Comertul Exterior Al Romaniei Si Evolutia Acestuia

INTRODUCERE

In perioada, ce a urmat revolutiei din decembrie 1989, economia si societatea romaneasca s-au aflat in plin proces de continuare si consolidare a trecerii de la un sistem excesiv centralizat catre economia de piata, de la un sistem totalitar la unul democratic. Costurilor ridicate ale tranzitiei li s-a adaugat un mediu international nefavorabil structurii existente a comertului exterior national. Disparitia unor piete traditionale pentru exporturile noastre, respectarea embargourilor impuse in relatiile cu tarile cu pondere in exportul nostru sau de unde trebuiau recuperate datorii acumulate in timp, restrangerea pietei Asiei si apoi a Rusiei, multiplicarea masurilor de protectie comerciala ca urmare a acestor factori de perturbare a pietei internationale, au avut influente directe asupra exporturilor Romaniei. In acelasi timp, reducerea productiei industriale si agricole, insuficienta dezvoltare a sectorului tertiar au afectat oferta de export. In plus, dependenta extrem de mare a exporturilor noastre de importuri a determinat accentuarea continua a dezechilibrului balantei comerciale si de plati.

In conditiile globalizarii economiei mondiale si a extinderii Pietei Unice Europene, Romania nu-si poate permite sa adopte politici economice externe inspirate fie dintr-un liberalism naiv, fie dintr-un protectionism obtuz care sa o indeparteze de realizarea unei economii de piata moderne.

Tranzactiile de comert exterior reprezinta o componenta a sferei afacerilor sau tranzactiilor internationale in raport cu care se particularizeaza, prin natura obiectului, calitatea participantilor si mecanismele de realizare.

Principala forma a tranzactiilor de comert exterior o reprezinta exportul-importul de marfuri, de bunuri corporale. Aceste operatiuni se pot realiza sub forma exportului direct facut de producatori sau prin implicarea caselor de comert si a firmelor de comert exterior. Firmele care desfasoara tranzactia de comert exterior isi elaboreaza strategii si isi organizeaza structuri specifice pentru aceste domenii, urmarind valorificarea resurselor umane si materiale potrivit exigentelor pietei internationale.

La baza procesului de concepere si structurare a lucrarii a stat ideea ca, in conditiile trecerii la o economie competitiva, marea majoritate a agentilor economici sunt orientati spre contracte cu lumea exterioara; in plus, intr-o economie mondiala caracterizata de o continua accentuare a interdependentelor dintre state, nici o economie nationala nu poate exista in stare de izolare economica.

In aceasta lucrare am prezentat necesitatea apecte ale comertului international, evolutia si principalii actori. In cel de-al doilea capitol am analizat evolutia comertului international al Romaniei in ultimele decenii si impactul aderarii la UE asupra acestuia

Comertul international cea mai importanta parte a sectorului tertiar este avantajos – chiar daca nu in egala masura – tuturor tarilor participante la schimburi. Permite tarilor ca, prin specializarea in producerea unei game mai inguste de marfuri sa utilizeze mai intens resursele abundente si ieftine si sa beneficieze de avantajele economiilor de scara.

Beneficiile comertului international nu se limiteaza doar la schimburile de bunuri si servicii. Apar avantaje si din compensarea unor fluxuri de marfuri si servicii cu fluxuri ale fortei de munca si de capitaluri, acest din urma caz reprezentand schimbul de bunuri curente pentru bunuri viitoare.

Schimburile internationale de active (participari la capital sau titluri de credit) ofera posibilitatea diversificarii avutiei fiecarei tari si reducerii variabilitatii venitului. Desi, in general, toate tarile castiga din comertul international, nu toate grupurile din aceste tari au mereu de castigat: apar efecte asupra distribuirii veniturilor. De obicei sunt dezavantajati producatorii de marfuri concurate de importuri si castiga consumatorii acestor marfuri. Adesea acest fenomen face obiectul unor prelungi dezbateri politice.

Printre celelalte reforme intreprinse in tarile in tranzitie, liberalizarea schimburilor comerciale externe reprezinta cel mai dinamic domeniu al trasformarilor economice. Intr-o

1

perioada de timp relativ scurta, aceste tari au abandonat schimburile comerciale ermetice din interiorul CAER, adoptand un sistem deschis in care vestul Europei a devenit unul dintre cei mai importanti parteneri comerciali.

In ultimul deceniu inainte de inceperea perioadei de tranzitie economiile socialiste erau comparabile, din punct de vedere al exportului de bunuri, cu tarile in curs de dezvoltare , ambele grupuri inregistrand aceeasi tendinta de evolutie. Colapsul regimului comunist a determinat un declin dramatic al exporturilor, a caror proportie in PIB a scazut la mai putin de 25%, in principal datorita disparitiei acordului CAER. Liberalizarea ulterioara a schimburilor internationale a permis insa o crestere rapida a volumului comertului exterior al economiilor in tranzitie, al caror grad de deschidere si diversificare este apropiat de nivelul existent in vestul Europei .

Evolutia comertului international pe perioada de tranzitie este caracterizata de doua tendinte principale : o reorientare a schimburilor comerciale catre pietele occidentale (in principal cele ale Uniunii Europene), respectiv o crestere continua a deficitului balantei de plati externe.

Deficitul balantei comerciale trebuie deci considerat in contextul general al deficitului balantei de plati. In acelasi timp, deficitul comercial reprezinta elementul fundamental care diferentiaza din punct de vedere calitativ tarile in tranzitie, mai important decat nivelul sau fiind capacitatea economiei de a finanta acest deficit in mod corespunzator.

Pe baza considerentelor de mai sus, rezulta ca domeniul comertului international este mult mai complex si mai important decat simplul schimb de bunuri intre o economie in tranzitie si restul economiei mondiale. Investitiile straine constituie o componenta cruciala ce trebuie luata in considerare atunci cand se analizeaza performanta comertului exerior, intrucat acesta reprezinta un element esential al balantei contului curent.

2

CAPITOLUL 1COMERTUL INTERNATIONAL -

CARACTERISTICI SI EVOLUTII RECENTE

1.1. Definirea si componentele comertului international

Dreptul comertului international are ca obiect de reglementare comertul international, adica ansamblul raporturilor juridice de drept privat, care apar in cadrul comertului international.

Comertul international are doua acceptiuni: restransa (stricto sensu) – sensul clasic, etimologic; larga (lato sensu) – o parte mai moderna a relatiilor internationale.

Comertul international este totalitatea operatiunilor de import si export de marfuri, lucrari si servicii care se desfasoara intre persoane fizice si juridice, care isi au domiciliul, respectiv sediile, in state diferite sau care primesc o marfa ce se afla in tranzit international.

Comertul international nu priveste numai operatiunile de import/export cu marfuri, ci si cu lucrari, servicii.

Comertul international e privit in sensul dreptului privat, fiind o ramura a sa. Studiem raporturi juridice ce apar intre persoane fizice si juridice de drept privat. Statul actioneaza pe picior de egalitate juridica1.

Dreptul comertului international difera de dreptul international public. Ceea ce particularizeaza disciplina sunt elementele de comercialitate si internationalitate. Comercialitatea nu e specifica, fiind intalnita si in dreptul comercial. Ceea ce particularizeaza disciplina e elementul de extraneitate, fiind ceea ce ofera disciplinei caracter distinct. Apare in orice raport juridic.

Notiunea de internationalitate din dreptul international nu e identica notiunii de internationalitate din dreptul comertului international. In dreptul international privat orice element de extraneitate face ca acel raport sa devina de drept international privat; in dreptul comertului international elementul de extraneitate e calificat. Nu orice element de extraneitate din raportul comercial face ca acel raport sa devina de drept international comercial.

Criteriul international in dreptul comertului international:Subiectele raportului juridic de dreptul comertului international sa-si aiba sediile/domiciliile in state diferite, criteriu de natura subiectiva si e prevazut in toate conventiile internationale care ne privesc, ex: Conventia Natiunilor Unite privind contractul de vanzare internationala de marfuri, Conventia de la Viena, 1980.

Marfa, lucrarea sau serviciul in drumul ei, de la o parte la cealalta, trebuie sa parcurga cel putin o frontiera (sa fie in tranzit international); criteriile pot fi alternative, oricare din ele e suficient pentru a oferi caracter international raportului juridic.

Cooperarea economica internationala e un ansamblu de relatii de conlucrare, colaborare intre subiectele de drept apartinand unor state diferite, care pun in comun o valoare economica in vederea desfasurarii unei activitati lucrative (producere de profit) care se va imparti intre participantii la cooperare, ex: Acordurile de cooperare economica internationala la care Romania e parte (peste 50).

Cand se are in vedere comertul unei tari atunci se vorbeste de comert exterior. Comertul exterior este parte integranta a comertului international si include exportul, importul, reexportul si tranzitul2..

Exportul reprezinta activitatea desfasurata de persoanele autorizate de a vinde bunuri si servicii in alte tari. Importul este reprezentat de activitatea desfasurata de persoanele autorizate pentru cumpararea de bunuri si servicii din diverse tari pentru tara careia ii apartin

1 Popescu, R. F., Politici comerciale internationale, Editura Sitech, Craiova, 2009, p. 8. 2 Popescu, I., Ciucur, C., Băbeanu, D., Echilibrul inaintării, Editura Eficient, Bucuresti, 1998 p. 50.

3

importatorii. Reexportul este activitatea desfasurata de persoanele autorizate de a cumpara marfuri din unele tari si a le revinde in altele. Cand aceasta activitate se practica rational si pe scara larga, ea poate fi o sursa importanta de profit si constituie un mijloc de dezvoltare a comertului international.

Tranzitul reprezinta activitatea desfasurata de persoanele autorizate pentru transportarea marfurilor straine pe teritoriul national, dar si in activitatea de depozitare temporara a acestor marfuri in conditii de securitate, fiind considerat un comert invizibil.

Figura 1.1. Tipologia fluxurilor economice internationale

Relatiile economice internationale cuprind atat fluxuri (tranzactii) comerciale, cat si fluxuri (tranzactii) financiare3:

Fluxurile comerciale internationale reflecta interdependentele dintre tari in planul economic, fiind rezultatul adancirii treptate a specializarii operatorilor economici din diferite tari in producerea si comercializarea de bunuri tangibile (produse corporale: materii prime, semifabricate si produse manufacturate), de bunuri intangibile (produse ale inteligentei umane sub forma de produse incorporale: brevete de inventie, know-how, lucrari de proiectare) sau de prestari de servicii (transporturi si asigurari, turism international, servicii profesionale).

Fluxurile financiare internationale sunt acele tranzactii intre rezidentii unei tari si cei din restul lumii care au ca obiect transferul de mijloace de plata si/sau de credit. Aceste fluxuri vizeaza, pe de o parte, compensarea tranzactiilor comerciale, iar pe de alta parte, tranzactii financiare independente fata de activitatea comerciala

3 Clipici, E., Relatii financiar-monetare internationale, Editura Sitech , Craiova, 2009, p. 35.

4

Tranzactii (fluxuri)internationale

Fluxuri financiareFluxuri comerciale

Bunuri Materii primeTangibile Semifabricate

Bunuri manufacturate

Compensarea activitatilor comerciale

Bunuri BreveteIntangibile Know-how

Proiecte

Imprumuturi si credite pe termen mediu si lung

Fluxuri Investitii străinefinanciare Miscări de capital peindependente termen scurt Venituri din

plasamante externe de capital

TransferuriTransport si asigurăriServicii Servicii profesionale

Turism international

internationala. Aceasta a doua categorie de fluxuri financiare se concretizeaza in miscarile internationale de capital (credite externe acordate sau/si primite, investitii straine directe sau de portofoliu, miscari de fonduri financiare pe termen scurt). Consecintele migratiei transfrontaliere a capitalului in vederea valorificarii pe o alta piata decat cea pe care s-a format el se reflecta tot sub forma unor fluxuri financiare, dar de sens invers fata de sensul miscarii capitalului, fiind concretizat in veniturile din plasamentele externe de capital. O buna parte din aceste venituri se repartizeaza in tara de origine a capitalului sub forma de dobanzi (pentru credite), profituri (pentru investitii) si sume generate de diferentele existente pe diferite piete financiare intre ratele de schimb (pentru miscarile de fonduri pe termen scurt).

Componentele comertului international sunt4: schimbul de bunuri sau produse (marfuri) schimbul de servicii care au sau nu legatura cu cel de marfuri schimbul financiar-bancar schimbul de licente (know-how) schimbul de opera de arta si creatii muzicale schimbul care are loc intre si in cadrul societatilor transnationale(STN-urile)

1.2. Evolutia comertului international in ultimele decenii

Dupa anul 1985, pe parcursul unui deceniu si jumatate comertul international a inregistrat o crestere rapida si sustinuta, care devanseaza in permanenta dinamica productiei. Cu mici exceptii tendinta este valabila atat pentru exporturile cat si pentru importurile mondiale si pentru toate categoriile de tari5.

Ritmurile de crestere se accelereaza dupa anul 1995. Astfel, in cazul exporturilor, pentru tarile dezvoltate, cresterea de 5,9% din anii 1985-1994 este urmata de ritmuri mai inalte culminand cu 10,6% in 1997 si 12% in 2000; pentru tarile in dezvoltare cresterea exporturilor a fost de 7,7% in perioada 1985-1994, iar ritmurile maxime s-au inregistrat in anii 1997-14% si 2000-14,9%.

