Upload
alexandru-daniel
View
110
Download
5
Embed Size (px)
DESCRIPTION
tipuri de practici anticoncurentiale :Cartelul, Concentrări economice. Fuziuni, Bariere la intrare, Monopol, Monopol natural.
Citation preview
COMERŢ - PRACTICI ANTICONCURENŢIALE_______________________________________________________________________
1. Concepte economice în teoria concurenţei
1.1. Practici anticoncurenţiale
Practicile anticoncurenţiale interzise sunt nule de drept şi se referă, pe de
o parte, la înţelegerile exprese sau tacite dintre agenţii economici sau
asociaţiile de agenţi economici, la orice decizii luate de asociaţii de agenţi
economici sau practici concertate între aceştia1, iar pe de altă parte, la folosirea
abuzivă a unei poziţii dominante deţinută de către unul sau mai mulţi agenţi
economici, prin recurgerea la fapte anticoncurenţiale2.
Referindu-ne la primul aspect, practicile anticoncurenţiale, sub forma
înţelegerilor secrete între agenţi economici, având ca scop majorarea sau
stabilirea preţurilor şi reducerea producţiei sunt considerate de majoritatea
autorităţilor ca singura încălcare mai serioasă a legilor concurenţei.
Cazurile analizate din diverse ţări relevă că înţelegerea secretă poate fi
realizată formal, ca «gentlemen’s agreement», în care respectul reciproc,
convenţiile sociale şi contactele personale sunt suficiente pentru a garanta
respectarea preţurilor de înţelegere şi a practicilor de afaceri conexe.
Înţelegerile secrete nu implică în mod necesar un acord explicit sau o
comunicare între agenţi economici. În industriale oligopoliste, agenţii economici
îşi stabilesc preţurile şi nivelul producţiei, în mod intercondiţionat, astfel încât
acţiunile fiecărui agent economic să aibă impact şi să determine reacţia
celorlalţi agenţi, pe piaţă.
În aceste condiţii, membrii unui oligopol pot lua în considerare acţiunile
concurenţilor pe piaţă şi să îşi coordoneze acţiunile ca şi cum ar forma un
cartel, neavând la bază o înţelegere explicită şi clară. Un astfel de
comportament este numit, deseori, «înţelegere secretă tacită» sau paralelism
conştient.
Referitor la cel de-al doilea aspect enumerat anterior, se defineşte poziţia
dominantă, ca fiind: ‘‘situaţia în care un agent economic este capabil, într-o
masură apreciabilă, să se comporte independent faţă de clienţii şi concurenţii
săi de pe această piaţă’’. Poziţia dominantă nu contravine legii prin ea
însăşi,fiind sancţionat numai abuzul de poziţie dominantă.
De asemenea, sunt interzise orice acţiuni ale organelor administraţiei
publice centrale sau locale, care pot conduce la restrângerea, împiedicarea sau
1 Conform art.5 alin.(1) din Legea concurenţei nr.21/1996, care enumeră practicile anticon-curenţiale, fiind prevăzute condiţiile de exceptare, în baza art.5 alin.(2). 2 Prevăzute în art. 6 din Legea concurenţei nr.21/1996.
_____________Pagina 1 din 9
COMERŢ - PRACTICI ANTICONCURENŢIALE_______________________________________________________________________
denaturarea concurenţei, fie prin luarea unor decizii care limitează libertatea
comerţului sau autonomia agenţilor economici, fie prin stabilirea unor condiţii
discriminatorii pentru activitatea acestora.
Tipurile de practici anticoncurenţiale ce încalcă Legea concurenţei diferă
de la o jurisdicţie la alta, fiind examinate ca ilegale per se (prin definiţie) sau
supuse regulii argumentării. În acest sens, practicile referitoare la preţuri, tarife,
acorduri de partajare a pieţei sau participarea cu oferte trucate la licitaţii sau
alte forme de concurs de oferte sunt interzise şi sancţionate, indiferent de
mărimea agenţilor economici implicaţi.3
Înţelegerile între agenţi economici pot fi clasificate în înţelegeri pe
orizzontala (între agenţi economici concurenţi ce
acţionează pe aceeaşi piaţă) şi înţelegeri verticale, între agenţi economici ce
operează în diferite stadii de producţie (de ex., între producători şi distribuitori).
În urma analizei noilor politici comunitare în domeniul înţelegerilor
verticale şi a acordurilor orizontale, s-a luat în considerare necesitatea
transpunerii acestora în legislaţia românească, în vederea consolidării mediului
concurenţial şi a creşterii capacităţii economiei româneşti pentru a face faţă
forţelor pieţei şi presiunilor concurenţiale din Uniunea Europeană4.
