Comert - Practici Anticoncurentiale

COMERŢ - PRACTICI ANTICONCURENŢIALE_______________________________________________________________________

1. Concepte economice în teoria concurenţei

1.1. Practici anticoncurenţiale

Practicile anticoncurenţiale interzise sunt nule de drept şi se referă, pe de

o parte, la înţelegerile exprese sau tacite dintre agenţii economici sau

asociaţiile de agenţi economici, la orice decizii luate de asociaţii de agenţi

economici sau practici concertate între aceştia1, iar pe de altă parte, la folosirea

abuzivă a unei poziţii dominante deţinută de către unul sau mai mulţi agenţi

economici, prin recurgerea la fapte anticoncurenţiale2.

Referindu-ne la primul aspect, practicile anticoncurenţiale, sub forma

înţelegerilor secrete între agenţi economici, având ca scop majorarea sau

stabilirea preţurilor şi reducerea producţiei sunt considerate de majoritatea

autorităţilor ca singura încălcare mai serioasă a legilor concurenţei.

Cazurile analizate din diverse ţări relevă că înţelegerea secretă poate fi

realizată formal, ca «gentlemen’s agreement», în care respectul reciproc,

convenţiile sociale şi contactele personale sunt suficiente pentru a garanta

respectarea preţurilor de înţelegere şi a practicilor de afaceri conexe.

Înţelegerile secrete nu implică în mod necesar un acord explicit sau o

comunicare între agenţi economici. În industriale oligopoliste, agenţii economici

îşi stabilesc preţurile şi nivelul producţiei, în mod intercondiţionat, astfel încât

acţiunile fiecărui agent economic să aibă impact şi să determine reacţia

celorlalţi agenţi, pe piaţă.

În aceste condiţii, membrii unui oligopol pot lua în considerare acţiunile

concurenţilor pe piaţă şi să îşi coordoneze acţiunile ca şi cum ar forma un

cartel, neavând la bază o înţelegere explicită şi clară. Un astfel de

comportament este numit, deseori, «înţelegere secretă tacită» sau paralelism

conştient.

Referitor la cel de-al doilea aspect enumerat anterior, se defineşte poziţia

dominantă, ca fiind: ‘‘situaţia în care un agent economic este capabil, într-o

masură apreciabilă, să se comporte independent faţă de clienţii şi concurenţii

săi de pe această piaţă’’. Poziţia dominantă nu contravine legii prin ea

însăşi,fiind sancţionat numai abuzul de poziţie dominantă.

De asemenea, sunt interzise orice acţiuni ale organelor administraţiei

publice centrale sau locale, care pot conduce la restrângerea, împiedicarea sau

1 Conform art.5 alin.(1) din Legea concurenţei nr.21/1996, care enumeră practicile anticon-curenţiale, fiind prevăzute condiţiile de exceptare, în baza art.5 alin.(2). 2 Prevăzute în art. 6 din Legea concurenţei nr.21/1996.

_____________Pagina 1 din 9


denaturarea concurenţei, fie prin luarea unor decizii care limitează libertatea

comerţului sau autonomia agenţilor economici, fie prin stabilirea unor condiţii

discriminatorii pentru activitatea acestora.

Tipurile de practici anticoncurenţiale ce încalcă Legea concurenţei diferă

de la o jurisdicţie la alta, fiind examinate ca ilegale per se (prin definiţie) sau

supuse regulii argumentării. În acest sens, practicile referitoare la preţuri, tarife,

acorduri de partajare a pieţei sau participarea cu oferte trucate la licitaţii sau

alte forme de concurs de oferte sunt interzise şi sancţionate, indiferent de

mărimea agenţilor economici implicaţi.3

Înţelegerile între agenţi economici pot fi clasificate în înţelegeri pe

orizzontala (între agenţi economici concurenţi ce

acţionează pe aceeaşi piaţă) şi înţelegeri verticale, între agenţi economici ce

operează în diferite stadii de producţie (de ex., între producători şi distribuitori).

În urma analizei noilor politici comunitare în domeniul înţelegerilor

verticale şi a acordurilor orizontale, s-a luat în considerare necesitatea

transpunerii acestora în legislaţia românească, în vederea consolidării mediului

concurenţial şi a creşterii capacităţii economiei româneşti pentru a face faţă

forţelor pieţei şi presiunilor concurenţiale din Uniunea Europeană4.