Evolutii similare au fost inregistrate la importuri, pentru care ritmurile maxime sunt atinse tot in anul 2000, fiind de 11,9% pentru tarile dezvoltate si 15,7% pentru cele in dezvoltare. Prin urmare anul 2000 reprezinta un an de varf al cresterii productiei productiei si comertului mondial.

Anul 2001, marcat de evenimentele “11 septembrie” inregistreaza o prabusire spectaculoasa a ratelor de crestere. Diminuarea ritmului activitatii economice si scaderea cererii pe principalele piete mondiale au afectat drastic dinamica fluxurilor comerciale internationale.

Pe ansamblul tarilor dezvoltate exporturile si importurile inregistreaza o crestere negativa de -1%.

Incepand cu anul 2002, tendinta de crestere a comertului mondial se restabileste. Ca rezultat al acestei evolutii volumul valoric al exportului mondial de bunuri a ajuns in 2005 la 10,1 trilioane dolari, iar cel al exportului mondial de servicii la 2,4% trilioane dolari.

Dintre principalii factori explicativi ai dinamicii comertului international in ultimele doua decade amintim:

evolutia ritmului activitatii economice la nivel mondial; care subsumeaza ritmul cresterii PIB pe regiuni geografice si respectiv cresterea productiei interne mondiale etc.

progresele pe linia liberalizarii regionale si multilaterale a Schimburilor comerciale internationale.

tendintele diferite de evolutie a preturilor pe categorii de produse

4 Krugman, P. R., Rethinking International Trade, MIT press, Cambridge, 1990, p.2. 5 Rujan, O. , Teorii si modele privind relatiile economice internationale, Bucuresti, Editura A.S.E, 2001, p.18.

5

evolutia cursurilor de schimb ale principalelor monede de tranzactie in comertul international: dolarul, euro si yen-ul. momentul 11 septembrie 2001, urmat de

numeroase conflicte militare regionale.Actiunea acestor factori a fost diferita pe tari, perioade si categorii de produse.

1) Astfel, in ce priveste evolutia activitatii economice exprimata prin dinamica PIB dupa anul 1985 constatam o crestere relative sustinuta: in jur de 3% pentru tarile dezvoltate cu momentul de maxim de 3,8% in 2000 si de minim de 0,9% in 2001; si in jur de 5% pentru tarile in curs de dezvoltare, cu maxime de 6-6,6% in anii 95-97 si 5,7% in 2000 si un minim de 3,9% in anul 2001. Incepand din 2002 cresterea economica este reluata, dar in ritmuri mai modeste. Din categoria tarilor dezvoltate, SUA au inregistrat cresteri mai mari cu circa 1-1,5 procente comparativ cu tarile europene. In ce priveste tarile din Europa Centrala si de Rasarit aflate in tranzitie, dupa 1995, unele (Ungaria, Polonia, Slovacia, Slovenia) au inregistrat cresteri moderate dar sustinute, altele printre care Cehia, Bulgaria, Romania au avut cresteri negative pe parcursul a 2-3 ani, dupa care au urmat reluari ale cresterii in ritmuri mai sustinute6.

Din grupul tarilor in curs de dezvoltare, cresteri peste medie au inregistrat tarile Asiei (de ex: 7,7% intre anii 1985-1994), iar dintre ele se remarca in mod deosebit China cu o crestere de peste 7% pentru ultimele doua decenii.2) Progrese substantiale pe calea liberalizarii schimburilor s-au obtinut in ultim/ele doua decenii prin proliferarea acordurilor regionale de liber schimb si ca urmare a reducerii barierelor tarifare si netarifare, conform acordurilor convenite in Runda Uruguay. Toate acestea au fost de natura sa mareasca gradul de deschidere spre exterior a tarilor participante si sa favorizeze accesul bunurilor si serviciilor pe pietele straine.

Deschiderea economiilor spre exterior si sporirea accesului pe pietele straine explica de ce ritmul de crestere a exporturilor si importurilor mondiale devanseaza ritmurile de crestere ale PIB si ale productiei industriale si agricole.3) Evolutia diferita a preturilor a imprimat dinamici diferite diverselor segmente ale comertului international. Cele mai mari cresteri de preturi au fost inregistrate la petrol si metale. Pentru produsele agricole preturile s-au mentinut relative constante. In schimb pentru multe produse manufacturate s-au inregistrat tendinte semnificative de scadere.

Spre deosebire de deceniul precedent, dupa anul 1990 cresterea pretului petrolului a imprimat o dinamica accentuata comertului cu bunuri, egaland astfel ritmul de crestere a comertului cu servicii (situat la 6,5% pentru ambele segmente in perioada 1990-2000).

In cadrul grupei produselor manufacturate pe primele trei locuri ca dinamica a productiei, investitiilor si comertului international se situeaza:

tranzistorii si semiconductorii calculatoarele si componentele de calculator si echipamentele de birou

4) Cursurile de schimb ale principalelor monede de tranzactie au avut evolutii diferite. In anul 2000 fata de dolar, yen-ul s-a apreciat cu 6% iar euro s-a depreciate cu 13%. Tendinta a continuat pana in anul 2003.

Potrivit ultimelor estimari ale Secretariatului Organizatiei Mondiale a Comertului, date publicitatii in aprilie 2011, volumul schimburilor comerciale internationale a inregistrat in 2010 o crestere record, g la 14,5%, depasind atat estimarile din septembrie 2010 (13,5%), cat si cele ale altor organisme economice internationale. Expansiunea cu 14,5% a comertului mondial in 2010 reprezinta cea mai mare cifra pe baza anuala in contextul seriilor de date de care dispune OMC incepand cu anul 1950. In acelasi timp, aceasta evolutie favorabila a intervenit dupa declinul abrupt, sever si sincronizat al comertului international in 2009 – cu 12% in termeni reali ss 23% in termeni nominali –, fenomen cunoscut drept „marele colaps al comertului“. Redresarea schimburilor comerciale internationale este cu atat mai remarcabil,

6 Pârgaru, I., Politicile comercială si de mediu ale României, Bucuresti, Editura A.S.E., 2004, p.108.

6

cu cat dupa contractia istorica din 2009, acestea au reusit sa revina la varful din 2008, fara insa a se putea reinscrie in trendul pe termen lung care a prevalat in perioada premergatoare a crizei.

Totodata, comertul s-a redresat mult mai puternic decat productia mondiala dupa cel mai grav declin din perioada postbelica si, asa cum declinul fara precedent al comertului din 2009 a constituit unul din canalele majore prin care s-a propagat criza financiara si economica globala, comertul a reprezentat un factor major de sustinere a procesului de redresare economica in plan global in 2010. Relansarea comertului nu trebuie supraestimata.

Expansiunea record a comertului international si revigorarea activitatii economice in 2010 constituie, fara indoiala, evolutii imbucuratoare, dar importanta lor nu trebuie supraestimataa mai ales ca impactul negativ al crizei financiare si al recesiunii globale este asteptat sa persiste inca multa vreme in sfera relatiilor comerciale internationale.

Pe de alta parte, evenimentele care s-au succedat recent in lume – dezastrul natural din Japonia si conflictele sangeroase din Africa de Nord si Orientul Mijlociu – sunt de natura sa ridice sensibil gradul de incertitudine din economia mondiala, creand, implicit, dificultati oricarei prognoze privind evolutia comertului in anii urmatori.

In pofida cresterii record a exporturilor mondiale in 2010, economistii OMC considera ca expansiunea comertului international ar fi putut fi si mai robusta daca ar fi avut loc o intoarcere rapida la trendul din perioada premergaaoare crizei, ceea ce nu s-a intamplat, insa. Cu alte cuvinte, revenirea a fost suficient de puternica pentru ca exporturile mondiale sa ajunga din urma la nivelul maxim atins in 2008, dar a fost insuficient de solida pentru reinscrierea comertului in trendul de crestere din perioada anterioara a crizei.

Cresterea cu 3,6% a PIB mondial (real) in 2010 – potrivit estimarilor OMC – este la randul sau mai putin robusta decat apare la prima vedere. Desi superioara ritmului mediu anual de crestere de 3,1% din perioada 1990-2008, cresterea PIB din 2010 este departe de a reprezenta un record, mai ales daca se tine cont de faptul ca, de cateva ori in anii mai recenti, ritmul respectiv a fost de 4%, sau chiar de peste 4%, inclusiv in anii 1997, 2000, 2004 si 2006. Avand in vedere declinul sever al productiei mondiale in 2009, ar fi fost de asteptat ca in 2010 cresterea PIB sa fie de aceeasi ordine de marime, sau chiar superioara.

In opinia economistilor OMC7, un complex de factori a determinat ca expansiunea productiei mondiale si a comertului global sa fie mai lente decat asteptarile.

In primul rand, diminuarea stimulentelor fiscale in numeroase tari a atras dupi sine atenuarea activitatii economice in cea de-a doua parte a anului 2010. In special, guvernele din spatiul european au trecut la consolidarea fiscala in incercarea lor de a reduce deficitele bugetare, cu consecinte negative asupra cresterii economice pe termen scurt si, implicit, asupra schimburilor comerciale. Revenirea comertului international a avut loc, de fapt, la mijlocul anului 2009, iar redresarea a fost deosebit de accentuata pana la mijlocul anului 2010. Dar, in a doua parte a anului 2010, ritmul redresarii comertului a pierdut din viteza odata cu incetinirea ritmului de crestere a economiei mondiale.

In al doilea rand, desi preturile titeiului s-au stabilizat in jurul pragului de circa 78 dolari/baril in 2010, acestea s-au situat inca la niveluri inalte in raport cu standardele istorice recente (de exemplu, preturile titeiului au fost in medie de 31 dolari/baril in perioada 2000-2005). Chiar daca erau inferioare mediei de 96 dolari/baril inregistrate in 2008, preturile respective erau cu 30% mai mari decat in 2009, determinand majorari ale costurilor energiei pentru gospodarii si pentru cercurile de afaceri. Somajul persistent nu a permis o revenire mai puternica a consumului intern in tarile dezvoltate, limitand cresterea veniturilor si a cererii de import. In 2010, rata medie a somajului a fost de 8,6% in tarile membre ale OCDE (in crestere de la 6,1% in 2008), iar in SUA s-a mentinut in jurul cifrei de 9% pe tot parcursul anului.

7 Anghelache C., Comert exterior. Finantare si analiză financiar bancară, Editura Economică, Bucuresti, 2010, p.96.

7

1.3. Principalii actori economici in domeniul comertului international (tari)

Prima incercare de adoptare a regulilor care sa guverneze relatiile comerciale internationale a fost facuta de unele tari imediat dupa cel de-al doilea razboi mondial, cand a aparut necesitatea crearii unui organism care sa supravegheze, sa controleze si sa se implice direct in desfasurarea comertului international. Aceste eforturi au condus la adoptarea in 1948 a Acordului General pentru Tarife si Comert (G.A.T.T.), regulile sale aplicandu-se comertului international cu bunuri. Acest Acord a functionat pe o baza provizorie pana la infiintarea Organizatiei Mondiale a Comertului si a fost inclus in textele legale ale OMC.

Rundele de negocieri sub auspiciile GATT au determinat liberalizarea comertului cu bunuri (in special a produselor industriale) si fixarea principalelor reguli multilaterale de comert. Cea mai importanta runda de negocieri afost Runda Uruguay, care a durat din 1986 pina in 1994. Negocierile desfasurate in cadrul acestei runde au determinat deplina includere a sectorului produselor agricole in regulile multilaterale de comert, abordarea comertului cu servicii si a drepturilor de proprietate intelectuala in acelasi set de reguli8.

Unul dintre rezultatele Rundei Uruguay a fost crearea Organizatiei Mondiale a Comertului la 1 ianuarie 1995.

Organizatia Mondiala a Comertului (O.M.C.) constituie un forum de negocieri pentru continuarea liberalizarii comertului cu bunuri si servicii, convenirea unor reguli cat mai adecvate la noile conditii de comert si asigura functionarea unor mecanisme multilaterale de punere in aplicare a angajamentelor asumate de Membrii OMC. Aceste mecanisme includ, intre altele, o procedura de reglementare a diferendelor. In prezent, in afara sistemului O.M.C. au ramas doar cateva tari mari si o parte din tarile in curs de dezvoltare, Organizatia Mondiala a Comertului bucurandu-se de o participare aproape universala avand in vedere faptul ca, in prezent, numara 153 de state membre, care acopera 95 % din comertul mondial.

Rusia a intrat intr-un final in Organizatia Mondiala a Comertului (OMC), in anul 2011, in cadrul unei ceremonii origanizate in Elvetia, dupa 18 ani de negocieri. Georgia a incercat cu succes sa blocheze accesul Rusiei in organizatie, inca din 2008 cand cele doua tari s-au aflat intr-un scurt razboi. Rusia este cea mai mare economie dintre cele care nu sunt inca membre ale Organizatiei, noteaza BBC. De asemenea, este ultima dintre economiile G20 care intra in OMC. Prin proaspata apartenenta, multe dintre barierele comerciale actuale vor fi ridicate, stimuland un comert diversificat intre Rusia si restul lumii. Unii analisti sugereaza chiar ca noua apartenenta va aduce o crestere de zeci de miliarde anual pentru economia Rusiei. Rusia este in prezent a treia cea mai mare piata de export a Europei, exporturile rusesti fiind dominate de petrol si gaz. "Prin apartenenta la OMC, Rusia va trebui sa importe, de asemenea, si anumite reguli si reglementari care vor redresa acele aspecte de care se plang, de obiecei, investitorii straini, precum corputia, protectia actionariatului minoritar, independenta judiciara", a declarat economistul Ivan Tchakarov.