Pentru asigurarea funcţionării eficiente a pieţei din cadrul sectoarelor în
care au loc comportamente îndoielnice, elaborarea unor criterii specifice pentru
detectarea practicilor anticoncurenţiale prezintă importanţă deosebită. Dată
fiind diversitatea practicilor anticoncurenţiale, se impun anumite particularităţi
în ceea ce priveşte mijloacele şi metodele utilizate în descoperirea ei5:
Detectarea înţelegerilor secrete concertate pentru ofertanţii la licitaţii,
prin:
examinarea pe termen lung a nivelurilor de preţ de ofertă la licitaţii
consecutive,
3 Celelalte practici anticoncurenţiale prevăzute de art.5 alin (1) din Legea concurenţei pot fi exceptate, dacă agenţii economici implicaţi au o cifră de afaceri mai mică decât plafonul stabilit de lege, revizuit periodic, şi o cotă de piaţă sub 5%.4 Consiliul Concurenţei a adoptat următoarele Regulamente şi Instrucţiuni (Monitorul Oficial al României nr. 591 bis/ 9.08.2002):
Regulament privind aplicarea art.5 alin.(2) din Legea concurenţei nr.21/1996 în cazul înţelegerilor verticale;
Instrucţiuni privind aplicarea art.5 din Legea concurenţei nr.21/1996 în cazul înţelegerilor verticale;
Regulament privind acordarea exceptării acordurilor de specializare de la interdicţia prevăzută la art.5 alin. (1) din Legea concurenţei nr. 21/1996;
Regulamentul privind acordarea exceptării acordurilor de cercetare-dezvoltare de la interdicţia prevăzută la art.5 alin. (1) din Legea concurenţei nr. 21/1996;
Instrucţiuni privind aplicarea art.5 din Legea concurenţei nr. 21/1996 în cazul acordurilor de cooperare pe orizontală.
5 Tatiana Moşteanu, “ Concurenţa. Abordări teoretice şi practice ”, Editura Economică, Bucureşti, 2000, capitolul 8, pct.8.3.
_____________Pagina 2 din 9
COMERŢ - PRACTICI ANTICONCURENŢIALE_______________________________________________________________________
analiza atentă a periodicităţii în care agenţii economici depun oferte
câştigătoare la licitaţii,
examinarea unei serii de oferte ale aceluiaşi ofertant,
observarea cotaţiilor de preţ înaintate de aceleaşi firme pentru diferite
licitaţii successive,
investigarea localizării licitanţilor câştigători, într-o serie de licitaţii
succesive;
Detectarea impunerii preţului de revânzare, dată fiind uniformitatea
acestora, între diferiţi commercianti angrosişti sau detailişti;
Detectarea cumpărării legate, a negocierii exclusive şi a restricţiilor
verticale, prin examinarea sistematică a contractelor încheiate între
producători şi distribuitori, inclusiv a contractelor de licenţă cu partenerii
străini;
Detectarea cartelurilor, ce presupune cunoaşterea mediului de
funcţionare a acestuia, a problemelor cu care se confruntă, sub cele trei
aspecte: atragerea firmelor în cartel, încheierea înţelegerii, respectiv
supravegherea firmelor membre ale cartelului.
Cartelurile, pentru a avea succes, fie ele private sau publice, necesită
«conlucrare», «coordonare» şi «conformare» între membrii.
1.2. Cartelul
Reprezintă un acord prin care un grup de agenţi economici producători
sau distribuitori ai aceluiaşi produs fixează anumite preţuri sau îşi împart piaţa.
În practică, aceste aranjamente constau, în general, în fixarea preţurilor,
limitarea producţiei, împărţirea pieţelor, alocarea clienţilor sau teritoriilor,
licitaţii trucate sau combinaţii ale acestora.
În înţeles larg, cartelul este sinonim cu o formă explicită de înţelegere
secretă, analiza efectelor economice ale cartelurilor având ca bază teoria
oligopolului cooperativ.
În funcţie de obiective şi de piaţa pe care acţionează, sunt definite patru
forme de cartel6:
a) Cartelul naţional:
Apare atunci când doi sau mai mulţi agenţi economici încheie un acord în
scopul controlării lanţului de producţie/distibuţie şi a reţelei de servicii pot
6 Tatiana Moşteanu, “ Concurenţa. Abordări teoretice şi practice ”, Editura Economică, Bucureşti, 2000, capitolul 8, pct. 8.1.1.
