i mai trece dorul şi să încercaţi să le salvaţi din turn si sa le aduceți

împreună cu frumusețea lor, in castelul construit de împărat special pentru fiicele sale.’’

Poveste populară

Plecând de la această poveste, elevii clasei întâi au realizat o lucrare prin care au redat

frumusețea fiecărui anotimp.

Timpul aleargă. Zilele se

scurg repede, unele după altele.

Parcă ieri, într-o zi aurită de

toamnă, în curtea școlii

întâmpinam niște copii sfioși,

stăpâniți de emoții, unii chiar cu

lacrimi în ochi, nerăbdători și

curioși să devină elevi. Trăiesc

încă și acum emoția intrării

voastre în clasa pregătitoare.

Vă mai amintiți? Frunzele

ruginii se pregăteau să țeasă

covorul toamnei. Ne-am întâlnit în curtea școlii. Povestea noastră începea cu momente de

descoperire a școlii, a clasei, a băncii, a colegilor, începea cu sfioase semne de prietenie.

Patru ani au zburat ca nişte clipe. Mai avem putin și se încheie și el de-al cincilea. Au fost

cei mai frumoşi ani în care copilăria, cu toate bucuriile ei, s-a împletit cu lucrurile noi şi serioase

de la şcoală.

Se apropie în curând o nouă etapă din viața voastră de școlari. Pentru noi, profesorii,

această etapă nu a înseamnat doar ceva vechime în plus, ci și o nouă acumulare de experiențe, de

emoții și împliniri trăite alături de voi, în timp ce v-am condus o vreme pașii de-a lungul

drumului pe care cu înțelepciune îl numim educație.

Poate că unii dintre voi s-au mai împiedicat, am fost acolo la timp să-i ridicăm, să-i

scuturăm de praf și să-i îndrumăm spre înainte, poate că alții au pășit mai încet, mai stângaci, am

încercat să-i facem să sporească ritmul și-am reușit, dar cei mai mulți dintre voi copii ați mers

hotărât și ferm până la capăt, și suntem azi cu toții mândrii de asta.

Am încercat şi am reuşit să facem ca această ,,călătorie” împreună să fie cât mai plăcută,

interesantă şi benefică, astfel încât să trezească peste ani, în muntea şi sufletul elevilor mei,

amintiri plăcute. Vreau să cred că trecerea timpului va face să rodească ce aveţi bun şi curat în

voi, ca oamenii vor vedea întâi calităţile voastre şi cei ce vor zidi mai departe, la formarea

voastră, vă vor sprijini ca să vi le puneţi în valoare

Noi ,profesorii, v-am fost alături și ne-am străduit să vă facem parcursul acesta mai ușor,

mai frumos, mai interesant și mai pe înțelesul vostru. Dacă am reușit, atunci înseamnă că am

lucrat cu un aluat bun, cu niște viitori oameni mari de care vom fi mândri la un moment dat să

spunem că au fost elevii noștri. Ni se întamplă câteodată să însemnăm ceva în viața voastră și

totuși dacă n-am fi fost noi, ar fi fost alții. Ceea ce veți deveni voi, trebuia oricum să deveniți, cu

noi ca profesori sau cu alții, dar cum nimeni nu are darul de a învața de unul singur totul, de data

asta suntem bucuroși să spunem că noi v-am însoțit o perioadă pe lunga cale a cunoașterii.

Sperăm că tot ce ați învățat până acum să vă fie de folos, să vă deschidă căi și uși în viață,

dar cel mai important e să vă ajute să vă prețuiți timpul, pentru ca el este materia din care ne este

formată viața. Dacă pentru alții timpul înseamnă bani, pentru voi, acum, el are un preț

incalculabil. Prețuiți cât puteți anii ăștia frumoși și încercați să nu vă abateți de la educație.

Prof. pt. ȋnv. primar Bulmău Mariana

Trepte peste timp, dincolo de lumea cărților – proiect regional, ȋnscris ȋn CAER

Să fim ECO

O zi cu un meșteșugar

De ce ar trebui să ȋmi placă matematica

Școala Altfel - ȋn perioada 26-30 martie 2018

Educație pentru sănătate

Lectura și abilitățile de viață

Istorie orală: Istorie trăită - Istorie povestitaă

Porturile lumii

Prietenul meu, calculatorul

Crează-ți mediul!

Matematică și științe ȋn societatea cunoașterii

Educație ecologică și de protecție a mediului

Școala Gimnazială Nr. 1 Biliești Ianuarie 2018

Trepte peste timp

ISSN 2601 - 2847,

ISSN-L 2601 - 2847