Analistii considera ca motivul pentru care Rusia a fost intr-un final acceptata a fost acela ca s-a modificat politica guvernamentala oficiala ca urmare a crizei. Altfel spus, Rusia a acceptat faptul ca, in actualul context economic, este necesar sa se deschida ceva mai mult catre investitorii straini dar si sa creasca tipurile de exporturi pentru a castiga noi segmente de piata.

Infiintata la 1 ianuarie 1995, O.M.C. reprezinta baza institutional-juridica a sistemului comercial multilateral, fiind unica organizatie internationala contractuala, care trateaza regulile globale ale comertului dintre tari. Acordul de la Marrakesh privind infiintarea O.M.C., prevede in preambulul sau obiectivele de baza, similare cu cele ale G.A.T.T.- ului, dar care au fost extinse pentru a acorda O.M.C. mandatul de a trata comertul cu servicii. Acestea sunt:

cresterea nivelului de trai, a standardelor de viata si majorarea veniturilor;

8 Blanaru, C. A., Comertul exterior al României in contextul integrării europene, Editura Alfa, Iasi, 2009, p. 110.

8

http://www.ziare.com/economie/exporturi/

http://www.ziare.com/economie/gaz/

http://www.ziare.com/economie/petrol/

http://www.ziare.com/economie/comert/

http://www.bbc.co.uk/news/business-16212643

utilizarea deplina a fortei de munca; majorarea productiei si dezvoltarea comertului; utilizarea optima a resurselor mondiale.

Aceste obiective au fost completate cu domeniul serviciilor si cu notiunea de „dezvoltare durabila”, referitoare la utilizarea optima a resurselor mondiale si la necesitatea protectiei si conservarii mediului inconjurator, corespunzator diferitelor niveluri de dezvoltare economica ale tarilor.

Organizatia Mondiala a Comertului serveste drept forum pentru continuarea negocierilor privind liberalizarea comertului cu servicii prin desfiintarea barierelor si elaborarea de reguli in noi domenii legate de comert. Pe langa aceasta, ea indeplineste urmatoarele functii:

facilitarea implementarii, administrarii si aplicarii instrumentelor juridice ale Rundei Uruguay si ale oricaror noi acorduri ce vor fi negociate in viitor;

solutionarea diferendelor comerciale; examinarea politicilor comerciale nationale; cooperarea cu alte institutii internationale in formularea politicilor economice la scara

mondiala.Astfel, in scopul asigurarii unei mai mari coerente in elaborarea politicilor economice

la nivel mondial, OMC va coopera, in functie de necesitati, cu F.M.I. si Banca Mondiala.Trebuie mentionat ca O.M.C. este singura organizatie internationala globala, cu vocatie universala, care stabileste reguli de comert intre state. Aceste reguli sunt continute in Acordurile OMC, negociate, semnate si ratificate de Parlamentele membrilor, scopul principal al acestor Acorduri fiind sprijinirea producatorilor de bunuri si servicii, a exportatorilor si importatorilor in realizarea operatiunilor comerciale, precum si oferirea unui cadru multilateral coerent si eficient, care sa ajute membrii la identificarea si valorificarea avantajelor necesare cresterii economice.

Regulile O.M.C. – prevazute in Acorduri, declaratii si decizii, sunt rezultatul negocierilor dintre membrii organizatiei. Prin intermediul acestor acorduri (voluminoase si complexe deoarece reprezinta texte juridice ce cuprind o gama larga de activitati, care se refera la agricultura, industria textila si imbracaminte, sistemul bancar, standarde industriale, proprietatea intelectuala si multe alte domenii, dar bazate o serie de principii care constituie fundamentul sistemului multilateral de comert), membrii O.M.C. opereaza intr-un sistem de comert nediscriminatoriu, care le stabileste drepturile si obligatiile.Apartenenta la O.M.C. se obtine pe baza liberei decizii a tarilor care doresc acest lucru, in urma unui proces de negocieri cu membrii, care se finalizeaza cu incheierea unui Protocol de aderare in care sunt incluse angajamentele pe care tara respectiva si le asuma si se obliga sa le puna in aplicare ulterior aderarii la organizatie, obligandu-se, in acelasi timp, sa respecte regulile si principiile generale ale O.M.C.

O.M.C. este condusa, in fapt, de guvernele membrilor9, toate deciziile fiind luate de catre membri, ca regula generala prin consens, (fie de catre ministri - cu ocazia Conferintelor ministeriale, fie de catre oficialii membrilor - care se intalnesc regulat la Geneva). Aceste decizii sunt apoi transpuse in legislatiile nationale, prin adoptarea de catre Parlamentele membrilor. O.M.C. este o organizatie in care fiecare membru, indiferent de marimea sau de puterea sa economica sau comerciala, are o pondere egala, pe principiul un membru – un vot. Reglementarile O.M.C. prevad posibilitatea unui vot majoritar, insa aceasta prevedere nu a fost niciodata utilizata in O.M.C., fiind foarte rar folosita chiar in cadrul predecesorului sau – G.A.T.T.

O.M.C. este considerata ca fiind “cel de al treilea pilon al economiei mondiale” alaturi de Banca Mondiala si Fondul Monetar International, organizatia este unica prin structura si functionare, in sensul ca O.M.C. nu face parte din Sistemul O.N.U. iar, in cadrul O.M.C., „puterea” nu este delegata unui organ director (cum este cazul Bancii Mondiale sau F.M.I.),

9 Clipici, E., Relatii financiar-monetare internationale, Editura Sitech , Craiova, 2009, p. 70.

9

Secretariatul O.M.C., in frunte cu directorul general al organizatiei, avand un rol de facilitare si implementare a deciziilor adoptate de catre membri.

Unul dintre elementele esentiale prin care O.M.C. se deosebeste de predecesorul sau G.A.T.T. il constituie obligatia fiecarui membru de a accepta “pachetul” de reguli si obligatii multilaterale, inclusiv de a se supune prevederilor Memorandumului de acord privind Reglementarea Diferendelor, care sunt puse in aplicare prin intermediul Organului de Reglementare a Diferendelor (ORD). Existenta ORD, a mecanismului la care membrii pot recurge in situatia in care considera ca sunt dezavantajati prin nerespectarea angajamentelor luate de un alt membru in cursul negocierilor (sau a celor de aderare la O.M.C.), sau ca respectivele angajamente sunt implementate de o maniera care conduce la anularea avantajelor lor teoretice, face din O.M.C. o institutie deosebit de importanta pe plan international, cu putere de implementare si urmarire a modului de punere in aplicare a obligatiilor asumate de catre fiecare membru, intarind astfel caracterul sau contractual.

Principiile de baza ale O.M.C./G.A.T.T. pe care toti membrii trebuie sa le aplice sunt: un avantaj acordat unei tari trebuie extins tuturor membrilor Organizatiei Mondiale a Comertului (clauza natiunii celei mai favorizate); nici o tara nu poate face discriminare intre produsele proprii si cele importate (tratamentul national); nici o tara nu poate aplica restrictii cantitative asupra comertului; toate regulile si legile afectand comertul trebuie sa fie publice; regulile si angajamentele sunt obligatorii pentru membri, iar eventualele dispute comerciale dintre membri trebuie solutionate prin intermediul mecanismului de solutionare a diferendelor. OMC cuprindea 76 de tari membre la infiintare. Alti 74 de membri au urmat in urmatorii zece ani, ultima fiind Vietnam care a aderat la data de 11 ianuarie 2007.

Romania este membra OMC de la 1 ianuarie 1995. Acolo unde cele mai multe organizatii opereaza pe „o tara, un vot“ sau pe baza „voturilor masurate“, multe decizii ale OMC, cum ar fi adoptarea intelegerilor (si a reviziilor aduse acestora) sunt determinate de consens. Acest lucru nu inseamna insa ca s-a ajuns la unanimitate: doar ca nici un membru nu gaseste o decizie a fi atat de inacceptabila, incat sa insiste pe o anumita obiectie. Votul este folosit doar ca un mecanism de reducere sau in cazuri speciale10.

Avantajul consensului este acela ca incurajeaza eforturile de a gasi decizia acceptata de catre toti. Principalele dezavantaje includ cererile de alocare a unei perioade de timp mai mare si mai multe runde de negocieri, pentru a dezvolta o decizie in consens, iar tendinta ca acordurile finale sa foloseasca un limbaj ambiguu asupra partilor contencioase puncteaza faptul ca viitoarele interpretari ale tratatului vor fi dificile.

CAPITOLUL 2EVOLUTIA COMERTULUI INTERNATIONAL

AL ROMANIEI IN ULTIMELE DECENII SI IMPACTUL ADERARII LA UE ASUPRA ACESTUIA

10 Popescu, R. F., Politici comerciale internationale, Editura Sitech , Craiova, 2009, p. 25.

10

2.1. Caracteristicile Comertului International al Romaniei in ultimele decenii

Tranzactiile de comert exterior reprezinta o componenta a sferei afacerilor sau tranzactiilor internationale in raport cu care se particularizeaza, prin natura obiectului, calitatea participantilor si mecanismele de realizare.

Principala forma a tranzactiilor de comert exterior o reprezinta exportul-importul de marfuri, de bunuri corporale. Aceste operatiuni se pot realiza sub forma exportului direct facut de producatori sau prin implicarea caselor de comert si a firmelor de comert exterior. Firmele care desfasoara tranzactia de comert exterior isi elaboreaza strategii si isi organizeaza structuri specifice pentru aceste domenii, urmarind valorificarea resurselor umane si materiale potrivit exigentelor pietei internationale.

Participarea tuturor statelor la circuitul economic mondial este in conditiile contemporane o necesitate obiectiva. Complexitatea economiei mondiale, incidenta extrem de puternica a progresului tehnic, gradul foarte inalt de diversificare a proceselor economice, accentuarea interdependentelor dintre economiile nationale, avantajele extrem de importante ce se pot obtine de pe urma specializarii internationale sau pericole la care se expun cei ce prefera autarhia, sunt doar o parte a cauzelor si a factorilor care au condus la generalizarea la scara mondiala a schimburilor economice internationale. Practic, in prezent, toate statele lumii, mari sau mai mici, bogate sau sarace, dezvoltate sau in curs de dezvoltare, se preocupa foarte intens de participarea cat mai eficienta la economia si circuitul economic mondial11.

Participarea la circuitul economic mondial trebuie, in prezent sa asigure folosirea schimburilor economice externe ca factor al cresterii economice; acest obiectiv este extrem de important pentru toate statele lumii deoarece12:

Schimburile economice internationale trebuie sa asigure inzestrarea economiei nationale cu factori de productie (avem in vedere resurse naturale, mijloace tehnice si tehnologice, resurse financiare si resurse de munca de o calificare corespunzatoare noilor cerinte ale progresului tehnic) in conditiile in care cele interne nu sunt suficiente, nu sunt eficiente (problema avantajului comparativ), sau din considerente strategice (economisirea resurselor interne, ori conservarea lor pentru perioadele urmatoare);

Participarea la circuitul economic mondial permite diversificare ofertei interne de bunuri si servicii, ceea ce produce consecinte benefice pentru gradul de satisfacere a nevoilor de consum cat si pentru nivelul calitativ al productiei interne (ca urmare a competitiei ce se creeaza intre aceasta si oferta externa);

Participarea la schimburile economice internationale trebuie sa permita valorificarea eficienta a resurselor interne excedentare, sau specializarea pentru export in ramurile in care tara respectiva detine avantajul comparativ;

Racordarea la circuitul economic mondial creeaza de asemenea un climat favorabil in plan politic, militar, etnic, religios, cultural etc., care poate fi, la randul sau, in mod direct, un catalizator al cresterii economice;

2.1.1 Trasaturi si tendinte inregistrate in evolutia comertului exterior romanesc pana in 1989

Procesul de refacere economica a tarii dupa al –II- lea razboi mondial a avut loc in conditii deosebit de grele, implicand mari sacrificii din toate punctele de vedere. Orientarea impusa de U.S.S.S. pe linia autoizolarii tarilor din estul Europei devenite socialiste, de restul tarilor lumii, agravata de politica de blocada si de discriminari comerciale desfasurate de tarile capitaliste fata de tarile socialiste a intarziat procesul de refacere economica a Romaniei, ca,

11 Popescu, R. F., Politici comerciale internationale, Editura Sitech, Craiova, 2009, p. 33. 12 Ciobanu, G., Metode si tehnici de comert exterior, Universitatea Crestină "Dimitrie Cantemir", Arad, 1995, p. 42.

11

de altfel si din alte tari din Europa rasariteana, si trecerea la dezvoltarea economica pe cu totul alte baze fata de perioada din inainte de razboi13.

Relatiile comerciale externe pe care Romania le-a desfasurat pana in 1989, atat din motive interne cat si din motive externe, nu au devenit cu adevarat un factor de progres in dezvoltarea economica a tarii, chiar daca datele oficiale publicate in tara noastra ar putea permite atenuarea acestei concluzii: aceasta pentru ca se pune sub semnul indoielii exactitatea datelor statistice din perioada dictaturii ceausiste, chiar daca anuarul statistic pe anul 1990 a mai inlaturat o parte din falsurile anterioare.