Pentru asigurarea funcţionării eficiente a pieţei din cadrul sectoarelor în

care au loc comportamente îndoielnice, elaborarea unor criterii specifice pentru

detectarea practicilor anticoncurenţiale prezintă importanţă deosebită. Dată

fiind diversitatea practicilor anticoncurenţiale, se impun anumite particularităţi

în ceea ce priveşte mijloacele şi metodele utilizate în descoperirea ei5:

Detectarea înţelegerilor secrete concertate pentru ofertanţii la licitaţii,

prin:

examinarea pe termen lung a nivelurilor de preţ de ofertă la licitaţii

consecutive,

3 Celelalte practici anticoncurenţiale prevăzute de art.5 alin (1) din Legea concurenţei pot fi exceptate, dacă agenţii economici implicaţi au o cifră de afaceri mai mică decât plafonul stabilit de lege, revizuit periodic, şi o cotă de piaţă sub 5%.4 Consiliul Concurenţei a adoptat următoarele Regulamente şi Instrucţiuni (Monitorul Oficial al României nr. 591 bis/ 9.08.2002):

Regulament privind aplicarea art.5 alin.(2) din Legea concurenţei nr.21/1996 în cazul înţelegerilor verticale;

Instrucţiuni privind aplicarea art.5 din Legea concurenţei nr.21/1996 în cazul înţelegerilor verticale;

Regulament privind acordarea exceptării acordurilor de specializare de la interdicţia prevăzută la art.5 alin. (1) din Legea concurenţei nr. 21/1996;

Regulamentul privind acordarea exceptării acordurilor de cercetare-dezvoltare de la interdicţia prevăzută la art.5 alin. (1) din Legea concurenţei nr. 21/1996;

Instrucţiuni privind aplicarea art.5 din Legea concurenţei nr. 21/1996 în cazul acordurilor de cooperare pe orizontală.

5 Tatiana Moşteanu, “ Concurenţa. Abordări teoretice şi practice ”, Editura Economică, Bucureşti, 2000, capitolul 8, pct.8.3.

_____________Pagina 2 din 9


analiza atentă a periodicităţii în care agenţii economici depun oferte

câştigătoare la licitaţii,

examinarea unei serii de oferte ale aceluiaşi ofertant,

observarea cotaţiilor de preţ înaintate de aceleaşi firme pentru diferite

licitaţii successive,

investigarea localizării licitanţilor câştigători, într-o serie de licitaţii

succesive;

Detectarea impunerii preţului de revânzare, dată fiind uniformitatea

acestora, între diferiţi commercianti angrosişti sau detailişti;

Detectarea cumpărării legate, a negocierii exclusive şi a restricţiilor

verticale, prin examinarea sistematică a contractelor încheiate între

producători şi distribuitori, inclusiv a contractelor de licenţă cu partenerii

străini;

Detectarea cartelurilor, ce presupune cunoaşterea mediului de

funcţionare a acestuia, a problemelor cu care se confruntă, sub cele trei

aspecte: atragerea firmelor în cartel, încheierea înţelegerii, respectiv

supravegherea firmelor membre ale cartelului.

Cartelurile, pentru a avea succes, fie ele private sau publice, necesită

«conlucrare», «coordonare» şi «conformare» între membrii.

1.2. Cartelul

Reprezintă un acord prin care un grup de agenţi economici producători

sau distribuitori ai aceluiaşi produs fixează anumite preţuri sau îşi împart piaţa.

În practică, aceste aranjamente constau, în general, în fixarea preţurilor,

limitarea producţiei, împărţirea pieţelor, alocarea clienţilor sau teritoriilor,

licitaţii trucate sau combinaţii ale acestora.

În înţeles larg, cartelul este sinonim cu o formă explicită de înţelegere

secretă, analiza efectelor economice ale cartelurilor având ca bază teoria

oligopolului cooperativ.

În funcţie de obiective şi de piaţa pe care acţionează, sunt definite patru

forme de cartel6:

a) Cartelul naţional:

Apare atunci când doi sau mai mulţi agenţi economici încheie un acord în

scopul controlării lanţului de producţie/distibuţie şi a reţelei de servicii pot

6 Tatiana Moşteanu, “ Concurenţa. Abordări teoretice şi practice ”, Editura Economică, Bucureşti, 2000, capitolul 8, pct. 8.1.1.