_____________Pagina 3 din 9
COMERŢ - PRACTICI ANTICONCURENŢIALE_______________________________________________________________________
vânzare pentru un produs, la nivelul piţei unei ţări. Cartelurile naţionale au un
puternic efect restrictiv asupra importurilor.
b) Cartelul internaţional:
Apare atunci când doi sau mai mulţi agenţi economici din ţări diferite se
înţeleg pentru a fixa preţurile şi a-şi împărţi piaţa sau pentru a prelua pe rând
comenzile la proiectele ce le-au fost adjudecate.
c) Cartelul de import:
Reprezintă o înţelegere între agenţi economici care cumpără centralizat o
materie primă pentru a o furniza unei ramuri industriale, având uneori ca
obiectiv contrabalansarea puterii de piaţă a cartelurilor de export.
d) Cartelul de export:
Reprezintă un acord între agenţi economici de a stabili un anumit preţ de
export şi/sau de a împărţi pieţele de export. Legislaţia cu privire la protecţia
concurenţei din diferite ţări poate excepta în mod expres asemenea carteluri,
dacă ele nu produc efecte anticoncurenţiale pe piaţa internă.
Raţiunea acceptării cartelurilor de export este facilitarea pătrunderii pe
pieţele străine (externe), transferarea veniturilor de la consumatorii străini la
producătorii interni şi efectele favorabile asupra balanţei comerciale.
Este necesar să se facă distincţie între cartelurile publice şi cele private.
În cazul cartelurilor publice, guvernul poate stabili şi aplica reglementări
referitoare la preţuri, volumul producţiei, etc.
Spre exemplu, în SUA, în timpul depresiunii din anii ’30 au fost permise
cartelurile publice, continuând să existe şi după cel de-al doilea război mondial
în industrii ca cea a cărbunelui şi cea a extracţiei petrolului. Şi în Gemania
cartelurile publice au jucat un rol important în perioada inter şi postbelică.
Înţelegeri internaţionale privind unele produse precum cafeaua, zahărul,
zincul sau petrolul (OPEC) sunt doar câteva exemple de carteluri internaţionale
ce au determinat înţelegeri între diverse guverne.
Au existat aşa numitele “carteluri de criză”, organizate de guverne
pentru diferite industrii sau produse, în perioade de penurii acute, în scopul
fixării preţurilor şi raţionalizării producţiei şi distribuţiei.
Spre deosebire de acestea, cartelurile private presupun înţelegeri privind
conditile prin care membrii obţin avantaje reciproce, dar care nu sunt cunoscute
şi este puţin probabil că ar putea fi detectate de către terţi. Drept urmare,
_____________Pagina 4 din 9
COMERŢ - PRACTICI ANTICONCURENŢIALE_______________________________________________________________________
cartelurile private sunt considerate în majoritatea jurisdicţiilor ca fiind ilegale şi
încălcând legile antitrust.
1.3. Concentrări economice. Fuziuni
În concepţia legislaţiei româneşti în domeniul concurenţei,7 în sfera
noţiunii de concentrare economică sunt incluse trei mari categorii de operaţiuni:
fuziunile,
achiziţiile prin dobândirea controlului
crearea de societăţi în comun concentrative8.
Fuziunile pot avea loc prin9:
contopire: atunci când doi sau mai mulţi agenţi economici se reunesc
într-un nou agent economic şi încetează să mai existe ca persoane
juridice distincte;
absorbţie: atunci când un agent economic este înglobat de un alt agent
economic, acesta din urmă păstrându-şi personalitatea juridică, în timp
ce primul încetează să mai existe ca persoană juridică;
fuziune de facto: atunci când doi sau mai mulţi agenţi economici
independenţi, deşi îşi păstrează personalitatea juridică, îşi combină
activităţile, creând un grup care se manifestă concurenţial ca o singură
entitate economică, în absenţa unui act juridic legal.
Fuziunile se sprijină pe diferite raţiuni, spre exemplu, creşterea eficienţei
economice sau dobândirea puterii de piaţă, diversificarea, extinderea pe diferite
pieţe geografice, promovarea mecanismelor financiare şi de cercetare-
dezvoltare.
Fuziunile sunt clasificate în trei categorii10:
fuziuni orizontale,
fuziuni verticale,
fuziuni conglomerate.
7 Controlul concentrărilor economice a fost introdus în România în anul 1997, o dată cu intrarea în vigoare a Legii Concurenţei nr.21/1996, dispoziţiile conţinute în articolale 11-16 fiind dezvoltate ulterior în Regulamentul privind autorizarea concentrărilor economice.8 Articolul 11, alin. (2) şi (3) din Legea concurenţei nr. 21/1996.9 Art. 41-44 din Regulamentul privind autorizarea concentrărilor economice, publicat în M.O. nr. 591 bis/09.08.200210 Încadrarea în cele trei categorii corespunde clasificăriii realizate în cadrul Glosarului de economie industrială, de drept şi politică a concurenţei, editat sub egida Secretariatului General al Organizaţiei Economice pentru Cooperare şi Dezvoltare.