Potrivit acestor date, in perioada 1950-1989, volumul valoric total al comertului nostru exterior ar fi crescut de circa 36 de ori, din care exportul de 42 de ori, iar importul de 29 de ori, ritmul mediu anual de crestere, per total comert exterior, fiind de circa 10 %.

Ritmul de crestere a comertului exterior romanesc a fost diferit de la o perioada la alta si comparatia cu alti indicatori ai dezvoltarii economiei nationale arata ca tara noastra nu s-a putut inscrie ferm in tendintele care s-au manifestat pe plan mondial.

Tabel 2.1.Dinamica principalilor indicatori ai dezvoltarii economiei Romaniei

in perioada 1960-1989 (1950 = 100%)

1960 1970 1975 1980 1985 1989

Produsul social 263 623 10 ori 14 ori 18 ori 19 ori

Venitul national 268 599 10 ori 15 ori 17 ori 16 ori

Productia industriala 340 11 ori 21 ori 30 ori 40 ori 44 ori

Productia agricola 171 212 289 334 406 351

Export 338 871 21 ori 40 ori 42 ori 42 ori

Import 266 805 17 ori 40 ori 30 ori 29 ori

Sursa: Anuarul statistic al Romaniei 1989, INSSE, BUCURESTI

Desi, pe ansamblu, comertul nostru a inregistrat ritmuri inalte pana la sfarsitul deceniului opt devansand in anumiti ani chiar dinamica productiei industriale, obiectivul stabilit cu privire la cresterea diferentiata pe cele doua fluxuri (cresterea mai accelerata a exporturilor si mai lenta a importurilor) nu a fost integral indeplinit si din aceasta cauza, balanta comerciala s-a soldat aproape cronic deficitara.

Potrivit datelor publicate de GATT, in 1988 Romania ocupa locul 38 la export (13,1 miliarde dolari), cu o pondere de 0,5% din exportul mondial si pe locul 45 la import (10 miliarde dolari), cu o pondere de 0,3% situandu-se cu mult in urma unor tari cu potential economic similar.

O evolutie asemanatoare a avut-o si ponderea comertului exterior national scazand de la circa 50% in 1980 la circa 32% in 1988. Cat priveste volumul comertului exterior pe locuitor, si acesta a scazut de 1100 dolari 900 dolari.

2.1.2 Trasaturi si tendinte inregistrate in evolutia comertului exterior romanesc pana la integrarea Romanie in UE

Dupa decembrie 1989, fostele intreprinderi de comert exterior au fost transformate in societati comerciale (societati pe actiuni), dar au continuat sa se afle sub coordonarea ministerelor de resort, avand ca obiect de activitate desfasurarea operatiunilor de import-

13 Popescu, R. F., Politici comerciale internationale, Editura Sitech, Craiova, 2009, p. 50.

12

export al produselor ministerelor in subordinea carora se aflau. Liberalizarea formelor de proprietate, precum si deschiderea efectuata prin promulgarea si aplicarea Legii nr. 54/1990 si a Legii nr. 31/1991, au facut posibila infiintarea de societati particulare cu capital privat avand ca obiect de activitate comertul international (mai ales ca investitiile initiale necesare se situau la niveluri reduse). Principalele mutatii produse in sistemul organizatoric al comertului exterior romanesc sub impactul celor aratate, in perioada 1990-1992, pot fi rezumate astfel:

mentinerea intreprinderilor de stat cu activitate de comert exterior care isi prelungesc relatiile traditionale cu furnizori si beneficiari aflati de asemenea in proprietatea statului;

infiintarea de societati comerciale cu capital privat autohton cu functii de case de comert care intermediaza schimburile economice internationale;

infiintarea reprezentantelor proprii ale societatilor multinationale, care incep sa deruleze activitati de import-export;

cresterea cererii de bunuri de larg consum din import care favorizeaza aparitia a numeroase societati particulare cu capital romanesc sau strain in pozitia de importatori a unor produse din aceasta categorie.Perioada 1993-1996 este puternic marcata de fenomene turbulente care se produc atat

in sfera macroeconomica (caracterizata prin inconsecventa politicilor comerciale aplicate, exacerbarea fenomenului inflationist, devalorizarea monedei nationale in raport cu principalele devize etc.), cat si in cea microeconomica.

Perioada 1996-2002, se poate caracteriza, din punctul de vedere al evolutiei structurii organizatorice a comertului exterior, ca fiind o perioada de consolidare si relativa stabilitate. In acest interval, Romania a adoptat o serie de politici economice destinate reorientarii geografice a schimburilor sale comerciale si, mai ales restructurarii interramuri a bunurilor exportate si importate. In pofida acestor eforturi, tara noastra a ramas si in aceasta perioada un importator net care inregistreaza un deficit comercial care tinde sa se permanetizeze Principalele cauze responsabile pentru aceasta stare ,de fapt, raman insuficienta restructurare a economiei, dar mai ales, ponderea ridicata a intreprinderilor de stat in totalul firmelor producatoare de bunuri destinate exportului14.

In perioada 1999-2004, volumul comertului exterior a crescut cu peste 152%, respectiv de la o valoare cumulata (export si import) de circa 17,9 milioane Euro in 1999 la 45,2 milioane Euro in anul 2004. Aceasta evolutie se datoreaza demonopolizarii activitatilor de comert exterior, cresterii competitivitatii economiei, inclusiv pe calea majorarii investitiilor straine, precum si liberalizarii tot mai accentuate a comertului, atat ca rezultat al negocierilor multilaterale, cat mai ales al acordurilor de comert liber incheiate cu alte tari, un loc deosebit ocupandu-l Acordul de Asociere cu Uniunea Europeana.

Cu toate acestea, comparativ cu statele membre ale UE, si chiar cu noile state membre, volumul comertului exterior este redus (in anul 2004, volumul comertului exterior al Republicii Cehe era de 107,5 milioane Euro, al Ungariei de 93,1 milioane Euro, iar al Poloniei de peste 130 milioane Euro) 15.

In perioada 2001-2004, evolutia comertului exterior a fost supusa influentei combinate a unei serii de factori interni si externi, dintre care: revigorarea economiei ce a favorizat sporirea exporturilor si a importurilor; ani agricoli nefavorabili urmare a efectelor secetei prelungite; dependenta inca mare a cresterii productiei industriale de importuri, in special energetice si de completare; incetinirea masiva a cresterii economice mondiale si amanarea relansarii in zona Euro; mentinerea la un nivel ridicat a preturilor unor resurse energetice; blocarea fluxurilor comerciala cu unele zone cu sensibilitate politica; inversarea raportului de paritate intre Euro si dolarul SUA, precum si evolutia cursului de schimb al monedei nationale fata de Euro.

14 Clipici, E., Relatii financiar-monetare internationale, Editura Sitech, Craiova, 2009, p. 65. 15 Anghelache C., Comertul exterior – Finantare si analiză financiar-bancară, Editura Economică, Bucuresti, 2004, p. 15.

13

Cresterea semnificativa a exporturilor in aceasta perioada a avut urmatoarele caracteristici:

Concentrarea exportului pe un numar relativ restrans de grupe de produse. Este important de mentionat faptul ca in anul 2004, patru grupe de produse detineau 74,9% din totalul exporturilor, respectiv produse ale industriei usoare (29,8%), constructii de masini (24,5%), produse metalurgice (15,4%) si produse ale industriei lemnului (5,2%);

Tendinta de imbunatatire structurala a exporturilor. In anul 2004 fata de anul 1999, a fost inregistrata o crestere cu 7,3 puncte procentuale a ponderii produselor industriei constructiilor de masini in totalul exporturilor Romaniei (contributia acestei grupe de produse la cresterea in valoare absoluta a exporturilor a fost de 3,3 milioane Euro in anul 2004 fata de anul 1999), in timp ce cresterea exportului produselor industriei chimice si a maselor plastice a fost de 1,8 puncte procentuale.Orientarea din ce in ce mai ferma a exporturilor catre tarile europene, ajungandu-se de

la 84% din totalul exporturilor Romaniei in anul 1999 la 87,7% in anul 2004. In acelasi timp, a scazut exportul catre alte zone, respectiv America si mai ales Africa - Orientul Mijlociu (de la 11,9% din total exporturi in 1999 la 2,9% in 2003).

O dezvoltare notabila a inregistrat-o sectorul privat, a carui pondere in total exporturi a crescut de la 65,6% in 1999 la 68,8% in 2004, iar in total importuri de la 72,1 % la 74,7%, in aceeasi perioada.

Desi exportul a inregistrat cresteri, intre Romania si unele state care au aderat recent la UE exista un decalaj semnificativ in aceasta privinta. In anul 2003, volumul exporturilor Romaniei era de circa 3 ori mai redus decat cel al Poloniei, de 2,5 ori decat al Ungariei si de 2,6 ori decat al Cehiei, diferentele fiind mult mai mari comparative cu statele membre ale UE-15.

Importurile au inregistrat o crestere de circa 164% in anul 2004 fata de anul 1999. Dinamica cea mai accentuata a inregistrat-o importul de produse ale industriei constructiilor de masini, datorita eforturilor de modernizare a economiei si de retehnologizare a industriei, inclusiv pe calea aportului de bunuri de investitii promovate de patrunderea capitalului strain.

Majorarea importurilor se datoreaza, in principal, atat necesitatii sustinerii cresterii economice realizate, cat si unor factori conjuncturali si climaterici (cresterea pretului pe piata mondiala la titei, gaze naturale si huila energetica, declinul hidroenergetic cauzat de seceta si drept consecinta, importurile suplimentare de pacura, ani agricoli nefavorabili). Un alt factor important pentru evolutia recenta a importurilor il reprezinta cererea in crestere de bunuri de folosinta indelungata, incurajata de expansiunea creditului de consum.

In anul 2004, balanta de plati a Romaniei a reflectat o deteriorare a soldului contului curent atat in valoare absoluta, cat si ca pondere in PIB. Nivelul deficitului contului curent inregistrat in anul 2004 a fost de 4 460 milioane euro, cu 45,7 % mai mare decat in anul precedent, evolutie care s-a reflectat in cresterea ponderii acestuia in PIB la 7,6 % (de la 6 % in 2003) 16.

Influenta determinanta asupra soldului contului curent a avut-o deficitul balantei comerciale, care a insumat 5,3 miliarde euro si a carui pondere in PIB a crescut de la 7,8 la suta in anul 2003 la 9 la suta in anul 2004. Accentuarea deficitului comercial cu 34,6 la suta fata de anul precedent a fost determinata de accelerarea importurilor in trimestrele III si IV.

Exportul de bunuri si-a accentuat cresterea (de la 6,4 la suta in anul 2003 la 21,3 la suta in anul 2004), ajungand la 18,9 miliarde euro, ca efect al majorarii preturilor externe (la produse metalurgice, produse petroliere, masini, confectii, textile) si al modificarii volumului si structurii exporturilor (masini, dispozitive mecanice, aparate si echipamente electrice, produse metalurgice, produse chimice, materiale plastice si cauciuc, mijloace de transport). In aceste conditii, peste doua treimi din exporturile Romaniei au fost sustinute de confectii,

16 Blănaru C. A., Comertul exterior al României in contextul integrării europene, Editura Alfa, Iasi, 2009, p. 47.

14

textile si incaltaminte, masini, aparate, echipamente, mijloace de transport si produse metalurgice.

Dublarea ritmului de crestere al importurilor de bunuri (de la 12,3 la suta in anul 2003 la 24 la suta in anul 2004) si accelerarea acestuia in raport cu exporturile au condus la ridicarea nivelului importului la 24,3 miliarde euro. Aceasta evolutie a fost determinata in principal de cresterea preturilor externe, de majorarea cererii de bunuri de capital si de resurse energetice primare si de extinderea creditului neguvernamental pentru bunuri de folosinta indelungata (inclusiv leasing financiar pentru autoturisme).

Accentuarea soldului negativ al contului curent a fost alimentata si de cresterea cu 18,9 % a deficitului balantei veniturilor (pana la 1 421 milioane euro), datorita repatrierii de catre nerezidenti a veniturilor din investitii directe si de portofoliu si a amplificarii platilor de dobanzi ca urmare a cresterii imprumuturilor pe termen mediu si lung. De asemenea, serviciile au inregistrat un deficit de 213 milioane euro, comparativ cu un excedent de 62 milioane euro in anul 2003, datorita cresterii platilor pentru transportul marfurilor importate si al pasagerilor si pentru alte servicii (financiare, juridice, comerciale, profesionale si tehnice).

Largirea deficitului de cont curent a fost partial atenuata de evolutia pozitiva a balantei transferurilor curente, al carei excedent s-a majorat cu 23,1 la suta, pana la 2 497 milioane euro, pe seama fluxurilor banesti din strainatate.

In 2005, s-a accentuat tendinta de crestere a ponderii produselor realizate integral in industrie, care au inregistrat o media anuala de crestere 19%, in detrimentul produselor exportate care incorporeaza bunuri importate, care au crescut in medie cu 12,3%. Aceasta tendinta indica scaderea exportului pe baza de Lohn (confectii tricotate -4,2%, imbracaminte confectionata – 2,3%) si cresterea exportului de produse realizate integral in industria nationala.