_____________Pagina 3 din 9


vânzare pentru un produs, la nivelul piţei unei ţări. Cartelurile naţionale au un

puternic efect restrictiv asupra importurilor.

b) Cartelul internaţional:

Apare atunci când doi sau mai mulţi agenţi economici din ţări diferite se

înţeleg pentru a fixa preţurile şi a-şi împărţi piaţa sau pentru a prelua pe rând

comenzile la proiectele ce le-au fost adjudecate.

c) Cartelul de import:

Reprezintă o înţelegere între agenţi economici care cumpără centralizat o

materie primă pentru a o furniza unei ramuri industriale, având uneori ca

obiectiv contrabalansarea puterii de piaţă a cartelurilor de export.

d) Cartelul de export:

Reprezintă un acord între agenţi economici de a stabili un anumit preţ de

export şi/sau de a împărţi pieţele de export. Legislaţia cu privire la protecţia

concurenţei din diferite ţări poate excepta în mod expres asemenea carteluri,

dacă ele nu produc efecte anticoncurenţiale pe piaţa internă.

Raţiunea acceptării cartelurilor de export este facilitarea pătrunderii pe

pieţele străine (externe), transferarea veniturilor de la consumatorii străini la

producătorii interni şi efectele favorabile asupra balanţei comerciale.

Este necesar să se facă distincţie între cartelurile publice şi cele private.

În cazul cartelurilor publice, guvernul poate stabili şi aplica reglementări

referitoare la preţuri, volumul producţiei, etc.

Spre exemplu, în SUA, în timpul depresiunii din anii ’30 au fost permise

cartelurile publice, continuând să existe şi după cel de-al doilea război mondial

în industrii ca cea a cărbunelui şi cea a extracţiei petrolului. Şi în Gemania

cartelurile publice au jucat un rol important în perioada inter şi postbelică.

Înţelegeri internaţionale privind unele produse precum cafeaua, zahărul,

zincul sau petrolul (OPEC) sunt doar câteva exemple de carteluri internaţionale

ce au determinat înţelegeri între diverse guverne.

Au existat aşa numitele “carteluri de criză”, organizate de guverne

pentru diferite industrii sau produse, în perioade de penurii acute, în scopul

fixării preţurilor şi raţionalizării producţiei şi distribuţiei.

Spre deosebire de acestea, cartelurile private presupun înţelegeri privind

conditile prin care membrii obţin avantaje reciproce, dar care nu sunt cunoscute

şi este puţin probabil că ar putea fi detectate de către terţi. Drept urmare,

_____________Pagina 4 din 9


cartelurile private sunt considerate în majoritatea jurisdicţiilor ca fiind ilegale şi

încălcând legile antitrust.

1.3. Concentrări economice. Fuziuni

În concepţia legislaţiei româneşti în domeniul concurenţei,7 în sfera

noţiunii de concentrare economică sunt incluse trei mari categorii de operaţiuni:

fuziunile,

achiziţiile prin dobândirea controlului

crearea de societăţi în comun concentrative8.

Fuziunile pot avea loc prin9:

contopire: atunci când doi sau mai mulţi agenţi economici se reunesc

într-un nou agent economic şi încetează să mai existe ca persoane

juridice distincte;

absorbţie: atunci când un agent economic este înglobat de un alt agent

economic, acesta din urmă păstrându-şi personalitatea juridică, în timp

ce primul încetează să mai existe ca persoană juridică;

fuziune de facto: atunci când doi sau mai mulţi agenţi economici

independenţi, deşi îşi păstrează personalitatea juridică, îşi combină

activităţile, creând un grup care se manifestă concurenţial ca o singură

entitate economică, în absenţa unui act juridic legal.

Fuziunile se sprijină pe diferite raţiuni, spre exemplu, creşterea eficienţei

economice sau dobândirea puterii de piaţă, diversificarea, extinderea pe diferite

pieţe geografice, promovarea mecanismelor financiare şi de cercetare-

dezvoltare.

Fuziunile sunt clasificate în trei categorii10:

fuziuni orizontale,

fuziuni verticale,

fuziuni conglomerate.

7 Controlul concentrărilor economice a fost introdus în România în anul 1997, o dată cu intrarea în vigoare a Legii Concurenţei nr.21/1996, dispoziţiile conţinute în articolale 11-16 fiind dezvoltate ulterior în Regulamentul privind autorizarea concentrărilor economice.8 Articolul 11, alin. (2) şi (3) din Legea concurenţei nr. 21/1996.9 Art. 41-44 din Regulamentul privind autorizarea concentrărilor economice, publicat în M.O. nr. 591 bis/09.08.200210 Încadrarea în cele trei categorii corespunde clasificăriii realizate în cadrul Glosarului de economie industrială, de drept şi politică a concurenţei, editat sub egida Secretariatului General al Organizaţiei Economice pentru Cooperare şi Dezvoltare.