_____________Pagina 5 din 9
COMERŢ - PRACTICI ANTICONCURENŢIALE_______________________________________________________________________
Fuziunea orizontală se referă la asocierea între agenţi economici
concurenţi (care produc şi comecializează aceleaşi produse pe piaţa relevantă).
Dacă sunt reprezentative ca mărime, fuziunile orizontale pot reduce concurenţa
pe piaţă, fiind deseori sub supravegherea autorităţilor de concurenţă.
Fuziunea verticală are loc între agenţi economici care operează la nivelul
diferitelor stadii de producţie, de la materiile prime până la produsele finite,
aflate în faza de distribuţie (spre exemplu o fuziune între un agent economic ce
operează pe piaţa serviciilor de foraj-sonde şi un agent economic ce activează
în sectorul de rafinare a petrolului). Efectul acestora se concretizează, de obicei,
în creşterea eficienţei economice, deşi uneori pot avea un impact
anticoncurenţial.
Fuziunea conglomerată se prezintă sub forma unei asocieri de agenţi
economici aflaţi în sectoare neînrudite (spre exemplu între un producător de
produse alimentare şi un producător de utilaje pentru industria energetică).
O fuziune poate crea sau consolida puterea de piaţă sau poate înlesni
exercitarea ei numai dacă ea sporeşte semnificativ gradul de concentrare a
pieţei şi dacă are ca efect o piaţă concentrată, definită şi măsurată corect.
Fuziunile care, fie nu măresc semnificativ gradul de concentrare a pieţei,
fie nu duc la acest rezultat nu necesită de obicei continuarea analizei.
1.4. Bariere la intrare
Au rolul de a împiedica sau întârzia intrarea noilor agenţi economici
(concupenti potenţiali) pe o piaţă dată, rezultând fie dintr-o structură de piaţă
specială (spre exemplu, costurile irecuperabile sau loialitatea faţă de marcă a
consumatorilor dintr-o anumită ramură de activitate), fie din comportamentul
agenţilor economici existenţi pe piaţă. Este de subliniat faptul că şi guvernele
pot fi sursa barierelor la intrare, prin impunerea unor condiţii de autorizzare sau
prin reglementările emise.
Barierele la intrare pot fi clasificate în două mari categorii,:
bariere structurale (bariere economice),
bariere strategice (bariere de comportament).
Barierele structurale la intrare provin din caracteristicile de bază ale
industriei, precum : tehnologie, costuri şi cerere, implicând:
_____________Pagina 6 din 9
COMERŢ - PRACTICI ANTICONCURENŢIALE_______________________________________________________________________
diferenţierea produselor (diferenţiere fizică sau numai în percepita
consumatorului, ceea ce îl determină să prefere un produs altuia),
avantaje absolute de costuri ale celor deja aflaţi pe piaţă,
economii de scară (prin repartizarea costurilor fixe asupra unei producţii
mai mari),
costurile irecuperabile (sunt acele costuri angajate pentru a pătrunde sau
a deveni activ pe o piaţă, dar care se pierd atunci când agentul economic
părăseşte piaţa respectivă.)
Exemplificăm aici prin cheltuielile de publicitate, de cercetare dezvoltare,
investiţiile în echipamente care nu pot permite fabricarea decât a unui anumit
produs.
În situaţia în care distribuitorii sunt legaţi de producători printr-o clauză
de nonconcurenţă, efectul de închidere a pieţei va fi mai puternic dacă
stabilirea distribuitorilor proprii impune costuri de intrare irecuperabile pentru
potenţialii intraţi.
Barierele strategice la intrare apar din comportamentul celor care se află
deja pe piaţă, împiedicarea strategică a intrării implicând deseori un
comportament preemtiv din partea agenţilor economici existenţi (spre exemplu,
un agent economic poate suprainvesti în capacităţi de producţie pentru a
ameninţa concurenţii potenţiali cu un război al preţurilor).
Statul, deasemenea, prin intermediul licenţelor sau a reglementărilor
emise, poate fi sursa unor astfel de bariere la intrare.
5. Monopol
Se caracterizează prin existenţa unui singur agent economic pe piaţă.