Analiza structurii exportului din punctul de vedere al gradului de dezvoltare tehnologica (conform clasificatiei OCDE), arata o slaba dezvoltare a sectoarelor industriei de inalta tehnologie (aviatie, electronice, IT&C, farmaceutice) ale caror produse reprezinta 1,3% din totalul exportului, cele ale sectoarelor industriilor de medie tehnologie (chimice, petrochimice, masini si echipamente, echipamente electrice, vehicule cu motor), reprezinta 36,3%, cele ale sectoarelor industriilor de medie-joasa tehnologie (industria extractiva, plastic si cauciuc, metalurgie, constructii navale) 19,7% si cele de joasa tehnologie (alimentare, textile, hartie, lemn si mobilier) reprezinta 32,8%. Cele mai dinamice ramuri ale industriei ale caror produse au avantaje competitive pe pietele externe, sunt: autovehiculele de transport in crestere cu 67,8% (din care: autoturisme 211,1%, componente pentru autovehicule 47,3%); masini si echipamente 17,7%; aparate electrice si electronice 17,1%; petrochimie 85,5%; chimie 29% (din care: farmaceutica 54,3%, ingrasaminte 54,2 %, anorganica 33,1%, organica 16,4%, coloranti si pigmenti 21,8%); navala (nave si pacheboturi) 34,9%; metalurgie 12,8% (din care: produse din fonta, fier si otel 34,1%, produse neferoase 47,8%); materiale plastice 19,1%; cauciuc (anvelope) 24,8%; mobila 8,9%. Uniunea Europeana a fost destinatia principala la exportul Romaniei, cu o pondere de 67,6% (in crestere cu 9%, fata de 2004), dar ritmuri de crestere mai mari s-au inregistrat si pe pietele din afara zonei UE, cum sunt: Europa de est 41,2% (15,6% din totalul exportului), Asia-Oceania 34,5% (7,6%), America 65,2% (5%) si Africa si Orientul Mijlociu 29,8% (2,2%). Principalii parteneri la export sunt: Italia 19,2 %, Germania 14%, Turcia 7.9%, Franta 7,4%, Marea Britanie 5,45%, Ungaria 4,1%, Austria 3,1%, SUA 4,1%, Olanda 2,7%, Bulgaria 2,6%, Spania 2,4%, si Grecia 2,1%.

UE este principala sursa de aprovizionare a Romaniei, ocupand o pondere de 64,4% din totalul importului, urmata de Asia-Oceania cu 11,5% si America cu 5,7%. Principalii furnizori de produse in Romania sunt localizati in urmatoarele tari: Italia 15,4%, Germania 14,9%, Federatia Rusa 8,3%, Franta 6,7%, Turcia 4,9%, China 4%, Austria 3,7%, Kazahstan 3,3%, Ungaria 3,3%, Polonia 2,9%, Marea Britanie 2,9% si SUA 2,7%.

Figura 2.1.

15

Comertul exterior al Romaniei in perioada 2003-2006


Cresterea mai accentuata a importului decat cea a exportului a generat cresterea deficitului balantei comerciale. Structura deficitului releva, insa, ca acesta se localizeaza cu precadere la bunuri pentru aprovizionarea industriei si la bunuri de capital, care au sustinut procesele de restructurare, modernizare si crestere a economiei din aceasta perioada, potential generatoare de dezvoltare, export si noi locuri de munca.

Comparativ cu anul 2000 exporturile in anul 2007 au fost de 2,3 ori mai mari, iar importurile de 2,9 ori17.

Exporturile catre tarile UE-25 au atins un nivel de 17449,7 mil. euro (reprezentand 67,7% din valoarea totala a exportului), in crestere cu 16,3% fata de 2005. Ţarile de destinatie au fost: Italia cu o pondere de 17,9% in totalul exportului; Germania 15,7%; Franta 7,5%, Ungaria 4,9%; Marea Britanie 4,7%; Austria 2,7%; Olanda 2,5%; Spania 2,3% si Grecia 2,0%. In privinta exportului, pe grupe de tari, se observa un ritm de crestere mai accentuat catre tarile din Europa de Est cu 38,8% acestea detinand o pondere de 18,6% in totalul exportului.

Valoarea exporturilor realizata in anul 2006 a inregistrat un nivel de 25,9 mld. euro, in crestere fata de anul anterior cu 16,2% si un spor in valoare absoluta de 3,6 mld. euro, provenind din exporturile de:

produse ale industriei constructiilor de masini, care au inregistrat cea mai pronuntata crestere 36,4%, pe seama majorarilor localizate la autovehicule cu 50,4% si la masini si aparate mecanice si electrice cu 33,1%. Grupa a contribuit cu 60% la cresterea exporturilor totale. Aceasta situatie demonstreaza faptul ca industria romaneasca incearca sa raspunda cererii externe orientandu-se catre produse cu valoare adaugata ridicata;

produse agroalimentare in crestere cu 26,8%, care detine 3,3% din total export, in principal pe seama majorarii exportului de cereale cu 45,7% si diverse produse alimentare, bauturi si tigari;

Figura 2.2.

17 Analiza are ca sursă informatională date publicate de Institutul National de Statistică si date preluate pe bază de conventie de la Agentia Natională a Vămilor.

16

Evolutia lunara a exportului Romaniei in perioada 2004 - 2006


Exporturile industriei usoare, care pana in anul 2004 detineau contributia cea mai mare la oferta externa, in ultimii ani sunt practic stagnante. In interiorul grupei se remarca evolutii diferite, astfel au crescut livrarile de produse textile (12%) si de pielarie si incaltaminte (6,7%) si s-au redus articolele de imbracaminte (cu -4,6%)18.

Deficitul comercial din 2006 a insumat 11758,7 mil. euro, calculat ca diferenta intre exportul de marfuri FOB si importul FOB (cu +3952,4 mil. euro mai mare fata de intervalul corespunzator din 2005), respectiv -14895,3 mil. euro, calculat ca diferenta intre exportul FOB si importul CIF (care include si serviciile de transport si asigurare), respectiv cu +4581,9 mil. euro.

Figura 2.3. Evolutia lunara a exportului Romaniei in perioada 2003-2006

18 Clipici, E., Relatii financiar-monetare internationale, Editura Sitech, Craiova, 2009, p. 75.

17


Cele mai insemnate deficite comerciale (FOB-CIF) in anul 2006 s-au inregistrat la urmatoarele produse:

masini si aparate, echipamente electrice si parti ale acestora -4636,0 mil. euro; produse minerale (titei, gaze si carbune) -3331,3 mil. euro; vehicule de transport si parti ale acestora -2165,6 mil. euro; materiale plastice, cauciuc si produse din acestea -1435,0 mil. euro; produse ale industriei chimice si industriilor conexe -2062,2 mil. euro (din acestea:

produse farmaceutice -1188,0 mil. euro); produse alimentare diverse - 927,0 mil. euro; hartie si cartoane cu - 634,4 mil. euro; materiale pentru constructii -541,6 mil. Euro

2.1.3 Trasaturi si tendinte inregistrate in evolutia comertului exterior romanesc dupa integrarea Romanie in UE

Volumul comertului exterior cu marfuri, in anul 2007 s-a cifrat la 80262,9 mil. euro, inregistrand o crestere cu 20,5%, fata de aceeasi perioada a anului 2006. Exportul a fost in valoare de 29380,3 mil. euro, in crestere cu 13,7%, iar importul a insumat 50882,6 mil. euro, in crestere cu 24,9%.

Expedierile intracomunitare ale Romaniei au fost in anul 2007 de 21117,8 mil. euro, iar exporturile extracomunitare au fost de 8262,5 mil. euro, inregistrand cresteri cu 15,9% si respectiv 8,4% fata de anul 2006. Exporturile intracomunitare au avut o pondere de 71,9% in exportul total.

Inca din trimestrul IV al anului 2008, efectele crizei economice mondiale au inceput sa se manifeste mai intens si in Romania, incetinirea economica devenind o realitate. Rezultatele statistice evidentiaza reducerea semnificativa a activitatilor din economie cu repercusiuni directe asupra relatiilor comerciale internationale ale Romaniei, care s-au restrans puternic.

Astfel, in primul semestru al anului 2009 s-a continuat, in linii mari, trendul descendent inregistrat incepand cu trimestrul IV al anului 2008. Exporturile de bunuri, comparativ cu primul semestru al anului 2008, s-au redus cu 20,3% pana la valoarea de 13,6 mld. euro, in timp ce importurile au fost cu 36,4% mai mici si au atins o valoare de 17,9 mld. Euro.

Tabelul 2.2.Evolutia comertului exterior - % -

18

2009/ 2008Export - total, din care: -19,0Intra -14,4Extra -30,4Import - total, din care: -34,5Intra -31,6Extra -41,6

Sursa: Calcule CNP pe baza datelor Institutului National de Statistica

Astfel, in trimestrul I exporturile si importurile de bunuri au inregistrat scaderi semnificative fata de trimestrul I 2008 (de 19%, respectiv 34,5%), dar si comparativ cu trimestrul IV anterior (de 14,7%, respectiv 33,5%).

Figura 2.4.Evolutia comertului exterior Romaniei in perioada 2007-2009


Tendinta descrescatoare a schimburilor comerciale a continuat si in cel de-al II-lea trimestru al anului 2009. Astfel, fata de trimestrul II al anului anterior, dinamica exporturilor a atins o valoare negativa de 21,5% iar importurile de bunuri s-au redus cu 38,1% conducand la o diminuare a deficitului comercial cu 62,3%19.

Comparand evolutia comertului exterior din trimestrul II cu trimestrul I al anului 2009, se poate observa o redresare. Astfel, exporturile si-au imbunatatit dinamica, realizand o crestere de 5,7%, in timp ce la importuri, cresterea a fost de 6,9%.Evolutiile lunare ale comertului exterior arata o revenire a acestuia, astfel in luna iunie, comparativ cu luna mai, exporturile de bunuri au inregistrat o majorare cu 11,4%.

Figura 2.5.Evolutia lunara a exportului Romaniei in perioada 2007-2009

19 Clipici, E., Relatii financiar-monetare internationale, Editura Sitech, Craiova, 2009, p. 69.

19


Din punct de vedere al structurii, comertul exterior din primul semestru al anului 2009 se caracterizeaza prin majorarea ponderii detinute de componenta sa intracomunitara, pe fondul restrangerii schimburilor comerciale cu statele din afara UE.

Figura 2.6.Principalele tari partenere la export Romaniei in perioada 01.01.2009-30.06.2009


Comertul exterior derulat cu tarile membre UE s-a concretizat in aceasta perioada intr-un deficit de 3,1 mld. euro, aici concentrandu-se 71,2% din totalul deficitului comercial. Comparativ cu semestrul I al anului 2008, reducerea exporturilor intracomunitare a fost de 15,4%, in timp ce scaderea importurilor intra UE s-a situat cu 17,8 puncte procentuale peste cea a exporturilor20. Astfel, pe fondul deteriorarii conditiilor privind cererea la nivel international, s-a produs o reducere semnificativa a schimburilor comerciale si catre statele din afara UE. Pe aceasta zona, exporturile au fost cu 31,9% mai mici decat in primele 6 luni ale anului 2008, in timp ce importurile si-au restrans volumul cu 43,9% si si-au redus contributia la importurile totale cu 3,5 puncte procentuale. Ca urmare a acestei evolutii, deficitul comercial extra UE a avut o valoare de 1,3 mld. euro, constituind 28,8% din deficitul comercial, inregistrat la nivel national, al primei jumatati a anului 2009.

Din analiza datelor furnizate de INS cu privire la comertul exterior in primele 6 luni, se observa faptul ca exporturile de bunuri au fost cu 20,3% mai mici decat in perioada similara a anului 2008, atingand o valoare nominala de 13,6 mld. euro. In perioada analizata, valoarea medie lunara a exporturilor a fost de 2,3 mld. euro, fata de 2,8 mld. euro, cat se inregistra la sfarsitul primului semestru al anului 2008.


20

In perioada ianuarie-iunie 2009, topul primelor 10 tari partenere la export a reprezentat 67,7% din total exporturi, singura tara nemembra UE fiind Turcia, cu o contributie de 5,0%. Celelalte principale tari de destinatie a exportului au fost: Germania (19,0%); Italia (16,0%); Franta (8,2%); Ungaria (4,4%); Olanda (3,2%); Regatul Unit (3,2%); Bulgaria (3,1%); Spania (2,9%); Austria (2,7%)21.

Exporturile realizate in intervalul ianuarie-mai 2009, au fost constituite in proportie de 45,7% din produse ale constructiilor de masini. Contributia suplimentara de 6,8 puncte procentuale fata de intervalul corespunzator al anului precedent a fost data de majorarea ponderii exporturilor de calculatoare si produse electronice si optice cu 3,8 puncte procentuale, a celor de autovehicule de transport rutier, remorci si semiremorci cu 2,2 puncte procentuale, precum si a altor mijloace de transport cu 1,8 puncte procentuale.

Industria usoara reprezinta a doua componenta importanta a exporturilor de bunuri, reprezentand cca. 15% din total. Articolele de imbracaminte care au ponderea cea mai mare in exporturile grupei (58,3%) si-au redus dinamica cu 20,5%, dar au avut aceeasi contributie la totalul exporturilor (8,6%), in timp ce produsele industriei textile si pieile si produsele din piele au avut o contributie suplimentara la realizarea exporturilor, fata de perioada de comparatie, de 0,3 puncte procentuale, respectiv 0,7 puncte procentuale.