_____________Pagina 5 din 9


Fuziunea orizontală se referă la asocierea între agenţi economici

concurenţi (care produc şi comecializează aceleaşi produse pe piaţa relevantă).

Dacă sunt reprezentative ca mărime, fuziunile orizontale pot reduce concurenţa

pe piaţă, fiind deseori sub supravegherea autorităţilor de concurenţă.

Fuziunea verticală are loc între agenţi economici care operează la nivelul

diferitelor stadii de producţie, de la materiile prime până la produsele finite,

aflate în faza de distribuţie (spre exemplu o fuziune între un agent economic ce

operează pe piaţa serviciilor de foraj-sonde şi un agent economic ce activează

în sectorul de rafinare a petrolului). Efectul acestora se concretizează, de obicei,

în creşterea eficienţei economice, deşi uneori pot avea un impact

anticoncurenţial.

Fuziunea conglomerată se prezintă sub forma unei asocieri de agenţi

economici aflaţi în sectoare neînrudite (spre exemplu între un producător de

produse alimentare şi un producător de utilaje pentru industria energetică).

O fuziune poate crea sau consolida puterea de piaţă sau poate înlesni

exercitarea ei numai dacă ea sporeşte semnificativ gradul de concentrare a

pieţei şi dacă are ca efect o piaţă concentrată, definită şi măsurată corect.

Fuziunile care, fie nu măresc semnificativ gradul de concentrare a pieţei,

fie nu duc la acest rezultat nu necesită de obicei continuarea analizei.

1.4. Bariere la intrare

Au rolul de a împiedica sau întârzia intrarea noilor agenţi economici

(concupenti potenţiali) pe o piaţă dată, rezultând fie dintr-o structură de piaţă

specială (spre exemplu, costurile irecuperabile sau loialitatea faţă de marcă a

consumatorilor dintr-o anumită ramură de activitate), fie din comportamentul

agenţilor economici existenţi pe piaţă. Este de subliniat faptul că şi guvernele

pot fi sursa barierelor la intrare, prin impunerea unor condiţii de autorizzare sau

prin reglementările emise.

Barierele la intrare pot fi clasificate în două mari categorii,:

bariere structurale (bariere economice),

bariere strategice (bariere de comportament).

Barierele structurale la intrare provin din caracteristicile de bază ale

industriei, precum : tehnologie, costuri şi cerere, implicând:

_____________Pagina 6 din 9


diferenţierea produselor (diferenţiere fizică sau numai în percepita

consumatorului, ceea ce îl determină să prefere un produs altuia),

avantaje absolute de costuri ale celor deja aflaţi pe piaţă,

economii de scară (prin repartizarea costurilor fixe asupra unei producţii

mai mari),

costurile irecuperabile (sunt acele costuri angajate pentru a pătrunde sau

a deveni activ pe o piaţă, dar care se pierd atunci când agentul economic

părăseşte piaţa respectivă.)

Exemplificăm aici prin cheltuielile de publicitate, de cercetare dezvoltare,

investiţiile în echipamente care nu pot permite fabricarea decât a unui anumit

produs.

În situaţia în care distribuitorii sunt legaţi de producători printr-o clauză

de nonconcurenţă, efectul de închidere a pieţei va fi mai puternic dacă

stabilirea distribuitorilor proprii impune costuri de intrare irecuperabile pentru

potenţialii intraţi.

Barierele strategice la intrare apar din comportamentul celor care se află

deja pe piaţă, împiedicarea strategică a intrării implicând deseori un

comportament preemtiv din partea agenţilor economici existenţi (spre exemplu,

un agent economic poate suprainvesti în capacităţi de producţie pentru a

ameninţa concurenţii potenţiali cu un război al preţurilor).

Statul, deasemenea, prin intermediul licenţelor sau a reglementărilor

emise, poate fi sursa unor astfel de bariere la intrare.

5. Monopol

Se caracterizează prin existenţa unui singur agent economic pe piaţă.

Nici un alt agent economic nu are posibilitatea de a intra pe piaţa produsului

respectiv, aceasta din considerente economice sau datorită unor restricţii

impuse de legi.