Nici un alt agent economic nu are posibilitatea de a intra pe piaţa produsului
respectiv, aceasta din considerente economice sau datorită unor restricţii
impuse de legi.
Dacă în cazul concurenţei perfecte agentul economic nu putea stabili
preţul de vânzare a produsului oferit, în schimb, monopolistul este liber să îşi
fixeze preţul, neputănd impune însă cantităţile ce vor fi cumpărate la acest
preţ.
Aceasta presupune existenţa unui transfer de venit de la consumatori la
monopolist, consumatorii confruntându-se cu un preţ mai mare, ceea ce va
avea ca efect o scădere a bunăstării. Nivelul preţului de monopol depinde de
gradul de integrare, raza de acţiune a diferitelor firme de monopol, posibilitatea
de substituire a bunurilor.
_____________Pagina 7 din 9
COMERŢ - PRACTICI ANTICONCURENŢIALE_______________________________________________________________________
Deşi sunt călăuzite de mobilul speculaţiei, preţurile de monopol nu se pot
sustrage totuşi legităţii costurilor. Argumentele precedente sunt pur statice în
realitate şi constituie numai o parte din răul posibil care rezultă din monopol.
Uneori, se argumentează că monopoliştii, având imunitate crescută faţă
de presiunile concurenţiale, nu vor avea stimulentul adecvat pentru a
minimaliza costurile şi îmbunătăţi calitatea tehnologică. Mai mult decât atât,
resursele pot fi irosite în tentativa de a obţine o poziţie de monopol. Totuşi, un
contraargument ce a fost avansat este acela că, un anumit grad de putere de
monopol este necesar pentru a câştiga profituri mai ridicate cu scopul de a crea
stimulente pentru inovaţii.
Monopolul trebuie deosebit de puterea de piaţă. Cel din urmă este un
termen care se referă la toate situaţiile în care firmele se confruntă cu curbe ale
cererii descendente şi pot ridica preţul în mod profitabil deasupra nivelului
concurenţial. Puterea de piaţă apare nu numai când există monopol, dar şi în
cazurile de oligopol, concurenţă monopolistă sau de firmă dominantă.
Existenţa monopolurilor este condiţionată de prezenţa barierelor la
intrare. Barierele care susţin monopolurile sunt deseori asociate cu protecţia
legală creată prin patente şi francize de monopol. Totuşi, unele monopoluri sunt
create şi susţinute prin comportamentul strategic şi economiile de scară.
Acestea din urmă sunt monopoluri naturale, care deseori sunt
caracterizate printr-o reducere abruptă, pe termen lung, a costurilor medii şi
marginale, iar piaţa este astfel dimensionată încât este loc numai pentru un
singur agent economic care să exploateze economiile de scară disponibile.
Diferitele legislaţii abordează monopolul în diverse moduri, în funcţie de
criteriul cotei de piaţă.
6. Monopol natural
Un monopol natural există pe o piaţă specifică dacă o singură firmă poate
deserti acea piaţă la costuri mai scăzute decât orice combinaţie de două sau
mai multe firme.
Monopolul natural apare ca urmare a deţinerii de tehnologie productivă,
deseori asociată cu cererea pieţei şi nu din activităţile guvernamentale sau cele
ale concurenţilor.
În general, monopolurile naturale sunt caracterizate prin curbe ale
costurilor medii şi marginale cu o pantă puternic descendentă, pe perioade
îndelungate, astfel încât nu există loc decât pentru un singur agent economic să
exploateze deplin economiile de scară disponibile şi să aprovizioneze piaţa. De
_____________Pagina 8 din 9
COMERŢ - PRACTICI ANTICONCURENŢIALE_______________________________________________________________________
aceea, deseori formează subiectul tipic al reglementărilor guvernamentale,
referitoare la preţuri, calitate şi condiţii de intrare.
În esenţă, monopolurile naturale există datorită economiilor de scară şi
de gamă, fiind semnificative în relaţia cu cererea pieţei. Sunt frecvent întâlnite
în sectoare industriale, spre exemplu, în electricitate, căi ferate, gaze naturale
şi telecomunicaţii.
BIBLIOGRAFIE
Legea concurentei nr. 21/1996, publicata în Monitorul Oficial nr. 88 din 30
aprilie 1996, a fost modificata si completata prin Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 121/2003 (publicata in M.Of. 875/10.12.2003), aprobata prin
Legea nr. 184/17.05.2004 (publicata in M.Of. nr. 461 din data de 24.05.2004).
Tatiana Moşteanu, “ Concurenţa. Abordări teoretice şi practice ”, Editura
Economică, Bucureşti, 2000
http://www.info-legal.ro
_____________Pagina 9 din 9