Contributii mai mari la realizarea exporturilor, fata de semestru I al anului 2008 au avut si produsele din lemn, inclusiv mobila (7,4%), agricultura, vanatoarea, silvicultura si piscicultura (4,3%), precum si produsele alimentare, bauturi si tutun (3,1%). Concomitent, s-au inregistrat si reduceri ale contributiei aduse de unele grupe importante de produse. Astfel, exporturile de produse chimice, cauciuc si mase plastice au avut un aport cu 1,7 puncte procentuale mai mic la realizarea exporturilor totale, principala cauza fiind micsorarea ponderii detinute in total de exporturile de substan tele si produsele chimice cu 2,4 puncte procentuale fata de perioada ianuarie-iunie a anului 2008 (de la 5,7% la 3,3%). Industria metalurgica a avut, de asemenea, o evolutie care a determinat reducerea contributiei sale la realizarea exporturilor totale cu 4,4 puncte procentuale (de la 10,4% la 6,0%).

Figura 2.7.Evolutia comertului exterior extra-UE pentru 2008-2009

Sursa: Anuarul statistic al Romaniei 2009, INSSE, BUCURESTIDin analiza datelor statistice disponibile privind comertul exterior din primele 6 luni

ale anului, putem observa ca valoarea bunurilor importate a fost de 17,9 mld. euro, fiind cu 36,4% mai mica decat cea realizata in perioada corespunzatoare a anului precedent. Valoarea


21

medie lunara a importurilor pe perioada analizata a fost de 3 mld. euro in semestrul I 2009 fata de 4,7 mld. euro, cat se inregistra in perioada de comparatie din anul 2008.

Deficitul comercial FOB-CIF in primele 6 luni ale anului 2009, a insumat 4381,5 mil. euro, in scadere cu cca. 61% fata de aceeasi perioada a anului 2008.

Analizand evolutia soldului balantei comerciale in primul semestru al anului 2009, pe principalele ramuri de activitate, putem remarca faptul ca s-a inregistrat excedent comercial la produsele din lemn, inclusiv mobila si la produsele industriei usoare si deficite la restul ramurilor importante22.

Ca urmare a schimburilor comerciale realizate de Romania cu principalele state partenere, deficite mai insemnate s-au realizat pe relatia cu Europa din cadrul careia se fac remarcate: Ungaria 905,6 mil. euro; Austria 519,4 mil. euro; Germania 422,8 mil. euro; Federatia Rusa 377,6 mil. euro; Polonia 340,2 mil. euro; Olanda 279,6 mil. euro; Italia -31,7 mil. euro. O valoare ridicata a deficitului s-a inregistrat si cu Kazahstanul 618,9 mil. euro, iar pe zona Asia-Oceania deficite mai semnificative se remarca la R.P. Chineza 749,3 mil. euro; R. Coreea 64,3 mil. euro. Si in relatiile cu continentul american s-au inregistrat deficite: S.U.A 109,3 mil. euro; Brazilia 83,1 mil. euro; Canada 18,6 mil. euro.

Valoarea totala a comertului international al Romaniei, in anul 2010, a fost de 84.095,1 mil. euro, in crestere cu 23,6% fata de anul trecut, exportul inregistrand o crestere la 37.293,5 mil. euro (+28,2%), iar importul la 46.801,6 mil. euro (+20,2%). In aceste conditii, deficitul balantei comerciale al Romaniei a scazut cu 3,7% la sfarsitul celor doua perioade de comparatie, de la nivelul de -9.869,0 mil. euro, la -9.508,1 mil. euro.

Comertul total intracomunitar al Romaniei s-a majorat cu 21,5%, la 60.838,0 mil. euro, din care exportul a cunoscut o crestere cu 24,6%, fiind de 26.914,1 mil. euro, iar importul cu 19,2%, cifrandu-se la 33.923,9 milioane euro. Soldul negativ al balantei comerciale. Romania in relatia cu partenerii din Uniunea Europeana (UE) a crescut cu 2,0% in anul 2010 fata de anul anterior, de la -6.871,3 mil. euro, la -7.009,8 mil. Euro.

Exportul si importul Romaniei se desfasoara, cu precadere, cu statele europene (88,8% din total export si, respectiv, 87,2% din total import). Comertul intracomunitar (cu cele 26 tari membre ale UE) reprezinta o pondere de 72,2% la export si de 72,5% la import.

In anul 2010, primele 10 tari de destinatie pentru exporturile romanesti au fost: Germania (cu o pondere in totalul exportului Romaniei de 18,1%), Italia (13,8%), Franta (8,3%), Turcia (6,9%), Ungaria (4,8%), Marea Britanie (3,6%), Bulgaria (3,6%), Spania (3,0%), Olanda (2,8%) si Polonia (2,6%), ponderea cumulata a acestor tari fiind de 67,5% in total export23.

La import primele 10 tari partenere ale Romaniei (tari de origine pentru importuri extracomunitare si de expeditie pentru importuri intracomunitare) detin o pondere de 67,8% din total import realizat in anul 2010, respectiv: Germania (16,7%), Italia (11,6%), Ungaria (8,7%), Franta (5,9%), China (5,5%), Federatia Rusa (4,4%), Austria (4,1%), Polonia (3,7%), Turcia (3,7%) si Olanda (3,5%).

Balanta comerciala a Romaniei a inregistrat la nivelul principalilor 10 parteneri comerciali la export si, respectiv, la import, urmatoarele tendinte de-a lungul anului 2010:

deficit comercial in crestere pe relatiile Ungaria (-2.278,8 mil. euro, nivelul soldului la 31 decembrie 2010), China (-2.247,9 mil. euro), Federatia Rusa (-1.205,7 mil. euro), Polonia (-767,2 mil. euro), Olanda (-615,7 mil. euro), Italia (-260,9 mil. euro) si Bulgaria (-102,3 mil.euro);

deficit comercial in scadere pe relatiile Germania (-1.083,4 mil. euro) si Austria (1.052,7 mil.euro);

excedent comercial in crestere pe relatiile: Turcia (+842,6 mil. euro), Franta (+331,4 mil euro), Marea Britanie (+279,8 mil. euro) si Spania (+147,9 mil. euro).

22 Clipici, E., Relatii financiar-monetare internationale, Editura Sitech, Craiova, 2009, p. 65. 23 Analiza are ca sursă informatională date publicate de Institutul National de Statistică si date preluate pe bază de conventie de la Agentia Natională a Vămilor.

22

Valoarea totala a comertului international al Romaniei, in primele sase luni ale anului 2011, a fost de 48.661,4 mil. euro, in crestere cu 24,1% fata de aceeasi perioada a anului trecut, exportul inregistrand o crestere la 22.028,6 mil. euro (+28,3%), iar importul la 26.632,8 mil. euro (+20,8%).

In aceste conditii, deficitul balantei comerciale a Romaniei a scazut cu 5,7% la sfarsitul celor doua perioade de comparatie, de la nivelul de -4.884,3 mil. euro, la -4.604,2 mil. euro.

Comertul total intracomunitar al Romaniei s-a majorat cu 22,0%, la 34.741,9 mil. euro, din care exportul a cunoscut o crestere cu 25,1%, fiind de 15.757,6 mil. euro, iar importul cu 19,6%, cifrandu-se la 18.984,3 milioane euro.

Soldul negativ al balantei comerciale Romania in relatia cu partenerii din Uniunea Europeana (UE) a scazut cu 1,5% in perioada ianuarie - iunie 2011 fata de perioada corespunzatoare din anul anterior, de la -3.276,2 mil. euro, la -3.226,7 mil. euro.

O tendinta de evolutie similara, insa mai accentuata, a fost inregistrata si pe ansamblul relatiilor comerciale din afara spatiului comunitar. Comertul total extracomunitar a insumat 13.919,5 mil. euro, cu 29,5% mai mult in primele sase luni ale anului 2011 fata de aceeasi perioada a anului 2010, din care export 6.271,0 mil. euro (+37,3%), iar import 7.648,5 mil. euro (+23,8%)24.

Tabelul 2.4.Comertul international al Romaniei lunar la 31.12.2011 comparativ cu 31.12.2010

EXPORT IMPORT SOLD2010 2011 2010 2011 2010 2011

Ianuarie 2315.31 3417.06 2781.93 3628.37 -466.62 -211.30Februarie 2564.62 3522.26 3217.36 3933.40 -652.74 -411.14Martie 3027.79 4105.82 3975.69 4991.15 -947.90 -885.33Aprilie 2893.34 3398.14 3781.40 4388.16 -888.05 -990.02Mai 3051.66 3852.31 4012.26 5045.62 -960.60 -1193.32Iunie 3371.01 3773.72 4306.35 4681.06 -935.34 -907.34Iulie 3390.72 3795.34 4051.74 4480.77 -661.02 -685.43August 2788.35 3463.92 3421.15 4347.01 -632.81 -883.09Septembrie 3529.43 4199.49 4365.61 5024.90 -836.18 -825.40Octombrie 3521.73 4121.61 4284.55 4905.52 -762.83 -783.90Noiembrie 3619.54 4118.93 4565.79 5068.54 -946.25 -949.61Decembrie 3294.30 3272.20 4137.90 4329.10 -843.60 -1056.89


Exportul si importul Romaniei se desfasoara, cu precadere, cu statele europene (88,8% din total export si, respectiv, 88,3% din total import). Comertul intracomunitar (cu cele 26 tari membre ale UE) reprezinta o pondere de 71,5% la export si de 71,3% la import. Valoarea totala a comertului international al Romaniei, in anul 2011, a fost de 99.864,4 mil. euro, in crestere cu 18,5% fata de anul trecut, exportul inregistrand o crestere la 45.040,8 mil. euro (+20,5%), iar importul la 54.823,6 mil. euro (+16,9%).

In aceste conditii, deficitul balantei comerciale a Romaniei a crescut cu 2,6%, de la nivelul de -9.533,9 mil. euro (31 decembrie 2010), la -9.782,8 mil. euro (31 decembrie 2011).

Comertul total intracomunitar al Romaniei s-a majorat cu 17,9%, la 71.856,8 mil. euro, din care exportul a cunoscut o crestere cu 18,8%, fiind de 32.030,7 mil. euro, iar importul cu 17,2%, cifrandu-se la 39.826,1 mil. euro. Soldul negativ al balantei comerciale


23

Romania in relatia cu partenerii din Uniunea Europeana (UE) a crescut cu 10,7% in anul 2011 fata de anul anterior, de la -7.039,1 mil. euro, la -7.795,4 mil. euro.

O tendinta de evolutie similara, insa mai accentuata la export, a fost inregistrata si pe ansamblul relatiilor comerciale din afara spatiului comunitar.

Comertul total extracomunitar a insumat 28.007,6 mil. euro, cu 20,1% mai mult in anul 2011 fata de anul 2010, din care export 13.010,1 mil. euro (+24,9%), iar import 14.997,5 mil. euro (+16,2%). Pentru aceleasi doua perioade de analiza, deficitul balantei comerciale Romania - tari non-UE a scazut de la -2.494,8 mil. euro, la -1.987,4 mil. euro (-20,3%).

Pe fondul cresterii mai pronuntate a comertului pe relatia extracomunitara comparativ cu cea intracomunitara, ponderea schimburilor comerciale totale cu tarile UE in comertul international romanesc a scazut de la 72,3% in anul 2010, la 72,0% in anul 2011. Analiza exporturilor pe grupe de marfuri pune in evidenta faptul ca, la nivelul principalelor categorii de produse s-au inregistrat cresteri la toate livrarile pe piata internationala si, in functie de ponderea detinuta in total export, au influentat amplitudinea trendului ascendent al exportului realizat in anul 2011, comparativ cu anul anterior.

In anul 2011, primele 10 tari de destinatie pentru exporturile romanesti au fost: Germania (cu o pondere in totalul exportului Romaniei de 18,6%), Italia (12,8%), Franta (7,5%), Turcia (6,2%), Ungaria (5,6%), Bulgaria (3,6%), Marea Britanie (3,2%), Olanda (3,1%), Spania (2,4%) si Polonia (2,4%), ponderea cumulata a acestor tari fiind de 65,4% in total export.

La import primele 10 tari partenere ale Romaniei (tari de origine pentru importuri extracomunitare si de expeditie pentru importuri intracomunitare) detin o pondere de 67,1% din total import realizat in anul 2011, respectiv: Germania (17,1%), Italia (11,4%), Ungaria (8,7%), Franta (5,8%), China (4,6%), Kazahstan (4,2%), Austria (4,0%), Polonia (4,0%), Federatia Rusa (3,8%) si Turcia (3,5%).

Tabelul 2.5.Evolutia volumului si structurii comertului internattonal al Romaniei pe grupe

principale de produse la 31.12.2011 comparativ cu 31.12.2010- milioane EURO -

EXPORT IMPORT2010 2011 Crestere 2010 2011 Crestere

Crestere, din care: 37367.80100.00%

45040.81100.00%

20.53 46901.74100.00%

54823.60100.00%

16.89

1. Produse ale industriei constructoare de masini

16380.84 43.84%

19189.6442.61%

17.15 17630.4237.59%

20095.8436.66%

13.98

2. Produse ale industriei textile si pielariei

4549.32 12.17%

5233.22 11.62%

15.03 4203.998.96%

4864.308.87%

15.71

3. Produse minerale 2059.23 2589.20 25.74 5178.41 6656.97 28.555.51% 5.75% 11.04% 12.14%

4. Produse ale industriei chimice si mase plastice

3553.169.51%

4678.7110.39%

31.68 7930.57 16.91%

9412.99 17.17%

18.69

5. Produse agroalimentare 3126.12 3993.53 27.75 3926.67 4427.56 12.768.37% 8.87% 8.37% 8.08%


2.2. Structura Comertului Internationala a Romaniei (pe tipuri de marfuri) si pe parteneri comerciali in anul 2012

24

Valoarea totala a comertului international al Romaniei, in prima luna a anului 2012, a fost de 7.402,7 mil. euro, in crestere cu 5,1% fata de aceeasi perioada a anului trecut, exportul inregistrand o crestere la 3.472,1 mil. euro (+1,6%), iar importul la 3.930,6 mil. euro (+8,3%).In aceste conditii, deficitul balantei comerciale a Romaniei a crescut cu 117,0%, de la nivelul de -211,3 mil. euro (31 ianuarie 2011), la -458,5 mil. euro (31 ianuarie 2012).