Dacă în cazul concurenţei perfecte agentul economic nu putea stabili

preţul de vânzare a produsului oferit, în schimb, monopolistul este liber să îşi

fixeze preţul, neputănd impune însă cantităţile ce vor fi cumpărate la acest

preţ.

Aceasta presupune existenţa unui transfer de venit de la consumatori la

monopolist, consumatorii confruntându-se cu un preţ mai mare, ceea ce va

avea ca efect o scădere a bunăstării. Nivelul preţului de monopol depinde de

gradul de integrare, raza de acţiune a diferitelor firme de monopol, posibilitatea

de substituire a bunurilor.

_____________Pagina 7 din 9


Deşi sunt călăuzite de mobilul speculaţiei, preţurile de monopol nu se pot

sustrage totuşi legităţii costurilor. Argumentele precedente sunt pur statice în

realitate şi constituie numai o parte din răul posibil care rezultă din monopol.

Uneori, se argumentează că monopoliştii, având imunitate crescută faţă

de presiunile concurenţiale, nu vor avea stimulentul adecvat pentru a

minimaliza costurile şi îmbunătăţi calitatea tehnologică. Mai mult decât atât,

resursele pot fi irosite în tentativa de a obţine o poziţie de monopol. Totuşi, un

contraargument ce a fost avansat este acela că, un anumit grad de putere de

monopol este necesar pentru a câştiga profituri mai ridicate cu scopul de a crea

stimulente pentru inovaţii.

Monopolul trebuie deosebit de puterea de piaţă. Cel din urmă este un

termen care se referă la toate situaţiile în care firmele se confruntă cu curbe ale

cererii descendente şi pot ridica preţul în mod profitabil deasupra nivelului

concurenţial. Puterea de piaţă apare nu numai când există monopol, dar şi în

cazurile de oligopol, concurenţă monopolistă sau de firmă dominantă.

Existenţa monopolurilor este condiţionată de prezenţa barierelor la

intrare. Barierele care susţin monopolurile sunt deseori asociate cu protecţia

legală creată prin patente şi francize de monopol. Totuşi, unele monopoluri sunt

create şi susţinute prin comportamentul strategic şi economiile de scară.

Acestea din urmă sunt monopoluri naturale, care deseori sunt

caracterizate printr-o reducere abruptă, pe termen lung, a costurilor medii şi

marginale, iar piaţa este astfel dimensionată încât este loc numai pentru un

singur agent economic care să exploateze economiile de scară disponibile.

Diferitele legislaţii abordează monopolul în diverse moduri, în funcţie de

criteriul cotei de piaţă.

6. Monopol natural

Un monopol natural există pe o piaţă specifică dacă o singură firmă poate

deserti acea piaţă la costuri mai scăzute decât orice combinaţie de două sau

mai multe firme.

Monopolul natural apare ca urmare a deţinerii de tehnologie productivă,

deseori asociată cu cererea pieţei şi nu din activităţile guvernamentale sau cele

ale concurenţilor.

În general, monopolurile naturale sunt caracterizate prin curbe ale

costurilor medii şi marginale cu o pantă puternic descendentă, pe perioade

îndelungate, astfel încât nu există loc decât pentru un singur agent economic să

exploateze deplin economiile de scară disponibile şi să aprovizioneze piaţa. De

_____________Pagina 8 din 9


aceea, deseori formează subiectul tipic al reglementărilor guvernamentale,

referitoare la preţuri, calitate şi condiţii de intrare.

În esenţă, monopolurile naturale există datorită economiilor de scară şi

de gamă, fiind semnificative în relaţia cu cererea pieţei. Sunt frecvent întâlnite

în sectoare industriale, spre exemplu, în electricitate, căi ferate, gaze naturale

şi telecomunicaţii.

BIBLIOGRAFIE

Legea concurentei nr. 21/1996, publicata în Monitorul Oficial nr. 88 din 30

aprilie 1996, a fost modificata si completata prin Ordonanta de urgenta a

Guvernului nr. 121/2003 (publicata in M.Of. 875/10.12.2003), aprobata prin

Legea nr. 184/17.05.2004 (publicata in M.Of. nr. 461 din data de 24.05.2004).

Tatiana Moşteanu, “ Concurenţa. Abordări teoretice şi practice ”, Editura

Economică, Bucureşti, 2000

http://www.info-legal.ro

_____________Pagina 9 din 9

Documents

Comert - Practici Anticoncurentiale