Comertul total intracomunitar al Romaniei s-a majorat cu 7,4%, la 5.414,1 mil. euro, din care exportul a cunoscut o crestere cu 4,2%, fiind de 2.559,3 mil. euro, iar importul cu 10,4%, cifrandu-se la 2.854,8 mil. euro.

Soldul negativ al balantei comerciale Romania in relatia cu partenerii din Uniunea Europeana (UE) a crescut cu 128,5% in luna ianuarie 2012 fata de perioada corespunzatoare din anul anterior, de la -129,3 mil. euro, la -295,5 mil. Euro.

Figura 2.8.Comertul intracomunitar al Romaniei in perioada 01-31.01.2012, comparativ cu

perioada corespunzatoare din anul 2011


Pe ansamblul relatiilor comerciale din afara spatiului comunitar a fost inregistrata o evolutie descrescatoare, datorata in principal reducerii exportului. Comertul total extracomunitar a insumat 1.988,6 mil. euro, cu 0,8% mai putin in prima luna a anului 2012 fata de aceeasi perioada a anului 2011, din care export 912,8 mil. euro (-5,1%), iar import 1.075,8 mil. Euro (+3,1%)25.

Pentru aceleasi doua perioade de analiza, deficitul balantei comerciale Romania - tari non-UE a crescut de la -82,0 mil. euro, la nivelul de -163,0 mil. euro (+98,8%).

Pe fondul scaderii volumului comertului pe relatia extracomunitara, ponderea schimburilor comerciale totale cu tarile UE in comertul international romanesc a crescut de la 71,5% in prima luna a anului 2011, la 73,1% in prima luna din anul 2012.

Analiza exporturilor pe grupe de marfuri pune in evidenta faptul ca majoritatea principalelor categorii de produse au inregistrat cresteri ale livrarilor pe piata internationala si, in functie de ponderea detinuta in total export, au influentat amplitudinea trendului ascendent

25 Analiza are ca sursă informatională date publicate de Institutul National de Statistică si date preluate pe bază de conventie de la Agentia Natională a Vămilor.

25

al exportului realizat in prima luna a anului 2012, comparativ cu aceeasi perioada a anului trecut.

Dupa marimea cresterii absolute inregistrata de livrarile la export in perioadele de timp de comparatie, principalele grupe de produse pot fi ierarhizate dupa cum urmeaza:

produse ale industriei constructoare de masini (inclusiv electrotehnica) +34,2 mil. euro (+2,3%);

produse ale industriei textile si pielariei +20,5 mil. euro (+5,0%); produse agroalimentare +20,4 mil. euro (+9,3%); produse ale industriei lemnului, hartiei (inclusiv mobila) +18,9 mil. euro (+7,4%); metale comune si articole din acestea+8,8 mil. euro (+2,1%); produse ale industriei chimice si mase plastice +4,3 mil. euro (+1,2%).

Reduceri ale exporturilor s-au inregistrat la: produse minerale -66,1 mil. euro (-24,7%); articole din piatra, ipsos, ciment, sticla si ceramica -1,2 mil. euro (-5,9%).

In structura principalelor grupe de produse, importurile romanesti au inregistrat evolutii diferite in prima luna a anului 2012 fata de perioada corespunzatoare a anului trecut.

Astfel, cresteri absolute s-au inregistrat la: produse minerale +110,4 mil. euro (+28,2%); produse ale industriei chimice si mase plastice+81,8 mil. euro (+12,6%); produse ale industriei constructoare de masini (inclusiv electrotehnica) +76,6 mil. euro

(+5,7%); produse ale industriei textile si pielariei+24,4 mil. euro (+7,1%); metale comune si articole din acestea +6,8 mil. euro (+1,6%); articole din piatra, ipsos, ciment, sticla si ceramica+2,9 mil. euro (+7,7%); produse agroalimentare +0,8 mil. euro (+0,3%).

Exportul si importul Romaniei se desfasoara, cu precadere, cu statele europene (88,8% atat din total export, cat si din total import). Comertul intracomunitar (cu cele 26 tari membre ale UE) reprezinta o pondere de 73,7% la export si de 72,6% la import.

In perioada 01-31.01.2012, primele 10 tari de destinatie pentru exporturile romanesti au fost: Germania (cu o pondere in totalul exportului Romaniei de 21,5%), Italia (13,4%), Franta (6,9%), Ungaria (6,1%), Turcia (5,4%), Bulgaria (3,6%), Marea Britanie (3,5%), Polonia (2,7%), Olanda (2,5%) si Austria (2,3%), ponderea cumulata a acestor tari fiind de 67,9% in total export.

La import primele 10 tari partenere ale Romaniei (tari de origine pentru importuri extracomunitare si de expeditie pentru importuri intracomunitare) detin o pondere de 67,7% din total import realizat in prima luna a anului 2012, respectiv: Germania (17,6%), Italia (10,3%), Ungaria (8,9%), Franta (6,3%), Kazahstan (5,2%), China (4,2%), Austria (4,0%), Polonia (4,0%), Olanda (3,7%) si Federatia Rusa (3,5%).

Balanta comerciala a Romaniei a inregistrat la nivelul principalilor 10 parteneri comerciali la export si, respectiv, la import, urmatoarele tendinte de-a lungul perioadei 01-31.01.2012:

deficit comercial in crestere pe relatiile: Kazahstan (-205,4 mil. euro, nivelul soldului la 31 ianuarie 2012), Austria (-77,4 mil. euro), Federatia Rusa (-67,8 mil. euro), Polonia (-62,0 mil. euro), Olanda (-57,8 mil. euro) si Franta (-6,3 mil. euro);

deficit comercial in scadere pe relatiile: China (-139,3 mil. euro) si Ungaria (-139,2 mil. euro);

excedent comercial in crestere pe relatiile: Germania (+52,6 mil. euro), Bulgaria (+33,5 mil. euro) si Marea Britanie (+19,9 mil. euro);

excedent comercial in scadere pe relatiile: Italia (+60,4 mil. euro) si Turcia (+58,6 mil. euro).Niveluri semnificative ale deficitului balantei comerciale a Romaniei pe tari partenere

s-au mai inregistrat pentru: Cehia (-38,1 mil. euro), Belgia (-26,9 mil. euro), Azerbaidjan (-

26

26,2 mil. euro), Mexic (-22,6 mil. euro), Elvetia (-20,6 mil. euro), Irlanda (-18,2 mil. euro), Slovacia (-15,2 mil. euro), Danemarca (-12,8 mil. euro), Japonia (-12,5 mil. euro) si Taiwan (12,5 mil. euro) 26.

Contributii importante de compensare partiala a deficitului balantei comerciale a Romaniei au avut si excedentele comerciale pe relatiile: Serbia (+46,9 mil. euro), Ucraina (+34,6 mil. euro), Norvegia (+31,2 mil. euro), Algeria (+21,7 mil. euro), Oman (+21,7 mil. euro), Israel (+20,6 mil. euro), Egipt (+20,3 mil. euro), Maroc (+20,0 mil. euro), Iran (+18,8 mil. euro) si R. Araba Siriana (+15,1 mil. euro).

Tabel 2.6.Evolutia volumului si structurii comertului international al Romaniei pe grupe

principale de produse la 31.01.2012 comparativ cu 31.01.2011

2011 EXPORT 2012

Crestere (%)

2011 IMPORT 2012

Crestere

Crestere, din care: 3417.06 3472.11 1.61 3628.37 3930.63 8.33100.00% 100.00% 100.00% 100.00%

1 Produse ale industriei 1467.93 1502.16 2.33 1346.30 1422.88 5.69Constructoare de masini 42.96% 43.26% 37.10% 36.20%

2 Produse ale industriei textile si 410.75 431.21 4.98 340.87 365.22 7.14Pielariei 12.02% 12.42% 9.39% 9.29%

3 Produse minerale 267.41 201.29 -24.73 391.23 501.58 28.207.83% 5.80% 10.78% 12.76%

4 Produse ale industriei chimice si 345.44 349.74 1.24 647.22 729.04 12.64mase plastice 10.11% 10.07% 17.84% 18.55%

5 Produse agroalimentare 218.79 239.21 9.33 289.18 290.02 0.296.40% 6.89% 7.97% 7.38%

6 Metale comune si articole din 419.68 428.44 2.09 413.70 420.48 1.64Acestea 12.28% 12.34% 11.40% 10.70%

7 Produse ale industriei lemnului, 256.33 275.22 7.37 152.98 149.90 -2.01hartiei (inclusiv mobila) 7.50% 7.93% 4.22% 3.81%

8 Articole din piatra, ipsos, ciment, 19.61 18.45 -5.93 38.18 41.11 7.69sticla si ceramica 0.57% 0.53% 1.05% 1.05%


2.3 Pozitia Romaniei in Comertul International la nivel mondial

Participarea Romaniei la comertul mondial, dezlegata astazi de prejudecati politice sau de alta natura, nu este restrictionata in nici un fel din punct de vedere legal si nici de facto, avand astfel, practic, o vocatie universala.

Principiile care guverneaza participarea tarii la schimburile economice internationale se desprind cu pregnanta din cateva documente internationale fundamentale - bi- sau multilaterale - pe care Romania le-a incheiat in ultimii ani27.

a) Dintre acestea se impune a fi mentionata in primul rand, „Carta de la Paris pentru o noua Europa” adoptata la 21 noiembrie 1990 si semnata si de Romania, alaturi de celelalte tari europene, S.U.A. si Canada, participante la Conferinta pentru securitate si cooperare in

26 Analiza are ca sursă informatională date publicate de Institutul National de Statistică si date preluate pe bază de conventie de la Agentia Natională a Vămilor.27 Popescu, R. F., Politici comerciale internationale, Editura Sitech, Craiova, 2009, p. 78.

27

Europa. Aceasta carta, care atinge o paleta larga de aspecte politice, economice, sociale si culturale ale Europei contemporane, deschide, asa cum se arata in chiar preambulul ei, o noua era de democratie, pace si unitate, marcand sfarsitul perioadei de confruntare si divizare a continentului, si exprima vointa statelor semnatare de a intemeia relatiile dintre ele pe principiile respectului si cooperarii. „Carta de la Paris”, reunind vointa statelor care detin ponderea covarsitoare in volumul si structura schimburilor economice internationale, consacra, in capitolul sau privind „Cooperarea economica”, si principii care privesc in mod direct comertul international.

b) Principiile „Cartei de la Paris”, au fost reluate, in sinteza in Documentele Conferintei la nivel inalt pentru securitate si cooperare in Europa (Helsinki, 9-11 iulie 1992), respectiv in „Deciziile de la Helsinki”, cap. VII „Cooperarea economica”. Statele participante la aceasta conferinta - printre care si Romania - si-au propus ca obiectiv major, in domeniul cooperarii economice, intensificarea cooperarii intre ele in vederea realizarii unei dezvoltari economice durabile, precum si continuarea cooperarii in sprijinirea acelor state participante care sunt angajate in procesul de tranzitie spre economia de piata.

c) Documentul fundamental privind integrarea europeana a Romaniei il constituie „Acordul european” instituind o asociere intre Romania, pe de o parte, si Comunitatile Europene si statele membre ale acestora, pe de alta parte, semnat la Bruxelles la 1 februarie 1993. Conform prevederilor acestui acord, unul din obiectivele esentiale ale asocierii il constituie „sa promoveze dezvoltarea comertului; precum si relatiile economice armonioase intre parti, sprijinind astfel dezvoltarea economica a Romaniei”, precum si „sa asigure o baza pentru cooperarea economica”. Elementele esentiale ale asocierii, care trebuie sa inspirepoliticile externe si interne ale partilor constau in respectarea principiilor democratice si a drepturilor omului stabilite in actul final de la Helsinki si Carta de la Paris pentru o noua Europa, precum si a principiilor economiei de piata.

d) Obiectivele si principiile de desfasurare a relatiilor economice internationale ale Romaniei sunt continute si in „Acordul intre statele Asociatiei Europene a Liberului Schimb si Romania”, semnat la Geneva la 10 decembrie 1992.

2.4. Impactul aderarii Romaniei la UE asupra schimburilor comerciale ale Romaniei

In general se recunoaste ca exporturile creeaza locuri de munca, dar extinderea exporturilor este conditionata de catre partenerii comerciali de deschiderea fata de importuri. Alta teza, mai putin recunoscuta, este ca importurile elibereaza resurse de productie din ramuri mai putin competitive, care, puse la dispozitia ramurilor cu avantaje comparative, pot ridica competitivitatea intregii economii nationale.

Din traditionalul model static al schimburilor rezulta ca acestea permit unei economii nationale sa atinga un nivel mai inalt al productiei si consumului comparativ cu situatia de autarhie28.

Adaptarea structurii productiei nationale la semnalele pietei mondiale, concretizate in modificarile de preturi, este un proces insotit de costuri pe termen scurt sau mediu. Dar in modelul respectiv nu sunt evidentiate impulsurile de crestere rezultate prin restructurarea productiei.

S-ar putea considera ca impuls faptul ca ramura cu avantaj comparativ isi extinde productia si ridica salariile, creste in ansamblu performanta muncii, se diminueaza somajul si astfel se extind posibilitatile de productie ale economiei nationale.

Se trece cu vederea insa ca poate ramane capital nefolosit in ramura a carei productie s-a contractat, diminuandu-se prin aceasta posibilitatile de productie. Prin crestere economica intelegem in general o extindere pe durata mai multor ani a capacitatilor de productie ale unei tari. Problema privind relatia comert-crestere economica apare si in legatura cu procesele de 28 Clipici, E., Relatii financiar-monetare internationale, Editura Sitech , Craiova, 2009, p. 91.

28

integrare economica, unde se formuleaza intrebarea daca procesul cresterii economice intensifica, sau slabeste integrarea economica. Pentru analiza efectelor cresterii economice asupra comertului international trebuie avute in vedere dimensiunea tarii - daca aceasta influenteaza sau nu parametrii economiei mondiale - precum si cauza cresterii economice: modificarea stocului de factori de productie ai tarii, sau progresul tehnic.

Incepand cu data aderarii la Uniunea Europeana, Romania a aplicat politica comerciala comuna a U.E., respectiv: tariful vamal comun; sistemul de preferinte generalizat (SGP) a UE; masurile de aparare comerciala; acordurile preferentiale comerciale si de cooperare incheiate cu tarile terte; angajamentele comerciale din cadrul Organizatiei Mondiale a Comertului (OMC).

Dupa aderarea la UE, schimburile comercialeale Romaniei cu tarile membre au crescut spectaculos. Astfel, daca in 2006, valoarea acestor schimburi era de 43 miliarde euro, in 2008, la doar doi ani de la aderare, cifra a crescut cu 47%, ajungand la 63 miliarde euro. De aceasta crestere insa au beneficiat in principal importatorii si secundar exportatorii, ceea ce inseamna ca Romania a fost mai mult piata de desfacere decat producator de bunuri si servicii. Intre ianuarie 2007 si august 2009, totalul exporturilor in tarile comunitare a fost de 58.5 miliarde euro, in timp ce totalul importurilor a fost de 92.8 miliarde euro, de unde rezulta un deficit comercial in relatia cu UE de peste 34 miliarde euro in mai putin de trei ani29.

Ponderea exportului intracomunitar in total exporturi a crescut de la 67.7% in 2006 (inainte de aderare), la 73.7% in primele 8 luni din acest an. In ceea ce priveste ponderea importurilor din tarile membre UE in total importuri, aceasta a crescut mult mai abrupt, de la 62.6% in 2006 la 73% in 2009.

Valoarea exporturilor a fost de 2.18 mld euro. Comparativ cu luna august 2008, exporturile au scazut cu 18,2%, iar fata de luna iulie 2009 au scazut cu 22,1%. In perioada ianuarie-august, exporturile au totalizat 18.6 mld euro, in scadere cu 19.1% comparativ cu aceeasi perioada a anului trecut30.

Valoarea importurilor a fost de 2.9 mld euro. Comparativ cu luna august 2008, importurile au scazut 35,5%, iar fata de luna iulie au scazut cu 12.5%. In perioada ianuarie-august, importurile au totalizat 24.4 mld euro, in scadere cu 36.6 % comparativ cu aceeasi perioada a anului trecut.

Valoarea deficitului comercial aferent lunii august a fost de 732 mil euro, in scadere cu 1,117 mld euro fata de luna august 2008. In primele 8 luni ale anului 2009, deficitul comercial a fost de 5.8 mld euro, in scadere cu 9.6 mld euro fata de aceeasi perioada a anului 2008.

29 Popescu, R. F. Politici comerciale internationale, Editura Sitech, Craiova, 2009, p. 82. 30 Blânaru C. A., Comertul exterior al României in contextul integrării europene, Editura Alfa, Iasi, 2009, p 32.

29

CONCLUZII

Se remarca faptul ca Romania a aplicat una dintre cele mai liberale politici comerciale din Europa. Astfel, au fost respectate angajamentele privind nivelul consolidat al taxelor vamale la totalitatea pozitiilor tarifare, nu au fost, practic, utilizate subventii la exporturi, limitarile la import au fost eliminate inca din anul 1992 iar restrictionarea exporturilor a fost complet eliminata la inceputul anului 1998. In toata aceasta perioada Romania nu a luat nici o masura de aparare comerciala in plan multilateral, acceptand concurenta ca modalitate de accelerare a restructurarii si de crestere a eficientei activitatii economice.

Decizia de a aplica o asemenea politica comerciala a pornit de la necesitatea, pe de o parte, de a folosi in economia romaneasca instrumente si mecanisme conforme cu regulile multilaterale, iar pe de alta parte, de a permite dezvoltarea unei mediu concurential care sa intareasca aplicarea acestor reguli. Intregul proces decizional cu privire la politica comerciala a avut in vedere necesitatea stringenta de a transforma economia romaneasca intr-o economie de piata, de a determina producatorii romani sa lucreze intr-un mediu concurential, si in acest fel de a permite ancorarea economiei nationale in procesul de globalizare. In scopul atingerii acestor obiective, s-au realizat transparenta politicii comerciale si asigurarea caracterului nediscriminatoriu al masurilor instituite.

Daca din punct de vedere teoretic aceasta abordare trebuia sa produca numai efecte benefice asupra economiei nationale, realitatea a fost putin diferita. In conditiile in care statul roman nu a avut suficiente resurse financiare pentru a sprijini dezvoltarea si restructurarea sectoriala sau nu a utilizat destul de eficient resursele de care a dispus, producatorii interni au trebuit sa faca fata concurentei unor marfuri care includeau fie sprijin intern acordat de statul exportator, fie chiar subventii directe la export. In acest fel, desi statele exportatoare nu practicau masuri de subventionare peste nivelul anagajamentelor din cadrul OMC, o buna parte a exporturilor lor determinau dificultati importante producatorilor romani.

Elementele prezentate anterior ne conduc la aprecierea ca politica comerciala a Romaniei a trebuit sa se desfasoare in conditii putin favorabile unei abordari de liberalizare a comertului international si de ingradire, directa sau indirecta, a pietei internationale.

Analiza evolutiei si a situatiei existente in prezent in sfera comertului exterior al Romaniei conduce la o serie de concluzii referitoare la potentialul efectiv al economiei in cadrul international al tranzactiilor comerciale:

1. Capacitatea de tranzactionare este limitata de un nivel ridicat de ineficienta a activitatilor economice, importurile si exporturile inregistrand un nivel stationar la care valoarea bunurilor importate depaseste cu 15% valoarea totala a exporturilor. Deficitul corespunzator afecteaza din ce in ce mai mult balanta de plati datorita ineficientei politicilor de promovare a investitiilor straine si datorita nivelului redus de credibillitate a intregului pachet de politici economice.

2. Ïn prima decada a tranzitiei comertul exterior al Romaniei a cunoscut un proces complex de adaptare. A avut loc reorientarea geografica a schimburilor comerciale, astfel incat cea mai mare parte a acestora se deruleaza cu tarile dezvoltate, in cadrul carora Uniunea Europeana este cel mai important partener. In acelasi timp, a fost adoptata o noua structura a bunurilor comercializate, in scopul valorificarii maxime a avantajelor comparative ale economiei.

3. Desi semnificativ reorientat, comertul exterior al Romaniei continua sa fie instabil, insuficient restructurat si mai putin competitiv decat cel al altor tari in tranzitie. In consecinta, Romania a pierdut o parte apreciabila a pietelor din vestul Europei, multe dintre acestea fiind parteneri traditionali in perioada socialista. Aceasta situatie este determinata de insuficienta ameliorare a regimului comercial extern si a calitatii reduse a produselor destinate exportului.

4. Structura bunurlor comercializate releva un grad inalt de substitutie a importurilor: o proportie importanta a importurilor reprezinta bunuri care sunt de asemenea

30

exportate. Importul de tehnologii, desi semnificativ, nu induce o restructurare eficienta a activitatilor industriale, sectorul cu cea mai mare contributie la comertul exterior. In consecinta, fara o ameliorare considerabila a eficientei, potentialul de dezvoltare al economiei ramane sub nivelul optim. Comertul exterior nu contribuie suficient la cresterea economica si, in acelasi timp, economia nu este capabila sa se redreseze suficient pentru a imbunatati regimul comercial al schimburilor internationale.

5. Factorii economici care determina dinamica importurilor si a exporturilor sunt, in cea mai mare parte, de natura conjuncturala. Fluctuatiile ratei de schimb si inflatia influenteaza intr-o mare masura nivelul bunurilor tranzactionate. Importurile au un comportament relativ normal din punct de vedere economic, cererea consumatorilor si a producatorilor avand un rol esential in cantitatea de bunuri achizitionata de pe pietele externe. Dimpotriva, exporturile sunt influentate de factori ocazionali (TVA, Multiplicatorul Monetar), ceea ce denota existenta unui cadru economic inadecvat si deci a unor politici inconsistente de stimulare a activitatilor de export.

In functie de aceste particularitati, o ameliorare semnificativa a capacitatii de comercializare externa nu va fi posibila fara schimbari de anvergura ale structurii actuale a activitatilor economice, cu un accent important pus pe reformele structurale. Transformarile tranzitionale nu sunt nici pe departe definitivate in Romania: intreprinderile de stat beneficiaza inca de privilegii de tip monopolist si de un grad ridicat de protectionism din partea guvernului sub forma subventiilor directe si indirecte, permisivitatea acumularii de arierate si anularea datoriilor; sectorul privat este insuficient dezvoltat, iar contributia sa la comertul exterior consta in principal in activitati de intermediere a tranzactiilor intre producatorii interni si externi; restructurarea institutionala este lenta, cadrul legislativ inadecvat, iar politicile de promovare a comertului ineficiente.

Balanta comerciala nu poate fi reechilibrata atat timp cat imprumuturile externe sunt utilizate in mod ineficient, alterind credibilitatea politicilor guvernamentale si impiedicand accesul investitorilor straini in economie. Politica cursului de schimb trebuie sa stimuleze exporturile, dar acest lucru este posibil numai daca aprecierea respectiv deprecierea este integral determinata de performanta economica a sectorului productiv.

Compozitia importurilor trebuie sa reflecte intr-o masura mai mare potentialul economiei: un regim comercial orientat pe resurse este benefic doar daca aceste resurse nu sunt directionate catre intreprinderile de stat producatoare de pierderi (SIDEX Galati, de exemplu) sau catre activitati mai putin eficiente. Statul trebuie sa-si reduca si sa elimine interventia in economie prin asigurarea de imputuri la preturi cvasi-subventionate, permitand deplina competitie intre agentii economici privati si publici, care va imbunatati competitivitatea de ansamblu a tarii pe pietele mondiale.

Exporturile nu pot fi influentate in mod direct de catre stat, dar un set eficient de masuri destinate promovarii acestei activitati este imperios necesar: acordarea de credite speciale sau cu dobanda redusa, curs de schimb preferential, reduceri si exceptari de taxe, facilitati fiscale, etc.

Investitiile straine directe reprezinta un factor determinant de imbunatatire a comertului exterior.Romania inregistreaza in prezent cel mai scazut nivel al acestui indicator pe locuitor, printre tarile din centrul si estul Europei. Fara un influx apreciabil de capital din exterior, ritmul dezvoltarii economice este redus, influentand negativ capacitatea comerciala externa si, in consecinta, posibilitatile ulterioare de dezvoltare ale tarii. Legislatia existenta, precum si cadrul institutional si politic, nu ofera suficiente elemente pentru o ameliorare radicala a activitatilor de comert exterior.

31

BIBLIOGRAFIE

ANGHELACHE, C.

- Comertul exterior – Finantare si analiza financiar - bancara, Editura Economica, Bucuresti, 2001.

BLANARU, C. A. - Comertul exterior al Romaniei in contextul integrarii europene, Editura Alfa, Iasi, 2009.

CLIPICI, E. - - Relatii financiar-monetare internationale, Editura Sitech, Craiova, 2009.

GEORGESCU, T., CARAIANI, G.

- Tehnici de comert exterior, volumul I, Editura Sylvi, Bucuresti, 1997.

KRUGMAN, P. R. - Rethinking International Trade, MIT press, Cambridge, 1990.POPESCU, R. F. Politici comerciale internationale, Editura Sitech, Craiova, 2009.POPESCU, I., CIUCUR, C., BABEANU, D.

- Echilibrul inaintarii, Editura Eficient, Bucuresti, 1998.

PARGARU, I. - Politicile comerciala si de mediu ale Romaniei, Bucuresti, Editura A.S.E., 2004.

PRALEA, S. - Politici si reglementari in comertul international, Editura Fundatiei Academice „Gh. Zane”, Iasi, 1999.

RUJAN, O. - Teorii si modele privind relatiile economice internationale, Bucuresti, Editura A.S.E, 2001.

SANDULESCU, I. - Reguli si practici in comertul international. Tipologia și negocierea contractelor de comert exterior, Editura All Beck, București, 1998.

*** - PNDR 2007-2013, Guvernul Romaniei, Bucuresti, 2006.*** www.ccir.ro*** www.dce.gov.ro*** www.insse.ro*** www.traderom.ro

32

Documents

Comertul Exterior Al Romaniei Si Evolutia Acestuia